1. Etica jurnalismului online.
Drepturi de autor, licenţe, veridicitatea datelor

2. În mediul online, situaţia eticii este cu atât mai neclară cu cît libertatea de exprimare se
situează la cel mai înalt nivel. Există o multitudine de oportunităţi de a manipula opiniile
fără a se putea lua urma mesajelor, fără a se cunoaște calea parcursă de
acestea, originea, destinaţia, scopul ori veridicitatea. Și aici, conceptul de etică ar trebui
să existe la fel ca în orice alt mediu, însă realitatea dovedește că "scopul scuză
mijloacele".
Horst Avenarius, Președinte al Consiliului German de Relaţii Publice este de părere că „În
acţiunile noastre avem două repere, legea și morala. Legea e impusă și obligatorie.
Morala este liber asumată și necesară. Morala e mai aproape de nevoile noastre
cotidiene.”
Cele mai importante coduri de etică elaborate la nivel internaţional sunt: codul de etică
PRSA (Public Relation Society of America), codul de la Atena și codul de la
Lisabona. Practica a dovedit că acestea sunt cel mult citite odată, după care sunt date
uitării în activităţile zilnice.

3. „Pe Internet suntem mai liberi”, tind mulți să spună și, de ce nu, chiar așa
e. Pe Internet putem fi anonimi, femei și bărbaţi de diferite vârste. Ne
creăm și ne schimbăm „identități”. Și aruncăm cu opinii în stânga și
dreapta. Unele legitimate, altele imposibile, certe că acest spațiu ne
permite uneori prea multe. Această libertate poate avea două fețe. Este
un lucru măreț că ne putem exprima liber fără să ne temem, în special
când unele dezvăluiri sunt necesare, dar putem cădea uneori în capcana
exagerărilor virtuale. Dacă nu sunt prea multe legi, ar trebui să ținem
totuși cont de regulile nescrise înainte să gafăm și să ne ascundem în
spatele tastelor.

4. Autorii studiului From Quill to Cursor: Freedom of the Media in the
Digital Era, au amintit următoarele aspecte:
- cenzura pe Internet nu este o copie a cenzurii din media clasică, este
mai difuză, mai puțin centralizată, mai răspândită și mult mai puțin
tangibilă decât formele vechi de cenzură;
- riscurile politice ale monopolurilor de Internet trebuie să fie luate în
considerare, precum și mijloacele variate de acces trebuie să fie
promovate și susținute;
- este nevoie să se țină seama de vulnerabilitatea anumitor servicii
pivot de pe net, în special de cele oferite de motoarele de căutare.

5. Etica pe Internet
Ca în orice alt tip de comunicare, este bine ca și în cea
online să fie respectate niște reguli. Pe lângă mesajele
clare, limbajul coerent și în limitele decenței, fiecare mesaj
sau e-mail trebuie semnat, iar semnătura să conțină
elemente de contact. Bineînteles, mesajele de tip spam nu
sunt iubite de nimeni. De asemenea, nici prea multe
prescurtări nu sunt indicate, pentru că nu numai că pot
deranja, dar pot să nu fie pe înțelesul receptorului. Bunul
simț nu trebuie lăsat la o parte atunci când navigăm pe
Internet, chiar dacă acest mediu este foarte tolerant.

6. Etica pe net sau netiquette, cum spun
cunoscătorii, reprezintă o convenție a unor site-uri și
forumuri, un set de reguli legate de comportamentul pe
Internet, în special despre cum și ce ar trebui să se scrie pe
Internet. Netiquette ne recomandă să nu uităm că, deși pe
Internet suntem mult mai liberi în exprimare, unele aspecte
precum pornografia infantilă, acordarea dreptului la
replică, citarea corectă a surselor, respectarea copyright-
ului, nefolosirea atacului la persoană trebuiesc tratate cu
atenție.

7. Etica online
Etica în jurnalismul online nu este fundamental diferită
de etica jurnalistică în general. Cu toate eforturile de a
reglementa deontologic profesia de jurnalism, există
încă perspective diferite asupra eticii jurnalistice.
David Randall afirmă că etica depinde de câţi bani
câștigi, de organizaţia în care lucrezi și de societatea în
care trăiești.
Problemele de etică sunt de 2 tipuri:
1. cele care apar la nivel personal (de obicei
reglementate prin cod deontologic).
2. cele determinate de funcţionarea sistemului mass-
media

8. 1. La nivel personal sunt toate acele probleme pe care le dezbatem la
școală sau de care auzim prin presă.
2. Fucţionarea sistemului media pune probleme de etică mai puţin
vizibile, nereglementate deontologic și de obicei mai dificile pentru
jurnalist. Un exemplu ar fi celebrele generice ale televiziunilor în
cazul unor subiecte de presă “grase” cum ar fi inundaţii sau conflicte
armate.

9. Probleme de etică în spaţiul virtual
Ca jurnalist online întâmpinaţi și probleme de etică specifice acestui spaţiu.
1. Jurnalismul online funcţionează non-stop, fără deadline pentru publicarea unui
articol.
Asta implică o presiune de a publica totul cât mai repede ca să apari online
înaintea altora. De aici avem un interval de timp tot mai scurt între eveniment și
publicarea unui material jurnalistic despre eveniment. Și riscul tot mai mare de a
face greseli.
2. Un articol de jurnalism online poate fi modificat/amendat/corectat
permanent.

10. 3. Care este responsabilitatea autorului pentru linkurile exterioare
unui articol?
Dacă este evident că nu suntem direct răspunzători pentru ceea ce
este publicat pe alte site-uri, alegerea unui anumit link este
aproape similară cu problema etică a corespondentului de război
care alege unde să meargă, deci ceea ce să publice….
4. Care este limita admisibilă a prelucrării digitale a unei
fotografii sau a altui material multimedia?
Un jurnalist de la Washington Post a fost concediat pentru că a
realizat un colaj din 2 fotografii din Irak pentru a creea o
compoziție mai reușită, fără să modifice în esență conținutul
acelor fotografii.
5. Putem culege informații de pe forumuri sau camere de chat fără
a ne anunța explicit prezența și calitatea de jurnalist?
Știm că “undercover”-ul e periculos și împotriva principiilor
jurnalismului.

11. 6. Cât de mult ar trebui să ne manifestăm personalitatea într-un
blog personal publicat în paralel cu materialele de jurnalism
publicate pe site-ul organizației care ne plătește
Din păcate sunt mai multe exemple de jurnaliști care au fost
concediați datorită părerilor publicate în webloguri, păreri care nu
coincideau cu politica editorială a organizațiilor media din care
făceau parte.
7. Cât de mult putem să ne folosim de capacitatea de a ghici
anumite adrese URL sau de mail?
În general adresele de email ale angajaților unei organizații/firme
au aceeași structură (gen nume.prenume@companie.com). Dacă
știm o adresă putem să le ghicim pe celelalte. Deasemenea putem
ghici anumite adrese ale unor pagini web. Însă putem ajunge și la
tribunal, așa cum s-a întamplat în cazul Reuters vs. Intentia, o
companie suedeza de software.

12. Cultura internet
În anii 90 s-a vorbit foarte mult despre cultura internet – “cyberculture”.
Numeroase studii au încercat să analizeze atât codurile de comunicare
online, semiotica interfețelor, producția culturală, transformarea
limbajului, etc.
Așa cum spune bine Wikipedia există câteva caracteristici de care ținem
seama :
- Este o cultură cognitivă și socială, nu una geografică
- Creează comunități virtuale.
- Este o cultură mediată de un ecran
- Informația și schimbul de “knowledge” este foarte importantă
- Dependența de tehnologie este foarte mare, așa încât producțiile
culturale depind esențial de capacitatea autorilor de a folosi
“instrumente”: software, hardware.
- Legăturile culturale în comunitate sunt destul de slabe – o cultură
fragilă.
- Mediul cultural este foarte dinamic și unele producții dispar din centrul
atenției foarte rapid.

13. I. Preambul
Fiecare persoană are dreptul inviolabil la libera exprimare atât timp cât
acesta nu afectează drepturile fundamentale ale altor persoane.
Media online este un instrument care aduce noi posibilități de
comunicare și noi modalități de a servi publicul.
Ca orice mijloc de comunicare în masă, media online trebuie să-și
clădească credibilitatea, așa cum a făcut și media tradițională. Un mijloc
prin care media online poate dobândi credibilitate și își poate spori
calitatea este asumarea unor mecanisme de autoreglementare
asemănătoare celor din media tradițională.
Conținutul generat de utilizatori este o componentă esențială în
construirea unor comunități online și în exploatarea potențialului de
interactivitate oferit de Internet. De asemenea, conținutul generat de
utilizatori este un element al mediei online ce contribuie la extinderea
pieței ideilor, oferind posibilitatea de a aprofunda anumite teme de interes
și conectând oameni cu interese asemănătoare.

14. Moderarea echilibrată a forumurilor de discuţii contribuie la
îmbunătăţirea calităţii întregului conţinut, adăugând forţa și
încredere elementelor de conţinut online, dinamizând
dezbaterile. Prin contrast, dezbaterile nemoderate pot duce
la insulte, atacuri la persoana și comentarii de calitate
îndoielnică, care pun într-o lumină nefavorabilă produsul
promovat.
Demersul redactării unui cod etic pentru media online vine ca
o alternativă la iniţiativele legislative recente care riscă să
afecteze grav libertatea de exprimare. Legislaţia existentă
conţine deja reglementări care sancţionează penal discursul
ce incită la ură, xenofobia, negarea holocaustului sau
promovarea ideologiilor fasciste.
Acest cod etic trebuie văzut ca un set de aspiraţii și nu ca un
set de reguli. Principiile etice prezente aici se aplică oricărei
forme de conţinut online: text, audio, video, fotografii.

15. Societatea este diversificată atât din punct de vedere al culorii
pielii, apartenenţei etnice, naţionalităţii, orientării
sexuale, sexului cât și din punctul de vedere al
opiniilor, viziunilor politice, religiei. Codul etic este un
îndrumar bazat pe principii etice care stau la baza oricărei
societăţi deschise, în care oamenii nu sunt excluși social pe
baza etniei, culorii pielii, orientării sexuale etc.
Codul nu are un mecanism propriu – zis de implementare.
Implementarea principiilor etice existente
aici se face prin asumarea acestuia
de către fiecare actor implicat.

16. II. Norme
În redactarea materialelor și moderarea comentariilor care menționează minorități și
grupuri vulnerabile, jurnaliștii, bloggerii, administratorii paginilor web și moderatorii
conținuturilor online, cu responsabilitate, vor:
* promova libertatea de exprimare, încurajând dezbaterea de idei și discuțiile în
contradictoriu, chiar și atunci când nu sunt de acord cu conținutul acestora;
* respectă partenerii de dialog, combătând ideile, dar nu atacând partenerii de dialog!
* descurajă discriminarea prin intermediul internetului. Insultele sau afirmațiile
rasiste, homofobe, sexiste sau discriminatorii față de alte minorități sau grupuri
dezavantajate și incitarea la ură sunt intolerabile;
* evită incitarea la violență și la comiterea de ilegalități prin mesaje și comentarii;
* respectă demnitatea semenilor lor și vor evita menționarea apartenenței la o
anumită minoritate sau grup vulnerabil dacă acestea nu sunt relevante, indiferent dacă
este vorba de o minoritate națională, etnică, rasială, religioasă, sexuală, de vârstă sau
de dizabilitate, precum și orice alt criteriu care ar putea genera discriminarea;
* evită utilizarea stereotipurilor și prejudecăților cu privire la
rasă, vârstă, sex, orientare sexuală, religie, etnie, dizabilitate, statut seropozitiv sau
orice alt criteriu; își vor identifica propriile stereotipuri și prejudecăți și se vor asigura
că nu le afectează comunicarea;
* respectă dreptul fiecărei persoane sau grup de persoane la autoidentificare/ de a fi
numit așa cum își dorește;

17. În redactarea materialelor despre
minorităţi, jurnaliștii, bloggerii, administratorii paginilor web și
moderatorii conţinuturilor online vor încerca:
- să promoveze libertatea de exprimare, încurajând dezbaterea
de idei și discuţiile în contradictoriu, chiar și atunci când nu sunt
de acord cu conţinutul acestora
- să respecte partenerii de dialog; polemizaţi, dar nu atacaţi
partenerii de dialog.
- să diminueze pericolul propagării discriminării prin intermediul
mediei online. Atacurile la persoană, insultele sau afirmaţiile
rasiste, homophobe, sexiste sau alte forme de incitări la ură sunt
intolerabile;
- să aibă grijă ca materialele postate pe site/forum/blog să nu
incite la violenţă sau la comiterea unor infracţiuni;

18. - să respecte demnitatea și reputaţia semenilor tăi, indiferent
de sex, nivel de educaţie, vârstă, apartenenţa
etnică, religioasă, orientare sexuală sau politică; nu atrageţi
atenţia asupra acestor aspecte personale dacă nu sunt
relevante;
- să evite utilizarea stereotipurilor și prejudecăţilor cu privire
la rasă, vârstă, sex, orientare
sexuală, religie, etnie, dizabilitate, aspect fizic sau statut
social; Identifica-ţi propriile stereotipuri și prejudecaţi și
asigură-te că nu îţi afectează relatarea;
- să respecte dreptul subiecţilor implicaţi de a fi numiţi așa
cum își doresc și să folosească denumirea respectivă în
relatarea lor;
- să menţioneze rasa, naţionalitatea, apartenenţa la o
anumită minoritate (religioasă, lingvistică, sexuală) numai în
cazurile în care informaţia publicată se referă la un fapt strict

19. Concluzie:
În mediul online, situaţia eticii este cu atât mai neclară
cu cât libertatea de exprimare se situează la cel mai
înalt nivel. Există o multitudine de oportunități de a
manipula opiniile fără a se putea lua urma
mesajelor, fără a se cunoaște calea parcursă de
acestea, originea, destinația, scopul ori veridicitatea. Și
aici, conceptul de etică ar trebui să existe la fel ca în
orice alt mediu, însă realitatea dovedește că "scopul
scuză mijloacele".

20. Copyright vs. Proprietate intelectuală
Extras din LEGEA nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe:
Capitolul III
Art. 7.
- Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de
creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau
ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau
forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi
destinaţia lor, cum sunt:
a) scrierile literare şi
publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi
orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele
pentru calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi:
comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele
şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;

21. c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele
coregrafice şi pantomimele;
e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere
audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate
printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă plastică, cum ar fi: operele de
sculptură, pictură, grafică, gravură, litografie, artă
monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica
sticlei şi a metalului, precum şi operele de artă aplicată
produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi
lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul
topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.

22. Art. 8. - Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de
asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create
plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele
muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice
care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;
b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi
antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori
nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea
materialului, constituie creaţii intelectuale.
Art. 9. - Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile şi invenţiile, conţinute într-o
operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de
exprimare;
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi
traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale
organizaţiilor, cum ar fi:
stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;
d) mijloacele de plată;
e) ştirile şi informaţiile de presă;
f) simplele fapte şi date.

23. Conţinutul dreptului de autor
Art. 10. - Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la
cunoştinţă publică;
b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică;
d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune
oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă
prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii
drepturilor de exploatare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.
Art. 11. - (1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau
înstrăinări.
(2) După moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. b) şi
d) se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată.
Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor.
Art. 12. - Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide
dacă, în ce mod şi când va fi utilizată sau exploatată opera sa, inclusiv de a
consimţi la utilizarea operei de către alţii.

24. Art. 13. - Utilizarea sau exploatarea unei opere dă naştere la drepturi distincte şi
exclusive ale autorului de a autoriza:
a) reproducerea integrală sau parţială a operei;
b) difuzarea operei;
c) importul în vederea comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe
operă, realizate cu consimţământul autorului;
d) reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie
sau de prezentare directă a operei;
e) expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografice şi
de arhitectură;
f) proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale;
g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a
semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit;
h) transmiterea unei opere către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau
prin orice alt procedeu;
i) comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor sonore şi audiovizuale;
j) retransmiterea nealterată, simultană şi integrală a unei opere prin oricare
dintre mijloacele citate la lit. g) şi h), de către un organism de emisie, diferit de
organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate;
k) difuzarea secundară;
l) prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere
radiodifuzate sau televizate;
m) accesul public la bazele de date pe calculator, în cazul în care aceste baze
de date conţin sau constituie opere protejate.

25. Art. 14. - (1) Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege
realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, în orice formă
materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a
unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu
mijloace electronice.
(2) Prin difuzare, în sensul prezentei legi, se înţelege distribuirea către
public a originalului ori a copiilor unei opere, prin
vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu
titlu oneros sau cu titlu gratuit.
(3) Nu se consideră difuzare distribuirea către public prin împrumut, cu
titlu gratuit, a unei opere, în cazul în care se realizează prin intermediul
bibliotecilor publice.