dictionar-medical-explicativ-ro-fr-en

1
II - INTRODUCERE
Au trecut 30 de ani de la apariþia primului dicþionar medical în limba românã (Dicþionar
medical, vol. I, II, 1467 pagini, Editura Medicalã, Bucureºti, 1969), rezultat al colaborãrii unui
colectiv alcãtuit din 32 de redactori ºi 61 de autori. Calitatea dicþionarului a fost pe mãsura
valorii profesionale a grupului, dar din pãcate, aceastã operã, unicã în literatura medicalã
româneascã, a rãmas la prima ediþie, deºi în ultima frazã a Cuvântului înainte era formulatã
speranþa continuitãþii, prin referire la "viitoarele ediþii". S-a pierdut astfel o ºansã unicã, deoarece
numai ediþiile succesive reprezintã garanþia de viaþã lungã a unui dicþionar, prin perfecþionarea
acestuia ºi prin menþinerea în sincronism cu evoluþia terminologiei medicale. Toate dicþionarele
importante s-au impus definitiv numai dupã mai multe ediþii, ca sã ne referim la cele de circulaþie
internaþionalã: în limba englezã Dorland’s Illustrated Medical Dictionary (ediþia a 28-a, 1994),
Stedman’s Medical Dictionary (ediþia a 26-a, 1996), Taber’s Cyclopedic Medical Dictionary
(ediþia a 18-a, 1997) iar în francezã Dictionnaire de termes de Médecine Garnier Delamare
(ediþia a 24-a, 1995) Dictionnaire de Médecine Flammarion (6 ediþii ºi 6 tiraje, începând cu anul
1975). De altfel, tot prin ediþii succesive s-au consacrat ºi tratatele din diferite domenii ale
medicinii. La noi, aceastã tradiþie nu existã.
În prezent, câmpul lexical din diferitele domenii ale medicinii este imens: peste 200 000
de termeni (un inventar exhaustiv nu este posibil), la care se adaugã neîncetat neologismele,
îndeosebi cele din biologia molecularã, generatoare majorã în clarificarea proceselor
patogenetice, în progresele mijloacelor de diagnostic ºi terapie, care contureazã tot mai net
bazele medicinii moleculare. Totodatã, existã o crizã a limbajului medical, semnalatã încã de la
începutul secolului al XX-lea ºi caracterizatã prin imprecizia unor termeni, abundenþa
sinonimelor, excesul de eponime etc. Dar cea mai mare dificultate este generatã de însãºi
evoluþia gândirii medicale, aflatã, îndeosebi în ultimele decenii, într-o transformare profundã ºi
continuã. Limbajul, ca expresie a acestei gândiri, evolueazã mai lent, pe lângã faptul cã uneori
concepte abia conturate îºi aflã prematur, sub presiunea unor autori perseverenþi sau cu audienþã,
materializarea în cuvinte care poartã defectele unor concepte imature. Alteori, se confruntã
moduri de gândire diferite ºi din acest punct de vedere situaþia cea mai criticã se manifestã în
cazul nosografiei din Psihiatrie. O comparaþie între clasificarea americanã elaboratã de American
Psychiatric Association sub sigla DSM-IV (Diagnostic and Statistical Manual for Mental
Disorders, ed. a IV-a) ºi cea publicatã de OMS, denumitã ICD-10 (The ICD-10 Classification of
Mental and Behavioural Disorders. Clinical descriptions and diagnostic guidelinnes) este
edificatoare. De altfel, în ansamblul lor, denumirile bolilor reprezintã una din zonele critice ale
terminologiei, dupã cum se constatã ºi în prefaþa celei de a III-a ediþii, din 1997, a Stedman’s
Concise Medical Dictionary: "For instance, the naming of diseases is utterly chaotic, the product
of a largely spontaneous evolution over the past 25 centuries". (op. cit., p. VI). Ca o reacþie
necesarã, au apãrut numeroase comitete de nomenclaturã sau de terminologie care, pe lângã o
serie de clarificãri, din cauza susþinerii unor concepte proprii, uneori în opoziþie cu cele deja
consacrate, pot genera noi complicaþii terminologice. Un aspect particular îl reprezintã reacþiile
înregistrate în Franþa împotriva expansiunii sau a asimilãrii necontrolate a anglicismelor. Deºi
aceste reacþii pot fi uneori excesive, o serie de soluþii propuse trebuie luate în considerare, atât
datoritã rolului istoric al medicinii franceze, al nivelului sãu actual, chiar dacã centrul de greutate
s-a deplasat în SUA, cât ºi a faptului cã terminologia medicalã româneascã se aflã în strânsã
relaþie cu cea francezã.
În condiþiile mai sus menþionate, redactarea unui dicþionar medical înseamnã un efort,
fãrã exagerare, la limitele condiþiei umane, care devine ºi mai apãsãtor cu gândul cã lucrarea,
prin rostul sãu, obligã la o responsabilitate particularã. Dacã ne-am încumetat la un astfel de

2
efort, am fãcut-o ºi pentru cã în 1983 am publicat la U. M. F. “Gr. T. Popa” Iaºi un Mic dicþionar
medical (2 vol., 1 025 pag.) cu un succes mai mare decât cel scontat, evident, ºi din cauza
absenþei unor astfel de lucrãri la noi în þarã. În continuare, preocupãrile în domeniul
terminologiei medicale s-au convertit într-o pasiune, care a devenit productivã datoritã
îndemnurilor ºi încurajãrilor pe care le-am primit. Dupã ce am încercat, pornind de la dicþionarul
menþionat, o colaborare cu un grup extins, care nu a mers, din pricina vremurilor, am reuºit sã
am drept colaboratori un grup de tineri, primii doi având o vechime de patru ani, alþii începând
lucrul de datã mai recentã.
Dicþionarul cuprinde termenii medicali de bazã ca ºi un numãr considerabil de termeni
din domeniile biologiei moleculare ºi ale altor ºtiinþe fundamentale cu rol în evoluþia prezentã ºi
viitoare a medicinii. Sperãm ca prin aceastã cuprindere sã captãm atât interesul studenþilor, al
medicilor tineri, în formare (îndeosebi prin terminologia de bazã ca ºi prin alte capitole ale
dicþionarului, cum se va vedea în continuare) cât ºi interesul medicilor deja afirmaþi profesional
(prin terminologia cu origine recentã, sau în curs de asimilare). Principalul element de
originalitate este reprezentat de structura dicþionarului, care nu se limiteazã la vocabularul de
termeni medicali, conþinând încã 10 capitole care, fiecare, înseamnã o extensie utilã. De aceea,
subtitlul dicþionarului, Bazele terminologiei medicale, se potriveºte mai bine cu intenþiile
noastre.
Pentru selecþia termenilor, formularea definiþiilor, ca ºi pentru redactarea diferitelor
capitole am utilizat numeroase surse bibliografice. Acestea au fost necesare îndeosebi în cazul
neologismelor, în particular al termenilor din domeniile biologiei moleculare ºi celulare,
imunologiei, geneticii ºi biochimiei. Dinamica terminologiei în aceste domenii este prea
puternicã pentru a spera la o selecþie absolut echilibratã.
În formularea definiþiilor în cazul termenilor clasici, nesupuºi evoluþiei medicinii sau
modificãrilor conceptuale, nu am urmãrit originalitatea cu orice preþ. De altfel, existã o serie de
definiþii consacrate, în cazul cãrora diferenþele apar îndeosebi în extensia explicãrii termenilor.
Mult mai dificilã a fost introducerea unor termeni al cãror conþinut se aflã în schimbare, uneori
ameninþaþi sã devinã desueþi, alteori "resuscitaþi" de modificãri ale conceptelor sau sub influenþa
miºcãrilor, regrupãrilor nosologice. O mulþime de termeni de bazã ale cãror definiþii pãreau
stabilizate, definitive, prin acumularea de date noi îºi extind semnificaþiile, încât s-a accentuat o
dilemã: definiþie concisã, prin gen proxim ºi diferenþã specificã, sau definiþie mai cuprinzãtoare,
enciclopedicã? Pe de altã parte, uneori chiar autorii unor dicþionare de referinþã considerã cã
astfel de lucrãri nu trebuie sã fie doar simple ghiduri de terminologie. Citãm în acest sens din
prefaþa ediþiei a II-a a remarcabilului Dictionnaire de Médecine Flammarion, semnatã de
profesorul Jean Hamburger: "Ainsi naît l’idée qu’une nouvelle méthodologie doit être crée, où,
dans le choix critique du vocabulaire, la prudence et le refus de tout engagement autocratique
prématuré balancent avec justesse la volonté de traduire avec rigueur et vivacité la pensée
médicale d’aujourd’hui". Cu alte cuvinte, realizarea unui dicþionar critic al limbajului medical,
ceea ce în cazul lucrãrii citate autorii au ºi reuºit.
Dicþionarul de faþã este trilingv, alãturi de forma în limba românã a fiecãrui termen, fiind
transcrise formele în limba francezã ºi în limba englezã. O astfel de formulã este riscantã când se
încearcã echivalenþa între termeni din limbi diferite fãrã definiþii sau explicarea termenilor
respectivi. Am adoptat aceastã soluþie în dicþionarul pe care l-am publicat în 1983 ºi am constatat
cã ea a fost apreciatã de utilizatori. Transcrierea în limba francezã a fiecãrui termen este
justificatã, deoarece terminologia medicalã româneascã de bazã s-a constituit în secolul al XIX-
lea, în cea mai mare mãsurã, din cea francezã. Chiar în prezent, deºi a pierdut mult din circulaþia
internaþionalã, franceza reprezintã o sursã sigurã de neologisme, deoarece acestea se adapteazã
cu uºurinþã la mediul lingvistic românesc. Mult mai necesarã, chiar obligatorie, este în prezent
transcrierea termenilor echivalenþi în limba englezã. Foarte probabil, aceastã soluþie va fi
adoptatã de toate dicþionarele redactate în alte limbi decât engleza, iar principalele dicþionare

3
franceze sunt, deja, bilingve. Gãsirea termenului echivalent în limba englezã este mult mai
dificilã decât în cazul francezei, iar în cazul anglicismelor cu circulaþie internaþionalã este
imposibilã sau chiar inutilã. În consecinþã, uneori anglicismele au fost introduse în dicþionar ca
atare.
O serie de neologisme au fost traduse pentru prima oarã în limba românã, dupã verificãri
multiple.
Dupã cum se ºtie, eponimele încarcã excesiv terminologia medicalã, îndeosebi în cazul
denumirii bolilor, sindroamelor, semnelor ºi al probelor (testelor). În cele mai multe dicþionare,
acestea sunt introduse urmând ordinea alfabeticã. În dicþionarul de faþã am grupat eponimele la
termenii de bazã, ceea ce ni se pare mai raþional. Ca urmare, în cazul termenilor boalã, sindrom,
semn, probã, test se disting douã secþiuni: prima în care sunt menþionate în ordine alfabeticã
denumirile comune (de ex.: boli cu denumiri comune), a doua care cuprinde, tot în ordine
alfabeticã, eponimele (de ex.: boli cu nume proprii). Un Indice de nume proprii permite cãutarea
cu uºurinþã a oricãrui eponim prezent în dicþionar, deoarece aici termenii care conþin numele unui
anumit autor au fost grupaþi la numele autorului respectiv.
La o soluþie originalã am recurs în cazul majoritãþii termenilor din domeniul anatomiei.
Astfel, aceºtia sunt prezentaþi în capitolele conþinând Tabele de date anatomice, redactate de dr.
Horaþiu Varlam. În corpul dicþionarului am introdus doar denumirile termenilor anatomici în cele
trei limbi, cu trimiteri la tabele, care sunt structurate pe tipuri de formaþiuni anatomice (artere,
vene, nervi, muºchi etc.). Suntem convinºi cã utilizatorii vor aprecia aceastã formulã, mai clarã ºi
sistematizatã faþã de o prezentare a termenilor cu definiþii clasice.
Denumirile medicamentelor nu au fost cuprinse sistematic în dicþionar, ci doar îndeosebi
cele ale unor clase de medicamente, considerând cã studenþii ºi medicii au la dispoziþie
dicþionare sau ghiduri specializate.
O serie de alte capitole au o extensie considerabilã, pânã la proporþiile unor mici
dicþionare autonome. Este cazul îndeosebi al capitolului Ghid etimologic care este mult mai
cuprinzãtor decât în alte dicþionare, parcurgerea sa fiind utilã îndeosebi pentru studenþi, dar ºi în
cazul medicilor, pentru accesul la etimologia unor termeni necuprinºi în dicþionar. Prin
parcurgerea ghidului se poate observa cã, din pãcate, tezaurul de afixe de origine greacã ºi latinã
nu este în prezent exploatat suficient în crearea de neologisme. Într-un alt capitol sunt
cuprinse un numãr mare de Acronime ºi simboluri care circulã sau pot fi utilizate, îndeosebi cele
cu origine din terminologia medicalã englezã.
Tabelele de constante biologice sunt mai analitice ca de obicei, conþinând pe lângã
valorile numerice prezentate uneori în unitãþi uzuale, exprimarea în Sistemul Internaþional,
factorii de conversie în SI, rubrici cu referire la metodele utilizate (de care depinde sensibilitatea
ºi reproductibilitatea determinãrilor) precum ºi observaþii asupra unor variaþii fiziologice sau/ºi
cauze de eroare.
Douã glosare, de informaticã medicalã cu termeni accesibili, a cãror înþelegere nu
presupune o iniþiere deosebitã în informaticã, precum ºi un altul de termeni medicali populari
reprezintã secþiuni cu totul originale ºi, sperãm, utile.
Am apreciat necesar, de asemenea, un capitol cu Abrevieri ale titlurilor revistelor
medicale de circulaþie internaþionalã. Intenþia de a adãuga o listã cu abrevieri ale titlurilor
revistelor româneºti nu a putut fi materializatã, deoarece multe dintre acestea nu conþin
menþionatã abrevierea titlului, iar altele au o apariþie ºi o circulaþie sub semnul hazardului.
În afarã de absolut necesarul Indice de nume proprii, structura trilingvã a dicþionarului a
impus capitolele Indice de termeni englez-român ºi Indice de termeni francez-român, iar
prezenþa unor termeni ºi în alte secþiuni decât corpul dicþionarului, un Indice general de termeni.
În scrierea termenilor s-a respectat ortografia românã, utilizând ca lucrare de referinþã
DEX. Rareori ne-am abãtut de la aceastã regulã, din motive justificate. De ex., în loc de forma
cherato (cheratinã, cheratitã º. a.) este de preferat forma kerato (keratinã, keratitã º. a.). În cazul

4
unor termeni cu variante în scriere determinate de exprimarea foneticã am adoptat varianta
recomandatã în DEX, care corespunde utilizãrii celei mai frecvente. De ex. cromozom ºi nu
cromosom, acrozom ºi nu acrosom. Pluralul unor substantive, chiar dacã este diferit de cel
consacrat prin utilizare, este propus conform DEX. Cel mai bun exemplu: forma termenului
antigen la pl. este antigeni (ºi nu antigene), deoarece antigen este s. m.
Pentru termenii compuºi s-a folosit în majoritatea cazurilor scrierea fãrã cratimã, cu
excepþia unor termeni formaþi din pãrþi antagonice sau consacraþi ca atare (de ex. DOPA-oxidazã,
entero-anastomozã, acido-bazic, antero-posterior etc.).
Sinonimia rãmâne o mare problemã, care poate fi uneori sursa unor serioase dificultãþi în
comunicarea dintre medici. În condiþii ideale, sinonimia ar trebui eliminatã din terminologia
medicalã, dar acest moment de clarificare, dacã va veni vreodatã, este încã foarte departe.
Aceasta, chiar dacã A. D. Kostic, autorul celui mai cunoscut dicþionar medical poliglot (în 7
limbi) spera în 1971 la consacrarea unei terminologii medicale care sã fie definitivã ºi
internaþionalã. Dicþionarul cuprinde numeroase sinonime, transcrise în ordine alfabeticã, unele
desuete, sau cu o circulaþie mai restrânsã.
Dicþionarul se încheie cu o bibliografie amplã al cãrei rost constã în precizarea surselor pe care le-am
utilizat în documentare, dar referinþele pot fi utile ºi celor interesaþi de aprofundarea informãrii asupra unor aspecte
ale terminologiei medicale.
Ca iniþiator al proiectului acestui dicþionar ºi autor principal nu aº fi reuºit sã duc pânã la
sfârºit lucrarea fãrã grupul de tineri ale cãror nume sunt menþionate în prima paginã în calitate de
colaboratori. Pe lângã faptul cã ei au îndurat servituþi inimaginabile, de la introducerea la
calculator a termenilor la numeroase corecturi ºi verificãri, au contribuit efectiv ºi la rezolvarea
unor probleme legate de redactare. Numele altor tineri, care au colaborat episodic, sunt
menþionate în pagina urmãtoare. Datoritã tinerilor s-a constituit un grup, care aº vrea sã sper,
poate reprezenta o garanþie a evoluþiei în viitor a dicþionarului. Oricum, s-a încheiat o etapã dupã
un efort care este greu de descris ºi de aceea îi voi cita pe autorii unei astfel de lucrãri, care a
apãrut în anul 1826, sub titlul Nouveau Dictionnaire de Médecine, Chirurgie, Pharmacie,
Physique, Chimie, Histoire Naturelle, etc. (vol. I, II, 1492 pagini, Chez Gabon et C-ie, libraires,
rue de l’École-de-Médecine, Paris, 1826). În introducerea la acest dicþionar (intitulatã
Avertissement) autorii, A. Béclard, Chomel, H. Cloquet, M. Orfila exprimã cum nu se poate mai
bine starea celor care se încumetã sã se angajeze la un astfel de efort: "... et ce travail, ingrat par
lui-même, leur a paru assez utile pour leur faire vaincre le dégoût qu’il doit inspirer a ceux qui
s’y livrent".
Un adevãr indiscutabil caracterizeazã soarta oricãrei lucrãri de genul celei de faþã: dintre
toate cãrþile din domeniul medicinii, dicþionarele sunt cele mai expuse criticii, deoarece fiecare
termen ºi definiþie analiticã a acestuia pot reprezenta “þinte” potenþiale de stimulare a acribiei
utilizatorilor. Fãrã vreo intenþie de domolire a riscului expunerii la critici, mãrturisim cã am
lucrat cât a fost posibil, nu suntem infailibili, iar orgoliul de autori s-a risipit în confruntarea cu
numeroasele dificultãþi pe care le-am întâmpinat în labirintul terminologiei medicale. Este cu
neputinþã sã nu ne fi scãpat unii termeni care ar fi trebuit sã fie incluºi, sau sã nu fi rãmas alþii
care puteau lipsi, dupã cum, este imposibil ca unele definiþii sã nu conþinã informaþii mai vechi.
De aceea, vom fi recunoscãtori celor ce vor formula critici amãnunþite, care vor putea fi utilizate
constructiv într-o eventualã viitoare ediþie a dicþionarului.
*
* *
Mulþumim tuturor celor care ne-au încurajat, îndeosebi Domnului Academician Ion
Haulicã, un maestru desãvârºit care induce, celor ce au ºansa sã se afle în preajma sa, pasiunea
pentru muncã sub semnul adagiului Labor omnia vincit improbus. Un gând colegial ºi prietenesc

5
pentru Domnul Dr. Mihail Mihailide, care cultivã în paginile “Vieþii Medicale” terminologia
medicalã, iar pe noi înºine ne-a stimulat cu cãldura ºi pasiunea care îl caracterizeazã.
Mulþumirile noastre Doamnei cercetãtor dr. Carmen Gabriela Pamfil, de la Institutul de
Filologie Românã “A. Philippide”, Iaºi, pentru cã am beneficiat de competenþa sa în clarificarea
unor probleme de lexicografie. Eventualele inadvertenþe de acest gen ni le asumãm, deoarece am
apelat la domnia sa în etapa redactãrii finale.
Domnului Prof. dr. Vasile Chiriþã îi mulþumim pentru cã datoritã competenþei sale am
ieºit dintr-un impas absolut: terminologia psihiatricã.
Recunoºtinþa noastrã conducerii Editurii Medicale, fãrã de care apariþia acestei cãrþi nu ar
fi fost posibilã.
Valeriu Rusu

6
IV - Abrevieri utilizate în dicþionar
abrev. abreviere
adj. adjectiv
amer. englezã americanã
anat. anatomie
angl. anglicism
ant. antonim
ar. limba arabã
ATP acid adenozintrifosforic, adenozin
trifosfat
bg. limba bulgarã
cf. conform
DCI denumire comunã internaþionalã
DEX Dicþionarul explicativ al limbii
române
d. p. d. v. din punct de vedere
dial. dialect(al)
dim. diminutiv
engl. limba englezã
ex. exemplu, exemple
fam. familiar
fig. (sens) figurat
fr. limba francezã
germ. limba germanã
gr. limba greacã (veche)
it. limba italianã
jap. limba japonezã
lat. limba latinã
LCR lichid cefalorahidian
magh. limba maghiarã
Mr masã molecularã relativã
n. noun (substantiv - în engl.) / nãscut
în
NA Nomina Anatomica
neogr. limba neogreacã
obs. observaþie
pop. (termen) popular
priv. privativ
pron. pronunþie
s. f. substantiv feminin
s. m. substantiv masculin
s. n. substantiv neutru
sin. sinonim
sl. limba slavã veche
SNC sistem nervos central

7
stom. stomatologie
º. a. ºi altele
tab. anat. tabele anatomice
tab. const. biochim. tabele de constante biochimice
tab. const. endocrinol. tabele de constante endocrinologice
tab. const. hematol. tabele de constante hematologice
ucr. limba ucraineanã
v., (v.) vezi
var. variantã
vb. verb
N.B. O serie de abrevieri utilizate mai rar se aflã cuprinse în cap. VII - Abrevieri ºi simboluri.
V - DIN ISTORIA TERMINOLOGIEI MEDICALE
În contrast cu importanþa subiectului, lucrãrile dedicate istoriei terminologiei medicale
sunt surprinzãtor de puþine, dupã cum se poate observa ºi din lista de referinþe bibliografice.
Aceasta, în timp ce cãrþile dedicate istoriei artei ºi ºtiinþelor medicale, reconstituirii unor mari
momente din evoluþia medicinii, sau biografiilor unor personalitãþi sunt numeroase. Se afirmã cã
spre deosebire de biologi, antropologi, chimiºti ºi fizicieni, care au acordat atenþia cuvenitã
mijloacelor lor de exprimare, medicii s-au dedicat cu puþinã sârguinþã studiului riguros al unui
limbaj de o complexitate excepþionalã. În aceste condiþii, sursele terminologiei medicale se aflã
îndeosebi în scrierile strict profesionale, prima dintre acestea fiind Corpus hippocraticum.
În consecinþã, istoria terminologiei medicale înseamnã o reconstituire dificilã, o
retrospectivã care, în absenþa unor lucrãri cu vechime dedicate ansamblului limbajului medical,
se contureazã cu multe dificultãþi.
*
* *
Medicina este primul ºi cel mai puternic mijloc de intervenþie a omului asupra condiþiei
sale vulnerabile, dar mereu perfectibile. De aceea, în introducerea la celebrul sãu curs de
patologie medicalã, Iuliu Haþieganu scria cã ea a apãrut din primele etape de dezvoltare a
umanitãþii: "terapia s-a nãscut în pãdure unde era foame, fricã ºi dragoste de a trãi".
Când vor fi rostite primele cuvinte destinate exclusiv acestui început, foarte discret, al
medicinii? Existã în fiecare limbã cuvinte vechi, care scapã oricãrei încercãri de integrare într-un
sistem etimologic.
Cel mai vechi text medical cunoscut dateazã de aproape 5 000 de ani ºi a fost descoperit
în ruinele de la Nipur (Mesopotamia anticã). Un medic sumerian anonim s-a decis într-o zi, cãtre
sfârºitul mileniului al treilea, înainte de Hristos, sã lase confraþilor ºi elevilor cele mai preþioase
reþete ale sale. El a scris, cu caractere cuneiforme, pe o tãbliþã din argilã (16 x 9,5 cm) cele mai
importante leacuri pe care le poseda. Pentru aceasta el folosea, ca ºi o parte din industria
farmaceuticã de azi, substanþe de origine vegetalã, animalã ºi mineralã. Dacã în ceea ce priveºte
procedeele utilizate pentru obþinerea "medicamentelor" textul este edificator, impresionând prin

8
cunoºtinþele profunde de chimie ale sumerienilor, nu sunt, însã, menþionate bolile în care erau
utile aceste leacuri. În consecinþã, nu putem afla nimic despre starea terminologiei medicale a
timpului.
Prima terminologie medicalã coerentã, organizatã într-un autentic sistem, o datorãm lui
Hipocrate din Cos. Cu patru secole înaintea erei noastre, el a reuºit sã desprindã medicina de
magie ºi vrãjitorie, transformând-o într-o ramurã a filosofiei ºi ºtiinþei. Acest moment
excepþional a fost posibil prin elaborarea în era hipocraticã a termenilor fundamentali pentru
medicinã. Cum a fost posibilã persistenþa peste veacuri a acestei terminologii? Explicaþia acestui
miracol lingvistic este complexã: Hipocrate a preluat tot ce era semnificativ în amestecul, adesea
confuz, de artã medicalã ºi magie, de la greci, dar deopotrivã ºi de la egipteni, arabi, sumerieni ºi
evrei. Chintesenþã a medicinii hipocratice, aforismele rãmân ºi în timpurile noastre de o
surprinzãtoare actualitate. Este semnificativ pentru formarea terminologiei medicale la noi cã
primul text medical românesc mai important, dintre cele cunoscute pânã acum, este manuscrisul
intitulat "Alegerile lui Ippocrat", o traducere din greceºte a aforismelor celebrului medic al
antichitãþii, fãcutã în prima jumãtate a secolului al XVIII-lea. Manuscrisul, cuprinzând 24 de
pagini in-folio mic, se aflã la Biblioteca centralã universitarã "M. Eminescu", din Iaºi.
Pe un plan mai larg, trebuie sã observãm cã în vocabularul fundamental al limbii noastre,
ca ºi în cel al altor limbi, cuvintele de origine greacã sunt puþine, în general, între 3 ºi 6%. Cea
mai mare parte a cuvintelor de origine greacã sunt concentrate în zone particulare ale lexicului,
în domeniul ºtiinþelor. Mai vechi ori mai recente, exacte sau umaniste, ºtiinþele ºi-au dezvoltat
vocabularul din tezaurul grecesc. Chiar denumirile diferitelor ºtiinþe sunt de origine greacã.
Excepþii fac doar: algebra (origine arabã), informatica (latinã), precum ºi medicina, care deºi este
cea mai mare "consumatoare" de termeni de origine greacã îºi are originea, ca denumire, în
latinã.
Douã argumente explicã aceastã afinitate particularã între ºtiinþe ºi limba greacã. Mai
întâi unul de origine istoric: dupã moartea lui Alexandru cel Mare (323 î. Hr.) centrul vital al
ºtiinþelor se va deplasa din Grecia, episodic, la Alexandria ºi apoi la Roma. Când latinii au
cunoscut civilizaþia greacã ºi au vrut sã participe la dezvoltarea acestui tezaur, ei se aflau abia la
începuturile dezvoltãrii ºtiinþei. De aceea, au preluat de la greci cunoºtinþele, metodele de
învãþãmânt ºi terminologia. Fenomenul de împrumut din limba greacã pentru termenii ºtiinþifici a
continuat ºi dupã ce ºtiinþele în Grecia au parcurs o perioadã obscurã. Aceste împrumuturi nu
reprezentau doar continuarea unei tradiþii. Aici intervine cel de-al doilea argument: limba greacã
este incomparabil mai adaptatã decât limba latinã la crearea de noi termeni. Latina ºi limbile
romanice derivate au mari posibilitãþi de creaþie lexicalã prin jocul sufixelor ºi al prefixelor, dar
existã dificultãþi evidente în inventarea de cuvinte compuse reunind într-un concept nou douã
concepte diferite. De exemplu, cuvântul coledoc, de origine greacã, rezultã din reunirea, foarte
simplu de realizat, a altor douã cuvinte: khole (bilã) ºi dokhé (receptacul). Coledoc semnificã,
deci, conform acestei reuniri, care primeºte bilã sau receptacul pentru bilã. Acest avantaj a fost
decisiv, în consacrarea ulterioarã a limbii greceºti în terminologia ºtiinþificã.
Dar cum a mai evoluat, în ansamblul sãu, terminologia medicalã dupã perioda
hipocraticã?
În anul 131 dupã Hristos se naºte la Pergamon (Asia Micã) Galenus al cãrui prestigiu se
va exercita ulterior timp de 1 400 de ani. Scrierile sale erau considerate deasupra oricãrei critici
posibile, deci aproape sacre. Grec fiind, Galenus va continua tradiþia anterioarã, dar lumea era de
acum cuceritã de romani, care îºi vor impune influenþa atât prin latinizarea unor termeni de
origine greacã, cât ºi prin apariþia unor sinonime de origine latinã, pentru termeni preexistenþi.
De exemplu, terminaþia masculinã greacã -os, va deveni us ca în bronchos, bronchus, cea a
substantivelor feminine va trece din -e în -a (theke, theca), dupã cum în numele neutre cu -on
final se va utiliza -um (craniom, cranium). Doar substantivele neutre terminate în -a vor rãmâne
neschimbate (de ex., coma). În plus, ca urmare a trecerii pe primul plan a limbii latine, unii

9
termeni medicali, deºi erau deja prezenþi în limba greacã, îºi vor afla ºi o exprimare în limba
Romei. Exemplele de dublã determinare greacã ºi latinã sunt multe; de pildã, pentru glandã: aden
în greacã ºi glans în latinã. În limba noastrã s-au pãstrat, în mare mãsurã, ambele forme, dar în
timp ce forma latinã este utilizatã frecvent ca atare, cea greacã se întrebuinþeazã în compunerea
unor cuvinte derivate sau compuse. În cazul cuvântului creier la noi s-a optat, cel puþin în
limbajul comun, pentru limba latinã (cerebrum), în timp ce în limbajul specialiºtilor se utilizeazã
forma greacã, encephalon.
Din convergenþa limbilor greacã ºi latinã vor rezulta bazele terminologiei medicale.
Ulterior, peste veacuri, acest tezaur lingvistic iniþial, greco-latin, va fi pãstrat devenind
baza comunicãrii în medicinã. Este, probabil, foarte greu de acceptat ideea acestei continuitãþi
dacã se observã evoluþia extraordinarã a medicinii, îndeosebi în secolul nostru. În realitate însã,
ºtiinþa s-a nãscut în Grecia secolelor VI-IV î.e.n., iar expresia consacratã de "miracol grecesc",
care aparþine istoricului francez Ernest Renan defineºte acest moment. Uneori însã, cuvintele pot
prin forþa lor de sugestie sã deturneze o cale, sau chiar sã introducã un grad de obscuritate,
tocmai acolo unde putea fi mai mult raþionalism, mai multã luminã. Este ºi cazul acestei
expresii, pentru simplul motiv cã miracol nu înseamnã altceva decât un efect cu o cauzã care
scapã raþiunii omului ºi în care se vede un semn al supranaturalului. Or, "miracol grecesc" este
explicat limpede în prezent, de cãtre istorici autorizaþi, ca fiind prima revoluþie ºtiinþificã din
istoria umanitãþii. În consecinþã, Hipocrate exponentul "miracolului" în medicinã va lãsa urme
durabile în terminologia medicalã.
Ce cuvinte mai rezistã azi, dupã mai mult de douã milenii? Puþine cu sensul iniþial
nemodificat, multe însã nãscute din doctrina hipocraticã ºi reintegrate ulterior în cursul mereu
shimbãtor al medicinii.
Existã, totuºi, ºi în medicinã cuvinte cu o mare capacitate de supravieþuire. Acestea
persistã peste secole, timp îndelungat, chiar dupã ce ideile care le-au generat se perimeazã.
Persistenþa termenilor medicali se realizeazã pe douã cãi. Prima, mai complexã, constã în
shimbarea semnificaþiei termenului în acord cu o serie de modificãri conceptuale; a doua cale
constã în persistenþa termenului, chiar dacã sensul sãu iniþial a fost abandonat. În cele ce urmeazã
ne vom referi la prima cale. Un exemplu sugestiv poate fi reprezentat de cuvintele soma, pneuma
ºi psyche, care în vremea lui Hipocrate semnificau fundamentele vieþii. Soma reprezintã corpul
sub aspectul sãu material. Termenul a rezistat de-a lungul secolelor, iar în prezent îl acceptãm cu
restrângerea semnificaþiei: "Ansamblul organismului, cu excluderea þesuturilor ºi celulelor care
joacã un rol direct în reproducere" (Al. Manuila). Rãdãcina soma persistã în termeni medicali
foarte diverºi: somatic reprezintã un cuvânt pãtruns în limbajul comun; cromosom (cromozom),
semnificã etimologic corp colorat ºi aminteºte faptul cã formaþiunile, reprezentând "cheile vieþii"
au fost descoperite graþie unor materii colorate; trisomie, în acest cuvânt soma a substituit
cromosom, termenul definind o boalã cauzatã de prezenþa unui cromozom în trei exemplare în
loc de douã; protozoarul care provoacã boala somnului se numeºte, aºa cum se ºtie,
Tripanosoma, iar mai pe româneºte denumirea ar însemna corp ascuþit sub formã de sfredel, de la
cuvântul grecesc trypanon. În limba românã existã tendinþa de a pronunþa cromozom,
Tripanozoma, termenii fiind transcriºi ca atare ºi în dicþionarele de bazã ale limbii române. În
toate aceste exemple, rãdãcina soma îºi pãstreazã sensul iniþial, din medicina hipocraticã, de
asemenea, ea rãmâne mereu disponibilã pentru formarea de neologisme. Se mai observã cã
majoritatea cuvintelor derivate din soma pãtrund ºi sunt asimilate relativ rapid în limbajul
comun.
Lexicul medical referitor la corpul uman este cel mai larg difuzat dintre toate lexicurile
ºtiinþifice, tendinþã normalã, fiindcã orice persoanã are incomparabil mai multe motive sã
primeascã informaþii asupra propriului corp, cu prioritate faþã de, sã spunem, datele referitoare la
fizica temperaturilor joase, sau un nevertebrat recent descoperit. Pãtrunderea unor termeni
medicali în limbajul comun duce uneori la "coruperea" acestora, prin lãrgirea sau deturnarea

10
semnificaþiilor iniþiale. Existã cel puþin un cuvânt derivat din soma, care ar putea fi interpretat
greºit: somatizare. Termen de bazã în psihosomaticã (din gr. psyche ºi soma), cuvântul
somatizare s-a depãrtat foarte mult de sensul iniþial al rãdãcinii, însemnând înscrierea, reflectarea
unui conflict psihic într-o afecþiune somaticã.
În cazul celorlalte douã cuvinte ale triadei amintite anterior, pneuma ºi psyche deosebirea
de sens era, iniþial, suficient de confuzã. De exemplu, în "Iliada", psyche are înþelesul de
respiraþie umanã. Prin psyche ºi pneuma se denumeau sufletul sau spiritul, de asemenea,
respiraþia, ca ºi principiul activ care anima ºi controla întregul corp.
O extindere de o amplitudine excepþionalã a conceptului pneuma aparþine lui Galenus. Se
spune cã Hipocrate i-a oferit acestuia sistemul medical, iar Aristotel i-a inspirat forma. Doctrina
lui Galenus - care ºi-a început cariera prin îngrijirea gladiatorilor ºi a devenit ulterior medicul
împãraþilor romani - va persista pânã în secolul al XVIII-lea. Pneuma în concepþia lui Galenus
existã sub trei forme: prima rezultã din interacþiunea sângelui cu ficatul ºi intestinele, la nivelul
inimii, împreunã cu sângele venit de la plãmâni, ia naºtere a doua pneuma ºi, în fine, prin
trecerea sângelui în creier rezultã pneuma a treia, care trece prin nervi în tot corpul.
Titlul de glorie al lui Galenus este acela de precursor al medicinii experimentale
moderne. Dacã în anul 1550 operele complete ale lui Galenus apãreau încã la Veneþia într-o
ediþie excepþionalã, în curând doctrina sa va primi o loviturã de graþie: Harvey descoperã (1628)
circulaþia sângelui, ceea ce conduce la restrângerea sensului cuvântului pneuma, care va însemna
doar respiraþie sau, mai corect, suflu. Va rãmâne ca o amintire a importanþei de altã datã a
cuvântului faptul cã în greacã pneuma înseamnã ºi spirit. De altfel, aceastã legãturã semanticã
între suflu ºi spirit se regãseºte în latinã, unde spiritus semnificã mai întâi respiraþie (spirare
înseamnã a respira). "Decãderea" bruscã a unor concepte odinioarã celebre este caracteristicã
medicinii; aproape orice descoperire importantã a condus la importante "miºcãri" ale cuvintelor.
Uneori, necunoaºterea cauzelor bolilor a generat diverse ipoteze cuprinse în nenumãrate volume.
A fost suficientã o descoperire pentru ca totul sã se concentreze în câteva pagini clare. Pneuma
nu va rãmâne nici mãcar ca rãdãcinã pentru pulmon, deoarece acest termen vine din latinã,
pulmo fiind menþionat pentru prima oarã de Cicero (166-43 î. Hr.). Mai mult, rãdãcinile
pneumat-, pneumato- rezultate din pneuma, pneumatos pot provoca ºi confuzii, nereferindu-se la
pulmoni sau plãmâni. De aceea specialistul în afecþiuni pulmonare se numeºte pneumolog ºi
nu… pneumatolog. Ca o consolare, ne aduce aminte de pneuma, cuvântul pneumatic, umflat cu
aer, de unde, prin abreviere a rezultat pneul automobilului. Dimpotrivã, apnee ºi dispnee au
rezultat tot din dezvoltarea rãdãcinii pneuma, care a dat un nou cuvânt, pnoia, cu sensul de
respiraþie. Apoi, existã un numãr apreciabil de cuvinte derivate cu ajutorul prefixelor pneum- sau
pneumat- ºi, respectiv, pneumo-, pneumato-. Aceste prefixe trebuie utilizate cu precauþie,
deoarece pot genera mai multe confuzii. Prima confuzie posibilã þine de faptul cã prefixele
respective pot semnifica deopotrivã umplut cu aer (de exemplu, pneumatocel) sau în relaþie cu
respiraþia, cu plãmânii (de exemplu, pneumalergen). Pe de altã parte, cuvântul pneumatocel
induce confuzii ºi prin faptul cã el denumeºte orice tumoare, tumefacþie sau hernie care conþine
gaz, aer. De aceea, acest termen trebuie utilizat combinat cu alte cuvinte care sã confere precizia
de rigoare. În plus, existã sinonimele improprii de pneumocel ºi pneumonocel. Dimpotrivã,
pentru hernia pulmonarã se recomandã, în locul termenului pneumatocel, denumirea pneumocel.
Uneori, diferenþierea sensului devine aproape imposibilã: pneumartrozã poate însemna prezenþa
de gaz într-o cavitate articularã, dar ºi introducerea de aer în aceeaºi cavitate, în vederea
examenului radiologic.
Existã apoi, cuvântul pneumatozã, adicã prezenþa anormalã de aer sau de gaz în þesuturi,
organe ori regiuni anatomice. ªi acest termen pune… probleme. În primul rând pentru faptul cã
gazul respectiv poate fi de origene exogenã (de exemplu, pneumatoza gastro-colicã, adicã
aerogastria ºi aerocolia) ºi atunci este vorba despre aer, sau dimpotrivã, originea sa poate fi
endogenã, în acest caz compoziþia gazului deosebindu-se de cea a aerului. Sã ne oprim aici,

11
deoarece dupã atâtea complicaþii de terminologie s-ar putea sã inducem o … pneumatofobie.
Oricum, termenul care în urmã cu mai bine de douã milenii însemna deopotrivã eter ºi spirit,
generând o doctrinã medicalã, ne creeazã azi suficiente dificultãþi.
Al treilea termen al triadei, psyche va rãmâne în terminologia medicalã ºi ºtiinþificã, în
general, sub forma prefixului psiho - determinând o relaþie cu funcþiile mentale. De datã recentã,
acest prefix este utilizat ºi în compunerea unor cuvinte care evocã fenomene doar parþial de
naturã psihicã: psihomotor, psihosomatic, psihosocial, psiholingvisticã etc.
Interesant este termenul psihedelic, "fabricat" în Anglia, care clarificã "viziunile"
provocate de halucinogene ºi care, probabil sugereazã cã aceste nefericite stãri fac sã "se vadã"
psihicul celui condamnat la consumul unor astfel de substanþe, deoarece deloun semnificã în
greacã, a arãta, a expune, a prezenta. În realitate ºi prefixul psiho- creeazã, îndeosebi în teritoriul
atât de încãrcat cu concepte ºi termeni în miºcare al psihiatriei, destule complicaþii.
Viaþa de zi cu zi a grecilor ºi a romanilor din vremea lui Hipocrate ºi a lui Celsius a lãsat
urme durabile în vocabularul medical. Nenumãraþi termeni au derivat din asemãnarea cu clãdirile
sau încãperile acestora, cu animale ori cu plante, instrumente muzicale ale timpului, obiecte de
podoabã, unelte ale agricultorilor, sau chiar cu armele vremurilor antice. Cuvintele apãrute pe
aceastã cale probeazã o remarcabilã imaginaþie ºi constituie un principiu de derivare a termenilor
medicali început în antichitate ºi continuat de-a lungul secolelor, pânã în zilele noastre. Devine
posibilã, în mare mãsurã, chiar o reconstituire insolitã a spaþiului domestic greco-roman,
intermediatã de cuvinte care acum aparþin medicinii. Este foarte dificil sã se stabileascã data
apariþiei unui anumit termen medical. "Certificatul de naºtere" aproape de necontestat este oferit
de prezenþa cuvântului, pentru prima oarã, într-o carte sau într-un manuscris. Chiar dupã aceastã
probã rãmân dubii care se rezolvã mai greu, întrucât nu existã garanþia cuprinderii, în scrierile
unei anumite perioade, a întregului lexic medical caracteristic pentru momentul respectiv. Dacã
ar fi trãit pe atunci unii grafomani ai perioadelor mai apropiate de noi, ºansa transcrierii pentru
eternitate a unor cuvinte ar fi fost mai mare. Dar termenul grafomanie, cu sinonimele sale,
graforee ºi scribomanie, dateazã din momentul în care accesul la uneltele tipografice a dobândit
o extremã accesibilitate.
În continuare, vom examina mai mulþi termeni medicali cu origine în realitatea cotidianã
greacã sau romanã. De la agora grecilor, piaþa publicã atât de animatã, a derivat agorafobie (ºi nu
agorofobie, cum existã tendinþa sã fie utilizat termenul) adicã, fobia de spaþii libere ºi de locuri
publice. Deºi depãºim limitele limbajului medical, ni se pare interesant sã menþionãm cã
rãdãcina agor stã la baza unei familii de cuvinte care s-au îndepãrtat foarte mult ca sens. Ne
aflãm, deci, în faþa unei familii … dezbinate, rãdãcina evocând aceastã idee, prezentându-se sub
formele ager, agor, êgor, êgur. Care sunt "membrii" mai importanþi ai acestei familii de cuvinte?
Categorie, alegorie ºi panegiric, deºi cu sensuri foarte diferite, se înrudesc cu agorafobie.
Cuvântul categorie, derivã din katêgorein, a vorbi împotrivã (de la -egorein, rãdãcinã evocând
discursul public, ºi kata- contra). Iniþial katêgoria însemna acuzare, apoi un lucru spus apropo de
cineva, în fine, grupa sau genul în care se clasificã un obiect, pentru ca în perioda modernã
cuvântul sã dobândeascã ºi sensul de noþiune fundamentalã în domeniul filosofiei. Alegorie,
termen din aceeaºi familie, se întrebuinþeazã azi îndeosebi pentru desemnarea unui procedeu
artistic; la origine, însã, el desemna acelaºi procedeu, dar numai cu referiri la un discurs, rãdãcina
sa (-êgor) evocând ideea de a vorbi în public. Panêguris semnificã la greci o adunare pentru toatã
lumea (pan - tot), iar discursul pronunþat în piaþa publicã pentru elogierea unei cetãþi sau
personalitãþi se numea panêgurikos, de unde cuvântul panegiric, semnificând, deopotrivã, un
discurs - elogiu public, dar ºi o laudã excesivã, apologie. Dupã cum se observã, terminologia
medicalã a profitat cel mai puþin de la celebra agorã greacã, prin desemnarea unei fobii. Opusã
acesteia este claustrofobia, care derivã de la claustrum, la romani cu sensul împrejmuire, spaþiu
închis, având o anumitã suprafaþã, dar ºi barierã, dig. Pentru cei interesaþi în pãtrunderea mai
profundã în tezaurul cuvintelor latine recomandãm o lucrare excepþionalã, pe care limba noastrã

12
româneascã o merita, ºi anume "Dicþionar latin-român" de G. Guþu, apãrut la Editura ºtiinþificã ºi
enciclopedicã, Bucureºti, 1983.
O curte micã în latina clasicã se numea areolã, de aici termenul de areolã, mic spaþiu sau
interstiþiu într-un þesut, sau zonã inelarã în jurul unei leziuni inflamatorii a pielii, precum ºi
areolã mamarã (areola mamae, conform NA), ca ºi areolarã, semnificând o structurã caracterizatã
prin prezenþa de areole. Cum în terminologia medicalã, adesea, totul se complicã, existã areole
primare (spaþiile ocupate de celulele cartilaginoase în curs de de osificare) ºi areole secundare
mamare, în debutul sarcinii. Mai existã ºi alte areole, unele denumite cu nume proprii, pe care nu
le mai menþionãm.
Într-o casã romanã se pãtrundea prin vestibulum spre atrium. Vestibulumul era spaþiul
închis dintre linia strãzii ºi uºa casei, dar semnifica ºi intrare. De aici au derivat o mulþime de
termeni anatomici: vestibul bucal (vestibulum oris - NA, al cavitãþilor nazale (sinonim - narinã),
al duodenului (sin. bulb duodenal), al laringelui, vestibulul membranos (utricula ºi sacula) ºi
altele. Vestibulum ºi atrium erau unite deoarece la romani focul se fãcea în mijlocul camerei, din
aceastã pricinã pereþii se înnegreau (de unde, numele încãperii, de la ater - negru). Au derivat din
atrium mai multe cuvinte: atriumul inimii (atrium cordis - NA) drept ºi stâng, denumit ºi
urechiuºã probabil sub influenþa terminologiei franceze. Atenþie, însã, la faptul cã denumirea
auricul provine din cuvântul latin auricilla menþionat de Valerius Catullus (circa 84-54 î. Hr.) cu
sensul de urechiuºã. Numai cã în terminologia medicalã actualã prin auricule se înþelege nu
urechiuºele în sine, ci cele douã prelungiri anterioare, diverticulare, ale urechiuºelor dreaptã ºi
stângã. Iatã numai una din multiplele curse conþinute în terminologia anatomicã. Auricula
semnificã (conform NA) pavilionul urechii, termenul auricular se referã la formaþiunile amintite.
Camera aflatã spre interiorul casei, sau dormitorul, se numea la greci thalamos, termen
utilizat de Galenus pentru camerele interne ale creierului. Ulterior, denumirea a fost acordatã
celor douã nuclee senzitive voluminoase, din diencefal, situate de o parte ºi de alta a cavitãþii
ventriculului al treilea, sub forma thalamus (NA). Sã nu uitãm, însã, de sinonimul care
desemneazã partea medie a feþei superioare a calcaneului. Peretele despãrþitor al camerelor se
numea în Grecia phragma, iar la Roma, septum. Din primul cuvânt a rezultat diafragm, cu mai
multe accpþiuni sinonime, cea mai utilizatã în vocabularul comun referindu-se la dispozitivul de
reglare a unui fascicul luminos. Pentru formaþiunea musculo-tendinoasã care separã cavitatea
toracicã de cea abdominalã se preferã forma diafragmã (diaphragma - NA). Al doilea cuvânt are,
sub formele de sept sau septum o foarte largã utilizare în anatomie. Rãmânând tot la casa
romanã, grinda acoperiºului se numea trabes, iar o bârnã micã, trabeculum, de unde a derivat
termenul trabecul, semnificând cel mai frecvent o serie de filamente fine anastomozate între ele,
formând þesutul reticulat, sau alte zone de condensare tisularã redusã (de exemplu, trabeculumul
corneo-scleral), locurile de trecere erau denumite fauces, de unde un nou termen anatomic, fosã
(fossa - NA), reprezentând o cavitate de dimensiuni relativ importante (când aceasta e micã se
numeºte fosetã), cel mai adesea osoasã. Memorarea tuturor foselor ºi fosetelor din organism
reprezintã o probã dificilã. Portarul, paznicul casei se numea pylorus, iar la greci, pulôros, de
unde denumirea zonei stomacului care "pãzeºte", controleazã intrarea în intestin. O boltã, o
arcadã se numea fornix, cuvânt transferat ca atare în anatomie, cu sensul fund de sac. Pentru cã,
dupã cum se observã, ambianþa domesticã romanã este cel mai intens evocatã în terminologia
medicalã, în raport cu cea greacã, vom menþiona cã style însemna colonadã, iar stulos coloanã,
de aici denumirea mai multor apofize stiloide.
Pãrãsind dupã o lungã zãbavã, casele greacã ºi romanã, sã rãmânem în preajmã. Apa era
transportatã, la romani, prin ductos (conductã), fossa (canal), fistulã (tub, þeavã) ºi cloaca (canal
de scurgere). Toatã aceastã reþea acvaticã a servit la derivãri de termeni. De la ductus, în afara
cuvintelor apeduct, viaduct, etc., au rezultat în medicinã: ductus, ductuli (canal - sing. ºi
respectiv pl.) semnificând canale anatomice dintre cele mai variate; rãdãcina - ducþie stând la
baza unei întregi familii de cuvinte: abducþie, adducþie, supraducþie, infraducþie ºi cicloducþie

13
toate desemnând diferite tipuri de miºcãri, îndeosebi oculare. Fossa existã ºi în limbajul comun,
sub forma fosã, dar mai ales în denumirile reliefurilor osoase (am numãrat 55 de fose osteologice
fãrã … fosete, ºi ele câteva zeci); fosa (sau fossa - NA) poate exista ºi la nivelul altor formaþiuni
anatomice, când devine sinonimã cu ºa, var. ºea (fosa hipofizarã), etaj (fosa cerebralã
posterioarã), depresiune (fosa cardiacã), spaþiu (fosa ischio-rectalã), triunghi (fosa lui
Malgaigne), cavitate (fosa mandibularã), fund de sac (fosele paravezicale), etc. În faþa atâtor
complicaþii terminologice utilizarea sistematicã a termenului fosã devine necesarã. ªi fistulã a
cucerit o serioasã consacrare în lexicul medical, deºi în sens negativ, desemnând orice orificiu
care conduce anormal (accidental sau congenital) lichide organice, produºi de secreþie glandularã
sau puroi. Cuvântul cloaca, însã, are un destin mai modest, utilizat la om doar în embriologie, el
reprezentând la unele vertebrate inferioare orificiul comun al cãilor digestive ºi genitale. O
"consolare": un bacil gram negativ se numeºte Aerobacter cloacae sau Cloaca clocae. Aproape
orice casã romanã avea o fântânã, mai mare (fontana) sau mai micã (fontanella) de la fontanus,
adjectiv însemnând izvor. În medicinã a rãmas exclusiv termenul fontanelã. Fontanelele sunt la
nivelul oaselor craniului normale în funcþie de vârstã, dar ºi anormale (de exemplu, f.
cerebeloasã) sau inconstante (de exemplu f. medio-frontalã).
Frecvent, pe lângã casa romanului exista o torcular, un teren pentru stoarcerea strugurilor,
de aici termenul cu acelaºi nume, sinonim cu confluent posterior ºi aplicat la unele ramificaþii
vasculare. Cetãþenii utilizau adesea pensula (penicillum) cu care au lãsat urme nemuritoare, la
Pompei ºi în multe alte locuri, precum ºi site, sau ciururi (cribra); de unde numele mucegaiului
Pencillium notatum (semnificând în formã de pensulã), autentic binefãcãtor al omenirii prin
geniul lui Alexander Fleming. Cribra a rãmas prin termenul cribriform, adicã, perforat de
numeroase orificii. Porta, poarta de intrare a oraºului, a castrului, a fermei a fost acordatã de
Galenus venei porte, deoarece el considera fisura transversã ca fiind intrarea în ficat.
Au rãmas în terminologia medicalã ºi o serie de instrumente muzicale: salpinx (trompetã)
a dat prefixele salping- ºi salpingo-, care indicã o relaþie cu trompa lui Falloppio sau cu trompa
lui Eustachio, tympanum, a rãmas aproape ca atare (timpan) denumind un instrument din
orchestrã, modificat desigur, mai fidel este tamburul, din fanfarele civile sau militare. În
anatomie, termenul timpan creeazã confuzii: el este utilizat uneori pentru a desemna casa
timpanului sau, impropriu, pentru denumirea membranei timpanului. Existã ºi un timpan
secundar (Membrana tympani secundaria - NA) subþire, care pe osul proaspãt închide fereastra
rotundã. Sã nu uitãm nici de osul timpanal.
Femeile romane purtau broºe (fibula), peroneus fiind partea care fixa broºa. Un os este
denumit, ca urmare a formei, peroneu, sau, mai corect (conform NA) fibula. Amatorii de
exprimãri insolite pot utiliza ºi fibuliform, în formã de broºã.
Unii termeni au împrumutat uneltele agricultorilor: vomer, fierul plugului, a rãmas ca
denumire a unui os, falx, falcis, unealtã de tãiat arcuitã (coasã, secerã, cosor) sub forma falx
denumeºte formaþiuni de la nivelul emisferelor cerebrale ºi cerebelului, ca ºi falx inguinalis
(NA). Falciforme sunt hematiile din mult cercetata, în prezent, anemie falciformã, una din
puþinele boli ale cãrei cauze au fost descifrate complet la nivel molecular. Ciocanul se numea
malleus, de unde, cu puþinã imaginaþie s-a ajuns la maleolã, care poate fi externã (extremitatea
inferioarã a peroneului) sau internã (apofiza voluminoasã care prelungeºte în jos faþa internã a
extremitãþii inferioare a tibiei). De la sabie, ensis provine ensiform, sub formã de sabie, cu
alternativa desuetã, ensal.
La greci ºi gali formaþiunile de luptã se numeau phalanx, phalangos, termen împrumutat
de latini sub forma phalanga, de aici derivând denumirea anatomicã de falange, probabil pentru
faptul cã aceste oase sunt înºiruite într-o anumitã ordine. Thorax, platoºa luptãtorului grec, a
trecut ca denumire anatomicã, torace, iar scutul de protecþie al acestuia thureos a servit la
denumirea cartilajului tiroid ºi a tiroidei.

14
Se observã, din exemplele prezentate, cã marea beneficiarã a termenilor derivaþi din
cuvintele ce desemnau ambianþele romanã ºi greacã este, cel mai frecvent, anatomia. Acest
fenomen este pozitiv, deoarece terminologia are, în anatomia macroscopicã, o remarcabilã
coerenþã. De altfel, prin armonia introdusã de originea latinã ºi greacã, nomenclatura anatomicã
este denumitã matematica terminologiei medicale. Dimpotrivã, în cazul anatomiei microscopice
ºi molecule existã suficiente complicaþii pe care, cel puþin în parte, vom încerca sã le examinãm
în viitor.
Hazardul istoriei a fãcut ca un modest idiom, vorbit de o micã populaþie instalatã în
regiunea Romei dupã secolul al X-lea î. Hr. sã aibã un destin particular. Cu un secol înaintea de
Hristos, în operele scriitorilor clasici romani va rãmâne tezaurul limbii romane clasice. La Roma,
precum oriunde în lume, limba se prezenta sub douã forme: pe de o parte, limba cultã, învãþatã în
ºcoli, controlatã ºi definitã prin dicþionare ºi norme gramaticale, limba scrierilor literare ºi
ºtiinþifice ºi, pe de altã parte, latina popularã, vorbitã de marea majoritate a oamenilor. În perioda
de glorie a Imperiului Roman cele douã forme ale limbii latine se confundã. Latina clasicã avea o
unitate ºi o coerenþã de excepþie, iar adoptarea sa drept limbã fundamentalã a medicinii va genera
urmãtoarele efecte de duratã: a) va oferi un sistem lingvistic deschis la introducerea de concepte
ºi idei noi, deoarece vocabularul roman, ca ºi cel grec, posedã o capacitate unicã de construire a
unor termeni noi; b) ca ºi în celelalte ºtiinþe, în medicinã va opera un numãr de rãdãcini, sufixe ºi
prefixe, autentice instrumente de dezvoltare coerentã a vocabularului medical; c) fondul clasic de
cuvinte din medicinã va permite o remarcabilã concentrare. Iatã un exemplu de termen creat
ulterior: agranulocitozã, în care prefixul a- are sensul de negativ, privativ, rãdãcina granulo-
provine din granum, granulum, grãunte, granulã, -cit din cyto-, celulã, derivat din cuvântul gr.
kutos, obiect cavitar, corp, ozã semnificând stare. Cu alte cuvinte, o stare de deficienþã a unei
categorii de celule care au granule, a fost definitã printr-un singur termen, al cãrui conþinut în
informaþie creºte ºtiind, în plus, cã este vorba despre leucocite. Agranulocitoza a fost descrisã în
secolul nostru, dar W. Schultz (1922) a gãsit acest termen apelând la resursele clasice ale
limbajului medical. Sã mai observãm cã în termenul pe care l-am propus ca exemplu se îmbinã
în deplinã armonie limbile latinã ºi greacã. Din pãcate, în perioada contemporanã, aºa cum vom
vedea în continuare, marile resurse izvorâte din originile greacã ºi latinã, ale comunicãrii în
medicinã, vor fi adesea ignorate.
Sã ne întoarcem la primele secole dupã Hristos. Curând, gloria Imperiului Roman se va
risipi, dezmembrarea sa, consecinþã a nenumãratelor invazii, va provoca prãbuºirea culturii pe
care a generat-o în regiunile odinioarã dominate, rezultând amestecuri etnice ºi lingvistice
extrem de variate. Destul de repede, latina clasicã va deveni mai mult o amintire, conservatã în
operele nemuritoare ale scriitorilor romani. Este perioda formãrii diferitelor limbi de origine
romanã, proces extrem de complex, descifrat de specialiºti. În principiu, cãtre secolul al IX-lea
acest proces este în linii mari, împlinit. Din fericire pentru evoluþia terminologiei ºtiinþifice,
limba latinã clasicã se conservã, fiind utilizatã în majoritatea teritoriilor europene, în ºcoalã,
administraþie ºi de cãtre cler.
*
* *
Urmãrind evoluþia terminologiei medicale, ajungem la o perioadã din istoria omenirii
interpretatã extrem de contradictoriu, Evul Mediu. Cu toate cã mulþi istorici se strãduiesc
periodic sã "reabiliteze" evul de mijloc, în ciuda faptului cã scriitori de seamã au reconstituit cu
talent ºi o imaginaþie al cãrei impuls îl constituie faptele, documentele , valorile culturale ºi
ºtiinþifice ale acestui lung interval de timp din evoluþia umanitãþii moderne, aºa cum constata
Pierre Thuillier, în "La Recherche" (nr.136, 1982, p. 1018) cliºeele prea sumare asupra
"obscurantismului" medieval sunt foarte puternice: "Între secolele al V-lea ºi al XV-lea, lumea

15
europeanã ar fi fost plonjatã într-o lungã noapte, doar odatã cu Renaºterea s-ar fi manifestat reale
"progrese" economice, sociale ºi culturale". Aceastã manierã de interpretare nu este întru totul
falsã, îndeosebi în ceea ce priveºte primele secole ale Evului Mediu, dar o stagnare de o mie de
ani a omenirii este imposibil de acceptat. În numeroase domenii, inclusiv în medicinã, medievalii
au inovat. Miºcarea de regresie culturalã ia sfârºit spre finele secolului al VIII-lea. Ulterior,
tendinþa se inverseazã, dar progresele sunt lente, dispersate ºi întrerupte de recãderi pânã în
secolele XII-XIII, când, acelaºi Pierre Thuillier probeazã existenþa unei autentice revoluþii
ºtiinþifice, prima din istoria ºtiinþei moderne.
În aceastã perioadã, terminologia medicalã este dominatã de scrierile lui Galenus
considerate sacre, iar diagnosticul ºi terapia sunt adesea serios limitate, prin transferul dogmatic
efectuat sub apãsarea autoritãþii religioase. Totuºi, urmare a traducerilor efectuate din Galenus, la
sfârºitul secolului al XI-lea se cunoºtea, de exemplu, distincþia operatã de cãtre medicul grec
între via experimenti ºi via rationis, adicã între calea experimentalã ºi calea raþiunii. În
consecinþã, medicii timpului au început sã se elibereze de sub presiunea stagnantã a dogmelor,
analizând faptele. Este foarte greu sã se ateste termeni medicali noi apãruþi în aceastã perioadã.
Totuºi, rãmâne extrem de pozitiv faptul cã latina era ºi limba medicilor, ceea ce fãcea posibilã o
comunicare continuã între diferite ºcoli medicale, cu vizite reciproce. Mai târziu, lui William
Harvey îi va fi uºor sã studieze la Padova, unde ºi-a conturat descoperirea sa.
O influenþã asupra terminologiei medicale, deºi limitatã din punct de vedere al
consecinþelor, a avut-o limba arabã. Traducãtorii arabi au tradus toate textele medicale clasice
greceºti ºi latine, în perioada Evului Mediu, când aceastã întreprindere era proscrisã în Europa de
bisericã. Medicina arabã reprezenta un remarcabil sistem compact de cunoºtinþe, totuºi, umaniºtii
Renaºterii au utilizat prea puþin manuscrisele arabe, din pricina dificultãþii traducerii acestor
texte. Ca urmare, în medicina modernã au supravieþuit prea puþine cuvinte de origine arabã. Cei
mai mulþi termeni denumesc substanþe chimice: sugar (zahãr), sirop, alcool, alkali (bazã, alcalin),
elixir, naphta (petrol, þiþei, era ºi normal…), sau unele sinonime ca natrium, pentru sodiu, de la
natri, kalium (potasiu) de la qali, inclusiv simbolurile chimice ale celor douã elemente.
Originea termenului chimie este sigur din alchimie. Dar dacã al kimyia este denumirea
arabã a pietrei filozofale care a dat termenii alcheimia ºi alchimie se pare cã termenul arab
kimiya ar putea proveni din arabul kama (a þine secret) sau din cuvântul grecesc chymeia
(amestec, magie neagrã). În orice caz, termenul se aflã în relaþie cu practici care, adesea, erau
pãstrate secrete ºi aparþineau ezoterismului.
Termenii pur medicali care au rãmas sunt puþini: nucha, care în terminologia internaþionalã
înseamnã ceafã, ºi în mod greºit este considerat adesea ca fiind de origine latinã, poate pentru
asemãnarea cu nucalis (de mãrimea unei nuci); de asemenea, denumirea venelor bazilicã ºi
cefalicã, nu existã în nici unul din textele greceºti sau latine ºi a apãrut în secolul al IX-lea, cu
ocazia traducerii operei lui Galenus în arabã. Originea celor douã denumiri este obscurã: bazilicã
seamãnã cu cuvântul arab basilik - interior, intern, iar cefalicã aduce aminte de arabul alkifal -
exterior, extern. Nu este exclus, însã, ca traducãtorul arab al textelor amintite sã se fi innspirat în
crearea termenilor din limba greacã, în care basileus semnificã rege, iar cephale înseamnã cap. În
sfârºit mater (dura- ºi pia-), contrar aparenþelor, provine tot din medicina arabã. Cuvântul, aºa
cum se ºtie, înseamnã în latinã mamã, iar arabii au avut ºi au obiceiul întrebuinþãrii unui limbaj
nuanþat, cu multe expresii inspirate din viaþa de familie. Mater a fost utilizat probabil, în acest
spirit, pentru a desemna cea mai importantã membranã, un gen de mamã a membranelor, sau,
mai plauzibil, mama protectoare a creierului.
Într-o carte intitulatã "Technology, science and history", D. S. L. Cardwell afirmã cã în
comparaþie cu tehnicile medievale, cele ale grecilor ºi romanilor sunt insignifiante. Moara de apã
(un document din anul 1086 atestã existenþa a 5624 mori de apã pentru 3000 comunitãþi
engleze!), moara de vânt, o serie de tehnici de cultivare a pãmântului, etrierul, perfecþionarea
plugului, permit omului sã exploateze, pentru prima oarã, natura. O datã desacralizatã aceastã

16
naturã se transformã în autenticã realitate, iar inovaþiile se înmulþesc. Existã prea puþine cercetãri
despre modul în care universul tot mai mecanizat al omului medieval s-a reflectat în medicinã.
Desigur, magia, alchimia ºi astrologia reprezintã componente ale realitãþii Evului Mediu, care au
influenþat medicina timpului, dar studiul raþional ºi pozitiv al suferinþei umane nu a încetat nici în
aceste secole, uneori el fãcându-ºi loc acolo unde, aparent, obscurantismul era atotdistrugãtor.
Cel mai important fenomen care se produce în aceastã perioadã în domeniul
terminologiei medicale, ca de altfel ºi al altor ºtiinþe, constã în apariþia unei "rivalitãþi" între
limba latinã ºi limbile naþionale de origine latinã. Acest "conflict" va continua pânã în zilele
noastre. Abia în secolul al XVI-lea, în perioada Renaºterii, cu contribuþia decisivã a filologilor ºi
sciitorilor, limbile naþionale vor dobândi toate drepturile ºi privilegiile unor limbi de culturã.
Renaºterea, al cãrei cult exagerat se încearcã a fi temperat azi de cãtre unii cercetãtori, va
însemna o periodã extrem de productivã ºi în elaborarea vocabularelor de specialitate, inclusiv
în domeniul medicinii. Trebuie sã observãm, însã, cã în perioda Renaºterii (al cãrei prim episod a
înflorit în Italia încã din secolul al XIV-lea) sursa de bazã a ºtiinþelor va rãmâne tot Antichitatea.
Renaºterea înseamnã, în mare mãsurã, restaurarea ºi conservarea definitivã a unor cunoºtinþe
deja dobândite, pentru cã, deocamdatã medicina se aflã tot în operele lui Galenus, aºa cum
arhitectura mai înseamnã, încã, Vitruviu. Pentru terminologia medicalã, Renaºterea înseamnã
reînnoirea relaþiilor cu medicina greacã. Traducerile anterioare repetate din Celsus estompaserã
aceastã legãturã primordialã, mulþi termeni, iniþial de origine greacã erau complet latinizaþi ºi
consideraþi ca atare. Sunt editate, pentru prima oarã, dupã secole de uitare, textele autentice ale
autorilor greci ºi în primul rând operele hipocratice, însoþite de ample comentarii. Cunoºtinþele
de limbã greacã devin un gen de brevet care asigurã accesul la medicina timpului, astfel
dominatã de jargonul latinizat ironizat de Moliére. Numai cã medicii, cu limbajul lor specializat
prin forþa lucrurilor, vor rãmâne ºi în continuare þinta unor observaþii nicidecum amabile, precum
aceea a lui Gourmont care pretindea cã dacã ei vorbeau greceºte acesta era "un ºiretlic care
sporeºte mai degrabã prestigiul lor decât al ºtiinþei pe care o practicã".
Elenizarea limbii medicale în perioada Renaºterii a fost un proces util ºi ireversibil, care
ar trebui încurajat în scopul nobil al unitãþii ºi continuitãþii terminologiei medicale. ªtiinþele
medicale dispun astfel de un ansamblu de rãdãcini ºi de morfeme (sufixe, prefixe, tipuri de
derivare ºi de compoziþie) destul de precis ºi cu utilizare internaþionalã, aºa cum observã Pierre
Guiraud, într-o extrem de interesantã lucrare asupra istoriei evoluþiei de-a lungul veacurilor a
"cuvintelor savante" ("Les mots savants", P. U. F., Paris, 1968). Medicina ocupã un loc
privilegiat, în primul rând pentru cã obiectul de studiu, corpul omenesc a permis obþinerea unor
cunoºtinþe stabile ºi, cel puþin la nivel macroscopic, uºor de observat ºi de definit. Noþiuni
precum craniu, stomac, ficat, intestin, sau durere, inflamaþie, amputaþie nu conþin nici un dubiu
în ceea ce priveºte conþinutul, neexistând nici un risc de reconsiderare conceptualã, aºa cum se
întâmplã în multe domenii ale altor ºtiinþe. Totodatã, s-a observat cã pe mãsura dezvoltãrii sale
terminologia medicalã s-a sistematizat ºi s-a universalizat în mare mãsurã. Un rol determinant l-a
avut consistenta "transfuzie" din limba greacã, începutã încã din Evul Mediu, dar realizatã pe
deplin în timpul Renaºterii.
Inventarul complet al cuvintelor greceºti pãtrunse în ºtiinþã nu este cunoscut. La începutul
secolului al XX-lea erau identificate 925 de cuvinte care prin derivare ºi compunere ar genera 3
700 termeni. Aprecierea este relativã, iar prin utilizarea calculatoarelor se va obþine, probabil, un
rãspuns mai complet. Primele împrumuturi au pãtruns prin intermediul cãrþilor latineºti
medievale. De exemplu, în secolul al XIV-lea apar pe aceastã cale: anatomie (de la tomê,
secþiune ºi ana-, în mai multe bucãþi), apoplectic (de la apoplêktos, paralizat ºi apo-, pornind de
la), astmatic (de la astma, gâfâialã, tãiere a respiraþiei), cataplasmã (de la plasma, obiect modelat,
adicã fãrã formã proprie ºi kata- de sus jos), cefalic (de la kephalé, cap, care iniþial definea
deopotrivã fiinþe sau instituþii, instanþe diriguitoare), cinocefal (cu cap de câine, kuôn, kunos
semnificând câine), cauter (de la kautêrion, fier roºu), climat (de la klima, klimatos, înclinare,

17
aplecare, în particular înclinarea suprafeþei Terrei), diabetic (de la diabêtês, boalã în care apa
traverseazã corpul, diabênai semnificând a traversa; este evident cã în momentul adaptãrii acestui
termen nu se cunoºtea nimic în legãturã cu patogenia bolii, dar cuvântul a rezistat peste veacuri,
denumind orice afecþiune caracterizatã prin poliurie ºi polidipsie), hipocondru (de la khondros,
cu sensul grãunte ºi cartilagiu, hupo însemnând dedesubt). Pentru medicii greci cartilajul prin
excelenþã era cel al falselor coaste, ei denumind hupokhondria viscerele situate sub aceste coaste,
iar un hupokhondriakos era un individ care suferea de aceste viscere, ceea ce se presupunea cã îi
determinã o umoare tristã ºi capricioasã. În prezent, însã, ipohondrul este mai mult un bolnav
imaginar. Ultimul exemplu la care ne referim este flegmon, a cãrui origine este interesantã. El
provine din gr. phlegma, derivat din phregein, a incendia, a da foc, de aici sensul de abces
fierbinte. Dimpotrivã, flegma, ieºit din latinul phlegma înseamnã "cu sânge rece", de unde ºi
cuvântul flegmatic, în prezent utilizat în limbajul comun. Dupã cum se observã, termenul latin a
conservat exclusiv antica idee de umoare. Pânã în secolul al XVIII-lea s-a crezut cã, în timp ce
sângele determina ardoarea, pasiunea unui subiect, flegma (adicã limfa) îl fãcea impasibil.
Toate cuvintele greceºti menþionate anterior au pãtruns în medicinã prin intermediul
latinei.
Începând din secolul al XVI-lea împrumuturile se produc direct din limba greacã. Câteva
exemple: apatic (de la apatheia, impasibilitate, care de fapt derivã din pathêtihos, pasionat, cãruia
i s-a adãugat prefixul privativ a-); apofizã (preluare directã a termenului grec apophusis compus
din phusis, creºtere, naturã ºi apo- care aici are sensul pornind de la). Medicii greci aveau deja o
serie lexicalã descriind formaþiunile osoase, dar aceasta a fost preluatã integral abia mai târziu,
fiind în consens cu eforturile anatomiºtilor pentru unificarea terminologiei. Sã menþionãm
celelalte componente ale seriei lexicale: diafizã, epifizã ºi simfizã, rezultate dintr-o rãdãcinã
comunã, phusis, menþionatã anterior ºi prefixele dia (între doi), epi (pe), sun (suturã). Ce legãturã
au aceºti termeni de osteologie cu denumirea a douã glande endocrine: hipofiza ºi epifiza? Grecii
nu cunoºteau glandele cu secreþie internã, aºa încât, denumirile glandelor respective, nu prea
bine alese, nu le aparþin. Hipofiza a fost desemnatã prin reunirea prefixului hupo (sub) cu phusis
(creºtere), denumire justificatã prin situarea acestei glande sub creier. Cu epifiza a fost ºi mai
simplu (deºi termenul predispune la confuzii cu … epifiza osoasã, probabil de aceea existã
sinonimele glandã pinealã, corp pineal sau pentru rafinament, conarium, corpul lui Descartes ºi
chiar penis cerebri) deoarece a fost "botezatã" în opoziþie cu hipofiza, prefixul epi- însemnând
pe, deasupra. Alte cuvinte preluate direct din greacã: igienã, de la hugiainein, a fi în bunã
sãnãtate, simptom, provenind din ptôsis, cãdere, la care se adaugã sufixul sun, împreunã rezultã
sumptôma, eveniment care cade în acelaºi timp. Aºa cum se ºtie, ulterior, în medicina modernã
s-a mai adãugat un termen, semn, care reprezintã orice manifestare a unei boli pe care medicul o
poate constata obiectiv ºi, mai particular, orice fenomen pe care observatorul îl poate provoca
intenþionat în scopuri diagnostice, în timp ce simptomul este resimþit subiectiv de cãtre bolnav.
Aceastã utilã invazie de termeni greceºti, din care am efectuat o selecþie, este compusã,
aºa cum se observã în parte chiar din exemplele oferite fie din cuvinte care au pãstrat forma
originalã (de exemplu, sfincter, în gr. cel care închide, strânge), termeni derivaþi cu ajutorul
sufixelor (artritã, de la arthron, articulaþie + -itã, cu sensul de boalã) cuvinte obþinute prin
intermediul prefixelor (pericard, de la peri-, în jurul + kardia, inimã), în fine, alþi termeni au fost
compuºi prin alãturarea a douã sau mai multe cuvinte (bibliografic, de la biblion, carte ºi
graphein, a scrie, a desena). Unele cuvinte au fost ulterior extrem de frecvent utilizate în
compunerea de noi termeni, devenind ceea ce unii lingviºti denumesc operatori. Neîndoielnic,
unul dintre exemplele cele mai sugestive îl reprezintã cuvântul logos (în gr. discurs, raþiune,
calcul, proporþie) prin intermediul cãruia s-au alcãtuit ºi se vor mai forma încã nenumãrate
cuvinte.
În perioada Renaºterii, în terminologia medicalã va câºtiga în amplitudine ºi coerenþã. Ce
se va întâmpla în continuare? Pe structurile deja conturate se vor insera, cel mai adesea în

18
armonie cu termenii deja existenþi, contribuþiile marilor clinicieni ai secolelor al XVII-lea, al
XVIII-lea ºI al XIX-lea, deºi acesta din urmã va fi, înainte de toate, secolul medicinii
experimentale ºi al perioadei pasteuriene. Încã din secolul al XIX-lea se pot observa, în ceea ce
priveºte evoluþia terminologiei medicale douã fenomene: uneori ritmul descoperirilor crea
dificultãþi în aflarea unor termeni adecvaþi fapt generator de inovaþii lexicale nu tocmai fericite,
iar a doua tendinþã, de fapt corelatã cu prima, utilizarea tot mai frecventã a limbajului comun
aparþinând limbii natale a autorului. În acest fel, vocabularul medical, ca ºi al altor ºtiinþe, a
suferit o serioasã influenþã strãinã originii sale greco-latine.
*
* *
În nesfârºita lume de înþelepciune a Dialogurilor lui Platon existã o teorie care, dacã s-ar
fi împlinit, întrega terminologie ºtiinþificã s-ar fi conturat, încã de acum 24 de secole, mult mai
armonios. Un citat din "Cratylos sau Despre dreapta potrivire a numelor" cuprinde esenþa acestei
teorii: "Iatã Socrate, dupã Cratylos, ar exista în chip firesc, pentru fiecare din realitãþi, o dreaptã
potrivire a numelui, iar numele nu ar fi aceea ce unii denumesc aºa prin convenþie, invocând o
parte din vorbirea lor, ci s-ar fi produs în chip firesc o dreaptã potrivire a numelor, atât la eleni
cât ºi la barbari: aceeaºi la toþi" (cit. din Platon, opere vol. III, ediþie îngrijitã de Petru Creþia,
traducere de Simina Noica, Editura Stiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1978, p. 251).
Deºi taxatã, uneori fãrã menajamente, drept pozitivism naiv, opinia cã fiecare lucru
posedã numele sãu în directã relaþie cu natura sa, a avut mereu aderenþi. Încercând sã interpretãm
mai în profunzime citatul anterior, observãm cu surprindere cã el conþine menþionatã, cu
precizie, cauza ce va genera ulterior cele mai multe complicaþii de ordin terminologic: "aceea ce
unii denumesc aºa prin connvenþie, invocând o parte din vorbirea lor".
Fenomenul de abandonare a direcþiei fireºti de evoluþie a terminologiei medicale ºi de
lansare a unor neologisme direct din limbajul curent, laic, a devenit în prezent o realitate
supãrãtoare. Evident, sursa de inspiraþie este reprezentatã aproape sistematic de limba care
dominnã actualmente, fãrã echivoc, în ºtiinþã: engleza sau mai precis engleza americanã.
Tendinþa de consacrare a unei limbi unice în medicinã este veche. În prezent,însã, asistãm
la un fenomen nou. Aproape trei sute de ani au aparþinut francofoniei medicale, iar tratatele de
bazã erau scrise în francezã. O mare parte din maeºtrii gândirii medicale ºi ai diagnosticului
clinic cultivau ºi foloseau limba francezã. Formarea viitoarei elite din domeniul medicinii
impunea ani lungi de stagii în spitalele ºi laboratoarele Parisului, ca ºi ale altor centre medicale
franceze, proces exprimat sistematic ºi în evoluþia medicinii româneºti. Cvasi-universalitatea
medicalã francofonã avea puþini rivali: Anglia, a cãrei opoziþie sistematicã s-a dovedit mereu
relativ blândã ºi Germania, abia la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea.
Monopolul absolut al limbii franceze nu a fost în favoarea acesteia, ci, vom cita pentru siguranþa
credibilitãþii, "a avut o virtute soporificã: deopotrivã în politicã, în medicinã ºi în biologie
francezii au avut tendinþa sã creadã cã partida este câºtigatã pe veºnicie, nerecunoscând
deºteptarea strãinãtãþii ºi refuzând sã recunoascã noul, ineditul ºi chiar existenþa unei limbi sau a
unei cunoaºteri concurenþiale strãine. Elocinþa a înlocuit eficacitatea: foarte puþini în meseria
noastrã au observat". Aceste cuvinte, pline de amãrãciune, au fost rostite de profesorul J.-P.
Binet în cadrul comunicãrii inaugurale a colocviului "Le français, langue des sciences et des
techniques" (Luxembourg, 21-22 martie 1986) cuprinsã în volumul reuniunii sub titlul "La place
du français dans les sciences médicales" (v. "Le français, langue de sciences et des techniques",
Extension de l'Université libre de Bruxelles, RTL-Edition Luxembourg, 1987, pp.31-42).
Pierderea locului de frunte ocupat odinioarã de limba francezã s-a produs brusc, dupã unii
autori, printre care ºi J.-P. Binet, în circa cinci ani, imediat dupã cel de al doilea rãzboi mondial.

19
În realitate, procesul acesta este mult mai complex ºi, de aceea, trebuie analizat metodic ºi
obiectiv. Existã mereu riscul subiectivitãþii, dar nu al uneia obiºnuite, în cãutare de argumente.
La noi, francofilia are rãdãcini adânci, dezvoltate pe calea sigurã ºi subtilã a culturii,
rãdãcini care nu vor fi nicicând retezate, chiar dacã o limbã, alta decât franceza, dominã lumea.
În ºtiinþã, însã, în medicinã în particular, ne intereseazã un rãspuns clar ºi obiectiv la o întrebare
ce constituie chiar titlul raportului prezentat de Paul Germain, secretar permanent al Academiei
Franceze, în ºedinþa anualã de acordare a premiilor (din 2 decembrie 1985): "Le français peut-il
être encore une langue d'expression scientifique?" (v. Comptes rendus, série générale, La Vie des
Sciences, tome III, nr. 2, pp. 137-156). Dacã privim neanalitic peisajul atât de divers al
publicaþiilor medicale, vom constata cã iniþiativele de susþinere a francofoniei sunt întâmpinate
frecvent cu indiferenþã sau - ºi mai rãu - într-o manierã adecvatã… tranºeelor de pe un câmp de
luptã. Iatã, de exemplu, un articol publicat într-o veche ºi consacratã revistã medicalã britanicã -
British Medical Journal, vol. 295, 20-27 dec. 1986, pp. 1591-1592- semnat de Assist. Editor R.
Smith. Articolul nu are, prin titlu (The rise of Medical English) ºi îndeosebi în conþinut, prea
multe relaþii cu (altfel recunoscutele) reticenþa ºi temperanþa britanice. Tot articolul ar merita
citat, deoarece sub semnul euforiei, stârnitã de The Rise, care înseamnã printre altele ºi înãlþare,
rezultã ºi propoziþii de un comic involuntar. Vom cita doar câteva cuvinte: "Even in France (the
country most paranoid about the takeover of English) 70 % of papers on molecular and cellular
endocrinology are published in English!". Eticheta de paranoid aplicatã în acest caz, pe lângã
faptul cã nu poate fi toleratã nici mãcar într-o publicaþie de rând, nicidecum în Brit. Med. J., nici
nu este susþinutã de realitate, deoarece, dupã cum rezultã din citat, cercetãtorii francezi publicã,
totuºi, în englezã. Se înþelege cã, în aceste condiþii, devin posibile reacþii adverse, profesorul R.
Etiemble, de la Sorbona, fiind unul dintre cei mai competenþi ºi fermi apãrãtori ai tezaurului
limbii franceze, în celebrul volum "Parlez-vous franglais?".
Iatã suficiente motive pentru ca sã încercãm o incursiune în istoria creºterii ºi descreºterii
rolului unor limbi în terminologia ºi comunicarea medicalã. Pe un plan mai larg, istoria probeazã
cã oricedominaþie, chiar sub forma unui "imperialism lingvistic" (prof. R. Etiemble) este
efemerã. Întreprinderea pe care ne-o propunem prezintã interes atât pentru urmãrirea evoluþiei
terminologiei medicale, cât ºi a comunicãrii în medicinã.
În medicinã a dominat întotdeauna o limbã, latina, rezistând asemenea unei "mame
abuzive" (J. C. Sournia) pânã în secolul al XVII-lea. O întâmplare, consemnatã într-un ziar din
16 ianuarie 1625, este edificatoare în acest sens. Astfel, prim-chirurgul lui Ludovic al XIII-lea,
pe nume Charles Guillemeau a primit, din partea pacientului regal, admiterea la licenþa în
medicinã. Faptul în sine a stârnit indignarea unui student în medicinã: "Ar fi prea de tot sã fii
amestecat cu oameni fãrã ºtiinþã de carte care nu ºtiu nici mãcar latina". Se observã cã reproºul,
formulat în termeni foarte duri, nu cuprinde nici o referire la abilitãþile strict profesionale ale
chirurgului. De altfel, disputa medicilor formaþi în facultãþi, cu chirurgii avea rãdãcini mai vechi.
Profesioniºtii bisturiului, dupã cum se ºtie, aveau o origine ºi o cale de formare profesionalã
diferite, dar de neiertat din punctul de vedere al medicinii oficiale a fost o iniþiativã a acestora.
Astfel, la scurt timp dupã dezvoltarea tipografiei, în ultimele decenii ale secolului al XV-lea,
chirurgii din provinciile franceze, în particular cei din Lyon, au început sã publice în limba
francezã cãrþi medicale antice sau medievale. Facultãþile de medicinã ale timpului au reacþionat
prompt. O asemenea opoziþie, împotriva utilizãrii limbii naþionale, apare azi ca paradoxalã. În
acele timpuri, însã, Universitãþile susþineau exclusiv limba latinã pentru cã ºtiinþa, câtã era,
trebuia sã rãmânã cripticã pentru neiniþiaþi, dar ºi de teama prãbuºirii medicinii seculare fondatã
de Galenus, Hipocrate ºi Aristotel. Noile descoperiri, care se constituiau ca un flux puternic,
ameninþau deja imuabila ºtiinþã oficialã.
Polemica dintre susþinãtorii limbii latine ºi a celei franceze va mai dura, încât abia dupã
Revoluþia francezã studenþii nu îºi vor mai prezenta tezele în limba latinã. Este semnificativ cã

20
decãderea limbii latine s-a produs în primul rând datoritã naºterii jurnalismului medical, în
secolul al XVII-lea.
Este interesant cã acest proces de glorie ºi decãdere a limbii latine conduce la ipoteze,
destul de curajoase, evident, de origine francezã, asupra destinului englezei contemporane. De
pildã, ("Le nouvel observateur", nr. 6, 1991) cunoscutul scriitor francez Michel Tournier
comparã situaþia englezei de azi cu cea a latinei de acum 2 000 de ani. Romanii impuseserã legea
lor într-o mare parte a Europei. Rezultatul: o adevãratã disoluþie a limbii latine în portughezã,
spaniolã, francezã, românã ºi italianã pentru a dispãrea ulterior complet. Aceasta în timp ce
greaca, limba marinarilor învinºi, repliaþi în arhipelagul lor, rãmânea intactã, iar în prezent, dupã
douã milenii, are o formã apropiatã de origine.
Abandonarea treptatã a limbii latine în Franþa secolului al XVI-lea a fost generatã, înainte
de toate, deoarece scrierile dogmatice clasice ale medicinii transformaserã aceastã limbã într-un
suport imuabil. Or, vocabularul medical a fost comparat cu un organism viu, cu o evoluþie
neliniarã. În serviciile spitaliceºti, germinau cuvinte fundamentale, care nu erau cuprinse în
textele "sacre". De exemplu système nerveux îºi face apariþia în 1553, în 1785 se naºte névrose,
iar neurologie abia în 1840. Momentul capital în progresul limbajului medical l-a constituit
editarea primelor dicþionare. Astfel, în 1551, este tipãrit "Traicté familier des noms grecs, latins,
arabiques, ou vulgaires, aveques les définitions de toutes les maladies qui surviennent
superficeillement au corps humain", (Paris, J. Langlois). Dupã cum se observã din titlu, alãturi
de termeni de origine greacã, latinã ºi arabã sunt consemnate ºi denumirile populare ale unor
boli. Acest fapt exprimã intenþia unui inventar cât mai complet al cuvintelor ce circulau în
medicina acelor timpuri.
În secolul al XVII-lea sunt tipãrite în Franþa nu mai puþin de 11 dicþionare! Aceastã
efervescenþã are ecouri extrem de reduse în Anglia ºi, în consecinþã, terminologia propagatã de
dicþionarele franceze se va impune.
Cu atâtea dicþionare apãrute în secolul al XVII-lea s-ar putea credea cã ne-a rãmas o
imagine exactã asupra limbii medicale a epocii respective. În realitate, deºi ele prezintã un mare
interes documentar, aceste dicþionare sunt adesea divergente, deopotrivã din cauza opticii diferite
a autorilor ºi pentru faptul cã medicina însemna, încã, un teritoriu difuz în care coexistau
germeni de ºtiinþã cu empirism sau dogme ce l-au inspirat pe Molière.
Pentru atestarea celor afirmate mai sus ºi deopotrivã ca o curiozitate vom reproduce
primii 10 termeni de la litera A din douã dicþionare medicale diferite apãrute în secolul al XVII-
lea. Astfel, în "Onomatologie Chirurgique, ou Explications des mots grecs appartenant a la
chirurgie, enrichie de recherches historiques, morales et allégoriques" (titlu sugestiv asupra
digresiunilor autorului, Jean R. P. Durelle, Lyon, 1644) primii 10 termeni sunt: abdomen,
abducens, acatastasie, achanta, acope, acrochordon, acromion, adducens, adénoïde, adipeux. Într-
un alt dicþionar, intitulat "Le Trésor de la practique de Médecine ou le Dictionnaire Médical,
contenant l'histoire de toutes les maladies, et leurs remèdes choisis dans les observations,
consultes, conseils et ordonances des plus habites médecins" (autor Thomas Burnet, Lyon,
Baritel, 1691) primii 10 termeni sunt: abbatis, abdanum, abeille, absinthe, accès (-asthmatique),
accouchement, accoucher, achores, acide, acier. Chiar dacã exemplele sunt foarte limitate devin
posibile câteva observaþii: a) diversitatea termenilor (în special în dicþionarul Burnet)
comparabilã cu cea din dicþionarele generale; b) mulþi termeni (îndeosebi din dicþionarul
Durelle) au rezistat pânã în prezent (cu modificãri, uneori radicale, de semnificaþie).
Dicþionarele nu oferã decât imagini limitate, adesea trunchiate ale vieþii vocabularului.
Totuºi, analiza numeroaselor opere de acest gen editate în limba francezã a permis sã se observe
cã evoluþia terminologiei medicale nu este liniarã, perioade de expansiune fiind urmate de o
stagnare sau chiar de un recul. Astfel, vocabularul medical francez a cunoscut o expansiune
considerabilã în secolul al XVI-lea ºi un recul vizibil, în ciuda abundenþei de dicþionare, în
secolul al XVII-lea (este interesantã coexistenþa aceluiaºi fenomen în literatura francezã: limba

21
lui Racine este mult mai sãracã decât cea din timpul Pleiadei). Urmeazã, în prima jumãtate a
secolului al XVIII-lea, un progres mai discret, dar de calitate, deoarece prin consacrarea marilor
maeºtri din clinicile franceze au fost posibile primele modificãri de ordin conceptual. A fost
clarificatã semnificaþia unor termeni cheie, este drept, aproape exclusiv pe baza observaþiei
clinice, consideratã de Laennec ºi Trousseau drept metodã de bazã în medicinã. Momentul
esenþial de expansiune a dicþionarului medical, în care s-a realizat o intensã creaþie de termeni
fundamentali, este localizat dupã anul 1850. Oameni de geniu, ca Louis Pasteur ºi Claude
Bernard, au creat primul moment prin care se contureazã medicina ºtiinþificã. Drept consecinþã,
francofonia medicalã a ajuns la apogeu. În jumãtatea de nord a Americii, într-o mare parte din
America Centralã, în toatã America de Sud, în cea mai mare parte a Africii, în tot bazinul
mediteranean ºi chiar în Extremul Orient (Indochina ºi fosta Universitate "Aurore" din Shangai)
exista în fapt o francofonie în medicinã. Cãrþile, periodicele, dar ºi maeºtrii proveneau ºi
respectiv se formau în Franþa. Aceastã universalitate medicalã francofonã umplea bibliotecile
medicale de literaturã francezã. Ce a mai rãmas în prezent ºi ce s-a mai întâmplat în secolul al
XX-lea? Au rãmas, evident, termenii medicali de origine francezã, majoritatea având calitatea de
a se fi inserat perfect în vocabular, deoarece au fost concepuþi pornind de la tezaurul de rãdãcini,
sufixe ºi prefixe greco-latine. În rest, amintiri frumoase pentru francofili, din care redãm una
povestitã de Georges Duhamel: celebrul Saint-Exupery, pilot la "Aeropostale", a suferit un
accident în America de Sud. Având o contuzie abdominalã, el a fost examinat de un medic
practician, al cãrui asistent citea cu voce tare din "Les diagnostiques urgents de l'abdomen" de
Henri Mondor, tratat tradus în spaniolã.
A venit însã secolul al XX-lea ºi douã revoluþii au schimbat totul în medicinã. Prima,
revoluþia terapeuticã, începe cu sulfamidele în anul 1937. Aceasta, deºi schimbã destinul
oamenilor, rãmâne doar empiricã. A doua revoluþie este foarte recentã. Preparatã în deceniul al
V-lea, în prezent în plinã desfãºurare, revoluþia este declanºatã de biologia molecularã care
dominã medicina. În declanºarea celor douã revoluþii medicina francezã nu a mai fost vioara
întâi, iar pe lista laureaþilor Nobel sunt mai prezenþi scriitorii francezi.
*
* *
Mondializarea limbii engleze (americane) s-a produs brusc. Forþa cercetãrii ºtiinþifice,
lipsa de prejudecãþi (nu conteazã ierarhia administrativã, ci rezultatele), amploarea fondurilor
destinate cercetãrilor, capacitãþile internaþionale ale editorilor americani (care nu s-au sfiit sã
neglijeze, dacã era cazul, chiar Anglia) sunt cauzele clare ale acestei consacrãri. Cã terminologia
medicalã este uneori în suferinþã, din cauza unor neologisme rãu concepute, este altã problemã.
Chiar cu mult înainte de "invazia" contemporanã în terminologia medicalã, limba englezã
probase o virtute de mare perspectivã: cuvintele de origine latinã erau foarte uºor adoptate, dar
nu ca atare, ci prin anglicizare. Ex.: arteria devine artery, vena, vein º. a. m. d.
Un alt procedeu a constat în preluarea rapidã a termenilor clasici cu ajutorul conjuncþiilor,
al prepoziþiilor ºi al cuvintelor auxiliare, prin intermediul cãrora neologismele dobândeau forme
specifice limbii engleze ºi majoritatea se integrau surprinzãtor de bine în idiomul englez. Nu
mergea, însã, totul perfect, îndeosebi în cazul cuvintelor compuse hibride. Uneori acestea erau
bine tolerate, de ex. termenul phlebography putea fi utilizat concomitent cu venography, dar
alteori rezultau combinaþii împotriva cãrora reacþionau cei convinºi de menþinerea puritãþii
limbii. Iatã, de exemplu, cum comenta Sir Arthur Quiller-Couch, în cartea sa On the Art of
Writing, cuvântul antibody: "El este, de fapt, un barbarism, o corciturã fãrã rasã. Oamenii care îl
folosesc deviazã cursul normal al ºtiinþei. Se impune o corecþie severã!". Reacþia era normalã, în
locul unui termen hibrid s-ar fi putut adopta forma anticorp, cu atât mai mult cu cât, cuvântul era
deja prezent în alte limbi. În ciuda acestui protest ºi ale altora asemãnãtoare, în engleza medicalã

22
au rãmas mulþi termeni hibrizi. Dar cele mai mari complicaþii au apãrut în ultimele 3-4 decenii
când fluxul de neologisme provenind îndeosebi din Statele Unite dominã evoluþia terminologiei
medicale.
Limba englezã are o dublã origine, saxonã ºi romanicã (de sursã francezã) ºi de aceea
anglicizarea nu este periculoasã prin ea însãºi pentru armonia terminologiei medicale. Este
normal ca autorul unei descoperiri în medicinã sã îºi elaboreze termenii noi care sã exprime cât
mai bine contribuþia sa. Dacã el o face respectând o serie de reguli ºi neignorând tezaurul de
rãdãcini ºi afixe de origine latinã, eventual cu ajutorul unui specialist în lexicografie (profesie
bine reprezentatã în Statele Unite) atunci vor rezulta termeni care, împrumutaþi în alte limbi, vor
fi integraþi ºi asimilaþi fãrã dificultate. Din pãcate, cum cea mai bunã dintre lumi este o utopie,
tot aºa, procesul de extindere sau reevaluare a terminologiei medicale în loc sã fie exclusiv un
factor de clarificare a unui domeniu prolix, cu mai multe tare acumulate anterior este uneori
complicat inutil din douã motive esenþiale: 1) o serie de neologisme sunt puse în circulaþie prin
cuvinte neadecvate terminologiei ºtiinþifice, preluate din limbajul comun, altele au încãrcãturã
metaforicã sau rezultã prin metonimie; 2) mai subtile sunt modificãrile la nivel conceptual, încât
se ajunge la situaþia paradoxalã în care acelaºi termen are o semnificaþie în Statele Unite ºi o alta
în þãrile latine; situaþia din terminologia din domeniul psihiatriei este tipicã pentru acest dezacord
conceptual.
Pentru majoritatea termenilor de origine englezã se pot gãsi cuvinte echivalente, iar cei
intraductibili circulã ca anglicisme, cu dificultãþile de rigoare.
Deºi utilã, o analizã a anglicizãrii terminologiei medicale este complexã ºi nu îºi aflã
locul în acest dicþionar. Pentru cei interesaþi, recomandãm volumul intitulat "Dictionnaire des
difficultés du français médical" (EDISEM, MALOINE, 1998) elaborat de Serge Quérin care, în
calitate de profesor de clinicã la Facultatea de Medicinã a Universitãþii din Montréal, Canada,
lucreazã în cea mai interesantã zonã de confruntare a terminologiei engleze (americane) cu cea
francezã.
Dupã cum se ºtie, anglicizarea este un fenomen lingvistic cu o extindere masivã ºi în
limba românã contemporanã. În acest sens, menþionãm o lucrare excepþionalã semnatã de Mioara
Avram: "Anglicismele în limba românã actualã", Edit. Academiei Române, Bucureºti, 1997.

23
VI. GHID ETIMOLOGIC
Terminologia medicalã de bazã îºi are originea în limbile latinã ºi greacã, de unde
utilitatea acestui capitol în care sunt cuprinse o serie de prefixe, sufixe ºi rãdãcini provenind din
greacã (G) ºi latinã (L). Pentru fiecare element cuprins în tabel sunt menþionate originea, sensul
evocat ºi o serie de exemple de utilizare. Pentru facilitarea cãutãrii am ordonat cele trei grupe de
elemente de etimologie împreunã, în ordine alfabeticã ºi nu separate.
Numãrul de afixe ºi rãdãcini prezente în acest capitol este mult mai mare decât cel
conþinut de obicei în majoritatea dicþionarelor. Pentru cã, deºi etimologiile reprezintã destul de
des un izvor nesecat de curiozitãþi lingvistice, cunoaºterea tezaurului greco-latin de afixe ºi
rãdãcini este o cale sigurã de înþelegere corectã a sensului majoritãþii termenilor medicali de
bazã, ca ºi de diminuare a eforturilor de memorizare, îndeosebi în perioada de însuºire a
terminologiei medicale. Din mulþimea de afixe numai o parte sunt cuprinse frecvent în
compunerea termenilor medicali. Pe acestea le-am semnalat prin caractere tipografice bold (sau
aldine). Este uºor sã se constate, chiar dintr-o privire rapidã în aceste pagini, cã existã serioase
resurse clasice de ordin etimologic care au rãmas neexploatate. Existã, totuºi, semne de
diminuare a elanului generat de un "patriotism" lingvistic care se manifestã prin crearea de
termeni cu totul strãini liniei clasice de evoluþie a terminologiei medicale. Nu este mai puþin
adevãrat cã încrederea absolutã în etimologie trebuie temperatã. Citãm în acest sens opinia
profesorului J.-C. Sournia, un cercetãtor avizat în domeniu, care, deºi exagereazã, poate îndemna
la reflexie: "Timp de douã mii de ani au fost torturate cuvintele greceºti ºi savante pentru a le
utiliza cum nici Hipocrate, nici Aristotel, nici Celsus nu puteau sã gândeascã" (în "Language
médical français", Édit. Privat, Toulouse, 1997, p. 81). Este adevãrat numai în cazurile, totuºi
puþine, în care aceste cuvinte au fost utilizate cu un sens greºit. Altminteri, frecvent s-au produs
modificãri de sens, uneori chiar la nivel conceptual, sau extensii ale sensurilor termenilor datoritã
evoluþiei cunoaºterii în medicinã.
Când aceastã cunoaºtere a generat o revoluþie în medicinã, adicã dupã 1950, o mulþime
de neologisme au fost create îndeosebi în limba englezã, fãrã "torturarea" cuvintelor greceºti sau
latine, deºi rãmânem la opinia cã multe complicaþii din prolixa terminologie medicalã actualã
puteau fi prevenite prin recursul la tezaurul de afixe ºi rãdãcini greco-latine. De altfel, chiar J.-C.
Sournia scrie, cu acelaºi spirit polemic, referindu-se la anglicisme: "Cea mai mare parte a
termenilor englezi care au penetrat în medicina francezã datoreazã includerea lor lenei sau
snobismului importatorilor" (op. cit. p. 86). ªi atunci, care ar fi soluþia ? Sã se creeze termeni
echivalenþi în francezã ? Nicidecum, deoarece adesea aceastã încercare este imposibilã, din cauza
proprietãþii unor termeni englezi de a exprima concentrat ceea ce în alte limbi, inclusiv în
francezã, ar corespunde unei propoziþii întregi. Este clar cã soluþia idealã nu poate fi decât
crearea unor neologisme integrate în terminologia medicalã internaþionalã, deziderat posibil
îndeosebi prin "torturarea" în continuare a tezaurului greco-latin. Din motive de echilibru, vom
cita un alt cercetãtor francez, H. Laborit (1914-1996), care susþinea cã: "Limbajul ºtiinþific
aparþine celui care descoperã. Nu este numai just, dar ºi indispennsabil ca paternitatea
vocabularului sã revinã celui care îºi asumã paternitatea descoperirii" (H. Laborit, “Colloque de
terminologie médicale”, Masson, Paris, 1976, p. 26). Opinie absolut corectã, cu condiþia ca
aspirantul la paternitate sã gãseascã singur, sau ajutat de un lexicograf, un termen cu cât mai
multe ºanse de integrare în corpul vast al terminologiei medicale internaþionale.

24
RÃDÃCINÃ
,
PREFIX,
SUFIX
ORIGINE {I SENS EVOCAT EXEMPLE
A
A-,
AN-
a, an (G) = sens privativ, absen], lips abulie, acalculie, afibrinogene-mie, agrafie,
apnee, avitamino-z, azigos, anizocorie,
anoxie, anurie
AB-,
ABS-
ab, abs (L) = de la, îndeprtat de abarticular, abduc]ie, abductor, abstinen]
ABCE- abscessus (L) = acumulare de puroi
< ab = îndeprtat de + cedere = a trece, a se duce
abces, abcedat
ABDOMIN- abdomen, - inis (L) = abdomen
posibil < abdere = a ascunde, a tinui + omen, -inis =
prevestire (deoarece examenul viscerelor animalelor
sacrificate permitea prezicerea viitoru-lui)
abdominal, abdominocentez,
abdominoscopie
ABER- aberrare (L) = a se rtci, a se abate
< ab = `ndeprtat de + errare = a devia
aberant, abera]ie
ABSORB- absorbere (L) = a absorbi, a înghi]i
< ab = de la + sorbere = a suge, a bea
absorbant, absorb]ie (prin inter-mediarul
absorbitio, -onis)
-AC- akos (G) = remediu autacoide, panaceu
ACANT- akantha (G) = spin acantocit, acantocitoz, hexa-cant
ACARI-,
ACARO-
akari (G) = insect mic acarian, acarioz, acarofobie
ACET- acetum (L) = o]et acetat, acetic, aceton
ACETABUL-,
ACETABULO-
acetabulum (L) = vas pentru pstrat o]etul; cu referire la
forma cavit]ii cotiloide a osului iliac
acetabulum, acetabuloplastie
ACID(-) acidus (L) = acru aciditate, acidocetoz, acidulat
ACIN(-) acinus (L) = boab de strugure acin (pulmonar), aciniform
ACNE- akne (G) = vârf, excrescen]; gre[eal de copiere a lui
Actius pentru akme (G) = trâ]e
acnee, acneiform
ACOMOD- accommodare (L) = a se adapta acomodare
ACRO-,
-ACRIE
akron (G) = extremitate, vârf acrocefalie, acrodermatoz, a-crodinie,
acrofobie, acrozom, pa-hiacrie
ACTIN-,
ACTINO-
aktis, -inos (G) = raz de lumin actin, actinic, actinologie, acti-nomicin,
actinoterapie
ACTIV- activus (L) = care ac]ioneaz
< agere = a ac]iona
activare, activator, activitate
ACU- 1. akouein (G) = a auzi
2. acus (L) = ac
1. acufen, acumetrie
2. acupunctur
ACUMIN- acuminatus (L) = ascu]it
< acumen, -inis = vârf, ascu]i[
acuminat
ACUTI- acutus (L) = ascu]it acutizare
-ACUZIE akousis (G) = ac]iunea de a auzi
< akouein = a auzi
diplacuzie, paracuzie
ACVA-,
ACVI-,
ACVO-
aqua (L) = ap acvafobie, acvifer, acvocapsuli-t
AD- ad (L) = aproape de, spre, lâng adduc]ie, adsorbant, adsorb]ie
ADAMANTIN-,
ADAMANTO-
adamas, -antos (G) = diamant, smal], substan] dur adamantinom, adamantoblast,
adamantoblastom
-ADELF- adelphos (G) = frate monadelf
ADEN-,
ADENO-
aden, -os (G) = gland; sens ambiguu, ganglion limfatic
sau ]esut glandular; adenoid se refer la un ]esut
asemntor celui glandular (ex.: vegeta]ii adenoide)
adenit, adenocarcinom, adeno-fibrom,
adenom, adenomatoz, adenomectomie,
adenovirus, hi-drosadenit
ADIP-,
ADIPO-
adeps, -dipis (L) = grsime adipocit, adipoz, (sindrom) adi-
pozogenital
ADJUV- adiuvans, participiul prezent al verbului adiuvare (L) = a
ajuta
adjuvant
ADREN-,
ADRENO-
ad (L) = aproape de + ren, -is (L) = rinichi; se refe-r la
glandele suprarenale
adrenal, adrenalin, adrenergic,
adrenocortical, adrenolitic
AER-,
AERO-
aer, -os (G), aer, -is (L) = aer; prin extensie, orice gaz aerob, anaerob, aerobioz, ae-rocolie,
aerogastrie
AFECT-,
AFECTO-
affectus (L) = stare de spirit, afec]iune, boal
< afficere = a afecta, a slbi
afectiv, afectivitate, afectomotor
AFT-,
AFTO-
aphthae, -arum (L) = afte
< aphtein sau haptein (G) = a arde
aft, aftoz, aftovirus
AGENT agens, -ntis (L) = activ, viu agent

dictionar-medical-explicativ-ro-fr-en

dictionar-medical-explicativ-ro-fr-en

Recommandé

Recommandé

Contenu connexe

Tendances

Tendances (20)

Similaire à dictionar-medical-explicativ-ro-fr-en

Similaire à dictionar-medical-explicativ-ro-fr-en (12)

Plus de Apostol Crina Cristina

Plus de Apostol Crina Cristina (18)

dictionar-medical-explicativ-ro-fr-en