1. UNIVERSITATEA ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI
FACULTATEA ŞTIINŢE ALE NATURII
CATEDRA ECOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE MEDIULUI
Leonid VOLOŞCIUC
AGRICULTURA
ECOLOGICĂ
Suport de curs
CHIŞINĂU
2012
3. 3
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………. 7
REALIZĂRILE AGRICULTURII CONVENŢIONALE ŞI
PROBLEMELE ECOLOGICE DIN AGRICULTURĂ ....………. 10
SISTEME DE AGRICULTURĂ ………………………..……….. 20
BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE AGRICULTURII ECOLOGICE……. 29
Agricultura ca factor poluant al mediului ……………………........ 29
Imperativele care deteremină necesitatea aplicării agriculturii
ecologice ………………………………………………………….. 30
Scurte schiţe istorice cu privire la agricultura ecologică …………. 35
Oportunităţile dezvoltării agriculturii ecologice în Republica
Moldova ………………………………………….……………….. 40
Avantajele Agriculturii Ecologice ………………………………... 45
Experienţa acumulată de Republica Moldova în domeniul
agriculturii ecologice …………………………………………....... 48
Ce este Agricultura Ecologică ?....................................................... 52
Diversitatea sistemelor de agricultură ecologică ……….…………. 59
CONSTITUIREA FERMEI ECOLOGICE CA MODEL DE
GOSPODĂRIRE …………………………………………………. 64
Particularităţile managementului fermei ecologice……………….. 64
Animalele ca component al fermei organice …………………....... 68
PROBLEMELE FERTILIZĂRII SOLULUI ÎN AGRICULTURA
ECOLOGICĂ ………...................................................................... 68
Managementul fertilităţii solului ………………………………… 72
Asolamentele - element indispensabil al agriculturii ecologice ….. 78
Sisteme de lucrare a solului în agricultura ecologică …………....... 80
Rolul seminţei şi semănatului (plantatului) în agricultura
ecologică ………………………………………………………….. 91
PROTECŢIA PLANTELOR ……………………………………... 94
Protecţia plantelor - reflectare a nivelului tehnologic din
fitotehnie .......................................................................................... 94
Măsuri de protecţie a plantelor ………………………………….... 101
Direcţii alternative în protecţia plantelor …………………………. 105
4. 4
Protecţia Biologică - fundament şi parte componentă a
agriculturii ecologice …………………………………………....... 110
Particularităţile protecţiei plantelor în agricultura ecologică …….. 113
Utilizarea prădătorilor şi paraziţilor în agricultura
ecologică ………………………………………………………….. 114
Rolul şi locul preparatelor biologice pentru obţinerea produselor
ecologice ………………………………………….......................... 121
Măsuri alternative de protecţie a plantelor ……………………….. 126
Metode de prevenire în protecţia plantelor ……………………….. 133
Măsuri agrotehnice de protecţie a plantelor ……………………… 135
Utilizarea metodelor termice în protecţia culturilor
agricole .......………………………………………………………. 146
Materiale folosite în captarea insectelor ……………...................... 153
Metode genetice de combatere a organismelor dăunătoare ………. 157
Imunitatea plantelor - cale sigură de optimizare a funcţionării
agroecosistemelor ………………………………………………… 160
Utilizarea organismelor modificate genetic în protecţia
plantelor………………………………………………………........ 163
Măsuri şi mijloace populare de combatere a bolilor şi
dăunătorilor ………………………………………………………. 166
CREŞTEREA ANIMALELOR ÎN AGRICULTURA
ORGANICĂ ……………………………………………………… 174
CONVERSIA DE LA AGRICULTURA CONVENŢIONALĂ
LA CEA ECOLOGICĂ …............................................................... 177
MARKETINGUL PRODUSELOR ECOLOGICE ………………. 181
STRATEGIA TEHNOLOGICĂ ŞI DE CERCETARE - BAZA
SUCCESULUI ÎN PROMOVAREA AGRICULTURII
ECOLOGICE …………………………………………………….. 185
Sporirea biodiversităţii în sistemele de agricultură ecologică ......... 188
Priorităţi în agricultura ecologică ………………………………… 193
Obstacole în calea agriculturii ecologice …………………………. 194
Dezavantajele agriculturii ecologice …………………………....... 195
Principalele probleme economice ……………………………........ 197
Bibliografie………………………………………………………... 199
5. 5
AGRICULTURA ECOLOGICĂ
Suport de curs Credite 5
Semestrul de toamnă
Titular de curs: prof. univ. Leonid VOLOŞCIUC, biroul 301, str. Pădurii, 26/1,
E-mail: l.volosciuc@gmail.com
Eligibilitatea: program de masterat Biologie, Biologie Moleculară, Ştiinţe ale
Mediului (la solicitare).
Pre-rechezit: studii universitare de licenţă Ştiinţe ale naturii.
Structura: curs teoretic – 30 ore (2 ore săptămânal)
seminar – 15 ore (2 ore săptămânal)
activităţi individuale – 23 ore
Activităţi formative
Masteranzii ascultă un ciclu de lecţii de sinteză a informaţiei în domeniu care
reflectă analiza particularităţilor diferitor tipuri de agricultură (convenţională,
durabilă, ecologică, biologică, biodinamică), procesele fundamentale ce stau la
baza problemelor, care determină impactul puternic asupra mediului înconjurător.
În cadrul lecţiilor teoretice şi practice masteranzii învaţă să analizeze şi obţin
deprinderi practice în identificarea problemelor principale, evidenţierea factorilor,
cadrul legislativ naţional şi internaţional şi normele tehnologice de obţinere,
procesare şi comercializare a produselor agroalimentare ecologice. Acumularea
informaţiei aprofundate despre pârghiile tehnologice de organizare a producerii
produselor agroalimentare ecologice va permite masteranzilor să însuşească şi să
implementeze procedeele tehnologice de obţinere a diverselor produse agricole, în
baza cărora se înregistrează ameliorarea condiţiilor ecologice, precum şi sporirea
nivelului de viaţă a lucrătorilor din sectorul rural. Activităţile individuale
planificate includ descrierea şi analiza informaţiei privind elaborarea tehnologiilor
acceptabile în sistemele de agricultură ecologică. În acest sens masteranzii vor fi
încadraţi în activitatea de pregătire şi prezentare a lucrărilor sub formă de eseu, iar
cei mai activi vor fi stimulaţi pe calea participării la elaborarea şi realizarea unor
proiecte de cercetare în domeniul agriculturii ecologice.
Conţinutul cursului
Sistemul de agricultură – definiţie, structură, funcţii. Agricultura şi bunăstarea
omului. Sistemele de agricultură convenţională şi problemele de mediu.
Agricultura şi dezvoltarea durabilă. Sisteme alternative de agricultură. Analiza şi
proiectarea sistemelor agricole; concepte, definiţii, organizare. Agricultura
6. 6
ecologică: definiţie, caracterizare generală. Principii şi obiective ale agriculturii
ecologice. Situaţia agriculturii ecologice pe plan mondial, comunitar şi în
Republica Moldova. Cadrul legislativ de organizare şi funcţionare a agriculturii
ecologice. Certificarea produselor ecologice. Oportunităţi privind protecţia
mediului prin sistemul de agricultură ecologică: concepte şi aplicaţii. Proiectarea şi
elaborarea unui sistem de agricultură ecologică. Suport instituţional pentru
dezvoltarea şi promovarea agriculturii ecologice: guvern şi ministere de resort,
universităţi şi institute de cercetare, organizaţii şi asociaţii, societatea civilă ş.a.
Rolul fermierilor şi organizaţiilor teritoriale şi locale în dezvoltarea agriculturii
ecologice. Soluţionarea problemelor tehnologice (prelucrarea solului, sporirea
productivităţii culturilor agricole, combaterea organismelor dăunătoare) de
obţinere, procesare, transportare şi comercializare a produselor agroalimentare
ecologice. Organismele modificate genetic. Monitoringul mediului în condiţiile
agriculturii ecologice. Planul Naţional de acţiuni în domeniul Agriculturii
Ecologice.
Evaluarea
Activitatea masteranzilor va fi monitorizată la fiecare tip de activitate şi va fi
apreciată prin note. La sfârşitul cursului va avea loc examenul final (120 min.,
scris), care va include un test complex de întrebări la nivel de cunoaştere, integrare
şi aplicare a cunoştinţelor. Nota finală se va constitui din reuşita academică
demonstrată la elaborarea eseului şi la lucrările de control (20%), activităţile
individuale (20%), aplicaţiile practice (20%) şi examenul final (40%).
Onestitatea academică
Studenţii sunt încurajaţi să lucreze în echipă, să se ajute reciproc în cadrul
seminarelor şi activităţilor multimedia, efectuând temele în cadrul activităţilor
individuale, însă fiecare temă, activitate sau lucrare prezentată spre evaluare
trebuie să fie una personală. Nu se acceptă plagierea, copierea, utilizarea
materialelor din internet, etc.
7. 7
INTRODUCERE
Evoluţia fenomenelor din agricultură este legată de sporirea
consumului de energie necesare pentru obţinerea unei unităţi de
producţie, eliminarea masivă a deşeurilor, care, pe fundalul
nerespectării tehnologiilor de prelucrare a solului, au cauzat
probleme ecologice serioase. Cât n-ar fi de regretabil, dar e necesar
de recunoscut, că în tendinţa sa de a obţine performanţe majore,
agricultura a devenit o sursă serioasă de poluare a mediului
înconjurător. Anume chimizarea excesiva din agricultura a provocat
un puternic impact negativ asupra calităţii mediului. Aceasta a
condus nu numai la degradarea ecosistemelor naturale, dar şi la
reducerea statutului imun şi la înrăutăţirea sănătăţii omului.
Umanitatea, fiind frământată de perspectivele stopării
fenomenelor negative înregistrate în mediul înconjurător, încearcă să
elaboreze diferite măsuri de diminuare a proceselor de poluare, dar şi
de ameliorare a condiţiilor de mediu. Această problemă a fost
abordată cu ajutorul conceptului de agricultură durabilă, dar şi a celei
ecologice, care îşi lărgeşte permanent arealul de răspândire fără a
depăşi limitele posibilităţilor economice şi a necesităţilor vitale ale
generaţiilor viitoare.
Agricultura Republicii Moldova se confruntă cu fenomene
negative înregistrate la desfăşurarea activităţilor de cultivare şi de
irigare a culturilor agricole, utilizarea tehnologiilor de predominare a
monoculturii sau aplicarea asolamentelor de scurtă durată, afânarea
excesivă a solului, reducerea suprafeţelor de culturi ierboase perene,
nerespectarea procedeelor tehnologice elementare de lucrare a
solului, încălcarea structurii terenurilor însămânţate, gestionarea
incorectă şi folosirea iraţională a fondului forestier, utilizarea
nejudicioasă a îngrăşămintelor organice şi a celor minerale. Toate
acestea cauzează intensificarea degradării fizice şi chimice a solului,
eroziunea hidrică şi eoliană, acumularea pesticidelor şi a altor
substanţe toxice, contribuind astfel la agravarea poluării mediului
înconjurător (Andrieş S., Boincean B., Jigău Gh., 2007).
8. 8
Îngrăşămintele organice şi minerale, ca elemente tehnologice
absolut necesare pentru conservarea şi sporirea productivităţii
culturilor agricole, pe parcursul ultimelor decenii s-au transformat în
surse de poluare cu nitraţi, care în anumite condiţii generează nitriţi,
ce au efecte nocive asupra organismelor superioare şi a sănătăţii
omului.
Deosebit de dificilă devine starea fitosanitară a câmpiilor
noastre mănoase şi a plantaţiilor noastre frumoase. Din cauza lipsei
acţiunilor în domeniul protecţiei plantelor sau a acţiunilor negative
înregistrate în activitatea serviciului de protecţie a plantelor şi pe
fundalul condiţiilor climatice nefavorabile, s-a mărit considerabil
densitatea şi gradul de dăunare a diverselor specii de dăunători şi
agenţi patogeni ai plantelor de cultură. Tot mai frecvente sunt
efectele cancerigene şi mutagene ale pesticidelor şi fertilizanţilor
utilizaţi în agricultură, care, acumulându-se în lanţurile trofice,
cauzează toxicitatea acută şi dereglarea gravă a echilibrului natural.
În paralel cu agricultura intensivă, în statele Europei
occidentale şi SUA a fost iniţiată elaborarea şi implementarea unui
sistem nou de agricultură, numită ecologică, fundamentul căreia
constă în obţinerea de recolte înalte prin folosirea îngrăşămintelor
organice, sporirea activităţii biologice şi fizico-chimice ale solului,
fără aplicarea pesticidelor şi fertilizanţilor de sinteză.
Drept rezultat al activităţilor ştiinţifice şi al practicii avansate,
precum şi al atenţiei sporite acordate problemelor poluării în
agricultură, pretutindeni în lume au fost efectuate activităţi orientate
la promovarea tehnologiiilor prietenoase mediului şi a celor
întruchipate în agricultura ecologică. Aceasta reprezintă o nouă
modalitate de gestionare a mijloacelor din agricultură, bazat pe
crearea unui sistem echilibrat şi durabil, fără folosirea
îngrăşămintelor minerale, pesticidelor şi altor produse sintetice
interzise de standardele internaţionale de certificare pentru întreg
ciclul de obţinere, procesare şi depozitare a produselor
agroalimentelore ecologice (Voloşciuc L., 2007, 2008).
Deşi agricultura ecologică în Republica Moldova se află doar
la fazele incipiente, totuşi prezenţa unor premise evidente favorabile
9. 9
pentru dezvoltarea şi implementarea ei, demonstrază că ea reprezintă
un domeniu de mare perspectivă de activitate ştiinţifică şi de
producere (Voloşciuc L., 2008, 2009). E de menţionat că pentru
promovarea agriculturii ecologice, cât şi implementarea largă a
compartimentelor ei este necesară fundamentarea teoretică şi practică
a acţiunilor concrete, precum şi aplicarea realizărilor practicii
agricole avansate.
Actualul suport de curs reprezintă o sursă valoroasă de
informare pentru studenții instituțiilor universitare de profil, care este
şi un instrument practic pentru asigurarea funcţionalităţii agriculturii
durabile şi iniţierii agriculturii ecologice, care contribuie la
conştientizarea unei noi modalităţi de gospodărire, chemate să
asigure nu numai obţinerea recoltelor mari de înaltă calitate, dar şi o
cale de păstrare a biodiversităţii şi ameliorarea a condiţiilor mediului
înconjurător. Prin aceasta suportul are o semnificaţie nu numai
economică şi ecologică, ci şi politică. Acesta reflectă citata ilustrului
savant francez Louis Pasteur, care accentua: „Eu nu cunosc o
asemenea ştiinţă care poate fi numită practică. Există doar ştiinţa şi
sferele de aplicare a ei, care sunt legate între ele asemenea unui fruct
cu arborele ce l-a crescut”. Anticipând conţinutul actualei lucrări şi în
lumina acestei idei, aşi putea conchide că conţinutul ei accentuează
că nimic nu poate fi mai practic decât o teorie bine argumentată.
10. 10
REALIZĂRILE AGRICULTURII CONVENŢIONALE ŞI
PROBLEMELE ECOLOGICE DIN AGRICULTURĂ
Agricultura, ca cea mai veche şi mai remarcabilă activitate
economică a omului, a înregistrat succese impunătoare, care au stat
la baza mişcării ascendente a civilizaţiei umane. Dintre realizările
semnificative ale agriculturii tradiţionale, în baza mai multor faze ale
„revoluţiei verzi”, pot fi enumerate:
- asigurarea omenirii şi îndeosebi a ţărilor occidentale cu
produse alimentare variate şi la un preţ accesibil;
- contribuţia considerabilă la ameliorarea condiţiilor de viaţă a
populaţiei. Dacă în anii 60 ai secolului trecut un agricultor
asigura cu produse alimentare 7 persoane, în anul 1990 acest
indiciu atingea cifra de 30, iar la începutul secolului XXI –
mai bine de 40 de oameni;
- modificarea semnificativă a părţii din bugetul familiei
destinată alimentaţiei. Bunăoară, dacă la etapa iniţială acest
indice depăşea 40%, astăzi în ţările occidentale el constituie
mai puţin de 18 la sută.
Randamentul agriculturii depinde de funcţionalitatea elementelor
principale din componenţa ecosistemelor agricole. Dintre
compartimentele ecologiei moderne ecologia agricolă are o
importanţă decisivă pentru existenţa şi prosperitatea omenirii. Ea
poate fi definită ca ramură a ecologiei, care se ocupă cu studiul
multilateral, al influenţei factorilor de mediu asupra ecosistemelor
agricole. Analiza noţiunii de “argoecosistem” se situează în contextul
principiilor ecologiei generale. E necesar de menţionat că
argoecosistemele corespund în întregime caracteristicilor generale ale
ecosistemului.
Una din problemele globale a fost şi este asigurarea populaţiei
cu produse alimentare, care, bineânţeles este determinată de de
suprafeţele folosite în scopuri agricole. Creşterea permanentă a
populaţiei pe glob a căpătat tendinţe stabile, care se dublează pe
parcursul unei generaţii. Tempourile sporirii populaţiei pământului
constituie 88-90 mln/an. Către anul 2020 se prognozează populaţia
11. 11
de 8,5 mlrd de oameni. Sporirea populaţiei globului este
indispensabil legată de reducerea suprafeţei care revine unui locuitor.
Aşa bunăoară, dacă în 1965 fiecărui locuitor îi revenea 4000 m2
, apoi
către anul 1988 acest indiciu a constituit 2700 m2
, iar către anul 2020
– doar 1600 m2
.
Reducerea permanentă a suprafeţelor agricole agravează şi mai
mult problema alimentară. Deşi pe parcursul ultimilor ani se
înregistrează sporirea volumului de producere a produselor
alimentare, totuşi se atestă creşterea ratei populaţiei care suferă de
foame şi malnutriţie, care actualmente constituie circa 1 mlrd de
oameni, iar către anul 2020 acest indiciu va depăşi 1,4 mlrd. Este
evident că solutionarea problemei alimentare la nivel global este
indispensabil legată de organizarea corectă a structurii
agroecisistemelor şi de asigurare a funcţionării optimal a lor.
Făcând o analiză comparativă dintre ecosistemele naturale şi
agroecosisteme, un interes deosebit prezintă originea şi evoluţia
agroecosistemului. Înainte de a cunoaşte agricultura, omul era o
fiinţă absolut dependentă de lanţurile trofice naturale. Locul omului
în aceste lanţuri n-a fost stabilit rigid, datorită modului omnivor de
nutriţie. La fazele iniţiale de dezvoltare, omul, în calitate de
culegător se hrănea cu diferite produse vegetale, iar mai târziu, după
practicarea vânătoarei, condiţionată de confecţionarea unor unelte şi
de folosirea focului, alimentaţia lui s-a completat cu proteine
animale. Fiind în stare de dependenţă nutritivă absolută de
productivitatea ecosistemelor naturale, omul era o simplă verigă într-
un lanţ. În această stare, activitatea omului la început avea efecte
reglatoare foarte slabe. Pornind de la randamentul ecosistemelor
natural, la această fază omul putea spera la obţinerea a cel mult zece
kilocalorii de pe un metru pătrat de suprafaţă pe an. Existenţa fiecărei
fiinţe umane cu necesarul ei zilnic de hrană presupunea
“exploatarea” prin cules şi prin vânat a cel puţin 10 hectare de teren a
ecosistemului natural.
O fază deosebit de importantă în dezvoltarea agroecosistemelor
este schimbarea raportului dintre om şi natură şi scoaterea treptată a
omului şi a societăţii din reţeaua ecosistemelor naturale. Odată cu
12. 12
cultivarea primitivă a plantelor şi păstoritul nomad omul a început să
obţină din agroecosisteme şi din ecosistemele naturale o cantitate
dublă de energie, aproximativ 20 kcal/m2
pe an. Aceasta permitea o
scădere a suprafeţei de alimentaţie a omului de la 10 hectare până la
5 hectare pentru un individ. Astfel, omul a căpătat o funcţie
reglatoare important în ecosistemele agricole. Contactul cu
ecosistemele naturale şi cu acţiunea lor de reglare se mai simte, însă
nu numai prin influenţele de ordin fizic. Deosebit de evidentă devine
rolul omului în provocarea acţiunii organismelor dăunătoare fitofage,
prin răpitori şi agenţii patogeni ai diferitor epidemii. Chiar şi la
această fază productivitatea agroecosistemelor este încă mică,
permiţând o creştere lentă a populaţiei.
Acţiunea reglatoare a omului asupra ecosistemelor naturale s-a
intensificat odată cu începutul confecţionării uneletelor de muncă.
Crearea unor unelte din ce în ce mai perfecţionate a asigurat sporirea
productivităţii ecosistemelor agricole în aşa măsură, încât s-au putut
obţine surplusuri de producţie.
Cele mai impunătoare schimbări în devenirea
agroecosistemelor s-au înregistrat odată cu manifestarea efectelor
revoluţiei tehnico-ştiinţifică. Începând cu secolul XX, îndeosebi în
ultimele decenii, schimbări radical au fost înregistrate în toate
sferele, dar cel mai evidente au fost fixate în agricultură. In afară de
energia solară, a cărei afluenţă constantă întreţine întregul sistem,
omul introduce în agricultură energia concentrată, care în esenţă este
tot de origine solară în ultimă instanţă, ce se conţine în diferite
bogăţii subterane. Acestea îşi manifestă acţiunea fie direct, fie
indirect, prin intermediul industriei, care îi furnizează agriculturii
produsele necesare, în primul rând o gamă largă de fertilizanţi şi
pesticide.
Este evident că agricultura contemporană mecanizată şi
chimizată crează condiţii în care fertilizanţii sintetici înlocuiesc în
mare măsură îngrăşămintele naturale. În aceste condiţii legătură cu
ecosistemele naturale se realizează prin intermediul fitofagilor, care,
în condiţiile dezvoltării puternice, pot fi eliminaţi cu ajutorul
pesticidelor doar până la o anumită limită. Drept urmare a acestor
transformări structurale şi funcţionale fundamentale producţia
13. 13
agricolă într-o perioadă istorică scurtă (circa 50 de ani) a înregistrat
un ritm înalt de creştere. Astfel s-a înregistrat sporirea volumului de
energie acumulată de la 80 de kilocalorii de pe un metru pătrat pe an
până la aproximativ 800 kkal/m2
/an. Concomitent cu aceasta,
suprafaţa agricolă necesară pentru alimentarea unui om scade
corespunzător până la valorile actuale, iar creşterea demografică
atinge ritmurile cunoscute în present, ceea ce crează probleme grave
în asigurarea populaţiei cu alimente.
Scurta privire retrospectivă istorică ne oferă posibilitatea să
vedem care sunt părerile savanţilor în ceea ce priveşte raportul
«natură-om-agricultură». În primul rând, cultivarea plantelor a dus la
formarea unor ecosisteme agricole dependente de om şi la ieşirea
omului de sub acţiunea preponderentă a ecosistemelor naturale. In al
doilea rând, în agroecosisteme omului îi revine rolul dominant nu sub
raport numeric, ci din punctul de vedere al reglării structurii şi
funcţiilor ecosistemelor. Pe parcursul secolelor s-a manifestat tendinţa
de creştere a productivităţii şi de scădere a suprafeţei minime necesare
pentru alimentaţia unui om (Barr C. et al., 1993). E necesar de menţionat
faptul că în decursul mai multor faze a “revoluţiei verzi” au fost create
condiţii de asigurare a omenirii cu alimente.
Creşterea explozivă a populaţiei umane în anumite perioade a
fost determinată de transformările profunde în modul de producere a
hranei. Diversitatea îndeletnicirilor umane şi începutul urbanizării au
depins de construirea ecosistemelor agricole de către om. In general,
agricultura poate fi considerată drept o activitate permanentă a
omului pentru crearea condiţiilor optime de dezvoltare a unor
ecosisteme cu o productivitate sporită. Agroecosistemele, ca şi
stadiile tinere ale culturilor de alge sau bacterii, se caracterizează
printr-o productivitate înaltă, care nu mai poate fi realizată în stadiile
mature sau de îmbătrânire ale acestora. Aşadar, o consecinţă a
dezvoltării agriculturii o constituie crearea unor sisteme ecologice
noi - a agroecosistemeior, care au substituit pe teritorii din ce în ce
mai mari ecosistemele naturale şi care au fost şi sunt menţinute, în
interesul omului, la un înalt grad de nesaturare.
Pe de altă parte, istoria de aproape 10 mii de ani a
agroecosistemelor scoate în evidenţă unele particularităţi ecologice
14. 14
ale omului. Având în vedere necesităţile sale biologice principale,
omul, asemeni oricărui alt vieţuitor, pentru a trăi exploatează natura
în folosul său. Sub acest raport agricultura constituie unul dintre cele
mai eficiente mijloace, prin care omul este în acelaşi timp legat de
natură şi totodată în stare să-i folosească raţional resursele.
Agroecosistemele l-au transformat pe om dintr-o fiinţă ce ocupă o
nişă ecologică îngustă în ecosistemul natural, bazată pe funcţiile de
culegător şi vânător, într-o fiinţă capabilă să pună stăpânire pe mai
multe nişe ecologice. Astfel s-au conturat două caracteristici
ecologice ale omului, care-l deosebesc de alte veţuitoare şi anume:
dimensiunea mare a populaţiei şi folosirea energiei fosile (Ionescu I.,
1993).
La scară mondială omul foloseşte cantităţi mai mari de energie
decât energia adusă în ecosisteme prin fotosinteză. Se ştie că omul
contemporan foloseşte de 100-300 de ori mai multă energie,
raportată la un locuitor, decât omul primitiv şi mult mai multă
energie decât cea provenită din lumina solară prin producţia
ecosistemelor natural şi antropizate. Surplusul de energie consumat
de om, din care o parte însemnată este folosită în agricultura
mecanizată şi chimizată, provine în cea mai mare parte din arderea
sub diverse forme a resurselor energetic fosile.
Dezvoltarea agriculturii pe parcursul ultimelor decenii se
caracterizează cu unii indicatori, care nu se înscriu în legile de
funcţionare a biocenozelor naturale. Aceasta se referă în primul rând
la sporirea volumului de energie necesar pentru creşterea volumului
de producţie agricolă.
Din punct de vedere al structurii trofice, agroecosistemele nu
diferă esenţial de sistemele naturale. Partea principală producătoare
este alcătuită în ambele cazuri din plante verzi, care fixează energia
solară. Deosebirea nu constă deci în structura trofică generală, ci în
complexitatea ei. Ecosistemele naturale mature au, de regulă, o
diversitate internă mult mai mare, datorită numărului sporit de specii
care ocupă toate nişele ecologice. Această diversitate generează mai
multe lanţuri trofice, prin care circulă o cantitate redusă de substanţe
şi energie. Datorită diversificării structurale în ecosistemele naturale
materia circulă prin mai multe canale înguste. În agroecosisteme
15. 15
diversitatea internă este scăzută şi drept rezultat substanţa şi energia
sunt distribuite printr-un număr mic de canale, dar largi, cu o
capacități mai mari decât cele din ecosistemele naturale.
O altă caracteristică a ecosistemelor agricole este structura lor
simbiotică. Componentele care constituie agroecosistemele sunt
dependente de om, ele nu pot concura cu formele spontane, dar şi
omul depinde într-o mare măsură de productivitatea şi echilibrul
ecosistemelor agricole. Conservarea grupelor de vieţuitoare din
ecosisteme este posibilă numai prin ameliorarea continuă a
raporturilor dintre om şi ecosistemele pe care le-a creat.
O deosebită importanţă prezintă raportul dintre om şi biosferă.
Atât ecosistemele naturale, cât şi agroecosistemele, fiind în fond
sisteme deschise, sunt supuse unor tulburări permanente. Când aceste
tulburări depăşesc capacitatea de restabilire a ecosistemelor,
echilibrul ecologic este ireversibil distrus. Dezechilibrul în
agroecosisteme se caracterizează prin exportul de material
necompensat prin fertilizanţi organici şi minerali, creşterea
numărului de specii străine agroecosistemului (buruieni, fitofagi,
dăunători, patogeni). Stabilirea unor asemenea dezechilibre ca
urmare a intervenţiei omului poate duce la denaturarea raportului
dintre om şi natură, lucru înregistrat tot mai frecvent.
Ţinem să menţionăm că în lipsa cunoştinţelor despre echilibrele
naturale şi dinamica lor, transformările produse de om s-au extins
larg, fiind însoţite de pierderi grave pentru biosferă şi om.
Se cunoaşte că intensificarea bazată pe mecanizarea şi
chimizarea agriculturii au contribuit la sporirea producţiei agricole pe
o unitate de suprafaţă. Cantităţile de pesticide fabricate şi folosite
anual au atins un nivel deosebit de mare. Pentru obţinerea recoltelor
înalte de fructe livezile se tratau şi pe alocuri se mai stropesc cu
pesticide în mediu de 12-15 ori pe an. Toate substanţele din pesticide
sunt compuşi chimici străini ecosistemelor naturale. Iată de ce
agricultura modernă poate deveni pe această cale un poluant al
mediului. Pe de altă parte, poluarea industrială afectează într-o
măsură însemnată pe mari suprafeţe productivitatea
agroecosistemelor. Toate pesticidele reprezintă substanţe toxice,
16. 16
străine ciclurilor naturale ale substanţelor din biosferă. Astfel,
raportul dintre om şi natură capătă aspecte noi, necunoscute anterior,
care, cu regret au un impact negative serios asupra biosferei.
Deşi la scară globală problema alimentaţiei mai continuă să fie
una exepţională, totuşi progresul tehnico-ştiinţific oferă căi reale
pentru atingerea obiectivului de a propune omenirii volume
suficiente de produse alimentare, asigurând o creştere considerabilă a
productivităţii agroecosistemelor existente. Se consideră că
producţiile medii realizate până în prezent reprezintă mai puţin de
1/5 faţă de producţiile record înregistrate la diferite culturi.
Majoritatea savanţilor consideră că experienţa construirii şi reglării
agroecosistemelor de către om poate oferi perspective optimiste
privind securitatea alimentară la scară planetară. Doar asocierea
agiculturii cu protecţia mediului înconjurător permite analiza în
aspect integral al uneia şi aceleiaşi probleme, acea a ameliorării
condiţiilor actuale şi de perspectivă ale vieţii omului pe planeta
noastră. E de menţionat că perspectivele omenirii în afara unei
asemenea colaborări devin foarte sumbre.
Tendinţa neabătută a agriculturii spre obţinerea unor volume
maxime de produse agricole pe calea intensificării, chimizării şi
mecanizării excesive a înregistrat fenomene evidente de dereglare a
echilibrului dinamic din natură. Pe această cale agricultura a devenit
o sursă permanentă de poluare a mediului înconjurător, având un
serios impact negativ asupra calităţii mediului, cauzând atât
degradarea unor ecosisteme, cât şi periclitând sănătatea omului.
Factorul principal care cauzează impactul maximal asupra resurselor
naturale, transformându-le din resurse regenerabile în resurse
neregenerabile, este poluarea.
Acumularea stocurilor şi scurgerile de nutrienţi cauzează
poluarea cu nitraţi, care în anumite condiţii generează nitriţi, ce au
efecte nocive asupra sănătăţii umane. Cantităţile excesive de
elemente nutritive (fosfaţi şi compuşi ai azotului) din bazinele
acvatice cauzează declanşarea şi intensificarea proceselor de
eutroficare, care condiţionează eliminarea oxigenului şi formarea
unor compuşi toxici, care limitează sau distrug fauna ecosistemelor
17. 17
acvatice stătătoare. Deosebit de grave sunt efectele cancerigene şi
mutagene ale poluanţilor din agricultură precum şi acumularea lor în
cadrul lanţurilor trofice, cauzând manifestări de toxicitate acută şi
dereglând grav echilibrul dinamic din natură.
Mediul înconjurăror foarte frecvent este afectat de diferite
tipuri de deşeuri. Impactul deşeurilor poate fi ilustrat după
informaţia prezentată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care
demonstrează că 88 % din toate bolile sunt cauzate de insuficienţa
apei potabile calitative şi condiţiile sanitar-igienice incorecte,
determinate de nimerirea zilnică în bazinele acvatice a mai bine de 2
mil tone de deşeuri. Îmbolnăvirea populaţiei ca rezultat a acumulării
deşeurilor cauzează pierderi care depăşesc 12 mlrd USD şi dereglări
serioase funcţionării ecosistemelor naturale.
În Republica Moldova deşeurile acumulate au un impact mare
asupra mediului înconjurător şi sănătăţii oamenilor, determinat de
emisiile substanţelor poluante din componenţa lor în atmosferă, ape
şi sol. Cantitatea de deşeuri formate pe teritoriul republicii în anul
2006 a constituit 2422 mii tone, iar volumul lor acumulat la sfârşit de
an, 4005 mii tone. Pe parcursul anilor 2001-2006 s-a înregistrat o
scădere lentă a deşeurilor stocate, fapt datorat nimicirii şi utilizării
unor cantităţi considerabile a lor. Cu regret, lichidarea deşeurilor în
Republica Moldova se efectuează prin tehnologii cunoscute încă la
fazele iniţiale de dezvoltarea a civilizaţiei, iar performanţele
tehnologice modern, folosite pe larg în lume, deocamdată rămân doar
un vis irealizabil.
Fenomene negative se înregistrează şi la efectuarea activităţilor
de ameliorare agricolă, utilizarea tehnologiilor de monocultură sau
asolamente de scurtă durată, afânarea excesivă a solului,
nerespectarea procedeelor tehnologice elementare de lucrare a
solului, încălcarea structurii terenurilor însămânţate, gestionarea
incorectă şi folosirea iraţională a fondului forestier.
Deosebit de mare este impactul eroziunii solurilor, care anual
scoate din circuitul agricol suprafeţe impunătoare de teren.
18. 18
Generalizând informaţia prezentată, pot fi enumerate un şir de
probleme ecologice, care ţin de dezvoltarea agriculturii. Printre
acestea pot fi numite următoarele:
∑ Sporirea consumului de energie la o unitate de producţie.
∑ Eroziunea şi poluarea solurilor şi bazinelor acvatice.
∑ Reducerea biodiversităţii.
∑ Poluarea bazinului aerian.
∑ Acumularea deşeurilor de la complexele agro-zootehnice şi
mărirea concentraţiilor de nitriţi şi nitraţi.
∑ Utilizarea iraţională şi formarea stocurilor de pesticide.
∑ Acumularea masivă a deşeurilor generate de procesarea
producţiei agricole şi a celor menagere.
∑ Respectarea proastă a operaţiilor tehnologice elementare, care
în mare măsură cauzează poluarea mediului înconjurător,
cum este bunăoară arderea miriştii.
Realizarea dezideratelor majore a agriculturii durabile şi a celei
ecologice necesită conştientizarea faptului că orice activitate
desfăşurată de către om trebuie să includă acţiuni în vederea
reducerii impactului negativ asupra mediului înconjurător, care pot
deveni realitate doar prin utilizarea largă a mijloacelor de prevenire a
poluării, prin folosirea raţională şi conservarea resurselor naturale.
Soluiţionarea problemelor ce ţin de reducerea fertilităţii solurilor şi
reducerea poluării şi a alror dereglări ale mediului poate fi prevenită
prin utilizarea celor mai adecvate materiale, tehnici, tehnologii şi
practici care să conducă la eliminarea sau la reducerea acumulării
deşeurilor sau a altor poluanţi. Lucrul acesta este posibil prin
limitarea transferării factorilor poluanţi dintr-un mediu în altul şi
printr-o gestionare corectă a deşeurilor, pentru a evita pătrunderea lor
în mediul înconjurător. O manifestare reală a dezvoltării durabile
reprezintă şi agricultura ecologică.
Dezvoltarea şi implementarea agriculturii ecologice ca
modalitate de gospodărire şi soluţionare a problemelor ecologice în
Republica Moldova este determinată şi de prezenţa unor oportunităţi
evidente (Voloşciuc L., 2000, 2007, 2009), printre care enumerăm:
19. 19
∑ răspunde cerinţelor interne şi externe crescânde de produse
naturale;
∑ diversifică considerabil sortimentele la unele categorii de
produse;
∑ înlesneşte activitatea de producere a firmelor autohtone;
∑ cointeresează material producătorii prin preţurile la produsele
ecologice;
∑ sporeşte calitatea biologică, biochimică şi nutritivă a
produselor ecologice;
∑ sporeşte posibilităţile producătorilor agricoli din Republica
Moldova pentru pătrunderea pe piaţa produselor agricole
apusene;
∑ prezenţa în Republica Moldova atât a realizărilor în domeniul
utilizării metodelor alternative de protecţie a plantelor şi de
întreţinere a solului, precum şi a deprinderilor fermierilor şi
specialiştilor de obţinere a recoltelor înalte de calitate.
Ţinem să menţionăm că starea de alertă în vederea soluţionării
problemelor din agricultură sunt recunoscute şi abordate la toate
nivelurile de organizare. Această grijă este clar exprimată în Raportul
UNESCO (Comisia IAASTD) privind lipsa perspectivei de
dezvoltare a agriculturii tradiţionale şi necesitatea implementării
direcţiilor noi de agricultură bazate pe circuitele naturale, inclusiv
implementarea agriculturii ecologice (Paris, UNESCO, 15 aprilie
2008). Îngrijorarea se simte şi în aprecierile date de organele
responsabile de dezvoltarea agriculturii în Republica Moldova. Aşa
bunăoară, Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare în Strategia
de dezvoltare a sectorului agroalimentar în perioada anilor 2006-
2015 recunoaşte că „Este bine cunoscut faptul că reforma agrară
care a avut loc în Republica Moldova nu a adus succese palpabile
nici economiei naţionale, în ansamblu, nici ţăranilor împroprietăriţi,
în particular. Cât n-ar fi de tristă această constatare, de la un timp
încoace ea a devenit o realitate dură”.
Drept soluţie pentru dezvoltarea sectorului agro-industrial şi de
ameliorare a mediului înconjurător este recunoscută implementarea
largă a tehnologiilor performante, inclusiv a agriculturii ecologice.
20. 20
Aceasta e recunoscut şi de Preşedintele AŞM, Domnul academician
Gh.Duca, care nu întâmplător demonstrează că „O societate are viitor
numai dacă se bazează pe cunoaştere”.
Pornind de la caracterul activ al civilizaţiei şi abordării
conştiente de către om a problemelor globale de mediu, folosind
potențialul agriculturii ecologice, devin evidente capacităţile ei de
a-şi continua perpetuarea pe planeta Pământ.
SISTEME DE AGRICULTURĂ
În funcţie de etapa social-economică de dezvoltare a societăţii,
sistemele de agricultură se clasifică în: agricultură convenţională,
durabilă, şi ecologică. În prezent pe plan mondial sunt: agricultura
convenţională, ecologică (biologică), organică, naturală,
biodinamică, extensivă cu imputuri reduse, durabilă şi de precizie.
Sisteme de agricultură convenţională. Deşi agricultura
convenţională a înregistrat succese semnificative de dezvoltare,
totuşi concentrarea şi specializarea în producţia agricolă atât în
ramura fitotehniei, cât şi în creşterea animalelor sunt una din
caracteristicile de bază ale sistemului de agricultură convenţional.
Deseori gospodăriile agricole sunt lipsite de sectorul zootehnic, ceea
ce duce la excluderea ierburilor perene din structura suprafeţelor de
însămânţare, nerespectarea asolamentelor. În consecinţă, are de
suferit fertilitatea solului .
Reziduurile din ramura zootehniei şi fitotehniei nu sunt folosite
reciproc, astfel solul fiind lipsit de posibilitatea de a-şi restabili
fertilitatea. Spectrul îngust de culturi din asolament cu dominarea
culturilor repetate şi chiar a culturilor permanente, excluderea
ierburilor perene din asolament, predominarea culturilor prăşitoare
însoţite de doze mari de îngrăşăminte minerale şi pesticide în
combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor, folosirea insuficientă
a îngrăşămintelor organice nu contribuie la restabilirea fertilităţii
solului şi la ameliorarea stării fitosanitare a semănăturilor.
Agricultura convenţională în ansamblu cu practica de
subvenţionare a unor tipuri de produse agricolă a mascat timp
21. 21
îndelungat fenomenele negative caracteristice sistemelor intensive de
producere. Acest sistem de agricultură aşa şi nu a asigurat acoperirea
necesităţilor alimentare a populaţiei Moldovei.
Caracterul instabil al sistemelor de agricultură convenţională
este determinat şi de relaţiile incorecte dintre partenerii procesuului
de producere a produselor agricole, pe de o parte şi partenerii
implicaţi în procesul de producere a mijloacelor de producere şi a
celor preocupaţi de comercializarea produselor agro-alimentare.
E de menţionat şi faptul că, deşi Republica Moldova a păşit pe
calea relaţiilor de piaţă doar pe parcursul ultimilor 2 decenii, totuşi
legitatea descrisă manifestată în tendinţa de diminuare a veniturilor
lucrătorilor antrenaţi în sectorul agro-alimentar, devine o realitate tot
mai evidentă.
Nerespectarea legităţilor de funcţionare a sistemului de
agricultură duce la sporirea dozelor de substanţe chimice. Ca urmare
se creează un cerc vicios, în care agricultorul luptă cu consecinţele
nerespectării unui sau altui procedeu tehnologic, fără a putea înlătura
cauzele care au dus la apariţia problemelor (carenţa de nutrienţi,
dezvoltarea bolilor, dăunătorilor etc.). Lucrarea excesivă a solului cu
plugul cu cormană agravează degradarea fertilităţii lui. Mecanizarea
şi chimizarea intensivă în agricultura socialistă sunt specifice
sistemului de agricultură convenţională şi constă în: executarea a
numeroase lucrări mecanic precum aratul, discuirile şi lucrările
repetate de întreţinere; fertilizarea cu doze mari de îngrăşăminte;
practicarea monoculturii; tratamentele chimice intensive pentru
combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor. Astăzi este unanim
acceptat că acest sistem de agricultură degradează chimic, biologic,
şi fizic mediul înconjurător.
Sisteme de agricultură durabilă. Sistemele de agricultură
durabilă presupun o îmbinare optimă a diferitelor ramuri de producţie
în fiecare gospodărie agricolă şi îndeosebi a ramurii fitotehniei şi
zootehniei.
Bunele practici agricole din cadrul sistemului de agricultură
durabilă includ:
22. 22
∑ lărgirea spectrului de culturi şi a diversităţii de soiuri şi
hibrizi cu un potenţial genetic sporit şi adaptaţi la condiţiile
pedoclimatice din fiecare gospodărire agricolă;
∑ utilizarea ierburilor leguminoase perene în asolament ca
sursă de azot biologic ieftin şi mijloc stabil de reducere a
pierderilor prin eroziune, stabilizarea balanţei de substanţă
organică în sol;
∑ folosirea culturilor intercalate, după recoltarea culturilor
cerealiere păioase, în scopul protejării solului de factorii
atmosferici distructivi şi ameliorării stării fitosanitare a
semănăturilor;
∑ asigurarea folosirii în doze optime a îngrăşămintelor organice
şi minerale, care vor permite nu numai asigurarea plantelor
cu elemente nutritive, dar şi vor contribui la restabilirea
fertilităţii solului;
∑ evaluarea capacităţii biologice a diferitelor culturi de a
concura cu buruienile, care împreună cu măsurile agrotehnice
vor permite reducerea dozelor de erbicide folosite la
combaterea buruienilor;
∑ folosirea mijloacelor biologice şi agrotehnice pentru
reducerea până la pragul economic de dăunare;
∑ minimizarea lucrărilor de bază a solului şi lucrarea solului
când acesta este reavăn (solul este „copt”), îndeosebi atunci
când lucrările se fac primăvara, ceea ce va permite reducerea
cheltuielilor de carburanţi şi micşorarea efectului negativ al
compactării solului;
∑ amplasarea unei „carcase” verzi din fâşii de protecţie cu
copaci şi arbuşti în scopul micşorării pericolului eroziunii şi
diminuării consecinţelor negative ale secetei.
În a doua jumătate a secolului trecut s-a înregistrat un evident
progres economic şi social, manifestat îndeosebi în ţările dezvoltate
ale lumii. Dar, în acelaşi timp, au apărut şi s-au consolidat o serie de
probleme globale cu un impact deosebit pentru omenire, cum ar fi:
criza alimentară şi subdezvoltarea, degradarea mediului şi criza
23. 23
ecologică, asigurarea în condiţii de securitate a materiilor prime şi a
energiei, inflaţia şi crizele financiar-monetare şi economice, cursa
înarmărilor şi imensele cheltuieli militare, extinderea necontrolată a
urbanizărilor etc. Toate acestea impun noi cerinţe pe linia securităţii
naţionale îndeosebi a componentei ei ecologice. Starea mediului
natural influenţează direct problemele securităţii, înainte de toate prin
modul de exploatare a resurselor şi tehnologiilor folosite, care pot
produce mari dezastre ecologice şi pune în pericol securitatea ţării.
Dezvoltarea durabilă include şi analiza problemelor şi căilor de
ameliorare a stării social-economice a populaţiei în raport cu
condiţiile mediului înconjurător. Analizând starea social-economică,
politică şi etico-morală din Republica Moldova, constatăm că pe
parcursul ultimilor ani calitatea mediului înconjurător care este o
determinantă a calităţii vieţii, scade continuu. Conform Indicelui
Dezvoltării Umane (IDU), Republica Moldova, după nivelul de trai a
populaţiei ocupă ultimul loc în Europa şi locul 137 în lume, lucru
care indică la volumul mare de muncă şi problemele care îşi aşteaptă
soluţionarea. Securitatea economică, la rândul ei, presupune, de
asemenea, exploatarea raţională a resurselor, determinarea strategiei
de dezvoltare şi modernizării industriei, transporturilor şi agriculturii
în raport cu factorii de mediu pe baza tehnologiilor modern (tab.1).
Pornind de la rata agriculturii în economia naţională a
Republicii Moldova şi luând în consideraţie schimbările, care deşi
lent, dar totuşi devin tot mai evidente, am efectuat analiza
comparativă a indicilor principal ice stau la baza sistemelor de
agricultură convenţională şi a celei durabile.
24. 24
Tabelul 1
Analiza comparativă a sistemelor de agricultură
convenţională şi a celei durabile
NR.
D/O
SISTEME DE AGRICULTURĂ
Convenţională Durabilă
Particularităţile organizaţionale
1. Sporirea indicatorilor
economici, creşterea
productivităţii muncii,
mecanizarea şi chimizarea
intensivă
Ameliorarea indicatorilor
ecologici, utilizarea
eficientă a forţei de muncă
2. Specializarea Diversificarea
3. Aducerea furajelor şi
fertilizanţilor din alte regiuni
Asigurarea cu furaje şi
fertilizanţi din resurse
proprii
4. Nivelul de producer este
determinat de cererea pieţii de
desfacere
Stabilitatea este asigurată de
diversitatea formelor de
producere
Particularităţile procesului de producere
1. Producerea şi utilizarea
permanent a elementelor
nutritive din alte regiuni
Asigurarea randamentului
maximal a circuitului
elementelor nutritive din
sursele interne a gospodăriei
2. Utilizarea fertilizanţilor
solubili
Utilizarea fertilizanţilor cu
un grad redus de solubilitate
3. Combaterea buruienilor cu
ajutorul erbicidelor
Controlul dezvoltării
buruienilor cu aplicarea
asolamentelor şi metodelor
agrotehnice
4. Combaterea organismelor
dăunătoare cu ajutorul
pesticidelor
Controlul densităţii
populaţiilor de organism
dăunătoare prin metode
alternative celor chimice
25. 25
Atât analiza indicatorilor prezentaţi în tabelul de mai sus, cât şi
cunoaşterea gospodăriilor, care utilizează diferite sisteme de
agricultură, ne demonstrează că acestea se deosebesc nu numai după
indicatorii organizatorici şi de producere, ci şi după tendinţa lor de a
folosi inovaţiile tehnico-ştiinţifice, precum şi după mentalitatea
gospodarilor şi atitudinea lor faţă de valorile naturii şi mediului
înconjurător.
Pentru constituirea în viitor a unei autentice securităţi
economice contează foarte mult modul cum conceperea acestora în
mod sustenabil poate asigura adevăratul progres economic şi social,
prosperitatea şi stabilitatea dezvoltării, deoarece o asemenea
societate înseamnă implicit o societate bazată pe viziune pe termen
de lungă durată, orientată spre perpetuarea generaţiilor viitoare,
constituind o societate a justiţiei sociale demne de istoria victorioasă
a neamului nostru.
În conformitate cu Strategia naţională pentru dezvoltarea
durabilă „Agenda XXI” dezvoltarea sectorului agro-alimentar este
considerat ca una din priorităţile strategice ale Republicii Moldova,
având în vedere condiţiile specific favorabile ale ţării – cadrul
natural şi socio-economic, tradiţiile istorice şi experienţa populaţiei
rurale. În scopul depăşirii crizei îndelungate sunt necesare politici
focalizate spre modernizarea şi reorientarea agriculturii spre eficienţă
şi competivitate, soluţionând următoarele obiective:
∑ formarea sistemului agro-alimentar competitiv, eficient şi
durabil, care prin utilizarea raţională a resurselor naturale să
asigure securitatea alimentară şi un nivel decent de trai al
populaţiei;
∑ eficientizarea economică şi ecologică a expluataţiilor agricole
şi reamenajarea terenurilor agricole după principiile
ecologice;
∑ revizuirea structurii producţiei agricole în funcţie de
fertilitatea solurilor, capacităţile de regenerare a resurselor
pedologice, de cerinţele pieţii şi necesităţile protecţiei
mediului;
∑ specializarea agriculturii şi promovarea agriculturii ecologice;
26. 26
∑ dezvoltarea socială a satului şi diversificarea economiei
rurale.
Realizarea acestor obiective poate devin realitate, pe lângă
caracterul polifuncţional al politicilor de guvernare, doar la
elaborarea unor noi tehnologii de gospodărire şi de asigurare a
producţivităţii înalte, care vor fi conformate la legităţile de
funcţionare a zonelor ecologice concrete, folosind sisteme non-
poluante de agricultură, cum este agricultura ecologică.
Agricultura extensivă cu imputuri reduse de subzistenţă cu o
producţie slab competitivă, poate crea şi ea dezechilibre asupra
mediului înconjurător. Dacă în agricultura convenţională se face
abuz la aplicarea lucrărilor mecanice, a tratamentelor şi a cantităţilor
de îngrăşăminte, în agricultura de subzistenţă acestea se aplică doar
în cantităţi foarte mici, care se consideră că nu afectează mediul
înconjurător. Acest sistem este practicat în multe ţări de către foarte
mulţi producători agricoli individuali. Această modalitate de
gospădărire predomină de mai mulţi ani şi în Republica Moldova,
pornind de la starea grea a producătorilor agricoli. Pe fundalul
privatizării terenurilor agricole şi parcelării exesive a pământului,
care au coincis în timp cu reducerea activităţilor de producere şi
pauperizarea totală a celei mai mari părţi a proprietarilor agricoli
(circa 1,7 mil de proprietari agricoli) au redus fără seamăn investiţiile
în agricultură şi exclus respectarea operaţiunilor tehnologice de
obţinere a produselor agricole. În aceste condiţii incorect se
considera că întreaga Republică Moldova poate fi declarat ca
teritoriu acceptabil pentru agricultura ecologică.
Agricultura de precizie este cea mai avansată formă de
agricultură care se practică în ţările dezvoltate din Europa şi SUA şi
care presupune implicarea tehnologiilor moderne, a informaticii, a
sateliţilor în evaluarea indicatorilor de fertilitate a solului, a factorilor
de vegetaţie, în dozarea imputurilor şi protecţia culturilor. (Toncea I.,
2002; Todiraş V., 2003). Folosind posibilităţile tehnologiilor
informaţionale (GIS, GPRS, GPS) devine realitate colectarea,
procesarea şi utilizarea momentană a bazelor de date, orientate la
spriginul deciziilor privind controlul şi efectuarea tuturor operaţiilor
27. 27
tehnologice de producer a culturilor agricole. E de menţionat şi faptul
că aceste tehnologii, graţie extinderii proceselor de informatizare, pot
fi folofite şi în regim on-line, adică aplicate de utilizator imediat la
executarea operaţiilor tehnologice.
Sistemele de agricultură ecologică. Bunele practicii agricole
orientate să asigure dezvoltarea unei agriculturi ecologice se
constituie din:
∑ prevenirea dar nu combaterea consecinţelor negative cauzate
de activitatea umană în agricultură, minimalizarea poluării şi
degradării mediului ambiant şi micşorarea concomitentă a
riscului afectării sănătăţii oamenilor;
∑ diversitatea biologică la nivel de landşaft şi diversitatea
activităţii în fiecare unitate de producţie (gospodărie) ca
garanţie a stabilităţii economice şi a dezvoltării durabile;
∑ îndestularea cu produse alimentare în cantităţi suficiente şi de
calitate înaltă la nivel local a comunităţilor rurale şi urbane,
precum şi exportul surplusului de produse;
∑ asigurarea unui circuit de energie şi elemente nutritive cât
mai deplin şi închis în cadrul fiecărei gospodării
(subdiviziuni) cu folosirea preponderentă a surselor locale de
energie renovabilă;
∑ conservarea şi revitalizarea fertilităţii solului prin respectarea
unui sistem de agricultură ecologică.
Printre caracteristicile fundamentale ale sistemelor de
agricultură ecologică menţionăm:
∑ îmbinarea armonioasă a diferitelor ramuri de producţie,
îndeosebi a şeptelului de vite rumegătoare şi a fitotehniei;
∑ folosirea raţională a tuturor resturilor vegetale, gunoiului de
grajd şi a altor deşeuri de producţie;
∑ respectarea asolamentelor cu un raport echilibrat dintre
culturile prăşitoare şi de semănat compact, inclusiv culturi
furajere perene;
∑ folosirea măsurilor agrotehnice şi biologice în combaterea
bolilor, dăunătorilor şi buruienilor;
28. 28
∑ menţinerea unui nivel înalt de vitalitate a solului (activitatea
microorganismelor, mezofaunei solului), de sănătate a
plantelor şi animalelor;
∑ organizarea teritoriului pe principii de landşaft (optimizarea
raportului dintre bazinele de apă, terenuri arabile, pajişti,
păduri etc.) în concordanţă cu rolul şi valoarea lor în peisajul
integral ecologic.
Sistemul ecologic de management a solului este pe bună
dreptate considerat ca fiind cheia succesului în agricultura ecologică.
În scopul funcţionării eficiente a solului, se recomandă:
∑ introducerea permanentă şi în cantităţi suficiente a surselor
energetice sub formă de resturi organice;
∑ susţinerea unui nivel suficient de activitate microbiologică
pentru mineralizarea materialelor organice şi descompunerea
mineralelor nesolubile în elemente nutritive simple,
asimilabile de către rădăcinile plantelor;
∑ păstrarea şi sporirea populaţiei de râme şi altor reprezentanţi
ai mezofaunei;
∑ acoperirea completă, pe o durată cât mai îndelungată, a
solului cu culturi agricole, inclusiv îngrăşăminte verzi
(siderate), care asigură protejarea atât a organismelor vii din
stratul superficial al solului, cât şi păstrarea structurii solului
în condiţiile de influenţă negativă a temperaturilor înalte
(secetă), apei (ploi torenţiale) sau a vânturilor puternice;
∑ monitorizarea sistematică a conţinutului de materie organică
în sol, inclusiv a materiei organice active şi a conţinutului de
elemente nutritive accesibile în sol, prin analize de laborator
şi vizuale în teren;
∑ minimizarea operaţiunilor tehnologice la lucrarea solului în
scopul reducerii pierderilor de substanţă organică a solului,
degradării structurii lui, evitării compactării etc;
∑ alegerea corectă a asolamentului, care este factorul decesiv în
menţinerea sănătăţii solului.
29. 29
BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE AGRICULTURII ECOLOGICE
Agricultura ca factor poluant al mediului
Este unanim acceptat faptul că agricultura intensivă poate
conduce la poluarea solului şi a apei prin utilizarea excesivă a
fertilizanţilor, a pesticidelor, a apei de irigaţie necorespunzătoare
calitativ şi cantitativ, în special pe terenurile arabile excesiv afânate
prin diferite lucrări. Această situaţie se manifestă în toate regiunile
agricole, îndeosebi în Republica Moldova.
Agenţii poluanţi se pot acumula în cantităţi ce depăşesc
limitele maxim admisibile, atât în sol, cât şi în apele de suprafaţă şi
subterane. Printre aceşti agenţi mai enumerăm: reziduuri zootehnice,
nămoluri orăşeneşti, deşeuri provenite de la procesarea materiei
prime agricole, care conţin peste limitele maxim admisibile metale
grele, substanţe organoclorurate ş.a. Deosebit de grave sunt efectele
negative cauzate de utilizarea şi stocarea noxelor, inclusiv a
pesticidelor din clasa HCH şi DDT, triazine, nitraţi şi fosfaţi, dar şi
diferiţi agenţi patogeni (Berca M., 2000). Printre consecinţele nocive
ale acestor substanţe menţionăm în mod special efectele cancerigene
şi mutagene, acumularea în verigile lanţului trofic, toxicitate mare
etc, toate contribuind la perturbarea gravă a echilibrului natural.
Un impact deosebit de grav au consecinţele acumulării
pesticidelor interzise şi a fertilizanţilor cu termenul expirat de
utilizare, care s-au acumulat în Republica Moldova în cantităţi
considerabile (circa 1,8 mii tone acumulate în diferite localităţi şi mai
bine de 5 mii tone de pesticide înhumate în vecinătatea localităţii
Vulcăneşti).
Paralel cu impurificarea directă se înregistrează şi
transformarea chimică a efluenţilor din agricultură, ceea ce sporeşte
cu mult impactul asupra mediului. Aşa bunăoară, nitraţii pot genera
nitriţi care în cantităţi mari au efecte nocive asupra sănătăţii umane.
De asemenea, dacă fosfaţii şi nitraţii ajung pe diferite căi în apele
stătătoare, contribuie la producerea şi intensificarea procesului de
eutrofizare, care, în final, determină degradarea acestora şi
30. 30
distrugerea parţială sau chiar totală, a faunei prin eliminarea
oxigenului şi formarea unor compuşi chimici nocivi (Andrieş S., et
al., 2007). E de menţionat şi faptul că interacţiunea chimică dintre
compuşii formaţi pe parcursul proceselor de eutrofizare se soldează
cu apariţia unor complexe, care manifestă proprietăţi şi mai toxice
decât cei iniţiali. Metabolizarea acestor elemente străine a naturii este
mai complicată şi de lungă durată, reprezentând un impact serios
asupra bazinelor acvatice.
Irigaţia şi drenajul incorect, asociate cu alte practici
necorespunzătoare (monocultură, culture permanente sau asolamente
de scurtă durată, afânare excesivă a solului cu precădere prin lucrări
superficiale numeroase, nerespectarea perioadelor optime de
lucrabilitate şi traficabilitate a solului etc). Pe lângă aceste nereguli în
organizarea producerii, agricultura Moldovei se mai caracterizează şi
cu un şir de încălcări tehnologice, cum ar fi bunăoară, lucrarea
solului pe terenurile situate în pantă din amonte în aval etc la care se
mai adaugă o gestionare şi utilizare necorespunzătoare a terenurilor
agricole şi o folosire iraţională a fondului forestier. Toate acestea în
ansamblu determină apariţia şi intensificarea degradării fizice a
solului prin aşa procedee, cum sunt, de exemplu: destructurarea,
compactarea, eroziunea eoliană şi hidrică, contribuind în acest mod şi
mai mult la sensibilizarea, favorizarea şi accentuarea poluării, pe
diferite căi, a principalelor componente ale mediului. Pe lângă
reducerea evidentă a fertilităţii solurilor, exprimată în primul rând
prin diminuarea conţinutului de humus şi scăderea recoltelor la
pincipalele culture agricole, a devenit o realitate dură şi fenomenul
„oboselii solului”, care în condiţiile promovării unei reforme agrare
incorecte, transform agricultura Republicii Moldova într-o activitate
problematică şi nerentabilă.
Imperativele care deteremină necesitatea implementării
agriculturii ecologice
Deşi capacităţile omului au depăşit mult dreptul său de a
modifica mediul înconjurător, totuşi, pornind de la caracterul limitat
31. 31
al capacităţilor biosferei de a asigura cu produse agroalimentare
calitative, mai rămân un şir de probleme care ţin de păstrarea
tempourilor de creştere a populaţiei globului. Tot mai frecvent se
manifestă multiplele probleme ecologice din agricultură, în care nici
ştiinţa şi tehnologia actuală nu pot soluţiona problemele determinate
de trei fenomene, care persistă de mai mulţi ani.
Graţie succeselor înregistrate în elaborarea şi aplicarea
tehnologiilor industriale de producer a culturilor agricole se
înregistrează efectele negative ale activităţilor agricole asupra
fertilităţii solurilor ca urmare a favorizării proceselor de eroziune,
acidifiere, sărăturare şi de epuizare a rezervei de materie organică;
reducerea diversităţii genetice şi biologice; creşterea riscului poluării
apelor freatice şi de suprafaţă, poluarea solurilor cu nitraţi, şi alţi
nutrienţi, metale grele şi substanţe organice; contaminarea produselor
agroalimentare cu substanţe toxice etc.
Urmările negative ale producţiei de subzistenţă se manifestă
permanent prin subnutriţia unei părţi a populaţiei şi inechitatea
socială, care tot mai frecvent afectează populaţia Republicii
Moldova. Din acest punct de vedere Moldova se plasează, după
indicele dezvoltării umane ultimul loc în Europa şi s-a coborât pe
locul 137 la nivel global, iar populaţia noastră, în special cea din
mediul rural, este tot mai mult afectată de malnutriţie.
E necesar de menţionat că pe plan mondial, circa 1 mlrd de
oameni suferă de foame, iar o bună parte dintre aceştia, în special
copii şi persoanele de vârsta a treia, mor din lipsă de hrană. Criza de
încredere în agricultura convenţională este alimentată, de asemenea,
de noile cazuri grave de intoxicare cu dioxină, gripa aviară, boala
„vacii nebune”, febra aftoasă şi organismele modificate genetic.
O altă problemă gravă a agriculturii este contradicţia dintre
protecţia plantelor şi calitatea mediului înconjurător. Ea este
determinată de faptul că pe parcursul ultimilor decenii omenirea şi-a
demonstrat posibilităţile aprofundării unei vaste şi grave probleme,
cum este problema protecţiei plantelor în cadrul agriculturii
convenţionale. Se cunoaşte că pierderile producţiei fitotehnice
32. 32
condiţionate de diferite specii de dăunători, boli şi buruieni constituie
circa 25-50%.
Actualmente s-a constatat, că plantele de cultură şi roada
obţinută de la ele sunt atacate de circa 8 mii de specii de
organisme dăunătoare dintre care mai bine de 140 specii de
fitofagi, numeroase specii de organisme patogene şi dăuntori ai
rezervelor alimentare. E necesar de menţionat, că în condiţiile
dezvoltării epifitotice a bolilor şi invaziei vertiginoase a
dăunătorilor şi buruienilor, pierderile de roadă depăşesc nivelul de
50-60% şi mai mult.
Agricultura tradiţională bazată în special pe aplicarea intensă a
diferitor mijloace chimice, îndeosebi a pesticidelor, a soluţionat una
din problemele globale ale omenirii, cea a asigurării cu produse
alimentare. Având drept fundament aplicarea largă a realizărilor
ştiinţelor genetice şi progresele înregistrate în domeniul chimiei
aplicate, ea a contribuit obiectiv la ameliorarea condiţiilor de viaţă a
omenirii. Dacă în anii 60 a secolului trecut un agricultor asigura cu
hrană 7 persoane, apoi in anul 1990 acest indiciu atingea 30, iar la
începutul secolului XI – mai bine de 40 de oameni. Agricultura
chimică a modificat considerabil partea din bugetul familiei destinată
alimentaţiei. Aşa bunăoară, dacă la perioada iniţială acest indiciu
depăşea 40%, apoi actualmente în ţările occidentale el constituie mai
puţin de 18 la sută. Astfel, agricultura tradiţională, trecând prin
diverse valuri ale „revoluţiei verzi” a scos omenirea din penuria
alimentară multiseculară, asigurând o alimentaţie abundentă, variată
şi la un preţ accesibil.
Pe fundalul realizărilor strălucite ale agriculturii bazate pe
aplicarea masivă a mijloacelor chimice sunt evidente şi fenomenele
negative ale reversului acestei medalii. În numărate rânduri deja a
fost accentuat că aplicarea intensivă a chimizării agriculturii
condiţionează numeroase urmări grave. Fără a discuta pe marginea
efectelor negative înregistrate la aplicarea pesticidelor, e necesar de
conştientizat că complexul de probleme legate de criza ecologică în
mare măsură sunt determinate de aplicarea masivă, uneori abuzivă a
pesticidelor.
33. 33
Este evident, că rolul organismelor dăunătoare, în calitate de
factor de reducere a roadei, creşte foarte mult în condiţiile dezvoltării
intensive a agriculturii şi reducerea atenţiei asupra stării fitosanitare a
terenurilor şi culturilor. Actualmente s-a constatat că şi concentrarea
şi intensificarea producerii agricole condiţionează în mare măsură
înrăutăţirea stării fitosanitare din republică. În acest scop anual în
Republica Moldova se consumau circa 45-50 mii tone de pesticide.
Pornind de la efectele negative ale pesticidelor, în ultimul timp
volumul de pesticide s-a redus şi constituia circa 20-25 mii t. sau câte
10-11 kg/ha, iar actualmente această cifră s-a redus considerabil.
Paralel cu aceasta e necesar de accentuat că odată cu reducerea
controlui asupra activităţilor de protecţie a plantelor s-a agravat mult
situaţia în achiziţionarea, repartizarea şi aplicarea pesticidelor. În
condiţiile lipsei controlului din partea statului, deşi în republică
aplicarea anuală a pesticidelor nu depăşeşte 3-5 mii tone, totuşi
impactul negativ dintre măsurile de protecţie a plantelor şi cerinţele
ocrotirii mediului înconjurător s-a mărit considerabil.
Paralel cu reducerea ravagiilor provocate de organismele
dăunătoare, pesticidele condiţionează dereglări serioase în echilibrul
ecologic, reducând cu mult numărul şi rolul florei şi faunei utile.
Aplicarea lor îndelungată duce la unele schimbări genetice la
organismele dăunătoare, fapt ce condiţionează apariţia rezistenţei la
pesticide. Aceasta, la rândul ei, condiţionează necesitatea sporirii
dozelor şi numărului de tratamente în combaterea organismelor
dăunătoare. Toate acestea până la urmă influenţează negativ asupra
potenţialului populaţiei umane, ceea ce se reflectă în reducerea
îngrozitoare a vârstei oamenilor, scăderea imunităţii, creşterea
nivelului mortalităţii şi morbidităţii populaţiei. În aşa mod, cerinţele
de organizare a măsurilor de protecţie a plantelor se află în
contradicţie cu cerinţele ocrotirii mediului înconjurător şi a sănătăţii
omului.
Problemele globale determinate de factorii naturali, economici
şi sociali care afectează în mare măsură nivelul de viaţă al populaţiei
de mai multă vreme nu pot fi soluţionate. În acest sens, civilizaţia
globală a propus şi aplică tot mai larg un nou mod de sospodărire,
34. 34
przentat de agricultura ecologică, care a apărut din experienţa
seculară a umanităţii şi practicii avansate, care se bazează pe
mijloace de producţie eficiente atât din punct de vedere ecologic,
precum şi economic şi social.
Pentru caracterizarea agriculturii ecologice au fost înaintate
mai multe definiţii. Conform definiţiei, dată de Organizaţia pentru
Alimente şi Agricultura (FAO), şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii
(OMS) în „Codul Alimentarius”, agricultura ecologică reprezintă un
„sistem integral de gestionare a procesului de producţie, care
contribuie la sprijinirea şi consolidarea rezistenţei agroecosistemului,
incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a
solului. Agricultura ecologică pune accent pe folosirea unor practici
de gestionare corespunzătoare, în loc de introducerea unor produse
fabricate afarǎ din ferma respectivă şi ia in consideraţie şi faptul cǎ
particularitǎţile fiecǎrei regiuni în parte necesită sisteme, bine
adaptate specificului acestei regiuni. Asta se poate realiza prin
folosirea, unde este posibil, a metodelor agronomice, biologice şi
mecanice în loc de folosire a materialelor sintetice pentru anumite
operaţii în cadrul sistemului. Agricultura ecologică respectă reguli
stricte, stabilite prin normele legislative.
Agricultura ecologică este strâns legată de respectarea unor
reguli stricte de producţie, stabilite prin anumite norme legislative
agricultura ecologică trebuie controlată şi certificată. În scopul a
garanta consumătorului respectarea regulilor de producţie stabilite.
Ea reprezintă o direcţie de producţie, în care se ţine cont de
cunoştinţele tradiţionale ale ţăranilor şi care integrează progresele
ştiinţifice şi practicii agronomice avansate, răspunzând preocupărilor
sociale şi ale mediului înconjurător şi asigurând populaţia cu produse
calitative.
Obiectivul principal al agriculturii ecologice este de a proteja
biosfera şi resursele naturale ale planetei, excluzând utilizarea
îngrăşămintelor chimice, pesticidelor de sinteză şi a erbicidelor,
controlând densitatea populaţiilor de organisme dăunătoare prin
metode de prevenire şi de protecţie biologică a plantelor. În acest
sens e necesar să se ţină cont de tehnicile biologice utilizate şi de
35. 35
condiţiile locale, adaptându-se la realităţile socio-economice dar şi la
metodele tradiţionale, prin utilizarea optimă a resurselor din
agroecosisteme. Principiile pe care este fondată agricultura ecologică
sunt universale, dar tehnicile utilizate sunt adaptate în funcţie de
condiţiile pedoclimatice, de resurse şi de tradiţiile locale. Agricultura
ecologică necesită de la om capacităţi de observare şi de reflexie. Ea
foloseşte nu mai multă muncă manuală, necesitând deci locuri noi de
muncă, şi menţine ţăranii la munca câmpului, aspect important într-o
perioadă de şomaj, pe de o parte, şi exod masiv din zonele rurale
către aglomerările urbane, pe de altă parte (Lupaşcu M., 1998;
Kristiansen P., Taji A., Reganold J., 2006).
Scurte schiţe istorice cu privire la agricultura ecologică
Istoria agriculturii ecologice, suprapunându-se agriculturii, îşi
are începutul cu mai bine de 10 mii de ani, de când se înregistrează
primele deprinderi ale omului în activitatea grijulie în domeniul
cultivării plantelor şi creşterii animalelor. Pe parcursul evoluţiei
simbiotice multimilenare s-a stabilit corelaţia dintre structura
alimentaţiei primare şi comportamentul popoarelor care o consumă.
Dacă la fazele iniţiale ale ascensiunii sale omul a cules şi ales
pentru asigurarea necesităţilor biologice, apoi mai târziu, pas cu pas,
făcea legătura directă dintre ciclurile de vegetaţie, precum şi
comportamentul animalelor şi plantelor de influenţa factorilor de
mediu, de fenomenele astrale, care influenţau, pozitiv sau negativ,
starea şi existenţa sa. În aşa mod au fost acumulate cunoştinţe, care au
stat la baza alegerii corecte a locul de trai, care asigurau cele mai
favorabile condiţii de viaţă. Dezvoltarea ulterioară a omenirii a
demonstrat adevărul că nu există civilizaţie prosperă fără o agricultură
prosperă. E necesar de accentuat că întreaga civilizaţie umană (circa
10-15 mii de ani) s-a constituit pe o agricultură nepoluantă, utilizând
experienţa milenară de folosire a unor mijloace naturale de sporire a
productivităţii agriculturii. Acumulând o moştenire serioasă de
gospodărire nepoluantă, omenirea poate şi e datoare să actualizeze şi să
folosească metodele şi procedeele acumulate de veacuri.
36. 36
Primele elemente conceptuale ale agriculturii nepoluante au
fost difuzate îndată după iniţierea proceselor de industrializare a
agriculturii. Aceasta ţine de sfârşitul secolului al XIX-lea, când în
Germania se pleda pentru o alimentaţie şi igienă naturală.
Ceva mai târziu, în Statele Unite ale Americii, au apărut
primele publicaţii cu privire la agricultura ecologică, în care Franklin
King explica fenomenele unicale de păstrare a fertilităţii solurilor din
Asia de Est, fără a fi epuizată pe parcursul a mai bune de 4 mii de
ani. E lesne de amintit că în Europa au existat 3 mari curente care au
promovat ideile agriculturii ecologice.
În primul rând, e vorba de idea agriculturii biodinamice ale
filozofului austriac Rudolf Steiner, care promova agricultura bazată
pe diversitatea comunităţilor vegetale şi ciclurile de viaţă ale
acestora.
În al doilea rând, e vorba de concepţia agriculturii organice a
lui Sir A. Howard, care considera că succesul agriculturii şi sănătatea
plantelor e determinată de fertilitatea solului, iar fertilizarea organică
a solului este singura capabilă să întreţină capacităţile de producţie
ale lui.
În al treilea rând, e vorba de viziunea profesorului elveţian
Rush-Muller, care, conştientizând caracterul limitat al resurselor,
elaborează bazele teoretice ale agriculturii biologice, care ar asigura
perpetuarea populaţiei, fără a afecta potenţialul productiv al
biosferei.
Agricultura durabilă este şi o problemă de educaţie, în spiritul
respectării naturii şi a cunoaşterii tradiţiilor. în condiţiile acestor
moşteniri de cunoştinţe teoretice şi practice, agricultura ecologică, în
toate curentele sale, propune actualizarea metodelor tradiţionale
verificate timp de secole şi îmbinarea lor cu metodele moderne. în
scopul menţinerii şi creşterii potenţialului productiv natural al
solului. Astfel sunt recunoscute 3 curente în agricultura ecologică.
Rudolf Steiner şi agricultura bio-dinamică. In anul 1924
filozoful austriac Rudolf Steiner, elev ai lui Goethe, lansează principiile
"agriculturii biodinamice". Spre sfârşitul vieţii, Rudoif Steiner îşi
exprimă conceptele şi orientările despre şi pentru agricultură,
37. 37
propunând o agricultură "subtilă'' care ţine cont de diversitatea
"comunităţilor vegetale" şi de ciclurile de viaţă ale acestora. El este
primul om care a intuit noţiunea de "ecosistem". Sistemul preconizat de
el a fost perfecţionat şi completat de un discipol al său Dr. Pfeiffer.
Datorită activităţii acestuia agricultura biodinarnică este bine
reprezentată în Germania, Elveţia, Austria, Franţa, Italia, Marea
Britanie, SUA., în ţările nordice precum şi in unele ţări din lumea a
treia.
Howard A. şi agricultura organică. Sir A. Howard a lucrat
timp de 40 ani în India, în direcţia rezolvării problemei alimentare. El
a reevaluat sistemele agricole tradiţionale şi a pus la punct tehnologii
mai puţin costisitoare dar cu exigenţe în muncă. Howard a încercat să
generalizeze agricultura taraneasca în Anglia, începând încă din anii
1940-1945, iar în concepţia sa fertilizarea organică a solului, puţin
costisitoare, este singura capabilă să întreţină capacitatile de producţie
ale solului. A.Howard este la originea mişcării anglo-saxone de
agricultură organică şi a "Asociaţiei Solului”. El a preconizat
compostarea materiei organice pe platforme, procedeul special
descris în lucrarea "Testament agricol", care influenţează sporirea
rezistenţei culturilor la paraziţi, fertilizând solul doar cu acest
compost.
Rush-Muller şi agricultura biologica. În plină expansiune
industrială, profesorul elveţian Rush, evaluează caracterul limitat al
resurselor omenirii. A căutat şi a găsit bazele ştiinţifice ale unei noi
agriculturi care să asigure subzistenţa populaţie: fără a afecta
potenţialul productiv al agriculturii şi care se bazează exclusiv pe
resurse reciclabile. Pentru a menţine humusul, care este principala
bogăţie agricolă, el propune un compostaj de materie organică proaspătă
la suprafaţa solului care nu trebuie încorporată decât după fermentare.
În 1932 dr. Muller (biolog) pune la punct o metodă de agricultură
biologică după teoriile lui Rush, astfel încât în 1948 metoda Rush-
Muller a fost extinsă în agricultură şi se creează "Cooperativa Muller".
Această metodă este practicată şi astăzi mai ales în Elveţia şi Austria.
După organizarea IFOAM au fost iniţiate acţiuni concrete de
producere, transformare şi realizare a produselor ecologice. Deşi în
38. 38
diferite ţări aceste mişcări se deosebesc după formă, totuşi poate fi
evidenţiat principiul fundamental al acestora – „a dezvolta agricultura
ca un organism complex, de a o considera ca un ecosistem care se
modelează în natură şi constituie ca o alternativă la intensivizare, la
specializare şi la dependenţa faţă de utilizarea produselor chimice”.
Apoi au fost înregistrate un şir de firme îndeletnicite de obţinerea
produselor ecologice.
Agricultura ecologică în Republica Moldova are o istorie
mai îndelungată şi contradictorie. Deşi aici a fost acumulată
informaţie ştiinţifică valoroasă cu privire la metodele de obţinere
a produselor ecologice, totuşi finalizarea acestor acţiuni cu
scopul înregistrării firmelor producătoare se tărăgănează mult
timp. Informaţia referitoare la obţinerea produselor ecologice,
pentru prima data, a fost oglindita in Moldova pe la mijlocul
anilor 90 ale secolului trecut. Între timp, activităţile, preluate de
unele organizaţii non-guvernamentale si iniţiative individuale în
diferite locuri din republica, au continuat limitat. Lipsa cadrului
legislativ pentru obţinerea produselor ecologice cauzează diverse
dubii şi discontinuităţi în realizarea dezideratelor principale
prezentate de agricultura ecologică. Deocamdată şi termenul de
agricultură ecologica nu este bine înţeles şi de aceea, pe piaţa,
multe produse, care au fost produse fără chimicale, sunt marcate ca
produse ecologice. Paralel cu aceasta, majoritatea agricultorilor
moldoveni nu acordă un interes sporit agriculturii ecologice, cu
toate că diferite organizaţii deja au atras atenţia publicului
(Voloşciuc L., 2000, 2009; Voineac V., 2003).
Dat fiind faptul ca în sectorul agricol restructurarea
continuă deja mai mult de 10 ani, gospodăriile agricole, din lipsa
de finanţe, folosesc materialele chimice foarte puţin sau nu le
folosesc deloc, lucru care favorizează agricultura ecologica. Dintre
actele legislative referitoare la obţinerea produselor ecologice
putem nominaliza:
- Decretul Preşedintelui RM nr. 1287-11 din 29 decembrie 1999
privind constituirea Comisiei pentru elaborarea Concepţiei
Naţionale de producere a produselor agro-alimentare.
39. 39
- Hotărârea Guvernului RM nr. 863 din 21.08.2000 pentru
aprobarea Concepţiei Naţionale a agriculturii ecologice,
fabricării şi comercializării produselor alimentare ecologice
şi genetic nemodificate.
- Standardul Moldovean, Produse Biologice: Ghid de
producere, procesare, etichetare şi comercializare a
produselor agro-alimentare biologice, aprobat de
Departamentul "Moldova-Standard", 2001.
- Reglementările Tehnice pentru producerea şi prelucrarea
produselor ecologice, aprobate la 14 martie 2002 de
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al
Republicii Moldova.
Agricultura ecologică se impune astăzi ca o practică modernă,
cu rezultate care au la bază date ştiinţifice ce creează o nouă
concepţie despre viaţă, muncă şi agricultură, cu eficienţă sporită şi
care poate asigura produse în concordanţă cu cerinţele exigente ale
consumatorilor.
Relaţia „agricultură–alimentaţie-sănătate” este din ce în ce mai
evidentă, deoarece în mare parte „bolile civilizaţiei" sunt puse pe
seama unei alimentaţii necorespunzătoare calitativ, urmare a
exceselor de utilizare a chimizării în cadrul tehnologiilor intensive şi
ca atare piaţa produselor “eco” este din ce mai căutată şi mai
apreciată.
Aceasta se referă la majoritatea ţărilor industrial dezvoltate,
care, deşi au o ofertă reduse de produse ecologice, se deosebesc cu
cererile foarte mari de asemenea produse. Lucrurile în Republica
Moldova nu sunt atât de clare, deşi noi am emnţionat o serie evidentă
de premise şi avantaje de dezvoltare a acestui gen de activitate. Fără
a face abuz de informaţie, care ţine de cerinţele standardelor IFOAM,
pregătirea gospodăriilor agricole pentru atestarea pentru acest gen de
activitate, precum şi de multitudinea de probleme tehnologice pentru
obţinerea acestor produse, e necesar de accentuat că în Republica
Moldova, deja există condiţii favorabile pentru iniţierea şi
promovarea acţiunilor de obţinere a produselor ecologice. Deşi
Republica Moldova a aderat la multe convenţii internaţionale, care
40. 40
constituie fundamentul agriculturii ecologice, totuşi volumul
producţiei ecologice deocamdată rămâne foarte modest. E necesar de
constatat, că deşi a fost elaborat cadrul juridic necesar pentru
promovarea acestui gen de activitate, totuşi mai rămân deschise un
şir de probleme ce ţin de aspectele tehnologice de asigurare a
proceselor de obţinere a produselor ecologice.
Oportunităţile dezvoltării agriculturii ecologice în
Republica Moldova
La începutul celui de al treilea mileniu, cea mai mare atenţie a
opiniei publice mondiale a început să fie atrasă de laturile negative
ale civilizaţiei contemporane, care, după cum se recunoaşte,
pretutindeni ameninţă mediul ambiant şi chiar existenţa omului. Dar
care e situaţia în ţara noastră? Timp de zece ani totul a fost distrus
fără nici o milă, iar astăzi batem pasul pe loc. Metodele de producere
învechite nu stimulează nici economisirea de resurse energetice, nici
dezvoltarea producţiei ca atare. Pe de o parte, se ştie că cercetările
ştiinţifice multilaterale constituie colacul de salvare pentru toate
ţările în care lipsesc resursele proprii de energie, iar pe de altă parte,
ştiinţa rămâne nestimulată.
În ceea ce priveşte sectorul agrar, astăzi pe ordinea de zi în
toate ţărilor lumii se află trei probleme dintre care cele mai
importante: implementarea în producţie a tehnologiilor avansate,
elaborarea sistemelor de protecţie integrată a plantelor şi crearea unor
soiuri imune de culturi agricole, care posedă noi calităţi genetice.
Merită atenţie soiurile, hibrizii şi formele noi de plante, care posedă
rezistenţă şi imunitate specifică contra agenţilor patogeni şi a
dăunătorilor. Realizarea acestor direcţii de activitate reprezintă
bilanţul dezvoltării timp de două milenii a ştiinţei în domeniul
biologiei. A fost obţinut ceva nemaipomenit – şi toate acestea sunt un
rezultat al cercetărilor ştiinţifice fundamentale şi creării pe baza lor a
unor tehnologii performante, fără de care Republica Moldova nu
poate face paşi siguri spre prosperare.
41. 41
Referitor la căile de ieşire din situaţia economică precară în
care ne-am pomenit s-a vorbit mult, făcându-se abuz de diverse teorii
şi promisiuni despre un viitor mai fericit. În condiţiile mult prea
îndelungatei perioade de tranziţie la economia de piaţă Republica
Moldova aşa şi nu şi-a găsit calea adecvată de eficientizare a
economiei naţionale. Ca ţară agrară, cu tradiţii frumoase în domeniul
complexului agro-industrial, Republica Moldova a acumulat
experienţă serioasă în producerea recoltelor înalte, dar, cu regret, a
utilizat excesiv diferite pesticide, care au creat probleme ecologice
grave. Pe fundalul problemelor economice generale, a acţiunilor
indiscrete în domeniul determinării direcţiei fundamentale de
dezvoltare a tânărului stat Republica Moldova, problemele ecologice
agravează şi mai mult nivelul de viaţă a populaţiei. Pe lângă faptul că
ne aflăm la subsolul dezvoltării economice mondiale, cetăţenii
Republicii Moldova sunt permanent afectaţi de acţiunea numeroşilor
factori nocivi, care diminuează nu numai condiţiile elementare de
viaţă dar şi potenţialul genetic al populaţiei noastre. Concepţiile şi
orientările politice de tipul „spre Vest” sau „spre Est” şi-au
demonstrat incapacitatea soluţionării complexelor probleme cu care
se confruntă de mai mulţi ani Republica Moldova.
Dintre diversitatea impunătoare de factori care agravează
condiţiile de viaţă din Republica Moldova un rol aparte revine
poluării din agricultură, dintre care cea mai importantă este poluarea
cu pesticide. Fiind utilizate pentru stoparea răspândirii şi combaterea
organismelor dăunătoare (agenţi patogeni ai bolilor, insecte
dăunătoare şi buruieni), pesticidele, pe lângă capacitatea de nimicire
a dăunătorilor, mai cauzează diverse dereglări grave în echilibrul
dinamic din natură şi provoacă schimbări ireversibile în genotipul
organismelor utile, inclusiv a omului şi plantelor de cultură.
Drept soluţie pentru aplanarea problemelor ecologice grave din
agricultură şi modalitate de ameliorare a situaţiei economice
generale, colaboratorii Institutului de Protecţie a Plantelor şi
Agricultură Ecologică al AŞM, graţie cercetărilor fundamentale
multianuale, au elaborat şi propus în repetate rânduri concepţia
protecţiei integrate a plantelor, care permite controlul densităţii
42. 42
populaţiilor organismelor dăunătoare prin metode complexe,
reducând considerabil utilizarea pesticidelor. Ţinând cont de
tendinţele mondiale de ecologizare a tuturor acţiunilor şi de
ameliorare a condiţiilor de viaţă, cercetătorii institutului au elaborat
şi trasat căi de soluţionare a problemelor ecologice prin dezvoltarea
agriculturii ecologice. Cercetările multianuale au demonstrat faptul
că dialectica contradicţiilor dintre cerinţele protecţiei plantelor şi a
celor a ocrotirii mediului înconjurător şi au cristalizat punctul de
vedere ecologic de protecţie a plantelor, reprezentat prin sistemele
de protecţie integrată a plantelor şi de obţinere a produselor
ecologice.
În scopul asigurării progresului permanent şi îndelungat al
agriculturii, care trebuie să rămână în armonie cu natura, în lume s-a
constituit Federaţia Internaţională a Mişcărilor pentru Agricultura
Ecologică (IFOAM). Pe parcursul ultimilor ani au fost cristalizate şi
cerinţele principale pentru produsele ecologice. E regretabil faptul că
în Republica Moldova, deşi a fost acumulată o bogată experienţă de
producere şi aplicare a mijloacelor biologice de protecţie a plantelor,
totuşi nu au fost înregistraţi paşi concreţi de iniţiere a tehnologiilor
de producere a produselor ecologice. Pe fundalul incertitudinilor în
determinarea strategiilor de dezvoltare a Republicii Moldova şi
ţinând cont de concurenţa dură pe pieţele produselor agricole, devine
clar că pătrunderea Moldovei pe piaţa agricolă mondială, şi îndeosebi
cea apuseană, poate avea loc doar pe calea producerii şi exportului
produselor ecologice
Pornind de la oportunitatea acţiunilor îndreptate la obţinerea şi
comercializarea produselor ecologice e necesar de menţionat că în
Republica Moldova au fost întreprinse unele măsuri răzleţe, care,
cu regret, n-au permis ca această mişcare să ia amploare. E lesne de
accentuat că pentru aceasta se cunosc şi unele premise favorabile. Pe
lângă realizările deja înregistrate în direcţia elaborării şi aplicării
metodelor biologice de protecţie a plantelor – ca bază primordială
pentru obţinerea produselor ecologice, în Moldova deja au fost
aprobate sau elaborate un şir de acte legislative, dar care deocamdată
nu funcţionează. Colaboratorii Institutului de Cercetări pentru
43. 43
Protecţia Plantelor, în bază rezultatelor cercetărilor fundamentale, au
demonstrat că din punct de vedere al producţiei obţinute, agricultura
ecologică mai răspunde şi unor deziderate deosebit de importante
pentru Republica Moldova, cum sunt bunăoară:
∑ răspunde cerinţelor interne şi externe crescânde de produse
naturale, care demonstrează elocvent contribuţia la
menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a oamenilor şi
animalelor;
∑ diversifică considerabil sortimentele la unele categorii de
produse la care piaţa este în stare de supraproducţie şi
sporeşte volumul de producere a culturilor cu valori
deocamdată ne apreciate la justa valoare;
∑ înlesneşte activitatea de producere a firmelor autohtone
pentru ieşirea pe piaţa externă şi lipsită de concurenţă pentru
unele legume şi fructe, care în condiţiile Republicii Moldova
au condiţii optime pentru aplicarea tehnologiilor de obţinere a
produselor ecologice;
∑ cointeresează material producătorii prin preţurile la produsele
ecologice, care depăşesc de 1,5-2 ori preţurile produselor
convenţionale, deşi inutilizarea fertilizanţilor minerali şi a
unor pesticide condiţionează diminuarea cu 15-20 la sută a
volumului de producere;
∑ sporeşte calitatea biologică, biochimică şi nutritivă a
produselor ecologice. Pornind de la faptul că produsele
ecologice nu reprezintă un rezultat al proceselor industriale,
consumatorul nu le alege după criteriile morfometrice, aşa
cum se întâmplă astăzi, ci după valoarea lor biologică;
∑ ridică posibilităţile producătorilor agricoli din Republica
Moldova pentru pătrunderea pe piaţa produselor agricole
apusene, care este extrem de concurentă la produsele
tradiţionale şi manifestă cerinţe deosebit de mari pentru cele
ecologice.
E de menţionat că în Republica Moldova, pe parcursul
dezvoltării agriculturii convenţionale a fost acumulată practică
considerabilă în demonstrarea atitudinii grijulii faţă de tezaurul
44. 44
natural şi în primul rând faţă de solul, apa, aerul şi produsele
consumate. E lesne de amintit că ţăranii moldoveni conştientizează
că agricultura ecologică nu presupune să lăsăm totul în voia soartei,
să aşteptăm ca plantele să crească singur şi să obţinem „mere
viermănoase”, ci înseamnă sporirea atitudinii grijulii faţă de ceea ce
avem şi lăsăm generaţiilor următoare şi presupune utilizarea
materialelor şi proceselor naturale şi care se încadrează în circuitele
elementelor din natură.
Una din problemele-cheie în agricultura ecologică este
acreditarea firmelor producătoare şi respectarea standardelor
aprobate de organele abilitate, cum sunt bunăoară cele elaborate de
Comisia Comunităţii Europene. În conformitate cu acestea, un
anumit produs obţine calificativul "ecologic" numai după ce el a
fost supus unei proceduri de certificare, şi drept rezultat el obţine
un semn de etichetare "bio", "eco", etc. Semnul "ecologic"
indică consumatorului faptul ca produsul dat a fost obţinut, folosind
metodele respective. În acest sens "ecologic" este mai mult un
indice de proces decât de produs. Este evident că respectarea
standardelor, inspectarea şi certificarea sunt elemente deosebit de
importante într-un sistem de agricultură ecologică.
Având un şir de premise favorabile pentru promovarea spre
agricultura ecologică noi deocamdată nu putem vorbi de statornicirea
unei mişcări masive spre acest gen de activitate. Devine evidentă
contradicţia dintre avantajele agriculturii ecologice pentru Republica
Moldova şi tendinţele evidente a întreprinzătorilor de a se încadra în
obţinerea, procesarea şi comercializarea produselor ecologice, pe de
o parte, şi lipsa acţiunilor concrete de iniţiere şi stimulare a aşa gen
de activitate, pe de altă parte. Nu e clar de ce se înregistrează o
tărăgănare atât de îndelungată a elaborării şi aplicării documente
fundamentale pentru obţinerea produselor ecologice. Adoptarea lor
va însemna doar începutul acţiunilor concrete şi ar clarifica
atitudinea organelor de vârf în acest domeniu deosebit de important
pentru Republica Moldova. E necesar de accentuat că în Republica
Moldova, deja există condiţii favorabile pentru iniţierea şi
45. 45
promovarea acţiunilor de obţinere şi comercializare a produselor
ecologice.
Urgentarea activităţilor în acest domeniu şi conştientizarea
faptului că agricultura ecologică este o necesitate vitală adecvată
condiţiilor Republicii Moldova ar constitui un fundament clar pentru
întreprinderea de acţiuni concrete pe fundalul numeroaselor declaraţii
de păşire spre o Europă Unită.
Avantajele Agriculturii Ecologice
Deşi activităţile în domeniul elaborării şi implementării
procedeelor de obţinere, procesare şi comercializare a produselor
ecologice au o istorie mai îndelungată, totuşi discuţiile privind
raţionalitatea aplicării şi randamentul utilizării acestor tehnologii mai
continuă. Pornind de la rezultatele înregistrate în cercetările noastre,
luând în consideraţie analizele efectuate de diferite centre ştiinţifice
internaţionale şi în scopul clarificării punctelor forte a tehnologiilor
ecologice, constatăm următoarele:
1. Agricultura ecologică sporeşte calitatea produselor
agricole. Pe parcursul ultimilor 50 de ani valoarea produselor
agricole convenţionale a scăzut considerabil. La principalele
specii de legume şi fructe s-a înregistrat reducerea cu circa
80% a vitaminei A, cu 57 % a vitaminei C, cu 50% a
riboflavinei, 28 % a calciului ş.a.
2. Asigură apariţia valorii nutritive suplimentare. La
creşterea în condiţii de agricultură ecologică a fructelor,
cerealelor şi legumelor se înregistrează apariţia unei valori
nutritive suplimentare, care se manifestă la indicatorii
biochimici principali şi constituie circa 20-60% în comparaţie
cu compoziţia culturilor crescute în agricultura convenţională.
3. Produsele ecologice sunt mai gustoase. Datorită valorii
nutritive suplimentare culturile agricole, îndeosebi cele
utilizate în stare proaspătă, deşi sunt mai puţin atrăgătoare
după dimensiuni şi culoare, sunt mult mai gustoase după
calităţile organo-leptice.
46. 46
4. Produsele ecologice sunt inofensive pentru om şi alte
mamifere. Utilizarea fertilizanţilor sintetici şi a pesticidelor
este legată de pătrunderea şi acumularea lor sau a
metaboliţilor lor în sol, apă şi uneori în plantele agricole.
Unele pesticide, pe lângă reducerea intensităţii multor
procese fiziologo-biochimice, mai posedă proprietăţi
mutagene şi cancerigene, iar produsele obţinute în
tehnologiile ecologice asigură formarea unor produse care
blochează acţiunea lor.
5. Agricultura ecologică ameliorează mediul ambiant.
Practica analizei comparative a tehnologiilor organice şi
tradiţionale de cultivare a plantelor demonstrează că
agricultura ecologică, spre deosebire de cea intensivă, nu
afectează condiţiile de viaţă ale omului.
6. Agricultura ecologică păstrează biodiversitatea. Pe lângă
diversificarea gamei de culturi agricole cultivate, agricultura
ecologică mai contribuie şi la păstrarea speciilor din flora şi
fauna spontană. În gospodăriile ecologice numărul speciilor
de plante din flora spontană depăşeşte de 2-3 ori numărul
acestora din fermele cu agricultura tradiţională, numărul
speciilor de păsări depăşeşte cu 57 % numărul acestora din
fermele clasice şi cu 44 % se întâlnesc mai multe
nevertebrate.
7. Tehnologiile agricole ecologice agigură un şir de
consecinţe indirecte pozitive asupra mediului ambiant.
Agricultura ecologică acţionează benefic asupra solului.
Cercetările recente au demonstrat că tehnologiile ecologice
contribuie în mare măsură la păstrarea structurii şi
compoziţiei biologice a solului. Produsele ecologice activează
procesele de reproducere a animalelor domestice și
soluţionează problemele cardiace şi stopează dezvoltarea
tumorilor. Agricultura ecologică reduce impactul negativ al
schimbării climei.
8. Agricultura ecologică poate satisface necesităţile
alimentare ale Terrei. Deşi mai bine de o treime din
47. 47
populaţia globului suferă de foame sau subnutriţie, totuşi,
aceasta e mai mult o problemă socială, iar capacităţile
Pământului permit satisfacerea necesităţilor alimentare ale
populaţiei pe calea agriculturii ecologice. Rezultatele
experienţelor multianuale (150 de ani) de la Staţiunea de
Cercetări din Rotamsted unde pe terenurile cu aplicarea
chimiei recolta de cereale constituie 3,4 tone/ha, iar în
variantele fără aplicarea îngrăşămintelor minerale– 3,45
tone/ha.
9. Agricultura ecologică schimbă modul de viaţă a
locuitorilor din sectorul rural şi educă atitudinea grijulie
faţă de natură şi aplicarea tehnologiilor prietenoase
mediului.
10. Agricultura ecologică asigură protecţia ecosistemelor.
Ecosistemul reprezintă o unitate fundamentală, funcţională a
biosferei, cu un tip determinat al interacţiunilor
componentelor anorganice şi organice şi configuraţie
energetică proprie, care asigură desfăşurarea ciclurilor bio-
geochimice şi transformările de energie în fragmentul dat al
scoarţei terestre. Se constituie în ecosisteme lacurile,
pădurile, pajiştile, culturile etc, cu fauna şi flora lor.
Structura unui ecosistem natural este constituită din patru
componente. Prima este componenta abiotică reprezentată de
resursele energetice şi trofice ale mediului, a doua este
componenta producătoare de materie organică şi anume
biomasa vegetală, a treia este componenta consumatoare de
materie organică, reprezentată de organismele ierbivore şi
carnivore şi a patra este componenta descompunătorilor
reprezentată de microorganismele care descompun şi
mineralizează resturile organice.
