122298399 deontologie

5
CUPRINS
Pagina
Cuvânt înainte 7
Cap. I. BAZELE TEORETICE
ALE COMUNICĂRII 11
I.1. Originile şi evolu ia ideii de comunicare 13
I.2. Conceptul de comunicare 19
I.3. Componente, etape, mijloace şi obiective ale
procesului de comunicare. Politica globală de
comunicare. 27
Cap. II. COMUNICAREA ŞI CULTURA 41
II.1. Cultura – bază a comunicării 43
II.2. Comunicarea interculturală şi cultura
organiza ională 51
Cap. III. TIPARE ALE COMUNICĂRII 65
III.1. Comunicarea formală şi comunicarea informală 67
III.2. Comunicarea: cu sinele / interpersonală /
la nivelul grupului de muncă / publică /
de masă 79
III.3. Comunicarea orală 109
III.4. Comunicarea grafică şi demonstrativă 125
III.5. Comunicarea scrisă 131
III.6. Comunicarea prin metode combinate 137
III.7. Comunicarea prin atitudine 145
III.8. Comunicarea şi eticheta 159
III.9. Comunicarea prin imagine proprie 165
III.10. Comunicarea prin artă 175
Cap. IV. DEONTOLOGIA TIPURILOR
DE COMUNICARE 187
IV.1. Deontologia comunicării, saltul spre civiliza ie 189
IV.2. O tipologie a codurilor deontologice 199
IV.3. Repere ale unor coduri deontologice cunoscute 207
IV.4. Valorile şi sistemul atitudinal al individului 247
IV.5. Legită i şi func ii ale comunicării 257
IV.6. Reac ia de feed-back. Percep ia mesajelor. 265

6
IV.7. Rela iile de comunicare şi empatia. Bariere în
comunicare. 271
IV.8. Probleme versus persoane. Concret versus
general. Pragmatism versus teorie. 279
IV.9. Continuitatea comunicării 285
IV.10. Creativitatea şi limitele ei în comunicare 289
IV.11. Valorizarea interlocutorului. Aten ia şi
ascultarea. 297
IV.12. Onestitatea în comunicare 303
IV.13. Logica, argumentarea şi claritatea exprimării –
puncte forte ale comunicării 307
IV.14. Atitudinea pozitivă şi siguran a în comunicare 315
IV.15. Arta de a convinge. Influen are versus
manipulare. 321
IV.16. Respectul, comunicarea şi compromisul în cazul
contradic iilor şi stărilor conflictuale 333
IV.17. Rela iile de comunicare şi etica afacerilor.
„Războiul pie ei”: responsabilitatea pentru
afirma ii şi fapte, versus lipsa comunicării etice. 347
Cap. V. EFICIEN A COMUNICĂRII 363
V.1. O altă axă a comunicării: raportul determinism –
teleologie 365
V.2. Responsabilizarea socială a mijloacelor de
comunicare 369
V.3. Finalitatea şi eficien a comunicării 373
BIBLIOGRAFIE 381
Abstract 395
Contents 397

7
CUVÂNT ÎNAINTE
De când a apărut, omul a căutat să afle tot mai multe şi
să în eleagă esen a vie ii. Nu atât din curiozitate (deşi n-o
excludem din joc), ci pentru a exista. A realizat că de unul
singur n-are şanse de reuşită, aşa încât a întins o mână şi a
cerut sprijin. A fost de-ajuns pentru ini ierea – „dintr-o
lovitură” – a două forme de comunicare: cu sinele şi cu ceilal i.
Pendulând între derizoriu, teatrul absurdului şi
speran a unui posibil mâine, individul şi-a asigurat mai întâi
traiul. Apoi, a vrut să-şi demonstreze suprema ia asupra
naturii şi a semenilor. Că i-a reuşit sau nu, e o altă problemă.
Dar el încearcă şi azi... iar asta e o temă de gândire.
Cartea de fa ă s-a născut dintr-o mai veche pasiune a
autorului: cea pentru cuvânt. Şi s-a împletit cu o altă
minună ie: imagina ia. Iar pentru ca tripticul să fie complet, a
trebuit ca studiul să devină liant al celor două universuri.
De ce? Fiindcă nimic nu e mai frumos decât să ai o lume în
tine. Nici măcar să ai o lume la picioarele tale!
C-o-m-u-n-i-c-a-r-e. Zece semne şi un nesfârşit de
gânduri. E mult sau e pu in? Nu ştim. Dar, în lucrarea de
fa ă, oferim o viziune aparte a procesului de comunicare.
Îndrăznim să impregnăm teoria cu aplicabilitatea şi cu logica,
alternând întrebări cu posibila lor rezolvare. Riscăm să
avansăm interoga ii care depăşesc cumin enia răspunsurilor
clasice. Oferim deseori solu ii imprevizibile, pentru că n-avem
un „buzunar secret” în care să le ascundem pe cele aşteptate.
Şi toate acestea le vizualizăm cu ajutorul pictogramelor. În
esen ă, dorim să apropiem via a ca poem de aspectele vie ii
cotidiene, social-economice. Şi sperăm ca tam-tam-ul culturii
adevărate să fie auzit de toate urechile, deoarece comunicarea
este puntea dintre expresie şi deontologie.
Aşa cum am conceput structura lucrării, bazele ei
teoretice mizează pe ideea de comunicare, ca evolu ie
temporal-cognitivă. De aici derivă componentele şi mijloacele

8
de care uzează procesul cercetat, reîntâlnite „colegial” în
politica globală de comunicare.
Comunicarea şi cultura se presupun reciproc, ca într-o
balan ă. Tocmai de aceea, am conceput un capitol special
dedicat echilibrului sublim dintre cele două no iuni, făcând
un slalom între comunicarea culturală şi cultura
organiza ională.
Pe un eşafodaj relevând cele mai interesante tipare ale
comunicării, am reamintit cititorilor că putem comunica în
diverse modalită i: de la formal la informal (oral sau scris), de
la propria atitudine la imaginea personală şi la „limbajul”
artistic.
N-am fi putut crea o reprezentare complexă, fără a
studia deontologia tipurilor de comunicare. Prin filtrul
moralei profesionale, am abordat aspecte cum sunt: sistemul
de valori al individului; legită ile comunicării; percep ia
mesajelor; rolul empatiei; barierele apărute în comunicare;
continuitatea şi onestitatea procesului analizat; importan a
argumentării, a logicii, dar şi a creativită ii în exprimare. Am
accentuat impactul influen ării şi manipulării în via a de zi cu
zi, eviden iind rolul respectului şi durerea compromisului, în
tot ceea ce ne înconjoară. N-am putut ocoli „războiul pie ei”
(lipsa comunicării etice), căutând responsabilitatea
afirma iilor şi faptelor noastre.
Am constatat – în final – că eficien a comunicării
„ ine” de impactul social al procesului respectiv şi nu numai
de „simpla” lui finalitate. Astfel, am sperat să depăşim
grani ele „banalelor” scopuri umane, crezând în puterea
teleologiei.
Căutăm, mereu, comunicarea dintre păr ile unui întreg.
Şi n-o putem sim i decât făcând apel la interdisciplinaritatea
dintre ştiin ele comunicării şi teoria economică. Dar nu
credem în atotcunoaştere şi mizăm pe faptul că orice nou
devine vechi, aşa cum a fost dintotdeauna.
Volumul de fa ă combină concepte, fapte şi atitudini, în
scopul creării unei altfel de abordări între comunicare şi via a
social-economică. Nu avem preten ia descoperirii unor
principii imuabile. De asemenea, nu putem face referire la
totalitatea opiniilor şi paradigmelor din literatura de
specialitate. Pur şi simplu, încercăm să oferim un mod de a

9
gândi. Doar cititorul va decide dacă această carte îi e utilă sau
nu, dar sperăm că accentul său va cădea asupra motiva iilor
pozitive care ne-au inspirat.
Ce-am urmărit, de fapt? Să „vorbim” într-un limbaj
relativ comun, despre aspecte ale comunicării care ne-au trezit
interesul. Să nu facem apologia unor teze şi să nu le
demitizăm pe altele. Şi ne-am dorit sincer ca fiecare cititor să
(sub)în eleagă mesajul lucrării: acela de a contribui nu la
explicarea completă şi definitivă a unor fenomene şi procese,
ci la separarea lor de conota iile arhicunoscute.
N-am urmat o structură prestabilită de lucrările
recunoscute în domeniu, pentru simplul motiv că nu ne-am
propus un asemenea el. Iar dacă uneori am accentuat
elemente consacrate în teorie, alteori am promovat ieşirea din
abordările tipice. În esen ă, am căutat să „fotografiem” aspecte
relevante şi originale ale vie ii, izvorâte din studiul individual.
Cartea de fa ă a fost creată ca incursiune în principiile
expresive şi în acelaşi timp deontologice ale comunicării. Chiar
dacă nu ne-am planificat să realizăm un curs universitar,
prezentul volum se adresează pasiona ilor de comunicare şi de
legătura acesteia cu mediul economic – între care, la loc de
frunte, situăm studen ii şi profesorii. Mul umim tuturor celor
care ne-au sfătuit şi ne-au ajutat în demersul nostru.
... Până în momentul de fa ă, personal, nu ştim să fi
ales vreo cale facilă spre ceva (orice-ar fi fost acel ceva). N-am
făcut-o nici acum, ci am depănat firul Ariadnei spre... viitor, în
speran a comunicării cu homo integris.
Autorul

13
I.1. Originile şi evolu ia ideii de comunicare
Comunicarea este o componentă de necontestat a vie ii
sociale, fiind necesară în orice tipar al schimbului de
informa ii şi al rela iilor inter-umane. Prin intermediul ei,
omul se poate apropia de esen a fenomenelor şi proceselor din
economie şi societate, căutând o mai bună adaptare la mediu.
Din multiplele conota ii ale comunicării – înştiin are,
informa ie, ştire, rela ie, legătură – cele mai simple sunt
ac iunea de transmitere a unui mesaj şi rezultatul ei, pentru a
face cunoscut un fapt sau un lucru (la origini, termenul latinesc
însemnând „a împărtăşi”). Depăşind acest nivel comun, ne
convingem că tiparele comunicării presupun „plusuri”
cantitative şi calitative de nou, fiindcă mereu învă ăm câte ceva
din orice. Aceste acumulări servesc evolu iei gândirii,
îmbogă esc spiritualitatea şi sporesc complexitatea vie ii.
În cele mai multe cazuri, comunicarea
este explicită, putând fi percepută cu
uşurin ă. Există, însă, o serie de situa ii
care fac necesar apelul la comunicarea
implicită (criptică). Sub „umbrela”
informa iilor, sentimentelor sau faptelor,
încifrarea poate ascunde cuvinte (vorbite
şi scrise), semnale, gesturi, priviri,
imagini, culori, ba chiar şi tăceri
semnificative.
Omul comunică din cele mai vechi timpuri, în primul
rând în inten ia de supravie uire şi în al doilea rând datorită
inevitabilelor sale legături cu societatea – fie ea şi primitivă.
Această comunicare „primordială” a fost de tip oral, dar s-a
manifestat şi din punct de vedere artistic. Mărturie stă modul
de exprimare a gândurilor şi sentimentelor (în piatră, lemn,
lut sau pe alte tipuri de suporturi), vizibil azi în diferitele
obiecte rămase din preistorie. Fireşte, noi le includem în
categoria „artă”, dar, la începuturi, ele au fost doar semne ale
existen ei umane şi ale manifestării unor trăiri.
Un pas important în evolu ie l-au reprezentat picturile
rupestre, simbol al comunicării grafice. Dintre ele, le amintim
pe cele din peşterile Altamira (Spania), Lascaux şi Les
Combarelles (Fran a), Val Camonica (Elve ia), Taguei (Nigeria),

14
Tassili şi Hoggar (Algeria), Cuciulat şi Chindia (România).
Exemplelor anterioare le adăugăm cazul statuetelor Dogu din
Japonia, cel al picturilor pe sol din regiunea Nazca (America
de Sud) şi multe altele1.
O celebritate a lumii subterane
este peştera Lascaux (sud-vestul
Fran ei), datând din Paleolitic,
cunoscută pentru desenele
preistorice de pe pere i. Imaginile
cu animale, vânători şi scene de
război, citite de la dreapta spre
stânga, oferă adevărate poveşti2.
Interiorul fiind foarte fragil,
peştera este închisă publicului.
Totuşi, ca această formă de artă să poată fi admirată, la 200 de metri de
loca ia ini ială s-au realizat două galerii care reproduc coridorul central şi
aşa-numita cameră a bivolilor din peştera-mamă. Pentru a distinge cele
două ansambluri, originalul este Lascaux I, iar copia – Lascaux II.
Una dintre cele mai
cunoscute peşteri ale lumii este
Altamira (nordul Spaniei), care
are 270 de metri în lungime.
Elementul de interes este dat şi
aici de desenele interioare
(datând din Paleolitic)3, în care
apar bizoni, bivoli sălbatici sau
alte animale. În plus, opt figuri
antropomorfe şi diferite urme
de degete redau prezen a
umană în picturi (conservate
excep ional).
1 Detalii la adresele: http://www.speologie.ro/stiinta/arheologie.php şi
http://www.alpinet.org/main/stiri/stiri_ro_id_1449.html, accesate la data
de 10.08.2005; vezi şi lucrările: Marin Cârciumaru, Mărturii ale artei
rupestre preistorice în România, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1987; Marin
Cârciumaru, Peştera pictată de la Cuciulat, la adresa
http://www.bilet.go.ro/carciuma.htm, respectiv: Constantin N.
Bărbulescu, Primele forme ale scrierii pe mapamond sunt rezultatul
dezvoltării unui popor civilizator, document disponibil la adresa
http://www.nouaromanie.ro/redescoperirea%20romaniei_files/primele%2
0forme.htm; Mircea Dumitrescu, Limbajul cinematografic, un nou limbaj, la
adresa http://www.respiro.org/Issue6/eseu_dumitrescu1.htm (toate,
accesate la data de 10.08.2005).
2 Imaginea prezintă un cal conturat pe unul din pere ii Peşterii Lascaux.
3 Imaginea reprezintă un bizon desenat în Peştera Altamira.

15
Epoci de-a rândul, omenirea a învă at să perceapă, să
conserve şi să transmită informa ii. Unele s-au dovedit utile şi
valide, altele n-au fost confirmate, rămânând mituri sau erori.
Cert este că gradual, în milenii, comunicarea s-a dezvoltat şi
s-a diversificat, devenind cea mai longevivă stare umană.
Timpul a trecut. De la semne conven ionale şi desene pe
vase de ceramică, mesajul comunicării a virat spre scrierea în
sistem nodular (noduri pe fire textile), spre „tam-tam”-ul
tobelor, spre modelarea simbolică în metal şi apoi spre scrisul
propriu-zis. Acesta din urmă a revolu ionat istoria comunicării,
chiar dacă – aşa cum spunea Jean-Jacques Rousseau –
sentimentele sunt redate prin vorbe, iar ideile prin scris.
Primele sisteme de scriere (hieroglifică, apoi cuneiformă
şi ulterior alfabetică) au avut la bază, probabil, inten ia
liderilor comunită ii de a face un „recensământ” al membrilor
acesteia, de a le inventaria bunurile şi de a le administra
patrimoniul. No iunea „alfabet” derivă din alfa şi beta, primele
litere din sistemul grecesc de scriere (deşi fenicienii, egiptenii,
etruscii, latinii, indienii, chinezii ş.a. au avut propriul sistem
de reprezentare scrisă, la fel precum popoarele din spa iul
carpato-danubiano-pontic). Alături de litere şi de simbolistica
lor, numerele au căpătat o importan ă deosebită, izvorâtă din
necesitatea împăr irii resurselor de hrană şi din
„cuantificarea” mişcărilor demografice.
Apari ia tiparului a decurs din naturale ea dezvoltării, în
scopul păstrării sigure a informa iilor. Cel care l-a inventat a
fost Johannes Gutenberg (spre mijlocul secolului XV), iar azi,
în lipsa tiparului, nu mai concepem o informare coerentă4.
4 Vezi întregul con inut al lucrării: Asa Briggs, Peter Burke, Mass-media, o
istorie socială. De la Gutenberg la Internet., Ed. Polirom, Iaşi, 2005.
Pe ce tip de suport s-a scris? Pe piatră, lemn,
tăbli e de ceramică şi apoi metalice, pe ceară,
mai târziu pe papirus, piele, pergament (din piele
de vi el sau oaie), iască, plăcu e de bambus,
mătase şi diferite forme de hârtie (de la cea mai
rudimentară la cea mai fină).

16
Comunicarea a avut şi are multiple maniere de
manifestare5. În sprijinul evolu iei sale stau elemente-„cheie”
foarte cunoscute, dintre care exemplificăm6: „alfabetul”
(telegraful) luminos, utilizat de perşi, chinezi şi romani;
telegraful (Claude Chappe, 1794); alfabetul Morse (Samuel B.
Morse, 1837); fotografia (Jacques Mandé Daguerre, 1839)7;
telefonul (Graham Bell, 1876); microfonul (cu grafit – Thomas
Alva Edison, 1877; din creion de cărbune – David Hughes,
1878); radioul (1895)8; centralele telefonice; discurile de vinil
şi aparatele pentru ascultarea acestora (1930); televiziunea9;
cablurile subterane şi submarine; telefoanele asistate de
calculator şi telefoanele fără fir; calculatoarele de ultimă
genera ie, sateli ii de telecomunica ii, Internet-ul ş.a.
5 Pentru o amplă istorie a comunicării, cu detalii privind izvoarele acestui
proces şi etapele sale de dezvoltare, recomandăm lucrările: Gheorghe
Brătescu, De la desenele rupestre la sateli ii de comunica ii, Ed. Albatros,
Bucureşti, 1987; Flaviu Călin Rus, Evolu ia procesului de comunicare de la
forma interpersonală la cea politică şi mediatică, Ed. Accent, Cluj-Napoca,
2005, pp. 14-41; Melvin L. DeFleur, Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale
comunicării de masă, trad. rom., Ed. Polirom, Iaşi, 1999, pp. 17-52.
6 Pentru informa ii legate de inven iile în domeniul comunicării, vezi
lucrarea: Richard Platt, Evrica! Mari inventatori şi ideile lor geniale, Ed.
Teora, Bucureşti, 2005. De asemenea, vezi prezentarea acad. Mihai
Drăgănescu, Din istoria comunica iilor în România, la adresa
http://www.atic.org.ro/files/Com_MDapr.2003.pdf, accesată la data de
15.08.2005. Op ional, poate fi accesată şi adresa http://jvc.alltrom.ro/,
accesată la data de 20.08.2005.
7 Giovanni-Domenico Cassini a desenat o hartă a Lunii (prezentată
Academiei italiene în 1679), considerată cea mai buna hartă selenară până
la apari ia fotografiei. Pentru informa ii, vezi lucrarea: Magda Stavinschi,
Hrisant Notara – un ilustru reprezentant al teologiei şi ştiin ei europene, la
adresa http://www.geocities.com/ccistd/notara.htm, accesată la data de
15.08.2005. Prima fotografie cu culoare permanentă a fost făcută în 1861,
de către fizicianul James C. Maxwell. În acest sens, vezi adresa
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fotografie, accesată la data de 15.08.2005.
8 Nicola Tesla a inventat undele radio, dar Guilermo Marconi a construit, în
1895, sistemul transmiterii-primirii de semnale radio la mai pu in de 3 km.
Detalii la adresa http://www.magicland.ro/inventii/tehnic/tehnic3.htm,
9 Philo Farnsworth şi Wladimir Zworykin au pus bazele televiziunii, după
ce în 1927, Farnsworth a transmis primele imagini electronice, din San
Francisco. Televiziunea modernă a apărut în 1934 (Zworykin). Pentru
detalii, vezi adresa http://www.magicland.ro/inventii/tehnic/tehnic3.htm,

17
Datorită exploziei fulminante a tehnicii
informa ionale în lumea secolului XXI, nici
măcar dictaturile nu pot controla complet
comunicarea şi libertatea de manifestare,
dacă acestea sunt dorite cu orice pre .
Este adevărat că există încercări de
intimidare (vezi practicile teroriste), dar ele
sunt doar episoade ale filmului realită ii,
nicidecum constante ale vie ii.
Din periplul anterior prin evolu ia comunicării reiese o
idee firească: aceea că izolarea îndelungată a omului (în raport
cu orice stimul, auditiv sau vizual) nu este de dorit, din ea
derivând probleme psihice care afectează comportamentul
uman. Desigur, faptul amintit presupune pericolul
întreruperii totale a comunicării şi nu face referire la
„excep iile de la regulă”, legate de perioadele în care individul
doreşte să aibă intimitate, retrăgându-se voit într-un loc
îndepărtat.
Repere-instant ale teoriilor privind comunicarea10:
a) Teoriile analitice sau mecaniciste au considerat
comunicarea un compus format dintr-o sumă de elemente
având următoarele repere:
- caracterul liniar (comunicarea de tipul „direct la intă”, bazată pe
unicitatea sensului şi conservarea integrită ii mesajului);
- caracterul secven ial (respectarea ordinii fireşti a „paşilor” comunicării:
emitent – mesaj – canal de transmitere – receptor);
- caracterul atomist (separa ia componentelor comunicării: cuvânt,
expresie, propozi ie, frază, context);
- caracterul referen ial (formă simbolică a ideilor).
a.1.) Teoriile matematice ale informa iei (ale datelor) au fost propuse
şi formulate după cel de-al doilea război mondial11. Ele au mizat pe studiul
„cuantificării tehnice” a informa iei.
a.2.) Teoriile semnului s-au concentrat pe analiza limbii – ca suport
al sensului cuvintelor12 – şi pe ideea sistemelor-cod (potrivit cărora
cuvântul are o func ie creatoare de sens şi una de comunicare).
10 Jean Lohisse, Comunicarea. De la transmiterea mecanică la interac iune.,
trad. rom., Ed. Polirom, Iaşi, 2002, pp. 27-184.
11 Este vorba despre americanii Claude Shannon şi Warren Weaver (1948).
12 La origini, este vorba despre modelul lingvistic al lui Ferdinand de
Saussure (sfârşitul secolului XIX – începutul veacului XX). Structuralismul
a fost dezvoltat ulterior de Roman Jakobson (Cercul de la Praga, 1929), de
André Martinet, Georges Mounin, Louis J. Prieto, C. Lévi-Strauss ş.a.

18
a.3.) Teoriile comportamentului (behavioriste sau ale psihologiei
obiective) au pus accentul pe comunicarea interpersonală13. Potrivit lor,
studiul obiectiv al comportamentului este singurul legitim, deoarece
vizează lucrurile şi fenomenele observabile.
a.4.) Teoriile func ionaliste (ale difuzării) au apar inut sociologilor
empirişti14, în a doua jumătate a secolului XX. Ele au avut cel pu in
următoarele idei centrale: efectul mass-media asupra publicului, „filtrarea”
mesajului media şi evaluarea lui de către popula ie.
b) Teoriile globaliste sau organiciste au subliniat rolul rela iilor
dintre elementele unui sistem de comunicare, prin intermediul raportării la
obiecte. Ele s-au axat pe următoarele trăsături:
- caracterul circular şi complex: acest model nu poate fi liniar (în opozi ie
cu cel analitic);
- caracterul interactiv: legătura cauză – efect nu mai este nici unică, nici
obligatorie (precum secven ialitatea, în modelul analitic);
- caracterul contextual: ideea esen ială a comunicării este cea a
întregului, a totalită ii (şi nu a atomicită ii – proprie modelului analitic);
- caracterul rela ional: semnele exprimă rela iile, nu le reprezintă (aşa ca
în modelul analitic, considerat referen ial).
b.1.) Teoriile sistemice au fost preocupate de cibernetică, organizare
şi constructivism15.
b.2.) Teoriile interac ioniste (pragmaticile psihologice şi psihoclinice)
au avut ca reper analiza tranzac ională16 şi s-au centrat pe cercetările
Şcolii de la Palo Alto17.
b.3.) Teoriile antropo-sociologiei şi comunicării au accentuat
abordarea socială a interac iunii umane şi simbolurile comunicării18.
b.4.) Teoriile pragmatice lingvistice au avut ca reper studiul
schimburilor verbale şi rela iile dintre limbaj şi ac iune19.
13 Principalul lor reprezentant a fost Charles Morris (ini iatorul semioticii),
axat pe studiile lui John Watson şi Leonard Bloomfield.
14 La originile lor au stat studiile lui Robert Park (1922) şi Harold Lasswell
(1927), proveni i din Şcoala de la Chicago. Ulterior, teoriile au fost
completate de contribu iile lui Paul Lazarsfeld, Barnard Berelson, Joseph
Klapper, Maxwell McCombs, Donald Shaw, Harold Laswell ş.a.
15 Ele se bazează pe teoriile: sistemelor (Ludwig von Bertalanffy), comunicării
(Claude Shannon, Warren Weaver), organizării (Heinz von Foerster, Henri
Atlan, Edgar Morin, Francisco Varela, Jean Piaget, Raymond Boudon),
cogni iei (Herbert Simon) şi ciberneticii (Norbert Wiener).
16 Analiza tranzac ională a conceput-o Eric Berne (anii '60 ai secolului XX).
17 Mental Research Institute, Palo Alto (S.U.A.). Sunt semnificative mai ales
rezultatele ob inute, după 1965, de către Paul Watzlawick, Don D. Jackson
şi Janet Helmick Beavin.
18 După 1960 sunt recunoscute contribu iile lui Dell Hymes, Pierre
Encrevé, Jean-Baptiste Marcelli, Bernard Gardin, Ray Birdwhistell ş.a.
19 Avându-l ca precursor pe Mihail Bahtin (1929), teoriile respective au fost
formulate de specialişti cum sunt: Charles S. Peirce, Émile Benveniste,
John Austin, Antoine Culioli, H. Paul Grice, Tzvetan Todorov ş.a.

19
I.2. Conceptul de comunicare
Fie că vizează un simplu proces de redare către un
individ (grup) a unui con inut, fie că acest lucru este ridicat la
nivel de expresie şi apoi de artă, comunicarea relevă trecerea
unei informa ii de la un emi ător spre un receptor (individual
sau colectiv). Trăsătură specifică fiin ei umane, comunicarea
are în vedere un con inut ideatic, logic şi de afectivitate, care se
face cunoscut prin vorbire, gestică sau scriere.
Deosebim comunicarea unilaterală de cea antrenantă,
vie. În această a doua variantă, vorbim despre multiple
sensuri ale termenului „comunicare”: în elegere (ajungerea la
un numitor comun, într-o discu ie), respectiv neîn elegere (în
sensul că nu întotdeauna se poate vorbi de reperele comune
ale unui grup); comuniune; comunitate; interac iune; corela ie;
îmbunătă irea func ionării componentelor unei entită i ş.a.
În diversele tipuri de comunicare
umană descoperim elemente care
in fie de Eu-l fiecăruia, fie de
conexiunea acestuia cu societatea
(respectiv cu o colectivitate
determinată). Ele sunt identificate
drept emo ii, sentimente, atitudini
şi interese, generând adevăruri pe
care am putea să le recunoaştem
cu to ii, cu sinceritate:
„Am constatat că mul i oameni ştiu ce este comunicarea până în clipa
în care li se cere să o definească. Atunci încetează să mai ştie”, pentru că
„rela ia creată de comunicare contează mai mult decât con inutul
informa ional transmis. Comunicarea este cea care creează comuniunea şi
comunitatea.” 1
Fapt de la sine în eles, comunicarea reflectă „încercarea de a stabili o
comunitate cu cineva, de a pune în comun informa ii, idei, atitudini, de a
le asocia, raporta sau de a stabili legături între ele.”2
Comunicarea este privită şi ca ac iune reciprocă: „Nu este posibil să ne
facem o idee adecvată asupra interac iunii dacă neglijăm societatea unde
aceasta se exersează şi care o condi ionează”3 (s.n.).
1 Ştefan Prutianu, Manual de comunicare şi negociere în afaceri, vol. I,
Comunicarea, Ed. Polirom, Iaşi, 2000, p. 26 şi p. 27.
2 Emilian M. Dobrescu, Sociologie economică, Ed. Funda iei „România de
mâine”, Bucureşti, 2005, p. 100.
3 Christian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea, trad. rom., Ed.
Universită ii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2000, p. 232.

20
Pe de altă parte, comunicarea reflectă nu doar transmiterea
informa iilor din partea emi ătorului şi interpretarea mesajului la
destinatar, ci şi interac iunea prin simboluri4.
Într-o societate deschisă, comunicarea are rolul unui cadru de
reconciliere al problemelor comune. Ea denotă, astfel, „un mod de a trăi
împreună”5.
Prin comunicare aflăm, suntem informa i, primim un
anun sau spunem ceva. Ce anume poate fi transmis? De la
cuvinte la sintagme, de la dorin e la stări emo ionale, de la
rugămin i la ordine, de la informa ii la atitudini. Dacă
interogarea sinelui este o formă de comunicare evoluată
(deoarece nu oricine îşi adresează întrebări existen iale),
comunicarea tradi ională este aceea în care se implică două
păr i. Ca urmare, vorbim despre procesul clasic al
comunicării, când func ionează sintagma „emisie – recep ie”
(un subiect oferă informa ia, iar altul o preia, ascultând sau
vizualizând mesajul). Firesc, există şi excep ii de la regula
„Cuvântul e totul”, pentru că uneori, oamenii sunt nevoi i să
comunice non-verbal: persoanele surde sau mute, cei care nu
fac fa ă gălăgiei, de inu ii – „inventatori” de coduri ale
comunicării – precum şi cei implica i în jocuri mimetice.
„Comunicarea este un proces prin care un
individ (comunicatorul) transmite stimuli (de
obicei, verbali) cu scopul de a schimba
comportarea altor indivizi (auditoriul)”6. Ca
urmare, procesul implică adaptare, cel pu in
pentru unul din participan ii săi7.
Observa ie: suntem conştien i de importan a
acestei adaptări, dar nu putem avea
preten ia uniformizării...
Pe de altă parte, comunicarea este „ştiin a care studiază circuitele
profesionale şi institu ionale ale informa iei”, cu precizarea că sfera
comunicării interpersonale o depăşeşte pe cea a ştiin ei comunicării8.
4 Michael Kunczik, Astrid Zipfel, Introducere în ştiin a publicisticii şi a
comunicării, trad. rom., Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,
1998, p. 15.
5 Emilian M. Dobrescu, Sociologie economică, ed. cit., p. 32.
6 Carl I. Hovland, Irving I. Janis, Harold H. Kelley, apud Mihai Dinu,
Comunicarea. Repere fundamentale., Ed. Ştiin ifică, Bucureşti, 1997, p. 9.
7 Edward O. Wilson, apud Mihai Dinu, op. cit., pp. 8-9.
8 J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, Ştiin a comunicării, trad.
rom., Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 45.

21
Indiferent de perspectiva din care privim, comunicarea nu are loc „între
sisteme inerte”, ci apare „între individualită i cu personalitate proprie”9.
Poate că una dintre cele mai frumoase viziuni asupra comunicării este,
însă, polifonia ei, dată fiind multitudinea vocilor care o realizează10.
Comunicarea este o „dimensiune definitorie a existen ei
umane”11. Ea conferă şansa contactului cu lumea, respectiv
cu o altă fa ă a destinului, ancorată atât în realitate, cât şi în
imagina ie. Tocmai de aceea, agreăm ideea că în comunicare
descoperim liantul dintre limbă, gândire şi limbaj12. Avem,
însă, o completare: nu e vorba doar de o legătură generală
între categoriile amintite, ci de cea mai generoasă dintre ele!
Într-un atare registru de exprimare, nu trebuie să ne
mire că azi, în epoca modernismului aferat, unii autori
culpabilizează „epuizarea idealurilor”13. Percepem o atare
sintagmă drept o criză etică la nivelul unor societă i măcinate
fie de angoase, fie de pericolul subculturii, fie de miopia cu
care este privită falsa realitate...
„În trecerea de la modernitate la postmodernitate are loc o schimbare
de paradigmă culturală”14.
Există opinia potrivit căreia comunicarea este „în primul
rând o chestiune de încredere şi de acceptare a ideilor şi
sentimentelor celorlal i”15. Desigur, în acest caz, mizăm pe
renun area la adversită i, la concentrarea doar asupra
9 Andrei Marga, Ra ionalitate, comunicare, argumentare, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 1991, pp. 277-278.
10 Oswald Ducrot, apud Mihai Dinu, op. cit., p. 27.
11 Grigore Georgiu, Filosofia culturii. Cultură şi comunicare., Ed.
Comunicare.ro, Bucureşti, 2004, p. 202.
12 Ruxandra Răşcanu, Psihologie şi comunicare, ed. a II-a revăzută şi
adăugită, Ed. Universită ii din Bucureşti, Bucureşti, 2003, p. 10.
13 Giovanni Sartori, Teoria democra iei reinterpretată, trad. rom., Ed.
Polirom, Iaşi, 1999, p. 425.
14 Grigore Georgiu, op. cit., p. 213.
15 Avram Tripon, Comunicarea holistică. Ghid pentru oamenii de afaceri.,
Ed. Efi-Rom, Târgu-Mureş, 2002, p. 40.

22
propriei persoane şi la factorii subiectivi care ne influen ează.
Dar ne putem asuma un asemenea risc? Rămâne de văzut...
Când e vorba despre compania
pe care o conducem, nu putem
să facem abstrac ie de
„subiectivismul” interesului
propriu. Mediul de afaceri este
dur, iar succesul / nereuşita
unei strategii depind de factori
cum sunt impactul şi puterea
informa iei, atractivitatea sursei
de comunicare şi credibilitatea
ei16. Iar scopurile nobile ale
comunicării pălesc în fa a
necesită ii de a rezista pe pia ă.
Între cele mai sugestive „imagini” ale procesului de
comunicare identificăm bila de biliard. Emi ătorul mesajului e
chiar cel care loveşte bila, iar receptorul e partenerul său de
joc. Con inutul bilei e ideea („înăuntru, un mesaj”17), care
parcurge „canalul de comunicare” de pe masa verde, spre a-şi
găsi locul. Cuceri i de această teorie, „vizualizăm” imaginea
anterioară. Parcă-i lipseşte, totuşi, ceva. Îndrăznim să
punctăm acest adaos drept motiva ia comunicării, reflectată de
noi cu ochii min ii, în impulsul imprimat tacului de lemn.
Din cele expuse transpare o interoga ie importantă:
comunicarea este liniară sau rotundă? Cu alte cuvinte,
îi este propriu un parcurs netulburat (în linie dreaptă),
sau are reverbera ii ciclice pentru destinatarul unei idei?
Răspunsul acestei întrebări este – dintru început –
dual, pentru că procesele de comunicare sunt extrem de
diferite între ele... Iar uneori, pentru a le descifra, avem
nevoie şi de pu in noroc pe lângă multă ştiin ă de carte.
În concep ia noastră, comunicarea înseamnă creare de
personalitate, fiindcă orice asemenea proces semnifică un nou
început. El ne determină să ne exprimăm, să evoluăm şi să ne
transformăm. Iar asta ne diferen iază de ceilal i şi ne oferă
şansa cultivării propriei personalită i.
16 După Diana Andreia Hristache, Comunicare corporativă, Ed. A.S.E.,
Bucureşti, 2004, p. 28.
17 Lucien Sfez, Comunicarea, trad. rom., Institutul European, Iaşi, 2002, p. 30.

23
În legătură cu această problemă, există opinia potrivit
căreia diferen a creează ostilitate18. E posibil, dar nu e o regulă,
fiindcă tot ceea ce e diferit pare să ne atragă (vezi cazul
artiştilor, aceşti „izola i superbi”19). Recunoaştem, însă, că
diferen ierea în sens negativ este acuzatoare. În acest sens, e
de ajuns să privim exemplul celor care se ocupă de lucruri la
care nu se pricep – fie ele legate de meserie, fie de politică sau
de sport – şi vom în elege de ce diletantismul e supranumit
„idila confuziei”20...
Sub aspect intertemporal, respectiv „trecând de la static
la dinamic”, reperăm apropieri şi în acelaşi timp deosebiri
între Eu-l real (concret) şi reprezentarea sa simbolică21. Iar
pentru analist, acesta este un semn al percep iei mai presus
de „simpla” comunicare şi, totodată, un semn al trecerii
dinspre egocentrism spre pluralitate. Pentru a fi sinceri cu noi
înşine, ar trebui să recunoaştem, însă, că această destina ie
(pluralitatea) implică aplecarea omului spre sensuri aparte şi
chiar neverosimile ale comunicării:
I. Un prim exemplu poate fi comunicarea pluri-
lingvistică, învăluită în întrebări, din miticul Turn Babel. Ce
putem spune despre ea? Multe şi pu ine în acelaşi timp. Aşa
cum o vedem azi, ne pare o utopie. Dar, oare, Turnul Babel a
fost un eşec sau un pretext pentru ceea ce a urmat?
După unele opinii, „nedesăvârşirea Turnului Babel nu are, de
fapt, o cauză”22 (s.n.), ci este urmare a sa ietă ii, trufiei şi
dezastrului. De aceea, acest străvechi rit invocă o ciudă enie
simbolică: este „locul unui amestec lingvistic” şi în acelaşi timp
„al unei lipse de comunicare”23. Poate că tocmai de aceea, „în
puterea limbii este via a şi moartea şi cei ce o iubesc mănâncă
din rodul ei.”24
18 Paul Zarifopol, Pentru arta literară, Monitorul Oficial şi Imprimeriile
Statului, Funda ia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, Bucureşti,
1934, p. 5.
19 Idem op. cit., p. 7.
21 Henri Bergson, Eseu asupra datelor imediate ale conştiin ei, ed. a II-a,
trad. rom., Institutul European, Iaşi, 1998, pp. 120-121.
22 Paul Zumthor, Babel sau nedesăvârşirea, trad. rom., Ed. Polirom, Iaşi,
1998, p. 183.
24 Solomon 18, 21, apud Paul Zumthor, op. cit., p. 174.

24
II. Al doilea caz de pluralitate a comunicării vizează
limbajul artistic. El cumulează trăsături care-i nominalizează
specificul: astfel, expresia sa este unică, în timp ce
semnifica ia lui este multiplă (uneori chiar ambiguă, dar
tocmai în asta constă farmecul artei!).
Orice formă de comunicare prin artă oferă un limbaj plurivoc şi
polisemic25. Iar arta nu e un caz unic: în acest sens, ştim că
monocromismul e plicticos şi tern în toate domeniile...
III. Un al treilea exemplu de pluralitate în comunicare
este analiza legăturilor dintre limbaj şi sacru, fiindcă în acest
perimetru se manifestă personalitatea creatoare de începuturi.
Putem exemplifica începuturile biblice26:
• Adam o numeşte pe Eva (cu în elesul arhaic „cea vie”) femeie.
• Tot Adam este cel care dă nume animalelor.
IV. Contraexemplul vine de la sine. Atras ca de un
magnet, el porneşte de la faptul că lipsa pluralită ii în
comunicare naşte ieşiri din tipare, iar de aici reies manifestări
de geniu sau alienare (individuală / socială). Interesant e că
ambele valen e ale acestei comunicări aparte rămân de
neîn eles: geniul prin elitism, iar alienarea prin neputin ă.
Despre alienare se vorbeşte pu in şi „pe la col uri”, pentru că e un subiect
delicat (poate chiar jignitor, pentru unii). Dar comunicarea de tip alienat
blochează compasiunea27, ceea ar trebui să le dea de gândit insensibililor!
La modul general, de la ce anume porneşte alienarea?
Considerăm că ea are la origini interoga ii precum:
Să vedem realitatea în alb şi negru (încastrată în pozitiv şi
negativ), sau să integrăm în viziunea ei tonuri de gri? Sau,
poate, s-o vedem color?
Să fim tranşan i, sau să admitem breşe în nuan ele
realită ii?
Să identificăm alienarea prin compromis sau nu?
... Nu ştim care e secretul ieşirii din tipar de tipul „AŞA NU” (doar îl
presupunem). Nu ne dăm seama nici dacă e un secret atât de jenant cum
cred unii. Ştim doar că nu gândim cu to ii la fel şi – fără ca asta să
justifice faptele comise într-o lume bolnavă – fiecare are şi păr i ascunse.
25 Grigore Georgiu, op. cit., p. 244.
26 Paul Zumthor, op. cit., p. 173.
27 Marshall B. Rosenberg, Comunicarea nonviolentă – un limbaj al vie ii,
trad. rom., Elena Francisc Publishing, Bucureşti, 2005, p. 42.

25
Potrivit unor specialişti recunoscu i28, a comunica
„înseamnă să vorbeşti, să- i modulezi intona ia, să te
compor i într-un anumit fel, să adop i o mimică, gesturi şi
atitudini specifice, să alegi o atitudine, să pregăteşti ac iuni
combinate, să elaborezi dispozitive fizice sau normative, să
ac ionezi asupra elementelor mediului înconjurător... totul
pentru a rezolva, cât mai bine cu putin ă, o problemă legată
de un fapt de via ă.”
Aspecte ale comunicării se regăsesc în natură, în
ştiin ă, în artă, în religie... în toate aspectele
cotidianului. Fie că vorbim, râdem, explicăm,
gesticulăm, scriem sau cântăm, ne exprimăm
personalitatea. Şi, oricât de banal ar părea, omul
este o fiin ă socială, deci are nevoie să comunice.
Comunicarea exprimă o serie de conexiuni: pe de o
parte între scopurile urmărite, iar pe de altă parte între
acestea şi mijloacele lor de realizare. Ea descompune mesajul
(discursul) în secven e şi-l transmite – pe coordonatele
izomorfismului – prin intermediul unor emi ători. Tipologia
acestora din urmă depinde de ceea ce au de comunicat:
îşi oferă sprijinul (sunt solidari);
sunt preocupa i de reducerea tensiunii într-un grup;
acceptă / dezaprobă o atitudine sau o ac iune;
sugerează un răspuns sau rezolvarea unei probleme;
solicită informa ii (precizări), analizează şi evaluează;
exprimă un sentiment;
confirmă sau infirmă un fapt;
influen ează comportamentul interlocutorului;
dau valoare unor opinii şi conferă laude;
manifestă antagonism fa ă de unele persoane sau idei.
Pentru cei mai mul i dintre noi, comunicarea este o
necesitate. Să nu uităm, însă, că pentru indivizii introverti i
este o obliga ie, după cum pentru cei expansivi este o plăcere.
În oricare variantă ar fi privită, comunicarea face dovada
abilită ilor şi modalită ilor – mai mult sau mai pu in
formalizate – de a gândi, sim i şi ac iona într-un grup social.
28 Alex Mucchielli, Les situations de communication, Éd. Eyrolles, Paris,
1991, p. 94, apud Alex Mucchielli, Arta de a influen a. Analiza tehnicilor de
manipulare., trad. rom., Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p. 197.

26
Să privim câteva aspecte ale comunicării în cadrul for elor militare
multina ionale (situa ia alia ilor N.A.T.O., cu misiuni în diferite zone de
conflict din lume). În acest „perimetru” specific, comunicarea se
focalizează asupra a două aspecte principale:
- rela iile profesionale dintre comandan i /
subordona i şi din interiorul fiecărei
asemenea „grupe” (bazate pe respectarea
ordinelor, disciplinei şi protocolului);
- rela iile de camaraderie şi colaborare
stabilite în decursul manevrelor sau în
pauzele dintre misiuni.
Comunicarea la care ne referim se reflectă mai ales în reac ii de solidaritate
şi de în elegere reciprocă, pe criterii precum: identitatea na ională a
militarilor; similitudinile culturale (de exemplu, cazul turcilor şi azerilor);
meritele profesionale (panouri cu fotografii, men iuni ale realizărilor de
grup, decora ii); materialele de prezentare a for elor multina ionale.
Totuşi, disciplina militară nu exclude manifestările tensionate, iar între
cauzele acestora, specialiştii includ cel pu in următorii factori29:
cunoştin ele reduse de limba engleză, atât la
nivelul conducerii unită ilor, cât şi al
subordona ilor (caz în care traducerea
îngreunează procesul decizional);
monopolul unor grupuri na ionale asupra
anumitor resurse de comunica ii, transport şi /
sau birotică (fapt din care derivă neîn elegeri şi
conota ii neprincipiale ale raporturilor de putere);
informarea par ială asupra specificului cultural al
unită ilor na ionale şi asupra stilului de via ă.
Ca mijloace de îmbunătă ire a comunicării la toate nivelele, iată câteva
recomandări30: discu iile între componen ii aceleiaşi unită i militare
(provenind din mai multe ări), contactul periodic cu cei de acasă (lipsa lui
fiind sursă de nelinişte şi stres), accesul la dotările privind comunicarea
electronică, perfec ionarea tehnicilor de simulare a strategiilor practice,
mai buna pregătire a voluntarilor pentru misiuni în ări străine (mai ales
din punct de vedere psihologic, nu doar fizic şi tactic).
Comunicarea este un proces dinamic, trebuind să se
adapteze mereu interlocutorului. Întrucât are un scop ini ial
bine determinat – adică încearcă să afirme, să influen eze sau
să convingă – ea are un parcurs evolutiv, modificabil în raport
cu starea creată între emi ător şi receptor.
29 Valentin Poponete, Comunicarea în mediul multicultural, lucrare regăsită
la adresa: http://www.presamil.ro/SMM/2004/02/pag%205-8.htm.,
30 Ibidem

27
I.3. Componente, etape, mijloace şi obiective
ale procesului de comunicare.
Politica globală de comunicare.
Componentele unui proces de comunicare sunt1:
contextul, emi ătorul, mesajul, mijlocul (canalul) de
comunicare, limbajul (codul) şi receptorul. Le vom aborda
evolutiv pe fiecare, în cele ce urmează.
a) Contextul reprezintă conjunctura în care are loc
transmiterea unui mesaj. El poate fi general, dacă oglindeşte
cadrul comunicării – sau specific, dacă are în vizor secven e
ale ac iunii de referin ă. Contextul e important din perspectivă
spa ială, temporală şi comportamentală, deoarece:
Locul destinat comunicării – aparent neimportant –
este, de fapt, semnificativ.
1 În legătură cu principalele modele ale comunicării (liniar, circular,
interactiv, al fluxului în două etape ş.a.), recomandăm lucrările: Flaviu
Călin Rus, Introducere în ştiin a comunicării şi a rela iilor publice, Institutul
European, Iaşi, 2002, pp. 40-77; Eugenia Câmpeanu-Sonea, Adrian
Sonea, Comunicare, conflict şi dialog în procesul managerial, Ed. Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2005, pp. 19-26. Pentru informarea
asupra determinărilor socio-economice ale procesului de comunicare,
recomandăm lucrarea: Emilian M. Dobrescu, Sociologie economică, Ed.
Funda iei „România de mâine”, Bucureşti, 2005, pp. 115-117.
O ocazie importantă beneficiază de o loca ie reprezentativă
fie pentru organizator, fie pentru un membru al comunită ii,
fie pentru o companie. De exemplu, sărbătorirea a 25 de ani
de existen ă a firmei X nu va fi austeră. Chiar dacă
manifestarea a fost gândită să aibă caracter discret, va
denota prosperitate. Ca urmare, va fi prilejul de „punctare”
a celor mai relevante realizări ale companiei, într-o
ambian ă relaxantă.
*
Când are loc o informare din partea şefului de departament
către un subordonat, ea este percepută şi din punctul de
vedere al spa iului în care se desfăşoară. Astfel, va fi mai
serios luată în seamă dacă e realizată în biroul şefului, decât
dacă are loc pe terasa firmei (în pauza de cafea) sau în lift
(unde cele două persoane se întâlnesc întâmplător).

28
Momentul ales pentru comunicare poate influen a
întregul mesaj (în sens pozitiv sau negativ).
Un comunicat important, care priveşte întreg
personalul unei organiza ii, nu va fi lansat –
de exemplu – vinerea la prânz, când angaja ii
se grăbesc să plece spre casă. El va avea un
efect maxim, de tipul „ intit-lovit”, abia luni
(la început de săptămână) – însă nici atunci
„la prima oră”, deoarece oamenii încă n-au
intrat în ritmul obişnuit de lucru.
Mar i, ora 12,00: Managerul companiei X solicită un
raport de evaluare de la filialele din teritoriu ale
firmei, pe care trebuie să-l primească miercuri, ora
12,00. Dorind îndeplinirea promptă şi sigură a unei
asemenea sarcini, responsabilul proiectului trebuie
să se asigure – mai întâi – că mesajul a ajuns la
destina ie; de aceea, îl va transmite pe mai multe căi,
în paralel: prin telefon, e-mail şi / sau fax. Al doilea
pas este dat de preluarea datelor de la colegii din ară
(la ora 10,00 a zilei de miercuri). Pasul al treilea este
prelucrarea informa iilor în forma cerută (ora 11,30)
şi prezentarea lor managerului (ora 12,00).
Contează comportamentul interlocutorilor.
Când un angajat este chemat de şef şi nu i se comunică
anticipat „de ce”, este agitat. Când află despre ce e vorba,
poate avea două reac ii: fie e un fapt banal (la a cărui veste,
omul se linişteşte şi îşi continuă activitatea cotidiană), fie e o
mustrare, în urma comiterii unei erori (pe care, probabil,
persoana încearcă s-o remedieze – dacă mai e posibil).
*
Mizând pe minime cunoştin e de psihologie, cineva îşi poate
da seama (instantaneu sau gradual) de starea interlocutorului:
dacă e îngrijorat, nervos sau calm, dacă are o reac ie studiată
sau firească, dacă e preocupat de discu ie sau doar se preface.
Să analizăm cazul unui manager (de orice nivel) care, deşi
pare să ia în calcule opinia unui subaltern – şi îl ascultă,
stând fa ă-n fa ă cu el, poate chiar aprobându-l cu un gest –
se gândeşte la cu totul alte probleme (chiar personale).
Impresia angajatului este că l-a făcut pe şef să reflecteze la
cele expuse. În realitate, însă, în momentul în care a închis
uşa în urma sa, omul a „şters” şi prezen a lui din birou.

29
b) Emi ătorul este cel care, în baza unei inten ii sau a
unui scop, demarează comunicarea. El elaborează con inutul
mesajului şi optează pentru forma acestuia (scrisă sau orală),
după necesită i şi după tipul receptorului.
În cazul în care sunt transmise
ordine ierarhice, este recomandat (şi
preferabil, în acelaşi timp, pentru to i
cei implica i) ca ele să fie scrise.
Dacă mesajele sunt pur
informative, pot avea şi formă orală.
Ceea ce contează, în final, este
impactul pe care-l are emi ătorul –
prin intermediul formulei alese de el
(scrisă / vorbită) – asupra celui care
percepe mesajul.
Când se comunică date sau informa ii
unor elevi de la cursurile gimnaziale, e
bine ca ele să aibă un suport concret, cu
precădere explicativ. Dacă aceleaşi
elemente vor fi utilizate de către studen i,
ele pot fi prezentate schematic, într-o
formă mai mult sau mai pu in abstractă
( inând seama de gradul de maturitate şi
de capacitatea de în elegere a receptorilor).
c) Mesajul este expresia propriu-zisă a comunicării:
gesturi, simboluri, litere şi vorbe. Articulate, aceste no iuni
formează propozi ii şi fraze cu ajutorul cărora transmitem sau
recep ionăm semnale, atitudini, inten ii şi fapte.
Sensul comunicării poate fi direct sau subîn eles, iar în acest ultim caz,
vorbim despre codificare. Uneori, un cuvânt, un semn sau o mişcare
aparent oarecare, folosite într-un anumit context şi de către persoane
avizate, înseamnă altceva decât simpla lor explica ie.
Pe şosea, pentru a aten iona partenerii de trafic asupra
radar-ului, conducătorii auto semnalizează celor care vin
de pe contrasens, într-un mod specific (prin „clipire”).
În misiuni de cercetare, militarii folosesc, de cele mai
multe ori, un cuvânt-cheie sau o propozi ie, pe post de
parolă sau de cod.
În spitalele moderne, fiecărei sec ii îi corespunde o
culoare. Ea devine reprezentativă pentru întregul
mobilier al etajului, pentru utilită i şi saloane, ba
chiar şi pentru personal (bonete şi halate marcate
cu simbolul spitalului, în culoarea respectivă).

30
d) Mijlocul de comunicare are în vedere una sau mai
multe din variantele2: discu ie propriu-zisă (dialog), convorbire
telefonică, fax, coresponden ă prin poşta tradi ională sau
electronică (e-mail).
Utilizarea mijloacelor de comunicare presupune:
observarea mediului înconjurător; ob inerea informa iilor,
selec ia şi interpretarea acestora, iar apoi punerea lor în
circula ie; elaborarea unor scenarii evolutive de comunicare,
de multe ori bazate pe „tripticul” familie – educa ie – societate.
Religia poate fi considerată un adevărat pilon al
comunicării, atâta vreme cât apropie oamenii
din punct de vedere spiritual (nu atunci când
determină dezbinarea lor). Deseori, persoanele
care se izolează de lume păstrează esen a
comunicării doar prin intermediul factorului
religios, adevărată „busolă” a reîntoarcerii
ulterioare în mijlocul societă ii.
e) Limbajul se referă la considerente verbale (cuvinte,
propozi ii şi fraze), la „punctări” paraverbale (voce, tonalitate,
mod de accentuare, pauze – inten ionate sau nu, ritm de
rostire, viteză de vorbire, eventuale ticuri verbale) şi la
elemente non-verbale (gesturi şi comportamente incluse în
aşa-numitul „limbaj al trupului”), utilizate efectiv sau simbolic.
2 Asupra acestui subiect vom reveni, pentru detalii, în cele ce urmează.
Dacă este posibil, este preferată comunicarea directă, orală
(„de la om la om”), cea care poate răspunde tuturor
eventualelor întrebări şi / sau nelămuriri ale interlocutorilor.
Totuşi, în anumite situa ii, e ales mesajul scris (confiden ial
sau nu), în ideea „ce e negru pe alb, e sigur”.
*
Unii studen i preferă forma de examinare orală, al ii proba
scrisă. Avantajul principal al celei dintâi este discu ia
nemijlocită, care valorifică nu doar simpla pregătire a
studentului, ci şi modul său de prezentare, gestica şi emo iile
sale. Cea de-a doua formă are ca atu exactitatea şi este agreată
mai ales de subiec ii timizi şi introverti i, care nu excelează în
comunicarea „tête-à-tête”.

31
f) Receptorul este destinatarul mesajului. El ştie sau nu
să asculte, în elege sau nu ceea ce i se transmite, poate sau
nu să pătrundă sensul real al comunicării, în raport cu
trăsăturile pe care singur şi le valorifică (legate, înainte de
toate, de capacită ile sale intelectuale).
Dintr-o serie de informa ii care vor fi făcute publice, prima
difuzată trebuie să fie şi cea mai importantă, din cauza
impactului asupra audien ei. Publicul va fi marcat de ea, deşi
uneori – e adevărat – în dauna altor mesaje.
În articolele apărute în presa scrisă, cuvintele sau expresiile
relevante sunt eviden iate fie cu alte caractere decât cele folosite
în mod frecvent (boldat, italic, subliniat), fie cu majuscule sau
cu diverse culori, pentru a ieşi în eviden ă.
Într-un interviu, întrebările trebuie să aibă o succesiune logică,
să nu se repete şi să nu-l obosească sau să-l irite pe interlocutor
– şi în acelaşi timp să presupună răspunsuri clare. Desigur, nu
sunt excluse întrebările-„capcană”.
Să exemplificăm: Într-o discu ie asupra problemei generale a corup iei în
America, dl. D., senator al statului S, poate fi întrebat, la finalul
întrevederii: „Pentru a concluziona: dumneavoastră, domnule, sunte i
coruptibil?” Răspunsul inteligent ar fi (pe un ton de minimă ofensă): „Sunt
senator!” Adică... nici DA, nici NU. Intervievatul ar arăta, astfel, că mizează
pe încrederea cetă enilor americani şi pe calită ile sale de om serios,
combinate cu cele de „politician simpatic”. O atare replică „prinde” sau nu
la public. Dar dacă... răspunsul întârzie sau este stupid?
„Este ora 9 a.m. şi temperatura ajunge deja la
280C.” După cum constatăm, e limbajul propriu
unei ştiri radiofonice sau TV, corespunzător unei
simple comunicări (cuvântul-cheie fiind deja).
„Aten ie, ave i grijă sporită! Un cimpanzeu turbat a reuşit să fugă, azi-
diminea ă, dintr-o camionetă care îl transporta spre Grădina Zoologică
din oraşul Y.” Este o ştire radio, care uzează de un limbaj comun. La
o cercetare amănun ită, însă, mesajul e grav: o maimu ă bolnavă a
dispărut lângă o localitate. Eroarea comunicării constă nu în expresii
sau cuvinte nepotrivite, ci în plasarea termenilor-cheie.
Mai corectă ar fi fost abordarea următoare: „În drum spre oraşul Y, un
cimpanzeu turbat a reuşit să fugă, azi-diminea ă, dintr-o camionetă
care îl transporta spre Grădina Zoologică. Aten ie, ave i grijă sporită!”
Motiva ia acestei noi forme a ştirii este faptul că elementul ei
primordial trebuie să fie aten ionarea locuitorilor – ceea ce, în primul
mesaj, se află abia la final (când ascultătorii îşi pierd deja interesul,
după cele cca 10-12 secunde care au trecut de la ini ierea ştirii).

32
Orice proces de comunicare se bazează pe o succesiune
de etape logice: prima asemenea „treaptă” este ideea,
generatoare a mesajului informativ; pe canalele de transmitere
alese de emi ător, comunicarea transcende spre receptor, este
decodificată prin prisma gândirii şi, în final, determină reac ii.
Dacă to i aceşti „paşi” sunt respecta i, se poate spune că
procesul comunicării a reuşit să-şi stingă scopul.
La origine, mijloacele (canalele) de comunicare – chiar
şi cele mai moderne – derivă din gesturi. Mişcările au fost cele
dintâi care au însemnat ceva în această sferă, pentru omul
primitiv. A urmat cuvântul (vorbirea), apoi scrisul, pentru ca
astăzi, limitele acestor no iuni să devină atât de largi, iar
mesajele să fie transmise atât de rapid, încât ne întrebăm
unde vom ajunge. Într-adevăr, tehnica este cea care facilitează
comunicarea, dar – pe de altă parte – ea ne transformă, tot
mai mult, în personaje dependente de anumite ticuri şi
automatisme...
Mijlocul de comunicare este „o întreprindere industrială” care,
pe căi specifice, „difuzează, simultan sau aproape simultan, un
acelaşi mesaj unui ansamblu de indivizi dispersa i”, făcând
abstrac ie de telefon, de sondaje şi de sufragiul universal3.
Să trecem în revistă cele mai cunoscute mijloace de
comunicare:
Dialogul (discu ia, conversa ia) este cea mai
directă formulă de transmitere a ideilor şi inten iilor unei
persoane. Comunicarea este vizuală şi dă şansa celui mai
rapid răspuns (feed-back4), iar posibilitatea de a vorbi este
dublată de văz şi de intui ie. Punctul-forte al dialogului este
capacitatea de a argumenta şi de a contrazice (pe motive
întemeiate), în timp ce unul din pu inele lui dezavantaje poate
fi spontaneitatea (calitate pe care, e adevărat, n-o au mul i
oameni).
3 Claude-Jean Bertrand, Deontologia mijloacelor de comunicare, Institutul
European, Iaşi, 2000, p. 33.
4 Pentru explica ii şi detalii, vezi subcapitolul Reac ia de feed-back.
Percep ia mesajelor.

33
Convorbirea telefonică (variantă de dialog) este
extrem de uzuală, datorită operativită ii sale. Prin intermediul
ei, o mul ime de probleme se rezolvă instantaneu, iar mesajele
pot fi înregistrate şi păstrate. Dezavantajul folosirii telefonului
este – în unele situa ii şi ări ale lumii – costul ridicat al
serviciilor pe care le presupune.
Dezbaterile ocupă un loc important în „peisajul”
comunicării moderne. Ele presupun confruntarea pro-contra,
în planul ideilor, a unor grupuri adverse. Cea mai cunoscută
astfel de metodă este cea a dezbaterilor parlamentare
(Parliamentary Debates), în care echipa afirmatoare a unor
principii (numită Guvern) sus ine şi argumentează o cauză, iar
echipa negatoare (numită Opozi ie) are rolul de a „demonta”
pilonii temei respective. Elementele care domină acest gen de
dezbateri5 (cu tema anun ată doar cu 15 minute înaintea
începerii!) sunt toleran a şi respectul fa ă de opiniile
„inamicilor”, siguran a de sine, consecven a în apărarea cauzei
proprii şi spiritul critic. Conducerea dezbaterilor îi revine unui
Preşedinte, care exercită controlul asupra timpilor de
expunere şi face legătura cu publicul. În final, dezbaterea este
câştigată de echipa promotoare a celor mai clare, mai motivate
şi mai logice opinii (prin prisma argumentelor).
Coresponden a secolului al XXI-lea marchează
declinul clasicei scrisori – utilizată azi mai mult în contactele
inter-firme – în favoarea e-mail-ului. Pe un suport de acest tip
se trimit cu precădere oferte, se prezintă scrisori de inten ie şi
CV-uri. Dacă prima cale e dependentă de problemele
transportului la destina ie şi presupune timp pentru răspuns,
cea electronică e ultra-rapidă, dar are dezavantajul aspectului
(al formei de prezentare). Solu ia problemei pare a fi ataşarea
unor fişiere la e-mail-uri, putându-se beneficia, în condi iile
tehnicii contemporane, chiar de semnătura expeditorului. Tot
în gama largă a coresponden ei scrise intră şi faxul, cu
precizarea că este o modalitate foarte populară – din motive de
5 În România func ionează A.R.D.O.R. (Asocia ia Română de Dezbateri,
Oratorie şi Retorică), recunoscută pentru formatul dezbaterilor de tip
parlamentar. Men ionăm aprecierea noastră pentru activită ile
organiza iilor de profil, cu merite deosebite în promovarea spiritului onest
de confruntare (vezi mişcarea A.R.D.O.R. din centrul universitar Cluj-
Napoca, promovată şi de autor; http://www.ardor-deb.ro/).

34
promptitudine. E adevărat că mijlocul respectiv este o formă
impersonală de comunicare, dar are succes (chiar dacă e
relativ scumpă). Telegramele au ieşit din „moda” începutului
de mileniu, fiind un apanaj al secolului trecut; se recurge la
ele în cazuri mai deosebite (aniversări). Trimiterile poştale
(mandate, imprimate) se utilizează însă frecvent, din necesită i
curente ale persoanelor fizice şi juridice (de exemplu, trimiteri
de bani).
Canalele media vin din zona presei scrise şi
audio-vizualului (ziare, reviste, radio şi televiziune), fiind
foarte solicitate, datorită impactului imaginii şi cuvântului
asupra publicului (articole, emisiuni, spoturi şi reclame).
Facem distinc ie între două categorii de
presă:
- presa de informare cu caracter
general (neutră şi nepărtinitoare);
- presa de opinie (partizană din
punct de vedere ideologic, religios
sau etnic), care – sub conota ii
politice sau sociale – poate deforma
realitatea6.
Alte mijloace de comunicare: afişul, macheta,
„fluturaşul” publicitar, materialele expuse la locul de vânzare
al unor produse, banner-ul, pagina Web a unei firme /
persoane, compact-discul (CD-ul), discheta, stick-ul ş.a.
Concluzie:
Fiecare mod de comunicare expus are adep ii şi criticii
săi, după cum are calită i şi neajunsuri mai mult sau mai
pu in cunoscute. Cert e că azi nu mai ştim argumenta ca
înainte cu câteva decenii, nu mai valorificăm nici măcar acea
parte din creier care – spun specialiştii – ar fi folosită (cca
10%), ci ne bazăm, în cvasitotalitatea cazurilor, pe tehnică (a
se vedea apelul zilnic la calculatoare, telefoane sofisticate – cu
camere de luat vederi, cu video încorporat – e-mail, Internet
ş.a.). Nu e un lucru rău. Dimpotrivă. Cu toate acestea, ne
prevalăm tot mai mult de maşini şi facem din ce în ce mai
pu in apel la curajul opiniei, deşi nu ne lipsesc nici talentul,
nici concentrarea şi nici imagina ia.
6 Claude-Jean Bertrand, op. cit., p. 34.

35
Care sunt obiectivele comunicării? Ele se încadrează
într-o schemă tipică de forma „emisie-recep ie”, având ca
eşafodaj cel pu in trei piloni: mesajul inteligibil (pornind de la
spiritul de observa ie şi de la cunoştin ele emi ătorului),
dovada în elegerii şi acceptării lui (sarcină a receptorului),
precum şi apari ia unei reac ii de feed-back în atitudinea celui
care captează mesajul. Preluarea unei informa ii depinde,
însă, nu doar de calită ile „primitorului de informa ie”, ci şi de
priceperea emi ătorului:
Pentru ca procesul de comunicare să aibă succes, e
nevoie ca el să nu fie sec şi lipsit de interes, ci să beneficieze
de o oarecare doză de subtilitate în exprimare.
Masca este o formă de comunicare duală şi extrem de
subtilă (uneori, chiar periculoasă). Pe de o parte,
transmite un mesaj vizual direct, din care fiecare în elege
ceea ce vede sau ceea ce e lăsat să vadă. Pe de altă
parte, ea are un substrat ini iatic, religios sau magic
(depinde de contextul căruia îi serveşte).
Fie că e un însemn de bucurie (vezi sărbătorile) sau de
triste e (vezi ceremoniile funerare), masca ne colorează
via a. Şi, în fond... cum am putea contura procesul
complex al comunicării, în lipsa a ceea ce denotă măştile
ei? Cum am putea negocia ceva, fără a ne ataşa anumite
expresii sau stări de spirit? Cum am putea cuceri aten ia
cuiva, atunci când căile obişnuite nu ne sunt accesibile?
Conversa iile devin, frecvent, apatice şi fără culoare;
discursurile nu mai sunt spumoase şi nici
spectaculoase (a se vedea exemplul „luptelor de idei” din
„arena parlamentară”, între cele două războaie
mondiale); diploma ia este aproape uitată; manierele şi
elegan a nu mai sunt virtu i, ci motive de zâmbete „pe
sub musta ă”; ignoran a stă la loc de cinste; bătaia şi
pumnul iau locul discu iei şi negocierii; puterea se
preia, nu se cucereşte; căr ile au devenit (scumpe fiind)
bunuri de lux, iar calculatorul încearcă să le
„substituie”, trecându-le din spa iul necesită ii în cel al
mucegaiului. „Trăiască hacker-ii, jos căr ile!”, ar spune
Caragiale, persiflând actuala „carantină” în care se zbat
atât cultura, cât şi comunicarea...

36
În comportamentul şi limbajul uzual folosim
simboluri, gesturi, cuvinte şi sintagme care fie sugerează
inten ia dorită („eviden iind-o” fără a o exprima evident), fie îi
dau acesteia greutate.
Dacă ne referim mai ales la sarcinile de serviciu,
exprimarea trebuie să fie concisă şi clară, evitând dublele
în elesuri şi cuvintele-„capcană”.
Într-o hală de produc ie, un panou sau un desen cu înscrisul „Aici nu se
fumează” au o motiva ie directă: respectarea normelor de protec ia muncii.
El este sesizat de to i ei care vizualizează însemnul şi textul alăturat.
Cum ar fi în eles – însă – în aceeaşi loca ie,
afişul cu mesajul „Ave i grijă nu numai de plămânii
dumneavoastră”?
El nu va fi receptat conform necesită ii de a
aten iona, pur şi simplu, că în acel spa iu fumatul e
interzis. Pentru că este subtil şi dă de gândit („ce-o
fi însemnând «nu numai»?”), mesajul nu-şi atinge
scopul, iar angaja ii pot trece peste el cu uşurin ă,
în graba executării unor atribu ii.
Indiferent din partea cui vine, comunicarea îşi propune
să fie clară, sugestivă, utilă şi, pe cât posibil, simplă. Vis-à-vis
O abordare de tipul: „Ai văzut ce telefon şi-a
luat X? Po i să şi sapi cu el!” denotă
persiflarea unui amic de către un cunoscut,
în fa a unei ter e persoane. Informa ia ar fi,
de fapt, extrem de simplă: X şi-a cumpărat
un telefon. „Adaosurile” sunt inutile. Totuşi,
„binevoitorul” continuă transmiterea
mesajului cu o aşa-zisă „bârfă”, comunicând
– de fapt – dezacordul său asupra gusturilor
sau posibilită ilor financiare ale lui X.
„Ce frumos a fost subiectul de examen!”, remarcă un
student, trăgând cu ochiul unui coleg şi rostind apăsat
cuvântul „frumos”, în timp ce observă că profesorul
apare de după un col al clădirii. Mesajul evident nu e
cel aparent informativ, ci critica asupra dificultă ii sau
multitudinii întrebărilor de la examen.

37
de aceste trăsături, să observăm cazul comunicării
manageriale, care urmăreşte scopurile organiza iei în care se
desfăşoară. Ea are menirea de a informa, de a transmite, de a
semnala, de a corela şi de a corija diverse atitudini, motivând
atât echipa de conducere, cât şi subordona ii. Obiectivele
acestui tip de comunicare sunt, aşadar, grefate pe nevoia de
cunoaştere a rela iilor om-mediu, pe îmbunătă irea normelor
de lucru şi a parametrilor tehnici, economici şi sociali ai
firmei, pe influen area angaja ilor spre a munci cât mai bine,
pe performan ă şi calitate – într-un cuvânt pe îndeplinirea
sarcinilor organiza iei.
Într-o negociere este importantă cunoaşterea
interlocutorului, deziderat care se realizează prin
informare. Exemplu: Managerul X a acceptat
propunerea sindicatului din compania pe care o
conduce, de a rediscuta problema salarizării. Dacă
este un bun cunoscător al naturii umane, el se va
informa în prealabil asupra stării de fapt şi a
„punctelor slabe” ale negociatorului, conducând
apoi discu ia spre unul din ele. Sindicalistul trebuie
să fie conştient că, în final, decizia o va lua
managerul (care, cu „lec iile pregătite”, are
controlul situa iei), aşa încât trebuie să fie dispus
să aplice corec ii cerin elor formulate.
Teoria comunicării inten ionează „să descompună
universul în fragmente de cunoaştere, capabilă fiind să
întocmească un catalog al acestora, pentru a recompune apoi
un model (...), aplicând anumite reguli de asamblare sau de
interdic ie”. În acelaşi timp, ea se constituie într-o „atitudine
dialectică, opunând figura şi fondul, formele şi mesajul,
ordinea şi dezordinea, semnalul şi zgomotul”7.
Într-un asemenea context, termenului comunicare i se
ataşează, frecvent, alte no iuni, care-i multiplică sensurile
actuale. Vorbim, aşadar, despre comunicare institu ională,
strategică, internă, externă, (in)formală ş.a. Totalitatea acestor
categorii determină politica globală de comunicare – no iune
care face referire, în particular, la deschiderea spre exterior a
procesului de comunicare. Într-o companie, ea apelează la
7 Bernard Miège, Gândirea comunica ională, trad. rom., Ed. Cartea
Românească, Bucureşti, 1998, p. 22.

38
extinderea strategiilor adoptate de aceasta, potrivit
necesită ilor momentului sau utilizatorului.
Într-o firmă, politica globală de comunicare are menirea de a servi trei
„categorii” de adevăr8: al produsului (calită i şi performan e), al
producătorului (identitatea acestuia, dată de cultura sa organiza ională9) şi
al consumatorului (căruia trebuie să i se adapteze orice produs).
*
Ce se întâmplă, însă, cu politica globală de comunicare din campaniile
electorale? În acest caz nu este respectat în totalitate nici unul din
adevărurile precizate: nici cel al „produsului” (promisiunile făcute şi
neonorate), nici cel al „producătorului” (ini iatorul / promotorul
programului electoral, respectiv partidul politic pe care-l reprezintă), nici
cel al „consumatorului” (cetă eanul de rând care a ales, sperând în ideea
de „mai bine” şi în cei pe care i-a votat).
Ce urmează la noile alegeri? Depinde de maturitatea alegătorilor, de gradul
lor de rezisten ă (sau de „sa ietatea lor politică”, am spune noi) şi, nu în
ultimul rând, de atitudinea candida ilor.
La nivel de firmă, comunicarea globală se referă la
politicile companiei în perioada prezentă şi în perspectivă.
Acestea sunt gândite în condi iile în care între echipa
managerială şi angaja i există reac ii de feed-back pozitiv:
dialog, transmitere consecventă de informa ii (rapoarte în sens
ascendent, decizii în sens descendent – dar validate prin
consultări prealabile), acces la informa ii, interes pentru
pregătirea de specialitate necesară unui post (cunoştin e şi
aptitudini), respect reciproc. Îndeplinirea acestor obiective
vizează, însă, intervale relativ lungi de timp, urmărind în final
îmbunătă irea calită ii organiza iei, instruirea unor noi
genera ii de angaja i şi motivarea acestora, cucerirea de noi
pie e de desfacere şi atragerea de noi clien i.
Conform unor specialişti în marketing, „arhitectura”
formulării unei politici de comunicare la nivel de corpora ie
cuprinde patru sisteme10:
8 Jacques Lendrevie, Denis Lindon, Mercator. Théorie et pratique du
marketing., quatrième éd., Éd. Dalloz, Paris, 1990, p. 330.
9 Vom studia acest concept în subcapitolul Comunicarea interculturală şi
cultura organiza ională.
10 Jacques Lendrevie, Denis Lindon, op. cit., pp. 338-339.

39
1. Identificarea companiei face apel la: politica numelui,
a mărcii, a logo-ului propriu, a liniei grafice personalizate.
Înseamnă munca potrivit devizei: A fi recunoscut pentru a fi
cunoscut.
2. Comunicarea de apartenen ă se referă la: politica
institu ională, politica financiară, politica de recrutare a
personalului.
Înseamnă munca potrivit devizei: A comunica pentru a împărtăşi
valori şi interese comune.
3. Comunicarea comercială este realizată prin tot ceea ce
presupun „armele” marketingului.
Înseamnă munca potrivit devizei: A comunica pentru a vinde.
4. Sistemul de ascultare a publicului şi sistemul de
control au în vedere recep ionarea solicitărilor consumatorilor,
formularea unor studii de pia ă documentate, verificarea
concordan ei dintre cerere şi propriul produs.
Înseamnă munca potrivit devizei: A organiza feed-back-ul.
După cum ne putem da seama, politica globală de
comunicare mizează pe reac ia consumatorilor şi pe
interactivitatea cu publicul. Cu alte cuvinte, contează
reprezentarea pe care şi-o creează cumpărătorii produselor /
serviciilor despre o firmă, respectiv imaginea de marcă.
Imaginea de marcă presupune o notorietate rareori
spontană, ci calculată. Marca este cea mai directă şi
mai sugestivă formă de comunicare din partea unei
companii, deşi riscul volatilită ii ei nu poate fi anulat.
Altfel spus, există întotdeauna pericolul ca
„binevoitorii” (competitorii) să încerce „demolarea”
muncii unei firme de prestigiu.
Imaginea de marcă – adevărată filosofie – determină
poate „singura veritabilă diferen iere” pe pia ă,
oferind „exclusivitate durabilă întreprinderii”11.
11 Dan Popescu, Arta de a comunica, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, p.
21. Despre profesia specialistului în comunicarea globală, vezi pp. 42-48.

40
*
Toate cele expuse anterior le-am gândit ca puncte
reprezentative ale conturării unei pledoarii pentru comunicare.
Desigur, nu trebuie să cădem pradă extremelor; tocmai de
aceea, suntem îndemna i să ne ferim de exprimarea „Totul
este sau pare a fi «comunicare»”, chiar dacă ea ne înso eşte în
mod constant. Fără îndoială, secolul al XX-lea a însemnat
apogeul acestei expresii, deoarece a generat „«mari
comunicatori» care, confiscând comunicarea, n-au făcut
altceva decât să o transforme într-un simulacru”12. Şi iată,
spunem noi, posibila cale a incomunicării...
Privită drept una dintre cele mai
consistente şi mai tulburătoare motiva ii
ale vie ii, comunicarea facilitează
în elegerea inter-umană şi favorizează
trăirea de noi experien e.
Pentru a avea garan ia unui proces
firesc şi reuşit de comunicare, acesta din
urmă trebuie să mizeze pe aport
intercultural eficient şi stabil13.
12 Tudor Olteanu, Depăşirea stării de incomunicare, Cuvânt înainte la
lucrarea: J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, Ştiin a
comunicării, trad. rom., Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 5.
13 Scott McLen, Editorial: Intercultural Communication, Journal of
Multicultural Nursing & Health, 01.10.2002.

43
II.1. Cultura – bază a comunicării
Ce reprezintă cultura? În mod generic,
ea constituie o no iune familiară
pentru cei mai mul i dintre noi. Poate
tocmai de aceea, o privim ca pe ceva de
la sine în eles şi nu-i observăm toate
valen ele. Şi poate că din aceleaşi
motive, nu oricine sesizează – conştient
– valorile culturale.
Cultura este un produs al societă ii. Ea rezultă în urma
acumulării unui ansamblu integrat de cunoştin e, simboluri,
însemne, reprezentări, practici şi credin e (mituri) care
definesc sistemul de valori al unui grup social cu multiple
interdependen e. Ea devine relevantă doar dacă este
recunoscut efortul de a împărtăşi toate cunoştin ele amintite,
membrilor unei comunită i.
Dintotdeauna, cultura a iscat controverse. Iată cel pu in
câteva elemente care oglindesc diversitatea acestora:
Cele două maniere de analiză – func ională şi
institu ională – acced spre percep ia prin care cultura este „un
tot indivizibil” cuprinzând institu iile, care pe de o parte sunt
autonome, iar pe de altă parte comunică între ele1 (s.n.).
Uneori, cultura este privită ca un sistem care
comunică o experien ă existen ială2.
Între limite mai mult sau mai pu in imaginare, cultura
înnobilează semnifica iile pe care le oferă. Dincolo de
aparen e, ea şi comunicarea sunt „două determinări
reciproce”3, cultura fiind un al doilea mediu al individului.
La un moment dat, cultura îşi pierde din rigiditatea ei
clasică, „bate în retragere” şi rămâne „o fic iune conceptuală
comodă”. În plus, din punct de vedere antropologic, cultura
nu este decât „o fic iune statistică”, deşi se pare că „nu
1 Bronislav Malinowski, Une théorie scientifique de la culture, trad. fr., Éd.
François Maspero, Collection Les textes à l’appui, Paris, 1968, cap. 4,
Qu'est-ce que la culture?, p. 39.
2 Edgar Morin, De la culturanalyse à la politique culturelle, în revista
Communications no14 / 1969, pp. 5-38.
3 Jean Caune, Cultură şi comunicare. Convergen e teoretice şi locuri de
mediere., trad. rom, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2000, p. 45.

44
conceptul de cultură este cel care ne induce în eroare, ci
metafizica”4 (s.n.).
În sens general, cultura ne înva ă să privim atât
realitatea, cât şi imaginarul. Ea nu impune priorită i
existen iale; totuşi, imprimă convingeri şi determină „migra ii”
dinspre subconştient spre conştient şi invers, generând şansa
şi totodată pericolul interpretărilor asupra lumii.
Ca manifestări exterioare ale culturii, vorbim
despre comportamente (elemente vizibile) şi
valori (elemente invizibile). De ce sunt atât de
importante valorile societă ii? Pentru că ele
denotă modul în care cultura unui popor
diferen iază Eu-l de colectivitate, în care
departajează binele de rău şi califică faptele şi
lucrurile ca frumoase sau urâte, ca logice sau
paradoxale. Aceste coordonate in de impactul
culturii asupra indivizilor, respectiv de educa ie.
Valorile unei culturi sunt reflectate, în principal, de
câteva coordonate (categorii), numite de specialişti dimensiuni
culturale na ionale5:
4 Edward Sapir, Anthropologie, tome 1, Culture et personnalité, Éd. de
Minuit, Collection Le sens commun, Paris, 1967, deuxième section, Culture
et personnalité, vezi cap. 2 (Émergence du concept de personnalité) şi cap. 3
(Sur les rapports entre l'anthropologie culturelle et la psychiatrie).
5 Geert Hofstede, Managementul structurilor multiculturale. Software-ul
gândirii., Ed. Economică, Bucureşti, 1996, pp. 30-163 (cu precizarea că
ultima dimensiune – a cincea din „seria” prezentată de noi – a fost
adăugată de autor, ulterior cercetării sale ini iale). Comparativ, men ionăm
că există şi alte criterii de „împăr ire” a tiparelor culturale na ionale:
raporturile societă ii cu mediul, orientarea temporală (tradi ii păstrate în
timp), natura umană, organizarea activită ii, rela iile umane ş.a.
Se naşte o întrebare legitimă:
„Individul generează cultura sau aceasta îl creează pe om?”
Ambii membri ai ecua iei care derivă dintr-o asemenea
interoga ie sunt importan i şi, ca urmare, rolul lor nu poate fi
negat. Totuşi, care din cei doi poli e mai reprezentativ?
Nimeni nu poate răspunde fără a fi părtinitor.

45
♦ Inegalitatea socială şi distan a fa ă de putere privesc
modul în care persoanele apar inând unei culturi se simt
apropiate sau îndepărtate de autoritate (o acceptă sau
dimpotrivă), considerând că au control asupra acesteia sau nu
(şi dacă da, în ce măsură).
Remarcăm, de fapt, că este vorba despre legitimitatea puterii (a
autorită ii) şi despre percep ia individuală / de grup asupra
rolului statului într-un sistem economic. Să nu uităm că în
întreaga lume contează elemente cum sunt: ierarhia, rela iile de
subordonare şi de colaborare, raportul drepturi – obliga ii ş.a.
♦ Rela ia dintre o persoană şi grupul social din care face
parte oglindeşte înclina ia spre individualism sau spre
colectivism. Ea „contorizează” măsura în care decizia
personală e mai importantă decât cea de grup, disociind
formula „eu” de „noi”.
Un individ conştient are cel pu in o motiva ie în ceea ce face,
fiind orientat prioritar spre sine sau spre societate. Această
înclina ie spre echipă sau, dimpotrivă, spre spiritul individualist
devine calea ob inerii succesului.
♦ Op iunea pentru societatea de tip masculin sau feminin
– în esen ă diferen ele dintre „calitatea” de a te naşte băiat sau
fată – creează competitivitate între rolurile celor două sexe,
atât în via a cotidiană (în familie), cât şi în politică.
Se pare că valorile „masculine” solicită mai ales recompense
materiale (de tip „putere”), iar cele „feminine” presupun aspecte
de compasiune, emo ie şi sensibilitate. În ultima perioadă, însă,
ambele tipologii mizează pe succesul profesional.
♦ Evitarea incertitudinii este centrată pe gradul de
anxietate şi / sau imprevizibil, pe reac ia la ceea ce este diferit
sau străin într-o cultură fa ă de alta, precum şi pe for a de
evitare a nesiguran ei în societate.
În măsura în care percepe situa iile cu caracter incert, fiecare
persoană se simte mai mult sau mai pu in amenin ată de „ceea
ce va fi” şi încearcă să prevină neplăcerile. Ca modalită i de
anticipare a incertitudinii, eviden iem orientarea spre stabilitate
şi toleran a fa ă de situa iile-limită, conflicte şi devian e.

46
♦ Preferin a pentru orientarea temporală a valorilor
oscilează între termenul lung şi cel scurt.
În orice sistem economic, anticiparea şi planificarea viitorului
sunt, uneori, depăşite de valorile prezentului. Iată o compara ie
elocventă: Dacă americanii caută avantajul imediat în
exploatarea oricărei idei sau afaceri, asiaticii (în special
japonezii) urmăresc câştigurile în perspectivă.
Există diferen e reale între culturile lumii. Nu sunt
posibile şi nici nu se doresc deziderate precum omogenizarea
sau apropierea lor, pentru că fiecare îşi păstrează esen a.
Apar, însă, cel pu in două întrebări:
1. Este cultura un concept al elitelor? Răspuns: Cultura
generală, nu, pentru că oferă identitate oricui poate accede la
reperele ei relativ largi (e adevărat, cu „vârfurile” cunoscute:
rafinament şi artă). Cultura profesională, însă, poate fi numită
una a elitei, pentru că valorile culturale dobândesc
specificitate tocmai prin intermediul cerin elor lor ridicate.
Valoarea s-a dovedit mereu utilă în explicarea
asemănărilor şi diferen elor de comportament, iar în elegerea
acestui fapt este necesară mai ales pentru managerii
companiilor multina ionale. De aceea, cultura elitistă comportă
discu ii privind fine ea min ii şi a manierelor de comunicare –
oferind solu ii pentru ridicarea nivelului de trai.
Ac iunea prin cultură nu apar ine doar unor clase
sociale, ci întregii societă i civile. Astfel,
comunicarea este orizontală (între persoane sau
grupuri de acelaşi nivel, cultural sau ierarhic) sau
verticală – la rândul ei ascendentă (între domina i şi
dominan i) şi descendentă (în sens invers)6.
2. Există culturi echifinale, respectiv cu şanse egale
pentru realizarea (ne)programată, dar conştientă, a
dezideratelor evolutive? Răspuns: Întrebarea este retorică,
întrucât, poten ial, aceste şanse există. Doar că realitatea –
aşa cum se manifestă ea – le acordă viabilitate sau dimpotrivă.
Cert este că în ultimii ani, influen ele socio-culturale devin
factori critici ai succesului în via a economică.
6 În acest sens, recomandăm lucrarea: Paul-Henry Chombart de Lauwe,
Cultura şi puterea, Ed. Politică, Bucureşti, 1982.

47
Iată câteva adevăruri legate de cultură7, importante în
scopul în elegerii rela iilor de comunicare:
Cultura nu se moşteneşte, ci se înva ă.
Cultura este asumată conştient.
7 Specialiştii afirmă existen a unor axiome ale culturii (pentru detalii, vezi:
Ştefan Prutianu, Manual de comunicare şi negociere în afaceri, vol. I,
Comunicarea, Ed. Polirom, Iaşi, 2000, pp. 28-30), a căror provenien ă
derivă din preocupările Şcolii de la Palo Alto (vezi, în prezenta lucrare,
subcapitolul Originile şi evolu ia ideii de comunicare): 1) Comunicarea este
inevitabilă. 2) Comunicarea se dezvoltă în planul con inutului şi al rela iei.
3) Comunicarea este un proces continuu, care nu poate fi abordat în
termeni tip cauză – efect sau stimul – răspuns. 4) Comunicarea se axează
atât pe informa ia digitală (prin sistemul nervos central), cât şi pe cea
analogică (prin sistemul neuro-vegetativ). 5) Comunicarea este ireversibilă.
6) Comunicarea presupune raporturi de putere (simetrice sau
complementare) între indivizi. 7) Comunicarea implică acomodarea şi
ajustarea comportamentelor. Trecând de con inutul propriu-zis al acestor
axiome (pe care cu siguran ă le acceptăm), considerăm că un fenomen de
dimensiunile culturii nu se poate comensura atât de precis precum denotă
rigoarea matematică. În consecin ă, propunem şi alte asemenea adevăruri
(termen care, în opinia noastră, oglindeşte mai bine realitatea), convinşi că
– oricum – nu vom epuiza întregul „repertoriu” al acestor constatări.
Cultura nu e un „dat”, nici o „moştenire genetică”.
Ea cumulează principii, norme şi cunoştin e asimilate pe
parcursul vie ii, începând din copilărie. Accesul la o altă
cultură decât cea a ării de origine este liber, fiind permis şi
totodată limitat de capacită ile intelectuale ale fiecăruia şi de
gradul de înmagazinare a informa iei. Cultura este acceptată,
iar apoi se înva ă, în măsura posibilită ilor intelectuale şi
volitive ale purtătorilor de interese.
Orice manifestare aferentă proceselor de comunicare e
determinată de gradul de cultură al celor care o exprimă;
de aceea, pentru a în elege comportamentele, oamenii
trebuie să dispună de un minim cultural.
Comportamentul subiec ilor economici este motivat de
conştientizarea influen elor culturale asupra rezultatului
unei afaceri. În consecin ă, pia a trebuie să ia în
considerare conexiunile şi valen e oferite de elementele
culturale şi sociale, proprii unui sistem economic.

48
Cultura este motivată.
Cultura oferă o viziune largă asupra vie ii.
Cultura este împărtăşită.
Cultura oferă interdependen ă.
Cultura orientează.
Aspectele culturale privesc atât lucrurile perene, care unesc
membrii unui grup social, cât şi elementele care diferen iază
indivizii. Totuşi, se poate vorbi de cultura reprezentativă a
unei na iuni, doar dacă trăsăturile ei sunt cunoscute (în
familie, în diverse organiza ii şi asocia ii, în şcoli şi biblioteci,
prin intermediul mass-media, al cultelor religioase ş.a.).
Chiar dacă aspectele culturii pot fi examinate izolat
(pe domenii sau sfere de interes), ele dobândesc
valoare universală doar când sunt tratate în
contextul întregului, ca entitate distinctă.
Fiecare om reac ionează în alt mod la ac iunea unui
stimul (în acest caz, cultural, de tipul unei informa ii).
De aceea, în elegerea unei culturi şi chiar
identificarea cu perceptele ei ajută la orientarea
indivizilor în ceea ce priveşte valorile societă ii.
Cultura are la bază componente precum:
limba na ională, educa ia, cultura materială,
estetica, valorile, atitudinile, religia.
Diferen ele culturale nu înseamnă plusuri sau
minusuri valorice, ci elemente de personalizare.

49
Cunoştin ele acumulate prin efort personal acoperă
zona de interes a culturii dobândite. Totuşi, nu se poate nega
existen a unei aşa-numite „culturi trăite”. Manifestată sub
forma diferitelor practici de auto-educa ie, aceasta din urmă
poate avea aspecte pozitive (inten iile de îmbunătă ire a
calită ii vie ii, de progres, de acumulare intelectuală), respectiv
negative (cazul „culturii de ghetou” sau „de mahala”, de fapt al
„culturii de supravie uire”).
În esen ă, cultura este un fenomen colectiv, perceput –
însă – individual, după posibilită ile fiecăruia. De aceea,
despre o cultură na ională se poate spune că este acceptată
sau nu (sintagma „par ial acceptată” denotând fie
necunoaşterea realită ii, fie nesiguran a exprimării).
Cultura unei zone sau a unei epoci
interac ionează frecvent cu elemente
apar inând alteia. O subtilă percep ie asupra
impregnării reciproce a celor două entită i
afirmă că, în aceste cazuri, „apare o zonă a
comunicării de grani ă, numită «cultură de
schimb»”8. Ea creează extinderi benefice
pentru to i cei care o trăiesc, dar presupune şi
contradic ii comportamentale.
Totodată, cultura este liant al elementelor care au
condus la creionarea idealurilor umane: libertate, egalitate,
fraternitate (vezi Revolu ia franceză de la 1789), sub spectrul
dreptului la via ă, la op iune şi, implicit, la fericire (vezi
Declara ia de Independen ă a S.U.A., 1776). În general, ele
orientează sistemele economiei de pia ă. Totuşi, sub
stindardul acestor deziderate sublime, regimurile totalitare au
căutat să-şi impună – persuasiv – controlul asupra maselor.
Pârghiile utilizate de sistemele opresive sunt
oferite, în general, de învelişul înşelător (aparent
frumos) al valorilor sociale şi al ideologiilor aşa-
zis perene.
Metodele aplicate pentru stăpânirea şi
controlarea popula iei au în vedere, invariabil,
îndoctrinarea, compromisul şi între inerea
temerii sărăciei.
8 Ştefan Prutianu, Manual de comunicare şi negociere în afaceri, vol. I,
Comunicarea, ed. cit., p. 150.

50
Pericolul sărăciei nu este, însă, născocit de
totalitarism. Să privim în urmă, spre finalul veacului
al XV-lea: regăsim, încă de atunci, dorin a de putere
şi de înavu ire a conducătorilor Europei, alături de
teama de viitor (nu pentru norod, ci tot pentru
capetele încoronate). Să fim sinceri: nu spiritul de
emancipare l-a determinat pe Columb să caute noul
continent. Nevoia traversării Atlanticului şi a
„descoperirii” Americii au fost trasate de căutarea
subjugării prin bogă ie. Adică una din formele de
exploatare din care au derivat cele moderne.
Cultura implică diversitate. Deşi, uneori, această
expresie presupune selectivitate şi ambiguitate (elementele
culturale nefiind stricte, precum ştiin ele), în cele mai multe
cazuri ea oferă satisfac ia interculturalismului, respectiv
contactul cu alte civiliza ii. Iar asta înseamnă evolu ie!
Prioritatea unei companii cu activitate interna ională nu trebuie să fie, aşa
cum s-ar crede, afacerea ei, ci în elegerea culturii şi civiliza iei din zonele
( ările) în care activează9. Abia ulterior, firma poate miza pe cucerirea pie ei
sau pe extinderea propriei pozi ii pe această pia ă.
În unele accep iuni10, cultura apare ca modalitate de
adaptare a cunoştin elor la situa ii în schimbare. Orice
dificultate poate fi rezolvată prin aportul abilită ilor personale
şi al învă ăturilor preluate de la genera iile anterioare, iar
noile cunoştin e, la rândul lor, sunt transmise mai departe. Se
pare că tocmai acest flux intertemporal determină apartenen a
indivizilor la axa cultură – civiliza ie. Altfel spus, cultura este
„for a motrice”11 a comportamentului uman (ca pârghie a
economicului şi a politicului), explicând progresul sau eşecul
societă ii.
9 Simona Mirela Miculescu, Rela ii publice interna ionale în contextul
globalizării, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2001, pp. 91-97.
10 Philip R. Harris, Robert T. Moran, Sarah V. Moran, Managing Cultural
Differences. Global Leadership Strategies for the Twenty-First Century.,
sixth edition, Elsevier Butterworth-Heinemann Ltd., Oxford, 2004, p. 4.
Pentru informa ii suplimentare, recomandăm, în aceeaşi lucrare,
sec iunile: Unit 1, Cultural Impact on Global Management; Unit 2, Regional
Culture Specifics.

51
II.2. Comunicarea interculturală şi cultura organiza ională
Identitatea noastră culturală rămâne sau nu
independentă, la întâlnirea cu exponentele altei / altor culturi?
Încercând să oferim un răspuns acestei probleme, suntem
convinşi că identitatea culturală a unui popor nu se pierde
decât prin dezrădăcinare. În mod frecvent, prin interfa a cu
alte culturi, identitatea respectivă are toate şansele să reziste,
atâta timp cât există coordonatele care-i oferă personalitate
(chiar dacă elementele ei ini iale nu rămân intacte). Acest
lucru nu este rău, deoarece fiecare cultură are „accente”
împrumutate, pe fondul substan ei ei de bază. Esen ial este,
însă, ca „fondul originar” al culturii să se îmbogă ească – şi nu
să se altereze, în urma acestor preluări.
O motiva ie a celor anterioare o oferă afirma ia
potrivit căreia interculturalismul se manifestă,
astăzi, pretutindeni1. Ca urmare, rela iile
interna ionale moderne nu mai pot miza, constant,
pe exclusivitatea culturală sau pe primordialitatea
unei anumite culturi, aşa cum o făceau în urmă cu
jumătate de secol sau chiar mai mult.
Din această cauză, o serie de societă i relativ evoluate din punct de vedere
material trăiesc astăzi adevărate şocuri, neputându-se adapta schimbărilor
interculturale (vezi exemplul na iunilor europene tradi ionaliste, uneori
refractare la dinamica prea accentuată a confruntărilor interculturale).
Întrucât socotim cultura drept garant al modului de
comportament, succesul unei organiza ii depinde atât de
comunicarea dintre angaja i, cât şi de corelarea deciziilor
manageriale cu punerea lor în practică. Dacă şi când există
diferen e culturale între salaria i, ele trebuie în elese şi
aplanate, pentru a nu se transforma în diferende. Uneori,
tocmai aceste deosebiri – convertite în „puncte forte” ale
grupului – dau valoare sintagmei „unitate prin diversitate” şi
definesc comunicarea interculturală.
Privitor la acest concept, acceptăm ideea conform căreia
cultura, ca sistem metabolizant, comunică experien e şi
realită i, asigurând schimburile dintre indivizi şi societate (în
1 Pentru detalii în acest sens, recomandăm lucrarea: Jean-René Ladmiral,
Edmond Marc Lipiansky, La communication interculturelle, Éd. Armand
Colin, Paris, 1989.

52
ambele sensuri). Restrângând aria acestei afirma ii, facem
referire la faptul că pentru mediul de afaceri, impactul culturii
profesionale asupra celei generale este decisiv. De exemplu,
contează dacă managerul unei organiza ii este de tip
cosmopolit, comunicativ, sus inător al colaborării culturale
(chiar lider al schimbării culturale), sau dacă el face parte din
categorii opozabile interculturalismului.
Există numeroase particularită i ale culturii profesionale (în cazul nostru,
manageriale), în raport cu cele ale culturii cotidiene. Ele trebuie studiate
prin prisma interac iunilor derivate din comunicarea interculturală2.
Colaborarea economică inter-state
depinde de recunoaşterea diferen elor
cultural-manageriale dintre ările
lumii. Dacă şi când este cazul,
formele moderne de comunicare
solicită adoptarea unor elemente ale
„culturii interna ionale”. Faptul este
oglindit de persoanele care au lucrat
sau au studiat în străinătate – şi care
admit, în cele mai multe situa ii, că
experien a altei culturi îi
conştientizează pe oameni, îi face
curioşi (într-un mod pozitiv), îi
motivează şi chiar îi apropie.
La nivel de firmă, mai mult decât resursele financiare,
uneori contează viziunea conducerii şi curajul asumării
deciziilor, grefate pe conceptul culturii organiza ionale3.
Acest termen reprezintă sistemul de valori al unui grup social
sau al unei companii şi vizează totalitatea cunoştin elor,
comportamentelor, normelor, practicilor, atitudinilor şi
credin elor acumulate şi împărtăşite de membrii grupului.
În virtutea acestei vaste cuprinderi, atât din punctul de
vedere al unei comunită i, cât şi din cel al individului care-o
2 Peter Stockinger, La communication interculturelle. Les Principales
notions., Séminaire de Maîtrise en Communication Interculturelle à
l’Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INaLCO), Paris,
2000-2002, p. 12 şi pp. 17-19.
3 Notăm existen a conceptului anglo-saxon corporate culture, echivalent cu
cel francez al culturii de firmă (de întreprindere). Această sintagmă a apărut
în S.U.A., în legătură cu încercările managerilor de a conferi personalului
lor şansa de a adopta identitatea unică şi motivatoare a organiza iei din
care făceau parte.

53
reprezintă, cultura organiza ională face apel la trecut, prezent
şi viitor. Cum? Simplu: intertemporalitatea se manifestă sub
forma mixturii dintre trecutul istoric al unei companii sau
chiar al unei na iuni (mituri, povestiri, amintiri, ritualuri),
prezentul acesteia (rezultate concrete, trăsături, modalită i de
ac iune) şi viitorul ei (planuri, reac ii, perspective).
Asumarea unei culturi organiza ionale se face doar prin
cunoaşterea şi promovarea reperelor din propria cultură
na ională. Notăm că, deşi o astfel de cultură se cristalizează în
timp, ea se dezvoltă prin voca ia, efortul şi imagina ia celor
implica i în ini ierea şi păstrarea unei afaceri. Ei sunt direct
interesa i în ob inerea treptată a finalită ii proiectate (etapa I:
intrarea pe o pia ă; etapa a II-a: supravie uirea; etapa a III-a:
creşterea şi dezvoltarea afacerii; etapa a IV-a: eliminarea
adversarilor). Astfel, firma poate fi privită ca o celulă integrată
în contextul economico-social, cultural şi de comunicare.
Dimensiunile culturii organiza ionale sunt analizate
prin prisma a trei factori de impact4: direc ia (sensul în care
sunt sprijinite obiectivele corpora iei), pătrunderea (gradul în
care cultura respectivă este împărtăşită de membrii
organiza iei) şi for a (măsura înrădăcinării valorilor). Când
aceste dimensiuni sunt solicitate din partea conducerii, dar
rămân neîn elese sau nu sunt consim ite de către angaja i,
există riscul apari iei de nemul umiri şi conflicte.
Cultura organiza ională – identificată în
fiecare reprezentant al său – este ancorată
în percepte trainice, formate în decursul
timpului. Se întâmplă, însă, ca obiectivele
companiilor să necesite reevaluare, atunci
când mediul de afaceri o cere.
Cine promovează cultura organiza ională? Cine
stabileşte priorită ile corpora iei? Cine răspunde pentru ceea
ce promite, atunci când comunică? Răspuns unic: managerul
de vârf5.
4 Gheorghe Gh. Ionescu, Cultura afacerilor. Modelul american., Ed.
Economică, Bucureşti, 1997, p. 128.
5 Pentru informa ii privind impactul managerului asupra culturii
organiza ionale, recomandăm lucrarea: Gheorghe Gh. Ionescu, Cultura
afacerilor. Modelul american., ed. cit., pp. 137-147.

54
Promotorii culturii de firmă sunt arhitec i ai propriei organiza ii, preocupa i
în egală măsură de „jocul” puterii şi de logica identită ii firmei6.
*
Fiecare organiza ie relevă un concept unic, care comportă atât aspecte
pozitive, cât şi negative. Ceea ce e valabil pentru o firmă nu e neapărat
bun sau posibil pentru alta, iar conceptul corporate culture ajută la
clarificarea modalită ilor de ac iune. Un punct de vedere interesant îl au
cei care sus in că performan a economică este urmarea a două variabile-
cheie din cultura organiza ională: sociabilitatea şi solidaritatea7. Potrivit
acestor teoreticieni, „arhitectura socială” a (in)succesului este ridicată –
sau, după caz, demolată – de urmările aplicării celor două principii.
*
Chiar dacă pentru neini ia i, no iunea cultură de firmă este fie prea
extinsă, fie exhaustivă, partizanii acesteia arată în ce constau atitudinile şi
valorile organiza iei, în legătură cu comportamentul ei pe pia ă. Ceea ce dă
identitate culturii firmei (valorile) trebuie separat de ceea ce n-o reprezintă
(nonsensurile generate uneori de schimbarea organiza ională). De aceea,
sunt importante atât elementele care conduc la succesul companiei, cât şi
cele care demonstrează disfunc ionalită ile afacerii8.
*
Explicarea comunicării de firmă ajută, ulterior, la conturarea conceptului
comunicării globale, care sistematizează ansamblul tipurilor de comunicare
externă (imagine proprie, produs ş.a.), respectiv internă (management,
circula ia informa iilor ş.a.)9, promovate de o organiza ie.
6 Ideea reiese din lucrarea: Gérard Pavy, La logique de l’informel, Les
Éditions d’Organisation, Paris, 2002.
7 Rob Goffee, Gareth Jones, The Character of a Corporation. How Your
Company's Culture Can Make or Break Your Business., Second Edition,
Profile Books Ltd., London, 2003, pe structura: a) cultura organiza ională
(pp. 1-21); b) defini ia şi (dez)avantajele sociabilită ii în afaceri (p. 21, pp.
23-28), plus căile ei de creştere (pp. 185-189); c) solidaritatea, cu aspecte
pozitive şi negative (pp. 28-32) şi metodele ei de expansiune (pp.190-193).
8 Pentru detalii, recomandăm studiile de caz din lucrarea: Edgar H. Schein,
The Corporate Culture Survival Guide: Sense and Nonsense About Culture
Change, Jossey-Bass Business & Management, San Francisco, 1999. În
aceeaşi lucrare, remarcăm trecerea logică de la conceptul corporate culture
(Part One, Corporate Culture Basics, pp. 3-90, cu semnifica iile, temeiurile
şi „construc ia” lui) la evolu ia sa în cadrul companiilor (Part Two,
Corporate Culture in Action, pct. 5, pp. 91-114).
9 Alex Mucchielli, Arta de a comunica. Metode, forme şi psihologia situa iilor
de comunicare., trad. rom., Ed. Polirom, Iaşi, 2005, p. 75 şi urm. Pentru
explica ii referitoare la comunicarea globală, recomandăm revederea – în
prezenta lucrare – a subcapitolului Componente, etape, mijloace şi obiective
ale procesului de comunicare. Politica globală de comunicare.

122298399 deontologie

Recommandé

Recommandé

Contenu connexe

Tendances

Tendances (20)

En vedette

En vedette (7)

Similaire à 122298399 deontologie

Similaire à 122298399 deontologie (20)

Plus de exodumuser

Plus de exodumuser (20)

122298399 deontologie