1. PREVENIREA ŞI COMBATEREA VIOLENŢEI ÎN ŞCOLII
Psiholog Silvia Diaconu, consilier şcolar la L.T.L.Blaga
VIOLENŢA – conduită agresivă acută cu finalitate distructivă,punitivă sau transformativă.
AGRESIVITATEA – Walman defineşte agresivitatea în următoarele accepţiuni:
- tendinţa de a arăta ostilitate prin manifestarea de acte agresive;
- tendinţa de a depăşi opoziţiile întâlnite;
- tendinţa de autoafirmare prin promovarea neabătută a propriilor interese;
- hiperenergie în atitudini şi reacţii;
- tendinţa permanentă de dominare în grupul social sau comunitate.
Este dificil să se realizeze discriminări între cele două concepte agresivitate şi violenţă.
M.Floro încearcă o diferenţiere în baza a trei criterii :
1. un criteriu funcţional: agresivitatea este o potenţialitate ce permite dirijarea acţiunii ; ea
ţine mai mult de gândire, de analiză,în timp ce violenţa este de ordinul acţiunii noastre,o
acţiune adaptată obiectivului ce trebuie atins.
2. un criteriu de ordin topologic: agresivitatea ar fi mai ales internă,în timp ce violenţa e mai
ales externă.
3. un criteriu etic:în timp ce agresivitatea,înţeleasă ca potenţialitate care îi permite
individului să înfrunte problemele,poate fi considerată acceptabilă,violenţa,în calitatea ei de
acţiune ce produce durere, este inacceptabilă.
Formele de manifestare a agresivităţii:
1.Excitabilitatea exprimă starea sistemului nervos central;caracterizată printr-o sensibilitate
de grad maximal,faţă de factorii de mediu extern sau intern.
2. Impulsivitatea este definită ca o trăsătură caracteristică implicând un mod impulsiv de a
reacţiona prin impusuri( modalităţi acţionale de reacţie involuntară,bruscă,necontrolată şi
neintegrată într-o activitate raţională).
3. Propulsivitate este declanşarea agresivităţii datorită unui resort intern.Apare în mod
forţat,automat,fără să se supună controlului voluntar( propulsiuni kinetic, monotipii
ritmice,balansarea capului/unui membru).
Teorii ale agresivităț ii
1.Agresivitatea este înnăscută
S. Freud, agresivitatea este un instinct – a agresa şi de a fi violenţi
Konrand Lorenz accentuează asupra naturii biologic-instinctuale a comportamentului agresiv
Influenţele biologice,cum ar fi:
- Infuenţe neuronale,zone ale cortexului stimulate electric facilitează comportamentul
agresiv;
- Infuenţe hormonale,bărbaţii sunt mai agresivi decât femeile;
- Influenţe biochimice:creşterea alcoolului în sânge, scăderea glicemiei
2. Agresivitatea este un răspuns la frustrare. John Dollard a postulat:
- “agresivitatea este întotdeauna o consecinţă a frustrării”;
- “ frustrarea întotdeauna conduce către o anumită formă de agresivitate”
Leonard Berkowitz susţine că frustrarea produce o supărare,o stare de pregătirea emoţională
pentru a agresa.
3. Agresivitatea este un comportament social învăţat.
Albert Bandura comportamentul agresiv se învaţă familie,mediul social,mass-media
direct (recompense /pedepse) sau indirect ( prin observarea unor modele de conduită).

2. Surse de influenţare a agresivităţii
Categorii:
a.Surse ce ţin de individ,de conduită şi de reativitatea lui comportamentală:
frustrarea,atacul sau provocarea directă fizică şi verbală,durerea fizic/morală
căldura,aglomeraţia,alcoolul,drogurile,materiale sexy şi pornografice.
b.Surse ale agresivităţii în cadrul familiei: bătaia şi incestul.
c.Surse ce ţin de mijloace de comunicare în masă:violenţa expusă prin
intermediul televiziunii,internetului şi presei.
Violenţa în şcoală
Violenţă în şcolă cuprinde orice formă de manifestare a unor comportamente
precum: violenţa verbală şi psihologică(poreclire,tachinare,ameninţare,hărţuire);
Violenţă fizică;comportamente care intră sub incidenţa legii (hărţuire sexuală,viol,
consum/comercializare de droguri,furt);ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului
didactic; alte tipuri de comportament deviant în relaţie cu şcoală.
Formele de manifestare a violenţei în şcoala contemporană,la nivel internaţional;
 Trecerea de la violenţa fizică,directă,vizibilă,legitimată şi încurajată uneori,la forme
unei violenţe de tip simbolic,situată la nivelul valorilor promovate,la nivelul
tipurilor de relaţii din spaţiul şcolii şi a impunerii unor anumite modele dezirabile de
comportament;
 Proliferarea violenţelor în şcoală care au ca fundament diferenţele etnice,
religioase,de statut social sau de gen;
 Multiplicarea formelor de violenţă asupre profesorilor;
 Creşterea numărului fenomenelor de violenţă gravă în şcoală,care intră sub incidenţa
legii(crime,violuri,utilizarea armelor de foc/albe) ca urmare a escaladării violenţei
societate
Principalele forme ale violenţei în mediul şcolar în România
Violenţa elev-elev:
- violenţa verbală( certuri,conflicte,injurii,ţipete)
- violenţa fizică între elevi
Violenţa elevilor faţă de profesori:
- lipsa de implicare şi de participare a elevilor la activităţile şcolare
(absenteismul şcolar,fuga de la ore,indisciplina în clasă,ignorarea profesorilor)
- ofensă adusă statutului şi autorităţii cadrului didactic ( refuzul îndeplinirii
sarcinilor şcolare,atitudini ironice sau sarcastice,zgomote în timpul orei)
Violenţa profesorilor faţă de elevi:
- agresiunea verbală faţă de elevi( atitudini ironice,ţipete,chiar injurii,jigniri)
- agresiune non-verbală(ignorarea mesajelor elevilor şi neacordarea de atenţia
acestora,gesturi sau priviri ameninţătoare,atitudini discriminative)
- excluderea de la activităţile didactice sau chiar pedeapsa fizică
Violenţa părinţilor în spaţiul şcolii:
- faţă de profesori - violenţă verbală( ironii,discuţii aprinse,ţipete)
- faţă de alţi elevi /faţă de propriul copil

3. Cauzele care generează violenţa şcolară,ale căror efecte se cumuleză şi se
potenţează reciproc:
Cauze psiho-individuale:
- factori individuali:toleranţă scăzută la frustrare,dificultăţi de adaptare la
disciplina şcolară,imagine de sine negativă,instabilitate emoţională
Cauze familiale:
- climatul socio-afectiv( relaţii tensionate între părinţii,mediu lipsit de securitate
afectivă)
- tipul/dimensinea familiei
- condiţiile economice ale familiei
Cauze şcolare:
- dificultăţi de comunicare elevi-profesori,impunerea autorităţii cadrelor didactice,
stiluri didactice de tip excesiv autoritare ale profesorilor,distorsiuni în evaluarea
elevilor
Cauze induse de contextul social:
- mass-media
- influenţa grupului de preieteni şi a anturajului din afara şcolii(“găştile de cartier”)
Agresivitatea
Comportamentele agresive de tipul a lovi pe cineva,a-l împinge sau a-i smulge un obiect
din mână reprezintă o formă primară de interacţiune comportamentală. Studiile ne arată
că între 2- 4 ani,pe masură ce se dezvoltă limbajul,agresivitatea fizică scade şi creşte
agresivitatea verbală. ( Cairns,1979;Fabers şi Eisenberg 1992)
Educaţia emoţională îşi pune amprenta asupra modului cum se dezvoltă violenţă în
funcţie de gen.
Fetele învaţă să se manifeste într-o formă aparte agresivitatea verbală
”agresivitate relaţională”(Ostrov,2004;Crick şi colab.,1999) – răspândirea de zvonuri
negative despre cineva bârfirea şi hărţuirea unei persoane.Ele sunt penalizate social mai
mult decât băieţii atunci când manifestă agresivitatea fizică şi le este întărit
comportamentul de către adulţii.
Agresivitatea “ascunsă”a fetelor – “ nevoia de a fi pe placul celorlalţi” – nevoia de
popularitate – mint ca să fie acceptate,se folosesc de prieteni şi “ fură secretele altora
pentru a vinde la un preţ mai mare”
Aceeaşi persoană poate fi şi victimă şi agresor ( Marsh şi colab.,2001)
- Victimele au un scor mai scăzut la concepţia generală despre sine şi o evaluare
negativă a competenţelor sociale şi a acceptării din partea prietenilor.
- Agresorii îşi aleg ca ţinte ale violenţei pe aceia care sunt diferiţi de majoritatea pentru
ca apoi să exploateze aceste diferenţe.
Violenţele verbale (certuri, conflicte,injurii, tipete) sunt considerate situaţii tolerabile şi
obişnuite în orice şcoală,în famillie, în contextul social actual (violenţa verbală a străzii, a
mass-mediei etc.). În acelaşi domeniu al violenţei verbale au fost menţionate cu frecvenţa
ridicată si jignirile cu referire la trăsăturile fizice sau psihice ale colegilor,
comportament determinat deseori de specificul vârstei adolescenţei, când elevii devin mai
atenti si mai critici cu privire la diferite caracteristici fizice sau psihice, proprii sau ale
celorlalţi.
Cauzele violenţei fizice – „expresie culturală a frustrării în spaţiul şcolii” pot fi
diverse:
consecinţe ale imobilităţii elevilor în clasa pe parcursul duratei unei activităţi
didactice (şi, de aici, nevoia de mişcare în timpul recreaţiei,care poate genera
agresivitate fizica între elevi);

4. lipsa unei „culturi a jocului”, ceea ce face ca jocul să se transforme în agresivitate
fizică: copiii nu mai ştiu să se joace, nu mai sunt învăţaţi cum să facă acest lucru;
trăsăturile specifice vârstei (nevoia de libertate şi de manifestare a propriei
individualităţi, de impunere într-un grup, inclusiv prin violenţă fizică);
apariţia unor „găşti” ca manifestare a subculturilor şcolare;
provenienţa din medii socio-familiale şi culturale foarte diferite sau defavorizante
etc.
Motivaţia din spatele comportamentelor de violenţă
 Ca o modalitate de a face faţă propriilor lor probleme:
Pentru a obţine atenţia celorlalţi;
Pentru a deveni populari;
Pentru a se simţi importanţi sau în control;
 Ce se află în spatele comportamentelor agresiv - înţelegerea rolului şi funcţiilor
comportamentelor ,ca modalitate de a face faţă a unor :
- Probleme interne:
Anxietatea
Depresia
Controlul emoţional deficitar( controlul furiei)
- Ca reacţie la o problemă externă Rezolvarea de probleme deficitară( lipsa de
rezolvare de probleme,rigiditate cognitivă,lipsa abilităţii de anticipare a consecinţelor).
Ce este bullying-ul ?
Bullyingul este definit ca un comportament de hărţuire cronică fizică sau/şi
psihologică a unei alte persoane ( Olewus,1991).
Se identifică prin următoarele aspecte:
- Este un comportament abuziv care de regulă coduce la comportamente violente
pronunţate şi persistente,care se menţin pe termen lung.
- Experimentarea victimizării pe termen lung cauzează elevului agresat discomfort,frică
şi suferinţă.
Manifestări când :
Băiatul este agresor Fata este agresor
- Intimidarea - Cruzimea socială
- Controlul - Manipularea
- Dominarea prin forţă - Rănirea sentimentelor
- Ameninţarea siguranţei personale - Respingerea subtilă şi
izolarea/marginalizarea victimei
Consecinţele manifestăriilor agresive/violente în contextul şcolar
Farrington,1991;Olwus,1979
 Performanţe şcolare scăzute
 Eşec şcolar,suspendare,excludere sau părăsirea voluntară a şcolii
 Asumarea violenţei ca formă acceptabilă de rezolvare a problemelor/conflictelor
 Efort suplimentar din partea profesorilor şi administraţiei pentru gestionarea
problemelor de disciplină( comportamentetele disruptive de la clasă şi agresive din
pauză necesită atenţie şi supraveghere suplimentară),ceea ce duce la scăderea
eficienţei predării şi limitarea oportunităţilor de învăţare pentru ceilalţi elevi
 Imagine negativă din partea colegilor şi a profesorilor
 Marginalizarea elevului
 Sentimente de izolare şi singurătate
 Consumul de alcool,droguri
 Acte de delicvenţă în adolescenţă
 Criminalitate şi psihopatologie la vârsta adultă

5. Tipuri de activităţi de prevenire a fenomenelor de violenţă
Organizate la nivelul unităţiilor de învăţamânt:
 Acţiuni de conştientizare de către elevi a efectelor negative ale violenţei
 Organizarea unor întâlniri şi discuţii cu autorităţile de poliţie şi jandarmerie
 Organizarea cu părinţii a unor activităţii pe tema prevenirii violenţei şcolare,lectorate
cu părinţii
 Dezvoltarea unor programe de formare a cadrelor didactice privind managementul
clasei,dezvoltarea abilităţilor de comunicare,dezvoltarea de conflicte,promovarea
cooperării
 Participarea/implicarea elevilor în proiecte care vizează reducerea violenţei şcolare
 Schimbul de experienţă între şcoli pe tematica prevenirii violenţei
 Activităţi extraşcolare în care să fie analizate fenomenele de violenţă
şcolară,concursuri între clase,organizarea de spectacole,scenete privind violenţa
 Implicarea comitetului de părinţi în organizarea unor activităţi de ăprevenire şi
combatere a fenomenului violenţei
 Dezbateri tematice organizate de elevii,organizarea “săptămânii toleranţei”,a
“săptămânii antiviolenţă” în şcoală
Managementul clasei – analiza SWOT
 Principalele PUNCTE TARI ale clasei în problematica violenţei şcolare
- Număr redus de elevi care au fost implicaţi în acte de violenţă
- Reprezentarea clasei în structurile anti-violenţă la nivelul şcolii
- Numărul ridicat de elevi din scoală care au participat în anii anteriori la activitati
anti-violenţă desfăşurate atât la nivelul clasei cât şi la nivelul şcolii
- Nivel ridicat de cunoaştere a cauzelor violenţei şcolare în rândul elevilor şi profesorilor
 Principalele PUNCTE SLABE ale clasei în problematica violenţei şcolare -
Nivelul scăzut de conştientizare a problemei violenţei şcolare la nivelul părinţilor
- Lipsa resurselor (materiale şi financiare) pentru desfăşurarea activitaţilor planificate
 Principalele OPORTUNITĂŢI ale clasei în problematica violenţei şcolare
- Climat de cooperare, deschis, cultura democratica la nivelul clasei
- Posibilitatea de a obţine o finanţare nerambursabilă din fonduri europene pentru
implementarea unui proiect
 Principalele AMENINŢĂRI ale clasei în problematica violenţei şcolare
- Nivel de implicare mai scăzut al elevilor în activităţile din anul în curs(de exemplu,
implicarea în alte proiecte, elevi în clasa a XII-a etc.)
- Creşterea numărului de acte de violenţă stradalaăîn zona în care funcţioneaza şcoala.
Activităţi anti-violenţă la nivelul clasei
 Realizarea unei mici anchete de teren privind principalele situaţii de violenţă care
apar în zona în care locuiesc elevii;
 Dezbaterea unor situaţii de violenţă şcolară prezentate în
mass-media:înţelegerea cauzelor, analiza modului în care situaţiile puteau fi
evitate,analiza consecintelor asupra victimelor/agresorilor;
 Analiza în cadrul unei dezbateri a principiilor/valorilor morale încălcate de diferite
acte de violenţă şcolară;
 Realizarea unui colaj de imagini din presa scrisă care prezintă situaţii de violenţă şi
analiza acestora în cadrul unei ore de dirigenţie;
 Realizarea unei prezentari Power Point în cadrul orelor de informatică care să
urmărească o temă relevantă privind violenţa şcolară;
 Organizarea unui joc de rol în care elevii să simuleze un proces, pornind de la un
incident violent petrecut în şcoală;
 Organizarea unor concursuri între elevi pe o tema relevantă (Ce aş dori să ştiu despre
violenţa şcolară) sau organizarea unor concursuri artistice, sportive etc.;
 Organizare de către elevii clasei a unui atelier pentru părinţi pe tema:Cum aşteptăm să
ne sprijine familia pentru a ne simţi în siguranţă;

6.  Organizarea unei dezbateri cu elevii clasei pe tema: Cine sau ce ne influenţează cel
mai mult alegerile? şi analiza relevanţei concluziilor pentru activităţile de combatere şi
prevenire a violenţei şcolare;
 Organizarea unei dezbateri cu elevii pe tema: Dificultăţi de comunicare între elevi şi
profesori şi prezentarea concluziilor tuturor cadrelor didactice care predau la clasa
respectivă;
Strategii de prevenire şi reducere a agresivităţii în contextul şcolar
1. Introducerea părinţilor în programe de prevenţie şi intervenţie – părinţii trebuie să
fie parteneri sociali ai cadrelor didactice pentru susţinerea efortului de reducere şi
prevenţie a comportamentelor violente(“ recompensarea acasă a comportamentelor
prosociale”).
2. Schimbarea contextelor şcolare care utilizează pedeapsa – aspectele negative din
contextul şcolar care au legătură cu întărirea comportamentelor agresive pot fi: utilizarea
excesivă a dezaprobării sau lipsa remarcilor de aprobare din partea profesorului sau a
colegilor,experienţe de eşec şcolar,greşeli excesive,schimbări în rutina clasei,tehnici
agresive de gestionare a comportamentelor violente ale copiilor
Obiectivele acestui gen de intervenţie vizează învăţarea şi utilizarea de către cadrele
didatice a tehnicilor de gestionare s comportamentelor elevilor,încurajarea
comportamentelor acceptate social.
3. Învăţarea de către copii a abilităţilor sociale – cei mai mulţi copii devin agresivi
deoarece au un deficit de abilităţi sociale adecvate.
Obiectivele acestei strategii de intervenţie vizează învăţarea de către elevi a unor
comportamente care să-i ajute să gestioneze situaţiile în care se confruntă cu
comportamente agresive le celorlalţi ( să ignore situaţiile,să-şi ia distanţă de aceste
situaţii,să reacţioneze cu fermitate şi să solicite asistenţa profesorilor atunci când este
nevoie).
Bibliografie:
1.N. Mitrofan,Psihologie socială( coord. A. Neculau),Ed. Polirom,Iaşi,1996
2.Constantin Păunescu,Agresivitatea şi condiţia umană,Ed. Tehnică,1994
3.Ana Stoica-Constantin,A. Neculau,Psihosociologia rezolvării conflictului,
Ed. Polirom,Iaşi,1998
4. P. Popescu-Neveanu,Dicţionar de psihologie,Ed. Albatros,Bucureşti,1978
5. Domnica Petrovai,Modificări comportamentale aplicate comportamentelor agresive –
draft,Curs Centrul de educaţie emoţională ţi comportamentală
pentru copii,Salvaţii Copiii,2010
6. xxx,Violenţa în şcoală,Metode de interveţie,Ed. Atelier Didactic,Bucureşti,2007
7. xxx,Prevenirea şi combaterea violenţei în scoli,Ghid practic pentru directori şi cadre
didactice, ISE,MEC,2006
8. Floro , M., Question de violence a l`ecole,Editions Eres, Paris,1996