SlideShare une entreprise Scribd logo
1  sur  123
Télécharger pour lire hors ligne
Colonel (r) CONSTANTIN CHIPER




VETERANI ÎN SLUJBA PATRIEI
                    Vol. I

Sub egida Asocia iei Na ionale „CULTUL EROILOR”




              Editura BURATINO
                 Ploieşti, 2005
Tehnoredactare:           Marius Chiper                                                       CUPRINS
                          Constantin Chiper
                          Natalia Russchih
                                                                     Cuvânt înainte                                              7
Corectură:       Natalia Russchih                                    1. General de corp de armată Ştefan IONESCU                 9
                 Liviu Chiper                                        2. General de corp de armată Gheorghe IONESCU-SINAIA        14
                                                                     3. General de divizie Constantin DRĂGHICI                   16
Coperta:         Mihai Chiper                                        4. General de divizie Grigore GEORGESCU                     20
                                                                     5. General de divizie Pompiliu IONESCU                      24
                                                                     6. General de divizie Ioan IUCĂL                            29
                                                                     7. General de divizie Traian MOŞOIU                         32
                                                                     8. General de divizie Constantin PAPADOPOL                  37
                                                                     9. General de divizie Constantin STOICA                     41
                                                                     10. General de brigadă Ion ANGHEL                           44
                                                                     11. General de brigadă Nicolae BATÂR                        47
                                                                     12. General de brigadă Lascăr CARACAŞ                       49
                                                                     13. General de brigadă Vasile DAVIDESCU                     53
                                                                     14. General de brigadă Lauren iu FULGA                      56
                                                                     15. General de brigadă Pavel GHI Ă                          58
                                                                     16. General de brigadă Costin LUNGU                         61
                                                                     17. General de brigadă Alexandru MANOLESCU                  63
                                                                     18. General de brigadă Ion MANOLESCU                        66
                                                                     19. General de brigadă Gheorghe NICULESCU                   69
                                                                     20. General de brigadă Eugen ONOFREI                        73
                                                                     21. General de brigadă David POPESCU                        76
                                                                     22. General de brigadă Caton SORESCU                        80
             Descrierea C.I.P. a Bibliotecii Na ionale a României,   23. General de brigadă Ion STOICA                           83
             CHIPER, CONSTANTIN                                      24. General de brigadă Constantin TRESTIOREANU              85
                                                                     25. Colonel Gheorghe APETREI                                88
             Veterani în slujba patriei, vol. I                      26. Colonel Constantin BAICAN                               90
             Constantin Chiper – Ploieşti:                           27. Colonel Gheorghe BALABAN                                92
             Editura BURATINO, 2005                                  28. Colonel Ioan FLOREA                                     96
                                                                     29. Colonel Petru GHINEA                                    99
             I.S.B.N. 973-87130-7-2                                  30. Colonel Traian GHIORGHIU                               101
                                                                     31. Colonel Gheorghe IORDĂCHESCU                           105
                                                                     32. Colonel Vasile MARDARE                                 108
                                                                     33. Colonel Dumitru MIULESCU                               110


                                                                                                                            3
34.   Colonel Ştefan MOLDOVEANU              113   70. Plutonier-major Grigore DUMITRACHE       197
35.   Colonel Aurel POPOVICI                 115   71. Plutonier-major Ion DULĂ                 199
36.   Colonel Mihai RĂICAN                   116   72. Plutonier-major Dumitru HULEA            203
37.   Colonel Haralambie SĂVULESCU           118   73. Plutonier-major Vasile MIHĂILĂ           204
38.   Colonel Sava SIMIONESCU                120   74. Plutonier-major Neculai MITESCU          206
39.   Colonelul Alexandru VASILESCU          123   75. Plutonier-major Dumitru NICA             207
40.   Colonel Nicolae VOINEA                 125   76. Plutonier Toma POPESCU                   210
41.   Locotenent-colonel Rosco ADAMS         127   77. Plutonier Petre PREDA                    212
42.   Locotenent-colonel George BURDUHOS     130   78. Plutonier Vasile RUSU                    215
43.   Locotenent-colonel Constantin CIOC     132   79. Sergent-major Radu BRATU                 218
44.   Locotenent-colonel Ion SALCU           134   80. Sergent-major Constantin BUGA            219
45.   Căpitan-comandor Mircea BĂDULESCU      136   81. Sergent-major Constantin DĂNCESCU        220
46.   Căpitan-comandor Ion CĂRUNTU           140   82. Sergent Ion ALDEA                        221
47.   Căpitan-comandor Petrache DIMITRIU     143   83. Sergent Constantin APETRII               223
48.   Căpitan-comandor Mihai MIHORDEA        146   84. Sergent Constantin CHIPER                225
49.   Locotenent-comandor Constantin DANCU   149
                                                   85. Sergent Ioan CHIPER                      226
50.   Locotenent-comandor Marin ZAHARIA      152
                                                   86. Sergent Gheorghe CHIRIEŞ                 228
51.   Maior Ioan ANGHELU Ă                   158
                                                   87. Sergent Filip DĂRIESCU                   230
52.   Maior Oreste COSTINEANU                161
                                                   88. Sergent Constantin FURDUI                231
53.   Maior Ioan GALI Ă                      163
                                                   89. Sergent Ion HUHULEA                      234
54.   Maior Haralambie LAZĂR                 165
                                                   90. Sergent Mihai-Iorgu PĂPUŞĂ               236
55.   Maior Ioan MIHĂILĂ                     167
56.   Căpitan Vasile FLOREI                  169
                                                   91. Sergent Gheorghe SĂLĂVĂSTRU              238
57.   Căpitan Nicolae RĂDULESCU-LEMNARU      171   92. Veterani din comuna Şoimari              239
58.   Locotenent Vasile DOBRINESCU           172   Cuvânt de încheiere                          243
59.   Locotenent Ion LASCU                   174
60.   Locotenent Aurel MITITELU              177
61.   Locotenent Gheorghe MOCIORNI Ă         179
62.   Locotenent Stelian MOCIORNI Ă          182
63.   Locotenent Vasile ŞOTROPA              184
64.   Sublocotenent Andrei COCUZ             186
65.   Sublocotenent Toader POSTOLACHE        188
66.   Plutonier-adjutant Ion ALEXU Ă         189
67.   Plutonier-adjutant Vasile BARAC        190
68.   Plutonier-adjutant Mihai IORGU         192
69.   Plutonier-major Gheorghe CHIPER        194



       4                                                                                    5
CUVÂNT ÎNAINTE

              Lucrarea „Veterani în slujba patriei” este dedicată unor generali,
    ofi eri, subofi eri şi sergen i participan i la războaiele pentru întregirea
    neamului românesc (1916-1921) şi la cele purtate pentru eliberarea
    teritoriilor răpite de către ările vecine, prin acte istorice arbitrare.
              Citind cu aten ie paginile dedicate fiecăruia dintre veteranii
    primului şi ai celui de-al doilea război mondial se vor putea remarca
    dârzenia, dăruirea, curajul şi înaltul spirit de sacrificiu care i-au călăuzit în
    luptele care au avut loc în toamna anului 1916 în Transilvania, pe Valea
    Jiului, pe Valea Oltului, pe Valea Prahovei, în Dobrogea şi pe Neajlov. Vor
    fi rememorate, de asemenea, enormele sacrificii ale veteranilor în luptele
    din vara anului 1917, de la Mărăşeşti şi Oituz, urmate de cele din campania
    militară din Ungaria (1919). Tot în acest context sunt prezentate ac iunile
    militare întreprinse în luptele de apărare a teritoriilor româneşti Basarabia şi
    Bucovina, teritorii râvnite atât de către de Rusia, cât şi de către Ucraina.
              Mul i dintre veteranii de război înscrişi în această carte au
    participat, în anul 1941, la eliberarea teritoriilor Basarabiei şi Bucovinei de
    Nord, răpite de către statele vecine prin actele arbitrare din iunie 1940. Se
    remarcă, în mod deosebit, participarea la campaniile militare de la Odessa,
    din Caucaz, din Crimeea, precum şi la cele de la Cotul Donului.
              O mare aten ie a fost acordată prezentării luptelor crâncene, purtate
    de către unii dintre veterani, pentru eliberarea păr ii de nord a Transilvaniei
    (septembrie-octombrie 1944), răpită, la 30 august 1940, prin Dictatul de la
    Viena. Nu au fost omise nici ac iunile militare din Ungaria (octombrie
    1944-ianuarie 1945), Cehoslovacia şi Austria (decembrie 1944- mai 1945).
              Ca urmaşi ai străbunicilor, bunicilor şi părin ilor noştri, participan i
    la grelele încleştări militare purtate pentru apărarea gliei strămoşeşti,
    suntem datori să le cinstim memoria, să îngrijim monumentele istorice şi
    locurile de veci ale celor căzu i în lupte.
              Mul umesc, în mod deosebit, generalului-maior Constantin
    Croitoru, profesorului George Mărăcineanu, primarul oraşului Breaza,
    maiorului Emil Iorgu, precum şi personalului de la Arhivele Militare
    Române din Piteşti pentru ajutorul acordat în realizarea acestei lucrări.

                                                                             Autorul


6                                                                            7
General de corp de armată
                     Ştefan-Gheorghe IONESCU

             Ştefan-Gheorghe Ionescu s-a născut la data de 6 februarie 1881 în
    localitatea Chiojdeanca din jude ul Prahova. După absolvirea şcolii primare
    din localitatea natală, părin ii săi, Ion şi Ghi a, i-au îndrumat paşii către
    Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi. La 1 iulie 1900 s-a înscris la Şcoala
    Militară de Ofi eri Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti, pe care a absolvit-o
    în anul 1902. În notările de serviciu pentru anul 1903 comandantul unită ii
    semnala: „elevul sergent Ştefan-Gheorghe Ionescu este un tânăr zelos la
    serviciu, inteligent, capabil, cu bune aptitudini pentru serviciu”.
             La 15 aprilie 1904 Ştefan-Gheorghe Ionescu a fost avansat la gradul
    de sublocotenent şi numit comandant de pluton la Batalionul 5 Vânători. Pe
    măsura înaintării în vârstă, „ofi erul căpăta experien ă şi îşi dezvolta
    aptitudinile, comandând prea bine plutonul”, după cum aprecia
    comandantul unită ii în notările de serviciu. În notarea de serviciu pentru
    anul 1906 locotenentul-colonel Constantin Sănătescu, intuind calită ile
    deosebite ale ofi erului, aprecia că „sublocotenentul Ştefan-Gheorghe
    Ionescu este un ofi er de mare viitor”. La data de 10 mai 1907 a fost
    înaintat la gradul de locotenent.
             Ofi er de perspectivă, bun cunoscător al limbii germane,
    locotenentul Ionescu a fost trimis, în anul 1908, la un stagiu de doi ani, la
    Triest (Austro-Ungaria), în cadrul Regimentului 97 Infanterie. În primul an
    a îndeplinit func ia de comandant de pluton recru i, „dovedind un viu
    interes pentru instruc ia solda ilor, cunoaşterea regulamentelor şi
    tragerilor la intă”. În al doilea an a comandat o companie de rezervişti,
    dovedindu-se „un ofi er foarte serios, modest, cu mult tact în rela iile cu
    gradele inferioare şi superioare, având o comportare ireproşabilă în corp
    şi în societatea din Triest”. Aşa îl nota comandantul unită ii, ataşatul militar
    român de la Viena.
             Revenit în ară ofi erul „a lucrat până la data de 1 septembrie 1911
    în Regimentele Mehedin i nr. 17 din Drobeta Turnu-Severin şi Constan a
    nr. 34, împărtăşind solda ilor şi camarazilor săi din cunoştin ele acumulate
    în instruirea militară, la specificul armei infanterie, dovedind permanent o
    bună camaraderie şi onoare militară”.


8                                                                          9
Avansat căpitan a fost admis la Şcoala Superioară de Război, de la       fost notat de generalul Iancovescu, ministrul de război, la superlativ: „ofi er
data de 1 septembrie 1911, pe care a absolvit-o, al 20-lea din cei 38 de elevi    eminent, o podoabă a corpului ofi erilor, militar desăvârşit din toate
înscrişi, în iunie 1913. Cu Brigada 12 Infanterie a participat la campania        punctele de vedere”. Ca recompensă a fost avansat la gradul de locotenent-
militară din Bulgaria (23.06-31.08.1913). După înapoierea în ară a fost           colonel, la excep ional, la data de 1 septembrie 1917.
numit şef de Stat Major la Batalionul 3 Vânători (Infanterie) din Ploieşti.                Detaşat în perioada 01.07-01.10.1918 la Comisariatul General al
         În scurt timp, la data de 1 aprilie 1914, căpitanul Ionescu a fost       Basarabiei, militarul a fost apreciat de către şeful Statului Major General,
promovat la Statul Major al Corpului 3 Armată Gala i, „afirmându-se               generalul Cihoschi, „ca un ofi er eminent, energic, foarte priceput în
printr-o foarte bună judecată şi în elegere a situa iilor de luptă, însuşiri      rezolvarea problemelor de ordin militar din Basarabia”.
probate foarte bine în călătoria de instruc ie desfăşurată cu Corpul 3                     La data de 01.10.1918 a fost numit ajutor şef corp şi director de
Armată. Are cunoştin e militare prea bune şi deosebite calită i de muncă.         studii la Şcoala Superioară de Război, „stabilind măsuri eficiente pentru
Este energic, perseverent, consecvent şi prevăzător al momentelor de              redeschiderea cursurilor, iar în calitate de profesor a condus Centrul de
luptă”, după cum nota generalul Constantin Prezan, comandantul Corpului           Stat Major, dovedind că este un ofi er cult, de mare valoare, o prea bună
3 Armată (avansat mareşal al Armatei României la 30 octombrie 1930).              achizi ie pentru şcoală”, după cum îl notau comandantul şcolii, colonelul
         Revenind la Statul Major al Batalionului 3 Vânători (01.04.1915),        Constantinescu şi şeful Marelui Stat Major, generalul Cihoschi.
căpitanul Ionescu a stabilit măsuri eficiente de instruire a ostaşilor, în zona            În anul 1920, în vederea avansării la gradul de colonel, dar şi pentru
ac iunilor de luptă de la Măneciu. Generalul Prezan arăta: „Ofi erul posedă       că era bun cunoscător al limbilor franceză şi germană, ofi erul a fost trimis
cunoştin e complete pentru gradul de ofi er superior, dobândite în serviciul      în Fran a, la Versailles, pentru a urma „Cursul de informare al coloneilor şi
de stat major. Are aptitudini militare, atât la instruc ia trupei cât şi în       generalilor”. Avansat colonel, la 1 ianuarie 1921, ofi erul a îndeplinit
serviciul de Stat Major. Ofi er foarte bun din toate punctele de vedere”.         func ia de director de studii şi a condus foarte bine „Cursul de Tactica
         Readus la Corpul 3 Armată (01.04.1916), căpitanul Ionescu a              Infanteriei”, în cadrul Şcolii Superioare de Război. În notarea de serviciu
muncit peste programul de lucru, contribuind la elaborarea planurilor de          din anul 1922, generalul Samsonovici, comandantul şcolii, regreta plecarea
opera ii, care din august 1916 s-au aplicat în practică. După începerea           colonelului Ionescu, „ofi er de înaltă probitate morală şi profesională, un
campaniei militare, „căpitanul Ionescu s-a dovedit un ofi er brav şi plin de      bun exemplu pentru toate cadrele didactice”.
curaj în conducerea luptelor, îndeosebi la Kohalom şi Hărman. Propun să                    Colonelul Ionescu a fost mutat, la data de 1 noiembrie 1922, la
fie înaintat la gradul de maior”, îl nota şeful Statului Major al Corpului 3      comanda Grupului 2 Vânători de Munte, pe care „l-a comandat foarte bine,
Armată, colonelul Mărgineanu. Avansat la gradul de maior (01.11.1916),            conducând şi îndrumând personal instruc ia batalioanelor, luând hotărâri
ofi erul a fost numit şef de Stat Major la Divizia 13 Infanterie Ploieşti.        juste şi clare”.
Generalul Mărgineanu, devenit comandant al Diviziei 13 Infanterie, a fost                  La 1 februarie 1924 ofi erul a fost numit în func ia de şef al Sec iei
impresionat „de calită ile ieşite din comun ale maiorului Ionescu, care prin      3 Instruc ie a Marelui Stat Major, fiind notat de către generalul Dumitrescu
măsurile propuse în luptele de retragere la Dumitreşti, Măgura, Pârscov,          astfel: „… ofi er de mare valoare, care se distinge în mod deosebit prin
Cislău etc. a dovedit că este un ofi er de stat major de elită”.                  activită ile desfăşurate pentru instruc ia trupelor”. Din notările anilor
         Maiorul Ionescu a fost numit şef al Biroului Opera ii la Corpul 3        1925-1926 făcute de generalul Lupescu, şeful Marelui Stat Major, cu
Armată la data de 1 ianuarie 1917. În perioada scursă până la 15 februarie        referire la activitatea desfăşurată de colonelul Ionescu rezultă că acesta a
1918 ofi erul a stabilit o serie de măsuri realiste privind reconstruc ia,        întocmit „directive de instruc ie, călătorii de comandament pentru
dotarea cu bunuri materiale şi instruc ia eşaloanelor din cadrul Corpului 3       concentrările ofi erilor în rezervă şi a trupei, programe pentru exerci iile
Armată, care s-au comportat eroic în timpul luptelor purtate la Mărăşti. A        din câmpurile de concentrare, lucrările de func ionare a diferitelor şcoli,


      10                                                                                                                                                11
cursuri şi centre de instruc ie. În concluzie: este un ofi er eminent din toate   cu mare responsabilitate şi fără reproş, fiind demn de toată lauda”, după
punctele de vedere, care merită cu prisosin ă, să fie admis la călătoria de       cum îl nota ministrul apărării na ionale, generalul Argeşeanu. Aici a
comandament pentru gradul de general de brigadă”. În anul 1927 şeful              elaborat documente, planuri şi proiecte de mobilizare realiste. În vederea
Marelui Stat Major, generalul Samsonovici, îl nota: „excelent ofi er de stat      consolidării sistemului de apărare în vestul ării, generalul Ştefan-Gheorghe
major, perfect de bine pregătit pentru o comandă de brigadă”. În anul             Ionescu a pregătit din timp planul fortificării Por ii Someşului şi a continuat
1928, acelaşi şef îl nota: „colonelul Ştefan Ionescu este un ofi er prea bun      cu ardoare activitatea complexă de modernizare şi dotare a liniei fortificate
sub toate raporturile. A trecut toate probele cerute de art. 41, fiind declarat   Focşani - Nămoloasa - Gala i (F.N.G.). Din 1938 a luat măsurile necesare
admis. Merită să i se încredin eze comanda unei brigăzi pentru a fi înaintat      pentru constituirea centrelor de rezisten ă, iar trupele de grăniceri şi
la gradul de general de brigadă”.                                                 unită ile din primul eşalon din nord-vestul Transilvaniei au fost completate
         Colonelul Ionescu a fost numit la comanda Brigăzii 13 Infanterie         cu efectivele prevăzute în statele de mobilizare. Grănicerii au fost organiza i
Târgovişte, la data de 1 aprilie 1929. „S-a detaşat sub raportul culturii         în grupuri de pază. S-au mai înfiin at 14 regimente de infanterie. Artileria a
generale şi militare. Este un ofi er excep ional, destinat a urca treptele        fost organizată pe 22 de brigăzi şi câteva regimente de artilerie grea moto.
ierarhiei militare”, îl nota comandantul Diviziei 13 Infanterie Ploieşti.         Avia ia a fost organizată pe flotile de informa ii şi recunoaştere: trei flotile
                                                                                  de vânătoare, două flotile de bombardament, două flotile de aerosta ie, două
         La data de 23 aprilie 1930 colonelul Ştefan Ionescu a fost avansat la
                                                                                  flotile de hidroavioane şi un regiment de geniu aero.
gradul de general de brigadă, iar la 1 octombrie fost numit la comanda
                                                                                           La cererea sa a plecat de la Marele Stat Major, la data de 15
Şcolii Superioare de Război. Şeful Marelui Stat Major, generalul
                                                                                  februarie 1939 (înlocuit de generalul Florea enescu), la comanda Corpului
Samsonovici, referindu-se la activitatea desfăşurată de generalul Ionescu, în
                                                                                  Armată Iaşi şi apoi, din septembrie 1939, a preluat şi func ia de comandă a
perioada 01.10.1930-01.10.1931, la comanda Şcolii Superioare de Război,
                                                                                  Armatei a 3-a (până la 9 decembrie 1939), conducând instruc ia trupelor în
arăta: „generalul Ionescu conduce cu autoritate şi prestigiu activită ile
                                                                                  zona viitoarelor ac iuni de luptă probabile, situate la vest de Nistru.
Ş.S.R., este sever, dar drept cu subordona ii şi inferiorii. Să fie admis la
Călătoria de comandament pentru gradul de general de divizie în anul                       Datorită divergen elor de opinii cu generalul Motaş, comandantul
1932, în calitate de inspector general de armată. A condus Diviziunea a 2-a       Grupului 1 de Armate, la data de 19.02.1940 a fost trecut la Marele Stat
din Marele Stat Major, care avea în subordine Sec ia Opera ii şi Pregătire        Major, în calitate de subşef al Marelui Stat Major şi apoi trecut în rezervă la
de luptă. A participat la Conferin a şefilor de Stat Major al ărilor din Mica     17.09.1940, fiind pus la dispozi ia Cercului Teritorial Bucureşti. La data de
În elegere, din ianuarie 1932 de la Praga şi din octombrie 1932 de la             11 mai 1945 a fost înaintat în gradul de general de corp de armată.
Belgrad. A participat la călătoria de comandament pentru gradul de general                 În frumoasa sa carieră militară generalul Ştefan-Gheorghe Ionescu
de divizie şi a trecut-o bine, în anul 1933. A comandat foarte bine Divizia       a fost decorat cu următoarele medalii şi ordine militare: medalia jubiliară
13 Infanterie Ploieşti. Notările le-au semnat generalii enescu, subşeful          „Carol I”, medalia jubiliară „Frantz Iosef”, medalia „Avântul ării”,
Marelui Stat Major, şi Mazarin, şeful Marelui Stat Major.                         medalia „Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918”, medalia
                                                                                  „Victoria marelui război pentru civiliza ie”, medalia „Semnul onorific de
        În perioada 15.11.1933-15.11.1936 a comandant Divizia de                  aur pentru 25 ani de serviciu”, ordinul „Steaua României”, clasa V-a, în
Grăniceri Bucureşti, acordând mare aten ie administrării şi instruirii            grad de cavaler, ordinul „Coroana României”, clasa a IV-a, cu panglică de
corpurilor din subordine. Conducând lucrările Sec iei a 3-a din Marele Stat       virtute militară, ordinul „Steaua României la pace”, ordinul „Coroana
Major, a pregătit lucrările Conferin ei româno-polone din primăvara anului        României”, în grad de comandor.
1937 şi cele ale şefilor Statelor Majore din Mica În elegere (Ankara).
        Ştefan Ionescu a fost avansat general de divizie la 16.10.1937 (I.D.                                                    A.M.R. – Memorii Bătrâni, Dosar 6.
3482 din 1937) şi numit şef al Marelui Stat Major, „desfăşurând activitatea


      12                                                                                                                                                 13
General de corp de armată                                         României”, clasa a V-a, 181 ordine „Coroana României”, clasa a V-a, 4
                                                                                  ordine „Regina Maria”, 191 medalii „Virtutea Militară”, 54 medalii
               Gheorghe IONESCU-SINAIA                                            „Meritul Sanitar,” 135 medalii „Crucea Serviciului Credincios” şi altele.
                                                                                  Mărturie a spiritului de jertfă dovedită, divizia a pierdut pe câmpul de luptă
                                                                                  209 ofi eri, 41 subofi eri şi 6.614 grada i şi solda i. Sub comanda
         Gheorghe Ionescu s-a născut la 18 aprilie 1888 în Localitatea            generalului Gheorghe Ionescu-Sinaia, resturile Diviziei 13 Infanterie,
Breaza. După absolvirea liceului „Sfin ii Petru şi Pavel” din Ploieşti a          grupate în cadrul „Grupării nr. 1”, au fost readuse în garnizoanele de
urmat, în anii 1908-1910, cursurile Şcolii Militare de Ofi eri de Infanterie      reşedin ă, la sfârşitul lunii decembrie 1942 şi începutul lunii ianuarie 1943.
din Bucureşti, fiind avansat la gradul de sublocotenent la 1 iulie 1910.          Înapoiat de pe front, generalul de divizie Gheorghe Ionescu-Sinaia a fost
         În calitate de comandant de pluton, a luat parte la Războiul al doilea   numit în func ia de comandant al Etapelor de Est. În această calitate l-a
balcanic. A fost avansat la gradul de locotenent (1913) şi, ulterior, căpitan     înlocuit pe generalul Mircea Dumitru (şi el fost comandant al Diviziei 13
(vara lui 1916). Promovat în func ia de comandant de companie a participat        Infanterie) şi a avut ca principală sarcină men inerea ordinii în zona de
la luptele desfăşurate pentru întregirea neamului românesc. După                  opera ii ale armatelor române.
participarea la luptele de la Mărăşeşti, ofi erul a fost avansat, la 1                     O dată cu înfiin area Comandamentului General al Teritoriului din
septembrie 1917, la gradul de maior şi promovat în func ia de comandant de        Armata Română, la 01.10.1944, la comanda acestuia a fost numit generalul
batalion infanterie. În perioada 1920-1922 a frecventat cursurile Şcolii          de corp de armată Aurel Aldea, iar în func ia de comandant secund
Superioare de Război din Bucureşti, după care, timp de două decenii, a            generalul de divizie Gheorghe Ionescu-Sinaia. Sub conducerea lor
îndeplinit func ii de comandă şi de stat major în diferite unită i şi mari        comandamentul, „ca organ central de conducere, supraveghere şi control”
unită i de infanterie şi de vânători de munte, fiind avansat la gradul de         al Marelui Stat Major, a avut ca sarcină pregătirea opera iunilor de
locotenent-colonel (1927), colonel (1934) şi general de brigadă (1939).           mobilizare a poten ialului uman apt să facă stagiul militar şi să asigure paza
          Generalul Gheorghe Ionescu-Sinaia a îndeplinit cele mai                 şi ordinea pe întreg teritoriul ării. Pentru acest motiv, în compunerea
importante func ii de conducere în perioada celui de-al doilea război             statului major al comandamentului au fost grupate toate sec iile şi birourile
mondial. La data de 01.01.1941 a fost numit la comanda Brigăzii 2 Mixte           pe profile din Marele Stat Major (Sec ia 8 Teritoriu, Sec ia Mobilizare şi
Gardă (rezultată prin transformarea Diviziei 2 Gardă, la data de                  Organizare Na ională a Teritoriului, Sec ia Statistică, Biroul Rechizi ii,
20.10.1940). Formată din Regimentele 2, 3 şi 4 Grăniceri şi 1 Artilerie           Biroul Control Trupă).
Gardă, divizia a avut misiunea să men ină ordinea în jude ele Prahova şi                   În perioada 01.12.1944-20.03.1945 generalul Gheorghe Ionescu-
Dâmbovi a. După mai bine de un an, cât timp s-a aflat la comanda acestei          Sinaia a organizat şi coordonat activitatea birourilor şi sec iilor pe profile,
brigăzi, generalul Ionescu a fost avansat la gradul de general de divizie, în     precum şi a comandamentelor teritoriale. Înlocuindu-l pe generalul Mihai
primăvara anului 1942, iar la data de 23.04.1942 a fost promovat în func ia       Stănescu, în perioada 20.03-15.08.1945, generalul Gheorghe Ionescu-Sinaia
de comandant al Diviziei 13 Infanterie din Ploieşti. În fruntea acestei mari      a fost numit comandantul Corpului Grănicerilor, după care, la data de 15
unită i care avea în compunere Regimentele 7 Prahova, 22 Dâmbovi a şi 89          august 1945, a fost numit la comanda Corpului 2 Teritorial.
Infanterie Braşov, precum şi Regimentele 19 Artilerie Prahova şi 41                        La data de 9 august 1946 generalul Ionescu a fost trecut în cadru
Artilerie Braşov, cu un efectiv de peste 15.000 de cadre militare, grada i şi     disponibil, cu gradul de general de corp de armată. În anul următor, la data
solda i, generalul Gheorghe Ionescu-Sinaia a luat parte la luptele grele din      de 9 august 1947, a fost trecut în rezervă. Avea vârsta de 59 de ani.
toamna anului 1942, de la Cotul Donului şi din sud-vestul Stalingradului.         Pensionar fiind şi-a trăit ultimii ani în locuin a sa din Sinaia, unde a şi
         Pentru modul exemplar în care au luptat, numeroşi militari               încetat din via ă în anul 1969, la vârsta de 81 de ani.
componen i ai diviziei au fost distinşi cu cele mai înalte ordine şi medalii de
război: 13 ordine „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, 83 ordine „Steaua                                                           A.M.R. – D.C.I., vol. 1, Dosar 8355.


      14                                                                                                                                                 15
General de divizie                                            parte din Biroul Opera ii al Regimentului 2 Artilerie Antiaeriană, împreună
                                                                                    cu maiorul Honoriu Mărcule , şeful biroului, locotenentul Gaşparic,
                    Constantin DRĂGHICI                                             sublocotenen ii Eugen Onofrei, Eugen Năsturaş şi Emil Gafencu, „… to i,
                                                                                    ofi eri foarte capabili, care au lucrat ireproşabil”, după cum îi nota
                                                                                    comandantul Regimentului 2 Artilerie Antiaeriană, colonelul Gheorghe
                                       Fiu al meleagurilor dâmbovi ene,
                                                                                    Ră escu. În ziua de 9 mai 1945 Germania hitleristă a capitulat. Cu acest
                              generalul Constantin Drăghici s-a născut la data
                                                                                    prilej, comandantul Artileriei Antiaeriene din zona Armatei 5 Aeriene
                              de 16 septembrie 1923, în localitatea Nucet.
                                                                                    sovietice a invitat la un apel solemn întregul Regiment 2 Artilerie
                              Părin ii săi, Nicolae şi Bucura, oameni foarte        Antiaeriană, apel la care a dat citire Ordinului de zi al Comandantului
                              gospodari, au acordat o mare aten ie educa iei        Suprem al Armatelor Sovietice. După citirea apelului, Bateria 121 Rhm a
                              celor doi fii ai lor, dându-i la şcoală. Constantin   avut onoarea de a trage 101 lovituri de tun în cinstea zilei victoriei.
                              avea să devină o personalitate militară a
                              artileriei antiaeriene şi a armatei române. A                 Înapoiat din război tânărul ofi er a fost numit comandant de pluton
                              absolvit cursurile şcoalii primare în localitatea     în cadrul Regimentului 3 Artilerie Antiaeriană. Avansat la gradul de
                              natală, iar apoi a urmat instruirea în Bucureşti,     locotenent a urmat, în anul 1948, cursul de comandan i de baterie, la scurt
                                                                                    timp fiind numit comandant de baterie antiaeriană.
                              absolvind Liceul Aurel Vlaicu, în anul 1942.
                              Mai departe a urmat cursurile Şcoalii Militare                Dorind să-şi lărgească orizontul cunoştin elor militare generale şi
                              de Ofi eri de Artilerie Antiaeriană din               de specialitate, căpitanul Drăghici a urmat cursurile Academiei Militare
Bucureşti, pe care a absolvit-o în luna septembrie 1944, cu rezultate foarte        Generale din Bucureşti, în perioada 1953-1954. Clasându-se între primii
bune, şi a fost avansat la gradul de sublocotenent.                                 absolven i, a fost avansat la gradul de maior şi a fost numit comandant la
         În luna octombrie 1944 tânărul ofi er s-a prezentat la Regimentul 9        Regimentul 6 Artilerie Antiaeriană din Feteşti. Afirmându-se rapid în
Artilerie Antiaeriană din Ploieşti, care era comandat de colonelul Nicolae          organizarea, asigurarea cu tehnică de luptă şi bunuri materiale de hrănire,
Zăgănescu. La începutul carierei sale militare, sublocotenentul Constantin          echipare şi de sănătate, precum şi instruirea efectivelor, ofi erul a fost notat
Drăghici a îndeplinit func ia de şef de sec ie Artilerie Antiaeriană,               foarte bine şi a fost trimis la Moscova, unde a urmat cursurile Academiei
participând la ac iunile de luptă pentru apărarea zonei petroliere.                 Militare. Aici a acumulat cunoştin e noi despre artileria antiaeriană şi
         Din nevoia de conducere şi coordonare unitară a tuturor ac iunilor         rachetele antiaeriene. Revenit în ară, ofi erul a fost avansat la gradul de
brigăzilor de artilerie antiaeriană, precum şi a celorlaltor unită i                locotenent-colonel şi numit în func ia de comandant al Corpului 81 Artilerie
independente, prin Ordinul Statului Major al Aerului, nr. 774, din 28               Antiaeriană din Bucureşti.
decembrie 1944, s-a înfiin at Divizia 1 Artilerie Antiaeriană, sub comanda                    Reorganizarea Artileriei Antiaeriene, în anul 1961, a condus la
colonelului Horia Roman. Divizia, cu cartierul general la Arad, avea ca şef         desfiin area celor două corpuri de artilerie antiaeriană (16 din Ploieşti şi 81
de stat major pe locotenentul-colonel Grigore Milculescu. Activită ile din          din Bucureşti) şi înfiin area Diviziilor 16 Apărare Antiaeriană Ploieşti şi 34
statul major al Diviziei 1-a Artilerie Antiaeriană au fost îndeplinite de           Apărare Antiaeriană Timişoara. La comanda Diviziei 16 Apărare
ofi eri cu înaltă pregătire profesională, precum maiorii Grigore Georgescu,         Antiaeriană din Ploieşti au fost numit generalul Eugen Onofrei, iar
Radu Rădulescu şi Traian Mutaşcu, sublocotenen ii Constantin Drăghici,              colonelul Constantin Drăghici a devenit şef de stat major. În acestă nouă
Constantin Suli eanu şi Iulian Deculescu.                                           func ie, ofi erul Constantin Drăghici a contribuit la organizarea, planificarea
         Din luna februarie 1945 tânărul sublocotenent Constantin Drăghici          şi desfăşurarea şedin elor de pregătire a cadrelor. Atât comandantul cât şi
a participat la ac iunile de luptă pentru eliberarea Cehoslovaciei, făcând          ceilal i şefi din cadrul Comandamentului Apărare Antiaeriană a Teritoriului


      16                                                                                                                                                   17
i-au apreciat munca colonelului Constantin Drăghici cu calificative bune şi                Generalul Constantin Drăghici s-a pensionat la data de 4 decembrie
foarte bune.                                                                      1984 şi s-a stins din via ă la data de 27 martie 1997.
        Mutarea generalului Eugen Onofrei la Direc ia Opera ii din                         Fiecare dintre cei trei copii ai săi şi-au făurit cariere remarcabile.
Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, în anul 1968, a fost           Alexandru-Dan, inginer, locuieşte şi lucrează în Montreal, Canada.
urmată de promovarea colonelului Constantin Drăghici în func ia de                Constantina-Diana, dublu licen iată în ştiin e politice şi limbi străine
comandant al Diviziei 16 Apărare Antiaeriană şi, la scurt timp, avansarea la      (franceză şi suedeză) la Universitatea Bucureşti, urmează cursurile de
gradul de general maior (brigadă).                                                masterat ale Universită ii Göteborg din Suedia. Carmen, absolventă a
                                                                                  Facultă ii de Ştiin e Politice, Departamentul Engleză, şi a Facultă ii de
         Activitatea desfăşurată la conducerea Diviziei 16 Apărare                Limbi Străine, ambele din cadrul Universită ii Bucureşti, urmează, în
Antiaeriană din Ploieşti a fost încununată de mari satisfac ii. Comisiile de      prezent, cursurile de masterat în rela ii interna ionale ale Universită ii „La
inspec ii şi control au apreciat capacitatea de muncă, spiritul de organizare a   Sapienze” din Roma.
activită ilor, tactul şi omenia în raport cu personalul din subordine.                     Generalul Constantin Drăghici merită toată stima şi admira ia
        Înaltul grad de pregătire profesională, spiritul organizatoric            pentru modul exemplar în care şi-a dăruit sufletul pentru pregătirea pentru
dezvoltat şi stilul de muncă participativ i-au adus generalului Constantin        via ă a acestor minuna i copii.
Drăghici promovarea în func ia de şef de stat major la Comandamentul                       Trecând în nefiin ă generalul Constantin Drăghici a lăsat frumoase
Apărării Antiaeriene a Teritoriului. Timp de 13 ani generalul Drăghici a          amintiri, admira ie şi respect în sufletul celor dragi, rude, prieteni,
muncit cu dăruire şi perseveren ă pentru îndeplinirea sarcinilor de mare          colaboratori sau subordona i.
răspundere care i-au revenit în conducerea activită ii statului major din
comandament şi a celor de la marile unită i şi de la unită ile de artilerie
antiaeriană, radioloca ie şi transmisiuni care îi erau subordonate.
       Generalul Constantin Drăghici a lăsat o frumoasă amintire în
memoria celor cu care a colaborat. Aprecieri deosebit de favorabile provin
de la colegii săi, generalii Mircea Mocanu, Eugen Onofrei, Eugen
Teodorescu, Nicolae Iordache, Dimitrie Popa şi Radu Vlăsceanu,
personalită i ale Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului şi a
Armatei României.
        În cei 41 de ani petrecu i în armată generalul Constantin Drăghici a
fost decorat cu numeroase ordine şi medalii militare şi civile, româneşti şi
străine: ordinul „Meritul Militar”, clasele a III-a, a II-a şi I-a, ordinul
„Steaua Republicii Socialiste România”, clasa a V-a, ordinul „23 August”,
clasa a 3-a, medalia „10 ani de la înfiin area armatei populare”, medalia
„Meritul Militar”, clasele I-a, a II-a, a III-a, medalia „A 20-a aniversare a
for elor armate”, medalia „A 50-a aniversare a P.C.R.”, medalia „A 25-a
aniversare a proclamării republicii”, medalia „A 30-a aniversare de la
eliberarea României”, medalia „Crucea Comemorativă a celui de al doilea
război mondial (1941-1945)” etc.


      18                                                                                                                                                19
General de divizie                                        perseveren ă în îndeplinirea atribu iunilor de serviciu. Numit la comanda
                                                                                Brigăzii de Transmisiuni, în anul 1936 a fost trimis la Londra pentru
                    Grigore GEORGESCU                                           achizi ionarea şi înzestrarea armatei cu aparatură radio pe unde scurte, cea
                                                                                mai modernă la acea vreme.
                                     Grigore Georgescu s-a născut la data de             În anul 1937 a comandat Brigada 18 Infanterie Sibiu, trecând cu
                            20 iunie 1886 în oraşul Craiova. A absolvit         elogii examenul de comandant de divizie, aşa cum aprecia comisia
                            Liceul „Carol I” în localitatea natală, în anul     constituită în acest scop. În 1938, generalul Grigore Georgescu a fost numit
                            1904. După absolvirea liceului Grigore              la comanda Diviziei 19 Infanterie din Turnu Severin. În notarea de serviciu
                            Georgescu a frecventat cursurile Şcolii Militare    din 7 iunie 1940, generalul Florescu, Inspector General al Armatei, arăta:
                            Ofi eri Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti    „Generalul Grigore Georgescu merită să fie numit la comanda unui Corp
                            (1904-1907), iar apoi a Şcolii Superioare de        de armată sau să i se încredin eze conducerea Inspectoratului Geniului,
                            Război din Bucureşti (1918-1920). În anul 1924      pentru care îl cred cel mai indicat în aceste timpuri tulburi, când
                                                                                înzestrarea armatei necesită specialişti de valoare la toate serviciile şi
                            a absolvit cursul de perfec ionare a
                                                                                armele ei”. Aceasta este notarea care a pecetluit destinul generalului
                            locotenen ilor-colonei, în România şi în Fran a.
                                                                                Grigore Georgescu. La numai trei săptămâni de la acest eveniment,
                                     Grigore Georgescu şi-a început cariera
                                                                                sovieticii au început ocuparea Basarabiei, nordului Bucovinei şi inutului
                            militară cu gradul de sublocotenent de geniu, în
                                                                                Her ei (28 iunie 1940), continuând cu ocuparea păr ii de nord a
                            anul 1907. A fost avansat, în 1909, la gradul de    Transilvaniei (Dictatul de la Viena, din 30 august 1940).
                            locotenent, apoi căpitan (1915), maior (1917),
locotenent-colonel (1922), colonel (la excep ional, în 1925), general de                 Abdicarea Regelui Carol al II-lea, la data de 5 septembrie 1940, l-a
brigadă (1935), general de divizie (1938).                                      adus la conducerea guvernului pe generalul Ion Antonescu, care, după
        În toamna anului 1907 ofi erul a fost numit la comanda unui pluton      evenimentele din ianuarie 1941, a recurs la un guvern format din militari. În
dintr-o unitate de geniu, unde s-a străduit să se acomodeze cu cariera          noul guvern a fost promovat şi generalul Grigore Georgescu, la conducerea
militară. După participarea la cel de al doilea război balcanic (1913)          Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunica iilor. El ajunsese, între timp,
Grigore Georgescu a fost promovat la Marele Stat Major, aducându-şi             Inspector General de Armată pentru Arma Geniu. Generalul Grigore
aportul la conceperea ac iunilor de luptă la care a participat armata română    Georgescu a condus ministerul timp de numai cinci luni de zile, deoarece a
în perioada anilor 1916-1921.                                                   intrat în dezacord cu generalul Ion Antonescu.
        După unirea Bucovinei cu România, la 15/28 noiembrie 1918, a                     Pe data de 11 iulie 1941 generalul Grigore Georgescu a fost demis
fost numit aghiotant al lui Iancu Flondor, preşedintele guvernului              din guvern şi trimis pe front, în calitate de comandant al Armei Geniu. În
Bucovinei. Transferat la Bucureşti, în toamna anului 1919, a fost numit         scrisoarea trimisă so iei sale, mărturisea: „Azi diminea ă am părăsit
cadru didactic şi comandant, din anul 1921, la Şcoala de Aplica ie a            ministeriatul şi voi pleca mâine diminea ă pe front. Este ceea ce doream
Geniului. În notarea de serviciu din anul 1924, comandantul Trupelor de         pentru cariera mea. Fierbeam de nerăbdare în birou, aşteptând
Geniu consemna: „locotenentul-colonel Grigore Georgescu, în calitate de         comunicatele radio şi din jurnale. Acum voi fi mai aproape de locul în care
excelent educator şi instructor, a pregătit temeinic elevii de la Şcoala        se făureşte viitorul neamului”.
Militară de Artilerie şi Geniu şi studen ii de la Facultatea de Arhitectură”.            Pe front, generalul Grigore Georgescu s-a alăturat militarilor care
        Din anul 1925 Grigore Georgescu a îndeplinit func ia de şef de stat     recomandau încheierea campaniei militare, odată cu eliberarea Basarabiei,
major la Inspectoratul Tehnic al Geniului, remarcându-se prin dăruire şi        fapt ce a condus la trecerea sa în rezervă, împreună cu al i generali.


     20                                                                                                                                             21
În continuare sunt prezentate câteva fapte care eviden iază cât se         sechestrului asigurator. Arestat din nou, în noiembrie 1946, a fost acuzat de
poate de bine profilul moral al generalului Grigore Georgescu.                      „… pregătirea şi participarea la războiul contra U.R.S.S.”. La data de 7
         În anul 1926, ca urmare a decorării cu Ordinul „Coroana României”          martie 1947, întregul lot al foştilor demnitari a fost transferat la Aiud.
1917, colonelul a fost împroprietărit cu un teren intravilan pe care l-a donat      Generalul Grigore Georgescu, suferind de boala lui Parkinson, a fost
statului, pentru ridicarea unui monument închinat eroilor din Arma Geniu.           rejudecat, reducându-i-se pedeapsa la 3 ani de temni ă grea, cu comutarea
Monumentul, cunoscut sub numele de Monumentul Eroilor Genişti „Leul                 pedepsei executate în preven ie, adică un an şi jumătate. Între timp, so ia şi
de la Cotroceni”, a fost ridicat din ini iativa şi sub directa sa supraveghere şi   fiica au fost evacuate din casa în care locuiau. Grigore Georgescu a fost pus
a fost sculptat de prietenul său, Spiridon Georgescu.                               în libertate condi ionată, la data de 20 februarie 1948, pentru îngrijiri
         Fiind un om profund religios, în anul 1940, în calitate de comandant       medicale, până la rejudecarea procesului. Ridicat de la domiciliu, pentru
al Diviziei 19 Infanterie, generalul a ini iat ctitorirea de către ofi erii şi      ultima dată, în ziua de 1 februarie 1949, a fost reîncarcerat la Aiud. Până la
solda ii diviziei, în satul bănă ean Troiaş, a unei biserici având hramul           data de 17 iunie 1949 a mai trimis trei căr i poştale. După acesta familia n-a
„Sfin ii Trei Ierarhi”. Biserica, ridicată în timp foarte scurt, a primit un        mai ştiut nimic despre el, în ciuda faptului că în anul 1951 trebuia să fie pus
preot refugiat din Transilvania de Nord.                                            în libertate. Întrucât se împlinea termenul de executare a pedepsei, familia
                                                                                    abia a putut afla că era transferat la Sighetul Marma iei. În anul 1954
         În anul 1941, în calitate de ministru, a ordonat sistematizarea            familia a aflat despre decesul în închisoare al generalului Grigore
cursurilor inundabile ale râurilor Jijia şi Bahlui. Cu această ocazie inginerul     Georgescu şi abia în 1956 văduva generalului a primit certificatul de deces.
Greceanu, directorul Societă ii de Îmbunătă iri Funciare, care a preluat            Din certificat rezulta că so ul ei murise la data de 27 aprilie 1952, adică
realizarea lucrării, a exclamat, adresându-i-se: „este pentru prima oară            după patru ani şi patru luni de deten ie, deşi sentin a fusese de numai trei
când semnarea unui contract pentru o lucrare de 9 miliarde lei, costă               ani! A fost un ostaş onest şi un specialist de excep ie, un mare patriot şi
numai 9 lei, valoarea timbrului”.                                                   creştin. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
         O altă întâmplare este relevantă pentru cultul fa ă de patrie, în care
şi-a crescut copiii. Fiul său Eugeniu, sublocotenent în Arma Geniu, şef al                 Date culese de la A.M.R. şi de la profesorii Liana Mihai şi Cantemir Moşoiu.
promo iei „Dezrobirea”, deşi era încadrat în Regimentul de Gardă Regală,
şi-a cerut transferul la Batalionul de Vânători de Munte Aiud, cu care a
plecat pe Frontul de Est, în septembrie 1943, luptând în Crimeea. Scrisoarea
testament făcută de el, înainte de a pleca pe front este edificatoare: „Când
ve i citi aceste rânduri, eu voi fi de mult spirit … Nu-mi pare rău că am
trecut dincolo, pentru-că aşa trebuie să moară un soldat ca mine, un şef de
promo ie, fiul lui tata”.
         Generalul Grigore Georgescu, om de mare omenie, a fost supus
unor umilin e greu de în eles astăzi. Arestat pe data de 18 mai 1946, la
vârsta de 60 de ani, numai „pentru vina de a fi făcut parte cinci luni de zile,
dintr-un guvern considerat criminal de către ocupantul ruso-bolşevic”, a
fost supus calvarului mai multor deten ii şi procese. Prima dată a fost închis
la închisoarea militară de la Uranus. După prima şedin ă, din data de 9
octombrie 1946, tribunalul Poporului l-a condamnat la 10 ani de temni ă
grea. Recursul admis de Înalta Curte de Casa ie a dispus desfiin area


      22                                                                                                                                                     23
General de divizie                                        memorie bună, putere de muncă şi ini iativă în tot ce întreprinde; este un
                                                                                  bun camarad, modest, disciplinat; este foarte bine pregătit ca ofi er având
                       Pompiliu IONESCU                                           o bogată cultură generală şi militară; este foarte muncitor şi înclinat spre o
                                                                                  adevărată carieră militară. Nu are vicii”.
                                          Generalul de divizie Pompiliu                    Între 1 mai şi 20 august 1944 tânărul sublocotenent Pompiliu
                                 Ionescu este una dintre personalită ile de       Ionescu a participat la luptele duse de Regimentul 7 Artilerie în Moldova, în
                                 prestigiu ale radioloca iei, care a contribuit   zona operativă Hoiseşti - Podul Iloaei, îndeplinind, mai întâi, func ia de
                                 în mod hotărâtor la crearea sistemului de        ofi er cu transmisiunile la Postul de Comandă al divizionului şi apoi func ia
                                 supraveghere prin radioloca ie a spa iului       de observator la Centrul de Observare al divizionului din Regimentul 7
                                 aerian al României.                              Artilerie. Pentru comportarea curajoasă a fost decorat cu ordinul „Coroana
                                                                                  României”, clasa a V-a, cu spade şi panglică de virtute militară.
                                          S-a născut la data de 11 noiembrie
                                 1921, pe meleagurile buzoiene, în comuna                  Rămânând la Observatorul Înaintat al Regimentului 7 Artilerie, în
                                 Sinteşti, ca fiu al subofi erului Anghel         ziua de 20 august, când unitatea s-a retras de la ibăneşti, jude ul Iaşi, la
                                 Ionescu şi al Cati ei Ionescu. Pompiliu          Tungujei, jude ul Vaslui, sublocotenentul Pompiliu Ionescu s-a ataşat de
                                 Ionescu a copilărit în Buzău întrucât la         Regimentul 6 Artilerie Grea, care continua să lupte în zona frontului. În
                                 câteva luni de la naşterea sa părin ii s-au      calitate de observator al Regimentului 6 Artilerie Grea a luat parte la
                                 mutat în acest oraş, într-o casă situată pe      opera iunile militare din zilele de 21-23 august, de la ibana şi Băceşti,
                                                                                  jude ul Vaslui.
                                 strada Timotei Cipariu, la numărul 11. În
familie s-a bucurat de o educa ie aleasă, în spiritul sacrificiului suprem                 După data de 15 septembrie 1944 sublocotenentul Pompiliu Ionescu
pentru apărarea ării, cultivat de amintirile luptelor eroice pentru               a participat la eliberarea păr ii de nord a Transilvaniei. A luat parte la
reîntregirea neamului românesc şi făurirea României Mari. A urmat                 luptele duse la for area Mureşului, în zona fortificată Câmpia Turzii -
cursurile şcolii primare şi apoi ale Liceului Teoretic „Bogdan Petriceicu         Viişoara - Luncani, la străbaterea masivului Mezeşului şi nimicirea
Haşdeu” din Buzău. Ultima clasă de liceu, în anul şcolar 1939-1940, a             rezisten ei inamice de la sud de Careii Mari, până la eliberarea totală a păr ii
frecventat-o la Liceul Militar din Craiova.                                       de nord-vest a ării. „În luptele la care a luat parte ofi erul s-a remarcat
        După anii de liceu adolescentul Ionescu a îmbră işat cariera              printr-o solidă pregătire tehnică, calm şi mult curaj“, arăta comandantul
armelor, urmând Şcoala Militară de Ofi eri de Artilerie, pe care a absolvit-o     Regimentului 6 Artilerie Grea, colonelul Carozzi.
în anul 1942, cu gradul de sublocotenent, fiind al 14-lea din cei 207 elevi                De la data de 26 octombrie 1944 ofi erul a participat la luptele
absolven i. După absolvire a fost repartizat la Regimentul 7 Artilerie Buzău,     desfăşurate de Regimentul 6 Artilerie Grea pentru eliberarea Ungariei şi
în func ia de instructor-comandant Sec ie Observatori din Bateria                 Cehoslovaciei, în subordinea Armatei a 4-a Române. Pentru perioada 1
Specialită i a Diviziei 5 Infanterie Buzău.                                       noiembrie 1944 - 10 martie 1945 comandantul Regimentului 6 Artilerie
        Între 11 ianuarie şi 10 februarie 1943 a urmat cursul de cunoaştere a     Grea, colonelul Carozzi arăta că, „ofi erul Pompiliu Ionescu, subaltern în
materialului de artilerie din cadrul Centrului de Instruc ie Infanterie           Bateria 4 este unul din cei mai buni ofi eri din regiment, caracterizat cu
Făgăraş, pe care l-a absolvit cu media generală 9,33. În notarea de serviciu      mare conştiinciozitate şi ales spirit pedagogic în rela iile cu şefii, camarazii
întocmită de şeful direct, căpitanul Alexandru Barbu, pe perioada 1               săi şi ostaşii din subordine”.
noiembrie 1942 - 31 octombrie 1943, se men iona: „ofi er cu o înfă işare                   În luna aprilie 1945 ofi erul a fost mutat în Regimentul 9 Artilerie şi
plăcută, sănătos, rezistent, poate face fa ă campaniei militare, are o            la data de 1 mai a fost avansat la gradul de locotenent. În notarea de serviciu


      24                                                                                                                                                 25
pentru perioada 10 martie - 15 mai 1945, colonelul Nanu, comandantul            comanda Corpului 81 Artilerie Antiaeriană, la data de 1 iunie 1952, şi l-a
Regimentului 9 Artilerie, arăta: „În calitate de ofi er cu transmisiunile în    avansat, la data de 11 iunie 1952, la gradul de locotenent-colonel, la
Bateria de comandă a Regimentului 9 Artilerie, locotenentul Pompiliu            excep ional. La data de 2 octombrie 1952 a fost avansat la gradul de
Ionescu a dat dovadă de pricepere, devotament în îndeplinirea sarcinilor,       colonel, tot la excep ional. După patru ani de muncă perseverentă colonelul
mare putere de muncă pentru asigurarea legăturilor telefonice ale               Pompiliu Ionescu a fost trimis la „Cursul Postacademic de Artilerie
regimentului în campanie”. După înapoierea în ară a fost numit în func ia       Antiaeriană” al Academiei Militare „Voroşilov” din U.R.S.S., urmat în
de adjutant al regelui, „dovedind un comportament ireproşabil, o                perioada august 1956 - septembrie 1957.
inteligen ă superioară şi o judecată clară, energie, perseveren ă, putere de             După absolvirea cursului a fost numit, de la data de 1 octombrie
muncă, modestie şi o bună camaraderie”.                                         1956, la comanda Corpului 16 Apărare Antiaeriană a Teritoriului din
         La data de 27 octombrie 1945 locotenentul Ionescu a fost detaşat la    Ploieşti, unde şi-a desfăşurat activitatea până la data de 30 septembrie 1959,
Cursul Educa ie Cultură şi Propagandă din Centrul de Instruc ie Breaza, pe      când a fost numit loc iitor al comandantului Artileriei Antiaeriene
care l-a terminat cu calificativul „bine”. În acest timp a sus inut examenele   (comandant, generalul Lauren iu Cupşa), din Comandamentul Apărării
de admitere la Facultatea de Drept, pe care le-a luat cu brio. De la data de    Antiaeriene a Teritoriului.
15 februarie 1946 a fost numit în func ia de conducător de seminar la                    Acumulând o bogată experien ă în conducerea trupelor, la data de 1
Centrul de Instruc ie Breaza. La recomandarea comandantului Centrului de        martie 1960, colonelul Pompiliu Ionescu a fost numit şeful Trupelor
Instruc ie Breaza, colonelul Ioan Popescu, ofi erul s-a retras din anul II de   Radiotehnice, şi, în perioada 1 martie 1964 - 5 decembrie 1980, comandant
studiu de la Facultatea de Drept. În notarea de serviciu pentru perioada de 1   al Trupelor Radiotehnice. Lucrând la comanda Trupelor Radiotehnice,
noiembrie 1946 - 31 octombrie 1947, comandantul Centrului de Instruc ie         Pompiliu Ionescu, avansat general-maior de brigadă (23 august 1960) şi
Educa ie, Cultură şi Propagandă, colonelul Ardeleanu, îl caracteriza: „... un   general-locotenent de divizie (9 mai 1969), a contribuit direct la crearea şi
ofi er forte bine pregătit, cu o comportare demnă în toate împrejurările”.      dezvoltarea sistemului radiotehnic na ional, a armei radioloca ie din cadrul
         Ofi erul a fost avansat la gradul de căpitan, la 28 august 1948.       Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului.
         Numit conferen iar la Biroul de Studii şi loc iitor politic la                  Din notările anuale de serviciu, semnate de foştii comandan i ai
Centrului de Instruc ie Breaza, la data de 30 decembrie 1947, „… ofi erul s-    Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, generalii Ion Ioni ă,
a eviden iat prin putere de muncă, reuşind să ob ină rezultate bune şi foarte   Vasile Alexe şi Mircea Mocanu, ca şi din cunoaşterea faptelor sale prin
bune în activitatea pe care a desfăşurat-o”, după cum îl nota comandantul       contact direct de către autorii notării, rezultă cu claritate că generalul
Centrului de Instruc ie Breaza, la data de 31 octombrie 1948.                   Pompiliu Ionescu a organizat cu mult profesionalism subunită ile, unită ile
         În ziua de 23 august 1949 a fost avansat la gradul de maior, la        şi marile unită i radiotehnice (Brigada 46 Radiotehnică Ploieşti şi Brigada
excep ional, iar la data de 1 octombrie 1949 a fost numit în func ia de         41 Radiotehnică Timişoara), că s-a preocupat personal de organizarea şi
loc iitor politic la Academia Militară Tehnică, achitându-se conştiincios de    conducerea cu înaltă competen ă a serviciului de luptă permanent, care a
sarcinile ce i-au revenit. În aceeaşi perioadă a fost profesor de economie      asigurat supravegherea neîntreruptă a spa iului aerian na ional.
politică la cele patru academii militare: tehnică, de comandă, servicii/spate            Împreună cu specialiştii din subordine a organizat construirea de noi
şi politică. În perioada 1 ianuarie - 1 iunie 1952 maiorul Ionescu a urmat      cazărmi pentru unită ile radiotehnice, achizi ionarea de tehnică de luptă din
cursul de perfec ionare pentru comandan i şi şefi de state majore de mari       import, construirea în ară de componente electronice pentru tehnica de
unită i, pe care l-a absolvit cu calificativul general „forte bine”.            luptă, pregătirea şi formarea cadrelor militare pentru trupele radiotehnice,
         Apreciindu-i atât cultura generală, cât şi pregătirea militară,        realizarea de instruc iuni, regulamente şi manuale pentru desfăşurarea
ministrul Apărării Na ionale l-a numit pe maiorul Pompiliu Ionescu la           serviciului de luptă permanent.


     26                                                                                                                                              27
Sfârşitul carierei militare îl găseşte pe generalul Pompiliu Ionescu                               General de divizie
în func ia de loc iitor al şefului Direc iei Lucrări în Economia Na ională.
         Generalul Pompiliu Ionescu a acordat o mare aten ie oamenilor,                                       Ioan IUCĂL
problemelor acestora, formării şi perfec ionării profesionale. A rămas
proverbială capacitatea sa de memorare, el adresându-se fiecăruia dintre
sutele de cadre cu numele şi pronumele lor, fără să greşească niciodată. La                 Ioan Iucăl s-a născut în Vaslui, oraş încărcat de istorie şi glorie
data de 10 noiembrie 1981 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie. S-a         militară, la 22 octombrie 1895. Părin ii săi au fost învă ători şi s-au ocupat
stins din via ă, în urma unei lungi şi grele suferin e, la 2 ianuarie 1987.        cu multă aten ie de educarea copilului lor în spiritul dragostei de neam şi
         Generalul Ionescu a fost căsătorit şi a avut doi fii: Daniel (născut în   glia strămoşească. După absolvirea liceului a ales drumul parcurs de
anul 1952, de profesie inginer) şi Cristian (născut în anul 1955, de profesie      vrednicii săi înaintaşi, urmând, cu rezultate foarte bune, în perioada 1913-
ofi er al armei radioloca ie).                                                     1915, cursurile Şcolii Militare Ofi eri Infanterie din Bucureşti. După
         În cei 41 de ani în slujba patriei, generalul Pompiliu Ionescu a fost     absolvire a fost avansat la gradul de sublocotenent şi a fost încadrat în
decorat cu 23 de ordine şi medalii militare şi civile, româneşti şi străine:       func ia de comandant de pluton puşcaşi la Regimentul 65 Infanterie din
medalia „Eliberarea de sub Jugul fascist”, medalia „Victoria U.R.S.S.”,            Vaslui (dublura Regimentului 25 Infanterie Vaslui). În urma măririi
„Meritul Militar”, clasele I-a, a II-a şi a III-a, medalia „A XX-a aniversare a    efectivele trupelor de grăniceri a fost mutat, în august 1915, la Regimentul 1
eliberării patriei”, medalia „Insurec ia Na ională din Slovacia”, medalia          Grăniceri, în func ia de comandant de pluton, şi a participat la războiul cel
„Drapelul Roşu” (Cehoslovacia), medalia „30 de ani” a armatei Bulgariei,           mare cu această unitate, care a primit sarcini operative.
ordinul „Coroana României”, ordinul „Tudor Vladimirescu”, clasa a III-a,                    La 1 aprilie 1917, cu pu in timp înainte de declanşarea bătăliilor de
ordinul „23 August”, clasa a IV-a, ordinul „Steaua R.P.R.”, clasa a IV-a,          la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, Ioan Iucăl a fost avansat la gradul de
ordinul „Apărarea Patriei”, clasa a III-a etc.                                     locotenent şi mutat la Regimentul 4 Doroban i Piteşti, ini ial în func ia de
                                                                                   comandant de pluton şi apoi în func ia de comandant de companie, în
                                                                                   timpul luptelor de la Mărăşti. Distingându-se pe câmpul de luptă prin curaj
                                                                                   şi spirit de sacrificiu, tânărul locotenent, în vârstă de 22 de ani, a fost
                                                                                   decorat cu ordinele „Coroana României”, clasa a IV-a, şi „Steaua
                                                                                   României”, clasa a IV-a. Fiind avansat, la data de 1 octombrie 1919, la
                                                                                   gradul de căpitan, a fost promovat în func ia de comandant de companie al
                                                                                   Batalionului 10 Vânători. Timp de trei ani a instruit tinerii recru i, atât în
                                                                                   cazarmă, cât şi în afara cazărmii.
                                                                                            Dornic să-şi perfec ioneze pregătirea militară, căpitanul Ioan Iucăl a
                                                                                   frecventat, cu rezultate deosebit de bune, cursurile Şcolii Superioare de
                                                                                   Război din Bucureşti, în perioada 1922-1924, clasându-se printre primii
                                                                                   ofi eri elevi. S-a înapoiat la Batalionul 10 Vânători unde a lucrat în Statul
                                                                                   Major, până la data de 1 aprilie 1927. Mutat la Regimentul 1 Grăniceri, la
                                                                                   data de 1 iulie 1927, a fost avansat la gradul de maior şi promovat în func ia
                                                                                   de comandant al Batalionului de Instruc ie.
                                                                                            La data de 1 octombrie 1928 maiorul Iucăl a fost mutat la Divizia
                                                                                   12 Infanterie, în func ia de şef birou pregătire de luptă. Dovedind reale


      28                                                                                                                                                 29
calită i de ofi er de stat major, la data de 1 aprilie 1930 a fost încadrat în      companii, încurajând şi o elind cu exemplul său trupele ce le comandă.”
Statul Major al Corpului 2 Armată Constan a, iar la data de 1 octombrie             Ofi erul a condus trupele, cu multă dăruire şi energie, în timpul luptelor de
1930, în Statul Major al Corpului Vânătorilor de Munte Braşov. La                   la Carei şi de la Szerencs, din Ungaria. Pe teritoriul Cehoslovaciei colonelul
începutul anului 1932 a devenit comandant al Batalionului 1 din                     Iucăl a îndeplinit temporar func ia de comandant al Diviziei 9 Infanterie din
Regimentul 1 Grăniceri şi a participat la manevrele regale, fiind felicitat de      Constan a (5-31 decembrie 1944), contribuind la eliberarea oraşelor
ministrul Apărării Na ionale şi de şeful de Stat Major al Armatei                   Roznava şi Dobşina. Aici a fost distins cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a
Americane, generalul Douglas McArthur, care au asistat la manevre.                  III-a, cu spade. La data de 20 martie 1945 a fost înaintat la gradul de general
         Înfiin ându-se experimental Divizia 1 Grăniceri, la data de 1              de brigadă şi numit la comanda Diviziei 9 Infanterie, pe care a condus-o
decembrie 1933, ofi erul a fost încadrat în statul major al acesteia şi a           până la 9 aprilie 1945, când a fost chemat în ară şi numit şef al
participat la aplica iile desfăşurate în vara anului 1934. După ce a fost           Comenduirii Garnizoanei Militare Bucureşti.
avansat la gradul de locotenent-colonel, la data de 8 iunie 1934, Ioan Iucăl a               La data de 15 aprilie 1945 generalul de brigadă Ioan Iucăl a fost
fost mutat, la data de 1 octombrie 1936, la Marele Stat Major din Direc ia          promovat la Secretariatul General al Ministerului de Război. După jumătate
Opera ii, unde a elaborat diferite variante ale luptelor pe timpul războiului.      de an, generalul Ioan Iucăl a fost numit şef al Serviciului Istoric din Marele
         După declanşarea celui de al doilea război mondial şi invadarea            Stat Major, serviciu echivalent cu Arhivele Militare de astăzi. Timp de doi
Poloniei de către armata germană, la 1 septembrie 1939, ofi erul Ioan Iucăl         ani a dat o nouă organizare serviciului pentru inventarierea şi eviden a pe
a fost mutat, la data de 15 noiembrie 1939, la comanda Regimentului 1               mari unită i a arhivei, s-a ocupat de depozitarea documentelor de la unită ile
Grăniceri. În această func ie a pregătit regimentul pentru a fi apt de              desfiin ate şi de eliberarea documentelor privind stagiul pe front de către cei
participare la război. S-au efectuat exerci ii metodice, trageri de luptă,          mobiliza i, locul şi data celor dispăru i sau afla i în prizonierat etc.
precum şi aplica ii tactice cu ofi erii, subofi erii şi trupa. La data de 8 iunie            În ziua de 9 august 1947, după 32 de ani de serviciu în slujba
1940 a fost avansat la gradul de colonel, comandând unitatea, subordonată           patriei, generalul Ioan Iucăl a fost pensionat, acordându-i-se gradul de
Diviziei 1 Grăniceri, în luptele duse pentru eliberarea sudului Basarabiei şi       general de divizie. Până la 9 octombrie 1983, dată la care a trecut în
a Odessei. Regimentul 1 Grăniceri s-a remarcat, în mod deosebit, în luptele         nefiin ă, Ioan Iucăl a activat în Asocia ia Na ională a Veteranilor de Război
din zonele Tolmacev, Vakarjani şi Dalnik.                                           din România (A.N.V.R.). În prodigioasa activitate desfăşurată în cadrul
                                                                                    armatei generalul Ioan Iucăl a fost decorat cumai multe ordine şi medalii:
         Revenit în ară cu efectivele rămase, colonelul Ioan Iucăl a fost
                                                                                    ordinul „Coroana României”, clasa a IV-a, ordinul „Steaua României”,
numit la comanda Şcolii Militare Ofi eri Infanterie Rezervă nr. 2 Bacău, pe
                                                                                    clasa a III-a, ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, cu spade, ordinul „23
care a condus-o până în primăvara anului 1944, când a fost numit la
                                                                                    August”, clasa a IV-a, ordinul „Apărarea Patriei”, clasa a III-a, medalia
comanda Brigăzii 9 Infanterie din Constan a. De la 23 august 1944 a condus
                                                                                    „Serviciul Credincios” pentru 25 de ani de serviciu, medalia „Crucea
brigada în luptele de dezarmare a trupelor germane din Dobrogea şi din
                                                                                    Comemorativă de Război“ Mărăşeşti 1918, cu barete, medalia „Victoria“,
împrejurimile capitalei, remarcându-se în eliberarea gării Scroviştea
                                                                                    medalia rusească „Sfânta Ana“.
(jude ul Ilfov) şi în degajarea şoselei Bucureşti - Ploieşti.
         Calită ile sale de comandant şi de bun organizator au ieşit în
eviden ă în timp ce conducea „Detaşamentul colonel Iucăl” în capul de pod
de la Oarba de Mureş şi pe pantele Dealului Sângeorgiu. A înscris pagini de
vitejie în cartea neamului românesc: „Cinci zile şi cinci nop i, stă nemişcat
sub cel mai greu bombardament, la numai câteva sute de metri de inamic,
deplasându-se la posturile de comandă de regiment, batalioane şi


      30                                                                                                                                                  31
General de divizie                                          Sărat la data de 16 octombrie 1901. S-a afirmat în func iile de comandant
                                                                                      de companie pentru activitatea depusă în instruirea ostaşilor şi a copiilor de
                          Traian MOŞOIU                                               trupă, atât în cazarmă, cât şi în afara cazărmii.
                                                                                               La data de 10 aprilie 1904 a fost mutat în cadrul Batalionului 9
                                   Traian Moşoiu s-a născut la data de 2 iulie        Vânători din Ploieşti, în func ia de comandant de companie, îndeplinindu-şi
                          1865, în localitatea Tohanul Nou, jude ul Braşov,           foarte bine atribu iunile de serviciu. În anul 1906 a absolvit examenul
                          într-o familie de oameni gospodari. Tatăl său,              pentru gradul de maior, cu calificativul „foarte bine”, şi comandantul de
                          Moise, baci înstărit, şi mama sa, Ana, şi-au dat            unitate îl nota: „Ofi erul are o înfă işare plăcută, este robust, inteligent,
                          copiii la şcoală. Traian a absolvit clasele primare în      disciplinat, dispune de cunoştin e bune la instruc ia militară, ac ionează cu
                          localitatea natală. Fiind un copil destoinic şi cu          sânge rece, voin ă, hotărâre fermă în ac iune, mult tact în rela iile cu
                          dorin ă de învă ătură, părin ii l-au înscris la liceul de   oamenii, este un adevărat patriot, serios, sincer, modest, cu o foarte bună
                          mare prestigiu „Andrei Şaguna”, din Braşov, unde            comportare în familie.”
                          vor învă a şi ceilal i doi fra i ai viitorului general,              În anul 1907 a fost decorat cu ordinul „Coroana României”, prin
                          Toma şi Aurelian. Aici, Traian Moşoiu s-a                   I.D. 1164. S-a afirmat ca un bun teoretician militar împărtăşind din
                          perfec ionat în cunoaşterea limbilor germană,               experien a sa tinerilor comandan i prin lucrarea „Spiritul ofensiv al
                          franceză şi maghiară. Absolvind liceul cu                   infanteriei”. Lucrarea a fost apreciată bine de către şefii ierarhici, care l-au
                          calificativul „foarte bine”, Traian i-a determinat pe       ajutat să fie avansat la gradul de maior şi l-au numit la comanda
                          părin i să-l trimită la studii militare la Budapesta şi     Batalionului 1 Infanterie Brezoi, din Regimentul 30 Infanterie Muscel. În
                          Viena, la celebra „Wiener Neustadt”, deoarece               anul 1910 ofi erul a finalizat o nouă lucrare de doctrină militară, destinată
Transilvania se afla sub stăpânirea Austro-Ungariei, din anul 1867.                   pregătirii teoretice a comandan ilor instructori. În notarea de serviciu pe
                                                                                      anul 1911 generalul Ion Culcer, comandantul Diviziei 3 Infanterie, arăta:
         La data de 1 iunie 1889 Traian Moşoiu şi-a finalizat cursurile Şcolii
                                                                                      „Maiorul Moşoiu are cunoştin e complete, cerute de gradul său şi de cel
Militare „Wiener Neustadt”, pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent
                                                                                      imediat următor”.
în armata austro-ungară, şi a fost repartizat la un regiment din garnizoana
militară Sibiu. Dubla monarhie, care sugruma aspira iile de libertate ale                      Demonstrând reale calită i organizatorice, în calitate de şef al
na ionalită ilor oprimate din imperiu, îi repugnă tânărului ofi er. Deoarece          Sec iei Mobilizare al Regimentului 30 Infanterie Muscel, în timpul
nu îşi putea trăda ascenden a românească, la data de 15 iunie 1891 a                  campaniei militare din Bulgaria (cel de al doilea război balcanic), Traian
demisionat din armata chesaro-crăiască. Dorind să slujească România a                 Moşoiu a fost avansat la gradul de locotenent-colonel şi numit la comanda
trecut grani a şi s-a integrat în armata română. Şi fratele său, profesorul de        Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul” Bucureşti. La data de 1 aprilie
latină şi germană, Aurelian Moşoiu, s-a stabili la Ploieşti.                          1914 a fost numit la comanda Batalionului 7 Vânători din Infanteria Gala i,
         Tânărul ofi er, cu o solidă cultură militară, s-a remarcat, în mod           dislocat la Silistra. Avansat la gradul de colonel, la data de 1 aprilie 1916, a
deosebit, încă din primele zile de la sosirea între fra ii români. A fost luat în     fost numit la comanda Regimentului 2 Infanterie Râmnicu Vâlcea.
eviden a Regimentului 9 Infanterie din Râmnicu Sărat, la data de 1 aprilie                     După doi ani de neutralitate România a semnat, împreună cu Fran a,
1893, iar la data de 10 mai 1894 a fost avansat la gradul de locotenent în            Anglia, Rusia şi Italia, la Bucureşti, la data de 4/17 august 1916, Tratatul
armata română. A func ionat în garnizoana Râmnicu Sărat până la 28                    Politic şi Conven ia Militară, care prefigurau intrarea în luptă a românilor
noiembrie 1900, când a fost avansat la gradul de căpitan şi mutat la                  alături de Antantă, împotriva Puterilor Centrale. În seara zilei de 14/27
Regimentul 19 Infanterie Romana i. A revenit în garnizoana Râmnicul                   august 1916, ora 21, ministrul României la Viena, Edgar Mavrocordat, a


      32                                                                                                                                                     33
înmânat, la „Ballplatz”, secretarului de serviciu (ministrul de externe           Maior). Românii au alungat trupele maghiare şi au asigurat liniştea
austro-ungar, Burian, lipsea), declara ia formală de război. La intrarea          popula iei, precum şi condi iile necesare pentru buna desfăşurare a Marii
României în război colonelul Traian Moşoiu comanda Grupul „Lotru”, care           Adunări Populare de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918. În luna
a desfăşurat lupte foarte grele la Tălmaciu, Sadu şi Cisnădie, ajungând,          decembrie 1918 trupele române au primit aprobarea să înainteze spre nordul
până la data de 18/31 august, pe aliniamentele aflate la periferia oraşului       Transilvaniei, eliberând Clujul, la data de 12 decembrie 1918.
Sibiu. Numit la comanda Brigăzii 3 Infanterie, colonelul Moşoiu şi-a                      Marele Cartier General l-a numit pe generalul Moşoiu Guvernator
condus ostaşii în luptele purtate la Orlat, din 9/22 septembrie, unde au          Militar al Transilvaniei, de la data de 28 noiembrie/10 decembrie 1918.
repurtat o strălucită victorie. În luna octombrie 1916, datorită puternicei       Generalul Moşoiu şi-a stabilit sediul la Sibiu, ca şi Consiliul Dirigent, cu
ofensive a inamicului, ostaşii Armatei 1-a Române au fost nevoi i să se           care a colaborat foarte bine pentru asigurarea condi iilor de via ă paşnică a
retragă. La începutul lunii octombrie 1916 colonelul Moşoiu a fost numit la       popula iei Transilvaniei.
comanda Diviziei 23 Infanterie, care suferise mari pierderi în lupte (avea, la
data de 9/22 octombrie, 125 ofi eri şi 6.000 solda i). Divizia a inut piept, cu            La data de 12 aprilie 1919 generalul Traian Moşoiu a fost numit la
mare greutate, ac iunilor inamicului. În urma grelelor lupte desfăşurate pe       comanda „Grupului de Armate Nord”, contribuind la eliberarea păr ii de
înăl imile Pietrosu şi Veveri a şi a curajului cu care a condus trupele,          vest a ării, între care se înscrie Oradea (20 aprilie 1919). Continuând
colonelul Moşoiu a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a.       luptele până la Budapesta a condus „Grupul de Manevră General Moşoiu”.
În retragerea spre Moldova, Divizia 23 Infanterie a desfăşurat lupte foarte       După ofensiva declanşată de armata roşie maghiară, în noaptea de 19/20
grele pe aliniamentele prahovene de la Loloiasca - Inoteşti şi Tomşani -          iulie 1919, grupul a reuşit să stăvilească pătrunderea unită ilor maghiare
Parepa - Colceag. În aceste ac iuni, dar şi în cele de la Cricov (Ialomi a),      peste Tisa şi să creeze condi ii pentru trecerea la ofensivă a armatei române,
efectivele Diviziei 23 Infanterie s-au diminuat foarte mult (25 noiembrie şi      la 24 iulie 1919. După pătrunderea în Budapesta, la data de 3 august 1919, a
11 decembrie 1916), determinând Marele Cartier General s-o desfiin eze, la        Brigăzii 4 Roşiori, comandată de colonelul Rusescu, şi la 4 august 1919, a
data de 22 decembrie 1916.                                                        altor efective ale armatei române, generalul Moşoiu a fost numit comandant
                                                                                  al garnizoanei militare Budapesta şi Guvernator Militar al teritoriilor ungare
         În luna ianuarie 1917 Traian Moşoiu a fost avansat la gradul de          de la vest de Tisa.
general de brigadă şi numit la comanda Diviziei 12 Infanterie, din cadrul
                                                                                          În luna decembrie 1919 generalul Traian Moşoiu a trecut în rezervă
Corpului 2 Armată, subordonat Armatei a 2-a Române, comandată de
                                                                                  la cerere şi s-a înscris în Partidul Liberal. În cadrul acestei forma iuni
generalul Alexandru Averescu. Cu efectivele Diviziei 12 Infanterie
                                                                                  politice generalul Traian Moşoiu a dus o politică activă, care i-a asigurat
generalul Traian Moşoiu a participat la luptele de apărare din zona: Vârful
                                                                                  afirmarea în via a publică. A fost numit ministru de război în guvernul
Cocoşilă - Valea Dumicuşului - Răchitaşu, militarii fiind elogia i în
                                                                                  prezidat de Alexandru Vaida-Voievod. În anul 1921 generalul Traian
lucrările memoralistice de război. Marele Cartier General concluziona:
                                                                                  Moşoiu a fost numit senator de drept, raliindu-se politicii liberale,
„Pentru trupele Diviziei 12 Infanterie se mai adaugă faptul că au fost
                                                                                  caracterizată prin deviza „Prin noi înşine!” Odată cu venirea la putere a
supuse la sfor ări, care fără teama de exagerare, pot fi calificate ca
                                                                                  guvernului prezidat de Ionel I. C. Brătianu (19 ianuarie 1922 - 30 martie
extraordinare.” Pentru conducerea în eleaptă a trupelor generalul Berthelot
                                                                                  1926), la 24 ianuarie 1922 generalul Traian Moşoiu a fost desemnat titular
l-a decorat cu „Legiunea de Onoare”.
                                                                                  la Ministerul Comunica iilor, în locul doctorului Constantin Angelescu,
        După remobilizarea Armatei Române, la data de 28 octombrie                unde a activat până la data de 30 octombrie 1923. A condus comisia pentru
1918, generalul Traian Moşoiu, numit la comanda Diviziei 7 Infanterie             organizarea încoronării regelui Ferdinand I, la data de 15 octombrie 1922,
Roman, a participat la luptele de eliberare a Transilvaniei, eviden iindu-se      în Catedrala Întregirii Neamului din Alba Iulia. În urma remanierii
la Topli a, Stănceni, Răstolni a, Lunca Bradului, Reghin (oraşul lui Petru        guvernamentale, la data de 30 octombrie 1923, Traian Moşoiu a trecut


      34                                                                                                                                               35
titular la Ministerul Lucrărilor Publice, până la demisia întregului cabinet în                        General de divizie
anul 1926. În aceasta perioadă a contribuit la construirea căii ferate Arad -
Cişinău Criş - Salonta - Oradea, care avea deosebite implica ii strategice,                         Constantin PAPADOPOL
ac iune determinată de sărbătorirea a 100 de ani de la naşterea lui Avram
Iancu. La această ac iune s-au implicat atât Ionel I. C. Brătianu, cât şi
                                                                                           Constantin Papadopol s-a născut
Octavian Goga.
                                                                                  la data de 22 februarie 1866 (anul abdicării
          Generalul Moşoiu a militat pentru industrializarea României, cu
                                                                                  de pe tonul României a domnitorului
sprijinul capitalului autohton, insistând pe necesitatea ca ara să aibă o
armată puternică şi bine înzestrată tehnic, gra ie unei industrii na ionale       Cuza), în oraşul Vălenii de Munte, din
puternice, „căci nu ne putem închipui că fabricarea în bune condi iuni şi la      jude ul Prahova. Părin ii săi, Filip
timp a materialelor trebuitoare armatei pe câmpul de luptă să fie condusă         (comerciant) şi Sevasti a (casnică), şi-au
de străini (…). Industria are datoria de a scuti ara de a fi tributară            ajutat fiul să termine bine şcoala primară şi
străinătă ii”. La data de 25 septembrie 1922, în prezen a sa şi a ministrului     cele opt clase de liceu, cu bacalaureat, la
Agriculturii, Al. Constantinescu, s-a făcut prima împroprietărire din jude ul     liceul „Sfin ii Petru şi Pavel” din Ploieşti.
Bihor, în comunele Drăgăneşti şi Nojorid. În anul 1923 generalul a fost ales      După       absolvirea     liceului    tânărul
preşedinte de onoare al Asocia iei Plugarilor din jude ul Bihor.                  Constantin s-a înscris la Şcoala Militară de
          Generalul Traian Moşoiu s-a ridicat şi în sprijinul drepturilor         Infanterie şi Cavalerie, în anul 1905,
materiale ale ofi erilor români combatan i în primul război mondial. A            încheind cursurile cu rezultate bune şi
sprijinit ac iunile Societă ii Na ionale „Cultul Eroilor”, pentru identificarea   foarte bune, la 1 iulie 1907. La încheierea
locurilor unde au fost înhuma i ostaşii căzu i în lupte, amenajarea               anului întâi de studii în şcoala militară, căpitanul Sturdza, comandantul de
Cimitirelor Eroilor şi a Monumentelor Eroilor. A sprijinit material pe Sextil     pluton, remarca faptul că „tânărul Papadopol şi-a schimbat înfă işarea,
Puşcariu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Lucian Blaga            căpătând trăsături militare; se dezvoltă ca un bun instructor”, iar la
şi Ionel Teodoreanu, pentru ridicarea în Bucureşti a unui monument în             încheierea anului doi, căpitanul Dragu, comandantul de pluton, arăta că
cinstea lui Mihai Eminescu.                                                       „Constantin Papadopol va fi un bun ofi er”, apreciere întărită de şeful
          Generalul Traian Moşoiu s-a stins din via ă la data de 15 august        şcolii, colonelul Gărdescu.
1932, la Bucureşti, şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu Militar.                      Avansat la gradul de sublocotenent, Constantin Papadopol şi-a
                                                                                  început cariera militară în renumitul Regiment 32 Infanterie „Mircea”, din
                                                                                  oraşul Ploieşti, instruind Plutonul 3, din Compania a 2-a a Batalionului al 2-
                                                                                  lea. După anul I de instruc ie la comanda plutonului de recru i, notarea de
                                                                                  serviciu întocmită de colonelul Papazoglu, comandantul Regimentului 32
                                                                                  Infanterie „Mircea”, se încheia cu aprecierea: „sublocotenentul Constantin
                                                                                  Papadopol a depus mult suflet în pregătirea personalului şi a
                                                                                  subordona ilor săi”. În anul 1908, „tânărul ofi er s-a remarcat în procesul
                                                                                  de instruc ie, în Tabăra Hagieni (Ilfov) şi la manevrele brigăzii”, aprecieri
                                                                                  întărite de către generalul Herjeu.
                                                                                           Urmând cursurile Şcolii de Tragere a Infanteriei, în anul 1909,
                                                                                  comandantul şcolii, maiorul Gheorghe Mărdărescu, l-a apreciat ca, „un bun


      36                                                                                                                                               37
instructor, prea bun apreciator de distan ă, bun ochitor şi un bun trăgător,        iar de la data de 1 aprilie 1918 ofi er cu aprovizionarea. Comandantul
încheind cursul cu media generală 7,91”.                                            unită ii îl nota: „ofi erul a depus foarte mult interes pentru desfăşurarea
          Mutat în Batalionul 3 Vânători din Infanterie, de la data de 1            instruc iei şi aprovizionarea cu materiale de tot felul: alimente, echipament,
noiembrie 1909 şi până la 1 iulie 1910 „ofi erul a îndeplinit cu multă              cazarmament etc.”
răspundere şi conştiinciozitate, sarcinile ce derivau din func ia de ofi er cu               La data de 10 aprilie 1919 maiorul Papadopol a fost numit şef al
aprovizionarea”, însuşiri remarcate de comandantul Batalionului 3                   Serviciului Adjutanturii din Brigada 42 Infanterie, iar la data de 1 ianuarie
Vânători Ploieşti şi comandantul Brigăzii 9 Infanterie Ploieşti, generalul          1920 a fost numit şi profesor la Şcoala Specială de Aplica ie a Infanteriei,
Cotescu. Avansat la gradul de locotenent, la data de 1 iulie 1910,                  sus inând cursurile: „Armament şi muni ii”, „Tragerile infanteriei”,
Constantin Papadopol a continuat să lucreze în Batalionul 3 Vânători, în            „Strategie şi tactică generală.
func ia de comandant de pluton la Compania 1-a, „pe care l-a comandat cu                     În anul 1921 maiorul Papadopol a lucrat la Serviciul Personal din
fermitate, eviden iindu-se prin exigen ă şi tact”, după cum aprecia                 Ministerul de Război, în func ia de şef al Biroului 1, şi a participat şi la
comandantul unită ii, locotenentul-colonel Negruzzi. În anii 1913-1914              desfăşurarea procesului de învă ământ din Şcoala Specială a Infanteriei şi
ofi erul a fost promovat în func ia de adjutant al comandantului de Batalion        Cavaleriei, în calitate de profesor la „Cursul Arme portative”, fiind notat cu
3 Vânători şi ofi er cu mobilizarea. În campania din Bulgaria „a comandat           calificativul „foarte bine” de către şeful şcolii, colonelul Aricescu şi de
Compania 1-a cu multă maturitate, stârnind invidia unor cadre mai în                şeful Serviciului Personal de la Ministerul de Război, locotenentul-colonel
vârstă”, conform notărilor locotenentului-colonel Prassa, comandantul               Bereşteanu. În anii 1923 şi 1924 maiorul Papadopol a condus succesiv 10
unită ii, şi generalului Frunză, comandantul Diviziei 5 Infanterie Buzău.           birouri ale Sec iei Personal din Ministerul de Război, „cu multă răspundere
          Avansat căpitan, la 1 aprilie 1915, Constantin Papadopol a fost           şi competen ă”, după cum apreciau coloneii Pleniceanu şi Crasu.
numit comandant de companie al Batalionului 3 din Regimentul „Radu                           De la data de 1 octombrie 1925 a îndeplinit func ia de şef al
Negru” nr. 28 Piteşti. Comandantul Regimentului, colonelul Negulescu îl             Biroului Personal din Şcoala de Subofi eri Infanterie Oradea, iar în 1926 a
aprecia ca pe „un ofi er distins, capabil şi inteligent care şi-a instruit foarte   fost ajutorul comandantului şcolii şi a condus personal trei aplica ii pe
bine ostaşii din subordine”. În perioada 15 august – 28 noiembrie 1916              hartă, fiind notat „foarte bine” de comandantul şcolii, colonelul Benghiu. În
căpitanul Papadopol şi-a condus subordona ii în luptele purtate în zona             perioada anilor 1927-1928 ofi erul a comandat „foarte bine” Batalionul
Rucăr - Bran, „cu multă dârzenie şi curaj”, după cum îl notau comandantul           Elevi la aplica iile în teren şi la manevrele desfăşurate la Beiuş, aşa cum l-a
unită ii, colonelul Negulescu, şi comandantul Brigăzii 5 Infanterie,                notat comandantul şcolii. După ce a urmat cursul de formare locotenen i-
colonelul Anton Brătăşanu.                                                          colonei, pe care l-a absolvit cu calificativul „bine”, a fost avansat la gradul
          Ofi erul a fost mutat, la data de 28 noiembrie 1916, la comanda           de locotenent-colonel, în data de 31 martie 1928.
Companiei a 2-a din Batalionul 1 al Regimentului „Vlaşca” nr. 5 Giurgiu,                     La data de 1 octombrie 1928 a fost numit la comanda Batalionului
care s-a retras pentru refacere în Moldova. De la 25 decembrie 1916 a fost          10 Vânători de Munte, fiind notat „foarte bine” de către comandantul
mutat în Batalionul 2 din Regimentul Roman nr. 14, participând cu ostaşii           Grupului Vânători de Munte, colonelul Vechiu, şi comandantul Brigăzii 2
din subordine la bătălia de la Oituz, în perioada 9 - 21 iulie 1917.                Vânători de Munte, generalul Ion Bădescu.
Comandantul unită ii, colonelul Ion Constantin, l-a apreciat ca pe „un                       După ce a absolvit „Cursul Informa ii” pentru comandan i de
foarte bun ofi er şi comandat de batalion, care şi-a condus cu deosebit             regimente, locotenentul-colonel Constantin Papadopol a fost numit la
curaj subordona ii în luptă”.                                                       comanda Regimentului 87 Infanterie Satu-Mare, la data de 1 aprilie 1930. A
          De la data de 20 septembrie 1917 maiorul Papadopol a fost numit           fost avansat la gradul de colonel, la data de 10 mai 1930. A comandat
şeful Biroului Organizare-Mobilizare la Centrul de Instruc ie Recru i nr. 2,        „foarte bine” regimentul, până în anul 1936, acordând multă aten ie hrănirii,


      38                                                                                                                                                  39
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I

Contenu connexe

Plus de FrescatiStory

Palatul lui Gigi Becali
Palatul lui Gigi BecaliPalatul lui Gigi Becali
Palatul lui Gigi BecaliFrescatiStory
 
Le marché aux oignons à Berne, Suisse
Le marché aux oignons à Berne, SuisseLe marché aux oignons à Berne, Suisse
Le marché aux oignons à Berne, SuisseFrescatiStory
 
Crucea Caraiman (Crucea Eroilor Neamului)
Crucea Caraiman (Crucea Eroilor Neamului)Crucea Caraiman (Crucea Eroilor Neamului)
Crucea Caraiman (Crucea Eroilor Neamului)FrescatiStory
 
A fi părinte în lumea animalelor - Parenting Moments in the Animal World
A fi părinte în lumea animalelor - Parenting Moments in the Animal WorldA fi părinte în lumea animalelor - Parenting Moments in the Animal World
A fi părinte în lumea animalelor - Parenting Moments in the Animal WorldFrescatiStory
 
România. Lecția de istorie
România. Lecția de istorieRomânia. Lecția de istorie
România. Lecția de istorieFrescatiStory
 
Alertă medicală - Un osuț foarte ascuțit
Alertă medicală - Un osuț foarte ascuțitAlertă medicală - Un osuț foarte ascuțit
Alertă medicală - Un osuț foarte ascuțitFrescatiStory
 
Large Easter eggs around the world
Large Easter eggs around the worldLarge Easter eggs around the world
Large Easter eggs around the worldFrescatiStory
 
Patru secrete ale telefonului tău mobil
Patru secrete ale telefonului tău mobilPatru secrete ale telefonului tău mobil
Patru secrete ale telefonului tău mobilFrescatiStory
 
Populația mahomedană în Europa
Populația mahomedană în EuropaPopulația mahomedană în Europa
Populația mahomedană în EuropaFrescatiStory
 
Plus qu’une photo / Mai mult decât o simplă fotografie / More than just a photo
Plus qu’une photo / Mai mult decât o simplă fotografie / More than just a photoPlus qu’une photo / Mai mult decât o simplă fotografie / More than just a photo
Plus qu’une photo / Mai mult decât o simplă fotografie / More than just a photoFrescatiStory
 
Niciodata toamna n-a fost mai frumoasa
Niciodata toamna n-a fost mai frumoasaNiciodata toamna n-a fost mai frumoasa
Niciodata toamna n-a fost mai frumoasaFrescatiStory
 
Regele Mihai i de România, fotografii document
Regele Mihai i de România, fotografii documentRegele Mihai i de România, fotografii document
Regele Mihai i de România, fotografii documentFrescatiStory
 
De-aș mai avea odată 70 de ani!
De-aș mai avea odată 70 de ani!De-aș mai avea odată 70 de ani!
De-aș mai avea odată 70 de ani!FrescatiStory
 

Plus de FrescatiStory (20)

Palatul lui Gigi Becali
Palatul lui Gigi BecaliPalatul lui Gigi Becali
Palatul lui Gigi Becali
 
Le marché aux oignons à Berne, Suisse
Le marché aux oignons à Berne, SuisseLe marché aux oignons à Berne, Suisse
Le marché aux oignons à Berne, Suisse
 
Photos inusitées
Photos inusitéesPhotos inusitées
Photos inusitées
 
Beautiful Greece
Beautiful GreeceBeautiful Greece
Beautiful Greece
 
Crucea Caraiman (Crucea Eroilor Neamului)
Crucea Caraiman (Crucea Eroilor Neamului)Crucea Caraiman (Crucea Eroilor Neamului)
Crucea Caraiman (Crucea Eroilor Neamului)
 
A fi părinte în lumea animalelor - Parenting Moments in the Animal World
A fi părinte în lumea animalelor - Parenting Moments in the Animal WorldA fi părinte în lumea animalelor - Parenting Moments in the Animal World
A fi părinte în lumea animalelor - Parenting Moments in the Animal World
 
România. Lecția de istorie
România. Lecția de istorieRomânia. Lecția de istorie
România. Lecția de istorie
 
Islamism
IslamismIslamism
Islamism
 
Alertă medicală - Un osuț foarte ascuțit
Alertă medicală - Un osuț foarte ascuțitAlertă medicală - Un osuț foarte ascuțit
Alertă medicală - Un osuț foarte ascuțit
 
Oameni, destine
Oameni, destineOameni, destine
Oameni, destine
 
Large Easter eggs around the world
Large Easter eggs around the worldLarge Easter eggs around the world
Large Easter eggs around the world
 
Patru secrete ale telefonului tău mobil
Patru secrete ale telefonului tău mobilPatru secrete ale telefonului tău mobil
Patru secrete ale telefonului tău mobil
 
Populația mahomedană în Europa
Populația mahomedană în EuropaPopulația mahomedană în Europa
Populația mahomedană în Europa
 
Bucovina altui veac
Bucovina altui veacBucovina altui veac
Bucovina altui veac
 
Plus qu’une photo / Mai mult decât o simplă fotografie / More than just a photo
Plus qu’une photo / Mai mult decât o simplă fotografie / More than just a photoPlus qu’une photo / Mai mult decât o simplă fotografie / More than just a photo
Plus qu’une photo / Mai mult decât o simplă fotografie / More than just a photo
 
Noiembrie frumoasă
Noiembrie frumoasăNoiembrie frumoasă
Noiembrie frumoasă
 
Niciodata toamna n-a fost mai frumoasa
Niciodata toamna n-a fost mai frumoasaNiciodata toamna n-a fost mai frumoasa
Niciodata toamna n-a fost mai frumoasa
 
Salina Turda
Salina TurdaSalina Turda
Salina Turda
 
Regele Mihai i de România, fotografii document
Regele Mihai i de România, fotografii documentRegele Mihai i de România, fotografii document
Regele Mihai i de România, fotografii document
 
De-aș mai avea odată 70 de ani!
De-aș mai avea odată 70 de ani!De-aș mai avea odată 70 de ani!
De-aș mai avea odată 70 de ani!
 

Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul I

  • 1. Colonel (r) CONSTANTIN CHIPER VETERANI ÎN SLUJBA PATRIEI Vol. I Sub egida Asocia iei Na ionale „CULTUL EROILOR” Editura BURATINO Ploieşti, 2005
  • 2. Tehnoredactare: Marius Chiper CUPRINS Constantin Chiper Natalia Russchih Cuvânt înainte 7 Corectură: Natalia Russchih 1. General de corp de armată Ştefan IONESCU 9 Liviu Chiper 2. General de corp de armată Gheorghe IONESCU-SINAIA 14 3. General de divizie Constantin DRĂGHICI 16 Coperta: Mihai Chiper 4. General de divizie Grigore GEORGESCU 20 5. General de divizie Pompiliu IONESCU 24 6. General de divizie Ioan IUCĂL 29 7. General de divizie Traian MOŞOIU 32 8. General de divizie Constantin PAPADOPOL 37 9. General de divizie Constantin STOICA 41 10. General de brigadă Ion ANGHEL 44 11. General de brigadă Nicolae BATÂR 47 12. General de brigadă Lascăr CARACAŞ 49 13. General de brigadă Vasile DAVIDESCU 53 14. General de brigadă Lauren iu FULGA 56 15. General de brigadă Pavel GHI Ă 58 16. General de brigadă Costin LUNGU 61 17. General de brigadă Alexandru MANOLESCU 63 18. General de brigadă Ion MANOLESCU 66 19. General de brigadă Gheorghe NICULESCU 69 20. General de brigadă Eugen ONOFREI 73 21. General de brigadă David POPESCU 76 22. General de brigadă Caton SORESCU 80 Descrierea C.I.P. a Bibliotecii Na ionale a României, 23. General de brigadă Ion STOICA 83 CHIPER, CONSTANTIN 24. General de brigadă Constantin TRESTIOREANU 85 25. Colonel Gheorghe APETREI 88 Veterani în slujba patriei, vol. I 26. Colonel Constantin BAICAN 90 Constantin Chiper – Ploieşti: 27. Colonel Gheorghe BALABAN 92 Editura BURATINO, 2005 28. Colonel Ioan FLOREA 96 29. Colonel Petru GHINEA 99 I.S.B.N. 973-87130-7-2 30. Colonel Traian GHIORGHIU 101 31. Colonel Gheorghe IORDĂCHESCU 105 32. Colonel Vasile MARDARE 108 33. Colonel Dumitru MIULESCU 110 3
  • 3. 34. Colonel Ştefan MOLDOVEANU 113 70. Plutonier-major Grigore DUMITRACHE 197 35. Colonel Aurel POPOVICI 115 71. Plutonier-major Ion DULĂ 199 36. Colonel Mihai RĂICAN 116 72. Plutonier-major Dumitru HULEA 203 37. Colonel Haralambie SĂVULESCU 118 73. Plutonier-major Vasile MIHĂILĂ 204 38. Colonel Sava SIMIONESCU 120 74. Plutonier-major Neculai MITESCU 206 39. Colonelul Alexandru VASILESCU 123 75. Plutonier-major Dumitru NICA 207 40. Colonel Nicolae VOINEA 125 76. Plutonier Toma POPESCU 210 41. Locotenent-colonel Rosco ADAMS 127 77. Plutonier Petre PREDA 212 42. Locotenent-colonel George BURDUHOS 130 78. Plutonier Vasile RUSU 215 43. Locotenent-colonel Constantin CIOC 132 79. Sergent-major Radu BRATU 218 44. Locotenent-colonel Ion SALCU 134 80. Sergent-major Constantin BUGA 219 45. Căpitan-comandor Mircea BĂDULESCU 136 81. Sergent-major Constantin DĂNCESCU 220 46. Căpitan-comandor Ion CĂRUNTU 140 82. Sergent Ion ALDEA 221 47. Căpitan-comandor Petrache DIMITRIU 143 83. Sergent Constantin APETRII 223 48. Căpitan-comandor Mihai MIHORDEA 146 84. Sergent Constantin CHIPER 225 49. Locotenent-comandor Constantin DANCU 149 85. Sergent Ioan CHIPER 226 50. Locotenent-comandor Marin ZAHARIA 152 86. Sergent Gheorghe CHIRIEŞ 228 51. Maior Ioan ANGHELU Ă 158 87. Sergent Filip DĂRIESCU 230 52. Maior Oreste COSTINEANU 161 88. Sergent Constantin FURDUI 231 53. Maior Ioan GALI Ă 163 89. Sergent Ion HUHULEA 234 54. Maior Haralambie LAZĂR 165 90. Sergent Mihai-Iorgu PĂPUŞĂ 236 55. Maior Ioan MIHĂILĂ 167 56. Căpitan Vasile FLOREI 169 91. Sergent Gheorghe SĂLĂVĂSTRU 238 57. Căpitan Nicolae RĂDULESCU-LEMNARU 171 92. Veterani din comuna Şoimari 239 58. Locotenent Vasile DOBRINESCU 172 Cuvânt de încheiere 243 59. Locotenent Ion LASCU 174 60. Locotenent Aurel MITITELU 177 61. Locotenent Gheorghe MOCIORNI Ă 179 62. Locotenent Stelian MOCIORNI Ă 182 63. Locotenent Vasile ŞOTROPA 184 64. Sublocotenent Andrei COCUZ 186 65. Sublocotenent Toader POSTOLACHE 188 66. Plutonier-adjutant Ion ALEXU Ă 189 67. Plutonier-adjutant Vasile BARAC 190 68. Plutonier-adjutant Mihai IORGU 192 69. Plutonier-major Gheorghe CHIPER 194 4 5
  • 4. CUVÂNT ÎNAINTE Lucrarea „Veterani în slujba patriei” este dedicată unor generali, ofi eri, subofi eri şi sergen i participan i la războaiele pentru întregirea neamului românesc (1916-1921) şi la cele purtate pentru eliberarea teritoriilor răpite de către ările vecine, prin acte istorice arbitrare. Citind cu aten ie paginile dedicate fiecăruia dintre veteranii primului şi ai celui de-al doilea război mondial se vor putea remarca dârzenia, dăruirea, curajul şi înaltul spirit de sacrificiu care i-au călăuzit în luptele care au avut loc în toamna anului 1916 în Transilvania, pe Valea Jiului, pe Valea Oltului, pe Valea Prahovei, în Dobrogea şi pe Neajlov. Vor fi rememorate, de asemenea, enormele sacrificii ale veteranilor în luptele din vara anului 1917, de la Mărăşeşti şi Oituz, urmate de cele din campania militară din Ungaria (1919). Tot în acest context sunt prezentate ac iunile militare întreprinse în luptele de apărare a teritoriilor româneşti Basarabia şi Bucovina, teritorii râvnite atât de către de Rusia, cât şi de către Ucraina. Mul i dintre veteranii de război înscrişi în această carte au participat, în anul 1941, la eliberarea teritoriilor Basarabiei şi Bucovinei de Nord, răpite de către statele vecine prin actele arbitrare din iunie 1940. Se remarcă, în mod deosebit, participarea la campaniile militare de la Odessa, din Caucaz, din Crimeea, precum şi la cele de la Cotul Donului. O mare aten ie a fost acordată prezentării luptelor crâncene, purtate de către unii dintre veterani, pentru eliberarea păr ii de nord a Transilvaniei (septembrie-octombrie 1944), răpită, la 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena. Nu au fost omise nici ac iunile militare din Ungaria (octombrie 1944-ianuarie 1945), Cehoslovacia şi Austria (decembrie 1944- mai 1945). Ca urmaşi ai străbunicilor, bunicilor şi părin ilor noştri, participan i la grelele încleştări militare purtate pentru apărarea gliei strămoşeşti, suntem datori să le cinstim memoria, să îngrijim monumentele istorice şi locurile de veci ale celor căzu i în lupte. Mul umesc, în mod deosebit, generalului-maior Constantin Croitoru, profesorului George Mărăcineanu, primarul oraşului Breaza, maiorului Emil Iorgu, precum şi personalului de la Arhivele Militare Române din Piteşti pentru ajutorul acordat în realizarea acestei lucrări. Autorul 6 7
  • 5. General de corp de armată Ştefan-Gheorghe IONESCU Ştefan-Gheorghe Ionescu s-a născut la data de 6 februarie 1881 în localitatea Chiojdeanca din jude ul Prahova. După absolvirea şcolii primare din localitatea natală, părin ii săi, Ion şi Ghi a, i-au îndrumat paşii către Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi. La 1 iulie 1900 s-a înscris la Şcoala Militară de Ofi eri Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1902. În notările de serviciu pentru anul 1903 comandantul unită ii semnala: „elevul sergent Ştefan-Gheorghe Ionescu este un tânăr zelos la serviciu, inteligent, capabil, cu bune aptitudini pentru serviciu”. La 15 aprilie 1904 Ştefan-Gheorghe Ionescu a fost avansat la gradul de sublocotenent şi numit comandant de pluton la Batalionul 5 Vânători. Pe măsura înaintării în vârstă, „ofi erul căpăta experien ă şi îşi dezvolta aptitudinile, comandând prea bine plutonul”, după cum aprecia comandantul unită ii în notările de serviciu. În notarea de serviciu pentru anul 1906 locotenentul-colonel Constantin Sănătescu, intuind calită ile deosebite ale ofi erului, aprecia că „sublocotenentul Ştefan-Gheorghe Ionescu este un ofi er de mare viitor”. La data de 10 mai 1907 a fost înaintat la gradul de locotenent. Ofi er de perspectivă, bun cunoscător al limbii germane, locotenentul Ionescu a fost trimis, în anul 1908, la un stagiu de doi ani, la Triest (Austro-Ungaria), în cadrul Regimentului 97 Infanterie. În primul an a îndeplinit func ia de comandant de pluton recru i, „dovedind un viu interes pentru instruc ia solda ilor, cunoaşterea regulamentelor şi tragerilor la intă”. În al doilea an a comandat o companie de rezervişti, dovedindu-se „un ofi er foarte serios, modest, cu mult tact în rela iile cu gradele inferioare şi superioare, având o comportare ireproşabilă în corp şi în societatea din Triest”. Aşa îl nota comandantul unită ii, ataşatul militar român de la Viena. Revenit în ară ofi erul „a lucrat până la data de 1 septembrie 1911 în Regimentele Mehedin i nr. 17 din Drobeta Turnu-Severin şi Constan a nr. 34, împărtăşind solda ilor şi camarazilor săi din cunoştin ele acumulate în instruirea militară, la specificul armei infanterie, dovedind permanent o bună camaraderie şi onoare militară”. 8 9
  • 6. Avansat căpitan a fost admis la Şcoala Superioară de Război, de la fost notat de generalul Iancovescu, ministrul de război, la superlativ: „ofi er data de 1 septembrie 1911, pe care a absolvit-o, al 20-lea din cei 38 de elevi eminent, o podoabă a corpului ofi erilor, militar desăvârşit din toate înscrişi, în iunie 1913. Cu Brigada 12 Infanterie a participat la campania punctele de vedere”. Ca recompensă a fost avansat la gradul de locotenent- militară din Bulgaria (23.06-31.08.1913). După înapoierea în ară a fost colonel, la excep ional, la data de 1 septembrie 1917. numit şef de Stat Major la Batalionul 3 Vânători (Infanterie) din Ploieşti. Detaşat în perioada 01.07-01.10.1918 la Comisariatul General al În scurt timp, la data de 1 aprilie 1914, căpitanul Ionescu a fost Basarabiei, militarul a fost apreciat de către şeful Statului Major General, promovat la Statul Major al Corpului 3 Armată Gala i, „afirmându-se generalul Cihoschi, „ca un ofi er eminent, energic, foarte priceput în printr-o foarte bună judecată şi în elegere a situa iilor de luptă, însuşiri rezolvarea problemelor de ordin militar din Basarabia”. probate foarte bine în călătoria de instruc ie desfăşurată cu Corpul 3 La data de 01.10.1918 a fost numit ajutor şef corp şi director de Armată. Are cunoştin e militare prea bune şi deosebite calită i de muncă. studii la Şcoala Superioară de Război, „stabilind măsuri eficiente pentru Este energic, perseverent, consecvent şi prevăzător al momentelor de redeschiderea cursurilor, iar în calitate de profesor a condus Centrul de luptă”, după cum nota generalul Constantin Prezan, comandantul Corpului Stat Major, dovedind că este un ofi er cult, de mare valoare, o prea bună 3 Armată (avansat mareşal al Armatei României la 30 octombrie 1930). achizi ie pentru şcoală”, după cum îl notau comandantul şcolii, colonelul Revenind la Statul Major al Batalionului 3 Vânători (01.04.1915), Constantinescu şi şeful Marelui Stat Major, generalul Cihoschi. căpitanul Ionescu a stabilit măsuri eficiente de instruire a ostaşilor, în zona În anul 1920, în vederea avansării la gradul de colonel, dar şi pentru ac iunilor de luptă de la Măneciu. Generalul Prezan arăta: „Ofi erul posedă că era bun cunoscător al limbilor franceză şi germană, ofi erul a fost trimis cunoştin e complete pentru gradul de ofi er superior, dobândite în serviciul în Fran a, la Versailles, pentru a urma „Cursul de informare al coloneilor şi de stat major. Are aptitudini militare, atât la instruc ia trupei cât şi în generalilor”. Avansat colonel, la 1 ianuarie 1921, ofi erul a îndeplinit serviciul de Stat Major. Ofi er foarte bun din toate punctele de vedere”. func ia de director de studii şi a condus foarte bine „Cursul de Tactica Readus la Corpul 3 Armată (01.04.1916), căpitanul Ionescu a Infanteriei”, în cadrul Şcolii Superioare de Război. În notarea de serviciu muncit peste programul de lucru, contribuind la elaborarea planurilor de din anul 1922, generalul Samsonovici, comandantul şcolii, regreta plecarea opera ii, care din august 1916 s-au aplicat în practică. După începerea colonelului Ionescu, „ofi er de înaltă probitate morală şi profesională, un campaniei militare, „căpitanul Ionescu s-a dovedit un ofi er brav şi plin de bun exemplu pentru toate cadrele didactice”. curaj în conducerea luptelor, îndeosebi la Kohalom şi Hărman. Propun să Colonelul Ionescu a fost mutat, la data de 1 noiembrie 1922, la fie înaintat la gradul de maior”, îl nota şeful Statului Major al Corpului 3 comanda Grupului 2 Vânători de Munte, pe care „l-a comandat foarte bine, Armată, colonelul Mărgineanu. Avansat la gradul de maior (01.11.1916), conducând şi îndrumând personal instruc ia batalioanelor, luând hotărâri ofi erul a fost numit şef de Stat Major la Divizia 13 Infanterie Ploieşti. juste şi clare”. Generalul Mărgineanu, devenit comandant al Diviziei 13 Infanterie, a fost La 1 februarie 1924 ofi erul a fost numit în func ia de şef al Sec iei impresionat „de calită ile ieşite din comun ale maiorului Ionescu, care prin 3 Instruc ie a Marelui Stat Major, fiind notat de către generalul Dumitrescu măsurile propuse în luptele de retragere la Dumitreşti, Măgura, Pârscov, astfel: „… ofi er de mare valoare, care se distinge în mod deosebit prin Cislău etc. a dovedit că este un ofi er de stat major de elită”. activită ile desfăşurate pentru instruc ia trupelor”. Din notările anilor Maiorul Ionescu a fost numit şef al Biroului Opera ii la Corpul 3 1925-1926 făcute de generalul Lupescu, şeful Marelui Stat Major, cu Armată la data de 1 ianuarie 1917. În perioada scursă până la 15 februarie referire la activitatea desfăşurată de colonelul Ionescu rezultă că acesta a 1918 ofi erul a stabilit o serie de măsuri realiste privind reconstruc ia, întocmit „directive de instruc ie, călătorii de comandament pentru dotarea cu bunuri materiale şi instruc ia eşaloanelor din cadrul Corpului 3 concentrările ofi erilor în rezervă şi a trupei, programe pentru exerci iile Armată, care s-au comportat eroic în timpul luptelor purtate la Mărăşti. A din câmpurile de concentrare, lucrările de func ionare a diferitelor şcoli, 10 11
  • 7. cursuri şi centre de instruc ie. În concluzie: este un ofi er eminent din toate cu mare responsabilitate şi fără reproş, fiind demn de toată lauda”, după punctele de vedere, care merită cu prisosin ă, să fie admis la călătoria de cum îl nota ministrul apărării na ionale, generalul Argeşeanu. Aici a comandament pentru gradul de general de brigadă”. În anul 1927 şeful elaborat documente, planuri şi proiecte de mobilizare realiste. În vederea Marelui Stat Major, generalul Samsonovici, îl nota: „excelent ofi er de stat consolidării sistemului de apărare în vestul ării, generalul Ştefan-Gheorghe major, perfect de bine pregătit pentru o comandă de brigadă”. În anul Ionescu a pregătit din timp planul fortificării Por ii Someşului şi a continuat 1928, acelaşi şef îl nota: „colonelul Ştefan Ionescu este un ofi er prea bun cu ardoare activitatea complexă de modernizare şi dotare a liniei fortificate sub toate raporturile. A trecut toate probele cerute de art. 41, fiind declarat Focşani - Nămoloasa - Gala i (F.N.G.). Din 1938 a luat măsurile necesare admis. Merită să i se încredin eze comanda unei brigăzi pentru a fi înaintat pentru constituirea centrelor de rezisten ă, iar trupele de grăniceri şi la gradul de general de brigadă”. unită ile din primul eşalon din nord-vestul Transilvaniei au fost completate Colonelul Ionescu a fost numit la comanda Brigăzii 13 Infanterie cu efectivele prevăzute în statele de mobilizare. Grănicerii au fost organiza i Târgovişte, la data de 1 aprilie 1929. „S-a detaşat sub raportul culturii în grupuri de pază. S-au mai înfiin at 14 regimente de infanterie. Artileria a generale şi militare. Este un ofi er excep ional, destinat a urca treptele fost organizată pe 22 de brigăzi şi câteva regimente de artilerie grea moto. ierarhiei militare”, îl nota comandantul Diviziei 13 Infanterie Ploieşti. Avia ia a fost organizată pe flotile de informa ii şi recunoaştere: trei flotile de vânătoare, două flotile de bombardament, două flotile de aerosta ie, două La data de 23 aprilie 1930 colonelul Ştefan Ionescu a fost avansat la flotile de hidroavioane şi un regiment de geniu aero. gradul de general de brigadă, iar la 1 octombrie fost numit la comanda La cererea sa a plecat de la Marele Stat Major, la data de 15 Şcolii Superioare de Război. Şeful Marelui Stat Major, generalul februarie 1939 (înlocuit de generalul Florea enescu), la comanda Corpului Samsonovici, referindu-se la activitatea desfăşurată de generalul Ionescu, în Armată Iaşi şi apoi, din septembrie 1939, a preluat şi func ia de comandă a perioada 01.10.1930-01.10.1931, la comanda Şcolii Superioare de Război, Armatei a 3-a (până la 9 decembrie 1939), conducând instruc ia trupelor în arăta: „generalul Ionescu conduce cu autoritate şi prestigiu activită ile zona viitoarelor ac iuni de luptă probabile, situate la vest de Nistru. Ş.S.R., este sever, dar drept cu subordona ii şi inferiorii. Să fie admis la Călătoria de comandament pentru gradul de general de divizie în anul Datorită divergen elor de opinii cu generalul Motaş, comandantul 1932, în calitate de inspector general de armată. A condus Diviziunea a 2-a Grupului 1 de Armate, la data de 19.02.1940 a fost trecut la Marele Stat din Marele Stat Major, care avea în subordine Sec ia Opera ii şi Pregătire Major, în calitate de subşef al Marelui Stat Major şi apoi trecut în rezervă la de luptă. A participat la Conferin a şefilor de Stat Major al ărilor din Mica 17.09.1940, fiind pus la dispozi ia Cercului Teritorial Bucureşti. La data de În elegere, din ianuarie 1932 de la Praga şi din octombrie 1932 de la 11 mai 1945 a fost înaintat în gradul de general de corp de armată. Belgrad. A participat la călătoria de comandament pentru gradul de general În frumoasa sa carieră militară generalul Ştefan-Gheorghe Ionescu de divizie şi a trecut-o bine, în anul 1933. A comandat foarte bine Divizia a fost decorat cu următoarele medalii şi ordine militare: medalia jubiliară 13 Infanterie Ploieşti. Notările le-au semnat generalii enescu, subşeful „Carol I”, medalia jubiliară „Frantz Iosef”, medalia „Avântul ării”, Marelui Stat Major, şi Mazarin, şeful Marelui Stat Major. medalia „Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918”, medalia „Victoria marelui război pentru civiliza ie”, medalia „Semnul onorific de În perioada 15.11.1933-15.11.1936 a comandant Divizia de aur pentru 25 ani de serviciu”, ordinul „Steaua României”, clasa V-a, în Grăniceri Bucureşti, acordând mare aten ie administrării şi instruirii grad de cavaler, ordinul „Coroana României”, clasa a IV-a, cu panglică de corpurilor din subordine. Conducând lucrările Sec iei a 3-a din Marele Stat virtute militară, ordinul „Steaua României la pace”, ordinul „Coroana Major, a pregătit lucrările Conferin ei româno-polone din primăvara anului României”, în grad de comandor. 1937 şi cele ale şefilor Statelor Majore din Mica În elegere (Ankara). Ştefan Ionescu a fost avansat general de divizie la 16.10.1937 (I.D. A.M.R. – Memorii Bătrâni, Dosar 6. 3482 din 1937) şi numit şef al Marelui Stat Major, „desfăşurând activitatea 12 13
  • 8. General de corp de armată României”, clasa a V-a, 181 ordine „Coroana României”, clasa a V-a, 4 ordine „Regina Maria”, 191 medalii „Virtutea Militară”, 54 medalii Gheorghe IONESCU-SINAIA „Meritul Sanitar,” 135 medalii „Crucea Serviciului Credincios” şi altele. Mărturie a spiritului de jertfă dovedită, divizia a pierdut pe câmpul de luptă 209 ofi eri, 41 subofi eri şi 6.614 grada i şi solda i. Sub comanda Gheorghe Ionescu s-a născut la 18 aprilie 1888 în Localitatea generalului Gheorghe Ionescu-Sinaia, resturile Diviziei 13 Infanterie, Breaza. După absolvirea liceului „Sfin ii Petru şi Pavel” din Ploieşti a grupate în cadrul „Grupării nr. 1”, au fost readuse în garnizoanele de urmat, în anii 1908-1910, cursurile Şcolii Militare de Ofi eri de Infanterie reşedin ă, la sfârşitul lunii decembrie 1942 şi începutul lunii ianuarie 1943. din Bucureşti, fiind avansat la gradul de sublocotenent la 1 iulie 1910. Înapoiat de pe front, generalul de divizie Gheorghe Ionescu-Sinaia a fost În calitate de comandant de pluton, a luat parte la Războiul al doilea numit în func ia de comandant al Etapelor de Est. În această calitate l-a balcanic. A fost avansat la gradul de locotenent (1913) şi, ulterior, căpitan înlocuit pe generalul Mircea Dumitru (şi el fost comandant al Diviziei 13 (vara lui 1916). Promovat în func ia de comandant de companie a participat Infanterie) şi a avut ca principală sarcină men inerea ordinii în zona de la luptele desfăşurate pentru întregirea neamului românesc. După opera ii ale armatelor române. participarea la luptele de la Mărăşeşti, ofi erul a fost avansat, la 1 O dată cu înfiin area Comandamentului General al Teritoriului din septembrie 1917, la gradul de maior şi promovat în func ia de comandant de Armata Română, la 01.10.1944, la comanda acestuia a fost numit generalul batalion infanterie. În perioada 1920-1922 a frecventat cursurile Şcolii de corp de armată Aurel Aldea, iar în func ia de comandant secund Superioare de Război din Bucureşti, după care, timp de două decenii, a generalul de divizie Gheorghe Ionescu-Sinaia. Sub conducerea lor îndeplinit func ii de comandă şi de stat major în diferite unită i şi mari comandamentul, „ca organ central de conducere, supraveghere şi control” unită i de infanterie şi de vânători de munte, fiind avansat la gradul de al Marelui Stat Major, a avut ca sarcină pregătirea opera iunilor de locotenent-colonel (1927), colonel (1934) şi general de brigadă (1939). mobilizare a poten ialului uman apt să facă stagiul militar şi să asigure paza Generalul Gheorghe Ionescu-Sinaia a îndeplinit cele mai şi ordinea pe întreg teritoriul ării. Pentru acest motiv, în compunerea importante func ii de conducere în perioada celui de-al doilea război statului major al comandamentului au fost grupate toate sec iile şi birourile mondial. La data de 01.01.1941 a fost numit la comanda Brigăzii 2 Mixte pe profile din Marele Stat Major (Sec ia 8 Teritoriu, Sec ia Mobilizare şi Gardă (rezultată prin transformarea Diviziei 2 Gardă, la data de Organizare Na ională a Teritoriului, Sec ia Statistică, Biroul Rechizi ii, 20.10.1940). Formată din Regimentele 2, 3 şi 4 Grăniceri şi 1 Artilerie Biroul Control Trupă). Gardă, divizia a avut misiunea să men ină ordinea în jude ele Prahova şi În perioada 01.12.1944-20.03.1945 generalul Gheorghe Ionescu- Dâmbovi a. După mai bine de un an, cât timp s-a aflat la comanda acestei Sinaia a organizat şi coordonat activitatea birourilor şi sec iilor pe profile, brigăzi, generalul Ionescu a fost avansat la gradul de general de divizie, în precum şi a comandamentelor teritoriale. Înlocuindu-l pe generalul Mihai primăvara anului 1942, iar la data de 23.04.1942 a fost promovat în func ia Stănescu, în perioada 20.03-15.08.1945, generalul Gheorghe Ionescu-Sinaia de comandant al Diviziei 13 Infanterie din Ploieşti. În fruntea acestei mari a fost numit comandantul Corpului Grănicerilor, după care, la data de 15 unită i care avea în compunere Regimentele 7 Prahova, 22 Dâmbovi a şi 89 august 1945, a fost numit la comanda Corpului 2 Teritorial. Infanterie Braşov, precum şi Regimentele 19 Artilerie Prahova şi 41 La data de 9 august 1946 generalul Ionescu a fost trecut în cadru Artilerie Braşov, cu un efectiv de peste 15.000 de cadre militare, grada i şi disponibil, cu gradul de general de corp de armată. În anul următor, la data solda i, generalul Gheorghe Ionescu-Sinaia a luat parte la luptele grele din de 9 august 1947, a fost trecut în rezervă. Avea vârsta de 59 de ani. toamna anului 1942, de la Cotul Donului şi din sud-vestul Stalingradului. Pensionar fiind şi-a trăit ultimii ani în locuin a sa din Sinaia, unde a şi Pentru modul exemplar în care au luptat, numeroşi militari încetat din via ă în anul 1969, la vârsta de 81 de ani. componen i ai diviziei au fost distinşi cu cele mai înalte ordine şi medalii de război: 13 ordine „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, 83 ordine „Steaua A.M.R. – D.C.I., vol. 1, Dosar 8355. 14 15
  • 9. General de divizie parte din Biroul Opera ii al Regimentului 2 Artilerie Antiaeriană, împreună cu maiorul Honoriu Mărcule , şeful biroului, locotenentul Gaşparic, Constantin DRĂGHICI sublocotenen ii Eugen Onofrei, Eugen Năsturaş şi Emil Gafencu, „… to i, ofi eri foarte capabili, care au lucrat ireproşabil”, după cum îi nota comandantul Regimentului 2 Artilerie Antiaeriană, colonelul Gheorghe Fiu al meleagurilor dâmbovi ene, Ră escu. În ziua de 9 mai 1945 Germania hitleristă a capitulat. Cu acest generalul Constantin Drăghici s-a născut la data prilej, comandantul Artileriei Antiaeriene din zona Armatei 5 Aeriene de 16 septembrie 1923, în localitatea Nucet. sovietice a invitat la un apel solemn întregul Regiment 2 Artilerie Părin ii săi, Nicolae şi Bucura, oameni foarte Antiaeriană, apel la care a dat citire Ordinului de zi al Comandantului gospodari, au acordat o mare aten ie educa iei Suprem al Armatelor Sovietice. După citirea apelului, Bateria 121 Rhm a celor doi fii ai lor, dându-i la şcoală. Constantin avut onoarea de a trage 101 lovituri de tun în cinstea zilei victoriei. avea să devină o personalitate militară a artileriei antiaeriene şi a armatei române. A Înapoiat din război tânărul ofi er a fost numit comandant de pluton absolvit cursurile şcoalii primare în localitatea în cadrul Regimentului 3 Artilerie Antiaeriană. Avansat la gradul de natală, iar apoi a urmat instruirea în Bucureşti, locotenent a urmat, în anul 1948, cursul de comandan i de baterie, la scurt timp fiind numit comandant de baterie antiaeriană. absolvind Liceul Aurel Vlaicu, în anul 1942. Mai departe a urmat cursurile Şcoalii Militare Dorind să-şi lărgească orizontul cunoştin elor militare generale şi de Ofi eri de Artilerie Antiaeriană din de specialitate, căpitanul Drăghici a urmat cursurile Academiei Militare Bucureşti, pe care a absolvit-o în luna septembrie 1944, cu rezultate foarte Generale din Bucureşti, în perioada 1953-1954. Clasându-se între primii bune, şi a fost avansat la gradul de sublocotenent. absolven i, a fost avansat la gradul de maior şi a fost numit comandant la În luna octombrie 1944 tânărul ofi er s-a prezentat la Regimentul 9 Regimentul 6 Artilerie Antiaeriană din Feteşti. Afirmându-se rapid în Artilerie Antiaeriană din Ploieşti, care era comandat de colonelul Nicolae organizarea, asigurarea cu tehnică de luptă şi bunuri materiale de hrănire, Zăgănescu. La începutul carierei sale militare, sublocotenentul Constantin echipare şi de sănătate, precum şi instruirea efectivelor, ofi erul a fost notat Drăghici a îndeplinit func ia de şef de sec ie Artilerie Antiaeriană, foarte bine şi a fost trimis la Moscova, unde a urmat cursurile Academiei participând la ac iunile de luptă pentru apărarea zonei petroliere. Militare. Aici a acumulat cunoştin e noi despre artileria antiaeriană şi Din nevoia de conducere şi coordonare unitară a tuturor ac iunilor rachetele antiaeriene. Revenit în ară, ofi erul a fost avansat la gradul de brigăzilor de artilerie antiaeriană, precum şi a celorlaltor unită i locotenent-colonel şi numit în func ia de comandant al Corpului 81 Artilerie independente, prin Ordinul Statului Major al Aerului, nr. 774, din 28 Antiaeriană din Bucureşti. decembrie 1944, s-a înfiin at Divizia 1 Artilerie Antiaeriană, sub comanda Reorganizarea Artileriei Antiaeriene, în anul 1961, a condus la colonelului Horia Roman. Divizia, cu cartierul general la Arad, avea ca şef desfiin area celor două corpuri de artilerie antiaeriană (16 din Ploieşti şi 81 de stat major pe locotenentul-colonel Grigore Milculescu. Activită ile din din Bucureşti) şi înfiin area Diviziilor 16 Apărare Antiaeriană Ploieşti şi 34 statul major al Diviziei 1-a Artilerie Antiaeriană au fost îndeplinite de Apărare Antiaeriană Timişoara. La comanda Diviziei 16 Apărare ofi eri cu înaltă pregătire profesională, precum maiorii Grigore Georgescu, Antiaeriană din Ploieşti au fost numit generalul Eugen Onofrei, iar Radu Rădulescu şi Traian Mutaşcu, sublocotenen ii Constantin Drăghici, colonelul Constantin Drăghici a devenit şef de stat major. În acestă nouă Constantin Suli eanu şi Iulian Deculescu. func ie, ofi erul Constantin Drăghici a contribuit la organizarea, planificarea Din luna februarie 1945 tânărul sublocotenent Constantin Drăghici şi desfăşurarea şedin elor de pregătire a cadrelor. Atât comandantul cât şi a participat la ac iunile de luptă pentru eliberarea Cehoslovaciei, făcând ceilal i şefi din cadrul Comandamentului Apărare Antiaeriană a Teritoriului 16 17
  • 10. i-au apreciat munca colonelului Constantin Drăghici cu calificative bune şi Generalul Constantin Drăghici s-a pensionat la data de 4 decembrie foarte bune. 1984 şi s-a stins din via ă la data de 27 martie 1997. Mutarea generalului Eugen Onofrei la Direc ia Opera ii din Fiecare dintre cei trei copii ai săi şi-au făurit cariere remarcabile. Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, în anul 1968, a fost Alexandru-Dan, inginer, locuieşte şi lucrează în Montreal, Canada. urmată de promovarea colonelului Constantin Drăghici în func ia de Constantina-Diana, dublu licen iată în ştiin e politice şi limbi străine comandant al Diviziei 16 Apărare Antiaeriană şi, la scurt timp, avansarea la (franceză şi suedeză) la Universitatea Bucureşti, urmează cursurile de gradul de general maior (brigadă). masterat ale Universită ii Göteborg din Suedia. Carmen, absolventă a Facultă ii de Ştiin e Politice, Departamentul Engleză, şi a Facultă ii de Activitatea desfăşurată la conducerea Diviziei 16 Apărare Limbi Străine, ambele din cadrul Universită ii Bucureşti, urmează, în Antiaeriană din Ploieşti a fost încununată de mari satisfac ii. Comisiile de prezent, cursurile de masterat în rela ii interna ionale ale Universită ii „La inspec ii şi control au apreciat capacitatea de muncă, spiritul de organizare a Sapienze” din Roma. activită ilor, tactul şi omenia în raport cu personalul din subordine. Generalul Constantin Drăghici merită toată stima şi admira ia Înaltul grad de pregătire profesională, spiritul organizatoric pentru modul exemplar în care şi-a dăruit sufletul pentru pregătirea pentru dezvoltat şi stilul de muncă participativ i-au adus generalului Constantin via ă a acestor minuna i copii. Drăghici promovarea în func ia de şef de stat major la Comandamentul Trecând în nefiin ă generalul Constantin Drăghici a lăsat frumoase Apărării Antiaeriene a Teritoriului. Timp de 13 ani generalul Drăghici a amintiri, admira ie şi respect în sufletul celor dragi, rude, prieteni, muncit cu dăruire şi perseveren ă pentru îndeplinirea sarcinilor de mare colaboratori sau subordona i. răspundere care i-au revenit în conducerea activită ii statului major din comandament şi a celor de la marile unită i şi de la unită ile de artilerie antiaeriană, radioloca ie şi transmisiuni care îi erau subordonate. Generalul Constantin Drăghici a lăsat o frumoasă amintire în memoria celor cu care a colaborat. Aprecieri deosebit de favorabile provin de la colegii săi, generalii Mircea Mocanu, Eugen Onofrei, Eugen Teodorescu, Nicolae Iordache, Dimitrie Popa şi Radu Vlăsceanu, personalită i ale Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului şi a Armatei României. În cei 41 de ani petrecu i în armată generalul Constantin Drăghici a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii militare şi civile, româneşti şi străine: ordinul „Meritul Militar”, clasele a III-a, a II-a şi I-a, ordinul „Steaua Republicii Socialiste România”, clasa a V-a, ordinul „23 August”, clasa a 3-a, medalia „10 ani de la înfiin area armatei populare”, medalia „Meritul Militar”, clasele I-a, a II-a, a III-a, medalia „A 20-a aniversare a for elor armate”, medalia „A 50-a aniversare a P.C.R.”, medalia „A 25-a aniversare a proclamării republicii”, medalia „A 30-a aniversare de la eliberarea României”, medalia „Crucea Comemorativă a celui de al doilea război mondial (1941-1945)” etc. 18 19
  • 11. General de divizie perseveren ă în îndeplinirea atribu iunilor de serviciu. Numit la comanda Brigăzii de Transmisiuni, în anul 1936 a fost trimis la Londra pentru Grigore GEORGESCU achizi ionarea şi înzestrarea armatei cu aparatură radio pe unde scurte, cea mai modernă la acea vreme. Grigore Georgescu s-a născut la data de În anul 1937 a comandat Brigada 18 Infanterie Sibiu, trecând cu 20 iunie 1886 în oraşul Craiova. A absolvit elogii examenul de comandant de divizie, aşa cum aprecia comisia Liceul „Carol I” în localitatea natală, în anul constituită în acest scop. În 1938, generalul Grigore Georgescu a fost numit 1904. După absolvirea liceului Grigore la comanda Diviziei 19 Infanterie din Turnu Severin. În notarea de serviciu Georgescu a frecventat cursurile Şcolii Militare din 7 iunie 1940, generalul Florescu, Inspector General al Armatei, arăta: Ofi eri Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti „Generalul Grigore Georgescu merită să fie numit la comanda unui Corp (1904-1907), iar apoi a Şcolii Superioare de de armată sau să i se încredin eze conducerea Inspectoratului Geniului, Război din Bucureşti (1918-1920). În anul 1924 pentru care îl cred cel mai indicat în aceste timpuri tulburi, când înzestrarea armatei necesită specialişti de valoare la toate serviciile şi a absolvit cursul de perfec ionare a armele ei”. Aceasta este notarea care a pecetluit destinul generalului locotenen ilor-colonei, în România şi în Fran a. Grigore Georgescu. La numai trei săptămâni de la acest eveniment, Grigore Georgescu şi-a început cariera sovieticii au început ocuparea Basarabiei, nordului Bucovinei şi inutului militară cu gradul de sublocotenent de geniu, în Her ei (28 iunie 1940), continuând cu ocuparea păr ii de nord a anul 1907. A fost avansat, în 1909, la gradul de Transilvaniei (Dictatul de la Viena, din 30 august 1940). locotenent, apoi căpitan (1915), maior (1917), locotenent-colonel (1922), colonel (la excep ional, în 1925), general de Abdicarea Regelui Carol al II-lea, la data de 5 septembrie 1940, l-a brigadă (1935), general de divizie (1938). adus la conducerea guvernului pe generalul Ion Antonescu, care, după În toamna anului 1907 ofi erul a fost numit la comanda unui pluton evenimentele din ianuarie 1941, a recurs la un guvern format din militari. În dintr-o unitate de geniu, unde s-a străduit să se acomodeze cu cariera noul guvern a fost promovat şi generalul Grigore Georgescu, la conducerea militară. După participarea la cel de al doilea război balcanic (1913) Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunica iilor. El ajunsese, între timp, Grigore Georgescu a fost promovat la Marele Stat Major, aducându-şi Inspector General de Armată pentru Arma Geniu. Generalul Grigore aportul la conceperea ac iunilor de luptă la care a participat armata română Georgescu a condus ministerul timp de numai cinci luni de zile, deoarece a în perioada anilor 1916-1921. intrat în dezacord cu generalul Ion Antonescu. După unirea Bucovinei cu România, la 15/28 noiembrie 1918, a Pe data de 11 iulie 1941 generalul Grigore Georgescu a fost demis fost numit aghiotant al lui Iancu Flondor, preşedintele guvernului din guvern şi trimis pe front, în calitate de comandant al Armei Geniu. În Bucovinei. Transferat la Bucureşti, în toamna anului 1919, a fost numit scrisoarea trimisă so iei sale, mărturisea: „Azi diminea ă am părăsit cadru didactic şi comandant, din anul 1921, la Şcoala de Aplica ie a ministeriatul şi voi pleca mâine diminea ă pe front. Este ceea ce doream Geniului. În notarea de serviciu din anul 1924, comandantul Trupelor de pentru cariera mea. Fierbeam de nerăbdare în birou, aşteptând Geniu consemna: „locotenentul-colonel Grigore Georgescu, în calitate de comunicatele radio şi din jurnale. Acum voi fi mai aproape de locul în care excelent educator şi instructor, a pregătit temeinic elevii de la Şcoala se făureşte viitorul neamului”. Militară de Artilerie şi Geniu şi studen ii de la Facultatea de Arhitectură”. Pe front, generalul Grigore Georgescu s-a alăturat militarilor care Din anul 1925 Grigore Georgescu a îndeplinit func ia de şef de stat recomandau încheierea campaniei militare, odată cu eliberarea Basarabiei, major la Inspectoratul Tehnic al Geniului, remarcându-se prin dăruire şi fapt ce a condus la trecerea sa în rezervă, împreună cu al i generali. 20 21
  • 12. În continuare sunt prezentate câteva fapte care eviden iază cât se sechestrului asigurator. Arestat din nou, în noiembrie 1946, a fost acuzat de poate de bine profilul moral al generalului Grigore Georgescu. „… pregătirea şi participarea la războiul contra U.R.S.S.”. La data de 7 În anul 1926, ca urmare a decorării cu Ordinul „Coroana României” martie 1947, întregul lot al foştilor demnitari a fost transferat la Aiud. 1917, colonelul a fost împroprietărit cu un teren intravilan pe care l-a donat Generalul Grigore Georgescu, suferind de boala lui Parkinson, a fost statului, pentru ridicarea unui monument închinat eroilor din Arma Geniu. rejudecat, reducându-i-se pedeapsa la 3 ani de temni ă grea, cu comutarea Monumentul, cunoscut sub numele de Monumentul Eroilor Genişti „Leul pedepsei executate în preven ie, adică un an şi jumătate. Între timp, so ia şi de la Cotroceni”, a fost ridicat din ini iativa şi sub directa sa supraveghere şi fiica au fost evacuate din casa în care locuiau. Grigore Georgescu a fost pus a fost sculptat de prietenul său, Spiridon Georgescu. în libertate condi ionată, la data de 20 februarie 1948, pentru îngrijiri Fiind un om profund religios, în anul 1940, în calitate de comandant medicale, până la rejudecarea procesului. Ridicat de la domiciliu, pentru al Diviziei 19 Infanterie, generalul a ini iat ctitorirea de către ofi erii şi ultima dată, în ziua de 1 februarie 1949, a fost reîncarcerat la Aiud. Până la solda ii diviziei, în satul bănă ean Troiaş, a unei biserici având hramul data de 17 iunie 1949 a mai trimis trei căr i poştale. După acesta familia n-a „Sfin ii Trei Ierarhi”. Biserica, ridicată în timp foarte scurt, a primit un mai ştiut nimic despre el, în ciuda faptului că în anul 1951 trebuia să fie pus preot refugiat din Transilvania de Nord. în libertate. Întrucât se împlinea termenul de executare a pedepsei, familia abia a putut afla că era transferat la Sighetul Marma iei. În anul 1954 În anul 1941, în calitate de ministru, a ordonat sistematizarea familia a aflat despre decesul în închisoare al generalului Grigore cursurilor inundabile ale râurilor Jijia şi Bahlui. Cu această ocazie inginerul Georgescu şi abia în 1956 văduva generalului a primit certificatul de deces. Greceanu, directorul Societă ii de Îmbunătă iri Funciare, care a preluat Din certificat rezulta că so ul ei murise la data de 27 aprilie 1952, adică realizarea lucrării, a exclamat, adresându-i-se: „este pentru prima oară după patru ani şi patru luni de deten ie, deşi sentin a fusese de numai trei când semnarea unui contract pentru o lucrare de 9 miliarde lei, costă ani! A fost un ostaş onest şi un specialist de excep ie, un mare patriot şi numai 9 lei, valoarea timbrului”. creştin. Dumnezeu să-l odihnească în pace! O altă întâmplare este relevantă pentru cultul fa ă de patrie, în care şi-a crescut copiii. Fiul său Eugeniu, sublocotenent în Arma Geniu, şef al Date culese de la A.M.R. şi de la profesorii Liana Mihai şi Cantemir Moşoiu. promo iei „Dezrobirea”, deşi era încadrat în Regimentul de Gardă Regală, şi-a cerut transferul la Batalionul de Vânători de Munte Aiud, cu care a plecat pe Frontul de Est, în septembrie 1943, luptând în Crimeea. Scrisoarea testament făcută de el, înainte de a pleca pe front este edificatoare: „Când ve i citi aceste rânduri, eu voi fi de mult spirit … Nu-mi pare rău că am trecut dincolo, pentru-că aşa trebuie să moară un soldat ca mine, un şef de promo ie, fiul lui tata”. Generalul Grigore Georgescu, om de mare omenie, a fost supus unor umilin e greu de în eles astăzi. Arestat pe data de 18 mai 1946, la vârsta de 60 de ani, numai „pentru vina de a fi făcut parte cinci luni de zile, dintr-un guvern considerat criminal de către ocupantul ruso-bolşevic”, a fost supus calvarului mai multor deten ii şi procese. Prima dată a fost închis la închisoarea militară de la Uranus. După prima şedin ă, din data de 9 octombrie 1946, tribunalul Poporului l-a condamnat la 10 ani de temni ă grea. Recursul admis de Înalta Curte de Casa ie a dispus desfiin area 22 23
  • 13. General de divizie memorie bună, putere de muncă şi ini iativă în tot ce întreprinde; este un bun camarad, modest, disciplinat; este foarte bine pregătit ca ofi er având Pompiliu IONESCU o bogată cultură generală şi militară; este foarte muncitor şi înclinat spre o adevărată carieră militară. Nu are vicii”. Generalul de divizie Pompiliu Între 1 mai şi 20 august 1944 tânărul sublocotenent Pompiliu Ionescu este una dintre personalită ile de Ionescu a participat la luptele duse de Regimentul 7 Artilerie în Moldova, în prestigiu ale radioloca iei, care a contribuit zona operativă Hoiseşti - Podul Iloaei, îndeplinind, mai întâi, func ia de în mod hotărâtor la crearea sistemului de ofi er cu transmisiunile la Postul de Comandă al divizionului şi apoi func ia supraveghere prin radioloca ie a spa iului de observator la Centrul de Observare al divizionului din Regimentul 7 aerian al României. Artilerie. Pentru comportarea curajoasă a fost decorat cu ordinul „Coroana României”, clasa a V-a, cu spade şi panglică de virtute militară. S-a născut la data de 11 noiembrie 1921, pe meleagurile buzoiene, în comuna Rămânând la Observatorul Înaintat al Regimentului 7 Artilerie, în Sinteşti, ca fiu al subofi erului Anghel ziua de 20 august, când unitatea s-a retras de la ibăneşti, jude ul Iaşi, la Ionescu şi al Cati ei Ionescu. Pompiliu Tungujei, jude ul Vaslui, sublocotenentul Pompiliu Ionescu s-a ataşat de Ionescu a copilărit în Buzău întrucât la Regimentul 6 Artilerie Grea, care continua să lupte în zona frontului. În câteva luni de la naşterea sa părin ii s-au calitate de observator al Regimentului 6 Artilerie Grea a luat parte la mutat în acest oraş, într-o casă situată pe opera iunile militare din zilele de 21-23 august, de la ibana şi Băceşti, jude ul Vaslui. strada Timotei Cipariu, la numărul 11. În familie s-a bucurat de o educa ie aleasă, în spiritul sacrificiului suprem După data de 15 septembrie 1944 sublocotenentul Pompiliu Ionescu pentru apărarea ării, cultivat de amintirile luptelor eroice pentru a participat la eliberarea păr ii de nord a Transilvaniei. A luat parte la reîntregirea neamului românesc şi făurirea României Mari. A urmat luptele duse la for area Mureşului, în zona fortificată Câmpia Turzii - cursurile şcolii primare şi apoi ale Liceului Teoretic „Bogdan Petriceicu Viişoara - Luncani, la străbaterea masivului Mezeşului şi nimicirea Haşdeu” din Buzău. Ultima clasă de liceu, în anul şcolar 1939-1940, a rezisten ei inamice de la sud de Careii Mari, până la eliberarea totală a păr ii frecventat-o la Liceul Militar din Craiova. de nord-vest a ării. „În luptele la care a luat parte ofi erul s-a remarcat După anii de liceu adolescentul Ionescu a îmbră işat cariera printr-o solidă pregătire tehnică, calm şi mult curaj“, arăta comandantul armelor, urmând Şcoala Militară de Ofi eri de Artilerie, pe care a absolvit-o Regimentului 6 Artilerie Grea, colonelul Carozzi. în anul 1942, cu gradul de sublocotenent, fiind al 14-lea din cei 207 elevi De la data de 26 octombrie 1944 ofi erul a participat la luptele absolven i. După absolvire a fost repartizat la Regimentul 7 Artilerie Buzău, desfăşurate de Regimentul 6 Artilerie Grea pentru eliberarea Ungariei şi în func ia de instructor-comandant Sec ie Observatori din Bateria Cehoslovaciei, în subordinea Armatei a 4-a Române. Pentru perioada 1 Specialită i a Diviziei 5 Infanterie Buzău. noiembrie 1944 - 10 martie 1945 comandantul Regimentului 6 Artilerie Între 11 ianuarie şi 10 februarie 1943 a urmat cursul de cunoaştere a Grea, colonelul Carozzi arăta că, „ofi erul Pompiliu Ionescu, subaltern în materialului de artilerie din cadrul Centrului de Instruc ie Infanterie Bateria 4 este unul din cei mai buni ofi eri din regiment, caracterizat cu Făgăraş, pe care l-a absolvit cu media generală 9,33. În notarea de serviciu mare conştiinciozitate şi ales spirit pedagogic în rela iile cu şefii, camarazii întocmită de şeful direct, căpitanul Alexandru Barbu, pe perioada 1 săi şi ostaşii din subordine”. noiembrie 1942 - 31 octombrie 1943, se men iona: „ofi er cu o înfă işare În luna aprilie 1945 ofi erul a fost mutat în Regimentul 9 Artilerie şi plăcută, sănătos, rezistent, poate face fa ă campaniei militare, are o la data de 1 mai a fost avansat la gradul de locotenent. În notarea de serviciu 24 25
  • 14. pentru perioada 10 martie - 15 mai 1945, colonelul Nanu, comandantul comanda Corpului 81 Artilerie Antiaeriană, la data de 1 iunie 1952, şi l-a Regimentului 9 Artilerie, arăta: „În calitate de ofi er cu transmisiunile în avansat, la data de 11 iunie 1952, la gradul de locotenent-colonel, la Bateria de comandă a Regimentului 9 Artilerie, locotenentul Pompiliu excep ional. La data de 2 octombrie 1952 a fost avansat la gradul de Ionescu a dat dovadă de pricepere, devotament în îndeplinirea sarcinilor, colonel, tot la excep ional. După patru ani de muncă perseverentă colonelul mare putere de muncă pentru asigurarea legăturilor telefonice ale Pompiliu Ionescu a fost trimis la „Cursul Postacademic de Artilerie regimentului în campanie”. După înapoierea în ară a fost numit în func ia Antiaeriană” al Academiei Militare „Voroşilov” din U.R.S.S., urmat în de adjutant al regelui, „dovedind un comportament ireproşabil, o perioada august 1956 - septembrie 1957. inteligen ă superioară şi o judecată clară, energie, perseveren ă, putere de După absolvirea cursului a fost numit, de la data de 1 octombrie muncă, modestie şi o bună camaraderie”. 1956, la comanda Corpului 16 Apărare Antiaeriană a Teritoriului din La data de 27 octombrie 1945 locotenentul Ionescu a fost detaşat la Ploieşti, unde şi-a desfăşurat activitatea până la data de 30 septembrie 1959, Cursul Educa ie Cultură şi Propagandă din Centrul de Instruc ie Breaza, pe când a fost numit loc iitor al comandantului Artileriei Antiaeriene care l-a terminat cu calificativul „bine”. În acest timp a sus inut examenele (comandant, generalul Lauren iu Cupşa), din Comandamentul Apărării de admitere la Facultatea de Drept, pe care le-a luat cu brio. De la data de Antiaeriene a Teritoriului. 15 februarie 1946 a fost numit în func ia de conducător de seminar la Acumulând o bogată experien ă în conducerea trupelor, la data de 1 Centrul de Instruc ie Breaza. La recomandarea comandantului Centrului de martie 1960, colonelul Pompiliu Ionescu a fost numit şeful Trupelor Instruc ie Breaza, colonelul Ioan Popescu, ofi erul s-a retras din anul II de Radiotehnice, şi, în perioada 1 martie 1964 - 5 decembrie 1980, comandant studiu de la Facultatea de Drept. În notarea de serviciu pentru perioada de 1 al Trupelor Radiotehnice. Lucrând la comanda Trupelor Radiotehnice, noiembrie 1946 - 31 octombrie 1947, comandantul Centrului de Instruc ie Pompiliu Ionescu, avansat general-maior de brigadă (23 august 1960) şi Educa ie, Cultură şi Propagandă, colonelul Ardeleanu, îl caracteriza: „... un general-locotenent de divizie (9 mai 1969), a contribuit direct la crearea şi ofi er forte bine pregătit, cu o comportare demnă în toate împrejurările”. dezvoltarea sistemului radiotehnic na ional, a armei radioloca ie din cadrul Ofi erul a fost avansat la gradul de căpitan, la 28 august 1948. Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului. Numit conferen iar la Biroul de Studii şi loc iitor politic la Din notările anuale de serviciu, semnate de foştii comandan i ai Centrului de Instruc ie Breaza, la data de 30 decembrie 1947, „… ofi erul s- Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, generalii Ion Ioni ă, a eviden iat prin putere de muncă, reuşind să ob ină rezultate bune şi foarte Vasile Alexe şi Mircea Mocanu, ca şi din cunoaşterea faptelor sale prin bune în activitatea pe care a desfăşurat-o”, după cum îl nota comandantul contact direct de către autorii notării, rezultă cu claritate că generalul Centrului de Instruc ie Breaza, la data de 31 octombrie 1948. Pompiliu Ionescu a organizat cu mult profesionalism subunită ile, unită ile În ziua de 23 august 1949 a fost avansat la gradul de maior, la şi marile unită i radiotehnice (Brigada 46 Radiotehnică Ploieşti şi Brigada excep ional, iar la data de 1 octombrie 1949 a fost numit în func ia de 41 Radiotehnică Timişoara), că s-a preocupat personal de organizarea şi loc iitor politic la Academia Militară Tehnică, achitându-se conştiincios de conducerea cu înaltă competen ă a serviciului de luptă permanent, care a sarcinile ce i-au revenit. În aceeaşi perioadă a fost profesor de economie asigurat supravegherea neîntreruptă a spa iului aerian na ional. politică la cele patru academii militare: tehnică, de comandă, servicii/spate Împreună cu specialiştii din subordine a organizat construirea de noi şi politică. În perioada 1 ianuarie - 1 iunie 1952 maiorul Ionescu a urmat cazărmi pentru unită ile radiotehnice, achizi ionarea de tehnică de luptă din cursul de perfec ionare pentru comandan i şi şefi de state majore de mari import, construirea în ară de componente electronice pentru tehnica de unită i, pe care l-a absolvit cu calificativul general „forte bine”. luptă, pregătirea şi formarea cadrelor militare pentru trupele radiotehnice, Apreciindu-i atât cultura generală, cât şi pregătirea militară, realizarea de instruc iuni, regulamente şi manuale pentru desfăşurarea ministrul Apărării Na ionale l-a numit pe maiorul Pompiliu Ionescu la serviciului de luptă permanent. 26 27
  • 15. Sfârşitul carierei militare îl găseşte pe generalul Pompiliu Ionescu General de divizie în func ia de loc iitor al şefului Direc iei Lucrări în Economia Na ională. Generalul Pompiliu Ionescu a acordat o mare aten ie oamenilor, Ioan IUCĂL problemelor acestora, formării şi perfec ionării profesionale. A rămas proverbială capacitatea sa de memorare, el adresându-se fiecăruia dintre sutele de cadre cu numele şi pronumele lor, fără să greşească niciodată. La Ioan Iucăl s-a născut în Vaslui, oraş încărcat de istorie şi glorie data de 10 noiembrie 1981 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie. S-a militară, la 22 octombrie 1895. Părin ii săi au fost învă ători şi s-au ocupat stins din via ă, în urma unei lungi şi grele suferin e, la 2 ianuarie 1987. cu multă aten ie de educarea copilului lor în spiritul dragostei de neam şi Generalul Ionescu a fost căsătorit şi a avut doi fii: Daniel (născut în glia strămoşească. După absolvirea liceului a ales drumul parcurs de anul 1952, de profesie inginer) şi Cristian (născut în anul 1955, de profesie vrednicii săi înaintaşi, urmând, cu rezultate foarte bune, în perioada 1913- ofi er al armei radioloca ie). 1915, cursurile Şcolii Militare Ofi eri Infanterie din Bucureşti. După În cei 41 de ani în slujba patriei, generalul Pompiliu Ionescu a fost absolvire a fost avansat la gradul de sublocotenent şi a fost încadrat în decorat cu 23 de ordine şi medalii militare şi civile, româneşti şi străine: func ia de comandant de pluton puşcaşi la Regimentul 65 Infanterie din medalia „Eliberarea de sub Jugul fascist”, medalia „Victoria U.R.S.S.”, Vaslui (dublura Regimentului 25 Infanterie Vaslui). În urma măririi „Meritul Militar”, clasele I-a, a II-a şi a III-a, medalia „A XX-a aniversare a efectivele trupelor de grăniceri a fost mutat, în august 1915, la Regimentul 1 eliberării patriei”, medalia „Insurec ia Na ională din Slovacia”, medalia Grăniceri, în func ia de comandant de pluton, şi a participat la războiul cel „Drapelul Roşu” (Cehoslovacia), medalia „30 de ani” a armatei Bulgariei, mare cu această unitate, care a primit sarcini operative. ordinul „Coroana României”, ordinul „Tudor Vladimirescu”, clasa a III-a, La 1 aprilie 1917, cu pu in timp înainte de declanşarea bătăliilor de ordinul „23 August”, clasa a IV-a, ordinul „Steaua R.P.R.”, clasa a IV-a, la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, Ioan Iucăl a fost avansat la gradul de ordinul „Apărarea Patriei”, clasa a III-a etc. locotenent şi mutat la Regimentul 4 Doroban i Piteşti, ini ial în func ia de comandant de pluton şi apoi în func ia de comandant de companie, în timpul luptelor de la Mărăşti. Distingându-se pe câmpul de luptă prin curaj şi spirit de sacrificiu, tânărul locotenent, în vârstă de 22 de ani, a fost decorat cu ordinele „Coroana României”, clasa a IV-a, şi „Steaua României”, clasa a IV-a. Fiind avansat, la data de 1 octombrie 1919, la gradul de căpitan, a fost promovat în func ia de comandant de companie al Batalionului 10 Vânători. Timp de trei ani a instruit tinerii recru i, atât în cazarmă, cât şi în afara cazărmii. Dornic să-şi perfec ioneze pregătirea militară, căpitanul Ioan Iucăl a frecventat, cu rezultate deosebit de bune, cursurile Şcolii Superioare de Război din Bucureşti, în perioada 1922-1924, clasându-se printre primii ofi eri elevi. S-a înapoiat la Batalionul 10 Vânători unde a lucrat în Statul Major, până la data de 1 aprilie 1927. Mutat la Regimentul 1 Grăniceri, la data de 1 iulie 1927, a fost avansat la gradul de maior şi promovat în func ia de comandant al Batalionului de Instruc ie. La data de 1 octombrie 1928 maiorul Iucăl a fost mutat la Divizia 12 Infanterie, în func ia de şef birou pregătire de luptă. Dovedind reale 28 29
  • 16. calită i de ofi er de stat major, la data de 1 aprilie 1930 a fost încadrat în companii, încurajând şi o elind cu exemplul său trupele ce le comandă.” Statul Major al Corpului 2 Armată Constan a, iar la data de 1 octombrie Ofi erul a condus trupele, cu multă dăruire şi energie, în timpul luptelor de 1930, în Statul Major al Corpului Vânătorilor de Munte Braşov. La la Carei şi de la Szerencs, din Ungaria. Pe teritoriul Cehoslovaciei colonelul începutul anului 1932 a devenit comandant al Batalionului 1 din Iucăl a îndeplinit temporar func ia de comandant al Diviziei 9 Infanterie din Regimentul 1 Grăniceri şi a participat la manevrele regale, fiind felicitat de Constan a (5-31 decembrie 1944), contribuind la eliberarea oraşelor ministrul Apărării Na ionale şi de şeful de Stat Major al Armatei Roznava şi Dobşina. Aici a fost distins cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a Americane, generalul Douglas McArthur, care au asistat la manevre. III-a, cu spade. La data de 20 martie 1945 a fost înaintat la gradul de general Înfiin ându-se experimental Divizia 1 Grăniceri, la data de 1 de brigadă şi numit la comanda Diviziei 9 Infanterie, pe care a condus-o decembrie 1933, ofi erul a fost încadrat în statul major al acesteia şi a până la 9 aprilie 1945, când a fost chemat în ară şi numit şef al participat la aplica iile desfăşurate în vara anului 1934. După ce a fost Comenduirii Garnizoanei Militare Bucureşti. avansat la gradul de locotenent-colonel, la data de 8 iunie 1934, Ioan Iucăl a La data de 15 aprilie 1945 generalul de brigadă Ioan Iucăl a fost fost mutat, la data de 1 octombrie 1936, la Marele Stat Major din Direc ia promovat la Secretariatul General al Ministerului de Război. După jumătate Opera ii, unde a elaborat diferite variante ale luptelor pe timpul războiului. de an, generalul Ioan Iucăl a fost numit şef al Serviciului Istoric din Marele După declanşarea celui de al doilea război mondial şi invadarea Stat Major, serviciu echivalent cu Arhivele Militare de astăzi. Timp de doi Poloniei de către armata germană, la 1 septembrie 1939, ofi erul Ioan Iucăl ani a dat o nouă organizare serviciului pentru inventarierea şi eviden a pe a fost mutat, la data de 15 noiembrie 1939, la comanda Regimentului 1 mari unită i a arhivei, s-a ocupat de depozitarea documentelor de la unită ile Grăniceri. În această func ie a pregătit regimentul pentru a fi apt de desfiin ate şi de eliberarea documentelor privind stagiul pe front de către cei participare la război. S-au efectuat exerci ii metodice, trageri de luptă, mobiliza i, locul şi data celor dispăru i sau afla i în prizonierat etc. precum şi aplica ii tactice cu ofi erii, subofi erii şi trupa. La data de 8 iunie În ziua de 9 august 1947, după 32 de ani de serviciu în slujba 1940 a fost avansat la gradul de colonel, comandând unitatea, subordonată patriei, generalul Ioan Iucăl a fost pensionat, acordându-i-se gradul de Diviziei 1 Grăniceri, în luptele duse pentru eliberarea sudului Basarabiei şi general de divizie. Până la 9 octombrie 1983, dată la care a trecut în a Odessei. Regimentul 1 Grăniceri s-a remarcat, în mod deosebit, în luptele nefiin ă, Ioan Iucăl a activat în Asocia ia Na ională a Veteranilor de Război din zonele Tolmacev, Vakarjani şi Dalnik. din România (A.N.V.R.). În prodigioasa activitate desfăşurată în cadrul armatei generalul Ioan Iucăl a fost decorat cumai multe ordine şi medalii: Revenit în ară cu efectivele rămase, colonelul Ioan Iucăl a fost ordinul „Coroana României”, clasa a IV-a, ordinul „Steaua României”, numit la comanda Şcolii Militare Ofi eri Infanterie Rezervă nr. 2 Bacău, pe clasa a III-a, ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, cu spade, ordinul „23 care a condus-o până în primăvara anului 1944, când a fost numit la August”, clasa a IV-a, ordinul „Apărarea Patriei”, clasa a III-a, medalia comanda Brigăzii 9 Infanterie din Constan a. De la 23 august 1944 a condus „Serviciul Credincios” pentru 25 de ani de serviciu, medalia „Crucea brigada în luptele de dezarmare a trupelor germane din Dobrogea şi din Comemorativă de Război“ Mărăşeşti 1918, cu barete, medalia „Victoria“, împrejurimile capitalei, remarcându-se în eliberarea gării Scroviştea medalia rusească „Sfânta Ana“. (jude ul Ilfov) şi în degajarea şoselei Bucureşti - Ploieşti. Calită ile sale de comandant şi de bun organizator au ieşit în eviden ă în timp ce conducea „Detaşamentul colonel Iucăl” în capul de pod de la Oarba de Mureş şi pe pantele Dealului Sângeorgiu. A înscris pagini de vitejie în cartea neamului românesc: „Cinci zile şi cinci nop i, stă nemişcat sub cel mai greu bombardament, la numai câteva sute de metri de inamic, deplasându-se la posturile de comandă de regiment, batalioane şi 30 31
  • 17. General de divizie Sărat la data de 16 octombrie 1901. S-a afirmat în func iile de comandant de companie pentru activitatea depusă în instruirea ostaşilor şi a copiilor de Traian MOŞOIU trupă, atât în cazarmă, cât şi în afara cazărmii. La data de 10 aprilie 1904 a fost mutat în cadrul Batalionului 9 Traian Moşoiu s-a născut la data de 2 iulie Vânători din Ploieşti, în func ia de comandant de companie, îndeplinindu-şi 1865, în localitatea Tohanul Nou, jude ul Braşov, foarte bine atribu iunile de serviciu. În anul 1906 a absolvit examenul într-o familie de oameni gospodari. Tatăl său, pentru gradul de maior, cu calificativul „foarte bine”, şi comandantul de Moise, baci înstărit, şi mama sa, Ana, şi-au dat unitate îl nota: „Ofi erul are o înfă işare plăcută, este robust, inteligent, copiii la şcoală. Traian a absolvit clasele primare în disciplinat, dispune de cunoştin e bune la instruc ia militară, ac ionează cu localitatea natală. Fiind un copil destoinic şi cu sânge rece, voin ă, hotărâre fermă în ac iune, mult tact în rela iile cu dorin ă de învă ătură, părin ii l-au înscris la liceul de oamenii, este un adevărat patriot, serios, sincer, modest, cu o foarte bună mare prestigiu „Andrei Şaguna”, din Braşov, unde comportare în familie.” vor învă a şi ceilal i doi fra i ai viitorului general, În anul 1907 a fost decorat cu ordinul „Coroana României”, prin Toma şi Aurelian. Aici, Traian Moşoiu s-a I.D. 1164. S-a afirmat ca un bun teoretician militar împărtăşind din perfec ionat în cunoaşterea limbilor germană, experien a sa tinerilor comandan i prin lucrarea „Spiritul ofensiv al franceză şi maghiară. Absolvind liceul cu infanteriei”. Lucrarea a fost apreciată bine de către şefii ierarhici, care l-au calificativul „foarte bine”, Traian i-a determinat pe ajutat să fie avansat la gradul de maior şi l-au numit la comanda părin i să-l trimită la studii militare la Budapesta şi Batalionului 1 Infanterie Brezoi, din Regimentul 30 Infanterie Muscel. În Viena, la celebra „Wiener Neustadt”, deoarece anul 1910 ofi erul a finalizat o nouă lucrare de doctrină militară, destinată Transilvania se afla sub stăpânirea Austro-Ungariei, din anul 1867. pregătirii teoretice a comandan ilor instructori. În notarea de serviciu pe anul 1911 generalul Ion Culcer, comandantul Diviziei 3 Infanterie, arăta: La data de 1 iunie 1889 Traian Moşoiu şi-a finalizat cursurile Şcolii „Maiorul Moşoiu are cunoştin e complete, cerute de gradul său şi de cel Militare „Wiener Neustadt”, pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent imediat următor”. în armata austro-ungară, şi a fost repartizat la un regiment din garnizoana militară Sibiu. Dubla monarhie, care sugruma aspira iile de libertate ale Demonstrând reale calită i organizatorice, în calitate de şef al na ionalită ilor oprimate din imperiu, îi repugnă tânărului ofi er. Deoarece Sec iei Mobilizare al Regimentului 30 Infanterie Muscel, în timpul nu îşi putea trăda ascenden a românească, la data de 15 iunie 1891 a campaniei militare din Bulgaria (cel de al doilea război balcanic), Traian demisionat din armata chesaro-crăiască. Dorind să slujească România a Moşoiu a fost avansat la gradul de locotenent-colonel şi numit la comanda trecut grani a şi s-a integrat în armata română. Şi fratele său, profesorul de Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul” Bucureşti. La data de 1 aprilie latină şi germană, Aurelian Moşoiu, s-a stabili la Ploieşti. 1914 a fost numit la comanda Batalionului 7 Vânători din Infanteria Gala i, Tânărul ofi er, cu o solidă cultură militară, s-a remarcat, în mod dislocat la Silistra. Avansat la gradul de colonel, la data de 1 aprilie 1916, a deosebit, încă din primele zile de la sosirea între fra ii români. A fost luat în fost numit la comanda Regimentului 2 Infanterie Râmnicu Vâlcea. eviden a Regimentului 9 Infanterie din Râmnicu Sărat, la data de 1 aprilie După doi ani de neutralitate România a semnat, împreună cu Fran a, 1893, iar la data de 10 mai 1894 a fost avansat la gradul de locotenent în Anglia, Rusia şi Italia, la Bucureşti, la data de 4/17 august 1916, Tratatul armata română. A func ionat în garnizoana Râmnicu Sărat până la 28 Politic şi Conven ia Militară, care prefigurau intrarea în luptă a românilor noiembrie 1900, când a fost avansat la gradul de căpitan şi mutat la alături de Antantă, împotriva Puterilor Centrale. În seara zilei de 14/27 Regimentul 19 Infanterie Romana i. A revenit în garnizoana Râmnicul august 1916, ora 21, ministrul României la Viena, Edgar Mavrocordat, a 32 33
  • 18. înmânat, la „Ballplatz”, secretarului de serviciu (ministrul de externe Maior). Românii au alungat trupele maghiare şi au asigurat liniştea austro-ungar, Burian, lipsea), declara ia formală de război. La intrarea popula iei, precum şi condi iile necesare pentru buna desfăşurare a Marii României în război colonelul Traian Moşoiu comanda Grupul „Lotru”, care Adunări Populare de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918. În luna a desfăşurat lupte foarte grele la Tălmaciu, Sadu şi Cisnădie, ajungând, decembrie 1918 trupele române au primit aprobarea să înainteze spre nordul până la data de 18/31 august, pe aliniamentele aflate la periferia oraşului Transilvaniei, eliberând Clujul, la data de 12 decembrie 1918. Sibiu. Numit la comanda Brigăzii 3 Infanterie, colonelul Moşoiu şi-a Marele Cartier General l-a numit pe generalul Moşoiu Guvernator condus ostaşii în luptele purtate la Orlat, din 9/22 septembrie, unde au Militar al Transilvaniei, de la data de 28 noiembrie/10 decembrie 1918. repurtat o strălucită victorie. În luna octombrie 1916, datorită puternicei Generalul Moşoiu şi-a stabilit sediul la Sibiu, ca şi Consiliul Dirigent, cu ofensive a inamicului, ostaşii Armatei 1-a Române au fost nevoi i să se care a colaborat foarte bine pentru asigurarea condi iilor de via ă paşnică a retragă. La începutul lunii octombrie 1916 colonelul Moşoiu a fost numit la popula iei Transilvaniei. comanda Diviziei 23 Infanterie, care suferise mari pierderi în lupte (avea, la data de 9/22 octombrie, 125 ofi eri şi 6.000 solda i). Divizia a inut piept, cu La data de 12 aprilie 1919 generalul Traian Moşoiu a fost numit la mare greutate, ac iunilor inamicului. În urma grelelor lupte desfăşurate pe comanda „Grupului de Armate Nord”, contribuind la eliberarea păr ii de înăl imile Pietrosu şi Veveri a şi a curajului cu care a condus trupele, vest a ării, între care se înscrie Oradea (20 aprilie 1919). Continuând colonelul Moşoiu a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. luptele până la Budapesta a condus „Grupul de Manevră General Moşoiu”. În retragerea spre Moldova, Divizia 23 Infanterie a desfăşurat lupte foarte După ofensiva declanşată de armata roşie maghiară, în noaptea de 19/20 grele pe aliniamentele prahovene de la Loloiasca - Inoteşti şi Tomşani - iulie 1919, grupul a reuşit să stăvilească pătrunderea unită ilor maghiare Parepa - Colceag. În aceste ac iuni, dar şi în cele de la Cricov (Ialomi a), peste Tisa şi să creeze condi ii pentru trecerea la ofensivă a armatei române, efectivele Diviziei 23 Infanterie s-au diminuat foarte mult (25 noiembrie şi la 24 iulie 1919. După pătrunderea în Budapesta, la data de 3 august 1919, a 11 decembrie 1916), determinând Marele Cartier General s-o desfiin eze, la Brigăzii 4 Roşiori, comandată de colonelul Rusescu, şi la 4 august 1919, a data de 22 decembrie 1916. altor efective ale armatei române, generalul Moşoiu a fost numit comandant al garnizoanei militare Budapesta şi Guvernator Militar al teritoriilor ungare În luna ianuarie 1917 Traian Moşoiu a fost avansat la gradul de de la vest de Tisa. general de brigadă şi numit la comanda Diviziei 12 Infanterie, din cadrul În luna decembrie 1919 generalul Traian Moşoiu a trecut în rezervă Corpului 2 Armată, subordonat Armatei a 2-a Române, comandată de la cerere şi s-a înscris în Partidul Liberal. În cadrul acestei forma iuni generalul Alexandru Averescu. Cu efectivele Diviziei 12 Infanterie politice generalul Traian Moşoiu a dus o politică activă, care i-a asigurat generalul Traian Moşoiu a participat la luptele de apărare din zona: Vârful afirmarea în via a publică. A fost numit ministru de război în guvernul Cocoşilă - Valea Dumicuşului - Răchitaşu, militarii fiind elogia i în prezidat de Alexandru Vaida-Voievod. În anul 1921 generalul Traian lucrările memoralistice de război. Marele Cartier General concluziona: Moşoiu a fost numit senator de drept, raliindu-se politicii liberale, „Pentru trupele Diviziei 12 Infanterie se mai adaugă faptul că au fost caracterizată prin deviza „Prin noi înşine!” Odată cu venirea la putere a supuse la sfor ări, care fără teama de exagerare, pot fi calificate ca guvernului prezidat de Ionel I. C. Brătianu (19 ianuarie 1922 - 30 martie extraordinare.” Pentru conducerea în eleaptă a trupelor generalul Berthelot 1926), la 24 ianuarie 1922 generalul Traian Moşoiu a fost desemnat titular l-a decorat cu „Legiunea de Onoare”. la Ministerul Comunica iilor, în locul doctorului Constantin Angelescu, După remobilizarea Armatei Române, la data de 28 octombrie unde a activat până la data de 30 octombrie 1923. A condus comisia pentru 1918, generalul Traian Moşoiu, numit la comanda Diviziei 7 Infanterie organizarea încoronării regelui Ferdinand I, la data de 15 octombrie 1922, Roman, a participat la luptele de eliberare a Transilvaniei, eviden iindu-se în Catedrala Întregirii Neamului din Alba Iulia. În urma remanierii la Topli a, Stănceni, Răstolni a, Lunca Bradului, Reghin (oraşul lui Petru guvernamentale, la data de 30 octombrie 1923, Traian Moşoiu a trecut 34 35
  • 19. titular la Ministerul Lucrărilor Publice, până la demisia întregului cabinet în General de divizie anul 1926. În aceasta perioadă a contribuit la construirea căii ferate Arad - Cişinău Criş - Salonta - Oradea, care avea deosebite implica ii strategice, Constantin PAPADOPOL ac iune determinată de sărbătorirea a 100 de ani de la naşterea lui Avram Iancu. La această ac iune s-au implicat atât Ionel I. C. Brătianu, cât şi Constantin Papadopol s-a născut Octavian Goga. la data de 22 februarie 1866 (anul abdicării Generalul Moşoiu a militat pentru industrializarea României, cu de pe tonul României a domnitorului sprijinul capitalului autohton, insistând pe necesitatea ca ara să aibă o armată puternică şi bine înzestrată tehnic, gra ie unei industrii na ionale Cuza), în oraşul Vălenii de Munte, din puternice, „căci nu ne putem închipui că fabricarea în bune condi iuni şi la jude ul Prahova. Părin ii săi, Filip timp a materialelor trebuitoare armatei pe câmpul de luptă să fie condusă (comerciant) şi Sevasti a (casnică), şi-au de străini (…). Industria are datoria de a scuti ara de a fi tributară ajutat fiul să termine bine şcoala primară şi străinătă ii”. La data de 25 septembrie 1922, în prezen a sa şi a ministrului cele opt clase de liceu, cu bacalaureat, la Agriculturii, Al. Constantinescu, s-a făcut prima împroprietărire din jude ul liceul „Sfin ii Petru şi Pavel” din Ploieşti. Bihor, în comunele Drăgăneşti şi Nojorid. În anul 1923 generalul a fost ales După absolvirea liceului tânărul preşedinte de onoare al Asocia iei Plugarilor din jude ul Bihor. Constantin s-a înscris la Şcoala Militară de Generalul Traian Moşoiu s-a ridicat şi în sprijinul drepturilor Infanterie şi Cavalerie, în anul 1905, materiale ale ofi erilor români combatan i în primul război mondial. A încheind cursurile cu rezultate bune şi sprijinit ac iunile Societă ii Na ionale „Cultul Eroilor”, pentru identificarea foarte bune, la 1 iulie 1907. La încheierea locurilor unde au fost înhuma i ostaşii căzu i în lupte, amenajarea anului întâi de studii în şcoala militară, căpitanul Sturdza, comandantul de Cimitirelor Eroilor şi a Monumentelor Eroilor. A sprijinit material pe Sextil pluton, remarca faptul că „tânărul Papadopol şi-a schimbat înfă işarea, Puşcariu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Lucian Blaga căpătând trăsături militare; se dezvoltă ca un bun instructor”, iar la şi Ionel Teodoreanu, pentru ridicarea în Bucureşti a unui monument în încheierea anului doi, căpitanul Dragu, comandantul de pluton, arăta că cinstea lui Mihai Eminescu. „Constantin Papadopol va fi un bun ofi er”, apreciere întărită de şeful Generalul Traian Moşoiu s-a stins din via ă la data de 15 august şcolii, colonelul Gărdescu. 1932, la Bucureşti, şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu Militar. Avansat la gradul de sublocotenent, Constantin Papadopol şi-a început cariera militară în renumitul Regiment 32 Infanterie „Mircea”, din oraşul Ploieşti, instruind Plutonul 3, din Compania a 2-a a Batalionului al 2- lea. După anul I de instruc ie la comanda plutonului de recru i, notarea de serviciu întocmită de colonelul Papazoglu, comandantul Regimentului 32 Infanterie „Mircea”, se încheia cu aprecierea: „sublocotenentul Constantin Papadopol a depus mult suflet în pregătirea personalului şi a subordona ilor săi”. În anul 1908, „tânărul ofi er s-a remarcat în procesul de instruc ie, în Tabăra Hagieni (Ilfov) şi la manevrele brigăzii”, aprecieri întărite de către generalul Herjeu. Urmând cursurile Şcolii de Tragere a Infanteriei, în anul 1909, comandantul şcolii, maiorul Gheorghe Mărdărescu, l-a apreciat ca, „un bun 36 37
  • 20. instructor, prea bun apreciator de distan ă, bun ochitor şi un bun trăgător, iar de la data de 1 aprilie 1918 ofi er cu aprovizionarea. Comandantul încheind cursul cu media generală 7,91”. unită ii îl nota: „ofi erul a depus foarte mult interes pentru desfăşurarea Mutat în Batalionul 3 Vânători din Infanterie, de la data de 1 instruc iei şi aprovizionarea cu materiale de tot felul: alimente, echipament, noiembrie 1909 şi până la 1 iulie 1910 „ofi erul a îndeplinit cu multă cazarmament etc.” răspundere şi conştiinciozitate, sarcinile ce derivau din func ia de ofi er cu La data de 10 aprilie 1919 maiorul Papadopol a fost numit şef al aprovizionarea”, însuşiri remarcate de comandantul Batalionului 3 Serviciului Adjutanturii din Brigada 42 Infanterie, iar la data de 1 ianuarie Vânători Ploieşti şi comandantul Brigăzii 9 Infanterie Ploieşti, generalul 1920 a fost numit şi profesor la Şcoala Specială de Aplica ie a Infanteriei, Cotescu. Avansat la gradul de locotenent, la data de 1 iulie 1910, sus inând cursurile: „Armament şi muni ii”, „Tragerile infanteriei”, Constantin Papadopol a continuat să lucreze în Batalionul 3 Vânători, în „Strategie şi tactică generală. func ia de comandant de pluton la Compania 1-a, „pe care l-a comandat cu În anul 1921 maiorul Papadopol a lucrat la Serviciul Personal din fermitate, eviden iindu-se prin exigen ă şi tact”, după cum aprecia Ministerul de Război, în func ia de şef al Biroului 1, şi a participat şi la comandantul unită ii, locotenentul-colonel Negruzzi. În anii 1913-1914 desfăşurarea procesului de învă ământ din Şcoala Specială a Infanteriei şi ofi erul a fost promovat în func ia de adjutant al comandantului de Batalion Cavaleriei, în calitate de profesor la „Cursul Arme portative”, fiind notat cu 3 Vânători şi ofi er cu mobilizarea. În campania din Bulgaria „a comandat calificativul „foarte bine” de către şeful şcolii, colonelul Aricescu şi de Compania 1-a cu multă maturitate, stârnind invidia unor cadre mai în şeful Serviciului Personal de la Ministerul de Război, locotenentul-colonel vârstă”, conform notărilor locotenentului-colonel Prassa, comandantul Bereşteanu. În anii 1923 şi 1924 maiorul Papadopol a condus succesiv 10 unită ii, şi generalului Frunză, comandantul Diviziei 5 Infanterie Buzău. birouri ale Sec iei Personal din Ministerul de Război, „cu multă răspundere Avansat căpitan, la 1 aprilie 1915, Constantin Papadopol a fost şi competen ă”, după cum apreciau coloneii Pleniceanu şi Crasu. numit comandant de companie al Batalionului 3 din Regimentul „Radu De la data de 1 octombrie 1925 a îndeplinit func ia de şef al Negru” nr. 28 Piteşti. Comandantul Regimentului, colonelul Negulescu îl Biroului Personal din Şcoala de Subofi eri Infanterie Oradea, iar în 1926 a aprecia ca pe „un ofi er distins, capabil şi inteligent care şi-a instruit foarte fost ajutorul comandantului şcolii şi a condus personal trei aplica ii pe bine ostaşii din subordine”. În perioada 15 august – 28 noiembrie 1916 hartă, fiind notat „foarte bine” de comandantul şcolii, colonelul Benghiu. În căpitanul Papadopol şi-a condus subordona ii în luptele purtate în zona perioada anilor 1927-1928 ofi erul a comandat „foarte bine” Batalionul Rucăr - Bran, „cu multă dârzenie şi curaj”, după cum îl notau comandantul Elevi la aplica iile în teren şi la manevrele desfăşurate la Beiuş, aşa cum l-a unită ii, colonelul Negulescu, şi comandantul Brigăzii 5 Infanterie, notat comandantul şcolii. După ce a urmat cursul de formare locotenen i- colonelul Anton Brătăşanu. colonei, pe care l-a absolvit cu calificativul „bine”, a fost avansat la gradul Ofi erul a fost mutat, la data de 28 noiembrie 1916, la comanda de locotenent-colonel, în data de 31 martie 1928. Companiei a 2-a din Batalionul 1 al Regimentului „Vlaşca” nr. 5 Giurgiu, La data de 1 octombrie 1928 a fost numit la comanda Batalionului care s-a retras pentru refacere în Moldova. De la 25 decembrie 1916 a fost 10 Vânători de Munte, fiind notat „foarte bine” de către comandantul mutat în Batalionul 2 din Regimentul Roman nr. 14, participând cu ostaşii Grupului Vânători de Munte, colonelul Vechiu, şi comandantul Brigăzii 2 din subordine la bătălia de la Oituz, în perioada 9 - 21 iulie 1917. Vânători de Munte, generalul Ion Bădescu. Comandantul unită ii, colonelul Ion Constantin, l-a apreciat ca pe „un După ce a absolvit „Cursul Informa ii” pentru comandan i de foarte bun ofi er şi comandat de batalion, care şi-a condus cu deosebit regimente, locotenentul-colonel Constantin Papadopol a fost numit la curaj subordona ii în luptă”. comanda Regimentului 87 Infanterie Satu-Mare, la data de 1 aprilie 1930. A De la data de 20 septembrie 1917 maiorul Papadopol a fost numit fost avansat la gradul de colonel, la data de 10 mai 1930. A comandat şeful Biroului Organizare-Mobilizare la Centrul de Instruc ie Recru i nr. 2, „foarte bine” regimentul, până în anul 1936, acordând multă aten ie hrănirii, 38 39