3. Eterna Iubire 3
C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E
14
TRAIAN DORZ
ETERNA IUBIRE
Scurte cugetări duhovniceşti
Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale
Dr. LAUREN IU STREZA,
Mitropolitul Ardealului
Editura «Oastea Domnului»
Sibiu, 2007
4. 4 Traian Dorz
Tot ce i-am scris aici cu lacrimi
e adevăr, urmaşul meu,
mărturisit pe conştiin ă,
în Numele lui Dumnezeu.
Nu-mi lepăda nici o frântură
din tot ce- i spun acum
şi- i scriu,
că tot ce nu-n elegi tu astăzi
ai să-n elegi tu
mai târziu.
5. Eterna Iubire 5
Eterna Iubire...
Eterna Iubire e Raiul Divin
din care ni-e dată iertarea deplin,
din care se varsă al Vie ii Izvor
în veacul acesta şi cel viitor
şi-oricăruia-n parte, şi tuturor tot,
că-n Ea toate, toate se cred şi se pot.
Eterna Iubire e Jertfă şi Har,
Lumină deplină şi fără hotar,
Răbdare tăcută şi dulce sărut
în care se-ngroapă amarul trecut,
din care rămâne un drag viitor
de cântec cu lacrimi şi dulce fior.
Eterna Iubire e Poarta de Vis
prin care se intră în Cerul deschis,
e puntea de raze întinsă pe zări,
pe care se trece cu sfinte cântări
spre Casa de Aur cu steagul cel pus,
în care aşteaptă Doritul Iisus.
Eternă Iubire, fii pururi cu noi,
curată iubirea ne-o treci prin noroi,
fierbinte ne-o ine în vremea de ger,
frumoasă ne-o-ndrumă pe calea spre cer,
deschisă ne-o ine pe-al inimii drum,
spre tot ce ni-e încă departe acum.
6. 6 Traian Dorz
Eternă Iubire, coboară-ne har,
să trecem iubirea prin tot ce-i amar,
s-o ducem cu zâmbet prin tot ce e plâns,
să facem cântare din geamătul strâns,
alături ducând-o frumos până Sus,
şi-atunci s-o sărute pe lacrimi Iisus.
7. Eterna Iubire 7
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Iisus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu şi Eterna noastră Iubire,
Slavă veşnică ie!
Pentru Iubirea Ta cea nespus de mare
cu care ne-ai căutat pe unde eram căzu i,
cu care ne-ai luat pe umărul Tău
şi ne-ai adus sub Crucea Ta
de unde în genunchi am putut să vedem,
cum nu se mai poate vedea de nicăieri altundeva,
cât de mult ne-ai iubit Tu.
Pentru Iubirea Ta cea nespus de dulce
cu care înso eşti toate căile noastre,
cu care ne alini toate durerile
şi ne legi toate rănile,
şi ne ascul i toate rugăciunile,
şi ne împlineşti toate cererile,
şi ne binecuvântezi toate iubirile:
de părin i şi de so i, de fii şi de fra i,
între care sim im ca nicăieri altundeva
cât de mult ne iubeşti Tu.
Şi pentru Iubirea Ta nespus de minunată
cu care ne pregăteşti un loc la Tine,
cu care vei veni să ne iei în Cer,
spre a ne putea face moştenitori străluci i
ai acelei avu ii nestricăcioase şi neîntinate
pe care ne-o vei da când, primindu-ne,
ne vei binecuvânta cu un sărut veşnic,
în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Slavă veşnică ie,
Eterna noastră Iubire şi Marele nostru Dumnezeu,
Iisus Hristos!
8. 8 Traian Dorz
Dragostea adevărată
Dragostea adevărată Numai dragostea cea sfântă
nu sfârşeşte la mormânt, dintr-o inimă curată
vie ile de ea legate totdeauna-i credincioasă
au un veşnic legământ. şi rămâne neschimbată.
În cele mai grele zile Pe părin ii tăi iubeşte-i
aminteşte- i totdeauna pân’ la moartea lor şi-a ta,
de Hristosul tău Cel Unul, nimenea ca ei pe lume
de iubirea ta cea una. nu te va iubi aşa.
Numai dragostea-i o stâncă În iubire şi-n cântare,
într-o lume clătinată, când trăieşti lângă Hristos,
numai ce-a zidit iubirea fericit vei duce-o via ă
nu se sfarmă niciodată. totdeauna de folos.
Numai dragostea trăieşte, Pe to i oamenii din lume
când în lume totul piere, să-i iubeşti, copilul meu,
numai ea rămâne-aceeaşi dragostea de fra i e drumul
şi-n năl are, şi-n cădere. dragostei spre Dumnezeu.
9. Eterna Iubire 9
1. INIMA ŞI MINTEA
1. Să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima
noastră şi cu tot cugetul nostru.
Cu toată iubirea inimii – şi cu tot cugetul min ii
noastre.
O, cât de mult spun aceste cuvinte!
Pentru că nimic nu-i mai necesar decât Dumnezeu
şi apoi iubirea cea adevărată şi statornică până la capăt.
2. Iubirea este în stare să facă singură cât toate
celelalte împreună. Pentru că ea le cuprinde în sine şi
pe toate celelalte.
Fiecare iubire curată este binecuvântată pentru tim-
pul cât ine această iubire.
Dar iubirea care ine până la capăt este binecuvân-
tată veşnic şi veşnic.
3. Iubirea care ine numai o vreme poate avea un
pre mărginit sau poate să nu aibă nici unul.
Dar cea care ine până la capăt, aceea are un pre
nepre uit.
10. 10 Traian Dorz
Pentru că iubiri vremelnice pot fi oricâte. Dar iu-
bire până la capăt nu este decât una.
4. Lumea avea nevoie şi de Adevărul şi de Iubirea
pe care le aducea Domnul Iisus.
Dar Adevărul, ca să fie totdeauna în eles, avea ne-
voie de dovada minunilor.
Iubirea, ca să fie urmată, avea nevoie de dovada
jertfei.
Şi numai Hristos le-a putut arăta pe amândouă
acestea.
De aceea, Adevărul Lui este Unicul Adevăr vred-
nic de primit.
Şi iubirea Lui, unica iubire vrednică de urmat.
5. Adevărul este învă ătura lui Hristos. Iubirea este
pilda Sa. Şi ele, amândouă, sunt El.
Căci una străluceşte prin cealaltă: adevărul prin
iubire şi iubirea prin adevăr,
iar amândouă, prin eternitatea lor dumnezeiască.
6. Ca să po i cunoaşte pe cineva cu adevărat, ui-
tă-te cum a iubit. Cine n-a iubit până la capăt, acela nu-i
adevărat.
Dacă după acestea cau i să cunoşti pe cineva, a-
tunci nu te vei înşela niciodată.
7. Pe Hristos Îl po i cunoaşte ca Unic în toate,
pentru că El în toate a fost desăvârşit.
Nici un alt om n-a putut fi astfel.
De aceea El n-a fost numai om.
11. Eterna Iubire 11
8. Tot astfel, cei care sunt mai asemănători cu Iisus
sunt aceia care întrunesc în ei cel mai înalt, mai frumos,
mai mult toate ale lui Iisus.
Dar mai ales dragostea neschimbată ca a Lui.
9. Dragostea lui Dumnezeu este minunată nu nu-
mai că ea este până la capăt,
ci mai ales că ea este până la capăt pentru to i,
chiar şi pentru vânzătorul Său,
chiar şi pentru călăii Săi.
10. Diavolul lucrează cu vicleşug mai întâi prin ini-
mă, apoi prin minte.
Mai întâi îl face pe om să se lase târât spre poftele
inimii. Iar când inima i-a ajuns plină de bucuriile spur-
cate, îndată după aceea şi mintea o urmează, ajutând
inimii să-şi spurce via a şi mai mult (Mc 7, 21-23).
11. Cele mai grele şi mai blestemate gânduri, dia-
volul nu le pune în mintea omului, ci le pune în inima lui.
Că dacă le-ar pune în minte, omul, oricât ar fi de
rău şi oricât ar fi mintea lui de întunecată, totuşi, gân-
dind la ele, tot s-ar îngrozi. Fiindcă n-ar putea să nu
vadă şi urmarea lor.
Dar dacă le pune în inimă, inima nu gândeşte nicio-
dată la urmări.
12. Inima este gata să sară să-şi împlinească îndată
orice pornire ce vine în ea.
Căci inima n-are ochi.
Dar mintea are.
12. 12 Traian Dorz
13. Satana totdeauna atacă mântuirea omului mai
întâi prin partea inimii.
Fiindcă prin partea aceasta omul este totdeauna cel
mai slab.
Şi aici cedează cel mai uşor.
14. Când săgeata aprinsă a unei priviri ispititoare
este îndreptată direct spre inimă,
când pofta vreunui păcat atrăgător este aşezată chiar
în fa a inimii,
când flacăra unei fapte de ruşine este aruncată pes-
te zid înăuntrul inimii,
atunci inima îndată ia foc!... Ca o pădure uscată.
Şi cine mai poate salva apoi ceva din ea?
Flăcările se întind şi cuprind aşa de grabnic şi de
deznădăjduit totul, nimicind fără cru are orice comoară
curată şi orice rod bun din ea.
15. Cât de treze trebuie să vegheze mintea şi duhul
nostru asupra inimii noastre totdeauna!
Nu numai atunci când gândurile negre vin cu gră-
mada înăuntrul nostru,
dar şi atunci când vine mai ales unul puternic.
16. Căci, pe când din cele ce vin cu grămada pot să
rămână doar unele, ca să se aşeze pe inima noastră,
sau pot să zboare toate, să nu rămână niciunul,
acela unul singur care vine se aşază întotdeauna ca
o ghea ă pe inima noastră şi apoi pătrunde în ea.
17. Desigur, nu po i opri ciorile să zboare peste casa
ta, dar le po i opri să-şi facă cuib acolo, în casă sau pe ea.
13. Eterna Iubire 13
Nu ciorile care zboară sunt primejdioase, ci acelea
care se opresc şi fac cuib.
Nici gândurile rele – nu le po i opri să- i vină, dar
le po i alunga totdeauna, ca să nu-şi facă loc în inima
ta. Nu gândurile care vin şi trec sunt primejdioase, ci
gândurile care se opresc şi pătrund în inimă.
De aceea ochii min ii noastre trebuie să fie tot-
deauna treji, pentru a nu da voie acelui gând care se o-
preşte în inima noastră.
18. O, când un gând se repede ca un lup să- i muşte
inima sau ca un uliu se roteşte pe deasupra ei, căutând
să găsească un loc să se aşeze în ea,
luptă, frate, luptă, soră, cu toată puterea ta şi-l alun-
gă de la tine.
Luptă cu rugăciune, luptă cu post, luptă cu lacrimi
şi cu jertfă.
Căci de multe ori, după cinci minute va fi prea
târziu.
O dată ce săgeata arzătoare i-a străpuns scutul ini-
mii şi a început să ardă înăuntrul ei, numai bunul Dum-
nezeu ştie cum se va stinge şi ce prăpăd poate să facă în
inima ta.
Şi apoi, prin ea, în cine ştie câte alte inimi!
19. Cine are o busolă şi se orientează după ea ştie
totdeauna cu o siguran ă deplină încotro se duce.
Cine are Cuvântul lui Dumnezeu şi se conduce
mereu ascultător după el, acela ştie totdeauna unde va
ajunge.
14. 14 Traian Dorz
Acela ştie sigur că el se duce spre Dumnezeu.
Ştie să se ducă după Dumnezeu.
Şi ştie că va ajunge la Dumnezeu.
20. Omul care iubeşte Cuvântul lui Dumnezeu
şi care face voia lui Dumnezeu,
şi care, cu toată supunerea şi grija, se sileşte totdea-
una să calce pe urmele lui Hristos şi ale sfin ilor Săi, în
toate zilele sale,
acela ştie sigur că el vine de la Dumnezeu,
că umblă cu Dumnezeu
şi că ajunge la Dumnezeu.
O, Dumnezeul nostru, ajută-ne aşa.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Avu ia cea mai scumpă este dragostea curată
ce-o adună şi-o păstrează o credin ă-adevărată;
avu ia asta creşte în cuvânt şi faptă bună
şi aduce, cui o are, a virtu ilor cunună.
15. Eterna Iubire 15
2. IUBIREA ŞI NĂDEJDEA
1. Sufletul care Îl iubeşte pe Dumnezeu va umbla
ca să placă lui Dumnezeu.
Un astfel de suflet se va îmbrăca totdeauna pentru
ochii Stăpânului şi Mirelui său Iisus, iar nu pentru ochii
cei desfrâna i ai lumii şi ai păcatului.
Numai atunci îmbrăcămintea sa va fi evlavioasă şi
chipul său va fi curat.
2. Pentru sufletul iubitor de Hristos nu-i nevoie
mereu de observatori care să-l tot oprească şi să-l tot
mustre. Pe un astfel de suflet are cine să-l îndrume
oricând şi în orice lucru.
Este Duhul Sfânt al Dumnezeului la Care ştie el să
se roage,
şi El îl va face totdeauna atent şi treaz la tot ce
face, fără a-i lăsa niciodată vreo îndoială a inimii asupra
voii lui Dumnezeu pe care trebuie s-o urmeze.
3. Tot ce ne cere Dumnezeu să facem pentru El, do-
reşte să facem cu bucurie şi din toată inima (Col 3, 23).
16. 16 Traian Dorz
Şi orice facem pentru semenii noştri să fie tot aşa.
Căci de ceea ce nu-I putem da Lui şi alor Lui cu
bucurie, El se lipseşte cu întristare şi ne lasă, plecând
însetat şi trist.
Atunci, fie vasul nostru cât de plin, în zadar este tot
ce avem.
4. Dacă îl întrebi pe cel venit la tine: „Vrei să mă-
nânci?”, nu numai că nu- i va spune: „Vreau!” Dar, vă-
zând că nu-i dai cu bucurie, va refuza, chiar dacă te vei
preface că vrei să-i pui pe masă.
Fiindcă dincolo de vorbe se vede inima omului.
Cine întreabă nu dă bucuros.
Cine dă bucuros, acela nu întreabă!
5. Dacă pofteşti pe cineva în casă la tine şi, voind
să intre, te va vedea pe tine uitându-te cu groază la
încăl ămintea lui, mai degrabă se va întoarce să plece
la al ii, decât să- i aducă vreun fir de praf pe covoa-
rele tale.
Astfel tu te vei lipsi de multe ori de un mare har,
din pricină că vei arăta mai multă iubire pentru covoa-
rele tale decât pentru Domnul.
Şi odată vei fi mâncat de aceleaşi molii care le va
mânca şi pe ele.
6. Ce minunat este acel suflet credincios care, ca
şi Domnul său Iisus, s-a putut dezbrăca de toate hai-
nele sale!
Care Îi slujeşte Domnului său şi fra ilor săi, şi tu-
turor semenilor săi cu o inimă plină de bunătate, de
17. Eterna Iubire 17
dragoste şi de lepădare de sine, nu numai cu vorbele sa-
le, dar şi cu cămara sa. Şi chiar cu covoarele sale.
Unde calcă fra ii e sfânt, ca şi unde calcă Domnul
Iisus.
7. Ce multe astfel de suflete curate am cunoscut
printre minuna ii mei fra i şi surori! Dumnezeu să fie
binecuvântat pentru ei cum a fost binecuvântat prin ei.
Cred că din pricina lor, Dumnezeu a iertat multe
Sodome. Şi mai rabdă încă multe Gomore (Fac 18,
24-32).
8. Căci noi nu vom putea fi în stare niciodată să
spălăm picioarele nimănui, dacă n-am învă at mai întâi
să ne dezbrăcăm de toate ale noastre.
Adică de toate dorin ele şi planurile, de toate ambi-
iile şi chiar trebuin ele noastre,
pentru Domnul nostru şi pentru semenii noştri.
9. Dacă nu te-ai învă at să te rupi de orice lucru al
tău pe pământ şi să po i renun a la orice drept al tău,
să ajungi până la a- i urî chiar via a ta pentru Hris-
tos, pentru Numele Domnului tău şi pentru mântuirea
altora,
– atunci încă nu po i face cu adevărat nici un bine
pentru nimeni.
Dacă slava lui Dumnezeu
sau cauza Lucrării Sale,
sau mântuirea cuiva i-ar cere şi acest pre (Lc
14, 26),
tu trebuie să fii în stare să dai totul cu bucurie;
18. 18 Traian Dorz
iar până când n-ai ajuns în această stare, nu vorbi
de spălarea picioarelor.
10. Mântuitorul a îngenuncheat înaintea fiecăruia
dintre ucenicii Săi, pentru a le spăla picioarele.
Dar când le-a şters a trebuit să se aplece şi mai
mult, chiar până la pământ, în fa a fiecăruia. Ştergarul
Său era încins, ştergându-le picioarele lor.
11. Iată, când vrei să speli pe cineva,
adică atunci când vrei să-l mustri
sau când vrei să te ocupi de murdăria pe care o are
pe el – sau în el,
atunci, ca să-l po i spăla cu adevărat, trebuie să ştii
să te apleci... să te cobori până la picioarele lui, adică şi
mai jos decât el.
Trebuie să fii în stare să te apleci lângă el şi până la
starea din care să-i po i cuprinde picioarele la inima ta, ca
într-o îmbră işare plină de dragoste, pentru cură irea lui.
12. Când vrei să ştergi întinăciunea cuiva
şi când vrei să acoperi păcatul,
şi să îndepărtezi nelegiuirea făcută de el,
– adică atunci când vrei să-l ier i şi să-l îmbră işezi
pe acesta ca neprihănit (Isaia 40, 2; Col 1, 22),
– o, atunci să ştii că trebuie să te apleci şi mai mult,
trebuie să te smereşti şi mai mult...
Lucrul acela numai aşa se poate face.
13. Orice bine pe care îl faci altuia î i cere mai întâi
să- i faci ie un rău de aceeaşi mărime.
Dacă po i primi răul tău spre binele lui, atunci îl
faci; dacă nu, nu.
19. Eterna Iubire 19
Pentru că, cu cât îl pui pe altul mai presus de tine,
cu atât trebuie să primeşti a te aşeza tu întâi, pe tine,
mai prejos ca el.
14. Cu cât vrei să-l îmbraci mai frumos pe altul tre-
buie mai întâi să te dezbraci pe tine.
Cu cât vrei să faci altuia un loc mai larg, cu atâta
trebuie mai întâi să i-l restrângi pe al tău.
15. Ca să-i poată sfin i pe ucenicii Săi în adevăr,
Domnul a trebuit să Se sfin ească mai întâi pe Sine În-
suşi pentru ei (In 17, 19).
Ca să-i poată ridica pe ei, S-a smerit mai întâi pe
Sine Însuşi...
Ca să-i poată face în stare să moară ei pentru El, a
murit mai întâi El pentru ei.
Şi ca să-i poată învia şi înăl a la cer pe to i oamenii,
a trebuit să facă aceasta mai întâi cu Sine Însuşi.
16. Când tu lucrezi cu Dumnezeu
sau când El lucrează cu tine,
– cele mai multe dintre întâmplările vie ii tale nu le
po i în elege la timpul când se petrec.
Întâmplările mari, zilele mari, momentele mari, ca
şi înăl imile cele mari, nu le vezi de lângă ele.
Ci trebuie să ajungi mai departe de ele, ca să le po i
vedea mărimea şi frumuse ea adevărată şi întreagă.
17. Pentru a cunoaşte marile momente şi marii
oameni ai istoriei, trebuie să mai faci un drum, uneori
greu de tot.
Să te mai depărtezi un timp, uneori lung de tot.
20. 20 Traian Dorz
Şi numai când, după aceea, te ui i înapoi, abia a-
tunci începi să cuprinzi ceva din măre ia lângă care ai
fost,
să pricepi ceva din lumina care strălucise uimitor
lângă tine
şi să desprinzi ceva din veşnicia de care te atin-
seseşi.
18. O, ce fericită este iluminarea priceperii marilor
adevăruri şi a marilor momente! Slavă veşnică Duhului
Sfânt Care ne-o descoperă!
Dar cel dintâi sim ământ, după aceea, este durerea
ascu ită şi amară: de ce n-am în eles totul atunci? Chiar
atunci când erau în fa a noastră şi noi în fa a lor.
19. Experien ele noastre nu se încheie nici cu sufe-
rin ele noastre, nici cu moartea noastră.
Experien ele noastre sunt ca o tratare a semin ei, ca
o pregătire a ei pentru roadă.
Moartea este ca semănarea ei în pământ, spre alt
rod, pentru care este rânduită.
Adică spre continuarea experien ei eterne, pentru
care a creat-o În elepciunea şi Dragostea eternă.
Căci altfel de ce nu ne naştem cunoscând de la în-
ceput totul, pentru a realiza în această via ă totul, dacă
această via ă este totul?
20. Spre ce ne-ar folosi atâta cunoaştere, la sfârşitul
vie ii acesteia, dacă numai aceasta şi numai atâta ar fi
via a?
21. Eterna Iubire 21
Cine oare ar mai face experien e costisitoare, dacă
nu ar mai avea când să se folosească de învă ăturile lor?
Cine oare ar mai trata o sămân ă, dacă n-ar avea
nici un viitor?
Şi dacă n-ar avea nici un folos?
Şi dacă n-ar avea nici o nădejde?
Dumnezeul nostru, slavă În elepciunii Tale!
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Nu-i avere mai frumoasă decât lacrimile plânse
din iubire şi din milă,
– care sus în cer sunt strânse.
*
Binecuvântat e-acela care strânge roduri bune
de unire şi de pace, prin ce face şi ce spune.
22. 22 Traian Dorz
Golgota-i
Peste Golgota-i tăcere...
Peste Golgota-i tăcere, vaierele-au încetat,
Răstignitul Cel din mijloc stă cu capul aplecat;
cei din laturi înc-o dată au mai tremurat – şi-apoi,
cu picioarele zdrobite, mor i atârnă amândoi...
...Bucura i-vă, caiafe, ferici i-vă, călăi,
linişti i-vă, iscoade, odihni i-vă, ochi răi,
a i ucis pe Răzvrătitul, L-a i înlăturat din drum,
a i sfârşit cu Incomodul
şi cu-ai Lui,
„pe veci”, de-acum!
Face i pregătiri de groapă cât mai iute şi-n ascuns,
urmări i-I ucenicii ori pe unde au pătruns,
sparge i uşile, aprinde i casele pe unde sânt,
dărâma i, ucide i, arde i tot ce-i Semn al Celui Sfânt.
...Iar dac-a i închis mormântul unde L-a i pecetluit,
pune i strajă întărită cu porunci de neclintit
şi vă duce i fără grijă să petrece i tot aşa,
şi uita i că v-amenin ă Crucea de pe Golgota!
V-a i spălat pe mâini de Sânge şi le-a i pomădat plăcut,
v-a i adăpostit argin ii într-un loc de neştiut,
– acum relua i desfrâul, ve i împără i mereu,
nimeni nu vă amenin ă,
spune i: „Nu e Dumnezeu”!...
23. Eterna Iubire 23
„Nu mai este”-aşa vă pare,
„nu mai este”-aşa gândi i;
a i vrea voi să nu mai fie – să pute i fi-adăposti i,
însă iată-I Judecata cu înfricoşat răspuns;
pe tron El, Judecătorul,
chiar El, Cel de voi străpuns...
24. 24 Traian Dorz
3. RĂBDAREA ŞI ÎN ELEGEREA
1. Totul are un dumnezeiesc şi minunat în eles şi
rost, şi intă...
Să nu te îndoieşti de nimic din acestea niciodată:
– tot ce nu în elegi tu acum, nu te grăbi să în elegi
greşit.
Fiindcă va veni timpul să în elegi cu adevărat, lim-
pede şi frumos mai târziu.
2. Dacă se petrec în via a ta, fără voia ta, fără o ur-
mare directă a faptelor tale, întâmplări de neîn eles, –
nu te grăbi să- i formezi o părere încă.
Pentru ca nu cumva să te întristezi degeaba când,
de fapt, ar trebui să te bucuri...
pentru ca să nu cârteşti când, de fapt, ar trebui să-L
lauzi pe Domnul
şi pentru ca să nu te descurajezi atunci când, de
fapt, ar trebui să te umpli de o îmbărbătare sfântă şi de
o bucuroasă nădejde, în încrederea lui Dumnezeu.
25. Eterna Iubire 25
3. De cele mai multe ori faptele Domnului sunt ne-
obişnuite. Şi, momentan, de neîn eles.
De aceea, când lucruri de neîn eles i se întâmplă
ie – sau vezi că se întâmplă Lucrării lui Hristos –, cre-
de adânc că Mâna Domnului lucrează.
Şi dacă nu-L po i lăuda plin de bucurie, cel pu in
taci şi laudă-L plin de smerenie,
căci după aceea, aşa de fericit ai să în elegi totul!
Ca să nu fii ruşinat atunci, fii încrezător acum.
Domnul şi Dumnezeul tău ştie totdeauna ce face!
4. Nimeni pe lumea asta nu poate face întoarcerea
ta la Dumnezeu în locul tău, decât tu însu i, cu lacrimile
tale şi cu pocăin a ta.
Oricine te iubeşte poate şi se roagă pentru tine,
poate face mult pentru tine înaintea lui Dumnezeu,
poate să te ajute să vii la El;
dar, oricât te-ar iubi acel cineva... oricât de mult ar
vrea să- i facă... şi ar face pentru tine,
– să ştii că, dacă tu însu i nu faci nimic, e totul în
zadar.
Mai întâi tu trebuie să faci totul pentru mântuirea
ta. Apoi te pot ajuta şi al ii.
5. Po i să fii chiar foarte aproape de Domnul,
po i fi chiar în casa unde Domnul spală şi iartă pă-
catele multora, mântuindu-i pe mul i;
– dacă tu însu i nu în elegi pre ul clipei aceleia
pentru tine
şi dacă tu însu i nu faci acest pas hotărâtor,
atunci tu rămâi afară! Al ii intră, se mântuiesc, de-
vin ierta i şi ferici i, – iar tu, lângă ei, rămâi pierdut.
26. 26 Traian Dorz
Uşa se va închide după ei, iar tu vei rămâne afară,
spre pierzare pe totdeauna (Apoc 22, 15).
6. Po i să fii chiar fiul unui părinte credincios
sau so ul unei so ii credincioase,
sau părintele unui fiu credincios,
sau po i să- i fi trăit sau să- i trăieşti toată via a ta
lângă suflete credincioase
sau în familia celor credincioşi;
– dacă tu însu i nu i-ai adus inima ta la Domnul ca
să i-o spele,
– atunci tu vei muri în păcatele tale, fără să vezi
Împără ia lui Dumnezeu, fără să fii mântuit
şi vei fi despăr it pe veci de iubi ii tăi care au fost
credincioşi, după cum este scris (In 3, 3; I Cor 6, 9-10;
Ef 5, 1-6; Tit 3, 5; Evr 10, 19-22).
7. Sufletele curate sunt gata să-şi recunoască şi
vinovă ii pe care nu le au;
sufletele bune sunt gata să-şi ceară iertare chiar şi
pentru păcatele pe care nu le-au făcut;
şi sufletele smerite sunt gata să-şi spele şi ceea ce
nu şi-au întinat...
...Fiindcă smerenia lor îi face să creadă că oricând
ar putea să facă şi ei răul mustrat de al ii
şi nu tăgăduiesc niciodată că n-ar putea fi în stare
să cadă, în vreun moment de slăbiciune.
8. Picioarele noastre sunt cele ce ni se întinează cel
mai adesea, fiindcă ele duc greută ile cele mai multe şi
mai mari.
27. Eterna Iubire 27
Picioarele umblă prin locurile cele mai de jos
şi ele sunt mădularele cele mai nebăgate în seamă,
cele mai uitate, cele mai chinuite
şi cele ce sunt îngrijite cel mai pu in.
Acestea sunt credincioşii cei mai simpli ai Bisericii
Domnului.
9. Domnul Iisus, numai El Singur a venit să-i caute
şi să-i mântuiască mai ales pe cei de jos, îngrijindu-i ca
pe nişte picioare crăpate, rănite, bolnave şi bătătorite de
chinuri prea îndelungi,
prăfuite de drumuri prea grele
şi gârbovite de poveri prea nemiloase.
O, cu câtă milă şi bunătate spală Domnul şi unge
cu Mâna Lui moale astfel de suflete chinuite şi împo-
vărate!
10. Dar nu numai picioarele au nevoie să fie spă-
late mai des, mângâiate şi îmbră işate cu dragoste.
Ci la fel au nevoie şi mâinile
şi, mai ales, capul, după cum a spus Sfântul Petru.
Mâinile – adică acei care lucrează pentru al ii…
şi capul – adică acei care-i conduc pe al ii…
To i au nevoie să fie spăla i mereu de Iisus...
11. Picioarele, adică cei mai neştiutori, au nevoie
de mai pu ine mustrări şi de mai multă îngăduin ă când
nu umblă chiar deplin curate.
Dar „mâinile” şi „capul” pot primi mai multă mus-
trare şi au dreptul la mai pu ine dezvinovă iri când nu
28. 28 Traian Dorz
umblă în toată cură ia. Fiindcă ele şi ştiu, şi pot oricând
să se cure e.
Pe când picioarele nu pot oricând.
12. Prin locurile pe unde te-ai întinat cel mai mult,
caută să nu mai treci niciodată.
Pe căile pe care o dată te-ai murdărit, pe acolo nu
mai umbla.
Pragul caselor stricate nu-l mai trece…
Şi cu oamenii a căror tovărăşie te înjoseşte nu mai
umbla niciodată.
Ai umblat destul până astăzi.
13. Ce minunat este sufletul liniştit, care face voia
lui Dumnezeu în chip smerit şi cumpătat, întocmai
când şi întocmai cât, şi întocmai cum îi cere Domnul
Iisus!
Nici mai devreme, nici mai târziu.
Nici mai mult, nici mai pu in.
Nici mai larg, nici mai îngust de cum porunceşte
Domnul. Căci Acela care a poruncit ştie Adevărul – şi
numai atunci facem binele, când facem întocmai cum
ne-a spus El.
14. Cu suflet curat este numai acela care se cură ă
neîncetat pe sine, care se lasă mereu cură it şi de al ii
şi care umblă neîncetat să cure e şi el pe al ii, aşa
cum a fost şi este cură it el însuşi.
Sufletul care nu luptă mereu spre o şi mai mare
cură ire a sa şi a altora, acela îşi va pierde în curând şi
pu ina cură ie pe care i se pare că o mai are.
29. Eterna Iubire 29
15. O, cât de minunat ajunge să vadă totul acela
care se cură ă mereu! El devine ca sticla ferestrelor
curate sau a ocheanului şlefuit prin care se poate vedea
desăvârşit totul. Şi limpede, şi departe.
16. Noi mereu trebuie să privim cu smerenie la noi
înşine,
fiindcă totdeauna ne putem întina sau ne putem
prăfui, umblând printre al ii... şi printre atâtea...
Căci oricât te-ai păzi tu, nu te păzesc al ii.
Şi chiar dacă tu îngrijeşti să nu te stropeşti cu noroi
sau să nu te umpli de praf, umblarea stricată a altora
uşor te poate murdări...
Şi atunci cine poate spune că nu are mereu nevoie
să se cure e?
17. Păunul, când îşi priveşte penele, se umflă de
mândrie, dar când îşi priveşte picioarele, se dezumflă şi
se ruşinează.
Să învă ăm şi noi de la el.
Când vom fi ispiti i să ne lăudăm cu vreuna din
„penele” noastre care ni se par mai frumoase decât ale
altora, atunci să ne privim repede păcatele.
Şi să ne ruşinăm de căile noastre urâte.
18. Chiar când vom fi numai câ iva la o masă in-
timă şi ni se va părea că suntem cu to ii numai o inimă
şi un gând, să nu fim totuşi prea slobozi în vorbirile
noastre,
nici prea încrezători în cine întinde mâna cu noi în
blid,
30. 30 Traian Dorz
nici prea nepăsători fa ă de cel de lângă noi (Prov
23, 9).
Fiindcă, de multe ori, nu sunt cura i chiar to i cei
cu care stăm la masă şi mâncăm din aceeaşi pâine.
O, de câte ori şi de câ i ani am mâncat şi noi cu
astfel de oameni,
câ i ani au mâncat şi s-au îngrăşat aceştia din pâi-
nea noastră!
Şi numai mult mai târziu am văzut ce necura i erau…
19. Fiecare om are o dată în via a lui ocazia să-şi ara-
te, printr-o faptă puternică, binele sau răul care zace în el.
Această ocazie îi fixează apoi pe vecie chipul pe
care îl va avea,
locul în care va merge
şi numele de care nu se va mai despăr i apoi nici-
odată.
Nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
20. O astfel de ocazie ori anulează tot ce fusese
omul până la ea, ori îl acoperă cu o veşnică strălucire.
Un astfel de bine uriaş poate şterge tot răul de până
atunci, după cum şi un astfel de mare rău poate pierde
tot ce până atunci fusese bun (Iez 18, 20-24).
Domnul şi Dumnezeul nostru, fă-ne în stare de tot
binele ce-l aştep i de la noi.
Amin.
31. Eterna Iubire 31
4. ÎNŞTIIN AREA ŞI ÎMPLINIREA
1. Domnul respectă libera voin ă a omului şi nu
doreşte moartea nici unui păcătos, ci doreşte să se în-
toarcă şi să fie viu.
Chiar de aceea l-a luat şi pe Iuda lângă El, înştiin-
ându-l mereu şi arătându-i mereu cea mai dulce prie-
tenie şi încredere, ca să-l cucerească din mâna dia-
volului
şi să-l împiedice a face nelegiuirea pe care şi-o pu-
sese în gând s-o facă.
2. Vânzătorule al Domnului şi pârâtorule al fra ilor,
ia seama la soarta lui Iuda şi nu uita!
Nu te bizui că Domnul nu te va descoperi, nu fi
sigur că nici unii dintre fra i nu pot bănui că chiar tu te
ocupi cu astfel de ticăloşii. Careva dintre ei are să afle.
Şi odată vor şti to i.
3. Trăind în păcate ascunse,
nici o înşelătoare părere să nu- i faci, fiindcă nimic
nu rămâne pe totdeauna acoperit.
32. 32 Traian Dorz
Să nu crezi tu că te va acoperi cineva şi ceva până
la capăt.
Să nu crezi tu că nimeni nu va şti în curând ce faci tu.
În curând te vor şti to i.
Şi ce vei face tu atunci?
4. Nu ai învă at încă din pă ania altora cum, de mul-
te ori, chiar vinovatul, el însuşi s-a descoperit pe sine?
E aceasta o lucrare a dreptă ii lui Dumnezeu, care
nu lasă niciodată răul nedescoperit.
5. Vânzătorule, tu însu i te vei da de gol, strigând:
Am vândut!
Tu însu i vei mărturisi în gura mare odată faptele
tale, căci este scris: Tot ce s-a şoptit (sau s-a scris) în
odăi e ascunse va fi strigat de pe acoperişul caselor!
6. De aceea, câtă vreme Domnul n-a adus încă pes-
te tine blestemul răsplătirii meritate, după nelegiuirea
ta, cutremură-te înspăimântat şi prăbuşeşte-te la picioa-
rele Crucii Domnului Iisus, mărturisindu-te Celui pe
care L-ai trădat
– dacă mai ai vreo fărâmă de conştiin ă în tine.
Şi la picioarele fra ilor pe care i-ai vândut – dacă
vrei să mai fie vreo nădejde de iertare pentru tine.
7. Dacă Domnul Iisus, Stăpânul cel Curat, S-a ple-
cat atât de mult, cât de mult trebuie să se aplece
ucenicul cel necurat!
Şi dacă Mântuitorul Bun, Cel care răscumpără, S-a
smerit atât de mult, cât de mult trebuie să se prostearnă
cel care vinde!
33. Eterna Iubire 33
Şi dacă Celui mai sfânt I S-a cerut atâta ispăşire,
cât de multă trebuie să i se ceară celui mai blestemat!
8. Celui ce în elege nu trebuie nici să-i faci mult,
nici să-i vorbeşti mult...
Cinci cuvinte ajung, un singur gest este adesea
destul!
9. Cine s-a deprins, prin întrebuin area min ii sale
curate şi a cugetului său curat, să deosebească bine voia
lui Dumnezeu cea sfântă, plăcută şi desăvârşită,
aceluia nu-i vine greu să priceapă care este în e-
lesul oricărui cuvânt. Şi elul oricărei fapte.
10. Dar celui ce nu vrea să în eleagă, din cauza u-
nui păcat sau din cauza unor interese, sau a vreunui
defect,
– aceluia, oricât te-ai trudi să-i ară i, tot va fi în
zadar.
11. Celui cu adevărat mare la suflet nu-i este greu
să se smerească în fa a oricui. Greu îi este numai celui
mic la suflet.
Celui cu adevărat curat la inimă nu-i este greu să
spele pe oricine. Greu îi este aceasta numai celui necurat.
12. Celui cu adevărat sfânt şi smerit nu-i va fi greu
a face totul în tăcere şi cu cea mai discretă duioşie.
Greu îi este numai celui îngâmfat şi prefăcut.
Cel cu adevărat iubitor va face totul cu plăcere şi
cu bucurie, şi cu blânde e, şi cu prietenie.
34. 34 Traian Dorz
Cel fals însă va face cu lăudăroşenie, cu preten ie,
cu fă ărnicie.
Cel cu adevărat în elept va păstra şi va învă a esen-
a şi adevărul tuturor lucrurilor. Dar cel nebun nu va
învă a nimic.
13. Necura i cum sunt unii oameni prea adesea în
cele lăuntrice, pu in le pasă lor de via a lăuntrică a
altora, fiecare lăsându-l în pace pe altul să păcătuiască,
pentru ca şi acela să-l lase în pace pe el tot aşa.
Dacă forma din afară este făcută întocmai, apoi ce-
lelalte şi aşa nu se văd, – îşi zic mul i.
Şi, pentru că n-au în eles nimic din exemplul lui
Hristos, umblă să spele totul numai cu vorbe
sau cu critici molcu e,
sau cu predicu e uşoare, sau cu sfaturi generale,
spre a nu supăra pe nimeni, pentru ca nimeni să
nu-i supere pe ei.
14. Astfel nu se pune cu adevărat nimeni pe munca
de îndreptare, nici nu-şi pune mâna sau osteneala întru
nimic pentru o primenire şi cură ire adevărată a vie ii.
Neostenind nici la rugăciune, nici la ajutorare, nici
la sfin ire.
Şi vai de cei care fac numai aşa!
15. Până mai ai cui spune „tată” şi „mamă”, – o,
cum ar trebui de fericit, de recunoscător şi plin de iu-
bire să spui aceste unice cuvinte pe pământ!
Spune-le, fiule, fericit şi recunoscător, în felul cel
mai dulce şi iubitor,
căci nu multă vreme vei mai avea cui le spune.
35. Eterna Iubire 35
16. Până mai ai pe cine numi „Învă ătorul meu”,
„Domnul meu”, „Mântuitorul meu”, „Binefăcătorul meu”,
– o, cu ce lumină în ochi şi cu ce fior sfânt în inimă
ar trebui să şopteşti aceste sfinte denumiri!
Pătrunde-te de harul lor fericit, căci nu mult vei
mai avea cui le spune.
Şi vai celui care nu le-a ştiut spune la vremea lor!
17. Până mai po i rosti cuvintele unice pe care
numai pu inelor fiin e cu unic pre pentru via a ta în
lume le po i adresa, o, fiul meu şi fiica mea, cât de
respectuoşi, cât de iubitori şi ferici i ar trebui să le
spune i!
Spune i-le şi nu le rămâne i datori, preaiubi ii mei,
căci vine prea curând vremea să le îngropa i.
18. Câtă vreme mai trăiesc părin ii tăi, tatăl tău sau
mama ta, fiul meu şi fiica mea,
spune i-le numele sfânt cu sfin enie,
căuta i-i cu dragoste,
îngriji i-i cu evlavie,
asculta i-i cu respect şi până la moarte
şi nu dispre ui i nici fa a lor bătrână,
nici cuvintele lor, poate slabe,
nici trecutul lor, poate modest,
ci fi i fa ă de ei întocmai aşa cum a i dori să fie co-
piii voştri fa ă de voi.
19. Nu fi nici nervos, nici nepăsător, nici străin fa ă
de părin ii tăi, fa ă de învă ătorul tău.
Căci mai ales în privin a aceasta este adevărat cu-
vântul că „ceea ce semeni, aceea vei culege”.
36. 36 Traian Dorz
20. Până n-a plecat Mântuitorul şi Binefăcătorul
tău Iisus, ia bine seama, răscumpără acest timp scump
şi îndreaptă- i degrabă şi neîncetat spre El inima ta şi
glasul tău.
Caută-L mereu cu dragostea şi cu recunoştin a ta.
Spune-I Numele Lui, cel iubit şi sfânt pentru tine,
mereu mai cald şi mereu mai des.
Că nu-i nume mai frumos şi nu-i lucru mai vrednic
din partea ta ca acest lucru rar, tot mai rar întâlnit azi
printre oameni.
O, Doamne Iisuse, ajută-ne şi pe noi la aceasta!
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Blestemat e cel ce-şi strânge gloată-n contra celui sfânt
şi acel ce strânge daruri după-nşelător cuvânt,
şi acel ce strânge sectă şi minciuni, pârând pe fra i,
– to i aceştia-mpreună vor fi veşnic blestema i.
*
Să tot lupte-ambi iosul ca să-şi strângă-n juru-i gloată,
gloata strânsă cu minciuna se va risipi de-odată.
37. Eterna Iubire 37
Ce dulce e minunea
Ce dulce e minunea pe care o trăim
când dragostea fierbinte în suflete-o sim im,
când Fiul Sfânt, din lacrimi şi cântec zămislit,
în leagănul ei tainic, zâmbeşte fericit.
Ca mii de păsări albe peste-o-nchisoare grea
plutesc a’ noastre inimi prin razele de nea
când mii de curcubee de imnice culori
ne scânteiază cerul pe-amurguri şi pe zori.
O, ferici i smeri ii cu cugetul curat
şi ochii ca izvorul adânc netulburat,
şi ferici i copiii cu sufletul frumos
când îngerii lor pururi văd Fa a lui Hristos.
O, râule-al iubirii, ce dulce curgi şi lin
când cerul tău de stele şi lacrime e plin!
Cufundă-ne în tine, să ne-mpletim şi noi
cu-a stelelor cunună
şi-al îngerilor roi...
38. 38 Traian Dorz
5. A SPUNE ŞI A FACE
1. Dacă spui „mamă” şi „tată” părin ilor tăi, aşa
cum se cuvine, bine faci, fiindcă dovedeşti că eşti om.
Dar dacă numai spui, şi nu te por i fa ă de ei întoc-
mai cum eşti dator până la moarte, atunci nu faci bine.
Şi nu eşti om.
2. După ce nu-i vei mai avea lângă tine pe părin ii
tăi, aceste comori unice, mul umirea că i-ai pre uit când
i-ai avut va fi pacea veşnică şi fericită a sufletului tău.
Nu uita aceasta, căci vai de sufletul şi de via a ace-
lor fii care îi dispre uiesc pe părin ii lor. Osânda lui
Dumnezeu nu-i va ierta.
3. Toată via a noastră pe pământ este alcătuită din
drepturi şi din datorii… Din drepturi de a împlini da-
toriile.
Acel om care, cu o cinstită conştiin ă a dreptă ii, nu
cere niciodată mai mult decât dă şi nu dă niciodată mai
pu in decât cere el însuşi, acela este un om drept.
39. Eterna Iubire 39
4. Acel om care dă totdeauna fără să ceară nici-
odată nimic – sau întoarce înapoi mult mai mult decât
primeşte, din dragoste pentru Iisus Hristos,
– acela este un om sfânt.
Dar acela care cere mai mult şi dă mai pu in sau,
dacă poate, nu dă deloc – acela este un om nelegiuit.
Aceasta atât fa ă de Dumnezeu, cât şi fa ă de
oameni.
5. Pe când fa ă de oameni, adeseori, ne împlinim
datoriile cinstit, din pricina fricii sau a ruşinii, sau a
respectului,
– fa ă de Dumnezeu, nici una din aceste cauze nu
ne face adesea în stare să întoarcem la timp şi la drep-
tate ceea ce Îi datorăm.
Pentru că oamenii ne pot trage îndată la răspun-
dere,
dar Dumnezeu nu ne trage îndată.
6. Iată, Dumnezeu ne-a dat un loc de muncă
şi ne-a dat sănătatea cu care muncim,
şi ne-a dat priceperea cu care să putem face munca
noastră,
şi ne-a dat ajutorul Său, ca să ne împlinim bine
munca aceasta.
Pentru toate aceste daruri primite de la El,
şi care pre uiesc atât de mult fa ă de partea pe care
o punem de la noi,
– ce facem noi oare pentru Dumnezeu?
7. Iată, Dumnezeu ne-a rânduit o întindere din pă-
mântul Lui, ca s-o lucrăm.
40. 40 Traian Dorz
Noi arăm, semănăm, plivim, îngrijim şi secerăm.
Apoi aducem tot rodul în grânarul nostru şi în că-
mara noastră.
Dar pământul, pământul care a produs este al lui
Dumnezeu.
Ploaia care a udat este de la El.
Vântul şi condi iile creşterii, ale rodirii şi ale coa-
cerii sunt toate de la Dumnezeu.
Puterea şi sănătatea cu care muncim noi înşine,
precum şi priceperea cu care ştim să facem bine munca
noastră, toate, toate acestea sunt de la El.
De la noi nu este decât munca... Atât!
8. Cel pu in jumătate din rodul cules la vremea roa-
delor este, de drept, al lui Dumnezeu (Lc 20, 10).
Dar, de fapt, cât o să primească oare Domnul de la
noi pentru săracii Lui? Pentru Lucrarea Sa? Pentru fo-
losul Său? Pentru cauza Sa?
Iată cum în elegem şi împlinim noi ce suntem
datori fa ă de Dumnezeul nostru!
O, cât de mult am rămas restan i!
9. Adevărata pildă bună este aceea pe care o trăieş-
te însuşi acela care i-o predică.
Adevăratul învă ător bun este acela care crede şi
urmează El însuşi mai întâi ceea ce propovăduieşte
altora.
10. Întotdeauna învă ătura aceluia s-o urmezi, care
este în stare nu numai să trăiască cu via a sa ceea ce
spune, dar şi să pecetluiască cu moartea sa ceea ce a
spus.
41. Eterna Iubire 41
În chip cu totul desăvârşit, numai Hristos a putut
face astfel.
Iar dintre ai Săi, numai aceia care au avut con-
ştiin a Lui.
11. Orice învă ător ştie ce mare putere are pilda sa
pentru ucenicii săi.
Învă ătorul bun ştie că şi oamenii mari, ca şi copiii,
înva ă mai mult din ce văd cu ochii decât din ce aud cu
urechile.
Tocmai de aceea se va strădui să le arate cu fapta
lui mai întâi ceea ce vrea să-i facă apoi să înve e bine
cu mintea lor.
12. Sărmanii, unii oameni, la anumite zile, se pre-
gătesc din timp, spălându-şi acasă, fiecare, picioarele
sale, iar când merg la adunare, cel care le spală picioa-
rele spală doar nişte picioare spălate, salvând forma.
Iar în elesul luminos al acestei pilde rămânân-
du-ne multora atât de acoperit, ca altora, în elesul
naşterii din nou
sau al Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului,
fiindcă toate acestea sunt taine duhovniceşti ce
trebuie în elese duhovniceşte.
13. Credinciosul adevărat este acela care, făcând
binele, nu se măsoară cu semenii săi sau cu inferiorii,
ci cu Învă ătorul său.
Cine se măsoară cu al ii, pe care el îi socoteşte mai
slabi, totdeauna se va mândri, considerându-se mai
presus ca ei, fiindcă de aceea se şi măsoară cu ei.
42. 42 Traian Dorz
Dar cine se măsoară cu Învă ătorul şi Domnul Ii-
sus, acela îşi va găsi totdeauna măsura smereniei sale.
14. Un adevărat rob al lui Hristos nu este acela care
caută slobozenia prin neascultare,
ci este acela care simte slobozenia cea mai dulce
trăind într-o neîncetată ascultare de Domnul său între
fra ii săi.
15. Când î i iei o prea mare slobozenie fa ă de
Hristos şi fa ă de fra i, devii sigur – sau ai şi devenit –
robul tău însu i.
Numai când te po i robi pe tine cu adevărat, atunci
devii un adevărat slobod în Hristos.
16. Adevăratul slobod al lui Hristos este acela care
a rupt toate lan urile,
afară de un singur lan : neprihănirea.
Şi care a lepădat toate cătuşele,
afară de o singură cătuşă: dragostea.
Care a biruit toate judecă ile,
afară de una singură: conştiinciozitatea, judecata
de sine.
17. Mai mare decât Domnul n-a ajuns nici un rob
al Său.
Năzuin a de a fi mai aproape de El este o datorie a
fiecăruia.
Totuşi, dacă tu n-ai ajuns să eliberezi chiar pe
nimeni din robia păcatului, atunci să ştii că nu eşti
nici chiar în cea mai mică măsură un slobozit al lui
Hristos.
43. Eterna Iubire 43
18. Meritul unui ucenic este să înve e mereu să fie
ca învă ătorul său
şi răsplata unui apostol este să înal e mereu solia
încredin ată lui de către Acela Care l-a trimis.
În toate acestea sunt trepte mereu mai înalte şi stări
mereu mai sfinte spre care neîncetat trebuie să năzuim
fiecare dintre noi,
to i având un efort înnoit zilnic, până la capătul
vie ii.
19. Oricât de încet ne-am putea ridica spre Iisus,
Modelul nostru înăl at de Dumnezeu, munca şi lupta
noastră spre El nu trebuie să înceteze niciodată.
20. Cu un singur vânt po i alunga mul i nori,
cu un singur suflet mântuit po i acoperi multe pă-
cate (Iac 5, 20),
cu o singură via ă po i înlătura multe mor i (I Tim
4, 16; Rom 11, 14; I Cor 9, 22).
Doamne, ajută-ne la aceasta!
Amin.
44. 44 Traian Dorz
6. ŞTIIN A ŞI FAPTA
1. Au şi ajuns oameni sfin i acei care, chiar dacă nu
li se pare că au făcut nici o faptă de sfin enie, doresc şi
caută aceasta cu cea mai mare sete şi râvnă, mereu şi
mereu...
A şi ajuns un apostol şi un ucenic al lui Hristos,
chiar dacă nu se ştie că a făcut nici o minune, acela ca-
re, cu sinceritate şi cu smerenie, munceşte şi se roagă
pentru aceasta mereu şi mereu.
2. Din stările înalte cu Domnul n-ai voie să te co-
bori apoi înspre oameni, decât pe calea unei adânci
iubiri, spre a le face binele.
Însă totdeauna cel mai bine înarmat.
Pentru că satana, care îi ine încă robi pe oameni,
îşi apără prada cu toată furia. O săgeată a lui te va răni
de fiecare dată, dar nu te va putea ucide, nu te teme.
3. Alinând rănile altora, tu nu i-o dezveli pe-a ta
niciodată.
45. Eterna Iubire 45
Iar pre ul tău veşnic va fi acela al sufletelor pe care
le-ai slobozit,
al Timpului pe care l-ai răscumpărat
şi al adevărului pe care l-ai strălucit;
– atunci vei fi şi tu ceva din Domnul tău Iisus.
4. A şti este una; a face ce ştii şi cât ştii este însă cu
totul alta.
Ştiin a este primul pas spre mântuire, dar faptele
sunt tot drumul până la ea.
5. Ştiin a uneori îl îngâmfă pe om şi îl ame eşte,
însă credin a împlinitoare cu fapta îl înal ă, făcându-l
tot mai smerit, mai îndatorat şi mai bun.
Numai ea singură, ştiin a, este totdeauna o ghea ă.
Ceea ce o topeşte şi o face apă dulce şi bună este
căldura faptei.
Numai a şti binele este adesea o osândă;
a-l face este fericirea sufletului sănătos.
6. Dar, decât să fii un ştiutor fără faptă, mai bine un
făptuitor fără ştiin ă.
Căci o înfăptuire curată şi smerită a voii lui Dum-
nezeu poate înlocui o cultură îngâmfată şi preten ioasă,
chiar biblică dacă ar fi ea.
Cunoştin a, fie cât de lăudată, fără trăirea caldă a
faptei bune nu va avea niciodată un prea mare pre .
Poate tocmai dimpotrivă.
7. În Hristos, a face înseamnă mai întâi a şti.
Căci cum să facă binele unul care nu-l ştie mai
întâi?
46. 46 Traian Dorz
8. După cum Dumnezeu a început facerea lumii
mai întâi prin lumină, tot aşa nici adevăratul credincios
nu va reuşi să facă vreodată ceva sănătos şi vrednic da-
că mai întâi nu va căuta să ştie cum trebuie şi când
trebuie făcut ceea ce este nevoie să facă.
9. Nu po i face binele decât dacă ştii bine cum se
face binele; fiecare dintre noi deci suntem datori fa ă de
noi înşine, în primul rând, să ne dăm silin a să ştim de-
osebi totdeauna care este voia lui Dumnezeu cea sfântă,
plăcută şi desăvârşită.
Iar ştiind-o, să ne dăm silin a să o facem.
10. Ce minunat e sufletul acela care a ajuns cu
Hristos pe locul cel mai înalt, de unde se văd luminoase
şi în elese toate adevărurile Sale!
Aceasta înseamnă să fii ajuns în Adevăr.
Căci Adevărul este: cunoaşterea în eleaptă şi chib-
zuită a Binelui în sine însuşi.
Niciodată nu vei putea fi o călăuză bună pentru al-
ii spre Adevăr dacă mai întâi nu ai tu o cunoaştere
clară a drumului pe care trebuie să mergi şi să îndrumi.
11. Un îndrumător îndrăzne nu este chiar totdea-
una de folos, dar unul în elept, da, este totdeauna ne-
cesar.
Fiindcă în în elepciune este totdeauna şi îndrăz-
neală, dar în îndrăzneală nu-i totdeauna şi în elepciune.
12. Sunt vremi de mare binecuvântare pentru Lu-
crarea lui Hristos atunci când în fruntea ei se găsesc cât
mai mul i bărba i plini de Duhul Sfânt.
47. Eterna Iubire 47
Căci Duhul Sfânt este mai întâi În elepciune, apoi
Putere.
13. Este binecuvântată de Dumnezeu acea familie
şi Biserică ce are în mijlocul ei cât mai multe suflete
în elepte care au strălucirea conştiin ei peste toate în-
tinderile faptelor lor.
Acolo totul se aseamănă cu revărsarea soarelui
peste un hotar de lanuri ce se leagănă sub roduri.
14. Vai însă acolo unde se munceşte fără lumină!
Dar şi unde se luminează fără muncă!
Unde se ştie fără să se facă.
Şi unde se face fără să se ştie.
Ferice este numai unde luminează Adevărul şi lu-
crează Dragostea.
15. Să te bârfească poate oricine, dar să te vândă nu
poate decât acela care mănâncă din aceeaşi pâine cu
tine, căci numai el î i ştie toate ale tale.
Rău poate să- i facă orice semen, cât de străin şi
depărtat al fi el de tine. Dar cel mai mare rău nu i-l
poate face decât acela care neapărat î i stă cel mai
aproape.
De aceea nici durere mai mare nu- i poate produce
nimeni pe lume ca acela de la care ai dreptul să aştep i
cea mai mare bucurie,
dar primeşti cea mai amară întristare.
16. Dragă suflete care ai avut pe lume harul de a
avea un mare învă ător, din pâinea căruia te hrăneşti sau
te-ai hrănit,
48. 48 Traian Dorz
fii cu luare aminte şi nu lăsa nici un gând satanic
să- i pătrundă în inimă împotriva lui...
17. Oricât de mare î i este fericirea pe care ai putea
să i-o cumperi prin vânzarea binefăcătorului tău, n-o
dori şi nu-l vinde pe nici un pre şi niciodată.
Căci ai face cea mai mare crimă.
18. Oricât de mare rău i s-ar părea că i-a făcut, nu
dori să te răzbuni niciodată pe părintele tău, pe în-
vă ătorul tău, pe binefăcătorul tău.
Căci pre ul cu care îl vei vinde şi săgeata cu care îl
vei străpunge vor arde în vecii vecilor mâinile tale,
buzele tale şi inima ta.
19. La vremea lui, pe fiecare vânzător îl va ajunge
plata înspăimântătoare a celor făptuite de el.
Căci nici mii de ani de merite, dacă le-ar avea, nu-i
pot acoperi acestuia nimic din monstruozitatea acelei
crime de care s-a făcut vinovat cu păcatul veşnic al
vânzării binefăcătorului lui (Mc 3, 29; In 5, 15).
20. Mul i au fost acei dintre profe i care au plătit cu
via a lor ascultarea de Dumnezeul Care îi trimisese să
spună lumii: „Aşa zice Domnul”.
Însă atunci când a venit vremea să se împlinească
cele spuse de gura Domnului prin prooroci, to i cei care
auziseră au crezut atunci, au fost sili i să creadă.
Căci faptele sunt dovezile neclintite.
O, Doamne Duhule Sfinte, dăruieşte-ne aceste do-
vezi! Amin.
49. Eterna Iubire 49
O, Preaiubitul meu...
O, Preaiubitul meu ascuns,
pe unde-mi eşti, – pe unde,
cine-ar putea să-mi dea răspuns
ce umbră Te ascunde,
unde-i grădina Ta de crini
ori turma Ta aleasă,
pe unde-s Ochii Tăi divini
şi Fa a Ta Frumoasă?
E noaptea neagră-n jurul meu,
pândesc pe zid străjerii
şi negrul dor se lasă greu
din bol ile tăcerii...
alerg prin frig pe urma Ta
şi ochii dor de moarte,
– de ce-ai plecat, Iubirea mea,
atâta de departe?
O, Dulce Soare Care-mi eşi
cununi de raze line,
din Casa Nun ii Tale ieşi
cândva şi pentru mine,
inând de bra mireasa mea
eternă şi divină,
să mă cununi pe veci cu ea
în zi de lună plină...
50. 50 Traian Dorz
7. TRIMISUL ŞI VÂNZĂTORUL
1. În clipa împlinirii profe iei, multora dintre cei ce
au auzit-o nu le-a mai folosit la nimic că au crezut în
adevărul ei.
La ce le-a mai folosit celor din vremea lui Noe,
când venise peste ei potopul, că şi-au adus aminte că li
se spusese întocmai că va veni (Fac 6, 17)?
Fericit cine crede înainte şi se pregăteşte. Căci îna-
poi credin a este zadarnică.
2. La ce le-a mai folosit celor din Ierusalim, când a
venit peste ei nimicirea, că şi-au adus aminte şi au cre-
zut apoi cele ce le profe ise Domnul Iisus despre nimi-
cirea lui (Lc 21, 20-24)?
Şi la ce le va mai folosi celor ce aud acum Cu-
vântul Sfânt al lui Dumnezeu, dar nu se întorc la El,
când foarte curând va veni vremea să vadă cu groază
împlinindu-se întocmai tot ceea ce ei nu cred acum?
3. Multe dintre înştiin ările Domnului nu le-am
în eles nici noi la timpul lor.
51. Eterna Iubire 51
Numai când le-a venit vremea să se împlinească
ne-am adus cu uimire aminte că Domnul ne înştiin ase
despre acestea cu mult înainte.
Dar nu le în elesesem şi nu le crezusem.
4. Trebuie numai ca noi să cunoaştem Cuvântul
Domnului şi să avem credin a prin care să desprindem
în elesul cel nevăzut din cele ce le vedem.
Să le întrezărim din cele ce sunt pe cele ce trebu-
ie să fie.
Şi să le putem alege din cele ce trec pe cele ce rămân.
5. Cât de fericit este sufletul nostru când, după o
îndelungă răbdare, ajungem zilele să pipăim cu mâinile
noastre ceea ce numai prin credin ă nădăjduiam să mai
vedem cândva.
Atunci ne aducem aminte, de multe ori ruşina i, că
ni se spusese totul, dar noi nu crezusem.
6. Ca să ne putem bucura cândva cu adevărat, este
nevoie ca acum să credem deplin toate promisiunile
Domnului.
Să ne legăm de ele, prin credin ă, toată inima noastră.
Şi să credem că merită să dăm pentru dobândirea
lor orice jertfă pe pământ.
Binecuvântat să fie, Doamne, Numele Tău cel Ma-
re şi Adevărat, care este garan ia împlinirii tuturor
promisiunilor pe care ni le-ai făcut Tu.
7. Acela pe care îl trimite Hristos,
o, ce fiin ă trebuie să fie acela şi ce lumină trebuie
să-l învăluie oricând vine
52. 52 Traian Dorz
şi oricând vorbeşte,
şi oricând oficiază...
Aşa s-ar cere să fie un trimis al lui Hristos!
8. Umblarea trimisului credincios trebuie să cutre-
mure,
cuvântul lui trebuie să zdrobească,
duhul lui trebuie să aprindă,
tăcerea lui trebuie să fie plină de chemarea lui
Dumnezeu,
smerenia lui trebuie să fie sim ită,
blânde ea lui, caldă,
răbdarea lui, liniştită,
iubirea lui, statornică
şi pe toată via a şi lucrarea unui astfel de trimis al
lui Hristos trebuie neapărat să se vadă strălucind sem-
nul ceresc, pecetea fierbinte şi dovada luminoasă a roa-
delor Duhului Sfânt (Gal 5, 22).
9. Trimisul lui Hristos va aduce slavă pentru Dom-
nul său. Numai fiind în toate privin ele o pildă de fapte
bune pentru credincioşi în vorbire, în purtare, în dra-
goste, în credin ă, în cură ie
se va mântui pe sine însuşi
şi pe cei care îl vor asculta (I Tim 4, 12-16).
10. Pe un astfel de om trebuie să-l urmăm totdeauna
nu numai inând învă ătura pe care ne-o dă el, dar
şi, mai ales, străduindu-ne să urmăm pilda virtu ilor lui.
Căci bărba i plini de o astfel de credin ă, de putere şi
de vrednicie sunt din ce în ce tot mai pu ini pe pământ.
53. Eterna Iubire 53
Şi, pe măsură ce fărădelegea se va mul i, ei vor fi
tot mai pu ini.
11. Unde a trăit un adevărat trimis ceresc,
statornicia lui i-a inut în picioare pe al ii,
răbdarea lui i-a încurajat şi pe al ii în necazuri,
încrederea lui i-a întărit,
prezen a lui i-a înflăcărat
şi astfel el a fost nu numai un mare exemplu, ci şi o
mare binecuvântare.
12. O, de ce mare pre , pentru Domnul şi pentru
Biserica Lui, sunt slujitorii credincioşi, vestitorii adevă-
ra i, trăitorii Cuvântului Sfânt!
Cât de necesari sunt ei astăzi şi cât de mult ar tre-
bui să ne rugăm ca Dumnezeu să ni-i dea şi să ni-i păs-
treze!
Mai ales pentru mâine, când va fi şi mai nevoie!
13. Când vorbeşti despre vânzător, totdeauna i se
tulbură duhul şi i se cutremură inima.
Slujba nelegiuită şi satanică pe care o face o astfel
de făptură târâtoare, veninoasă şi spurcată este crâncenă
şi plină de spaimă şerpească.
14. Nu numai apropierea vânzătorului, dar şi gân-
dul acestei apropieri alungă orice linişte a duhului şi
orice bucurie a inimii.
Prezen a lui este înso ită de toată puterea diavolului
şi tot timpul apropierii lui este fioros ca un cutremur.
54. 54 Traian Dorz
15. Ocara pe care o lasă vânzătorul după ce trece,
după ce pleacă, este ca atingerea murdară şi rece a unei
reptile urâte şi veninoase.
Şi î i încrâncenă fiin a toată.
Sim i cu groază că n-ai vorbit cu un om, ci cu un
demon.
Că n-a trecut pe lângă tine o creatură omenească, ci
o reptilă primejdioasă şi otrăvitoare.
Ce fioroasă şi respingătoare este totdeauna o astfel
de prezen ă!
Chiar Mântuitorul S-a cutremurat de ea.
16. Până nu ai înspăimântătoarea dovadă a vân-
zării, chiar dacă ai presim irea unei prezen e în stare s-o
facă, tot mai ai şi o nădejde care te ine lângă o creatură
pe care o mai nădăjduieşti.
Fiindcă crezi că tot s-ar mai putea şi să nu săvâr-
şească nelegiuirea de care se dovedeşte în stare...
17. Dar când fărădelegea a fost făcută şi nelegiu-
irea săvârşită,
ce alt sim ământ î i mai rămâne fa ă de el, decât
spaima şi oroarea?
Peste toată fiin a unei astfel de creaturi vezi numai
pecetea înfiorătoare a capitolului 13 din Apocalipsa.
O, Dumnezeule Sfânt, ce poate deveni cineva care
odată s-a născut şi el om!
18. Fiecare altă Săptămână a Patimilor l-a dat pe
fa ă pe un vânzător al ei.
Căci fiecare Săptămână a Patimilor îşi are neapărat
un vânzător.
55. Eterna Iubire 55
Fără vânzător nici n-ar fi fost vreodată în trecut o
astfel de înspăimântătoare Săptămână.
Şi n-ar putea fi nici în viitor.
19. Oriunde este răstignit un Nevinovat sau mai
mul i a fost neapărat şi un vânzător sau mai mul i, care
au încasat argin ii vânzării
şi au săvârşit nelegiuirea sărutând.
20. O, nevinova i şi lesne-crezători ucenici ai lui
Hristos, tot nu în elege i nici acum?
Dar mieii sunt sorti i să rămână pe totdeauna numai
miei. Ei nu pot fi niciodată altceva.
O, Bunule Păstor Iisus Hristos, fii Tu singurul lor
ocrotitor.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Biblia e adevărul despre toate câte sânt
şi în urmă, şi nainte, şi în cer, şi pe pământ;
este adevărul singur, este singurul întreg,
fericit cel ce-o-n elege, – vai de cei ce n-o-n eleg!
56. 56 Traian Dorz
8. PRILEJURILE DE POTICNIRE
1. Prilejurile de poticnire trebuie să vină, dar vai
celor prin care vin.
Vânzările trebuie să se facă, fiindcă este scris că se
vor face (Mc 13, 12; Lc 21, 16), dar vai acelora prin
care se fac.
Fiecare dintre noi trebuie să ne temem de acest
îngrozitor păcat şi să ne ferim ca nu cumva să-l fa-
cem noi.
2. Dacă şti i aceste lucruri, lua i mai bine aminte în
jurul vostru, să-l vede i pe acela dintre voi care a început
să umble şi pe alte căi, nu numai pe cele ale lui Iisus.
Care s-a mai prefăcut şi în altceva, nu numai în miel.
Care merge şi cu al ii, nu numai cu voi, oile Dom-
nului,
care mai are şi alte gusturi, nu numai cele duhov-
niceşti,
care cheltuieşte şi mai mult decât ar câştiga cinstit,
57. Eterna Iubire 57
care umblă prin locurile pe unde nu are ce căuta, în
mod normal, un frate şi un preot. Căci neapărat dintre
voi este acela.
Sau sunt aceia... (Fapte 20, 30; II Cor 11, 14; II
Tim 3, 4).
3. Ce cumplită clipă trebuie să fi fost pentru uce-
nicii Domnului aceea când Mântuitorul le-a spus la
masă: „Unul dintre voi Mă va vinde”.
Ca un trăsnet lovind dintr-o dată şi pe neaşteptate
vor fi zdrobit aceste cuvinte toată rămăşi a de bucu-
rie, de speran ă şi de pace pe care o mai aveau în
inimile lor.
4. Cei nevinova i, auzind înştiin area despre vân-
zare, au început să se uite unii la al ii înspăimânta i şi
pentru prima dată bănuitori.
Şi fiecare în gândul său îl cerceta pe celălalt, bănu-
indu-l în inima sa... Apoi bănuindu-se chiar şi pe sine.
În clipa aceea se spărgea în ăndări ca un vas foarte
scump toată încrederea nemărginită şi toată armonia
unită ii lor.
În inima fiecăruia năvălea acum apa tulbure, nea-
gră şi rece a neîncrederii, năruind şi noroind totul.
5. O, cât de zdrobită trebuie să fi rămas inima uce-
nicilor Domnului când se uitau unii la al ii pentru prima
dată cu ochii încrunta i şi judecători!
O, cum trebuie să fi răvăşit sufletul lor o mie de
gânduri deznădăjduite!
Ce grozav este păcatul vânzării lui Hristos!
58. 58 Traian Dorz
6. Vai, cât de mult rău fac nu numai Lucrării lui
Dumnezeu, ci chiar şi semenilor lor acei oameni nele-
giui i care îi vând pe ai lor!
Şi care trădează dragostea, prietenia, fră ietatea,
cinstea şi cuvântul lor şi al lui Hristos.
Căci aceştia nimicesc chiar bunul cel mai scump
pentru inimile omeneşti, care este încrederea în om,
încrederea în frate,
încrederea în semen.
7. Până ce există încredere, ce sfântă este încre-
derea dintre credincioşi şi fra i
şi părtăşia dintre so i,
şi iubirea dintre prieteni,
şi armonia dintre oameni!
O astfel de via ă este raiul. O astfel de via ă a dorit
între noi Hristos.
8. Când diavolul pune în inima unuia dintre uce-
nicii Domnului gândul vânzării şi al înşelăciunii... o,
cum se prăbuşesc de dureros şi de cumplit toate cele
bune dintre fra i!
Ruina şi amintirea lor îi vor îndurera sufletul ori de
câte ori le va privi, până la moarte.
Şi un gust amar îi va veni pe buze şi se va preface
în cele mai înveninate şi mai amărâte cuvinte pentru
că a trădat şi a vândut, zădărnicind un viitor atât de
frumos.
9. Roagă-te lui Dumnezeu şi priveghează, ca nu
cumva să ajungi şi tu un vânzător de Hristos şi de fra i.
59. Eterna Iubire 59
Căci aceasta te va rupe pe vecii vecilor de Dum-
nezeu şi de ai Lui şi te va arunca între demoni, în locul
pregătit acelora.
10. Păcatul tău va otrăvi nu numai veşnicia ta, ci
şi părtăşia altora, fiindcă, aflând despre vânzare, fie-
care va începe să se teamă de celălalt şi să se îndoiască
de to i.
Nu se va mai încrede nimeni în nimeni, niciodată şi
nu se va mai apropia nici unul de nici unul.
Aceasta este o nenorocire mai mare şi mai lungă
decât oricare alta.
Şi totul a început cu tine.
Ce osândă oare va fi de-ajuns pentru asta?
11. O, câte poeme minunate, câte cântări de iubire
şi de durere s-au scris pe sânul lui Iisus în momente ca
ale lui Ioan!
Câte tablouri sfinte şi medita ii neuitate!
Câte rugăciuni fierbin i şi câte predici înăl ătoare
s-au înăl at spre cer şi au umezit ochii a mii şi mii de
oameni, pornind de la acest dumnezeiesc moment
şi întorcându-se la el,
la clipa şi la starea aplecării pe sânul lui Iisus ca ale
Sfântului ucenic al iubirii, Ioan...
12. Binecuvântat să fie Tatăl Ceresc, Care – dacă a
îngăduit, pentru împlinirea Scripturilor, să fie un fiu al
pierzării (In 17, 12),
de pieirea căruia Inima lui Iisus să se întristeze şi
duhul Lui să se tulbure –,
60. 60 Traian Dorz
tot El a făcut să aibă, de cealaltă parte, un fiu al iu-
birii, prin alipirea căruia Inima sfântă a lui Iisus să se
mângâie şi duhul Lui să se învioreze.
13. Binecuvântat să fie Tatăl Ceresc, căci, dacă Săp-
tămâna Patimilor a descoperit un fiu al urii,
tot ea ne-a descoperit şi un atât de fericit fiu al
dragostei.
De la care ne-au rămas apoi cele mai adânci ecouri
ale Inimii lui Iisus.
14. Cele mai minunate şi prietenoase fe e ale ade-
vărului ne-au rămas de la acest moment minunat al
aplecării lui Ioan pe Sânul lui Iisus.
Cele mai fierbin i şi mai dulci chemări ale dragos-
tei lui Dumnezeu ne-au rămas de la acei care au trăit
această stare divină.
15. Cu cât ura unora este în stare de fărădelegi mai
mari, cu atât dragostea altora va deveni mai fierbinte,
mai curată, mai alipită de cel nevinovat.
Acesta este un echilibru rânduit de Dumnezeu.
16. Domnul a făcut aceasta, pentru ca acela care
merge spre pătimire pentru adevăr să nu se îndoiască
niciodată, să nu descurajeze niciodată şi să nu se pră-
buşească niciodată.
Fiindcă niciodată nevinovatul nu va rămâne singur.
Şi, dacă în via ă n-a cunoscut o iubire nemărginită
fa ă de dânsul, apoi în moarte o va cunoaşte cu si-
guran ă.
61. Eterna Iubire 61
Fiii urii mor de două ori. Şi în scârbă, şi în uitare.
Dar fiii dragostei nu mor niciodată.
17. Învă a i de la Sfântul Apostol al iubirii şi fi i tot
mai alipi i de Domnul!
Mai ales atunci când se ivesc vânzătorii şi prigoni-
torii cei mai înverşuna i pentru Domnul vostru şi pentru
fra ii voştri.
Nu vă teme i că acela care Îl vinde pe Hristos vă va
putea da şi pe voi în mâinile lor.
Şi chiar dacă v-ar da, ce mai înseamnă via a pentru
voi fără Dumnezeul vostru?
18. A muri pentru Hristos este un câştig, pentru un
alipit de Sânul Lui (Flp 1, 21).
Ce să mai fac eu cu o libertate fără Hristos? zice el.
Ce să mai fac eu cu o Evanghelie fără Iisus cel
Viu?
Ce să mai fac cu o adunare fără Dumnezeu?
Atunci a merge la pătimire cu Iisus este un har,
pentru că via a fără Hristos nu mai valorează
nimic,
dar moartea şi pătimirea cu El valorează cât vre-
mea... şi încă şi mai mult.
19. Cele ce v-ar mai rămâne după ce v-a i depărtat
de Hristos şi de Lucrarea Lui, – toate sunt o povară
chinuitoare.
Vai de voi dacă a i rămâne cu ele fără El!
Dar ferice dacă a i rămâne cu El chiar şi fără ele.
20. Acela despre care vorbea Iisus în seara Cinei
era păcatul, iar nu omul.
62. 62 Traian Dorz
Păcatul nu putea să nu fie acela – adică vânzarea!
Dar omul putea să nu fie el. Adică Iuda.
Prilejul de păcătuire trebuia să vină. Nu se putea să
nu vină (Mt 18, 7; Lc 17, 1).
Dar acela prin care venea atunci putea să nu fie
tocmai el, Iuda; putea să fie oricine altcineva, nu
tocmai el.
Şi dacă Iuda ar fi vegheat şi s-ar fi rugat şi el – aşa
cum fuseseră înştiin a i –, poate că n-ar fi căzut nici el
în ispită (Mt 26, 41).
O Doamne, nu ne lăsa în ceasul cel greu! Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Biblia-i izvorul dulce al cereştii Ape vii,
singurul izvor de via ă spre-ale lumii căi pustii.
*
Biblia-i lumina scumpă care Domnul ne-o trimite
să ne-arate la oricare calea vie ii fericite
şi să ne înştiin eze, tot asemenea, pe oricare,
ca să ne ferim de cursa căilor înşelătoare.
63. Eterna Iubire 63
Ce minuna i sunt ochii...
Ce minuna i sunt ochii cu lacrimile-n ei,
de după rugăciunea înaltă şi fierbinte,
ce strălucit e plânsul din anii cei mai grei
ce-au îmbrăcat iubirea cu veşnice veşminte!
Când umbrele coboară pe apele adânci,
lumina se retrage spre culmile curate,
– cât valurile vie ii se vor izbi de stânci,
şi plânsul, şi cântarea ne sunt adevărate...
Când clopotul de Denii răsună liniştit,
coboară în adâncul evlaviei din tine
şi-ascultă- i pocăin a cum creşte fericit,
ca roadele şi frunza livezilor divine.
Ce minunat e-alinul adus într-un sărut
pe lacrima tăcută şi fa a mult dorită
şi câtă vindecare e-n sufletul durut
o-mbră işare dulce, adânc împărtăşită!
64. 64 Traian Dorz
9. CUTREMURA I-VĂ ŞI NU PĂCĂTUI I
1. În lume există tot felul de păcate.
Şi păcate de acelea care mai pot avea iertare în
veacul acesta, şi de cele care nu vor avea iertare nici în
veacul viitor (Mt 12, 32). Înspăimântă-te de orice
păcat. Dar de o mie de ori mai tare de cele care sunt de
neiertat.
2. Domnul Iisus a arătat că păcatele sunt rânduite
la osândă. Păcatele, iar nu oamenii.
Că, dacă fiecare dintre noi ne-am feri să nu că-
dem în păcat, dacă ne-am lupta ca nicidecum să nu
rămânem în el când am căzut,
– ci am veni cu lacrimi de pocăin ă să-I cerem şi să
primim iertarea lui Hristos,
– atunci n-am fi niciodată osândi i nici unii din-
tre noi.
Ar fi osândit numai păcatul, nu noi.
Ar arde numai păcatul – şi nu noi.
65. Eterna Iubire 65
3. Prin credin a în sângele lui Hristos, păcatele sunt
aruncate în foc. Şi prin lacrimile amare ale unei pocă-
in e adevărate, sunt aruncate în mare. Ca nişte zdren e
rele, dezbrăcate de pe cel care le-a purtat.
Iar păcătosul scapă.
4. Dar acela care, neascultând cuvântul de înşti-
in are, rămâne îmbrăcat în zdren ele sale condamnate
şi, nepriveghind şi nerugându-se, rămâne în păcat
fără să mai iasă din el,
acela va fi osândit împreună cu păcatul său în
care s-a prins, în care s-a îmbrăcat, de care nu vrea să
se dezbrace şi cu care de bună-voia lui şi cu plăcere
s-a unit contra lui Dumnezeu.
El va fi aruncat în acelaşi foc cu păcatul său.
Despre acela a vorbit Iisus în seara Cinei şi a
vânzării.
5. Vai, cât de pu ini mai pot întoarce când lăcomia
a intrat mai dinainte în inima lor!
Când ambi ia şi trufia le-au cuprins toată fiin a. Şi
când un duh de prefăcătorie şi de false încredin ări le-a
orbit orice vedere duhovnicească.
Când mincinoasele încredin ări îi îmbărbătează în
rătăcire şi când ura contra nevinovă iei îi împinge la
cruzimi şi la orice act satanic,
aceştia nu se mai întorc niciodată.
6. Pe binefăcătorii tăi sau ai altora e bine să-i cau i
întotdeauna. Pentru ca să-i cunoşti şi să le po i arăta
pre uirea şi recunoştin a ta.
66. 66 Traian Dorz
De aceştia întrebi mereu pe oricine şi oriunde, ca
să-i cunoşti şi să-i ştii.
Să-i afli şi să-i binecuvântezi.
7. Dar pe răufăcătorii tăi mai bine să nu-i cunoşti,
mai bine să nu-i ştii. Mai bine să nu afli cine sunt sau
cine au fost.
Mai bine să nu întrebi niciodată cine este sau cine a
fost acela care i-a pus sau î i pune la cale răul tău.
Care te-a dat pe mâna altora, ca să- i facă rău.
Sau cine a fost acela care i-a făcut răul acesta.
Ca să nu fii ispitit cândva să-l urăşti şi tu.
8. Dar chiar dacă ai avea în mâna ta, împotriva
răufăcătorului tău, toate dovezile că el este răufăcătorul
tău, mai bine să le arunci în foc – şi chiar aruncă-le!
Pentru ca să nu fii ispitit vreodată, într-o clipă de
slăbiciune, să te răzbuni singur asupra lui, folosindu-te
de dovezile răului făcut de el.
Ca să nu- i pierzi astfel nu numai răsplata răbdării
tale, ci şi pacea cugetului tău, pe totdeauna.
9. Ochii vinova i ori se ascund, ori se obrăznicesc
atunci când nu mai vor să se aplece.
10. La început, ochii lui Iuda poate că se vor fi ferit
de privirile duios-mustrătoare ale Domnului.
Dar mai târziu, când gândul s-a făcut faptă, ochii
lui Iuda s-au făcut acoperitori nelegiuirii lui.
Cred că au devenit obraznici, duri, sticloşi şi în-
tuneca i,
înfruntând cu cerbicie şi cu neînduplecată îndrăz-
neală orice privire a ochilor Domnului.
67. Eterna Iubire 67
Arătând astfel că nu se lasă birui i de ochii lui
Dumnezeu,
ci că sunt hotărâ i să lupte cu îndârjire şi cutezan ă
vrăjmaşă contra Domnului Iisus.
11. Dar acest fel de „rela ii” trebuie să mai fi fost
între Hristos şi Iuda – astfel de confruntări şi înfruntări
ale privirilor tăcute, numai ale privirilor lor, în aceste
ultime zile pe care le mai petreceau împreună.
Şi mai ales în acele ultime clipe pe care le petre-
ceau acum în seara aceasta a Cinei cu to i ceilal i.
Însă privirile lui Iuda îi vor fi răspuns lui Iisus o
dată şi pe totdeauna că între ei totul s-a rupt.
12. Când nici lacrimile, nici rugăciunea,
când nici arătarea celei mai răbdătoare iubiri nu-l
mai poate mişca pe cineva,
– atunci nu- i mai rămâne spre inima lui nici o
punte.
Atunci despăr irea este totală şi veşnică.
13. Petrecerea lui Iisus împreună cu vânzătorul Său
nu mai poate fi decât o stare de ghea ă, pe care şi unul, şi
celălalt nu doreau decât s-o sfârşească cât mai repede.
Ce bine ar fi fost pentru amândoi – atât pentru În-
vă ătorul vândut, cât şi pentru ucenicul vânzător – să nu
se fi cunoscut niciodată!...
Ce bine ar fi fost pentru ochii vânzătorului, care nu
mai aveau acum în ei decât ură, dacă nici n-ar fi văzut
deloc, niciodată cu ei!
Atunci ochii lui Iuda măcar n-ar mai fi avut cum
face păcatul acesta pe care îl fac acum atât de fioros.
68. 68 Traian Dorz
14. Creşterea pe care le-au dat-o părin ii copiilor
lor în cei şapte ani de acasă şi pilda de via ă pe care
copiii o văd mai ales în aceşti ani la părin ii lor începe
să le formeze sufletul lor cum va avea să fie.
Vai de părin ii care nu pot sau nu ştiu, sau nu vor
să formeze bine sufletul copiilor lor în cei şapte ani!
15. O, câtă răspundere au totuşi părin ii pentru felul
de via ă pe care îl vor duce
şi pentru urmele şi urmările faptelor pe care le vor
săvârşi copiii lor cât vor fi ei!
Ba, chiar şi pentru ale urmaşilor acestora.
Fiindcă şi fiii mei, în cele mai multe cazuri, vor că-
uta să-i crească pe fiii lor tot aşa cum şi ei au fost cres-
cu i de către mine cândva.
16. Ave i multă grijă şi băga i bine de seamă cum
vă creşte i fiul sau fiii!
Şi, mai ales, ave i grijă ce pildă de via ă le da i co-
piilor voştri prin ceea ce văd că face i voi!
Ave i grijă acum, fiindcă peste pu ină vreme co-
pilul vostru vă va scăpa din mâini.
Iar după aceea în zadar ve i plânge.
17. Vai, ce via ă mai duc multe suflete curate care
au ajuns să cadă, în urma unor înso iri nefericite
cu fii crescu i din nelegiuiri pământeşti, moşteni-
tori ai bolilor şi ai păcatelor celor ce i-au născut şi i-au
crescut!
Părin i, nu uita i nici o clipă porunca: Creşte i-vă
copiii voştri în mustrarea şi frica Domnului!
69. Eterna Iubire 69
18. Dragi părin i, chiar dacă v-ar împiedica orice,
nu vă creşte i copiii decât credincioşi
şi nu le da i decât pildă bună,
că şi pe pământ, şi sub el vă vor urmări faptele co-
piilor voştri
ori ca o binecuvântare,
ori ca un blestem.
19. Dacă fiul vostru ticălos sau fiica voastră des-
frânată chinuieşte pe so ul său ori pe so ia sa – nu apă-
ra i pe cel vinovat în contra celui nevinovat, chiar dacă
vinovatul e al vostru, iar celălalt este un străin.
Căci, dacă vă uni i cu păcatul şi lupta i contra drep-
tă ii, ve i primi o osândă şi mai mare.
20. Când vezi că nu-l mai po i împiedica pe un făp-
taş rău de la o faptă rea, atunci nu mai doreşti nimic
altceva decât să treacă mai repede.
Să nu se mai amâne deloc.
Orice amânare este o chinuitoare otravă a întregii
fiin e.
De multe ori amânarea este mai grea chiar şi decât
însăşi durerea pe care o pregăteşte răul acela.
O, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne de cel rău!
Amin.
70. 70 Traian Dorz
10. UN GÂND RĂU
1. Un gând rău pe care l-ai primit în inimă, chiar
dacă la început părea mai pu in rău,
el tot acolo te va duce, la iad.
Gândul de desfrânare, de furt, de vânzare, de răz-
bunare, pe care şi tu poate că l-ai primit în inima ta şi
poate că îl mai por i încă, umblând mereu după prile-
jurile de a i-l împlini,
acela te va duce sigur şi pe tine la iad, ca şi pe Iuda.
2. Aştep i poate să plece so ul tău de acasă?
Sau să vină noaptea, când trecătorii se vor rări pe
uli ă?
Sau să po i ajunge la cutare autoritate?
Sau să- i vină la îndemână o clipă prielnică?
Asta aştep i? Ca să- i po i pune gândul rău în
faptă?
Da, satana te va orbi în clipa prielnică păcatului.
Apoi, orbindu-te, cu uşurin ă te va împinge în pră-
pastia faptei, dintr-o dată.
71. Eterna Iubire 71
3. Dar şi când Dumnezeu î i pune în inimă un gând
bun, ai grijă şi împlineşte-l numaidecât, fără întârziere.
Căci pe acela, îndată vine satana şi-l ia din inima ta,
dacă tot amâi împlinirea lui (Lc 8, 12).
4. Când satana i-a pus în inimă un gând care este
îndoielnic, nu te grăbi să-l ascul i niciodată.
Căci de firul acestui gând este legată sabia cu care
satana te poate ucide pe tine şi pe mul i al ii.
Gândul cel bun este sigur. După aceasta să-l cunoşti.
5. Ce dureros a fost în seara Cinei, pentru Dom-
nul, că nimeni dintre cei apropia i ce stăteau la masă
împreună cu El nu-I în elegeau nici cuvintele şi nici
starea Lui!
Chiar cei mai apropia i ai Domnului Iisus Îi erau,
în privin a aceasta, atât de străini şi îndepărta i, tocmai
atunci când El avea nevoia cea mai arzătoare de în e-
legerea lor.
6. Ce dureros este când Lucrarea Domnului trece
prin locurile pline de primejdii,
prin stările pline de răspundere,
printre vrăjmaşii plini de vicleşuguri
şi chiar cei ce stau la masă nu în eleg aceasta,
chiar cei mai din frunte parcă sunt nişte străini,
chiar cei mai cu răspundere pentru toate acestea nu
pot nici sim i şi nu pot nici ajuta cu nimic,
fiindcă nu în eleg.
7. Ba încă, mul i dintre ei, în loc să vadă limpede
primejdia care amenin ă cauza Domnului
72. 72 Traian Dorz
şi să caute, cât le stă în puterea lor, să împiedice ră-
ul care ar putea veni peste Lucrarea Evangheliei din
pricina acelora care au gânduri vinovate în inimile lor
ori purtări nechibzuite în umbletele lor,
tocmai ei în eleg greşit, în eleg rău, cu totul altfel
de cum ar trebui să în eleagă.
8. Unii nu în eleg nici atâta, că Lucrarea Domnului
a avut totdeauna nevoie de unitate înăuntrul ei
şi de orientare chibzuită în afară.
Dar în vremurile cele mai grele are şi mai mare
nevoie de acestea.
9. Al ii nu în eleg că, dacă totdeauna Biserica lui
Hristos a avut nevoie de bărba i plini chibzuin ă şi de
în elepciune,
apoi, în vremurile de primejdie şi de strâmtorare, e
nevoie şi mai mare de astfel de oameni.
10. În împrejurările grele, fiecare mădular al Lu-
crării Domnului răspunde nu numai pentru sine, ci şi
pentru ceilal i to i.
Căci fiecare faptă a oricăruia dintre ei se răsfrânge
asupra tuturor.
Şi fiecare nechibzuin ă a cuiva aduce pagubă, pri-
gonire şi necaz peste toată Lucrarea lui Dumnezeu.
Câtă grijă ni se cere nouă fiecăruia pentru tot ce are
Dumnezeu!
Pentru că fiecare avem o răspundere pentru asta.
11. O în elepciune prevăzătoare trebuie să îndrume,
în vremile grele, cumpătat orice cuvânt. Şi orice faptă.
A fiecăruia. Şi a tuturor.
73. Eterna Iubire 73
Să găsească cele mai potrivite mijloace pentru ca
Lucrarea Domnului să poată trece prin primejdii cu cât
mai pu ine pierderi. Şi să poată ieşi din strâmtoare cât
mai curând.
Fiecare dintre noi vom răspunde pentru asta.
12. Pentru cei buni, anumite fapte ale celor nele-
giui i par cu neputin ă de săvârşit – fiindcă ei n-ar fi în
stare să le facă nici dacă ar păşi în fa a mor ii.
Din pricina asta, ei nu pot crede că poate cineva să
facă nelegiuirea.
Chiar când aud din cea mai crezută gură, ei, cei ne-
vinova i, tot îşi mai închipuie că poate nu-i tocmai aşa...
13. De aceea vânzătorul face printre cei nevinova i
nespus mai mult rău de cum s-ar putea crede. Fiindcă ei
nu ştiu să se ferească de el.
Mincinosul înşală pe nespus mai mul i de cum gân-
deşti, fiindcă cel sincer îl crede şi pe el că este tot sincer.
Şi pierzătorul face mult mai mare spărtură de cum
î i închipui, căci nevinova ii nu ştiu să se apere.
14. Pe trimisul ceresc care înştiin ează şi sfătuieşte,
care îndeamnă spre ferirea de mincinoşi
şi spre depărtarea de amăgitori,
şi spre păzirea de vânzători,
– bietele suflete nu-l cred.
Parcă nu-l pot crede. Nu le vine să creadă că ceea
ce el le spune este chiar aşa. Că poate fi chiar aşa.
Însuşi mincinosul, prefăcut în „frate”, vine şi spune
să nu-l creadă pe cel ce înştiin ează, ci să-l creadă pe el,
pe cel ce îi minte.
74. 74 Traian Dorz
Şi atunci sufletele sincere, care nu-şi pot închipui
cât de mincinos e mincinosul şi cât de viclean este
vicleanul, îl cred prea pu in pe fratele sincer şi vrednic
ori nu cred nimic,
– dar îl cred foarte adesea pe mincinos.
Aşa se fac şi ei, din nişte nevinova i, părtaşi la pă-
catul mincinosului. Fiindcă pe cel rău îl cred, iar pe cel
bun nu!
15. Cei buni nu cred că vânzătorul îi caută numai
pentru a culege de la ei foloasele vinovate după care
umblă,
ci cred că vine pe la ei tot din dragoste, – aşa cum
se preface el;
nu cred că vorbăre ul acesta umblă doar pentru a-L
pârî pe Domnul lor
şi pentru a-i da pe cei nevinova i în mâinile cele rele.
Ei cred că Iuda umblă să facă ceva cumpărături
pentru Praznic
sau vinde tot să dea ceva săracilor...
Ce amăgire!...
16. Fiindcă vânzătorul ştie că foarte uşor îi poate în-
şela pe cei cinsti i dacă întrebuin ează câteva cuvinte fru-
moase, câteva istorioare, câteva versete, câteva cântări...
O, voi, cei nevinova i, nu vă lăsa i tot aşa uşor în-
şela i!
Mai şi trezi i-vă odată!
17. Nu vă lăsa i tot aşa de uşor înşela i de unel-
tele lui satana, care se dau drept fra i, fiindcă umblă
printre voi!
75. Eterna Iubire 75
Nu vă lăsa i amăgi i de cuvintele meşteşugit alcă-
tuite ale celui ce se preface ucenic, dar este iudă.
Cuvintele lui seamănă cu ale celor ce sunt fra i, dar
faptele lui sunt nelegiuite, umbletele lui dubioase, rela-
iile lui vinovate...
Mai uita i-vă şi la acestea – nu numai la vorbăriile
lui mincinoase!
18. Nu vă lăsa i îndupleca i aşa uşor nici de lacri-
mile şi de istorioarele lui!
Uita i-vă la ochii lui înşelători,
uita i-vă la roadele lui,
uita i-vă la familia lui duhovnicească şi la roadele
acesteia.
Fiindcă el nu mai foloseşte acum nici cuvintele,
nici lacrimile, decât pentru a putea face printre voi, mai
cu multă uşurin ă şi mai acoperit, slujba satanică de
iudă şi de vânzător de fra i.
19. Nu vă înşela i nici crezând că în el a mai rămas
ceva din evlavia de altă dată, când vă părea că era curat.
Căci gândul de la satana este ca infec ia pătrunsă în
sânge. Curând ucide tot ce este sănătos în trup, dacă a
fost vreodată ceva şi sănătos.
Şi infectează totul cu veninul ucigaş.
Pentru astfel de oameni nu mai este nici o nădejde
de îndreptare,
ca pentru cei pătrunşi de cancer.
20. Asculta i din timp înştiin area şi feri i-vă de
acela despre care fra ii buni vă tot spun, de ani de zile şi
de repetate ori, să vă feri i.
76. 76 Traian Dorz
Nu vă închipui i că vi se spune ceva prea, prea de
tot – şi că fra ii buni şi statornici n-au toată dreptatea.
Căci cine nu crede la timp înştiin area va avea
soarta satanei.
Doamne Iisuse, izbăveşte-ne de o astfel de soartă!
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Biblia e călăuza prietenoasă şi curată
care calea mântuirii, celor ce-o doresc, le-arată;
ea-nso eşte la tot pasul pe-orice suflete curate
până când ajung să intre în a Domnului Cetate.
*
Biblia e bunul prieten ce de noi nu se desparte,
ci ne-ajută şi ne-ndrumă credincios până la moarte.
77. Eterna Iubire 77
Trece vara...
Trece vara, trece toamna
cum trec toate cele,
– fericit cuvântul care
n-a trecut cu ele;
fericit acel ce-şi ine
legământul dulce,
– orişicâtă apă trece,
piatra nu se duce!
Trece frunza, trece iarba,
toate-s trecătoare,
fericită e iubirea
una – până moare;
fericit acel ce-oriunde
are-aceeaşi limbă,
– orişicât se schimbă norii,
cerul nu se schimbă!
Trece vântul, trece valul,
treacă toate-toate,
numai dragostea şi inta
fie-mi neschimbate;
împletirea lor să-mi fie
veşnica răsplată,
– via a trece, – fiii vie ii
nu trec niciodată!
78. 78 Traian Dorz
11. A CREDE ADEVĂRUL
1. Să nu crede i altceva, când fratele care vă spune
este vrednic de crezare şi nu v-a înşelat niciodată,
ci să-l crede i şi să vă feri i de cine vă spune el să
vă feri i.
Nu vă îndoi i şi nu-l primi i pe vânzător, ca să nu
vă uni i cu el la osânda lui (II In 11).
Căci în zadar vă va părea rău prea târziu.
2. După ce pleacă un vânzător, rămâne în locul lui
o oroare, o scârbă, o încrâncenare...
După ce pleacă un vrăjmaş, rămâne o primejdie, o
amenin are, o groază.
După ce pleacă un răzbunător, rămâne totdeauna o
teamă, o primejdie, o sabie.
Cum şi după ce pleacă un frate, rămâne o durere
şi după ce pleacă un so , rămâne un gol amar nu
numai în casă, ci mai ales în suflet...
3. Iuda pleacă singur, dar se va reîntoarce cu o gloată.
79. Eterna Iubire 79
Iată că o mie de prieteni sunt prea pu ini, dar un sin-
gur duşman e prea mult.
Ura reuşeşte să-i strângă pe oameni mult mai grab-
nic ca dragostea.
Când era bun, Iuda n-a făcut nimic. Acum când es-
te rău, iată ce inamic a devenit dintr-o dată.
Dar ura nu reuşeşte să-i ină împreună niciodată pe
cei ce i-a strâns.
4. După ce a ieşit Iuda, Iisus a zis: Acum Fiul Omu-
lui a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El.
Pentru că nu po i ajunge la înviere decât prin cruce.
Şi nu po i să ajungi la o slavă veşnică decât prin
pătimiri,
cum nu po i ajunge în cer decât prin pământ.
5. Celui ce ştie că toate acestea sunt strâns lipi-
te una de alta, slava de la capătul lor îi este o mare
bucurie.
El ştie că sunt condi ionate una de cealaltă: slava
de cruce. Şi că ambele fe e apar in aceleiaşi păr i.
Că apropierea intrării spre moarte înseamnă şi a-
propierea de cealaltă parte, a ieşirii în cer.
6. Intrarea pe partea de dincoace înseamnă ieşirea
pe partea de dincolo.
Cine este încredin at de asta
nimic n-are mai normal decât să se bucure.
Fiindcă partea de dincoace apare doar o clipă, dar
cea de dincolo este veşnică.
80. 80 Traian Dorz
7. Intrarea crucii era o clipă, ajungerea în Înviere
era eternă.
Pătimirile durau mărginit. Slava de după ele era ne-
mărginită.
Pământul nu înseamnă nimic, dar cerul înseamnă
totul.
8. Nu mai contează nici un pre de jertfe când este
vorba ca Numele lui Dumnezeu să iasă cu adevărat
proslăvit.
Nu mai există nici o teamă, nici o primejdie, nici o
amenin are în stare să-l întunece pe acela peste care a
strălucit această bucuroasă izbândă şi fericită chemare:
proslăvirea lui Dumnezeu.
9. După plecarea lui Iuda a rămas într-adevăr un
gol. Dar un gol din care se luase o piatră mare şi rece.
Un munte de ghea ă sticloasă şi grea
şi numai după aceea inimile ucenicilor, uşurate în-
tr-un anumit fel, au putut urmări cele mai avântate şi
înăl ătoare lumini dumnezeieşti, pe care Adevărul le
dezvelea în fa a sufletelor, înăl ându-le tot mai sus.
Spre în elegerile veşnice.
Căci câtă vreme por i un ghimpe, oricum te-ai feri,
sim i mereu prezen a lui neplăcută.
Adevărata uşurare o sim i numai după ce ai scăpat
de el.
Dar ce uşurare cerească este aceasta!
10. Nimeni pe pământ n-a mai putut realiza o trăire
desăvârşită a voii Tatălui asemenea Fiului Său Sfânt,
81. Eterna Iubire 81
pentru a-I putea aduce o aşa slavă, ca şi El, lui
Dumnezeu.
Prin nimeni altcineva n-a mai putut fi proslăvit
pe pământ Dumnezeu-Tatăl atât de strălucit ca prin
via a şi lucrarea pământească a lui Iisus Hristos, Dum-
nezeu-Fiul.
11. O, în ce strălucit şi unic fel a fost proslăvit
Dumnezeu în Hristos, dulcele nostru Mântuitor!
De aceea şi Dumnezeu L-a înăl at pe El nespus de
mult
şi I-a dat Numele care este mai presus de orice
nume,
pentru ca în Numele lui Iisus să se plece orice ge-
nunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ
şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dum-
nezeu Tatăl, că Iisus Hristos este Domnul (Flp 2, 9-11).
Şi L-a înăl at cu atât mai presus de îngeri, cu cât a
moştenit un nume mult mai minunat decât al lor (Evr
1, 4),
prin via a Sa şi prin moartea Sa, pentru împlinirea
voii Tatălui Ceresc.
12. O, frate, om al lui Dumnezeu, fiule şi fiică a lui!
Dumnezeu te va proslăvi odată şi pe tine, dacă şi tu
Îl vei proslăvi cu adevărat pe El.
După cum Hristos a biruit prin smerenie şi ascultare
şi a fost proslăvit prin putere şi stăpânire, şezând cu
Tatăl pe Scaunul Lui de Domnie,
tot aşa, şi numai aşa, dacă şi tu, prin smerenie şi
prin ascultare de Cuvântul lui Hristos (Col 3, 16) vei
82. 82 Traian Dorz
umbla curat, sincer şi statornic pe calea crucii tale, vei
fi răsplătit ca El.
Dacă Îl vei proslăvi şi tu pe El, biruind pe ispititor
şi pe vrăjmaş prin via a şi prin moartea ta,
vei ajunge sigur cu Iisus pe Scaunul Său proslăvit
(Apoc 3, 21).
13. Zilele fericite trec cel mai repede pe pământ.
Prilejurile binecuvântate sunt cele mai rare.
Oamenii cei mai buni rămân cel mai pu in cu noi.
O, dacă am şti dinainte aceste lucruri, după cum le
ştim în urmă,
cum am răscumpăra atunci cu grijă zilele fericite,
cum am folosi prilejurile binecuvântate
şi cum am şti să-i pre uim pe oamenii buni cât mai
sunt cu noi!
14. Oricât de lungă i-ar fi via ă pe pământ, omul
bun rămâne tot pu in lângă noi.
Cu omul bun şi cu vremea bună nu te urăşti nici-
odată.
De prezen a lui Dumnezeu şi de mângâierea bu-
nătă ii este atâta nevoie printre oameni, că oricâ i
le-ar purta şi le-ar împăr i, tot va mai fi încă atât de
multă lipsă.
15. Nu te despăr i nici o clipă de trimisul lui Iisus
când este la tine.
Şi ine-i minte orice cuvânt pe care îl scoate din
gura sa,
urmează-i orice sfat pe care i-l spune,
83. Eterna Iubire 83
pre uieşte-i orice îndrumare, căci toate sunt numai
lumină.
Ia bine seama la orice lucrări ale lui, fiindcă toate
sunt însemnate,
şi înva ă-i orice pildă, ca s-o urmezi întocmai.
Că de nimic nu vei avea mai mare nevoie mâine ca
de acestea, când el nu va mai fi cu tine.
Şi când tu nu vei mai avea nici pe cine să mai
întrebi
şi nici cui să-i mai spui ceea ce îl întrebai numai pe el
şi-i puteai spune numai lui.
Şi abia atunci vei vedea tu pe cine ai avut lângă
tine...
Şi ce ai pierdut...
16. Dragă tinere şi tânără care mai ave i încă un
tată şi o mamă lângă voi...
Pe măsură ce vă trec zilele şi aceste capete cărunte,
aceste inimi care v-au iubit şi vă vor iubi până la
moarte, mai mult ca orice altă inimă pe pământ,
vor mai rămâne numai foarte pu in cu voi, – pre-
ui i-i tot mai mult
şi întoarce i-le, cât pute i, iubirea.
Căci nici iubirea de so , nici cea de frate,
nici chiar cea de fii,
nici chiar cea de orice prieten,
nici una dintre ele, dar nici una,
oricât ar fi de frumoase şi de adevărate aceste
iubiri,
nu vă vor putea fi niciodată nici atât de frumoase,
nici atât de adevărate ca iubirea părintească pentru voi.
