2. Unirea Bucovinei cu
România
• reprezintă o serie de evenimente politice care au culminat cu votarea
în unanimitate de către Congresul General al Bucovinei, pe data de 15
noiembrie 1918, a unirii fostului Ducat al Bucovinei cu Regatul
României.
3. Bucovina aparținea Imperiului Habsburgic (austriecilor) din1774.
O delegație a bucovinenilor cere mai multă autonomie în cadrul
unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat
românesc, iar „împăratul austriac să poată purta și titlul de mare
duce al românilor”, ca o recunoaștere a românității Bucovinei.
Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin un statut de autonomie a
Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale ale
împăratuluiFranz Josef se adăugă și acela de Mare Duce al
Bucovinei. Este creată Dieta ducatului Bucovinei, care se
întrunește pentru prima oară la 6 aprilie 1861 Pre;edintele
dietei, Eudoxiu Hrmuzachi devine astfel mure;al al Bucovinei
4. Bucovina era o provincie relativ mixtă etnic
34%
30%
19%
12%
4%1%0%
1910
Ruteni
Români
Germani
Evrei
Polonezi
Maghiari
altele
5. În decursul lunii noiembrie 1918, la sfârșitul Primului Război
Mondial, în timp ce Austro-Ungaria se recunoaște înfrântă pe data
de 3 noiembrie, românii și ucrainenii din Ducatul
Bucovinei revendică simultan unirea ținuturilor unde erau
majoritari, cu Regatul României și, respectiv, cu nou
proclamata Republică populară Vest-ucraineană,
În replică, pe 14/27 octombrie 1918, la inițiativa lui Sextil Pușcariu, la
Cernăuți a fost convocată o adunare națională română numită
„Adunarea Constituantă”, care, sub președenția fruntașului Dionisie
Bejan, a ales un Consiliu Național format din 50 de membri din toate
județele și păturile sociale, avându-l în frunte pe Iancu Flondor.
6. La 24 octombrie/6 noiembrie 1918, comisarii naționali ucrainean
Omelian Popowicz și român Aurel Onciul, primul ales de Comitetul
Regional Ucrainean, al doilea auto-proclamat, au semnat un acord cu
privire la împărțirea Bucovinei.
Guvernul ucrainean a dispus ocuparea Palatului administrativ din
Cernăuți de către milițiile ucrainene, iar reprezentanții Radei
Naționale Ucrainene l-au somat pe guvernatorul austriac Joseph
Etzdorf să le predea puterea administrativă în teritoriile ucrainene
din Bucovina, precum și în orașul Cernăuți.
Pe 29 octombrie/11 noiembrie, la solicitarea Consiliului Național
Român, Divizia 8 Română condusă de generalul Iacob Zadik a intrat
în Bucovina[8] „pentru a ocroti viața, avutul și libertatea locuitorilor
de orice neam și credință împotriva bandelor de criminali care au
început opera lor de distrugere”, conform proclamației
generalului[10].
La 2/15 noiembrie, Consiliul Național Român convoacă Congresul
General al Bucovinei, care a votat în unanimitate, cu sprijinul
majorității reprezentanților germani și polonezi, unirea cu
România[7][11]: