2. Încă din Antichitate omul s-a apropiat de mare pentru că
aceasta oferea resurse importante pentru hrană, plus că zonele
costiere sunt și astăzi foarte populate. Forța uriașă a valurilor,
furtunile, pericolele existente la suprafața mării nu doar speriau,
dar și stârneau admirație. Totodată, o întreagă mitologie se afla
la baza explicării acestei lumi terifiante, dar bogată în resurse.
De-a lungul timpului, omul s-a antrenat în călătorii în largul
mărilor, ulterior chiar și în largul oceanelor, fapt ce se datorează
mai multor motive, în principal celor economice. Călătoriile erau
destul de anevoioase, se extindeau pe o perioadă îndelungată și
existau multe lipsuri materiale.
3. Cum era viața la bord acum 500 de
ani?
Viața pe bordul navei nu era atât de ușoară.
Echipajul avea multe de îndurat: pentru luni de zile
sau chiar ani, totul era diferit față de stilul de viață de
pe uscat, trebuiau să se supune regulilor drastice,
aveau resurse limitate de hrană și apă, plata era mică,
iar la toate acestea se adaugă posibilitatea de a se
îmbolnăvi.
4. Cum erau concepute vasele?
• Cea mai utilizată era caravela, o navă cu pânze, de
mici dimensiuni, rapidă și foarte ușor de mavevrat.
• Primele caravele aveau între 20-30 metri lungime, iar
viteza era în jur de 5,8 noduri.
• Sub punte se depozitau mâncarea, băuturile, lemnele
de foc.
5.
6. Cum trăiau navigatorii? Pedepse
aplicate
• Nu orice navigator avea locul propriu sub punte; adesea ei
erau nevoiți să stea și să doarmă pe punte.
• Cu scopul de a fi învățați să supraviețuiască, aceștia erau
supuși unei discipline și unor pedepse drastice.
• Pedepsele erau și o formă de a-i avertiza pe ceilalți dacă nu
aveau o anumită conduită. Trebuie precizat faptul că unii
căpitani erau mai duri, comparativ cu alții.
• Cele mai comune metode de pedepsire erau: aruncarea peste
bord, acoperirea cu smoală și pene (Tarring and feathering),
legarea cu sfoară, biciuire.
7.
8. Ce hrană era la bordul navei?
• De regulă, pe nave se găseau: carne sărata de porc sau vită,
brânză, pește, biscuiți (tari), varză murată, bere.
• Mâncarea proaspătă se consuma la începutul voiajului.
• Mâncarea se deteriora rapid din cauza problemelor de
depozitare și lipsa ventilației. De asemenea, alimentele erau
afectate și de prezența viermilor sau a șobolanilor. În biscuiți
se găseau adesea larve și gărgărițe.
• Exista posibilitatea ca unii distribuitori să nu se comporte
corect și să trimită alimente deja deteriorate sau putrezite
înainte de a fi încărcate pe navă.
• Apa era depozitată în butoaie, iar în termen de o săptămână
sau două nu mai avea gust bun.
9. Probleme cauzate de hrănirea
incorectă
• Ca și astăzi, alimentația este în strânsă legătură cu starea de
sănătate. Una dintre cele mai mari amenințări o reprezenta
îmbolnăvirea de scorbut, o boală potențial fatală cauzată de
deficiența de vitamina C, care este preluată de organism în
mod normal din fructe proaspete și legume. Boala se
manifestă prin putrezirea gingiilor, a pielii și căderea dinților.
• În secolul al XVI-lea, Sir Richard Hawkins este cel care
realizează că dozele zilnice de suc de portocale sau lămâie pot
preveni boala.
10.
11. Alte probleme de sănătate
întâlnite• Navigatorii erau expuși îmbolnăvirii și datorită faptului că
erau în permanență uzi și reci. De asemenea, șobolanii
răspândeau diverse boli.
• Dieta săracă a fost cauza malnutriției și a altor boli specifice.
• Un alt factor de risc îl reprezintă consumarea în exces a cărnii
foarte sărate.
• Membrii echipajului se puteau răni cu ușurință la bordul
navei, fie din neatenție, fie în timpul bătăliilor, când exista
riscul să fie chiar uciși. Din această cauză apăreau infecțiile
sau cangrenele.
• Existau chirurgi pe nave, însă lucrau în condiții mizere,
inconfortabile, fără anestezic pentru pacienții care erau
supuși amputării.
12. Tipurile de joburi pe navă
• Acestea variau atât în funcție de tipul navei (de război sau de
transport mărfuri), cât și în funcție de experiența și rangul
navigatorilor.
• Existau bucătari, chirurgi, sergenți de artilerie, căpitan,
tâmplari, timonier șef.
• Echipajele erau divizate în grupulețe, formând ronduri.
Rondurile lucrau în ture de câte patru ore și aveau rolul de a
supraveghea continuu.
• Alții aveau alte sarcini, precum întoarcerea clepsidrei
constant pentru a măsura timpul, curățarea punții, eliminarea
apei de mare infiltrată în navă, ajustarea pânzelor.
13.
14. Cum se orientau?
• Primii navigatori au fost nevoiți să se folosească de estimă, metodă
de determinare a poziției navei. Navigatorul trebuia să știe punctul
de plecare, viteza navei și direcția de deplasare.
• Înainte de apariția busolei, cârmacii se orientau după soare și stele.
Când cerul era înnorat, se orientau după valurile de hulă produse
de vânturile regulate. Se urmărea direcția acestor valuri raportată
la răsăritul și apusul soarelui.
• Pentru a măsura viteza navei, se foloseau de următoarea metodă:
aruncau peste bord o bucată de lemn de care era legată o frânghie
înnodată la distanțe egale bine stabilite. Lemnul plutea și trăgea la
suprafață frânghia pe măsură ce înainta nava. După un anumit
timp, frânghia era trasă sus pe corabie, iar apoi se numărau câte
noduri au fost aduse la suprafață, iar acel număr este viteza navei în
noduri, adică în mile marine pe oră, unitate de măsură utilizată și
astăzi.
15. Cum își petreceau timpul în afara
serviciului
• Date fiind condițiile grele de pe nave, s-a creat spiritul de
camaraderie, iar marinarilor le plăcea compania colegilor în
afara serviciului.
• Prin tradiționalele băute, jocurile cu zaruri și cărți, istorisirea
poveștilor, cântând la instrumente muzicale, prin sculptură,
gravură, pictură, exersarea legării nodurilor sau crearea
machetelor, aceștia au făcut tot ce au putut mai bine pentru
a-și îmbunătăți viața dusă în acel cadru restrâns, reușind
astfel să își mai distragă atenția de la problemele cotidiene.