2. Specialiștii în psihologia copilului au afirmat că părinții
nu acordă importantă necesară educației copilului. Un
tânăr are nevoie să-și cunoască propria personalitate și
să fie conștient de poziția pe care o ocupă în societate.
În funcție de vârstă și nivelul de dezvoltare al acestuia,
atitudinea părinților trebuie să fie corespunzătoare. Noi
vă propunem, mai jos, câteva titluri de cărți, care vă vor
ajuta în educația copilului dumneavoastră și
înțelegerea necesităților sale:
3. Brazelton, Berry T.; Greenspan, Stanley T.
Nevoile esențiale ale copiilor. – București, 2013. –
330 p.
Toți părinții vor să știe dacă bebelușul lor se
dezvoltă bine și ce să facă dacă există dificultăți.
Sunt suficiente vechile repere ajutătoare, precum
luarea în greutate, realizările motorii semnificative
(statul în șezut și mersul) și unele realizări
semnificative cognitive și de limbaj (de exemplu,
emiterea de sunete și apoi articularea de cuvinte).
În prezent, putem să facem mai mult.
4. Talan, Kenneth H. Ajută-ți copilul să revină pe
calea cea bună. – Bucureşti, 2013. – 458 p.
Ești îngrijorat că preșcolarul tău are crize de furie
sau, în ciuda faptului că învățase să facă la oliță,
de curând a început să-și murdărească lengeria?
Sau poate că este vorba de un școlar de clasa a
treia sau a patra care pare impulsiv și hiperactiv,
tensinat sau deprimat, iar învățătoarea lui te-a
anunțat de curând că nu invață în ritmul la care se
așteptă ea. Atunci cartea aceasta îți va fi de folos.
5. Elias, Maurice J. Inteligența emoțională în educația
copiilor. – Bucureşti, 2012. – 302 p.
Poate că cel mai mare atu al acestei cărți este faptul
că o veți citi cu plăcere. Autorii dau dovadă de umor
și deschidere, astfel încât subiectul relațiilor și al
dinamicii familiale devin unul savuros și agreabil.
Terminologia folosită pentru a reda conceptele și
ideile cuprinse în această carte este extrem de
accesibilă, fără pretențiile unui limbaj excesiv de
specializat. Cartea este înțesată cu exemple și
metafore pe care părinții le vor recunoaște cu
siguranță.
6. Shapiro, Stanley. Cum devenim părinți mai buni. –
Bucureşti, 2012. – 160p.
Un ghid celebru, un Național Bestseller, cum scrie
pe coperta ediției originale, care pornește de la
ideea ca nu e suficient să ne iubim copiii ca să-i
educăm bine – trebuie sa invațăm „meseria de
părinte“. O „meserie “sintetizată” în această carte în
cele 50 de probleme cu care ne confruntăm cel mai
des ca parinți și soluțiile lor practice - crizele de
nervi, răspunsurile obraznice, tv-mania, notele
proaste, mofturile la mâncare etc.
7. Nolte, Dorothy Law. Copiii învață ceea ce
trăiesc. – Bucureşti, 2012. – 175 p.
Pornind de la ideea ca “Copiii sunt ca bureții.
Absorb tot ce facem, tot ce spunem. Învață în
fiecare clipa de la noi, indiferent dacă suntem sau
nu conștienți de asta, Dorothy Law Nolte,
specialista in consilierea familiei, și Rachel
Harris, psihoterapeut specializat în probleme
familiale, au facut din “Copiii învată ceea ce
traiesc” un ansamblu de principii de bun-simț
referitoare la viața în general, și la relația cu
copiii, în particular.
8. Naouri, Aldo. Cum să ne educăm copiii. –
Bucureşti, 2009. – 363 p.
A face întotdeauna pe plac copiilor nu înseamnă
educație ci doar seducție. Orice părinte știe cât
de dificil este să îmbini iubirea și respectul pentru
copil cu autoritatea. Exagerarea într-un sens sau
altul produce perturbări în comportamentul
copilului. Aldo Naouri, pediatru si psihoterapeut,
demonstreză ca în lumea contemporană balanța
a înclinat prea mult în favoarea iubirii și toleranței
față de copil, pierzându-se din vedere importanța
autoritații...
9. Fraiberg, Selma H. Anii magici. – Bucureşti, 2009. –
407 p.
O carte care ajunge la cea de-a 50-a ediție, cum este
cartea de fața, devine clasică și nu mai este afectată de
trecerea timpului. Pentru copilul mic, lumea poate fi
foarte interesantă, dar și instabilă sau inspăimântătoare.
Autoarea reușește să-l familiarizeze pe cititor cu mintea
copilului, arătându-i cum se confruntă cu lumea și cum
invață să-i facă față.
10. Dolte, Francoise. Ce să le spunem copiilor. –
Bucureşti, 2005. – 194 p.
Cei care lucrează în domeniul educaţiei,
învăţământului sau asistenţei acordate copiilor şi
tinerilor cu probleme fizice, psihice, afective, familiale
sau sociale ştiu cât de importante sunt cuvintele rostite
sau nerostite în legătură cu unele evenimente care
marchează viaţa unui copil...Bazându-se pe experienţa
nenumăraţilor ani de practică psihanalitică, alături de
copii, adolescenţi, părinţi sau tutori, F. Dolto oferă, în
această carte, sfaturi şi îndrumări pentru interacţiunile
de zi cu zi cu copilul, care are nevoie de adevăr şi au şi
dreptul de a-l auzi.
11. DACĂ DORIŢI SĂ AFLAŢI MAI MULTE LA ACEASTĂ
TEMĂ, SĂ RĂSFOIŢI CĂRŢILE PREZENTATE AICI,
VĂ AŞTEPTĂM LA BIBLIOTECĂ.