Lacramioara loghin exact
•Télécharger en tant que PPTX, PDF•
0 j'aime•582 vues
Zilele Biz - Media&Marketing - Lacramioara Loghin, EXACT - Adolescentul si ochelarii Google
Recommandé
Contenu connexe
En vedette
En vedette (20)
Plus de RevistaBiz
Plus de RevistaBiz (20)
Lacramioara loghin exact
- 2. Unii ar spune ca parerile lor nu sunt foarte relevante Si totusi...ne influenteaza puternic
- 3. LOL... C atzi vb?!? TTY in prv fata...
- 4. “avem nevoie de putine cuvinte pentru a ne intelege”
- 6. Hey, teachers, leave the kids alone!!! Oricum Google stie mai bine!
- 7. Ma simt bine atunci cand...
- 9. Parca-i si aud...”Si cum a fost azi la scoala? Ce ai mancat? Diseara e noul sezon din X Factor, poate ramai diseara cu noi la TV.” Dooh... Relatia cu parintii este despre...
- 10. Empowered by Google Normal ca stiu mai multe...hai ca te ajut eu ….! Te mai uiti tu te rog dupa un Smart TV?
- 11. Si despre... ...unde alegem noi 93% dulciuri& snackuri 68% lactate 63% bauturi racoritoare 55% mezeluri
- 12. Influentatori la raft Experienta anterioara cu marca Preferintele copiilor Promotii la raft Recomandari Reclama 92% 75% 62% 52% 25%
- 13. Nu stiu ce caut dar e important sa imi placa si sa imi vina bine!
- 14. Nu stiu ce caut dar e important sa imi placa si sa imi vina bine!
- 15. In timp ce voi aveti... ...noi le stim pe toate din...
- 16. Stii ce mi se pare cool? Sa-mi arate ca si eu pot fi un model! Sa fie cat mai simplu si sincer, sa mi se adreseze mie si celorlalti ca mine
- 17. Vrei sa ne atragi atentia? Ne gasesti plimbandu-ne prin mall Stand de vorba pe la fast food sau prin cafenelele din mall Jucandu-ne pe X-Box Vizionand un film
- 18. Vrei sa ne atragi atentia?
- 19. MULTUMIM!
Notes de l'éditeur
- Exemplu slide de incheiere
- Se spune despre adolescenti ca nu sunt un target relevant de masurat in studiile de piata. Cica pentru ca nu au cortexul prefrontal suficient dezvoltat astfel incat sa te poti baza pe ceea ce declara. Cu alte cuvinte: una spun si alta fac. Si ca pana nu se dezvolta complet acest lob prefrontal care este responsabil printre altele si cu luarea deciziilor, sa nu-i bagam in seama. Ei, nu-i bagam in seama insa au grija sa se bage ei in seama.
- Am stat de vorba cu ei pe parcursul a 2 saptamani in mod organizat si am si acasa un reprezentant cu care vorbesc in fiecare zi. Ei, dragi colegi, DA, la inceput sunt greu de inteles: ori vorbesc de nu se mai opresc – de zici ca acceseaza link dupa link pe Internet, cu tot felul de informatii diferite in aceeasi fraza (aici mai ales cei din gimnanziu) ori tac, asteptand ca cel de langa ei sa recunoasca – de zici ca acceseaza site-uri de care parintii sau alti adulti din viata lor nu trebuie sa stie (aici vorbesc de liceeni deja). Da, au o problema cu vorbirea: le-ar fi fost mult mai usor sa comunicam prin sms-uri pe WhatsApp, o aplicatie cu care adorm si se trezesc. Pentru ca daca verbal trebuie sa foloseasca cuvinte intregi, in scris au gasit un mod de a salva timp si energie: exemplu de conversatie..a terminat repede…nu doar literele ci si cuvintele…
- …cand WhatsApp-ul e gratis…
- Sa stiti ca la nivel de ce ii preocupa la varsta asta, nu sunt diferiti de adolescentii generatiei noastre: Ce ne doream noi foarte mult in adolescenta? Independenta fata de parinti!! Sa fim lasati “de capul nostru”, sa fim controlati cat mai putin. Sa ni se ofere libertatea de a face ce vrem noi si cand vrem noi. Ce credeti ca vor adolescentii in ziua de azi? La fel, independenta!! Cu atat mai mult cu cat se considera niste “Google -i” care le stiu pe toate. Normal ca le stiu pe toate cu atatea mijloace care le faciliteaza independenta spre deosebire de noi, la vremea noastra. Si mai ales, de a dobanzi aceasta independenta din ce in ce mai timpuriu. Cat e de bine sau de rau…este un subiect care merita o prezentare separata. Intorcandu-ne la mijloacele care le faciliteaza din ce in ce mai mult independenta in ziua de azi, iar aici intuim cu totii despre ce este vorba, aceste mijloace ii fac sa traiasca intr-o lume a lor, din ce in ce mai separate de lumea adultilor, o lume pe care si-o construiesc foarte mult in jurul tehnologiei pe care o acceseaza zi de zi, ora de ora. De aceea, de multe ori, sunt considerati ca fiind ciudati, autisti, “defecti din cauza tehnologiei”. Aceasta tehnologie lucreaza la 2 tipuri de independenta:
- Pe de o parte, independenta privind sursele de informare pe care le acceseaza: nu mai sunt dependenti de adulti, fie ei parinti sau profesori, atunci cand au nevoie de o anumita informatie. Accesul se face mult mai usor. Mai mult, toata informatia care ajunge la ei filtrata de altii (fie profesori, parinti, televizor etc.) trebuie probata iar Internetul este cel care valideaza de cele mai multe ori sau de prea multe ori. La scoala, PENITENCIARUL ala in care isi petrec jumatate din viata, au de-a face cu prea multa teorie “inregimentata si irelevanta de multe ori” si lipsa a lucrurilor practice pe care ar putea sa le invete. Scoala e din ce in ce mai putin adaptata nevoilor lor si stilului lor de a acumula informatia: te forteaza sa inveti mecanic in timp ce “noi suntem obisnuiti sa prindem informatia din zbor"…fiindca asa se invata in generatia asta. Asa cum spuneau ei, in generatia asta se invata cu Internetul. Recunosc ca li se intampla sa gestioneze uneori greu atat de multa informative. Parintii sunt o sursa de informare insa aleg de cele mai multe ori Internetul: fiindca “e mai sigur si mai elaborat”… Un exemplu funny dat de un baiat: “nici denumirea strazilor nu mai este aceea de pe vremea parintilor mei…asa ca mai bine ma descurc cu netul”.
- Dar, ei mai trec printr-un proces in perioada asta: formarea identitatii sau cu alte cuvinte, formarea stimei de sine care este direct influentata de ceea ce cred cei din jurul lor despre ei. Opiniile si asteptarile persoanelor semnificative din viata lor conteaza mult pentru ei si se pare ca, pe langa parinti, apar din ce in ce mai multe persoane semnificative care le influenteaza stima de sine. Iar acest lucru se intampla din cauza faptului ca si in timpul petrecut acasa sunt din ce in ce mai mult conectati cu persoane din afara casei: colegi de scoala sau de joc, prieteni etc. Am observat, stand de vorba cu ei, o dependenta emotional generate de tehnologie: de numarul de Like-uri de pe Facebook, de competitia postarii de Selfie-uri, de competitia in jocurile online, de telefonul care a devenit un univers in sine.
- Trebuie sa va povestesc un pic si de telefon…pentru ca e realmente un personaj in viata lor. Mobilul, care este de cele mai multe ori SAMSUNG stocheaza “jumatate din persoana” adolescentilor (asa cum ei insisi declara). Cei care au IPHONE, putini deocamdata, genereaza wow-uri printre ceilalti. Dar tot ei recunosc ca Iphone-ul e de fite, acesti “Google-i” fiind niste oameni foarte pragmatici. In telefon au tot ce-i mai important: poze, mesaje, muzica, WhatsApp-ul cu grupurile de prieteni asezate in ordine, numerele de telefon ale parintilor carora le trimiti poze din magazine atunci cand vrei sa faci o achizitie si chiar jurnalul. La telefon ai parola. Fetele pentru ca stocheaza jurnale si mesaje, baietii pentru ca acolo se gasesc poze si istoricul la net .
- Ne intrebam ce rol joaca parintii in universul din ce in ce mai individualizat al adolescentilor. Mi-au povestit putin despre parinti pentru ca momentele pe care le petrec impreuna sunt din ce in ce mai putine: cand trebuie sa manance iar masa vine de obicei la pachet cu “Ce ai facut azi la scoala?”, intrebare care ii enerveaza foarte tare; cand trebuie sa plateasca; prin vacante; in fata televizorului insa din ce in ce mai rar: Deci, repet ce rol mai joaca parintii in vietile adolescentilor? Am observant ca parintii sunt deseori asociati cu scoala: pe de o parte: - fiindca de cele mai multe ori sunt interesati de ce a mai facut copilul la scoala; - Ciresarii, lectura obligatorie in scoala, vin de pe vremea parintilor ca doar ei se mai distrau asa.
- Eu tin minte ca in generatia mea, parintii credeau ca ei detin informatia, astazi sunt din ce in ce mai convinsi ca Google-ul din familie stie mult mai multe decat ei. Iar Google-ul din familie a simtit ca parintii se pozitioneaza astfel. De aceea, cand se face o achizitie in casa, adolescentul e folosit pep sot de Google: pentru ca el stie care este ultima varianta de telefon, daca TV Smart-ul X are iesiri la internet etc. Si am acest insight nu numai de la adolescent ci si de la parinti: 17% au declarat ca sunt influentati de copii atunci cand achizitioneaza produse electronice iar procentul este mai mic pentru ca nu se baga la electro-casnice J.
- Un alt factor care influenteaza relatia parinte-copil atunci cand se fac cumparaturi generale este dorinta de a le face pe plac copiilor: daca aleg eu, nu mananca. Asa ca mai bine il las pe el sa aleaga. Si asa ajungem la categorii de produse influentate in procente de mult peste 50% de copii: dulciuri & snack-uri (93%), lactate (68%), bauturi racoritoare (63%), mezeluri (55%). Avem si produsele de ingrijire corporala in proportie de 23%). Si e normal avand in vedere ca peste 50% merg la cumparaturi insotiti de copii, restul facand comanda de acasa . Nu e de mirare nici ca preferintele copiilor reprezinta al doilea factor influentatori al parintilor la raft, 75% recunoscand asta, primul fiind experienta anterioara cu produsul (92%) iar promotiile la raft fiind al treilea factor (62%).
- Si e normal avand in vedere ca peste 50% merg la cumparaturi insotiti de copii, restul facand comanda de acasa . Nu e de mirare nici ca preferintele copiilor reprezinta al doilea factor influentatori al parintilor la raft, 75% recunoscand asta, primul fiind experienta anterioara cu produsul (92%) iar promotiile la raft fiind al treilea factor (62%).
- Dar cum ii facem pe adolescenti sa devina fanii nostri sau macar sa ne incerce produsele. Am vazut ca avem multe categorii din FMCG supuse testarii si evaluarii de catre adolescenti care initiaza alegerea in categorie chiar daca plata se face din buzunarul parintilor.
- Stim despre ei ca sunt foarte pragmatici, ca aleg produsele doar daca le plac: de aceea, nu au un brand preferat de haine, de exemplu: incearca de la Zara, Stradivarius, Bershka, H&M, Pull&Bear, New Yorker, Pimkie, Adidas, Nike, Vans si cumpara daca le sta bine. Nu au de ce sa prefere un brand sau altul. Insa fac diferenta intre brand si no name pentru ca la scoala se fac tot felul de razii in grupurile de prieteni. Cu brandurile de mancare, bauturi etc. sunt la fel: daca imi place gustul, aleg.
- SUnt tot timpul online, isi valideaza orice informative pe care o primesc offline cu online-ul, construiesc relatii si experiente online. In cazul acesta poate ar trebui sa ne gandim un pic la planurile de media: acest canal, online-ul, poate ar trebui repozitionat in mixul de media si nu considerat un add on la planul de TV. Iar daca ne gandim la TV, sa ne ducem pe canale de filme sau in break=urile publicitare din timpul Talent Show-urilor.
- Si ca veni vorba de Talent Show-uri, am mai constatat ceva: nu mai cred in modele consacrate. Modele pentru ei sunt acum concurentii de la Talent Show-uri: oameni obisnuiti care au un talent si au muncit sa performeze. Apare, de asemenea, trendul cu vedetele pe YouTube. Iar daca mentioneaza totusi vedete, le enumera pe cele care chiar au niste talente: Rihanna (arata bine dar si canta foarte bine), Harry (solistul de la One Direction)…. Personalizeaza-le experientele: ei sunt acele vedete Google iar daca le zici pe nume le place foarte mult. Mai ales ca la scoala, profesorii ii ignora complet: sunt o multime de oameni si nu individualitati. Nu le spune tu ca produsul tau este perfect. Nu te cred pana nu incearca produsul ca sa se convinga. Fiica-mea: ex cu pasta de dinti… Vino in schimb cu mesaje simple si motivationale – de exemplu: Just Do It (Nike) si insereaza-le in break-urile publicitare din timpul Talent Show-urilor. Si gandeste-te in permanenta cum ii poti determina sa vorbeasca despre tine, sa share-uiasca astfel incat sa creezi o relatie cu ei. Pentru ca acum branduri pentru ei sunt: Facebook, Samsung, Google, YouTube, Iphone, WhatsApp, Viber, 9GAG…asadar, branduri care le construiesc lumea paralela in care traiesc .
- Mai mult, mergi in calea lor: stim ca isi petrec mult timp in Mall-uri unde fac de toate: se plimba in primul rand si mai “arunca cu privirea”, fac shopping, mananca fast-food, cafenele, baruri, joaca X-Box, se duc la cinema. Daca ii implici in campanii mergi acolo unde isi petrec ei timpul liber, nu incerca sa-i aduci intr-un loc al tau ci intr-un loc al lor.
- Nu le spune tu ca produsul tau este perfect. Nu te cred pana nu incearca produsul ca sa se convinga. Fiica-mea: ex cu pasta de dinti… Arata-le in schimb ocazii de consum, momente de consum in care sa se regaseasca. Da-le informatii despre tine atunci cand lansezi ceva nou dar nu le spune ca e mult mai bun decat ce foloseau ei anterior. Lasa-I pe ei sa descopere… Si gandeste-te in permanenta cum ii poti determina sa vorbeasca despre tine, sa share-uiasca astfel incat sa creezi o relatie cu ei. Pentru ca acum branduri pentru ei sunt: Facebook, Samsung, Google, YouTube, Iphone, WhatsApp, Viber, 9GAG…asadar, branduri care le construiesc lumea paralela in care traiesc . Si ne-am oprit la generatia aceasta 11-18 ani pentru ca ipoteza noastra este ca aceasta categorie (gimnaziu si liceu) are o putere de decizie in a cheltui bugetul parintilor mult mai mare decat studentii. Fiindca stau inca cu parintii care inca nu s-au hotarat sa le dea lectii de viata, de genul: “ai crescut, trebuie sa devii responsabil de buzunarul tau”…asta o fac in facultate.
- Am sa va mai dau inca un motiv sa ii luati in considerare pe acesti WikiTeens, in 3-5 ani ei sunt tinerii adulti, aveti astfel posibilitatea ca strategia de business si de mk pe termen lung sa va cresteti viitori consumatori!