Tfm7whvbtqgi32i4uop2 signature-1eceba3bbe763366798b33eff9f8ee329b78720604378088637123f3128c530c-poli-140812141021-phpapp02

Măreț fost-a poporul meu în timpuri apuse, măreț dincolo de ințelegerea
oamenilor ce-s acum in jurul meu; având știința ințelepciunii celor de demult,
căutand departe in inima infinității cunoștințe ce aparțineau tinereții
Pământului
©MYSTERY OF TIME by ION C. TUDOR Page 1
„ÎN TREI’ ÎNTRU’ N’ CEPUT E-RA- ⊛҉ CUVÂNTUL[ IISUS
– FIUL TATĂLUI , CU - DUHUL (CU - VÂNTUL)]“ (⩚) SI
CUVÂNTUL E-RA ⊛҉ LA DUMNEZEU (⩚ - TATĂL) SI
CUVÂNTUL(CU DUHUL), DUMNEZEU E-RA ⊛҉ (⩚)
„Să fie lumină...
҉Şi a fost lumină!“
Biblia „Geneza” 1.1- 1.6
ACEASTA E-RA, ⊛҉ ÎN TREI ÎN TR’UN’CEPUT LA
DUMNEZEU...si ÎN TREI PRINTR Trei ÎNTR UN’IN SUL (papyrus,
„sulul vie-aței”, „cartea Vie-aței”) TOATE S-AU FACUT(vezi și
ordinea infașurată, respectiv desfăsurată inchipuită de catre
David Bohm in Mecanica Cu-antică, Cu-arcuri – vezi și figura dupa
Leo Vuyk).
PROFETUL David scrie in “Psalmi”: ”Sălăsluitu-te-ai în
Soare Doamne, Dumnezeul nostru, Mântuitorul (Mantiitorul)
nostru (naos-noos-nous-astrum), al căror nume nu-L cunosc”(din
Sfânta Evanghelie dupa IOAN, de la 1688, respectiv “Psalmii lui
David”).”Cuvântul, cel de o ființa cu Tatăl, prin CA – RE - EL-I
toate s’au făcut”. Carele – vezi carul de foc ce s-a pogorat si a luat
pe Sf. Ilie – Eli-jah-Eli-yah...Ali-lui-yah.
“Am să vă trimit alt Mângaietor (Mana-gie-tor) este (MANA –GII–
RA -TOR)”-Φ…-ℳ⩚ℵ⩚ - 𝔖𝔗𝔗 - ℜ⩚- 𝔍𝔒𝔎(⊛҉),adică, nici mai
mult, nici mai puțin decât MANA - GIRATORUL (aceași Sfânta
Evanghelie de la 1688)…Πνεῡμα in limba greacă inseamna si Duh,
dar si Vânt (Πνεῡμα ⩚γιων – Sfiitul Duh, Temutul Duh, de aceiași
Putere cu Tatăl).
Prea Sfântă Născatoare care pre DUMNEZEU CU
VÂNTUL(DUHUL) ai nascut...
Părintele Ilie Cleopa: „ Mana Sa fi-vaR’a ⊛҉ Raiul”, adică
Mana Sa Fi v’arRaiul; Sfiitul Duh, noul Mana-Giratorul Φ si Φια’
Raiul; ΕΦια – Eva, Fiica lui Dumnezeu.Original: „Mânca’v’ar Raiul”
Evanghelie…E-Φ-⩚ngelie(inspirată de Sfântul Duh –

Pământului
îngereste descoperită interpretare in versiune medite-Ra-⊛҉-ni-
ană).Ceea ce urmează, arată cu claritate că Sfinții Apostoli,
învățați fiind de însuși Christos Dumnezeu, erau oameni de
știinta, nu faceau minuni prin magie, ci sub efectul Sf. Duh, a cărui
acțiune asupra Omului care îi cerea ajutorul, este trimiterea
directă la răspunsul problemei, pe care Sf. Apostoli voiau să o
rezolve.
Lunile anului:Decembrie - arhaic - UNDREA – UN
D(umnezeu)ER-RA-RE(GE);
Ianuarie – arhaic - GIERAR- UN GII-E-RA-RE(GE) și
Februarie - FĂURAR sau UN FI-E-RA-RE(GE) sau UN FI - O-RAR-
RE(GE).
Noe era născut în prima zi a anului, după calendarul actual
la 1 Martie sau 1 Ianuarie; potopul a inceput pe 27 din luna
nasterii lui Moise si a durat exact 6 luni, adica din 27 Martie pana
in 27Sepembrie(septe–șapte)sau dupa calendarul actual
27Ianuarie -27 Iulie.
Diferitele cuvinte provenite din alte limbi este efectul
babilonizării acestora, dupa potop.
CREAȚIA(CREAT –ZI-⩚λ-Φ) a luat naştere prin FORT-ZA
TOR-SION-NICA a lui Shipov (răsucire), a spaţiului – timp 5- D (3
- S, 2 – D), despre care am arătat in („Misterele timpului“, Ed.
Omega 2006) că are caracter fractalic și totdeauna în trei(⩚).
Din cutele torsionate (G. Schipov) ale spaţiului au apărut
forme geometrice („Geometria sacra“, D. Winter).
De exemplu, micile sfere - particule - au presupus o
torsionare multiplă, în acelaşi sens, de un mare număr de ori,
astfel că s-a produs ruperea spaţiului-timp în acele puncte de
tensiune torsionică maximă de la baza sferelor (baloanelor de
spaţiu-timp), adică prin densificarea spațiu – timpului.
Sferele provenite din spaţiul-timp, torsionat după voie, de
nenumărate ori, în acelaşi sens, s-au desprins şi au urmat calea
deplasându-se pe traiectorii spirale, sinusoidale, hiperbolice la
început, eliptice mai apoi. Masa lor este energie potenţială;
torsionarea spaţiului a creat tensiuni torsionice care s-au
transformat în energie potenţială ( vezi echivalenta einsteiniană

Pământului
masa - energie). Spaţiul, odata torsionat acumulează energie
potenţială, tinzând înapoi spre forma sa iniţială, netedă, generând
tensiuni potenţiale (energie potenţială, echivalentă cu masa).
Această energie, transformându-se în masa, după voie, a generat
prin transformarea unei părţi a energiilor de legătură internă o
forţă care mai apoi s-a numit gravitaţională, deci cu potential
cinetic.
Astfel, timpul din „balonasele”-particule, string (coardă)
intr-o spirala era timpul; tensiunea acumulată de arculețul de
timp , face sa cedeze materia (spatiu-timp densificat), datorita
energiei potențiale acumulate si sare ca string (n.trad.”coardă”)
sinusoidala, ghidând astfel particula.Ghidul de unda este deci
sinusoida temporală.
Superstring – string sinusoidal de timp cu mare lungime
de undă, adică frecvență mică.
Materia urmează această traiectorie, prelingându-se de-a
lungul stringului de timp, care revine la forma inițiala de arc
spiral, materia reașezandu-se inițial în lungul arcului de timp și
in jurul său, prin acretie, formând la loc particula si aceasta, până
la prima ciocnire, prin camp, prin schimb de particule virtuale, cu
altă particulă, schimbandu-și traiect-tor-ia (asa-numitele virgin-
Higgs boson), sau formând noi particule prin recombinare si
schimbare a spinului (rotație a particulei in jurul axelor sale de
simetrie, cam cum s-ar roti TERRA), bine înțeles incluzând
mișcarile conice de precesie, nutație si eventual alte geometrii ce
descriu miscarea spinorială (spinul si valorile sale sunt ușor de
descris cu un zar), Stephen Hawking, am văzut ulterior, folosind
cărți de joc pentru această exemplificare (in „An Universe in a
Nutshell”) .
Timpul a fost polarizat şi torsionat, dând naştere curbelor
si benzilor temporale (vezi liniile de curent ale lui Paul
Constantinescu – „Rolul sinergiei în geneză şi informaţie“,
Bucuresti 1990, Ed. Tehnică). Corpurile cu mase mari au generat
Forţa Nucleară Tare, care asigură coeziunea componentelor
nucleare. Prin implozie (Dan Winter), corpurile cu mase mari(am
aratat mai sus procesul de acreție) s-au aprins în reactii de

Pământului
fuziune nucleară şi prin rotaţie totul tinde şi astăzi să se
rotunjească, conformându-se mişcărilor circulare spirale,
asociate timpului încă de la Aristotel încoace. (vezi „Metafizica“
lui Aristotel).
Rotaţia corpurilor masive în fuziune nucleară, a generat,
prin forţa centrifugă, o forţă care expulza cele mai mici cuante de
lumină: fotonii. S-a con-statuat ulterior ca cei mai mici sunt
neutrinii.
Benzile timpului (voi arata, sunt matematic descrise
angular din centrul spiralei, unghiurile generand liniile de curent
ale lui de Broglie așa numite de mine, benzi temporale), au luat şi
ele naştere, cazuri limită ale curbelor temporale.
Deplasarea particulelor:
Timpul tinut „captiv” in particula, produce o tensionare –
arc fiind, iar la tensiune maximă , stringul de timp, odata
eliberat, ia formă sinusoidală, cunoscută pentru stringuri(poate fi
vazut, prin materia portată in „despicările particulă –
antiparticulă,”Randall Knight, Young & Freedman, in „Physics for
Scientist & Engineering, University Physics, International Edition,
a XI-a editie, Editura. Pearson, Wesley Addison).
Materia alunecă de-a lungul stringului, pană cand stringul
se strânge la loc, in forma spirală din particulă, pană la urmatorul
string-salt al particulei.
Motorul temporal, tensionat de lipsa de „mişcare
temporală“, a început să azvârle în vacuum bucăţile de spaţiu
formate şi energizate, masificate prin torsiune, corporalizate. Şi
bucăţile mici provenite din corpurile mari, aprinse prin fuziune,
au început să fie azvârlite în vacuum de forţa câmpului temporal,
respectând benzile corespunzătoare acelor benzi din reacţiile de
fuziune ale corpurilor aprinse (stelele).
Benzile temporale sunt real legate de liniile spectrale
surprinse de oamenii de stiinta, astronomi, care exprimă desigur
frecvențe, legate real de perioadele temporale ale elementelor
din tabelul periodic si poate incă altele.
O stea, ca si un atom sunt legate de forta SINERGIEI –
ENERGIE ONDULATORIE+TIMP (Hacken - Mânzat), și este

Pământului
efectul si/sau cooperant al partilor componente, care incepe cu
TIMPUL si se termina cu MASA si cu SPIRITUL(TIMP si
ENERGIE).
Unitatea lumii, de aici incepe să se contureze, iar
matematic am arătat că relațiile spațiu-timp sunt la fel in
macroscopic, dar si in mezo si microscopic, mărimea singură fiind
aceea, careia percepțiile noastre le dau o mai mică ori mai mare,
ori altă semnificație, în realitate, toate avand aceleasi baze
dinamice si existențiale.
Stelele au emis fotoni, sub presiunea benzilor planului
temporal, arcuite ca un tor, ca un con, ca o sferă („Sacred
geometry“ – Dan Winter).
Benzile temporale, pe post de catapulte au azvârlit
cuantele de timp (perioadele specifice fiecăror benzi), odată ce
particulele pe care le-a azvârlit din sori, perechile (foton,
frecvenţă 1/perioada), au dat frecvenţe determinând câmpul
magnetic stelar, împrumutând particulelor polaritatea timpului.
Polarizarea timpului este sursa polarizării de orice fel, din
întreaga natură. Energia cinetică, caracteristică scurgerii timpului
dă şi poartă Forţa electromagnetică.
În ritmul cuantelor de timp, mini-câmpurile (magnetic,
electric – provenit din polarizarea temporală), au început să
alterneze pe rând, respectând traiectoriile răsucite de câmpul
torsionic: astfel au apărut câmpul electromagnetic şi radiaţia
electromagnetică asociată corpurilor aprinse şi benzilor
temporale pe post de catapulte. Aceste catapulte temporale joacă
tenis prin Univers cu particulele trimise pe traiectoriile răsucite
de câmpul primordial torsionic (liniile de curent ale lui Mihai
Drăgănescu, Paul Constantinescu, Jean-Louis de Broglie, David
Bohm, Jean-Paul Vigier). După perioadele medii (cuantele
specifice fiecărei benzi temporale) s-au format frecvenţele medii
ale spectrului radiativ electromagnetic.
De la undele mecanice, sonore, unde radio şi microunde,
spectrul vizibil, (fotonic) si invizibil pentru om, pana la si de la
infraroşu până la ultraviolet, radiaţiile X (Roentgen) şi radiaţiile
gamma, toate sunt „hârtie“ de spaţiu răsucită de câmpul torsor în

Pământului
forme geometrice energizate cu energia potenţială care tinde
spre liniştea netezirii spaţiului şi pusă în mişcare de energia
cinetică a mişcătorului timp, a cărui încordare iniţială pune totul în
mişcare.
Neputinţa energiilor din formele spaţiale torsionate, le-a
îngheţat în materie, viitoare goluri atractive pentru mase, umbre
şi lumini.
Torsorul a creat Univesul Nostru din îndoirea, cu Forţa
Voii Sale, a Timpului şi a Spaţiului într-un elipsoid care astăzi se
numeşte Univers.
Suprafaţa acestuia, pe post de Super Oglindă, a generalizat
prin repetiţie fractală, entitatea Univers, repetându-l, dar
nerepetând ordinea legilor.
Astfel au luat naştere Palierele Existenţiale, plute fibrat pe
fibra oceanului existenţial universal; cărţi de joc deterministe în
pachetul indeterminării universale.
Căci întru’nceput a fost Cuvântul, care a generat primul
câmp: câmpul spaţio-temporal cu Forţa Cuvântului, ca un altfel de
Sunet si Lumina, a generat Câmpul şi unda torsionică(Ghenadi
Shipov), ce s-a apucat, adevărat vârtej, Vertex şi Tornadă să
îndoie, să răsucească şi să con - torsioneze spaţiul şi timpul.
Se ştie că şi sunetele si lumina modelează materia.
Sunetele, dau anumite forme în materie, generând LIT(OS)-
ERELE(literele) si în final alfabetul. Acesta a fost scris întâi pe
spaţiul 5-D, adica pe Planul Temporal(2-D), si trei dimensiuni
spatiale libere(3-S), intr-o metrica indefinita, doar local
euclidiana, in general pseudo-euclidiana, adica hiperbolica;
aceasta s-a facut apoi pe genele umane, sub forma codonilor
(tripleţi de semne ADN – PETER GARIAEV), apoi de oamenii
începutului care stăpâneau puterea Sunetelor si a Luminii şi le-au
imprimat pe pereţii peşterilor, pe copaci, pe pietre, pe
monumente.
Numarul Sunetelor, ca Foneme si Litere este dat de
calculul combinatoric, aplicat pe numarul de nucleotide (adenina,
citozina, guanina, timina, uracil) din lantul ADN:
min =∑ 𝐶5
𝑖=2 ₅ⁱ = 26, (∀i)∊{2,3,4,5} si max = ∑ 𝐶5
𝑖=0 ₅ⁱ,

Pământului
(∀i)∊{0,1,2,3,4,5} = 32; Deci Numarul de foneme uzitate este
cuprins intre 26 si 32 (FONEME si LITERE corespodente
fonemelor – litos = piatra) de bază asociate LITERELOR OR
SIMBOLURILOR folosite in oricare limbă.
În general, ştiinţa secolului XXI are de mult modele săpate,
desenate în materie.
Forţa sunetelor de pe Pământ pare, deci a fi mare.
Sunetele au timbru, înălţime şi tărie. Sunetele joase şi cu timbru
cald învăluiesc în linişte Sufletul Uman, de aceea Liturghiile
crează premizele Uniunii Temporare a omului cu Dumnezeu
(Cuvântul), priminând ca dar al Transcendenţei, Duhul lui
Dumnezeu. Acesta crează torsorul intern ce modeleză Sufletul
Uman.
CAP I. 14. „Si CUVANTUL (CU DUHUL) trup S’a facut si s’a
Salaș-lui’it in trei intru noi; si noi văzutu-I-am slava ca pe slava
Unuia Născut din TATĂL, plin de HAR si de ADEVĂR.”(Sfânta
Evanghelie dupa Ioan, CAP I, verset 14. )
Oare, nu seamăna Vântul(Sfântul Duh) cu forța tor-sion-
nică a lui Ghenadi Shipov?...si de ce oare a numit-o asa?...tor-sion-
nică...
Big-Bang – Marele Sunet – dus – de Vântul dumnezeesc
(Sf.Duh) este forța...TOR-SION-NICĂ peste spațiu –timp?
Fiindcă inainte de Big Bang, nu s’au intrebat, oare, mulți
oameni de știință, oare CE sau CINE a fost...?
Logosul ca salaș si izvor al vieții nu se referă la viața la
modul biologic; în limbajul ioanic, cuvântul „viață”, folosit de 36
de ori, ci modalitatea omului de a viețui in Unul Dumnezeu cel în
Trei Fețe proslăvit.
Sunetele înalte sau tari provoacă teamă, panică, de aceea
înălţimea, tăria mare, timbrul aspru şi sec, însoţit şi învăluit de
armonici disgraţioase se numesc zgomote.
Oamenii, stăpâni ai sunetelor, pot manipula alţi
oameni(chiar mase de oameni), cu înlănţuiri anume de sunete,
unele, cu armonicile lor paralizează pe ceilalţi.
Asocierile cu psihologia şi manifestările umane au condus
la tehnici de influenţare sonoră sau luminoasă, tehnici de inducţie

Pământului
subliminală.
Se folosesc sunete şi alte unde pe care urechea nu le aude,
ochiul nu le vede, dar Sufletul, Creierul, în general corpul uman,
prin celulele sale sensibile la diferite tipuri de radiaţii, având
receptori capabili să discearnă:
-aşezarea spaţială;
-dispoziţia temporală (frecvenţial-ondulatorie);
asta cum ar fi centriolii lui Buehler, simt, recepţionează,
înregistrează şi reacţionează la aceşti stimuli subliminali.
În filme, pentru continuitatea mişcării pentru ochiul uman
şi creier, trebuie să-i fie derulate 24cadre/secundă – la care se
adaugă o a douăzeci şi cincea (25-a) imagine pe care ochiul nu o
sesizează, creierul o înregiestrează în subconştient şi care poate
fi imaginea unui leader politic, leader al vreunui cult, leader al
vreunei societăţi secrete, ce vor să conducă şi să manipuleze
masele, ca scop al folosirii acestor tehnici subliminale:
Discursul cu elemente sonore subliminale conţine
cuvinte - cu o anumită sonoritate, cu caracteristici de tărie,
înălţime, timbru, armonici şi modulaţie în funcţie de situaţia
emoţională cerută şi creată;
Imaginea a 25-a ca element de subterfugiu subliminal
de transmitere a unor mesaje ascunse alături de mesajul inițial.
Există oameni care se ocupă special de aceasta.
Un singur câmp de protecţie ne scapă ( şi le scapă) – Aura
puternică, Charisma Sufletului care este darul lui Dumnezeu,
Cuvânt şi Lumină.
Dintotdeauna, școlile, academiile-așa cum erau numite-
erau așezăminte plasate in vecinătatea unor instituții clericale-
biserici, mănăstiri.
De aici a rezultat ce poate fi văzut azi-pe alocurea, aproape
total laicizate-institutii culturale sau științifice.
Este important, ca atare, rolul de baza al bisericii in
crearea științelor si culturii, in genere.
Se pare, după cele relatate de “Părinții Bisericii”, Oxford
Press, Cambridge Mass, 1957, că la sfârșitul antichitații și
începuturile creștinismului puterea stiințelor era foarte mare, iar

Pământului
secretele lor, scoboratoare din Ceruri si din inspirația Divină,
faceau mulțimi mari de oameni să creadă, unii în Unul Dumnezeu
cel Viu, dar și alții in nu știu care zei păgâni.
Sfintii Apostoli, însă le aratau acele lucruri, mai ales cele
legate de viată si de moarte - care au fascinat întotdeauna
omenirea si înca o mai face - fie sub inspirație Divină, fie
repetând procedee de origine divină. Apostolii înșiși, de
Dumnezeu inspirați, erau cam ceea ce reprezintă oamenii de
știință de astăzi si mai mult.
Astăzi, când mulțumită unor oameni Daruiți cu Harismele lui
Dumnezeu, fie de la naștere, fie descoperite între timp, nu
încetăm a ne minuna de cât rău poate face omul in prezent, direct
și mai ales indirect, folosind Darurile Dumnezeești, proprii sau
furate de la cei au parte de Harismele lui Christos.
Așa zisa Renaștere nu a fost altceva decat reluarea cunostințelor
antice-măcar că fuseseră fabuloase - câte mai ramăseseră după
distrugerile succesive ale valurilor de barbari, huni, vizigoți, turci,
tătari de tot felul si poruncile absolut imbecile ale unor impărați
care fie se credeau zei, fie erau intr-o avansată stare de ebrietate
alcoholică sau de putere, specie care, din păcate, dăinuie și în
zilele noastre.
Crucea în X a sfântului Andrei prefigurează semnul văzut de
împaratul Constantin cel Mare, semn cu care își învingea
dușmanii.
The torsionic Force – by Ghenadi Shipov upon the coherent triple
state of space-time makes on the PLATEAU’s of Complexity of
Richard P. Feynman (Nobel Awarded in 1965) transformes these
plateau of complexity in densified space in particles, containing
littlle resorts of time.Timpul Modeleaza spatiul, bineinteles, in
mod SPIRAL; prin compresie, spatiul creste in DENSITATE si da
MATERIA;
 GEOMETRIA nu se impune REALITĂȚII, ci INVERS,
REALITATEA IMPUNE UN MODEL GEOMETRIC;
 REPERELE NU SUNT Euclidiene, Riemann-iene, etc.
Coordonatele spațiale, TREBUIE APRIORI sa FIE LĂSATE

Pământului
LIBERE; ELE IAU FORMA POTRIVITĂ SPAȚIULUI
VECINĂTĂȚII CORPULUI, ÎL DESCRIU ȘI AȘA-ZISELE AXE
URMEAZA FORMA CORPULUI SI A SPAȚIULUI CE-L
CUPRINDE;
 SIGUR CĂ TEORIA ÎNGLOBEAZĂ STRING-urile ca fiind
GEODEZICE TEMPORALE.
Timpul (spiral, ca formă) este un concept, dar (vezi Robert
Jahn, Brenda Dune, Princeton University), câmpul cognitiv
este plan; timpul, fiind un concept deasemenea, înseamnă
că acesta se afla intr-un plan, fiind parte din conștiință,
care, am spus este “Planul Constiinței”.
PENTRU NOI....
Întru’n’ceput, pentru noi, Dumnezeu a făcut spaţiul, şi
pentru ca spaţiul să nu rămînă singur si gol, pentru noi,
Dumnezeu a făcut timpul.Pentru noi, oamenii, Dumnezeu a
polarizat timpul, astfel ca noi, să ştim ce a fost şi ce este...Nimeni
nu ştia că spaţiul va fi considerat euclidian...O geometrie pe sferă
a încolţit atunci în mintea eschimoşilor; pentru că ei trăiesc sub
acele cupole emisferice de gheaţă, numite igloo-uri, nu ca
europenii, cu camerele lor colţuroase, care i-au dus cu gândul la
lungime, lăţime, înălţime, toate perpendiculare între ele.Putem
spune ca eschimoșii au fost primii care s-au ghidat după o
geometrie riemanniană.Şi pentru că Dumnezeu a făcut spaţiul ca
să-l locuiască toate vieţuitoarele, şi cele cu o mie de ochi, şi cele
cu doi ochi, şi cele cu un singur ochi, a făcut aşa:
A luat o foiţă de spaţiu-timp, şi prin forţa de răsucire
(forța tor-sion-nica – „Cat de slavit e Domnul in Sion, nu poate
limba talcui”), în lumină şi sunet a Cuvântului, a făcut cum fac
unii copii - care după ce li s-a spart balonul colorat - a supt foiţa

Pământului
de spaţiu-timp, alteori a umflat-o, şi, răsucind-o, a legat-o cu un
fir de timp, pentru ca biluţa de spaţiu comprimat, să nu fie
capabilă să se desfăşoare la loc, aşa, dintr-o dată, ci numai cât o
împingea arculeţul, de timp spiral, închis
înăuntru...tensionat...energie potențiala, care crescând, face ca
aceasta sa se transforme in energie cinetică, propulsând
particula.
Iar problema numărului și așezării dimensiunilor spaţiului
a lăsat-o liberă, iar pe Timp l-a făcut ca pe o fustanelă spaniola, cu
franjuri, ca pe o foaie de hârtie, pe care o tai cu foarfeca, şi, aşa, în
joacă, faci din ea, un cotor cu mai multe benzi; in coordonate
polare, benzile temporale sunt sectoare unghiulare de cerc.
Benzile şi scările rulante nu mai sunt demult o noutate; unele se
mişcă mai repede, iar altele, mai încet.
Pe unele, e mai aglomerat.
Pe scara rulantă, care duce la raionul cu jucării, pentu copiii mici,
pentru co-piii mijlocii şi pentru copiii adulţi, este cel mai
aglomerat.
Aceea este banda temporală de maximă probabilitate.
DEFINIŢIA1. TIMPUL este un plan, rotativ după toate
axele temporale: timpul, timpul mereu ca o spirala care devine
periodic o coarda sinusoidala; timpul propriu, timpul cosmic şi
timpul observatorului,transpor-tor şi purtător de ENERGIE şi
INFORMAŢIE.
Aceasta este o definiţie generală a timpului, de aceea putem să
cităm şi noi pe professor honoris causa, doctor în psihologie, Ion
Mânzat, „ ...toate au loc împreună şi deodată şi nu unele după
altele, ci unele prin altele...“ şi să deducem că timpul, general

Pământului
definit, nu are, fiind un plan, direcţie şi sens..în accepţiunea fizică
a acestor ultimi termeni conceptuali.
Ceea ce înseamnă că:
- timpul propriu;
- timpul observatorului, nu ar avea sens şidirecţie, ci, dimpotrivă,
sunt axe orientate.
- timpul cosmic (sidereal);
„Trecut şi viitor e în sufletul meu,ca pădurea într-un sâmbure de
ghindă “(Mihai Eminescu „Geniu pustiu“). Vom porni de la
modalitatea de a concepe timpul în antichitate, luând ca punct de
plecare unele viziuni din mitologii diferite, pornind de la
concepţiile unor filosofi orientali, greci şi ajungând la modul de a
„vedea „ timpul de către filosofi, fizicieni moderni sau
contemporani nouă. Mitologia greacă a preluat pe Chronos-nume
şi concept-de la iranieni –care aveau deja conceptul de timp
infinit (Zrvan Akarana).
Acelaşi Chronos este întâlnit la Hesiod, Orfeu, Pherekydes din
Syros.Chronos apare la Mnaseas din Patrai, aici primind
semnificaţia timpului abia în cosmogoniile orfice de început. El
este imaginat sub formă de balaur, având capete de taur sau de
leu şi ajunge să fie considerat chiar zeu.În această nouă ipostază,
primeşte atributele unei zeităţi, fiind considerat „cel fără
bătrâneţe” format din apa care la rândul ei era un principiu
fundamental, ce stă la baza tuturor lucrurilor.(Si a zis
Dumezeu:”Sa fie o tarie prin mijlocul apelor si sa despartata apele
de ape!”si a fost asa....A facut Dumnezeu taria si a despartit
Dumnezeu apele cele de sub tarie de apele cele deasupra tariei.
Taria a numit-o Dumezeu cer )
Postura de zeu îl face să fie la originea altor :

Pământului
coprincipii cum ar fi:
-Ether,
-Chaos,
-Zeus.După Pherekydes din Syros existau trei principii:
Zas(focul), Chtonia(pământul) şi Chronos care a făcut din propria
sămânţă”:
- focul;
-mişcarea;
-aerul;
-apa”.
Pherekydes indică după cum se pare ca origine a aproape tot ce
există Timpul…
În civilizaţia Maya se credea că timpul se repetă la 260 de ani, iar
la vechii indieni la 12000 ani. Ciclic, dar nu circular, timpul în
aceste civilizaţii are probabil legătură cu ideea (credinţa) în
reîncarnare. Grecii antici gândeau timpul ca liniar, iar vechii iudei
şi ireversibil. Concepţia creştin-ortodoxă aduce ca noutate o
realitate multiplă, intuită şi în unele medii ştiinţifice, fizica lui
Feynman şi conceptele noi de Megavers, gândit ca Fibră ce
suportă Fibraţi (Existenţe) semănând foarte bine cu noţiuni ca
Mântuire Vremelnică relativ la cea Veşnică, care aduce în prim
plan Biserica Ortodoxă cea Apostolică prin Har şi Adevăr. In
tratarea unui subiect atât de fierbinte cum este acela de suflet, am
făcut eforturi în a găsi suport informaţional, să găsim un vehicul
adecvat pentru ca matricile (paternurile) ADN să dea socoteală –
nu atât pentru partea biologică din organism, cât mai ales pentru

Pământului
felul cum este condus biologicul. Mai ales pentru acea parte prin
care este organizată şi–credem noi-condusă latura psihică.
O componentă cu o latură puternic informaţională este timpul asa
cum prematur am aratat in „Misterele Timpului - O Teorie a
Transcendentei”, indexul timpului nu e doar intre 0 si 1 ci
continuu intre 0 si 1, adica [0,1](vezi Anexele cartii).
Cuplat de la Einstein încoace cu spaţiul într-un continuum
cvadridimensional numit Spaţiu Minkowski, pentru intuiţia
comună arată ca un con de lumină, con ce se repeta in 5-D.
Acesta asigură legătura dintre cauze situate în partea inferioară a
conului, numit şi conul trecutului, trecând prin origine spre cele
mai probabile evenimente viitoare, aflate în partea superioară a
conului. Cauzalitatea este asigurată doar în interiorul Conului, în
afara sa fiind Altceva, Altundeva sau Alt Univers...Legătura dintre
cauză şi efectele posibile este făcută prin semnale luminoase, ale
căror proprietăţi remarcabile le cunoaştem.
Iată deci că în conurile de lumină, ”înfăşurate pe axa timpului”,
semnalele ce unesc evenimentele, separate nu neapărat spaţial,
dar separate neapărat temporal , sunt singurele care unesc
evenimentele.
Timpul devine astfel punte informaţională între evenimente,
justificând pe de-a întregul ideea că el reprezintă informaţia în
stare pură.
Astăzi, timpul este conceput în ştiinţă ca entitate neliniară,
vorbindu-se tot mai des, în fizică şi în alte domenii de „ curbe
temporale”, pe care „circulă” conurile de lumină ce definesc
mişcarea şi evenimentele.
Dar, de unde au apărut ideile de timp neliniar, curbe temporale ?

Pământului
Un foarte apropiat colaborator al lui Einstein, renumitul om de
ştiinţă John Archibald Wheeler în articolul său din ianuarie 1988,
intitulat „World as system self synthesized by quantum
networking” formulează mai multe „chei” şi „puzzles”, care
reprezintă tot atâtea nedumeriri. Una dintre aceste nedumeriri
este : „ Cum să se derive timpul ,dacă nu se consideră timpul ?”
𝑡 =
𝜏(𝜏ⁱ)⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝜏
,unde 𝜏₁ este timpul cosmic, 𝜏₂ este timpul propriu,
iar 𝜏₃ este timpul observatorului.
Altfel spus, faţă de ce să se scurgă timpul, dacă nu există o altă
coordonată, independentă din care acesta să provină, să derive ?
Un posibil răspuns este „ordinea implicată” definită de
cunoscutul om de ştiinţă David Bohm, ca „mişcare din care totul
provine şi decurge, fie că este spaţiu, timp sau materie”.
Această aserţiune îl apropie mult pe Bohm de renumitul filosof al
Greciei antice, Aristotel .
Aristotel ar fi vrut ca de la început să precizeze dacă timpul face
parte dintre existenţe sau ne-existenţe şi „care este natura lui”. El
se gândea desigur la Pitagora, ale cărui idei despre timp sunt
cumva asemănătoare cu unele din contemporaneitate, când
afirmă că „timpul este sfera ultimului cer” sau „unii spun că
timpul este mişcarea întregului”.
S-ar putea deci spune că „timpul înconjoară Universul”(a se citi
„impregnează Universul”. Pitagora concepe deci timpul în afara
Universului cognoscibil nouă ,completându-l. (vezi J.A.Wheeler
art. cit., Mihai Drăgănescu – „Inelul lumii materiale”)
Aceasta nu presupune distanţe mari, ci doar găsirea de „porţi
informaţionale”, care să permită măsurarea timpului universal,
din care timpul nostru decurge, ca derivată fizico-analitică. După
apariţia Teoriei Relativităţii, se pare că în conformitate cu viteza

Pământului
de derulare a unui proces fizic, se prefigurează o mulţime de
timpi asociaţi fiecare cu mişcarea lui.
Multitudinea aceasta de timpi dă curbele temporale, care
desfăşurându-se, precum părul în şuviţe formează un adevărat
câmp temporal.
Acest plan(câmp) temporal este izomorf (asemănător în privinţa
unor proprietăţi) cu planul complex. Acesta nu este altceva decât
un plan neted ca suprafaţa unei mese şi are anumite proprietăţi.
O calitate foarte importantă, din punctul nostru de vedere, este
aceea că planul complex este împărţit în Benzi*şi fiind izomorf-
cum am arătat şi înainte-cu Planul (câmpul) Temporal, calitatea
de-a fi împărţit în Benzi se transmite şi acestuia.1
Revenind la cei vechi-Archytes ne-a lăsat aceasta : „timpul
universal este intervalul naturii(Φ –toate con-cresc peste
marimea lui Φ) şi al universului ”. Aristotel afirmă : ” ..alţii spun
că timpul este sfera însăşi”.
Tot Aristotel afirmă : …”Desigur, timpul este o parte a mişcării
circulare, dar nu este mişcarea circulară”…. pentru că …”dacă ar fi
mai multe cercuri la fel, timpul ar fi mişcarea oricăruia dintre ele,
astfel că timpul ar fi mai multe timpuri în acelaşi timp”. Iată o
afirmaţie care , deşi este o nedumerire , poate fi foarte bine
socotită o idee pre-relativistă.
….”cei care spun că timpul este sfera întregului, au socotit aşa
pentru că toate sunt în timp şi în sfera întregului,…..dar pentru că
se pare că timpul este mişcare şi transformare, aceasta s- ar
putea cerceta”.
Timpul, putem spune „impregnează” Universul ; timpul este deci
măsura tuturor mişcărilor şi transformărilor din Univers, de fapt
este un sumum al tuturor acestor măsuri .Se sugerează, de fapt că

Pământului
timpul „se scurge” faţă de Ceva (art. cit., op. cit.). Schimbarea
întreagă este mai rapidă sau mai înceată, timpul însă este la fel
peste tot şi peste toate lucrurile. Wheeler scrie că 10⁸⁰ paticule
inseamna 10⁸⁰ timpi, referindu-se desigur la timpii proprii ai
particulelor.
Aşadar, timpul nu este mişcarea, dar este măsura mişcării, deşi
„odată cu mişcarea, noi presupunem şi timpul”, pentru că „noi
cunoaştem timpul când delimităm mişcarea, delimitând
anterioritatea şi posterioritatea ; şi atunci spunem că s-a produs
timpul, când în mişcare, luăm cunoştinţă de anterioritate şi
posterioritate”. Aceasta este temă de discuție și astăzi.
Timpul nu este mişcare, ci mişcarea este timp, întrucât comportă
o măsură, adică un număr.
„…dar noi măsurăm nu numai mişcarea cu timpul, ci măsurăm şi
timpul cu mişcarea, prin faptul că se determină între ele”… „şi
zicem că timpul este lung sau scurt, măsurându-l cu mişcarea”….
„căci noi măsurăm cu timpul mişcarea, iar cu mişcarea măsurăm
timpul”…TIMPUL ESTE INFORMAȚIA ÎN STARE PURĂ ȘI
RECIPROC, INFORMAȚIA ESTE TIMPUL ÎN STARE PURA.
„….mişcarea se potriveşte cu mărimea (n.n.-cu măsura), iar
timpul cu mişcarea (n.n.-ca în Teoria Relativităţii), pentru că
aceste cantităţi sunt continue şi indivizibile.
Astăzi, însă noi măsurăm timpul cu ritmul (frecvenţa) şi ritmul cu
timpul. O întreagă ramură de Analiză Matematică-Analiza
Fourier-se ocupă de ritmuri şi frecvenţe, dând de lucru
fizicienilor, care folosesc această analiză spectrală Fourier în
codarea şi decodarea informaţiei provenite din natură. În
Biologie şi Genetică se analizează informaţia schimbată de gene
cu mediul înconjurător. În Astronomie se face analiză spectrală
pentru studierea corpurilor cereşti, iar una dintre cele mai
gustate aplicaţii ale analizei Fourier este Televiziunea.

Pământului
Pulsurile TV au forma simplu spirală, cu chiralitate de stânga sau
de dreapta.
Dacă Aristotel, filosof genial, dar marcat de lipsurile conceptuale
ale vremii sale, a reuşit să ajungă atât de aproape de ideile de
bază ale Teoriei Relativităţii, peste aproximativ 2000 de ani,
Mihai Eminescu, filosof al poeziei şi poet al filosofiei, şochează
încă, acum la aprox.125 de ani de la moartea sa prin faptul că aşa-
numita sa poezie filosofică este atât de aproape de concepte fizice
care şi astăzi poartă pecetea perenităţii.
Este probabil că Eminescu avea cunoştinţă de unele concepte-
avangardiste de la cursurile de fizică, filosofie sau de filosofia
fizicii, pe care le-a audiat cu siguranţă-aşa cum se poate vedea din
„Fragmentarium”- prin Universităţile germane şi austriece.
Nu e de mirare că în poezia filosofică a lui Eminescu întâlnim
concepte relativiste, concepte care abia se prefigurau pe atunci şi
pe care poetul probabil le-a auzit pomenite la cursuri, dar care s-
au cristalizat în formidabilul creuzet al sufletului poetului abia la
deplina maturitate filosofică a acestuia.
Este remarcabil abia la câteva zeci de ani mai târziu, prin
contribuţiile lui Lorentz şi Fitzgerald s-a ajuns la fondarea de
catre Einstein în 1905 a Teoriei Relativităţii restrânse şi care abia
în 1915 a fost dezvoltată de către Einstein şi Minkowski în forma
ei Generală.
Pentru „relativitatea eminesciană” stau mărturie poezii cum ar fi
„La Steaua”, „Luceafărul”, „Scrisoarea I ” ,iar ca proză „Sărmanul
Dionis” este prototip de relativitate şi holografie cuantică.
În poezia „ La Steaua” putem interpreta versurile:
„Icoana stelei ce-a murit

Pământului
Încet pe cer se suie
Era pe când nu s-a zărit
Azi o vedem şi nu e…”
Este un scenariu de stingere a unei stele. În locul său de pe cer,
lumina emisă până la colapsul stelei călătoreşte în valuri
succesive, făcând ca imaginea ei să se propage până la noi (cei
care observăm) la distanţe de mulţi ani – lumină , chiar după un
timp foarte lung de la consumarea rezervei de hidrogen a stelei
„murinde”.
Distanţa la stea este determinabilă (măsurabilă), aşa cum rezultă
din ultimul vers al strofei, unde se precizează că momentul
stingerii stelei coincide cu perceperea luminii sale de către
observator. Într-adevăr, remarcabil !
În Scrisoarea I, relativitatea timpului şi a spaţiilor siderale
caracterizează colapsul gravitaţional:
„Soarele , ce azi e mândru , el îl vede trist şi roş
Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi,
Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ
Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi;
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,
Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie,

Pământului
Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace,
Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace…
Foarte cunoscut în zilele noastre, Universul fluctuant există între
două modalităţi opuse : extindere şi contragere. Partea a doua
este tocmai ce sugerează primele şase versuri, starea de trecere
spre un colaps gravific de proporţii universale, în care „planeţii”
sunt atraşi de forţa colosală a unei supergăuri negre, iar „cerul se
strânse ca o bucată de piele făcută sul”(ne spun versurile 5 şi 6),
iar timpul se dilată până la stopare (vezi Teoria Relativităţii
Speciale), ne spun versurile 7 şi 8.
În „Luceafărul” există mai multe strofe care se leagă implicit sau
explicit cu Relativitatea.Un exemplu este şi strofa de mai jos :
„Porni Luceafărul. Şi-n cer
Creşteau a lui aripe,
Şi căi de mii de ani treceau ,
În tot atâtea clipe”
„Creşteau în cer a lui aripe…”- aceasta înseamnă creşterea vitezei
Luceafărului faţă de Pământ :
„Şi căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe”
„Mii de ani „se scurgeau pe Pământ, dar viteza Luceafărului era
atât de mare încât, în conformitate cu Teoria Relativităţii, pentru
el erau necesare doar „clipe”(„tot atâtea clipe”). Există şi o scurtă

Pământului
formulă relativistă care exprimă şi concretizează ultimele două
versuri :
𝑻𝒐𝒃𝒔𝒆𝒓𝒗𝒂𝒕𝒐𝒓 = 𝑻𝒑𝒓𝒐𝒑𝒓𝒊𝒖√ 𝟏 −
𝒗²
𝒄²
unde Tobservator este timpul scurs pe Pământ, iar Tpropriu este
tipul ce se scurge pentru Luceafăr ; el se deplasează cu viteza V.
Să mai dăm interpretare şi strofei ce urmează:
„Un cer de stele dedesupt,
Deasupra-i cer de stele,
Părea un fulger ne-ntrerupt,
Rătăcitor prin ele…”
redă o idee caracteristică pentru deplasările supraluminice
(…”Părea un fulger ne-ntrerupt…”)
Mai mult-(…unde-ajunge nu-i hotar…”)—în mişcarea sa cu viteză
cel puţin egală cu viteza luminii, Luceafărul atinge şi chiar
depăşeşte „Barierele Universului”, iar timpul se dilată până la
stopare (n.n.-…”şi vremea-ncearcă în zadar, din goluri a se
naşte”).
Eminescu este perceput ca precursor al unor idei relativiste şi de
numitul doctor Ygrec, în „ Ştiinţă şi poezie”—„Adevărul literar şi
artistic”—din 21 mai 1922 ori de inginer N. Hoisescu, în
„Orizontul” nr. 38, din 20 septembrie,1923.
În eseurile scrise de autorii mai sus citaţi, legăturile relativităţii
cu poezia lui Eminescu vizează –aşa cum şi noi am găsit-

Pământului
„Luceafărul”, ”La steaua”, „Scrisoarea I”, povestirea fantastică
„Sărmanul Dionis”.
Legăturile stabilite atunci sunt poate cele mai timpurii, având în
vedere că la acea vreme Teoria Relativităţii prezenta caracter de
noutate .
La vremea când au apărut, ele nu au fost luate prea în serios de
critica vremii, din insuficienta pregătire ştiinţifică a criticilor de
atunci –critică de orientare aproape în exclusivitate de tip
umanist.
Aşa că au fost tratate cel mult drept bizarerii, căutare cu orice
preţ a ineditului de către autorii mai sus citaţi.
Şi pentru că majoritatea cititorilor zilelor noastre cunoaşte proza
scurtă „Sărmanul Dionis”, subliniez că în partea sa de început,
este prezentat poate pentru prima dată într-o operă de
anvergură, cunoscutul Principiu al Holografiei Cuantice, într-o
formă puţin rudimentară, însă explicită.
„Să ne-nchipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte, şi
toate celea din ea scăzute în analogie, locuitorii acestei lumi,
presupuindu-i dotaţi cu organele noastre ar pricepe toate celea
absolut în felul şi în proporţiunile în care le pricepem noi. Să ne-o
închipuim acum, înmiit de mare –acelaşi lucru. Cu proporţiuni
neschimbate-o lume înmiit de mare şi alta înmiit de mică, ar fi
pentru noi tot atât de mare. Cine ştie dacă nu trăim într-o lume
microscopică şi numai făptura ochilor noştri ne face s-o vedem în
mărimea în care o vedem? (…) Presupuind lumea redusă la un
bob de rouă şi raporturile de timp la o picătură de vreme, seculii
din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite şi în aceste
clipite oamenii ar lucra tot atâta şi ar cugeta tot atâta ca în evii
noştri“.

Pământului
Iată un mod de a gândi lucrurile şi fenomenele-fractalic-în baza
princi-piului holografic, la acea vreme neprecizat încă…
Cine oare putea scrie, îngroşat, pentru a scoate în evidenţă
înţelesul tainic : „O lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă
fiind de-o altă ordine de lucruri“(„Sărmanul Dionis“, Manuscrisul
2269, fi1a 19-39, Biblioteca Academiei 2287).
„Orice accelerare de mişcare scade timp, sporeşte spaţiu. Când
unul din termeni creşte, celălalt scade. Toate sunt într-o eternă
ecuaţiune“ ( Manuscrisul 2267 , fila76).
Este evidentă legătura dintre citatul eminescian şi teoria
relativităţii einsteiniene în sens restrâns.
În legătură cu simultaneitatea a două evenimente, Eminescu are
şi aici ceva de spus, măcar că a spus-o înainte ca relativitatea să fi
fost descoperită :
„Nu-i adevărat că există un trecut –consecutivitatea e în
cugetarea noastră, cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi,
aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan“(„Sărmanul
Dionis“).
Evenimentele nu se desfășoară unele după altele, ci unele prin
altele (professor Honoris Causa dr.Ion Mânzat)
1* vezi„Analiză Matematică-Funcţii Complexe-P. Hamburg, P. Mocanu şi N.
Negoescu, pag.33, din care cităm: «...funcţia exponenţială este periodică, de
perioadă 2πί››. Această proprietate spune că planul complex C se împarte într-o
infinitate numărabilă de benzi, paralele cu axa orizontală Ox»“.

Pământului
STATUSUL TRIPLU AL TIMPULUI (⩚), INTELES CA
INFORMATIE - IN ACORD CU
Feynman P. Richard (1965 PHYSICS NOBEL AWARDED)
The torsionic Force –by Ghenadi Shipov upon the coherent
triple state of space-time makes on the PLATEAU’s of Complexity
of Richard P.Feynman (Nobel Awarded in 1965) transformes
these plateau of complexity in densified space in particles,
containing littlle resorts.
Feynman Clocks describe exccellently the “small clocks”-
Einstein, “small radars” – Louis de Broglie as Feynman clocks
working upon “plateaus of complexity”, “sequential complexity”,
and finally brains or not “causal networks”.
What I said about brains is not just for brains.Yes, even the
brain is not a causal network, the plateaus of complexity of
Feynman clocks – FCs - are suficientlly to explaine the brain –
causal and non-causal.
The sinusoidal strings explaine the movements of particles.
Detensioning the litlle resort of particle, this resort became a
sinusoidal string and the matter of the particle is leaking along
the resort, because in the energy of vacuum, matter and anti-
matter have one single force guiding it- the tensions of the small
resorts and a mirror expressing the force matter anti-matter (you
heard about the energy of vacuum).
When the force of tenssion of sinusoidal resort is
maximum, the matter or anti-matter goes to leak the along the
entire extended resort, wich bacame sinusoidal string, recalling
the particle in this second position and so on.
But, why the time is a SPIRAL?
Well, because the enseen SUPER MIRROR split a particle
in two particles evolving different in time (see “bubble

Pământului
chambers” and the associated picture), accordinglly with
Feynman’s Diagram.
Clearly, one particle goes in the direction of positive time
and the other –back in time(see Addison Wesley, Pearsson
Edition, Physics for scientists and engineers and Physics for
University), in respect with Feynman considerations.
CU-ARC uri dupa LEO VUYK - FORMA STRING SINUSOIDAL
Parks citând pe Messod si Roger Sabbah („Secretele
exodului”, 2000) pentru a explica traducerea din aramaică
Sf. Scripturi revelează că evreii erau monoteisti, având
preoți „Yahoud”, iudeii exilați din Egipt, care au fost la
inceput preoți ai lui Amon si apoi ai lui Athon, sub influența
lui Ankenaton (Ank-in-Athon), insmnand Cruce in Soare
(Son – Germanic – ceea ce inseamnă si Soare, dar si Fiu),
care dă fertilitatea, care transformă pe Athon ca unic
Dumnezeu (n.n. Discul Solar, ca obiect era numit Tehen

Pământului
Athon, vezi si “Fondatori de mai religii”, Potter, C., F.,
Prietenii cărții, Bucuresti, 1998). Athon este Dumnezeul lui
David, care scrie:”Salaș-Elu-I-Tu-Te-ai în Soare, Doamne,
Dumnezeul nostru”.Asemenea, citarea mea este după acad.
Dan Winter, dar nu numai, ci si dupa alții – egiptologi, care
au tradus si cunosc partea care se referă la Ank-in-
Athon.CRUCE ÎN (ÎN TREI)SOARE E-RA ⊛҉ o binecuvântare
pentru egipteni si evrei…simbol vector al fertilitaății si
oricum - ambele rase sunt semite.”Marele oraș al
Orizontului este plin de farmec. În el de desfasoară
ceremonii placute”, scrie si Martini, Alberto, in “Enigme
captivante ale istoriei”, Prietenii Cărții, Bucuresti, 2002 si
”Stonehenge- Pietre care privesc spre Soare”.Civilizații si
orașe, cum ar fi : Zei păgâni, Quetzalcoatl, sarpele cu pene
Tot aici găsim replica civilizației tlaxcalane (America
Centrală) a Potopului, numai Tezpi - Noe Indian – fiind
salvat - cu plante si animale, pe o corabie(Noe s-a născut în
prima zi a anului,iar potopul a durat din luna intâi, ziua 27
până în luna a șaptea(septembrie), ziua 27; vedem vedea ce
calendar exceptional de exact se folosea in vremea lui Noe.
Ideiile lui Bohm, Blohintzev, Vigier, Salam, Ion C. Tudor
Aceste sugestii nu par atat de bizare, deoarece combina, doua
soluții cuantice diferite sugerate de către David Bohm si Jean Paul
Vigier, descrisă în: „Potențial infinit, timpul si viețile” de David Bohm
(1996); D.Peat: Cotări(1): „David Bohm argumentează că aceste
potențiale cuantice (deasemenea folosind modelul logic de reducere la
absurd in ceea ce privește modelul dublei soluții)”, ghideaza electronul
in versiune non – mecanică.
In acest articol,voi folosi ideea comparată cu Marele Sunet
Intricat.(2).Explicația favorită a lui J.P. Vigier pentru procesele de tip
termic de asemenea manieră a unui tip de subducție, ca mecanism al
proceselor de tip sub cuantic fluid, ca bază a propulsării electronului in
jurul unui punct atractor.
In acest model fizic nou voi numi acest fluid sucuantic,
vacuum Higgs-virgin fluid energetic de oscilație. (3) Abdus Salam

Pământului
considera impreuna cu Jogesh Pati, in 1974 că Cuarcurile și
Leptonii sunt formati din 8componente Preonice(4 Cromoni si 4
Flavoni-Ion Tudor) sunt deci 8 dimensiuni in macro, mezzo si
microscopice parți ale lumii, incluzând ordinea Implicată si
Supraimplicată a lui David Bohm.
Dacă cu-arcurile si leptonii (mai puțin neutrinii) sunt
capabili sa absoarbă energia direcționata din vacuum, ei ar trebui
să aiba cunoasterea pe care fiecare timp le are despre viteza si
direcția lor in spațiu. Soluția este de a re-introduce idea mai puțin
ciudată a unei simetrii universale, prin postularea a mai puține
bizarerii anume existenta unui Univers Dual Anti-Oglinda
corelata EPR, ceea ce voi numi:Big-Bang intricat in jos, spre scala
lui Planck.
Cuvantul de ordine ar fi „Univers Dual si Non-Cartezian
existent, cu acelasi timp in ambele Universuri. Cartesianul "Cogito
Ergo Sum" "Gandesc deci exist” devine „Non-local corelat,
existăm si gândim separat” see TESTS, Libet)
Pentru a evalua pe Feynman: „Ei bine , veți spune, mă ocup
de matematici o vreme, asta este suficient de bizar”.
Oricum, invers iarăsi, vom spune, Feynman cu asta se
ocupă, el este un matematician.
Asta e tot, materie, energie si mișcare sunt rezultatul
oscilațiilor Higgs-boson virgine, in cadrul unei latice 3-
dimensionale- trei probabil de la „three times Feynman
clocks”. Aceste fiecare cu-arcuri sau lap-ton(buclă – tur, tură-
perioada a unei particule, iar ton – frecvență). Deci fiecare
Quarc și Lepton are un nivel sub-cuantic real si e capabil să
roteasca prin coliziune alte particule... );coliziune cu vacuum-
ul, susține Leo Vuyk...dacă vacuum-ul ar fi un fel de vid...dar
nu e...
SPINUL acestor particule poate fi POLARIZAT...dar nu
cum susține Leo Vuyk...la această frecare cu vacuumul...nu, ci
cu particulele ce plutesc ici- colo prin vacuum.

Pământului
Polarizarea aceasta a SPINULUI –asociat rotației ar fi
LORENTZ-covariant cu MEMORIA direcției si MAGNITUDINII
in spațiul Higgs-boson virgin. Această MEMORIE ar fi deci
instantaneu corelata EPR.
Mecanicist, referindu-ne la Un Univers, indicat si
direcționat acționeaza prin coloziuni reale si oscilații reale, la
efecte HOLISTICE de intricare a unor acțiuni pe diferite
PALIERE EXISTENȚIALE ale Universului considerat.
Elementele de la Big Bang (Big Sound) incepând, cu elemente
in tangență si îngemănând elemente descrise cu parametri
ascunși și MECANICIST – (MECANIC HOLO-EXITENTIAL) în
acelasi timp, nu rămânem, cum am putut vedea mai sus fără
răspuns, in prezentarea mea, pentru că aceste fenomene au fost
prezentate ca ÎNGEMĂNATE incă de la primele aserțiuni, ceea ce,
având in vedere postulatul de mai sus, ne arată
RECIPROCITATEA dintre cele prezentate mai spre început cu cele
prezentate in aceste rânduri, aici cu VALOARE de MARTOR, cu
valori(MAI MULTE) de selecție și semnificație.
Many Worlds Interpretations(Mai multe interpretari ale Lumii)
Sunt mai multe interpretări ale lumii. David Deutsch scria:
"Experimentele au confirmat Fizica Cuantica si multitudinea de
interpretări ale lumii, este interpretarea ne-paradoxală a
acesteia. Toate aceste lumi sunt reale si eu sunt într-una dintre
ele. Universul este descris ca fiind una dintre ele ca ecuație a unei
unde, afirma Leo Vuyk.
În esență, ecuația arată că în fiecare moment, lumea
(Universul) duce la mai multe lumi. Este vorba de mântuirea
vremelnică relativ la cea veșnică. În fiecare moment, timpul se
despică, o multitudine de lumi, fiecare corespodentă unei unice
realități , unui singur palier existențial.
Oricum, această cunoscută problemă ontologică a Lumilor
Multiple este apariția in timpul mereu despicat - ca un fel de bule
– a bilioane de universuri, care se spliteaza continuu, toate din
cauza TUTUROR POSIBILITATȚILOR DIN MECANICĂ, datorită

Pământului
infinității sale. Pentru simplul fapt ca NU toate funcțiile se
datorează faptului ca undele asociate nu se splitează.
Numărul universurilor din megavers este raportat la
frecvența envenimentelor cuantice, deasemenea raportate la
ramurile universurilor ca istorii.
John Archibald Wheeeler pune problema unei sume de
istorii, necum a unei singure istorii.
Experimental, avem pe D. Deusch, care pentru astfel de
frecvențe duc la ramuri de universurilor după frecvențe, pentru
ca particulele cuantice care produc fenomene de interferență ale
fenomenelor de pe ramuri ale diferitelor istorii.
Deasemenea putem spune că interferențele fenomenul,
ele produc in mod evident mai multe universuri(și dubla splitare
pecare experimentele le evidențiază, relevă o multitudinile de
universuri – universuri în vecinătate, în acord cu D. Deusch),
anume universul real, unde locuiesti si un univers umbra.
Întâi, se sugerază transltarea peste problema de rezolvat,
prin translatarea particulei umbra, bazata de D. Desch, care se
raporteaza aici la și el formileaza ipoteza particulei umbra in
urma masurătorilor lui Stern si Gerlach sugerănd ca această
peoblemă poate fi rezolvata dacă translatăm își poate gasi
rezolvarea prin translatarea umbrei peste universul real, acaesta
găsindu-și oricum acompaniamentul măsurându-l nu numai de
Stern Gherlach ci si măsuratorilor pe această cale specifică,
măsurătorilor pe calea specifica pentru particulele umbră ale lui
Mach-Zehnder , acestea până la măsuraea particulelor umbră pe
calea lor specific).
Deci ca stare : Acești fotoni diferiți, suportă o despicare in
funcțiile-undă in aceată oglinda-antioglindă și reprezintă de
asemenea) fotoni si tot atâtea particule reale in corelație(foton-
pozitron, proton - antiproton deci si alte particule - antiparticulă
).Aceasta este ilustratrea, in fond, a corelației EPR. Pe această cale
cuarcurile si leptonii, (neutrino sunt excluși, deci două moduri de
existență dau moduri care pot despica intr-ordine generală,

Pământului
justificând existența a două lumi pentru particule macroscopice
pentru care avem
http://www.almaden.ibm.com/almaden/media/image_mirage.ht
ml )
Secundo, sugerez că Universurile Multiple ale lui D.
Deutsch rămâne să fie interpretate ca identic – sincronizate
Universuri Anti –Oglindă, identic sincronizate, spațial separate și
ne – corelate EPR.universes could also be interpreted as identical
synchronized anti-mirror universes spatially separated and non-
local EPR correlated. Thus in this paper "Many Worlds" is
interpreted differently from "Deutsch’s MWI", the wavefunction
collapse is still incorporated as an "objective phenomenon", there
are EPR correlated observers outside the system, which are
positioned in the opposite dual universes. "Hidden variables" or
real particle forms are responsible for the "chance" element in
nature, and together with a local oscillation pattern of real
nonzero-sized vacuum particles (dubbed Higgs-Virgin particles)
they are responsible for the exact ticking rate of atom clocks and
they are the origin of time and mass all according relativity rules.
However, the strange and counterintuitive possibility is
postulated that this quantum vacuum resistance for mass in
motion can be compensated by the quantum vacuum itself ONLY if
we combine the ideas of Vigier, Bell, Bohm and Salam, and a new
dual universal Bohmian alike "pilot wave", which is interpreted as
the EPR correlation (or Big Bang entanglement) between
individual elementary anti-mirror particles, living in dual spatial
separated universes.
According to modern physics, the EPR correlation
mechanism predicts that each elementary particle that came out
of the Big Bang had a counterpart (anti-mirror spinning and
charged) particle which was EPR correlated. These EPR
correlations should now be "washed out" due to a not well-
understood "decoherence" and annihilation mechanism, which
created the so-called "broken symmetry" of our material
Universe. However, this model predicts that the EPR correlated

Pământului
anti-mirror symmetry between particles is still there, in the form
of dual universal symmetry synchronizing mechanism called "Big
Bang entanglement" which should exist between dual spatial
separated copy universes.
As a result, these ideas introduced a new ontology of
physics, and a new particle-wave-vacuum principle. The vacuum
is supposed to be filled up with real so-called non-zero sized
energetic oscillating so-called "Higgs-virgin particles" (i.e., Dark
Energy). These linear oscillations should have the "Planck length"
(10-35 cm), and are supposed to be the base of a quantum space
frame, with the geometry of an incomplete complex chiral space
frame lattice.
By comparing different real 3-D octa-/tetrahedron lattice
models, it came out, that there are at least two possible chiral
lattice models possible, with a left- and a right hand spiraling
geometry.
Intr’adevar, “propulsorul” - axial al particulei (vezi
reprezentarea grafica, apartinand lui LEO VUYK mai jos in schita
particulei), infasuratoarea pe con – arcul spiral al particulei –
incepe de la varful atractor al conului, urcand pe con in spire din
ce in ce mai largi.
ARGUMENT(⩚)
Dintotdeauna, scolile, academiile-asa cum erau numite-
erau asezaminte plasate in vecinatatea unora clericale- biserici,
manastiri.
De aici a rezultat ce poate fi vazut azi-pe alocuri,
totalmente laicizate-institutii culturale sau stiintifice.
Este important, ca atare, rolul de baza in crearea stiintelor
si culturii, in genere.
Se pare, dupa cele relatate in Parintii Bisericii, Oxford
Press, Cambridge Mass, 1957, ca la sfarsitul antichitatii si
inceputurile crestinismului puterea stiintelor era foarte mare, iar

Pământului
secretele lor, scoboratoare din Ceruri si din inspiratia Divina,
faceau multimi mari de oameni sa creada ca nu stiu care zei, le
aratau acele lucruri, mai ales cele legate de viata si de moarte-
care au fascinat intotdeauna omenirea si inca o mai face-fie sub
inspiratie Divina, fie repetand procedee de origine divina.
Astazi, multumita unor oameni cu Daruri de la Dumnezeu,
fie de la nastere, fie descoperite intre timp, nu incetam a ne
minuna de cat rau poate face omul, folosind harismele
dumnezeesti.
Asa zisa Renastere nu a fost altceva decat reluarea
cunostintelor antice-macar ca fusesera fabuloase, cate mai
ramasesera dupa distrugerile succesive ale valurilor de barbari,
huni, vizigoti de tot felul si poruncile absolut imbecile ale unor
imparati care fie se credeau zei, fie erau intr-o avansata stare de
ebrietate alcoolica sau de putere.
La Faculatatea de Fizica, un professor de “FIZICA
ATOMICA SI NUCLEARA”, acorda SAPTE NOTE (CALIFICATIVE);
eu, studiind “Metodele de Chitara”, alcatuite de MATTEO
CARCASSI, respectiv FERDINANDO CARULLI, am inteles ceea ce
orice FIZICIAN, intelege despre UNITATEA LUMII:
Legatura NOTE (SUNETE) – CULORI, care mi-a fost
REVELATA si atunci cand prima mea sotie a venit cu un curs de la
“Facultatea de Informatica”, Curs in care alt Professor arata cum
se construieste un COMPILATOR;
Sotia mi-a spus, ca ONOR PROFESSOR…zice ca el nu mai
are notatii din cele cunoscute; obiceiul lui era sa nu promoveze la
examenul sau decat exact
𝟏
𝟐 ͫ
dintre studenti, adica mereu
jumatate din efectivul grupei de INFORMATICA, jumatate dintre
cei ramasi,, mereu jumatate;
Mie – spunand sotia - ca vaitandu-se de lipsa caracterelor
pentru notatii si simboluri matematice, professorul a inceput sa
foloseasca bemoli, diezi sau becari – mi s-au deschis ochii,
intelegand ca respectivele ecuatii, ce contineau( ⩚ ) diezi, bemoli,
becari erau ecuatii ce transpuneau in cod masina (pe calculator),
sunete sau culori corespondente acelor sunete.
Cuvintele care vindeca.

Pământului
Conform acestora, ADN-ul uman nu este doar responsabil
pentru construirea corpului nostru, dar serveste si ca depozit de
informatii si cale de comunicare. Adica un fel de Internet.
Lingvistii rusi au descoperit ca intregul cod genetic, indeosebi
partea de 90 % declarata inutila de occidentali, respecta aceleasi
reguli folosite in toate limbile umane. Doar 10% foloseste la
formarea limbajului.
Astfel, ei au comparat regulile sintactice (modul in care
cuvintele formeaza fraze si propozitii), semantice (studiul
intelesurilor intr-un anumit limbaj) si cele gramaticale de baza.
Astfel, au descoperit ca moleculele alcaline din ADN respecta
regulile gramaticale obisnuite folosite in toate limbajele umane.
Cu alte cuvinte, limbajele umane nu au aparut “la intamplare”, ci
sunt rezultatul ADN-ului.
Biofizicianul si biologul rus Piotr Gariaev si colegii sai au
explorat si comportamentul vibrational al ADN-ului, adica efectul
anumitor frecvente asupra acestuia. Concluzia este stupefianta:
cromozomii vii functioneaza exact ca si computere
holografice/solitonice folosind radiatie laser generata endogen
chiar in interiorul ADN-ului!
Invatatorii spirituali(duhovnicii) cunosc de mii de ani
faptul ca acest corp uman este programabil prin limbaj, cuvinte si
prin gand; de aceea rugaciunile au efecte benefice, mai ales daca
sunt insotite de plangerile sufletului.
Acum s-a demonstrat si explicat stiintific acest lucru.
Desigur, frecventa folosita trebuie sa fie cea corespunzatoare. Si
de aceea nu oricine are succes totdeauna sau nu obtine rezultate
de aceeasi anvergura. Omul trebuie sa “lucreze” asupra
proceselor interioare si sa obtina o anumita maturitate spirituala
pentru a putea stabili o comunicare directa si constienta cu ADN-
ul. Cercetatorii rusi lucreaza la un dispozitiv care va asigura
succesul cu conditia folosirii frecventei corecte.
In acest fel, intreaga informatie a fost transmisa fara nici
un efect secundar de tipul celor intalnite in practicile occidentale.
Aceasta reprezinta una dintre cele mai mari revolutii in stiinta
medicala, care va duce cu siguranta la transformari uluitoare!

Pământului
Rezultatele spectaculoase au fost obtinute doar prin folosirea
vibratiilor si a limbajului in locul tehnicilor oarecum “barbare” de
chirurgie moleculara. Aceste experimente arata imensul potential
al geneticii vibrationale care are evident o mai mare influenta in
formarea organismelor fata de procesele biochimice ale
secventelor alcaline din ADN (partea de doar 10 % din total).
⩚, ar fi ramas un secret pentru, mine, pana, cand un copil
care si-a petrecut copilaria timpurie in GRECIA, nu mi-ar fi
denumit, ca aceasta litera (⩚) ca fiind – “TRI TON”, adica in greaca
Τρι Θων si echivalentul din EGIPTUL ANTIC al literei a, dar si
SIMBOLUL DIVINITATII ⩚ - Θων-ιτε, denominatia greaca pentru
Sf. Munte ATOS, ⩚γι - ⩚ - Θων; se pare ca in egipteana antica
aceasta litera, aparent ciudata ⩚ fiind citita A sau E sau chiarᴁ.
Astfel A γι A Θων devine E γι(π - ετ) ⩚ Θων ori E γιπετ Τρι Θων
(expresia fiind de provenienta ANTICA);altfel ⩚ - (ᴁ)γ (επι-
pamant, land) Θων. Anglofonii numesc aceasta litera trident, la fel
latinii.
Mai jos exista o harta cu amplasamentul ruinelor capelei
Saint TRIFON(ΤριΦων sau ΤριΦιων ).

Pământului
TIMPULUI PROPRIU, AL OBSERVATORULUI SI SPIRALA LOG-
ARITMICA
“Ce se afla in fire
Sa fie si in forma”
𝑻𝒐𝒃𝒔 = 𝑻𝒑𝒓𝒐 • 𝒄𝒐𝒔𝝋) ⇒ 𝑇𝑜𝑏𝑠 = ̇̇̇̇̇̇̇̇̇ • 𝑇𝑝𝑟𝑜/(𝑐𝑜𝑠ℎ(𝜔), , unde
𝒎[∢(𝑻𝒑𝒓𝒐, 𝑻𝒐𝒃𝒔)] = 𝝋 𝑻𝒐𝒃𝒔 = 𝑻𝒑𝒓𝒐 • [𝒆⁻ⁱᵠ • (𝒆𝒙𝒑(𝟐𝝅𝒊 ̸ 𝟐𝝅𝒊)]
⇒ 𝑻𝒐𝒃𝒔 = 𝑻𝒑𝒓𝒐 • [𝒆𝒙𝒑(𝟐𝝅 – 𝝋)𝒊 ̸ 𝒆𝒙𝒑(𝟐𝝅𝒊) ;
𝑻𝒐𝒃𝒔^(𝟐𝝅) = 𝑻𝒑𝒓𝒐^(𝟐𝝅) • 𝒆𝒙𝒑(− 𝝋) si pentru ca
𝒆𝒙𝒑(𝟐𝝅𝒊) = 𝟏 (∗), SPIRALA LOGARITMICA capata
forma: 𝒓 = 𝒂 • 𝒌^(ᵠ ̸ 𝜶) ⇒ 𝒆𝒙𝒑 (− 𝝋𝒊) ^ (𝟐𝝅𝒊) = 𝒆𝒙𝒑 (𝟐𝝅𝝋)
ceea ce arata ca spirele se departeaza in rapoarte egale.
𝑻𝒐𝒃𝒔^(𝟐𝝅𝒊) = 𝑻𝒑𝒓𝒐 ^ (𝟐𝝅𝒊) • [𝒆𝒙𝒑(−𝒊𝝋)] ^ (−𝟐𝝅𝒊) ⇒
𝑻𝒐𝒃𝒔^(𝟒𝝅²) = 𝑻𝒑𝒓𝒐^(𝟒𝝅²) • [𝒆𝒙𝒑 (𝟐𝝅𝝋)] ⇒ 𝑻𝒐𝒃𝒔 (timpul
observatorului) si Tpro (timpul propriu) se afla in sfera
rapoartele timpilor departandu-se de centru, in rapoarte egale,
asa cum arata coeficientul: [𝒆𝒙𝒑 (𝟐𝝅𝝋)] , iar aceasta pentru
orice spirala logaritmica, exponentiala de mai sus aratand ca si
spirele sale se departeaza in rapoarte egale. (vezi si Leo Vuyk
propeller – propulsorul lui Leo Vuyk)
Identic, 𝑻𝒐𝒃𝒔 = 𝑻𝒑𝒓𝒐 • [𝒆𝒙𝒑(−𝝋 ̸ 𝟐 𝝅)] , care arata sensul
spiralelor temporale : locale, solare, sau sidereale.

Pământului
Pe de alta parte, directa cu in-versa inmultite, dau elementul
neutru, adica unitatea (in sens larg) ca SuperOglinda(SURSA DE
ENERGIE CARE NU ESTE INCA STRUCTURATA, STRUCTURANDU-
SE DUPA VOIE) si punte de legatura temporala intre materie si
antimaterie, fiindca, de exemplu Richard P. Feynman in teza sa
pentru Nobel Award, arata ca ANTIMATERIA se misca in…
TRECUT.
Planul temporal fiind izomorf cu ℝ², deci cu ℂ, i este de norma
egala cu unitatea, idem est: 𝒆𝒙𝒑 (𝟐𝝅𝒊) = 𝟏 , dat fiind ca ‖i‖ = 1,
ceea ce ne indreptateste sa scriem ca planul complex, si prin
izomorfimul de mai sus, ca planul temporal este impartit in benzi
sau in coordinate polare in toruri concentrice sau sectoare
circulare –cand scrierea se face in coordonate polare (∗).

Pământului
CON-ELI-CO-IDE
CON-ELI-CO-ID AL SPIRALEI LOGARITMICE este: r = f(θ) + l
, 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑜𝑖𝑑𝑒 = 𝑓(𝜗) + 𝑙 dar spirala logaritmica 𝑟 = 𝑎 • exp(𝑙𝜗)
⇒ 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑜𝑖𝑑𝑒 = 𝑎 • exp(𝑙𝜗) + 𝑙 .
Pe de alta parte, 𝑓(𝜗) = 𝑎 • 𝑘ⁿ unde 𝑙 = 𝑛𝛼 , iar r este raza
spiralei logaritmice, insa : 𝑡𝑔𝜗 =
𝑅𝑐𝑜𝑛
𝐻𝑐𝑜𝑛
= 1 + 𝑎𝛼 , dar Eli-con-
co- ide are 𝑙 = 𝐻𝑐𝑜𝑛 , de unde : 𝑅𝑐𝑜𝑛 = 𝑙 + 𝑎𝜗 .
Alt fel, forma generala a spiralei logaritmice: 𝑓(𝜗) = 𝑎 • 𝑘ⁿ, cu
𝒏 =
𝒍
𝛼
, deci: 𝑅𝑐𝑜𝑛 = 𝑙 + +𝑎𝑛 • 𝑙𝑛𝑘 ; pentru
𝑎 • exp(𝑙𝜗) = 𝑎 𝑘 ⁿ (1), obtinem: 𝑅𝑐𝑜𝑛 = 𝑙 + ln 𝑘ⁿ (2) .
Din (1), (2) ⇒ 𝑹𝒄𝒐𝒏 = 𝒍(𝟏 + 𝒂𝝑 , care este con- eli-co-ide a
SPIRALEI LUI ARHIMEDE.
Suprafata riglata a con-eli- co-ide
are
caracter de spectru Fourier, din cauza de dualitate unda –
corpuscul.
= {[(
ǀ𝐿ǀ²
𝟒𝝅²
)] − 𝟏] • [(𝒂⍬ + 𝟏) •
(ǀ𝐿ǀ²)
4𝜋²
]}/𝟐
Dar, deoarece, vect-Tor moment cinetic orbital
ǀ𝑳ǀ = • ℏ ⇒ [(
ǀ𝑳ǀ²
𝟒𝝅²
)] = 𝒍 + 𝟏 , unde l este numarul cCU-
ANTIC orbital, cu n valori : {𝟎, 𝟏, 𝟐, … (𝒏 − 𝟏)}.
𝑳𝒛 = 𝒎 (
ℎ
2𝜋
) ⇒ 𝟐𝝅 𝑳𝒛 = 𝒉 .
Din perspectiva vec-tor moment magnetic orbital: µ = (particula
in miscare de orbitare-Θ)
μ = (
ǀ𝛩ǀ
2𝑚˳
) • 𝑳 ⇒ ǀμǀ =
ǀ𝛩ǀ
2𝑚˳ℏ
⇒

Pământului
,
unde μ𝑩𝒐𝒉𝒓 − 𝑷𝒓𝒐𝒄𝒐𝒑𝒊𝒖 = (𝜣𝒎˳)ℏ.
Sau (𝒓’ = 𝒆 ̅ ᶩ ᶿ ) ∧ (𝒓 = 𝒆 ᶩ ᶿ) , in respect cu sensul “TRECUT”
al timpului ∧ sensul (spiral) “VIITOR” al string –ului de timp,
“arculetul” particulei, care se desfasoara sinusoidal, “micul
ceasornic” sau “micul radar” al particulei (Feynman, Einstein, de
Broglie), ceea ce cu adevarat confera character ondulator
particulei, deplasarea sa facandu- se dupa stringuri temporal
sinusoidale (co- sinusoidale).
In figura de mai jos, am figurat sintetic, legatura dintre particula,
con tinand arcul de TIMP SPIRAL, dar prezentat cu “micul
ceasornic” in miscare, materia alunecand pe acest STRING
SINUSOIDAL, provenind din arcul TEMPORAL-
INFORMATIONAL.STRINGUL ESTE TEMPORAL IN PARTICULA si
INFORMATIONAL, atunci cand particular se misca, cu un ”PAS”
EGAL CU LUNGIMEA DE UNDA.
Pe de alt ra parte, SINUSOIDA reprezinta un “ciob” din Marea
Oglinda Universala, astfel incat, ASA CUM S-A CREAT LUMEA,
TOT IN ACEST FEL S-AU FORMAT SI SE FORMEAZA SI SE VOR
MAI FORMA – POATE - PERECHI IN FELUL CEL ARATAT,
PARTICULA – ANTIPARTICULA.
TIMPUL ESTE – CA STRING – OGLINDA NEVAZUTA, CARE IN
PARTE, UNIVERSUL IN MII DE FATETE, LUMI – MATERIE si lumi
ANTIMATERIE, PALIERE EXISTENTIALE, DISTINCTE, DAR SI
INTRICATE, ACEA STA LA NIVEL LOCAL; SI MI LA RE pentru
MEGAVERS, cand OGLINDA ENERGETICA NEVAZUTA IN PARTE
MEGAVERSUL IN MII DE UNIVERSURI, DISTINCTE SI TOTUSI
INTRICATE – IN EN TANG ELEMENTE.
• DESPRE PARTICULELE CARE AU ACEEAŞI FRECVENŢĂ,
SPUNEM CĂ INTRĂ SAU POT INTRA ÎN REZONANŢĂ;
• ESTE CA UN PESCAR, CE-ŞI ÎMPINGE BARCA ÎN VALURI,
SĂRIND APOI ŞI EL ÎN EA, UNDUINDU-SE, OM ŞI BARCĂ,
PE TALAZURILE CE URCĂ ŞI COBOARĂ;
• ÎN FUNCŢIE DE VIBRAŢIA ORIGINALĂ ŞI REZONANŢA

Pământului
ANSAMBLULUI OM-BARCĂ,
CALCULĂM PERIOADA MIŞCĂRII, ADICĂ TIMPUL PROPRIU ŞI
VITEZA DE MIŞCARE A PARTICULEI idem est ANSAMBLUL OM-
BARCĂ SAU PARTICULA-UNDA;
PARTICULA CU UNDA TEMPORALA SINUSOIDALA (IN CORE
PORTEAZA MATERIE-ANTIMATERIE DE O PARTE SI DE ALT- RA -
⨀҉ PARTE A “OGLINZII”)

Măreț fost-a poporul meu în timpuri apuse, măreț dincolo de ințelegerea oamenilor ce-s
acum in jurul meu; având știința ințelepciunii celor de demult, căutand departe in inima
infinității cunoștințe ce aparțineau tinereții Pământului
Cel mai direct in ceea ce am scris mai sus, Laureat Nobel pentru Fizica, a
fost Richard P. Feynman.Se pot vedea particula si antiparticula, in
camera cu bule, string-uri temporale, pe care materia aluneca, se
prelinge atunci cand micul arc de timp se desfasoara, sub presiunea
propriei sale tensiuni interne, de-a lungul stringului de timp, sinusoidal
asa ca in spirala Cornu (vezi Korn).Vezi si Physics for “Scientists and
Engineers”, Physics for University, Ed. Wesley Addison, Pearson, by
Randall Knight, al doilea titlu by Young & Freedman.
Atunci cand atinge Oglinda Nevazuta, Universala, dar si Locala, cu
caracter fractal, particula se despica, luand energie de la oglinda sa
magica, dand nastere unei particule si unei antiparticule.
De exemplu, in CREAREA de anti-electron(pozitron), singurul
inconvenient in tratarea d-lui Randall Knight este explicarea conservarii
energiei in ecuatia nucleara de care scriam.
El foloseste formula lui Einstein pentru aplicarea principiului
conservarii energiei, netinand cont de faptul ca nu prea gasesti electroni
care sa atinga viteza luminii. De aceea mi-am permis sa aduc in acest caz,
o mica rectificare, ce, veti vedea duce usor la rezolvarea problemei
conservarii energiei, in cazul sus mentionat.
Ceea ce se vede la microscopul electronic, in camera cu bule, arata
cam ca doua flori, (spirale in despicarea unei particule intr-o particula si
o antiparticula) Pearson, Addison Wesley, “Physics for Scientists and
Engineers”, respectiv ”Physics for University). Richard P. Feynman –
Laureat al Nobel Award -1965, descrie antiparticulele evoluind inapoi in
timp. Feynman vede timpul ca o entitate “Dreieke—Dan Barbilian-
“Opere I”convergenta catre binärformen, de stocare a informatiei,
fiindca pentru Feynman, “TIMPUL ESTE, IN PRIMUL RAND -
INFORMATIE”-cu caracter statistic, proces s ochastic, dupa el posibil de
a fi stocat, la fel ca orice alta informatie, in memorii de tip retea neurala
sau alti registri posibili de memorie - fie ea si artificiala.
A-se-mana-tor (asemanator), in-mana-un-chi-at (inmanunchiat,
clustered) - ceea ce este propriu repetitiv si pentru structura umana si
pentru multe structuri fractalice, aparatul acustico-vestibular (3-inele
reciproc pseudo-rectangulare, respectand geometria bazata pe o mtrica
indefinite (hiperbolica - Lobacevski) pentru per-ceptia spatiului,
columela, hipocampul, ambele spirale, pentru per-ceptia timpului), iar
pe acelasi principiu, cresterea cochiliilor de tot felul (melci – cu
geometrie spirala, scoici – cu geometrie CARDIOIDA - conurile din

padurile de conifere:pin, brad, molid, circeii vitei de vie, care au trei fibre
de transmisie – cu geometrie spirala, tot atatea cat numarul de
dimensiuni macro, mezo si microscopice, adica 8 in total – ceea ce arata
capacitatea de orientare a vitei de vie in spatiu sit imp, macro, mezo si
microscopic), arata secventierea si per-ceptia timpului, retrospectiv si
prospectiv (predictiv feed-back: feed-forward: care se refera la crearea
unei situatii, care, aproape inevitabil, va duce la un rezultat, desigur
asteptat si feed-before:care se refera la a sti dinainte, a intui).
Pulsurile, obtinute usor cu un stroboscop, sunt de asemenea
spirale, forme de E.M. pe care le puteti si dvs. observa, la aparatele de
receptie TV.
Se ocupa aparatul acustic-vestibular doar de auz si echilibru?
De ce echilibru, daca nu pentru a pozitiona correct obiectele in
spatiu si timp, alaturi de vaz, desigur, aparatul perceptiv- motric fiind
susceptibil de unitate peceptiva, datorat principiului de non-localitate,
aparatul cohlear – vestibular pare a se ocupa nu numai de orientarea in
spatiu, ci fiind legat de capacitatea omului de a-si aminti evenimente sau
chiar prezicand pentru perioade scurte, evenimente.
Ceea ce se vede nu este timpul, ci materia ce acopera stringurile de
timp, aruncate peste haul despartit de “Oglinda Energetica”.Oglinda
Energetica Nevazuta nu este o noutate si serveste la CREAREA de noi
particule si distrugerea altora ce existau, acestea trecand in aceasta
forma de ENERGIE, care este chiar Oglinda Energetica Nevazuta.
Ea are caracter Local, dar si Universal. Si asa, toate s-au facut.
Imaginea de mai sus nu este una perfect legata cu realitatea, fiind
con-sidereal ca aceasta este o buna metafora pentru a intelege ca este un
fragment holographic al microuniversului(o = omicron), iar noi sa
intelegem ca suntem fragmente holografice ale Mega versului.Deisigur,
suntem gemulete in imensul vitraliu al palierelor existentiale pe care,
noi, oamenii zburdam fara de nici o grija, uitand de Maretia Crea-tor-ului
uneori, acel mai de sus Cer – Ω(o-mega).
Spiralele de timp ale materiei, respectiv antimateriei, sunt opuse
ca sens, si de aici ideea de “oglinda”, parcurgand timpul una spre
viitor, cealalta spre trecut.Creierul – causal si non - causal in
acelasi timp.
In acord cu Palierele de existenta(vezi si Feynman, Richard, P. sau

Hitchcock, Scott – High Energy Cyclotron Laboratory, Michigan
StateUniversity), asa cum scriam in “Misterele Timpului – O teorie a
Transcendentei ”, suntem cu totii traitori pe plutele noastre existentiale
de tip cauzal, plutind pe un Mare Ocean(din punctul nostru de vedere) al
Nedeterminarii Universale, macar ca Universul, vazut dintr-un punct
Exterior Siesi, nu este Indeterministic.

MYSTERY OF TIME
Sunday, August 04, 2013
3:56 AM
CUPRINS
1. Argument
2. Dinamica timpului, dinamica sufletului
3. Fibrati pe fibra universala
4. Feynman - platouri de complexitate. Retelele cauzale de
excitatie.Retele secventiale de excitatie
5. Noduri in retelele cauzale Feynman
6. Cu-arc: stranietatile sugerate de Leo Vuyk
7. Apertura circulara si difractia Frenel.Spirala Cornu(Korn)
8. Graficul timpului observatorului in raport cu timpul propriu
este acelasi cu graficul lui Dan Winter obtinut Bliss Tuner,
live.
9. Dimensiuni carteziene sau nu libere
10. Varful conului, ca atractor universal
11. Infasuratoarea conului – o elicoida - conoid
12. Pasul suprafetei riglate, care este conul in sine
13. De ce in toate reprezentarile temporale , conul este figura cea
mai des folosita?
14. Da, indiferent de dimensionalitate, de ce con,apoi alt con
15. J.A. Wheeler, dimensionalitatea este o interogatie si timpul un
mit
16. A nu se confuda "sharp cones" ale lui Trandafir Balan cu
dimensiunile rulate de tip Kaluza-Klein
17. Metrici definite(euclidiene) si metrici indefinite(pseudo-
euclidiene sau hiperbolice)
18. Metrici indefinite de la Die von einer Quantik induzierte
riemanniche metrik – mit Dan Barbilian
19. Cateva consideratii ale lui Nicolae Tesla
20. Postfata.

CREAȚIA ÎN EVANGHELIA DUPĂ SFÂNTUL IOAN, CEL MAI IUBIT(IVIT)
DINTRE UCENICI
Dintre poligoanele regulate, există unul – HEPTAGONUL- ce nu
este tocmai regulat. Dacă laturile sunt considerate egale, atunci
unghiurile sale sunt numere transcendente, adica nu sunt algebrice;
reciproc, dacă unghiurile sunt considerate egale laturile sunt numere
transcendente.
Să considerăm trei piramide heptagonale, adică baza un
heptagon, deci șapte fețe laterale. Prima cu a doua piramidă au pe
rand de 7 ori câte o față cu celelalte 7 fețe ale piramidei 2, iar piramida
2 la fel cu piramida 3. De fapt, fiecare față triunghiulara a 1-piramidei,
admite 7- rotații pe fețele 2- piramidei, fiecare față rotindu-se
împrejurul celor 7 fețe ale 3- piramidei. Analogia ce putem face este
între cele trei heptagoane regulate – pe de o parte – si pe de alt ra
parte sapa cu diamante folosită în foraj asupra rocilor dure, unde trei
roți dințate se rotesc toate trei și in același timp.
Într-un politop cu trei piramide heptagonale avem un total de
conexiuni de 7x7x7= 343
3+4+3= 10 cifre sau zece semitonuri dintr-o gamă de 7 note cu
șapte intervale.
Există un instrument –PSALTIREA – cu zece coarde si un altul –
Indian – a carui grif (gât), este impartit in 21 de intervale (frets), adică
3 game muzicale.Fie de 3 ori 7 note: (e0,e1,e2,e3,e4,e5,e6)x(e7, e8, e9,
e10, e11, e12, e13, e14)x(e15, e16, e17, e18, e19, e20, e21).
7=5Tonuri+2SemiTonuri=10SemiTonuri,deci10STx10STx10ST=10³
=2³x5³;
∑ 10𝑒𝑖
3
𝑖=1 =30, i ⋲{1,3} , adica C₁₀⁷xC₇³ =2x3x5x7x20;10STx21; 21eᵢ
= (C₇³:C₇⁴)eᵢ =1, adica UNITATEA Întreită - Întru Domnul Iisus

Christos (Iisus χριστοσ); unde 3eᵢ este trisonul, iar 4eᵢ tetracordul
grecesc; 21eᵢ = (C₇³+C₇⁴)eᵢ = 70 (apostoli ai Domnului Iisus Christos)
i ={1,2,3,4,5,67} ; Indicii de sus au produsul 12 (apostoli ai Domnului
Iisus Christos). C₇⁵ = C₇² = 360 – să fie grade sexagesimale? (Cmⁿ-
combinări de m luate câte n).
Rapoartele anarmonice sunt de trei ori cate 5: 5, 5, 5 ;de unde 5
dimensiuni: trei spațiale, doua temporale.Câte sunt?
C₂₁⁷C₇³=28488600=2x3x3x15827x100= 2x3x3x7x7x17x19x100
= 2³x 3²x5² x 7²x17x19 (19-lunile embolismice, 19- numărul de ani
lunari si solari care coincid-după calendarul lui Sosigene), 17- puterile
lui 17 – puterile uneia dintre spiralele Pitagoreice, ale unei benzi
temporale, valabile nu doar pe TERRA.
Eɤώ ειμι τό Φιωζ τον χόσμόν ‘ο ⩚ -χολον Θων (Eχω'μ(είμί) 'ο-
λοɤισ-Τεις)-Exomologiste, Echo-'m(είμί)-o' LOGIS-TEIS(Λ 𝛀ΓΙΣ-ΤΕΙΣ).
Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut “Oglinda energetică nevăzută”, atunci nu
am mai fi avut acest Ecou al Cuvântu-lui(Cu-Duhul lui), ca Forță Divină
Creatoare.
În interpretarea lui David Bohm, în afară de dimensiunile macro și
mezoscopice, în numar de 5(3-S, 2T), în microscopic, mezoscopic și
macroscopic, el găsește de cuviință că există si o ordine implicată și
una supraimplicată, anume ordinea “înfășurată si ordinea
desfașurată”. Acestea seamană perfect cu un “SUL” al vieții (see “
REVELATION”, I'MEAN-AM'IN-martor-Iisus(“IM’IN”-sunt înăuntru)
Nazarineanul “APOCALIPSA”), aflat la A-tot-PUTERNICUL(FI ETERN,
Iisus și El'I- TATĂL) Dumnezeu, care desfașoara acest sul al vieții. Iată
cum: ”Întru început e-ra ⊛҉ Cuvântul(CuDuhul), si Cuvântul e-ra la
Dumnezeu, iar Cuvantul Dumnezeu e-ra si prin-trînsul (prin-trei-în-
SUL (papyrus), toate s-au făcut si afară din-SUL nimic nu s-a făcut, deci
încă două dimensiuni, în total macroscopice si microscopice (CU-
ANTICE), 7 – D, in cadrul ordinii Sul-u'Elui Vietii (Papyrus), La
Dumnezeu Ordinea Înfășurată, iar noua, parte din Ordinea
desfăsurată, parte din Ordinea Înfășurată (David Bohm-”The

Whollyness and the Implicate Order”).Vezi si Icoana Maicei Domnului,
DOMNUL Iisus CHRIST OASTE ținând în mâna un SUL PARȚIAL
DESFĂȘURAT, PARTE ÎNFĂȘURAT.
În dimensiunea interioară – nemărginită si supra(a se citi
deasupra) temporală a lui Dumnezeu, în veșnicie (“veșnicia- doar o
clipă sus-pe’n’dată”-Mihai Eminescu), înainte de crearea lumii;
anterior oricarei creații; “mai’nainte de toți vecii”.
Traducerea grecescului Logos sau latin Verbum – care arata
ACTIUNE- vezi actiunea ca si concept de baza in “Fizica Teoretica”,
altfel, in filosofia greaca veche: Puterea de Crea-Tor (Creato-a- RE,
CREATB DE REGE)- REGE (RIG⩚ in limba dacica si romana veche);
ratiunea de a exista a oricarui lucru. In revelatia Sf. Ioan
Evanghelist(ul-Iisus si El-I): Fiul-Fios Ton(greaca)- Lumina si
frecventele ei-vazute, exterioare sau interioare, a doua persoana a Sf.
Trei-imi(ειμι) – vezi interpretarea elinei vechi a lui Erasmus din
Rotterd(e)am.
Cuvantul participa nemijlocit la nasterea timpului, prin actul
creatiei, impreuna cu- EIS(greaca-εισ) este o pre-pozitie din-
amica(intima), sugerand vecinatate, dar si miscarea perpetua si
COMUTANTA cu Dumnezeu TATAL pur-ciel(CIEL - SIEL - CER) za-
TOR al DUHU’LUI(dacica si romana veche-Duh El’I, Eloi, Elo'Him), de
aceeasi-Putere.
Exemplu: sintagma “in vecii vecilor” =”Invie Christos Iisus si in Fi e
Christos Iisus si El’I lor”.
S-a observat ca Prologul Evangheliei dupa Sf. Ioan este o
constructie SIMFONICA si cea mai POETICA dintre Sf. Evanghelii,
scrisa de Sf. Ioan Evanghelistul, cel mai iubit dintre ucenici – vezi
explicatia valorii Tonurilor si Semitonurilor in modelul de mai sus al
Creatiei.
El’I, El’I, la- MA’IS-AVVA-AKTA’(I)N’ I; (studiul lingvistic, dupa
metoda acad. Solomon Marcus, care, desi evreu, cunoaste in
profunzime limba romana, aceasta reflectandu-se in “Lingvistica

Matematica”, al carui autor este).
Sf. ANA: “⩚ THON ‘a’ IS-⩚VVA-OT”(Iisus-Tatal-Sfintul, ⩚NK- IN- ⩚THON
(ANK- IS- ⩚ - THOTH sau ⩚NK- IN- ⩚ -THOTH- “THOTH ⩚ TL⩚
NTUL”(preot atlant), atlantii au fost aproape toti maturati de
POTOPUL BIBLIC, avand intre precepte CUVANTUL, insa dezvoltarea
tehnologica -ANTIGRAVITATIE(de ex.) pentru constructia Π -R⩚ -m'IS
–(Π-P⩚-Iμ'Iς). ⩚NK-IN-⩚THON- nu i-a putut salva din calea apelor
deslantuite - faraon care impreuna cu sotia sa, Nefertiti au cunoscut
pe Dumnezeul ciel Viu, Data-Tor de Vie-Ata); toate citatele din “NOUL
TESTAMENT”-revizuita, redactata si comentata de I.P.S. Mitropolit
VARTOLOMEU ANANIA; Editura Institutului Biblic si de Misiune a
Bisericii Ortodoxe Romane-1993; si “THE FATHERS of the HOLLY
CURCH”-Oxford Press, Cambridge Mass, 1958.
Observatie: Textul biblic este reprodus dupa editia de la 1688 a
NOULUI “TESTAMENT”. Testament =Testimony = MARTURIE,
MARTURISIRE, LEGATIE, LEGAMANT = LEGACY.
Venirile din alte limbi, provin din momentul babilonizarii, cand limbile s-
au diferentiat, bucatele din alte limbi regasindu-se si in limba romana.
.

Τρις Κιρ Άλτ Θων = Triskelion(despicarea stringurilor de timp,
ca materie-antimaterie în ecuațiile materie-antimaterie)
FUNCTIA DE UNDA A LUI de BROGLIE SI PRINCIPIUL LUI
HEISENBERG(Tudor, I., Craiova, 1986)
Functia de stare a particulelor aflate in stari legate admite trei
discursuri:
 ORDINE – particula in atom, cu entropie scazuta, deci stare de ordine
mare
 ECHILIBRU ORBITAL, unde in relatiile de tip Heisenberg pot fi
folosite exact cu semnul egal
 HAOSUL “din afara”, caracterizat de ORDINE SCAZUTA, ENTROPIE
RIDICATA.
1) Functia de stare asociata miscarii unei particule de energie E,
impuls p, pozitie r. Particula nu poate fi conceputa ca unda oricum, ci
cred eu, doar atunci cand este in miscare, deci, pana la urma, functia
de unda asociata particulei la momentul initial t, poate fi considerata,
doar daca particula se afla deja in miscare, chiar si in momentul
considerat initial.
Deci nu este vorba de momentul initial propriu-zis, ci de limitele sale
de inainte si dupa momentul initial.
Numai prin deplasari infinitesimale putem considera existenta unei
unde asociate unui moment asa-zis initial, adica in jurul acestuia, pe
spirala timpului.
TinitialЄ ₯[tᵢ-o(t‗), tᵢ+o(t+)], unde₯ este vecinatatea in care se
desfasoara spirala temporala.
Interval pe ℝ, disc in ℝ², bila in ℝ³… ℝᵐ.
De ce introduc acest concept?
Pentru ca eu nu pot sa calculez deocamdata t- timpul, din punct de
vedere ondulator.;ca reprezentare mental aceste limit ear putea fi
considerate cu infinitul mic pe spirala timpului, inapoi si inainte., via
principiul de corespondenta din “Mecanica cuantica ”.
IN PRICIPIUL DE CORESPONDENTA(“MECANICA CUANTICA”-
SERBAN TITEICA, ED …), pentru un sistem de particule subatomice ,

se arata ca ammai multe particule , variatia starii energetice a uneia
dintre particule, va duce la o variatie globala a sistemului de
particule, care va fi transdusa ca o noua variatie, extrrem de mica,
care in cele trei cazuri prezentate la inceput va avea un efect:
1) Minim;
2) Pe orbita, unul observabil;
3) In haos unul evident turbulent.
(variatia greu per-ceptibi- la cu simturile si nici atat cu aparatura)
De fapt, nu este chiar asa: eu nu pornesc ca Heisenberg de la
principiul de corespondenta, ci invers: ma pre-fac a nu-l cunoaste si
pornesc dela o variatie a functiei de unda (stare) a lui de Broglie
asociata unei particule sau sistem de particule.
SPIRALA KORN

SPIRALA CORNU
FUNCTIA DE UNDA SI POSTULATELE Lui BOHR (1986 -Ion Tudor,
Craiova)
I. Existenta unui sir de energii: E1, E2, …En;
II. Trecerea prin emisia ori absorbtia de energie EM(fotonica) de
la o stare ENERGETICA En
la alta are frecventa data de: ν = (Em-En)/h, unde Em ≥ En
ne conduc la existent unor marimi ale sistemului ce variaza armonic
sinusoidal pe spirala logaritmica cu ecart de frecventa ν.
Traiectoria unui electron, de exemplu, care orbiteaza un nucleu
este circular, dar prezinta ondulatii sinusoidale, indifferent de forma
norului electronic; Feynman insusi, cand studia electronii in plasma nu
se putea referi la un singur electron, ci la norul cu comportament
sinergic in ansamblu.
Functia de unda asociata unei cresteri in actiune, de la xi : xi +δxi,
iЄ{1,2,3}t+δt duc la o expresie a functiei de
unda: 𝛹(𝑡, 𝜆) = exp[
𝑖
ℏ
(𝑝𝑟 − 𝐸𝑡)] , evident o forma geometrica SPIRALA.
𝛹(𝑡 + 𝛿𝑡, 𝑥𝑖 + 𝛿𝑥𝑖) = 𝐴 • 𝑒𝑥𝑝{[𝑖/(ℎ/2𝜋)] • (𝑝𝑟 − 𝐸𝑡)} • 𝑒𝑥𝑝[𝑖/(ℎ/2𝜋)](𝑝𝛿𝑟 – 𝐸 𝛿𝑡)
Cand δt variaza de la [0, T] si δr variaza de la [0, Λ] sau in general
δtЄ[(n-1)T, nT], iar δrЄ[0, Λ], atunci:
∫ ∫ 𝛹(𝑡, 𝜆)𝑑𝑡𝑑𝜆 =
𝑇
0
𝜆
0
=
= ∫ ∫ (𝑐𝑜𝑠
2𝜋
ℎ
𝑇
(𝑛−1)𝑇
)[(𝑝𝜆 − 𝐸𝛿𝑡)𝑑𝛿𝑡𝑑𝜆] = 𝐴 ∫ ∫ [cos[cos
𝑝𝜆
ℏ
• 𝑠𝑖𝑛
𝐸𝛿𝑡
ℏ
𝑑𝛿𝑡]𝑑𝜆 = 0
𝑇
(n−1)T
Λ
𝜆
𝛬
0
= 𝐴 ∫ ∫ [cos
𝑝𝜆
ℏ
• 𝑠𝑖𝑛
𝐸𝛿𝑡
ℏ
𝑑𝛿𝑡]𝑑𝜆
𝑛𝑇
(𝑛−1)𝑇
𝛬
𝜆=0
Intr’adevar 𝑒 𝑧
= 𝑐𝑜𝑠𝑧 + 𝑖 𝑠𝑖𝑛𝑧 exp [−
𝑖
ℏ
(𝑝𝑟 − 𝐸𝑇)] = cos
𝑝𝑟
ℏ
+ 𝑖 sin
𝐸𝑇
ℏ
,
unde cos =partea reala si sin =partea imaginara, mai bine spus –
imagistica.

Tfm7whvbtqgi32i4uop2 signature-1eceba3bbe763366798b33eff9f8ee329b78720604378088637123f3128c530c-poli-140812141021-phpapp02

Tfm7whvbtqgi32i4uop2 signature-1eceba3bbe763366798b33eff9f8ee329b78720604378088637123f3128c530c-poli-140812141021-phpapp02

Recommandé

Recommandé

Contenu connexe

Similaire à Tfm7whvbtqgi32i4uop2 signature-1eceba3bbe763366798b33eff9f8ee329b78720604378088637123f3128c530c-poli-140812141021-phpapp02

Similaire à Tfm7whvbtqgi32i4uop2 signature-1eceba3bbe763366798b33eff9f8ee329b78720604378088637123f3128c530c-poli-140812141021-phpapp02 (20)

Plus de ion tudor

Plus de ion tudor (20)

Tfm7whvbtqgi32i4uop2 signature-1eceba3bbe763366798b33eff9f8ee329b78720604378088637123f3128c530c-poli-140812141021-phpapp02