2. Bibliografia minimă obligatorie:
Andronic, Răzvan-Lucian [2006] (2007). Elemente de psihologie socială (edi ia a II-a). Braşov,
Sibiu: Editura Psihomedia.
Marica, Simona (1998). Psihologie socială. Bucureşti: Editura Funda iei “România de Mâine”.
Bibliografie facultativă:
Chelcea, Septimiu. (coord.). Psihosociologie. Teorie şi aplica ii. Bucureşti: Editura Economică.
Monteil, Jean-Marc. [1989] (1997) Educa ie şi formare. Perspective psihosociale Iaşi: Editura
Polirom.
Neculau, Adrian (coord.). [2003](2004). Manual de psihologie socială. Iaşi: Editura Polirom
Radu, I, Ilu , P., Matei, L. (1994). Psihologie socială. Cluj-Napoca: Editura EXE SRL.
Prezentarea cursului:
I. Psihologia Socială: specific şi domeniu de studiu
Termenul de “psihologie socială” se referă la “două lucruri bine distincte” (Ralea şi Herseni,
1966, 5): atât la psihologia socială ca fenomen (“anumite activită i sau procese psihice cu aspecte
sau implica ii sociale”), cât şi la “cercetările şi cunoştin ele ştiin ifice despre aceste fenomene” ( la
psihologia socială ca ştiin ă ).
Această remarcă (cuprinsă în primul volum consacrat domeniului psihologiei sociale apărut la
noi în perioada postbelică) nu şi-a pierdut consisten a. În ceea ce priveşte psihologia socială ca
fenomen, aceasta are o puternică prezen ă în cadrul vie ii cotidiene, iar manifestările acestuia sunt
cel mai frecvent surprinse în formule „condensate”, sub forma proverbelor şi zicătorilor.
Psihologia Socială ca ştiin ă are o prezen ă mai pu in pregnantă în România de astăzi: nu
există ca specializare distinctă la nivelul studiilor superioare, programele de masterat în acest
domeniu au început să se dezvolte abia în acest secol, iar dezvoltarea unor teme de psihologie
socială prin elaborarea unor teze de doctorat se face încă sub „umbrela” catedrelor Psihologie sau
Sociologie.
Această întârziere de dezvoltare a Psihologiei Sociale ca ştiin ă ine – în mare parte – de
particularită ile evolu iei ştiin elor socio-umane înregistrate la noi în perioada postbelică. Datorită
unor decizii de ordin politic, nu a putut fi parcurs (încă) până la capăt drumul spre un statut clar
conturat al acestei ştiin e în România.
Evolu ia spre dobândirea caracterului de ştiin ă autonomă a Psihologiei Sociale poate fi
urmărită prin folosirea modelului elaborat de Mattei Dogan şi Robert Pahre (1997).
“Ştiin ele sociale se trag, evident, din filosofie, pe care o putem diviza în două ramuri: filosofia
naturii şi filosofia moralei. Aceste două ramuri aveau să devină ştiin ele naturale şi ştiin ele
sociale” (Dogan şi Pahre, 1997, 71). Ulterior acestei separări (teoretice) ştiin ele sociale “începeau
prin a dezvolta nucleul central înainte de a se extinde şi a se diviza”.
Pentru Dogan şi Pahre, inova ia în ştiin ele sociale (care variază între limite foarte largi,
pornind de la o simplă explica ie statistică până la sinteza lucrărilor dintr-un domeniu) apare cel
mai adesea la intersec ia dintre două discipline – unde produce, de altfel, rezultatele cele mai
importante. Aparent paradoxal, inova ia “constituie totodată cauza şi efectul unei fragmentări
neîntrerupte a ştiin elor sociale în specializări înguste şi al recombinării acestor specialită i într-o
manieră transversală”.
Modelul propus de Dogan şi Pahre descrie evolu ia ştiin elor sociale ca un proces, care
cuprinde:
1. Specializarea: trecerea de la planul teoretic la cel al cercetărilor concrete presupune o îngustare a
câmpului de interes al unui număr de oameni de ştiin ă şi o focalizare a aten iei acestora pe
problema studiată;
2
3. 2. Fragmentarea - consecin ă inevitabilă a specializării - este produsă pe baza unor criterii de ordin
epistemologic, metodologic, conceptual sau ideologic;
3. Hibridarea (recombinarea fragmentelor ştiin ei), care poate fi:
- informală (de exemplu, deschiderea unui câmp de cercetare);
- institu ionalizată (cel mai adesea, prin crearea de noi discipline şi subdiscipline).
O astfel de evolu ie poate fi urmărită din momentul în care s-a constatat existen a fenomenelor
psihice şi a celor sociale (Moscovici,1994, 5-6). Operând cu o “separa ie simplă, de logică
formală”, care aşează pe de o parte, individul, persoana şi de partea cealaltă colectivitatea,
societatea s-au putut dezvolta atât psihologia (“ştiin a fenomenelor psihice a indivizilor umani”),
cât şi sociologia (“ştiin ă a fenomenelor sociale, deci a colectivită ilor umane, sub raportul
activită ii comune”).
Această separa ie “ ine de o logică sigură” (Serge Moscovici) şi echivalează cu aplicarea unei
”grile de lectură binară” a realită ii, care corespunde separa iei subiect-obiect, cu cele două
elemente fiind date şi definite independent unul de altul:
(a) Subiect individual Obiect
(ego, organism) (mediu ambiental, stimul)
(b) Subiect colectiv Obiect
(diferen iat după criterii (social / non-social)
economice sau sociale)
Fig. 1. “Grilele de lectură binară” ale (a) psihologiei şi (b) sociologiei - apud S. Moscovici (1994,
9-10).
Acest tip de abordare a avut, ini ial, câştig de cauză, putându-se delimita mai bine domeniul de
cercetare al celor două ştiin e:
- prin studierea vie ii psihice aproape numai sub aspectul ei interior psihologia a putut să
afirme caracterul func ional al vie ii psihice, legătura ei cu organismul;
- sociologia, abordând (aproape exclusiv) societatea prin intermediul activită ilor şi
manifestărilor sale exterioare obiective, a operat cu o desprindere a activită ilor umane de indivizii
care le-au produs şi o structurare a lor într-un nou plan de realitate – realitatea socială (care are
propriile ei legită i).
Separarea men ionată anterior (şi procesele de specializare pe care le-a generat) se află - în
opinia lui Moscovici (1994, 6) – în contradic ie atât cu unele afirma ii ale sim ului comun, cât şi cu
demersurile ştiin ei, care atestă o continuă “îmbinare” a “psihologicului” (“individualul” ) cu
“socialul”, în diferite modalită i şi la diferite niveluri (Golu, 1989).
Nevoia de nuan are a propriului punct de vedere (din ce în ce mai specializat), resim ită de
practican ii celor două ştiin e a dus, treptat, la apari ia şi dezvoltarea unui număr impresionant de
ramuri, subdiscipline, orientări etc. proces de fragmentare care face ca la ora actuală să nu existe
vreun domeniu al ştiin ei care să poată fi numit pur şi simplu “sociologie” sau “psihologie”, fără a i
se adăuga un (necesar) adjectiv.
Combinarea fragmentelor astfel rezultate a avut un rezultat notabil: apari ia psihologiei sociale
printr-o “hibridare institu ionalizată”, generată de faptul că specializarea în urma căreia s-a
dezvoltat sociologia şi psihologia a lăsat un “spa iu” între domeniile acestora, în care aplicarea
“grilelor de lectură binară” nu dădea rezultate: spa iul fenomenelor care “sunt în acelaşi timp
psihice şi sociale, indisolubil, indivizibil psihosociale” (Ralea şi Herseni, 1966, 19), fenomene de
natură mixtă (combinată), ce au propriul lor mecanism de producere (Golu, 1989, 18).
Universul fenomenelor psihosociale nu se află sub imperiul legilor psihologiei şi sociologiei,
sau al însumării acestora, ci dispune de legi proprii (apte să surprindă jonc iunea acestor două
planuri ale realită ii aflate în prelungire, precum şi specificul cauzalită ii psihosociale.
Afirmarea psihologiei sociale ca ştiin ă a devenit posibilă, după Serge Moscovici (1994, 4)
datorită promovorării unui punct de vedere original: “lectura ternară” a faptelor şi rela iilor, care
vine să substituie rela ia în doi termeni subiect-obiect cu una în trei : Subiect individual – Subiect
social – Obiect, sau, printr-o altă expresie Ego-Alter-Obiect :
3
4. ¡
§ ¨
(fizic, social, imaginar sau real)
¨ ¥
¢ £ ¤
Fig.2. „Grila de lectură ternară” a Psihologiei Sociale - după S. Moscovici (1992, 9)
Această optică ternară este singura capabilă să abordeze fenomenele psihosociale, generând “o
medita ie constantă, un ecran sau o prismă de refrac ie definită de prezen a şi interac iunea cu altul,
cu grupul, acesta din urmă fiind o prezen ă reală sau imaginară. Psihologia socială examinează
“obiecte” care sunt simultan psihologice şi sociale...Aici individualul şi colectivul sunt solidare,
contopite” (Radu, Ilu şi Matei, 1994, 4).
Apărută ca o “ştiin ă de grani ă” - în principal între sociologie şi psihologie - psihologia
socială “este la ora actuală o disciplină bine stabilită şi autonomă”, urmând procesul de evolu ie al
ştiin elor sociale descris la începutul articolului: îşi precizează problematica, care poate fi divizată
în abordarea percep iei sociale (“studiul modalită ilor în care indivizii percep şi evaluează al i
oameni”, corelat cu modul în care este percepută propria persoană) şi a influen ei sociale (“studiul
modalită ilor prin care oamenii se influen ează unii pe al ii, în judecă i, ac iuni şi decizii”) (Crider,
Gothals, Kavanought şi Solomon, 1986, 404).
În ceea ce priveşte cercetarea în domeniul Psihologiei Sociale, aceasta face obiectul unor
demersuri tot mai specializate, putându-se vorbi chiar, la ora actuală, de subramuri ale psihologiei
sociale (Radu, Ilu şi Matei, 1994, 15-16).
O enumerare a unora dintre cele mai cunoscute defini ii ale Psihologiei Sociale, datorate unor
autori consacra i ai domeniului, este făcută de către Ştefan Boncu (1999):
Sherif: psihologia socială reprezintă studiul ştiin ific al experien ei şi conduitei indivizilor în
rela ie cu stimulii sociali.
Watson: psihologia socială = studiul interac iunii umane.
Dewey: psihologia socială = studiul fiin ei umane individuale aflată în interac iune cu
ambian a sa psiho-socială.
Jones, Gerrard: subdisciplină a psihologiei care se ocupă cu studiul ştiin ific al conduitei
individului în func ie de sistemul social.
Allport: psihologia socială examinează şi explică modul cum gândurile, sentimentele
indivizilor sunt influen ate de prezen a actuală / implicată sau imaginată a altora.
II. Etape în evolu ia Psihologiei Sociale
Încercările de periodizare ale Psihologiei Sociale existente în literatura de specialitate au fost
elaborate de către diverşi autori pornind de la propriul mod de raportare la acest domeniu de studiu.
Ca atare, se poate observa o relativă eterogenitate în definirea etapelor esen iale de evolu ie a
acestei ştiin e.
Eterogenitatea în delimitarea etapelor de evolu ie provine - cel pu in par ial – şi din termenul
preferat pentru a descrie cel mai adecvat domeniul acestei ştiin e. Unii autori preferă termenul de
„psihologie socială”, în vreme ce al ii pe cel de „psihosociologie”, existând argumente solide
pentru fiecare punct de vedere
Cu referire la literatura disponibilă în limba română, am ales pentru prezentare periodizarea
prezentată în cadrul manualului de psihologie socială la care au contribuit specialişti din toate
centrele universitare majore în care este studiată disciplina (Neculau, 2003, 28-41).
Septimiu Chelcea şi Ştefan Boncu, autorii acestei periodizări a evolu iei Psihologiei Sociale
„recunoscând caracterul oarecum artificial al oricărei periodizări a evolu iei în orice domeniu de
cunoaştere şi riscul de a judeca dezvoltarea unei ştiin e prin prisma unor informa ii totdeauna
limitate” (Chelcea şi Boncu, 2003,28) delimitează următoarele etape:
1. Preistoria (sec.VI î.H. – sec. al XIX-lea)
4
5. În această perioadă se încadrează contribu iile diferi ilor filosofi şi adep i ai metodei
speculative de abordare a fenomenelor psihosociale. „Elemente de psihologie socială pot fi uşor
detectate în gândirea socială a marilor filosofi. Întrucât astfel de intui ii despre natura socială a
omului nu sunt sistematizate şi sunt foarte departe de maniera actuală de conceptualizare,
recuperarea lor reprezintă în bună măsură un travaliu de interpretare”.(Neculau, 2003, 29).
Aceste intui ii sunt întâlnite indiferent de tradi ia filosofică urmată şi de contextul cultural.
Totuşi, filosofia europeană este cea care a conturat mai pregnat ideea primatului socialului asupra
individualului: „Prin intermediul legilor, statul reglează interac iunile dintre indivizi, urmărind
pacea şi progresul” (Chelcea şi Boncu, 2003, 30) .
- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831) afirma că statul nu este doar forma supremă de
societate, ci şi încoronarea spiritului social obiectiv, în cadrul căruia spiritele individuale sunt
participante active;
- Auguste Compte (1798-1857) intuina necesitatea unei ştiin e a individului în societate sub
forma unei „morale pozitive” care să studieze fenomenele morale sau individuale;
- Wilhelm Wundt (1832-1920), fondatorul primului laborator de psihologie experimentală
considera că psihologia socială trebuie să studieze „sufletul colectiv”, care este tot atât de real
ca şi sufletul individual ( definit ca „totalitate a trăirilor interioare”)
2. Fondatorii (1880-1934)
- Gabriel Tarde (1843-1904) considera imita ia ca fiind elementul esen ial al vie ii sociale
- Gustave Le Bon (1841-1931) preia ideea imita iei prin contagiune de la Tarde şi îi conferă o
valoare negativă, punând-o la baza modificării comportamentelor indivizilor în cadrul mul imilor
- Începuturile psihologiei sociale ca ştiin ă sunt legate de aplicarea metodei experimentului în
studierea fenomenelor psihosociale:
- Agronomul francez Max Ringelmann a încercat în anii 1880 să măsoare performan a
individuală şi în grup în ceea ce priveşte sarcini simple (de exemplu, for a cu care este trasă o
frânghie), descoperind fenomenul de „frânare socială” („social loafing”): „Diminuarea
performan elor individuale în grup din cauza tendin ei subiec ilor de a se sustrage efortului
colectiv în cazul sarcinilor comune, cu precădere când contribu ia individuală este greu de
evaluat” (Chelcea şi Ilu , 2003, 149);
- O serie de autori îi atribuie psihologului american Norman Triplett meritul de a fi primul dintre
fondatorii psihologiei sociale, deoarece a condus o serie de experimente în 1897 şi a propus un
model teoretic explicativ pentru fenomenul opus „frânării sociale” şi anume „facilitarea
socială”: „Creşterea performan ei individuale datorită realizării unei activită i în prezen a altor
persoane” (Chelcea şi Ilu , 2003, 146).
- Prima utilizare a termenului de psihologie socială îi apar ine lui Carlo Cattaneo (1864), care
considera conflictul ca un concept fundamental al noii discipline;
- Floyd Allport (1890-1978) a realizat o serie de cercetări (mai ales în ceea ce priveşte facilitarea
socială) şi a publicat un manual de psihologie socială (în 1924) bazat pe cercetări experimentale;
- Cercetările din deceniul al treilea al secolului XX privind măsurarea atitudinilor (Louis L.
Thurstone, Rensis Likert) şi a studierii opiniei publice (George Gallup) sunt considerate ca facând
parte din perioada fondatorilor psihologiei sociale, datorită faptului că acestea au pus bazele unor
direc ii majore de cercetare, dezvoltate ulterior.
3. Perioada clasică (1935-1960)
- Două experimente importante marchează începutul acestei etape: cel realizat de Muzafel Sherif
(1935) asupra efectului autocinetic („Iluzie optică prin care un punct luminos fix este perceput ca
fiind mişcător în condi ii de întuneric total”- Chelcea şi Ilu , 2003,122) şi cel efectuat de Kurt
Lewin şi colaboratorii asupra climatelor şi stilurilor de conducere;
- Înfiin area în anul 1943 a „Research Center for Group Dynamics” sub conducerea lui Kurt Lewin
(1890-1947) a jucat un rol major în perioada clasică:
- Leon Festinger (1919-1989) prin două teorii principale ale sale, teoria comparării sociale (1954)
şi cea a disonan ei cognitive (1957) a avut o contribu ie marcantă în istoria psihologiei sociale;
5
6. - Solomon Ash (1906-1996) a încercat să impună abordarea gestaltistă în psihologia socială,
văzând societatea ca fiind alcătuită din rela ii între institu ii, grupuri etc., cu consecin e psihologice
la nivel individual. Experimentele cele mai cunoscute ale lui Ash se referă la conformism şi la
percep ia socială;
- Carl I. Hovland (1912-1961) a folosit experimentul în cercetarea schimbării atitudinilor şi a
efectelor diferitelor componente ale procesului de persuasiune;
- Harol D. Lasswell a conceptualizat vestita schemă a analizei procesului comunicării: „Cine şi ce
spune, ce canal utilizează, cui spune şi cu ce efect?”.
Spre deosebire de celelalte perioade, psihologia socială clasică este aproape în întregime
dezvoltată pe pământ american.
4.Perioada modernă (1961-1989)
Pentru Septimiu Chelcea şi Ştefan Boncu, perioada modernă ar putea fi descrise prin
interac iunea determinată de două coordonate principale: expansiune şi tensiune internă.
a. Expansiunea psihologiei sociale s-a produs prin inaugurarea de noi domenii de studiu:
- reprezentările sociale şi influen a minoritară (S. Moscovici);
- identitatea personală (E. Erikson);
- identitatea socială (H. Tajfel);
- comportamentul prosocial (B. Latané şi J. Darley);
- atrac ia interpersonală (E. Berscheid şi E. Walster).
b. Tensiunea internă a luat aspectul unei crize complexe, vizând „trei aspecte principale: un aspect
care ine de distorsiunile (artefactele) introduse de procedurile experimentale, un aspect etic şi unul
referitor la relevan a psihologiei sociale şi la felul în care au fost construite teoriile ” (Chelcea şi
Boncu, 2003,35).
Controversele şi tensiunile din cadrul psihologiei sociale nu au echivalat cu suspendarea
demersurilor de cercetare. În acest context se dezvoltă în mod special teoriile atribuirii (referitoare
la procesul prin care individul dă un sens comportamentelor celorlal i), cercetările asupra
comportamentului de ajutorare, studiul stereotipurilor etc.
5. Perioada contemporană (după 1990)
Anii 90 ai secolului XX readuc în prim plan ideea legăturii între motiva ie şi cogni ie şi
dezvoltă o serie de orientări teoretice apărute anterior. De asemenea, se înregistrează o puternică
revitalizare a psihologiei sociale europene.
O altă caracteristică importantă a perioadei actuale este interna ionalizarea psihologiei
sociale, multe ări devenind din obiect de studiu al psihologiei sociale adevărate producătoare de
cunoaştere psihosociologică, aşa cum este şi cazul României.
Pentru Nicolae Radu şi colab. (2003, 5-19) există „trei începuturi” ale psihologiei sociale
româneşti:
a. Psihologia socială de tip clasic: dezvoltată în spirit european (în special pe filia ie germană şi
franceză) cu accent pe macroteorie;
b. Psihologia socială empirică, unde accentul este pus pe cercetarea concretului social şi mai
pu in pe marile curente teoretice europene;
c. Psihologia socială marxistă, abordare care se justifica prin faptul că societatea socialistă
avea probleme psihosociale inconfundabile, de unde necesitatea unei abordări specifice.
În ceea ce priveşte evolu ia psihologiei sociale româneşti, aceasta a urmat cele cinci etape de
evolu ie descrise anterior, dar cu unele particularită i de dezvoltare.
6
7. III. Teorii în Psihologia Socială
Este cunoscut faptul că teoriile ştiin elor socioumane se situează (ierarhizează), de regulă, pe
trei niveluri de generalitate:
I. Nivelul teoriilor generale asupra societă ii şi individului;
II. Nivelul teoriilor intermediare sau de rang mediu (teoretizate de către R. Merton);
III. Nivelul teoriilor elementare sau al generalizărilor, realizate pe baza ipotezelor de lucru.
În cazul teoriilor specifice domeniului psihologiei sociale (care pot fi încadrate în cadrul unuia
dintre niveluri de generalitate mai sus men ionate), psihologia socială contemporană operează cu
mai multe niveluri de explica ie descrise ca atare de către Willem Doise (1986):
1. Nivelul intrapersonal - Cuprinde analiza proceselor psihologice care privesc felul în care
indivizii îşi organizează experien a pe care o au asupra mediului social (de exemplu, cercetările
asupra balan ei cognitive).
2. Nivelul interpersonal - Se referă la analiza interac iunii interpersonale în cadrul unor situa ii
specifice. Nu se ine seama de factorii pozi ionali sociali emanând din afara situa iei. Obiectul de
studiu este dinamica rela iei stabilită la un anumit moment de anumi i indivizi într-o anumită
situa ie (de exemplu, unele cercetări efectuate în domeniul atribuirii).
3. Nivelul pozi ional - Analiza ac iunii interindividuale în situa ii specifice luând în calcul rolul
pozi iei sociale (al statusului, al identită ii) din exteriorul situa iei considerate (de exemplu, unele
cercetări din domeniul identită ii sociale).
4. Nivelul ideologic - Analiza interac iunii interindividuale luând în calcul rolul credin elor şi al
rela iilor dintre grupuri (de exemplu, unele cercetări din domeniul identită ii sociale, al
reprezentărilor sociale, al influen ei minoritare; unele studii asupra normelor culturale şi valorilor).
În cadrul acestui capitol vor fi abordate doar la teoriile de nivel general ale psihologiei sociale,
aşa cum au fost sistematizate de Petru Ilu (2000,35-47):
I. Teoriile motiva ionale subliniază rolul decisiv al nevoilor şi motivelor în declanşarea şi
sus inerea ac iunii oamenilor.
Aceste teorii încearcă descifrarea rela iei dintre individual şi social prin prisma constituirii şi
func ionării complexului motiva ional, rela ie care are „trei fa ete majore” (Ilu , 2000, 35-36):
a. Cea mai mare parte a motivelor are un con inut determinat sau cel pu in „colorat” social, fiind
dobândită prin procesul socializării;
b. Motivele afectează percep iile persoanei, dar şi comportamentul individual. De exemplu,
diferitele amenin ări îi solidarizează pe indivizi, atât pentru a le face fa ă, cât şi din tendin a de a
reduce disconfortul psihic personal şi a minimiza frica;
c. Noile situa ii sociale creează noi motive, tendin e şi stări sufleteşti, care conduc la
comportamente ce influen ează, la rândul lor, situa iile sociale;
II. Teoriile învă ării sociale „reprezintă, până la un punct, aplicarea principiilor învă ării din
psihologia generală, cu specificarea că e vorba de o învă are mai difuză, prin împrejurări de zi cu zi
şi de învă area unor comportamente sociale” (Ilu , 2000, 36).
Învă area socială se realizează prin intermediul următoarelor tipuri majore de învă are:
a. Învă area directă, „pe propria piele” prin implicarea următoarelor mecanisme:
- Asocia ia prin condi ionare clasică (ilustrată de celebrele experimente ale lui Pavlov, în cadrul
cărora un stimul lumnos era asociat de către câini cu furnizarea de hrană, de unde producerea
salivării după apari ia stimului luminos, chiar dacă nu se mai furniza hrană);
7
8. - Mecanismul reîntăririi (condi ionarea instrumentală) în care un comportament anume se produce
sau este evitat datorită faptului că din experien ele trecute s-a învă at că ar putea avea consecin e
benefice sau, dimpotrivă, neplăcute.
b. Învă area indirectă (observa ională) care se efectuează prin observarea comportamentului altor
persoane şi a consecin elor acestuia. Avantajul poten ial fa ă de învă area directă este posibilitatea
de a maximiza beneficiile, minimizând costurile şi riscurile (deoarece, la modul propriu, nu este
vorba de o învă are „pe propria piele”);
c. Învă area complex-cognitivă este tot de tip indirect, fiind realizată pornind de la relatările altora,
prin lecturi şi prin combinarea informa iilor din mai multe surse.
Ponderea celor trei tipuri de învă are socială în cadrul rela iei individual-social diferă în
func ie de mai mul i factori, în primul rând vârsta: la vârstele mici predomină învă area directă,
înlocuită ulterior cu cea indirectă; învă area complex-cognitivă este specifică tinere ii târzii şi
maturită ii. Al i factori care influen ează această pondere sunt: gradul de inteligen ă; nivelul
cultural; unele trăsături de personalitate şi experien a de via ă.
III. Teoriile cognitiviste pornesc de la ideea conform căreia ac iunile şi gesturile oamenilor depind
de felul în care ei percep şi definesc situa iile sociale. O serie de afirma ii sunt comune tuturor
demersurilor cognitive:
- Indivizii tind în mod spontan să dea în eles evenimentelor şi situa iilor prin grupare, categorizare,
ordonare sau sporirea inteligibilită ii. Pentru a realiza aceste opera ii se folosesc scheme mentale,
categorii, prototipuri – toate pentru a descrie şi în elege realitatea înconjurătoare (indiferent de
gradul de complexitate al acesteia);
- În percep ia lumii apare o distan ă fundamentală între un fundal amorf şi obiecte predominante;
- O abordare teoretică fundamentală de tip cognitiv este cea a teoriilor atribuirii, „care încearcă să
descrie şi să explice după ce legită i, în ce condi ii şi cum oamenii obişnui i utilizează informa ii în
vederea determinării cauzelor comportamentelor sociale” (Ilu , 2000, 37);
- Atunci când percep iile, inferen ele şi procesele mnemotehnice se referă nu doar la rela ii
interpersonale (la judecă i asupra altor persoane) ci şi la situa ii şi grupuri sociale, la în elegerea
lumii în ansamblul ei, avem de-a face cu cogni ia socială. Aici se au în vedere în mod special
strategiile de cunoaştere cotidiană pe care le folosesc oamenii obişnui i şi tipurile de erori care pot
surveni.
Comparativ cu teoria învă ării sociale, abordarea cognitivă se deosebeşte prin două
particularită i majore:
1. Concentrarea teoriilor învă ării sociale mai degrabă pe prezentul percep iilor unei persoane decât
pe rolul percep iilor trecute (ca în cazul teoriilor cognitive);
2. Teoriile cognitive accentuează importan a perceperii, definirii şi interpretării personale
(subiective) ale situa iei şi nu pe cele „obiective” ale situa iei, aşa cum ar părea ea pentru un
observator neutru, din exterior.
IV. Teoriile cost-beneficiu pornesc de la postulatul conform căruia oamenii se ghidează după
principiul de a ob ine beneficii cât mai mari cu costuri cât mai mici. În cadrul acestei abordări se
pot regăsi o serie de abordări:
- Luarea deciziei de a ac iona într-un fel sau altul este rezultatul unui proces de evaluare din partea
subiectului uman a avantajelor şi dezavantajelor tuturor alternativelor posibile;
- Pe lângă raportul cost-beneficiu (avantaje-dezavantaje), oamenii au în vedere probabilitatea cu
care acest raport se poate realiza, adică o estimare a câştigurilor şi costurilor aşteptate de către
individ: „În decizia de a adopta o alternativă sau alta, indivizii combină deci doi factori: 1) valoarea
rezultată din raportul cost-beneficiu a unei variabile şi 2) probabilitatea, expectan a ca respectivul
rezultat să se şi realizeze dacă se adoptă o anumită variantă („expectancy-value theory”)” (Ilu ,
2000, 38).
- Teoria schimbului social: indivizii se ghidează în luarea diferitelor decizii gândind mereu ce
decizii va lua celălalt. În mod asemănător unei partide de şah, strategiile individului se modifică în
func ie de presupusele (sau realele) strategii ale celuilalt (cu care se interac ionează);
8
9. - Teoria echită ii (Adams, 1965) postulează că oamenii se compară cu ceilal i în func ie de raportul
dintre costurile şi beneficiile pe care le angajează într-o activitate. Conform acestei teorii, nu
mărimea costurilor şi beneficiilor celor două persone contează, ci raportul dintre ele: “e crucial de
men ionat că indivizii judecă echitatea sau inechitatea după felul în care percep acest raport, ceea
ce poate fi departe de situa ia reală” (Ilu , 2000, 39).
Ori de câte ori indivizii percep o inechitate (inegalitate între cele două raporturi) – de obicei
în defavoarea lor – aceştia vor avea tendin a de a restabili echitatea, prin două tipuri de solu ii:
- comportamentale: se micşoarează costurile sau se măresc beneficiile proprii şi ale celuilalt,
dacă este posibil;
- cognitive: micşorează sau măresc costurile şi beneficiile doar în plan perceptiv-interpretativ şi
nu la modul efectiv.
V. Teoriile normelor şi a rolurilor sociale accentuează importan a factorilor macro-socioculturali:
- În cadrul fiecărei culturi func ionează un set de valori şi norme sociale de mare generalitate, dar
care pot diferi de la o cultură la alta (de exemplu, predominan a individualismului în culturile
occidentale şi a colectivismului în cele asiatice);
- Pe lângă valorile şi normele generalizate la nivelul unei culturi, există norme şi reguli legate de
pozi iile pe care individul le ocupă în societate – statusurile sociale, care sunt concretizate sub
forma rolurilor sociale, cărora li se asociază o serie de drepturi sau îndatoriri (scrise sau nu) fa ă de
semenii săi;
- Rolurile sociale sunt direct complementare, aproape fiecărui rol corespunzându-i un contra-rol (de
exemplu, perechile: părinte-copil; şef-subordonat etc.). Rolurile sociale sunt concepte-cheie în
psihologia socială, dar sunt judecate în mod diferit, de către indivizi concre i, cu personalitate
proprie.
VI. Interac ionismul simbolic, abordare teoretică care pleacă de la o serie de postulate:
- Oamenii ac ionează fa ă de obiecte şi persoane pe baza în elesului pe care acestea le au pentru ei.
Cu alte cuvinte, trebuie să ne plasăm în pozi ia persoanei (persoanelor) care interac ionează şi să
analizăm contextul în care interac ionează;
- În elesurile sunt rezultatul interac iunilor sociale, fiind produse colective, născute şi structurate
datorită vie ii în comun. Simbolurile pe baza cărora se interac ionează au în elesuri împărtăşite,
comune, fără de care nu ar fi posibilă cunoşterea şi predic ia conduitei semenilor noştri;
- Oamenii nu recep ionează şi nu vehiculează simboluri şi în elesuri în mod mecanic, ci le
adaptează la schimbările survenite în existen a proprie;
- Individualul şi socialul sunt doi termeni care sunt nu pot fi concepu i unul fără celălalt:
„ Nu po i în elege indivizii fără a examina societatea care i-a modelat şi îi remodelează continuu şi
e imposibil de în eles societatea fără a avea în vedere profilul personalită ii membrilor ei, care o
definesc şi o redefinesc perpetuu” (Ilu , 2000, 43).
La finalul prezentării principalelor categorii de teorii de nivel general din psihologia
socială, Petru Ilu ine să reamintească că acestea sunt „teorii slabe” - stând sub semnul vagului, în
compara ie cu cele din domeniul ştiin elor exacte.
Fiind vagi, prezintă avantajul unui caracter mai flexibil, mai adaptabil la diferitele contexte
sociale, în cadrul cărora au o func ie orientativă în explicarea şi predic ia fenomenelor psihosociale.
De aceea, este necesară dezvoltarea teoriile de rang mediu (intermediar), care sunt mai
operante în cadrul diferitelor contexte sociale, datorită faptului că se plasează la un nivel
intermediar între explicarea unor fenomene foarte specifice (prin intermediul teoriilor de rang
elementar, al generalizărilor) şi teoriile de ordin general, prezentate anterior.
9
10. IV. Metodologia cercetării în Psihologia Socială
Metodele de cercetare utilizate în psihologia socială sunt extrem de variate, dar pot fi
clasificate în două tipuri majore de metode: metode experimentale şi metode nonexperimentale.
Alegerea metodei potrivite este condi ionată de o serie de factori, între care pot fi enumerate:
natura ipotezei, resurse disponibile (timp, resurse financiare, participan i), restric iile etice etc.
(Boncu, 1998).
I. Metode experimentale
A. Experimentul de laborator
În ceea ce priveşte psihologia socială actuală aceasta este o ştiin ă preponderent experimentală:
statisticile arată că experimentul de laborator a fost utilizat în aproximativ 2/3 din studiile efectuate
între grani ele acestei ştiin e.
Ştefan Boncu (1998, 2004) descria astfel etapele realizării unui experiment de laborator:
a) Punerea problemei
De obicei formulată sub forma unei întrebări, o problemă demnă de o abordare prin metoda
experimentului trebuie să aibă o caracteristică fundamentală: să fie solvabilă – la întrebarea
respectivă trebuie să se poată răspunde cu instrumentele pe care le are la îndemână psihologul.
b) Formularea ipotezei
Cea de-a doua etapă este consacrată formulării unei tentative de solu ionare a problemei
ştiin ifice, adică a ipotezei. Ipoteza este considerată empirică pentru că se referă la fenomene
observabile.
c) Selec ia participan ilor
Selec ia persoanelor a căror comportament va fi observat este un proces multicriterial,
dependent în primul rând de natura problemei.
În ultimele decenii se manifestă tendin a de înlocuire a termenului de “subiect” (care sugerează
o rela ie de subordonare fa ă de experimentator sau chiar faptul că persoanele în cauză sunt folosite
de către acesta) cu cel de “participant”, dată fiind importan a acestor persoane la progresul ştiin ei.
La începutul desfăşurării experimentului, pe baza principiului randomizării (al repartizării la
întâmplare) participan ii vor fi incluşi în grupuri astfel încât acestea (grupurile) să fie aproximativ
echivalente.
Ulterior psihologul administrează un tratament experimental unuia sau unora dintre grupuri
(care se numesc grupuri experimentale) sau un tratament standard sau normal unui alt grup, numit
grup de control.
În relativ multe cazuri, grupul de control nu se foloseşte preferându-se administrarea
tratamentului experimental în grade diferite mai multor grupuri experimentale.
d) Efectuarea testelor statistice
După aplicarea tratamentului experimental, datele culese sunt transformate în cifre şi analizate
prin intermediul statisticii. Pentru a stabili dacă diferen a nu a fost determinată de manipulare sau a
apărut din întâmplare, experimentatorul apelează la un test statistic care va fi ales în func ie de tipul
datelor şi design-ul cercetării.
e) Generalizarea ipotezei ini iale
La sfârşitul unui experiment reuşit se poate certifica faptul că ipoteza este adevărată pentru
condi iile specifice în care a fost testată.
Un adevăr valabil numai în condi ii extrem de specifice este însă neinteresant pentru progresul
ştiin ei.
Ca atare apare necesitatea ca experimentatorul să confere cât mai multă generalitate
concluzilor sale. Cu cât se generalizează mai mult rezultatele unui experiment, cu atât cresc şansele
de eroare.
De aceea generalizarea trebuie făcută foarte prudent şi în urma efectuării şi a altor
experimente, pornind de la aceeaşi ipoteză.
10
11. f) Predic iile
O ipoteză confirmată devine suport pentru prezicerea faptului că un nou lot de participan i se
va comporta identic cu lotul original.
Acestă predic ie se află în legătură cu un alt aspect important al metodei ştiin ifice, replicarea.
Aceasta se referă la faptul că experimentatorul însuşi, sau alt experimentator să poată realizeaza un
alt experiment în care procedurile din primul experiment sunt repetate întocmai, iar rezultatele
ob inute să fie la fel ca în cazul experimentului care a fost replicat.
g) Explica ia
Aceasta este etapa finală a metodei experimentale, prin care experimentatorul încearcă să
explice ceea ce a găsit făcând apel la o teorie mai generală sau formulând o lege empirică cu privire
la rela ia dintre variabila independentă şi variabila dependentă, mai ales dacă aceasta a fost
confirmată într-o replică a experimentului.
B. Experimentul de teren.
În psihologia socială se utilizează şi experimentul de teren care are ca principale caracteristici
(Boncu, 2004):
1. În teren variabilele pot avea o intensitate mai mare decât în laborator;
2. În teren se poate profita de existen a unor variabile care nu pot fi reproduse în laborator (în
general din motive etice);
3. Spre deosebire de experimentele de laborator (realizate într-o perioadă scurtă) frecven a şi
durata variabilelor se manifestă la dimensiuni reale datorită desfăşurării naturale a fenomenelor
psihosociale.
4. În studiile de teren se respectă structura temporală autentică a evenimentelor;
5. În acest tip de experiment se studiază unită ile naturale de comportament ce apar în medii
specifice. În general, participan ii fac ceea cea ar fi făcut dacă cercetarea nu ar fi avut loc.
6.
În raport cu experimentul de laborator, experimentul de teren are o serie de dezavantaje:
1. Dificultatea de repartizare a participan ilor;
2. Posibilul refuz al persoanelor de a participa în condi iile ce presupun tratament experimental;
3. Eterogenitatea în aplicarea tratamentului experimental;
4. Contaminarea rezultatelor tratamentelor experimentale, rezultată din comunicare şi compara ii
sociale între participan i;
5. Probleme etice ale măsurării fără ştirea subiec ilor.
II. Metode non-experimentale
Aplicarea sistematică a experimentului este metoda dominantă în psihologia socială actuală.
Există situa ii în care efectuarea unui experiment cu scopul de a testa o ipoteză specifică este cu
totul imposibilă. Restric iile pot proveni fie din dificultatea manipulării, fie din obligativitatea
respectării codului deontologic al profesiei
Principale metode non-experimentale utilizate în psihologia socială actuală sunt:
a) Cercetarea corela ională
Corela ia se referă al acea rela ie între două variabile în care creşterea sau descreşterea unei
variabile poate fi prezisă din schimbările în cea de-a doua variabilă.
b) Studiul documentelor
Este o metodă non-experimentală de colectare a datelor, foarte utilă pentru investigarea
fenomenelor ce se desfăşoară pe scară largă, uneori la scara întregii societă i. Studiul documentelor
presupune asamblarea unor date produse în cadrul func ionării unei unită i sociale sau produse de
al i cercetători.
c) Studiul de caz
Permite o analiză aprofundată a unui singur caz (o persoană, un grup sau a unui eveniment).
Este folosit cu preponderen ă în aplica iile psihologiei sociale în cadrul diferitelor medii
organiza ionale.
11
12. d) Ancheta psihosociologică
Se poate realiza prin interviu structurat sau prin chestionar. În ambele cazuri, întrebările pot fi
închise sau deschise. Principalul avantaj al metodei provine din faptul că se poate aplica multor
subiec i fără eforturi considerabile.
În cazul psihologiei sociale, două metode sunt fundamentale (Ilu , 2000, 46-47):
- Experimentul, care are ca avantaje rigurozitatea şi controlul variabilelor, dar şi dezavantajul
„artificialită ii” (al posibilei distan e între via a reală şi ceea ce constituie tratamentul
experimental);
- Cercetările corela ionale, care urmăresc să descopere ce asocia ii, corela ii, dependen e există
între variabilele care (spre deosebire de experiment) nu au fost manipulate de cercetător.
Culegerea de informa ii poate fi făcută prin observa ie, anchetă, interviuri, diferite statistici şi
documente. Avantajul major al studiilor corela ionale este dat de reflectarea comportamentelor
naturale (neprovocate) ale indivizilor. Dezavantajul pregnant se referă la faptul că stabilirea unei
corela ii nu indică sensul cauzal: dacă două variabile A şi B sunt corelate, nu se ştie dacă A este
cauza lui B sau invers; ba mai mult, este posibil ca A şi B să coreleze puternic datorită ac iunii
uneia sau mai multor variabile.
Referindu-se la utilizarea diferitelor metode de cercetare în psihologia socială, Petru Ilu
(2000, 46-47) identifica o serie de probleme metodologice:
a. Psihologia socială, la fel ca şi alte ştiin e socio-umane, utilizează un set comun de metode,
nedispunând de metode specifice. Deoarece nu există metode specifice, studiile psihosociologice
pot fi uşor percepute că ar apar ine altor domenii, mai ales de către persoane care nu cunosc
specificul acestei ştiin e.
b. Este necesară efectuarea unei metaanalize a studiilor efectuate pe o temă sau alta, deoarece este
relativ frecventă situa ia când rezultatele diferitelor studii sunt diferite:
c. Studiile de psihologie socială ridică numeroase probleme de natură etică, mai ales în cazul celor
în care se foloseşte înşelarea (pacălirea) unei păr i a participan ilor (en.: „deception”), în vreme ce
al ii sunt complici ai exprimentatorului:
Inducerea în eroare a participan ilor este o sursă puternică de nemul umire din partea
participan ilor, care sunt puşi uneori să îndeplinească sarcini care le provoacă neplăceri şi stres sau
pot dezvolta reprezentări şi atitudini negative fa ă de studiile de psihologie socială, care se pot
difuza în rândul opiniei publice.
De aceea, se preferă o limitare drastică a utilizării înşelării participan ilor, doar în cazurile în
care este absolut necesar. În cazul în care utilizarea înşelării participan ilor nu poate fi evitată,
trebuie respectate următoarele direc ii de ac iune:
- se iau toate măsurile posibile pentru protejarea siguran ei fizice şi psihice şi pentru respectarea
drepturilor participantului;
- se utilizează o serie de tehnici concrete de ameliorare sau eliminare a efectelor inducerii în eroare:
i) Consensul informativ, care presupune o informare prealabilă a participan ilor (înainte de
începerea experientului) asupra duratei acestuia, asupra condi iilor de desfăşurare, cine participă
şi precizarea faptului că au libertatea totală de a participa sau nu şi de a se retrage oricând în
timpul experimentului;
ii) Informarea post-experiment („debriefing”), în cadrul căreia participan ilor li se dau toate
informa iile, se explică de ce a fost nevoie de tactica înşelării. Participan ii sunt ruga i să pună
întrebări şi să îşi exprime opiniile în legătură cu modul de desfăşurare şi utilitatea
experimentului desfăşurat.
12
14. În general. oamenii îşi văd propria persoană mai mult ca fiind caracterizată în baza unor
trăsături pozitive decât a unora negative.
Atunci când se compară cu ceilal i, persoanele se evaluează mai favorabil, se consideră a fi
mai buni decât ceilal i si îşi atribuie controlul asupra evenimentelor pozitive din propria lor via ă.
Aceste “flatări” la adresa propriei persoane se manifestă şi atunci când persoana nu este pusă,
în mod expres, să se autoaprecieze.
În actul autoapreciativ apar, în mod obişnuit, o serie de mecanisme pe care persoana le
foloseşte pentru a-şi proteja propria stimă de sine:
1. Bias∗- uri care servesc Sinelui
În acestă categorie pot fi încadrate diferen ele de apreciere la adresa propriei persoane în caz
de succes sau eşec, aprecierile hiperpozitive în ceea ce priveşte viitorul personal ş.a.m.d..
2. Self - Handicapping
Aparent paradoxal, oamenii dezvoltă comportamente elaborate pentru a îşi “sabota” propriul
comportament, în scopul de a îşi furniza o justificare “la îndemână” în cazul unui eşec.
Deşi subminarea eforturilor personale este o opera ie de un succes aproape egal cu cel al
“fabricării” de scuze (reuşind izolarea Eului de un eventual eşec), se deosebeşte de aceasta prin
“costurile” mari pe care le presupune, putându-se solda cu reducerea “presiunii”
interioare spre realizarea succeselor în activitate (a complexului motiva ional care o generează) şi
cu creşterea riscului de eşec.
3. Compara iile în jos ( “Downward Comparasion”)
Atunci când stima de sine a unei persoane este pusă în joc, compara ia socială este făcută în
sensul căutării unui comportament soldat cu eşec (pentru persoana cu care se face compara ia), al
comparării cu cei care sunt inferiori persoanei în cauză dintr-un anumit punct de vedere, sau al
raportării la cei care sunt mai pu in ferici i decât aceasta (sau considera i a fi mai lipsi i de noroc).
Chiar si în absen a unei compara ii cu alte persoane, este observabilă (în mod direct) tendin a
oamenilor de a îşi considera propriile aspecte negative ale personalită ii ca fiind universal - valabile
iar pe cele pozitive a fi unice, personale.
B. Prezentarea Sinelui – Componenta comportamentală
Considerarea prezentării sinelui ca drept o componentă distinctă a Sinelui îi este datorată lui
Goffman (1959 - The Presentation of Self in Everyday Life). Prezentarea sinelui este alcătuită,
după Brehm şi Kassin (1990, 85-88) din strategiile pe care oamenii le folosesc pentru a modifica
ceea ce gândesc ceilal i despre ei, având două componente:
I. Prezentarea strategică
Compusă din comportamente de prezentare motivate de dorin a de a câştiga putere,
influen ă, simpatie sau aprobare, prezentarea strategică are două modalită i principale de realizare:
- cea de a merge împreună cu al ii - pentru a fi plăcut de aceştia;
- cea de promovare a Sinelui, tip de comportament motivat de dorinta de a ieşi în fa ă şi de
a fi respectat pentru competen a proprie.
II. Verificarea Sinelui
Cel de-al doilea aspect al prezentării Sinelui este verificarea Sinelui, compus din
comportamentele motivate de dorin a persoanei de a-şi completa imaginea bună “prezentată”, în
sensul de a-i mări precizia.
∗
Termenul de „bias” poate fi tradus din engleză ad litteram ca „tendin ă” sau „părtinire”. În psihologia
socială, termenul este întrebuin at pentru a descrie „un mod specific al indivizilor, o tendin ă a acestora de a
selecta anumite informa ii şi de a oculta alte informa ii, precum şi o modalitate de prelucrare a informa iilor,
care conduce la rezultate discrepante fa ă de ra ionamentele ştiin ifice” (Chelcea şi Ilu , 2003,60).
14
15. Modalită ile în care se face prezentarea Sinelui diferă de la o persoană la alta (uneori în mod
considerabil în cadrul aceluiaşi context socio-cultural) în special în ceea ce priveşte propor ia pe
care individul o acordă laturii strategice sau de verificare a promovării Sinelui.
Aceste diferen e sunt în legătură cu ceea ce Mark Snyder (1987) numea prin termenul de
“monitorizare a Sinelui” (Boncu, 1996): “Prin self-monitoring Snyder în elege capacitatea
persoanei de a exercita control, în func ie de situa ie, asupra auto-prezentării verbale şi non-
verbale”.
C. Fundamentele cognitive
Recunoaşterea propriei persoane drept o entitate distinctă este primul pas către realizarea
conceptului de sine, definit ca “suma totală a convingerilor unei persoane despre atributele sale
personale”.
După producerea acestei recunoaşteri, conceptul de sine este modelat datorită implicării
factorilor sociali. C.H.Cooley folosea termenul de “looking-glass-self” pentru a descrie procesul,
idee dezvoltată de G.H.Mead, care considera că autocunoaşterea este dependentă de imaginile pe
care şi le face individul privind ceea ce gândesc ceilal i (cei semnificativi) despre el şi de
încorporarea acestora în propriul concept de sine.
Fundamentele cognitive ale Sinelui se referă la modalită ile de formare a conceptului de sine,
pornind de la câteva surse majore de informa ii: introspec ia, observarea propriului comportament
(percep ia de sine), informa iile ob inute de la al ii (prin compararea cu ceilal i şi imaginea socială
de sine - metapercep ia) şi memoria evenimentelor trecute (organizate în func ie de propriul Eu).
În cadrul aspectelor cognitive se încadrează şi schemele despre sine.
a. Introspec ia- Demersul introspec iei este bazat pe opinia larg răspândită conform căreia
autocunoaşterea “cere” actul introspec iei, al autoreflectării asupra celor mai lăuntrice gânduri şi
sentimente personale - convingere care, reflectată în planul cunoaşterii ştiin ifice a fost punctul de
plecare al unei metode şi a unei orientări în psihologie.
Pornind de la o afirma ie a lui Paul Fraisse, I. Radu (1994) sublinia faptul că introspec ia nu
poate fi sursa unică a conceptul de sine, fiind necesară luarea în considera ie şi a altor surse:
“Autoobserva ia este de fapt aplicată asupra propriei persoane, ceea ce înseamnă nu
numai cunoaşterea gândurilor, sentimentelor şi aspira iilor intime (=introspec ie ), ci şi cunoaşterea
din activitatea proprie, din succese şi eşecuri, din actele rela iilor cu semenii, din încercările vie ii
etc.
b. Percep ia propriului comportament poate fi luată în considera ie ca sursă de informa ie dacă se
acceptă faptul că o persoană poate învă a despre sine în acelaşi fel în care înva ă ceilal i despre el -
prin referire la propriul comportament.
În ceea ce priveşte modalită ile în care oamenii realizază acest tip de învă are, Brehm şi
Kassin aminteau:
i) Teoria autopercep iei (self - perception theory, Daryl Bem - 1972) conform căreia oamenii
afla i în dificultatea de a-şi interpreta propriile trăiri fac inferen e despre propria lor persoană pe
baza observării propriului lor comportament, folosindu-se în aceste sens si de o serie de indici
interiori (internal cues ).
ii) Teoria identificării ac iunii (action identification theory”- Robin Vallacher şi Daniel Wagner
(1985, 1987) care afirmă faptul că interpretarea actelor propriului nostru comportament la un
nivel înalt sau scăzut stă la baza autopercep iei.
c. Influen a altor oameni
Această sursă de informa ie utilizată în formarea conceptului de sine şi-a găsit consacrarea în
cadrul psihologiei sociale o dată cu elaborarea teoriei compara iei sociale (Leon Festinger),
conform căreia oamenii îşi evaluează propriile lor capacită i şi opinii prin compara iile pe care le
fac cu al ii.
Orientarea către această sursă este accentuată în cazul în care persoana nu este sigură de
propriile-i disponibilită i şi opinii, iar informa iile obiective referitoare la acestea nu sunt valabile.
Compara ia socială se face, o dată apărută situa ia de incertitudine, cu cei percepu i a fi
similari.
15
16. Compara ia cu altul si înscrierea (situarea) în reperele oferite de contextul social completează
datele furnizate de percep ia propriului comportament, la toate acestea adăugându-se opinia
grupului, care, după expresia lui I.Radu, “...constituie matricea în care se cristalizează imaginea de
sine”.
d. Memoria autobiografică - Amintirile unei persoane despre secven ele de evenimente care i-au
afectat, în mod direct, existen a fac posibilă existen a conceptului de sine, fiind ghidate de Eu în cel
pu in trei modalită i:
a. Efectul referin ei de sine (T. Rogers, Kuipert şi Kirken, 1977), prin care informa iile sunt
reamintite mai bine atunci când sunt relevante pentru sine decât atunci când nu sunt;
b. Bias-ul egocentric, efect care are ca rezultat rememorarea evenimentelor trecute prin
plasarea propriului Eu în loc central;
c.Highsight bias - tendin a de autoconsiderare a individului ca având capacitatea de control
asupra evenimentelor trecute (ştiam eu că o să se întâmple aşa).
Nu toate evenimentele trecute au aceeaşi relevan ă când este vorba despre imaginea despre
propria persoană. În acest sens, I. Radu (1991) indica dinamica succeselor şi eşecurilor proprii
drept o sursă importantă de autocunoaştere. C.Mamali (1981) insista asupra rolului experien elor
cruciale ale individului asupra evolu iei ulterioare a acestuia.
Schemele despre Sine
Toate cele patru surse ale formării conceptului de sine se află sub inciden a unor mecanisme de
apărare, mecanisme care scapă controlului conştinent.
Problema care preocupă pe diferi ii specialişti ai ştiin elor socio-umane (în special pe cei din
domeniul personologiei, ai psihologiei dezvoltării şi ai psihologiei sociale) este aceea a esen ei
conceptului de sine.
După Hazel Markus (1977) moleculele conceptului de sine sunt schemele despre sine, care
sunt folosite de persoană în prelucrarea informa iei personal relevante. Schemele sunt importante
pentru că ajung să conducă persoana la interpretarea şi reamintirea experien elor proprii de via ă în
acord cu anumite teme care sunt personal relevante.
Conceptul de sine nu este o entitate statică (o dispunere fixă a acestor scheme) ci, dimpotrivă,
una dinamică.
În orice act de gândire asupra propriei persoane se face referin ă atât la aspectele actuale cât şi
la cel posibile, fapt care influen ează întreaga activitate a individului.
Multitudinea de referiri la diferitele scheme despre sine nu produce o confuzie de identitate
pentru că acestea sunt organizate într-un întreg coerent şi în plus apare complexitatea Sinelui -
definită după numărul de identită i distincte ale unei persoane date, trăsătură care ac ionează ca un
filtru în fata evenimentelor stresante.
VI. Percep ia socială
În ceea ce priveşte modalită ile de percepere a obiectelor şi fenomenelor fizice au fost stabilite
o serie de legită i a căror ac iune s-a dovedit a fi relativizată în condi iile în care apare influen a
factorului social în percep ia stimulilor fizici.
IIustrative în acest sens sunt experimentele privind distorsiunile produse în percep ia timbrelor
poştale sau a monezilor (Radu, Ilu şi Matei, 1994, 37), apărute atunci când acestea sunt încărcate
de semnifica ii socio-culturale. De exemplu, monezile cu valori mai mari sunt percepute de către
participan ii la un experiment ca fiind mai voluminoase decât cele cu aceeaşi dimensiune, dar
având valori mai mici.
Aceste date experimentale vin să sus ină o mai veche observa ie a lui Otto Klimberg , conform
căreia “percep ia a devenit într-o foarte mare măsură un fapt de psihologie socială” , fiind supusă
ac iunii a două categorii de factori (Golu , 1970):
16
17. a) factori structurali, derivând din natura stimulilor fizici sau din efectele produse de aceştia în
sistemul nervos central;
b) factori func ionali, derivând din trebuin e, dispozi ii, experien e trecute, memoria subiectului.
Percep ia socială este definită ca “segment al procesului cognitiv adică modul în care individul
ajunge să-şi formeze o imagine despre sine şi în acelaşi timp, felul cum se conturează impresiile,
aprecierile despre ceilal i”. (Radu, Ilu şi Matei, 19). Acelaşi fenomen este descris în mod
asemănător, ca: „proces cognitiv, conştient realizat în cadrele experien ei sociale a individului prin
folosirea tiparelor (patterns) culturale existente, a sistemului de simboluri verbale ale limbii, cu
semnifica iile generalizate existente în colectivitate” (Ana Bogdan-Tucicov, 1981, 185-187).
În acest sens, se poate distinge între percep ia colectivă (“mod colectiv generalizat de a reflecta
similar fenomenele”) , perceperea celuilalt (“ca percepere de către subiect a altei persoane”),
diferită de perceperea de sine (“care este o percep ie a propriei personalită i cu referire la celălalt”).
Percep ia socială are “două laturi” (Brehm şi Kassin) fiind vorba, de fapt, de două procese de
cunoaştere similare (de sine şi de altul): “ În ultimă analiză, în cunoaşterea de sine individul
utilizează în mare măsură acelaşi tip de informa ie (subl. aut.) ca şi în cunoaşterea de altul. Nu
există autopercep ie, autocunoaştere, înainte de ac iune, de cunoaştere de altul” (Radu, Ilu şi
Matei, 21).
Percep ia socială, astfel definită, are atributele specifice fenomenelor de “întâlnire a socialului
cu psihologicul în formula structurală a omului” (Golu, 1989, 18) - fenomenele psihosociale fiind
astfel abordabilă din perspectiva psihologiei sociale.
O latură a percep iei sociale, cea referitoare la constituirea Sinelui, a fost abordată în capitolul
anterior. În continuare va fi prezentată a doua latură, percep ia socială a persoanelor.
Există modalită i aproape automate de percep ie a persoanelor (Brehm şi Kassin, 1990 , 97-
102) , care fac apel la:
1. Patternuri de trăsături (fizice, de ordin demografic sau social)
În mod curent, persoanele sunt percepute prin intermediul trăsăturilor fizice, de fapt prin
intermediul unor patternuri ale acestor trăsături fizice, la care se adaugă, pentru a completa
imaginea, luarea în considerare a caracteristicilor de ordin demografic şi social ale acestora.
Acest mod de operare este întâlnit mai ales în situa iile în care nu există motiva ia de a se
forma o impresie precisă.
2. Situa iile – scenariu (“The Scripts of Life”)
Constituite cu referire la situa iile de via ă mai frecvente, aceste sunt preconcep ii asupra a
ceea ce este probabil să apară într-o situa ie anume.
Datorită faptului că sunt elaborate func ie de contextele sociale din care face parte individul,
cunoaşterea acestor “scenarii” furnizează condi iile de context necesare pentru în elegerea şi
aprecierea manifestărilor verbale şi nonverbale ale persoanelor, influen ând percep ia acestora.
3. “Probele” de comportament
Perceperea corectă a mişcărilor corpului uman nu generează dificultă i în actul percep iei
celuilalt. Problematică este în desfăşurarea acestui proces semnifica ia relativă dată de diferitele
persoane care observă acelaşi act comportamental.
Principalele diferen e în perceperea actelor comportamentale sunt date de modalitatea în care
oamenii împart “curgerea” naturală a comportamentului persoanelor observate în secven e mai
mici, pentru a-l putea observa mai uşor. Cu cât observatorul ştie mai multe despre o persoană sau
eveniment, cu atât mai pu in va sim i nevoia de a zăbovi asupra mai multor puncte ale
comportamentului persoanei observate (de a-i “ împăr i” comportamentul).
Interac iunea cu alte persoane se face pe baza cunoaşterii (cel pu in aproximative) a felului în
care ceilal i gândesc şi ac ionează într-o situa ie anumită, această cunoaştere fiind o precondi ie
obligatorie a eficien ei interac iunilor între persoane.
17
18. Pentru a putea în elege îndeajuns comportamentul celorlal i până la stadiul în care să poată
face predic ii asupra acestuia, orice persoană încearcă să afle dispozi iile celorla i, stările relativ
stabile ale acestora.
Cum nu este posibil să se vadă (la modul propriu) aceste dispozi ii, solu ia care este
adoptată este aceea a ob inerii acestora (prin inferen ă) din ceea ce o persoană zice şi face,
printr-un proces de atribuire: „proces cognitiv prin care oamenii asociază cauze propriilor
comportamente sau comportamentelor altora” (Chelcea şi Ilu , 2003, 52).
Cu alte cuvinte, se produce o atribuire a unor dispozi ii psihice pe baza datelor observabile -
manifestările comportamentale ale persoanei supuse actului percep iei sociale la care are acces
cel / cei interesa i de cunoaşterea acesteia, iar aceste dispozi ii sunt considerate cauze ale
comportamentelor observate.
Primele deschideri teoretice în acest domeniu apar in lui Fritz Heider (1958), prin teoria
echilibrului cognitiv : “Construindu-şi viziunea asupra realită ii prin interpretare guvernată de
principiul coeren ei, al echilibrului, individul trece dincolo de datele accesibile nemijlocit prin
observa ie pentru a putea explica, în elege, pentru a-şi putea adapta propriul comportament. ...
Producerea sensului este un proces de atribuire. Situarea cauzei constă în atribuirea - în mod
subiectiv, dar nu arbitrar – unei cauze sau a unui set de cauze pentru un eveniment sau
comportament observate ... Atribuirea este ceea ce permite elaborarea elementelor universului
cognitiv prin inferen e pornind de la observa ie” (Radu, Ilu şi Matei, 1994, 51).
Heider arăta că orice persoană este un “mic savant” în domeniul social în care îşi
desfăşoară existen a, găsind explica ii (făcând atribuiri) asupra comportamentelor manifestate în
respectivul domeniu.
În psihologia socială există mai multe teorii referitoare la aribuire, cum ar fi:
a) Teoria inferen elor corespondente (Edward Jones, Kaith Davis, 1965 )
Conform acestei teorii (care se referă, în fapt, doar la hetero – atribuiri) atribuirile despre
caracteristicile unei persoane se fac atunci când: ac iunea persoanei respective a fost aleasă în mod
liber de către aceasta, cel în cauză este capabil să o desfăşoare şi are posibilitatea alegerii ac iunii.
În cazul în care ac iunile depăşesc compenten a ac ională a actorului sau nu sunt dorite de
acesta (după aprecierea observatorului), acestea sunt considerate ne-pertinente, iar în cazul în care
ac iunea este percepută a fi impusă, ea este considerantă ca fiind ne-informativă (în sensul că nu
aduce nici un element relevant despre trăsăturile definitorii ale persoanei vizate).
b) Teoria lui Harold Kelley (1967)
Această teorie este bazată pe principiul covaria iei, conform căruia oamenii atribuie un
comportament unor factori care sunt prezen i atunci când se manifestă respectivul comportament şi
lipsesc când acesta nu se produce, fiind vorba de o variantă “profană” a analizei de varian ă.
Modelul covaria iei introduce o serie de elemente suplimentare fa ă de modelul inferen elor
corespondente în explicarea modului în care subiectul - savant (psiholog) naiv realizează atribuirile
în cazul percep iei persoanelor:
i) Schemele cauzale - spre deosebire de omul de ştiin ă, care efectuează o analiză de varia ie
completă, omul obişnuit (aflat în posesia unei informa ii par iale, în criză de timp sau fiind prea
pu in motivat în perceperea celuilalt) efectuează doar inferen e (atribuiri) incomplete, apelând
deseori la elemente care in de experien a trecută, la concep ia personală (conturată pe parcursul
existen ei sale) despre maniera în care anumite tipuri de cauze interac ionează pentru a da un
efect determinat, apelând, astfel, la o serie de “scheme cauzale”.
ii) Auto – atribuirea, hetero – atribuirea. Pentru Kelley, cele două modalită i de atribuire sunt
identice, cu excep ia obiectului atribuirii, care este comportamentul propriu, respectiv al unei
alte persoane. Această opinie a generat o dispută aprinsă între adep ii punctului de vedere
conform căruia cele două modalită i ar fi, în mod fundamental, identice şi cei care, dimpotrivă,
18
19. sus in faptul că acestea sunt diferite.
iii) Atribuiri interne – externe respectiv atribuirea cauzelor unui comportament unor cauze de
tip extern (situa ionale, legate de mediu) sau intern (legate de persoană).
c) Taxonomia tridimensională - Weiner şi Bernard (1986)
Pe lângă factorii lua i în considerare de Kelley, cei interni (personali) şi cei externi
(situa ionali), Weiner şi Bernard mai propuneau încă două categorii: prima care vizează factorii
stabili sau instabili şi cea de-a doua care vizează pe cei controlabili sau necontrolabili.
Rezultă o taxonomie (care vine oarecum în continuare cu intui iile sim ului comun) şi care
explică diferitele acte comportamentale (proprii şi ale altora) pe baza luării în considerare a acestor
trei categorii de factori. Diferitele tipuri de atribuiri astfel ob inute au importante consecin e în ceea
ce priveşte explicarea propriilor performan e comportamentale, fiind înso ite de schimbări
semnificative de ordin motiva ional şi / sau emo ional.
Erorile în atribuire apar, în principal, ca şi consecin e ale vitezei cu care persoana trebuie să
opereze în atribuire, pentru a putea ob ine un rezultat cu caracter adaptativ în cadrul mediului
psihosocial. Datorită faptului că atribuirile trebuie să aibă loc deseori în timp scurt, aceste erori în
atribuire sunt, practic, inevitabile. Erorile în atribuire pot fi subsumate câtorva categorii principale:
I. Eroarea fundamentală de atribuire
Reprezintă tendin a de a subestima impactul situa iilor şi de a supraestima rolul cauzelor
personale în determinarea comportamentului celorlal i (“fundamental attribution error” sau
“ultimate attribution error” - Ross, 1977 ). Acestui tip de eroare i-au fost date o serie de explica ii:
- Papalia şi Wendkos (1985, 624): pe de o parte, datorită faptului că, spre deosebire de propriul
nostru comportament (ale cărui influen e le putem cunoaşte), comportamentul celorlal i nu este la
fel de accesibil şi, pe de altă parte, avem tendin a de a-i judeca pe ceilal i în func ie de ceea ce se
întâmplă acum (deoarece o explica ie care ar face referin ă la trecutul respectivei persoane ar fi mai
dificil de construit);
- Witting şi Williams (1984, 566): eroarea fundamentală de atribuire apare datorită tendin ei
conform căreia de multe ori uităm că o secven ă de comportament observată este doar o mică parte
din întregul (extrem de complex) al personalită ii celuilalt ;
- O altă explica ie a fost dată prin prin gradul de atragere a aten iei (salien ă) de către persoana
percepută (Heider, 1958). Conform acestei ipoteze, atunci când gradul de salien ă este mai mare de
partea situa iei (şi nu a persoanei) efectul se poate inversa. Termenul “salien ă” (fr. “saillant”)
apare ca atare în unele traduceri în limba română. Cum nu este vorba de un împrumut lingvistic
definitivat, precizăm coresponden ii româneşti: evident, proeminent, predominant, relevant -
(Doise, Deschamps, Mugny, 1996, 46).
II. Distorsiunea consensului
Presupunerea logică ar fi aceea că în cazul unei ac iuni atipice ar trebui să se solicite atribuirile
personale, iar în cazul ac iunilor tipice (uzuale) procesul atribuirii ar trebui să fie, preponderent
situa ional. Fa ă de această presupunere apar două serii de probleme , date de:
a. Efectul falsului consens, tendin a oamenilor de a supraestima (în sensul atingerii
consensului) părerea celorla i despre propriul comportament, despre opiniile sau atributele
personale. Această tendin ă este datorată unor cauze cognitive (“expunerea selectivă”, care constă
în luarea unor “monstre” de comportament doar de la persoane asemănătoare) şi motiva ionale
(“self – serving motivation” - motiva iile generate de o persoană pentru a se asigura că totul este în
19
20. regulă, corect);
b. Chiar dacă normele sociale corecte sunt la dispozi ia celui care percepe, acesta alege să
neglijeze această informa ie, atunci când este vorba de cifre (“base – rate fallancy”), fiind
demonstrată tendin a oamenilor de a fi relativ insensibili în raport cu informa ia consensuală
prezentată sub formă de cifre sau de probabilită i.
III. “Bias” - urile motiva ionale
Reprezintă tendin a manifestată în cadrul percep iei sociale de protejare a persoanei care
percepe prin crearea de explica ii confortabile ale cauzelor unui comportament observat. Această
tendin ă poate fi, uneori, atât de puternică încât anulează ac iunea erorii fundamentale de atribuire
(Witting şi Williams, 1984, 566) Acest tip de eroare în atribuire se manifestă în principal prin:
1. Credin a într-o lume bună (“belief in a just world”), credin a conform căreia întrega existen ă
umană se desfăşoară într-o lume corectă, unde fiecare primeşte ceea ce merită;
2. Atribuirile defensive – tendin a de a-i considera pe cei cu eşecuri (de diferite tipuri) ca fiind
unicii responsabili pentru acestea, în special atunci când consecin ele acestora sunt severe.
Pentru a avea o imagine completă asupra unei persoane, toate inferen ele făcute asupra
diferitelor tipuri de acte comportamentale trebuiesc închegate într-o imagine unitară şi coerentă,
printr-un proces de integrare a acestor atribuiri personale. Formarea impresiei este rezultatul
integrării informa iei disponibile despre o persoană anume, în vederea formării unei impresii
coerente despre aceasta.
Cu privire la acest proces de integrare în percep ia persoanelor s-au emis o serie de puncte de
vedere teoretice, a căror valabilitate a fost probată experimental:
1) Teoria integrării informa iei (“aritmetica” percep iei sociale) vine să afirme faptul că impresiile
noastre despre diferitele persoane sunt bazate, pe de o parte, pe dispozi ia celui care percepe de a-şi
forma anumite impresii şi, pe de altă parte, pe modalită ile în care acesta face “media” (în func ie
de propriile sale caracteristici) între trăsăturile persoanei – intă ale actului percep iei.
Printre devia iile de la teoria integrării informa iei cele mai cunoscute sunt:
- Bias-ul evaluării pozitive a persoanei (“person pozitivity bias”) – persoanele sunt percepute în
mod mai favorabil (în termeni mai pozitivi) decât grupurile sau obiectele;
- Efectul primarită ii (“priming”), constând în tendin a cuvintelor sau gândurilor care au fost
folosite recent de a reveni cu uşurin ă în sfera conştiin ei, influen ând astfel actul percep iei sociale.
2) Trăsăturile centrale: efectele teoriilor implicite ale personalită ii
În percep ia socială sunt observabile o serie de influen e generate de diferen ele dintre
trăsăturile persoanei (persoanelor) percepute, influen e care sunt date de faptul că în percep ia
socială acestea nu “cântăresc” în mod egal în formarea imaginii despre celălalt.
Conform teoriei echilibrului cognitiv, oamenii simt nevoia de a introduce “ordine” în mediul
social în care îşi desfăşoară existen a, riscând simplificări în unele situa ii (din lipsă de informa ii,
timp sau motiva ie ).
În ceea ce priveşte rela iile interpersonale, această nevoie se concretizează într-o serie de
modalită i specifice: “individul preia etichetări şi clasificări care privesc raporturile cu al ii, precum
şi însuşirile psihice. În felul acesta, el plasează pe ceilal i în categorii sumare pentru a-şi face o idee
cât de cât corectă. Este ceea ce subsumează conceptul teorii implicite ale personalită ii “
(Radu, Ilu şi Matei, 1994, 23).
20
21. Influen a pe care o anume trăsătură o are în ceea ce priveşte modalitatea de influen are a
percep iei globale este pusă în legătură de Solomon Asch (1946) cu gradul de centralitate al
trăsăturii respective.
O trăsătură este cu atât mai “centrală” cu cât are o influen ă mai puternică asupra impresiei
globale, determinând presupunerea că persoana respectivă are, cu siguran ă, şi celelalte
caracteristici care sunt asociate cu aceasta.
Din punct de vedere statistic, există anumite trăsături care pot apărea mai des împreună,
trăsăturile de personalitate “intrând” în patru clase principale:
- pozitiv – social;
- negativ – social;
- pozitiv - intelectual;
- negativ – intelectual.
3) Bias-ul confirmării: de la impresii la realitate
Conform acestui efect, oamenii au tendin a de a căuta, interpreta şi crea informa ii care verifică
în mod curent convingerile lor existente, perseveren a în convingeri fiind prezentă uneori chiar şi
atunci când aceste informa ii au fost discreditate.
O dată ce o opinie a fost formată despre o anumită chestiune particulară, ea este întărită, chiar
fără ca persoana respectivă să încerce să articuleze argumente în favoarea opiniei respective.
Prin simpla punere a oamenilor în postura de a se gândi şi explica de ce o teorie implicită
alternativă ar putea fi adevărată, perseveren a acestui “bias” al confirmării în integrarea informa iei
poate fi redusă sau chiar eliminată.
4) Predic ia care se autoîndeplineşte (“Self - fulfilling prophecy”)
Este procesul prin care aşteptările celui care percepe despre o persoană pot conduce persoana
respectivă în a se comporta într-o asemenea modalitate încât să confirme respectivele expectan e.
În domeniul aprecierii modului în care loc percep ia persoanelor există două puncte de
vedere total diferite:
A. Procesul este unul scurt şi relativ autonom, în cadrul căruia oamenii, fără prea multe
gânduri, efort sau interven ii ale conştin ei de sine, fac ra ionamente scurte şi expeditive despre
ceilal i, bazate în special pe aparen e fizice, no iuni preconcepute sau, uneori, doar o sugestie
comportamentală (Efectul salien ei: ceea ce vezi este ceea ce primeşti);
B. Procesul este relativ subiectiv, sub controlul gândirii oamenilor, care îi observă pe ceilal i
cu aten ie şi îşi păstrează în func iune propriul ra ionament până când analiza asupra persoanei, a
comportamentului acesteia şi a situa iei este completă.
Brehm şi Kassin (1990, 129-145) sus in faptul că este aproape sigur a concluziona că ambele
puncte de vedere sunt corecte. Uneori, procesul este făcut cu viteză, alteori este vorba despre o
desfăşurare ceva mai elaborată. În ambele cazuri, oamenii pot conduce interac iunile cu ceilal i de-
a lungul unui drum definit de impresiile lor ini iale , aceasta putând conduce la “Self – fullfilling
prophecy” .
Cu ajutorul procesului percep iei sociale, deşi acesta are multiple surse de eroare posibile
(descrise anterior), persoanele ob in rezultate adaptative în contextul lor social, fiindcă ei câştigă
treptat experien ă - devenind mai precişi în perceperea celorlal i.
Treptat, ajung să devină acei „mici savan i” despre care vorbea Heider: persoane care atribuie
cu acurate e cauzele comportamentului celorlal i în contextele sociale pe care le cunosc foarte bine.
21
22. VII. Atitudini, valori, comportament
Conceptul de atitudine a fost considerat încă de la începuturile psihologiei sociale drept cel mai
caracteristic, mai indispensabil concept al domeniului. I. Radu (1994, 63) enumeră unele dintre cele
mai cunoscute defini ii date conceptului de atitudine:
E.E. Bogardus:
“O atitudine este o tendin ă pro sau contra fa ă de un element din mediu, care devine astfel o
valoare pozitivă sau negativă. O atitudine are semnifica ie doar în rela ie cu anumite valori”.
G.W. Allport:
“O atitudine este o stare mintală şi nervoasă de pregătire – cristalizată pe baza experien ei –
care exercită o influen ă direc ională sau dinamică asupra răspunsurilor individului, fa ă de toate
obiectele cu care este el în rela ie”.
Al. Roşca:
“O predispozi ie mintală dobândită, mai mult sau mai pu in durabilă, de a reac iona într-un mod
caracteristic (obişnuit favorabil sau defavorabil) fa ă de persoane, obiecte, situa ii, idei sau idealuri
cu care individul vine în contact”.
Orice defini ie a atitudinii încorporează şi o teorie a conceptului. Cu toată diversitatea
defini iilor date, se pot desprinde o serie de note comune (Radu, Ilu şi Matei, 1994, 63-64):
a. Atitudinea este o dispozi ie sau predispozi ie psihică, o propensiune de a reac iona într-un
chip caracteristic fa ă de datele realită ii. În acest sens, atitudinea este considerată drept o variabilă
latentă care poate fi analizabilă în plan experimental prin diferite categorii de variabile dependente
măsurabile: “Practic, atitudinea transpare în coeren a sau consisten a modurilor de comportare ale
individului, în unitatea ori convergen a acestora” .
b. Cuplul atitudini-rela ii este considerat ca reprezentând laturi solidare ale aceleiaşi realită i.
Atitudinile nu numai se dezvăluie în sistemul de rela ii ale individului ci se şi formează gra ie
acestora, prin interiorizarea con inutului lor subiectiv. Pentru A. Chircev, atitudinile manifeste
devin rela ii, iar rela iile interiorizate - privite în timp - constituie atitudini.
c. Atitudinea poate fi privită ca un laitmotiv al rela iilor noastre cu lumea obiectivă, o
“tematizare” a trăirilor în func ie de experien ă, un principiu unificator al actelor noastre de
conduită. Atitudinea nu poate fi echivalată în nici un caz cu o dispozi ie pasageră, ci se referă la o
modalitate mai generală de reac ii fa ă de obiecte, institu ii, valori etc.
d. Definitoriu pentru atitudine este referin a continuă la valori: “…prezen a unui moment de
evaluare, concretizat în selectivitatea rela iilor, a modului de comportament în genere. Cuplul
“atitudini-valori” ine de nucleul persoanei”
e. Atitudinile sunt forma iuni complexe, ca şi obiectul lor. Deşi există autori care descriu (prin
folosirea unui model unidimensional) atitudinea ca pe o evaluare globală a obiectului atitudinii pe o
dimensiune continuă de tip favorabil / defavorabil (Neculau, 2003, 126), mai sugestive sunt
abordările care descriu laturi (fa ete) ale atitudinii.
Aceste laturi / fa ete cuprind con inutul, intensitatea, durata, direc ia etc.. Majoritatea
psihologilor promovează punctul de vedere conform căruia există trei componente ale atitudinii:
1. Componenta afectivă, formată din stări emo ionale şi preferin e evaluative;
2. Componenta cognitivă – opinii şi convingeri;
3. Componenta comportamentală – inten ie comportametală.
Studierea rela iei între atitudine şi comportament a arătat, la fel ca şi existen a cotidiană, că
există atât cazuri de corela ie foarte ridicată între răspunsurile atitudinale şi cele comportamentale,
cât şi corela ii slabe sau chiar manifestări comportamentale contraatituninale (Radu, Ilu şi Matei,
1994, 89-95):
a. Convergen a atitudine-comportament
Este explicată, în primul rând prin faptul că atitudinea este o for ă motiva ională puternică.
22
23. O explica ie alternativă ar fi aceea că (în acord cu teoria disonan ei cognitive) suntem tenta i să
realizăm o convergen ă între evaluările şi comportamentul propriu, atitudinea apărând ca o
“autojustificare” (ra ionalizare) a ac iunilor proprii.
b. Divergen a atitudine-comportament este explicabilă astfel:
- O sursă majoră de abatere de la atitudinea proprie o constituie dezirabilitatea socială, tendin a
subiec ilor de a da răspunsuri sau de a ac iona în conformitate cu ceea ce este dorit în plan social;
- O explica ie mai intuitivă ar fi aceea conform căreia un comportament dat depinde de mai multe
atitudini, iar noi observăm divergen a doar cu una (nu neapărat cea mai relevantă).
- De asemenea, diferen a de timp în care înregistrăm răspunsurile comportamentale şi cele de la
scalele de atitudini este invocată ca o posibilă explica ie. Cu alte cuvinte, dacă intervalul temporal
este destul de mare, s-ar putea ca pe parcurs să se schimbe fie atitudinea, fie comportamentul, fie şi
una şi alta.
În concluzie, între atitudine şi comportament există o rela ie strânsă, dar de tip probabilistic:
“numai cu o oarecare probabilitate putem deduce un comportament dintr-o anumită atitudine şi
invers…dacă avem în vedere o perioadă de timp mai îndeplungată în via a indivizilor şi a
comunită ilor umane, între atitudine şi comportament legătura este de circularitate cauzală ” (Radu,
Ilu şi Matei, 1994, 93).
Ori de câte ori se încearcă schimbarea atitudinii, avem de-a face cu un proces de comunicare.
Pornind de la această axiomă, Ştefan Boncu nota că „psihologia socială studiază schimbarea de
atitudine din punctul de vedere al comunicarii persuasive, punând în eviden ă condi iile în care
mesajul poate sa aibă impact.” Ca atare, teoriile elaborate de psihologii sociali din acest domeniu
disting trei componente ale situa iei de influen ă - sursa, mesajul şi inta - şi explică succesul
persuasiunii în func ie de caracteristicile fiecăreia (Boncu, 2004,19):
I. Caracteristicile sursei de influen ă:
a. Credibilitatea
Pentru ca o sursa sa fie credibilă, ea trebuie sa aibă două calită i: competen ă şi să fie demnă
de încredere.
b. Atractivitatea
Cu cât o sursă a comunicării este mai simpatică, mai atractivă, având mai mult farmec
personal, cu atât va obtine mai multa influen ă şi va putea schimba mai uşor atitudini.
II. Caracteristicile mesajului:
a) Cantitatea de informa ie
De regulă, mesajele lungi şi care par bine informate conving auditoriul care nu este foarte
atent. Atunci când inta este foarte atentă la ce se spune, mesajele lungi au succes doar cu condi ia
ca informa ia să fie reală şi de o calitate bună. Principalul avantaj al mesajelor scurte este că pot fi
uşor re inute de către intă (calitate exploatată pe larg în cadrul publicită ii TV).
b) Mesajul patetic
Aceste mesaje sunt cele care fac apel la sentimentele celui ce urmează să fie influen at, punând
problema rolului emo iei în procesul de persuasiune. Mesajele care utilizează amenin ări şi
provoacă frică sunt eficiente numai în condi iile în care acestea con in şi instruc iuni pentru evitarea
pericolului. Mesajele care provoaca emo ii pozitive pot fi la fel de eficiente.
III. Caracteristicile intei
Impactul mesajului ine cont atât de caracteristicile persoanei, cât şi de situa ia în care se află
persoana. Variabila-situa ie este atât de importantă încât psihologii au ajuns la concluzia ca există
foarte pu ini indivizi care sa fie în mod constant foarte uşor sau foarte greu de influen at.
Richard Petty şi John Cacioppo (în cadrul “teoriei probabilitatii de elaborare”) au distins
două posibilită i de ac iune individuală în fa a mesajului persuasiv care vizează schimbarea
atitudinală:
i) Indivizii pot analiza foarte atent continutul mesajului (şi pot elabora ulterior mesajul) –
“calea centrală”;
ii) Indivizii pot fi mai pu in aten i, urmărind mai pu in con inutul mesajului şi luând în seamă
alte caracteristici ale situa iei, ale sursei sau ale mesajului – “calea periferică”.
Calea centrală este mai eficientă, conducând la o schimbare mai profundă a atitudinii în
23
24. raport cu cea periferică. De obicei, gradul în care individul este interesat de ceea ce se discută
determină “calea” pe care o alege (determinând probabilitatea elaborării): “dacă mesajul vorbeşte
despre lucruri care ne interesează, atunci vom analiza atent argumentele, deci vom alege calea
centrală”.
24
25. VIII. Influen a socială (I)
Pentru Septimiu Chelcea „Termenul de influen ă socială designează un tip de
interac iune între două entită i sociale, dintre care una este „ inta”, iar cealaltă sursa „influen ei”.
Ca urmare a acestei interac iuni, inta reac ionează altfel decât în modul ei obişnuit fa ă de un
„obiect” (exprimând o opinie, făcând o evaluare, propunând o explicare sau realizând un
comportament).” (2005, 75-76).
Alex Muchielli deschide un volum dedicat analizei variatelor tehnici de manipulare, cu
afirma ia că „Orice cuvânt este o încercare de influen are a celuilalt” (2000/2002,11).
Doar aceste două abordări (din multe altele posibile) sunt suficiente pentru a sugera faptul că
abordarea în psihologia socială a influen ei sociale include fenomene şi procese foarte variante.
Atât de bogat este domeniul teoretic al influen ei sociale încât „aproape se confundă cu
domeniul psihologiei sociale” (Boncu, 2002,11), incluzând numeroase subdomenii, „care pot fi
privite şi ca forme de influen ă socială” (Boncu, 2002,12):
- facilitarea socială;
- normalizarea sau formarea normelor de grup;
- conformismul;
- polarizarea de grup;
- influen a minoritară şi fenomenele de schimbare socială;
- complezen a în fa a cererilor altora;
- imita ia;
- obedien a;
- deindividualizarea;
- lenea socială;
- contagiunea.
La toate acestea mai pot fi adăugate leadership-ul, comunicarea de masă, hipnoza, o serie de
“domenii învecinate: negocierea şi decizia de grup” şi chiar schimbarea de atitudine şi persuasiunea
(abordate în capitolul precedent).
Desigur, enumerarea formelor de influen ă socială mai sus men ionată nu este singura posibilă,
lucrările de psihologie socială con inând în capitolele dedicate influen ei sociale diferite prezentări
ale formelor sale.
În cadrul acestui curs am rezervat domeniului teoretic al influen ei sociale spa iul a trei capitole,
dintre care primele două se referă la prezentare a unor forme (subdomenii) bine conturate:
- Imita ia;
- Normalizarea;
- Conformismul;
- Obedien a;
- Influen a minoritară şi fenomenele de schimbare socială.
În cadrul ultimei teme dedicate domeniului influen ei sociale va fi abordată complezen a în fa a
cererilor altora, ob inută prin tehnici de influen ă interpersonală (dintre care vom accentua tehnicile
de manipulare comportamentală).
A. Imita ia
În pofida rolului pe care l-a avut studierea imita iei în cadrul evolu iei psihologiei sociale ca
ştiin ă (vz. 2.1., etapa “fondatorilor”), considerarea acesteia ca formă de influen ă socială este
contestată de mul i autori, printre care şi Serge Moscovici.
Această contestare îşi are probabil originea în concep ia ini ială asupra acestui fenomen, ca fiind
unul de natură instinctuală şi “a continuat să fie o victimă a prejudecă ilor, fiind văzută ca o
proprietate a indivizilor anxioşi, dependen i, conformişti, lipsi i de inteligen ă şi cu o stimă de sine
slabă” (Bandura, 1972 apud Boncu, 2002, 23). Contestărilor ini iale li s-au adăugat şi unele
concep ii eronate în efectuarea experimentelor de psihologie socială, care au confundat multă
vreme studierea imita iei cu cea a conduitelor mimetice (care nu au consecin e în plan creativ).
“Reabilitarea” imita iei şi considerarea acesteia ca formă de influen ă socială este legată de
contribu iile lui Miller şi Dollard (1941), care au abordat pentru prima dată imita ia ca o problemă
26. de învă are şi Albert Bandura (1962) care “redă imita iei noble ea pierdută” prin dezvoltarea teoriei
învă ării sociale.
Bandura îşi propunea să depăşească neglijarea aspectelor sociale ale procesului de învă are,
preluând conceptul de învă are vicariantă * (numită şi „învă are fără încercare” / „no-trial learning”)
pentru a-şi preciza concep ia.
Învă area vicariantă este definită de Bandura ca „tipul de învă are prin care sunt achizi ionate noi
răspunsuri sau sunt modificate caracteristici ale repertoriilor existente de răspunsuri ca urmare a
observării comportamentului altuia şi a consecin elor întăritoare a acestui comportament, fără ca
răspunsurile modelate să fie realizate în mod deschis în timpul perioadei de expunere” (apud
Boncu, 2002, 37).
Expunerea la stimulii modelatori (în cadrul învă ării vicariante) poate produce trei categorii de
efecte:
1. Achizi ionarea de răspunsuri noi, care nu existau în cadrul repertoriului comportamental al
subiectului;
2. Slăbirea sau întărirea inhibi iilor subiec ilor asupra răspunsurilor comportamentale deja
elaborate;
3. Efecte de facilitare a răspunsurilor existente în repertoriul subiec ilor, dar utilizate cu o frecven ă
redusă.
Teoria învă ării sociale afirmă că în procesul de imita ie se achizi ionează în primul rând
reprezentări simbolice ale răspunsurilor modelului. Această afirma ie indică deosebirea clară fa ă
de studiile psihosociologice anterioare asupra imita iei, care puneau accentul pe achiti ia de
asocia ii stimul-răspuns specifice (cum ar fi cele asupra comportamentului mimetic).
Pentru Alfred Bandura, fenomenele de imita ie sau de modelare includ patru subprocese:
l. Procesele aten ionale – au în vedere activitatea de orientare şi activitatea perceptivă a
observatorului atunci când inregistrează evenimentele externe;
II. Procesele de fixare - se referă la procesarea şi memorarea comportamentului modelului de către
observator (într-o formă simbolică). Organizarea informa iilor cu ajutorul unor coduri eficiente
uşurează actualizarea şi ulterior reproducerea corectă a comportamentului modelului;
III. Procesele de reproducere motorie pornesc de la reprezentările simbolice, pentru ghidarea
performan ei imitative. În unele cazuri (datorită unor limite de ordin fizic) deşi reprezentările sunt
adecvate, nu se poate produce reproducerea motorie;
IV. Procesele motiva ionale - reglează reproducerea efectivă a comportamentuiui modelului, care
se află sub controlul factorilor motiva ionali şi al întăririlor externe. Dacă există abilită i motorii
adecvate, reprezentarea simbolică a răspunsului modelului ghidează comportamentul imitativ
numai dacă individul este motivat se imite acel model.
Printre principalele teme în care teoria învă ării sociale a fost concretizată prin demersuri
aplicative se numără: comportamentul agresiv; judecă ile morale; comportamentul de evitare şi
tratarea fobiilor; însuşirea rolurilor de sex.
B. Normalizarea (sau formarea normelor de grup)
Ceea ce frapează în primă instan ă în contactul cu grupurile sociale este similaritatea atitudinilor
şi conduitelor membrilor grupului.
Această similaritate face ca grupul să ac ioneze de multe ori ca un singur individ, sub ac iunea
normei de grup. Normalizarea, ca formă de influen ă socială, a fost surprinsă pentru prima dată în
cadrul unui experiment care a marcat începutul epocii “clasice” de evolu ie a psihologiei sociale:
“În 1935, Sherif a modelat procesul de constituire a normelor în laborator.
Fenomenul fundamental în situa iile de normalizare constă în inexisten a unei norme stabilite
dinainte, pe care grupul ar impune-o indivizilor fără ca el insuşi să fie sensibil la pozi ia acestora.
Lipsa consensului majorită ii cu privire la raspunsul corect face ca membrii, nesiguri pe
răspunsurile lor, să exercite influen ă unul asupra altuia şi să sfârşească prin a adopta o normă
*
Termenul de „vicar” desemnează la ora actuală un rang (pozi ie) în ierarhia ecleziastică; la origine echivala
cu „reprezentant” sau „loc iitor”.
26
![UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Facultatea de Psihologie-Pedagogie
Psihologie, anul II
Denumirea cursului: Psihologie Socială I (Introducere în Psihologia Socială)
Tip curs: Obligatoriu, Anul II ZI/ID/FR
Durata cursului/Nr. credite: semestrial, 5 credite
Perioada de accesare a cursului: 1 oct 2007 - 1 octombrie 2008
Manuale recomandate:
Andronic, Răzvan-Lucian [2006] (2007). Elemente de psihologie socială. Bucureşti: Editura
Funda iei “România de Mâine” (în curs de apari ie).
Marica, Simona (1998). Psihologie socială. Bucureşti: Editura Funda iei “România de Mâine”.
Obiective didactice
• Formarea la studen ii anului doi a capacită ii de identificare a fenomenelor psihosociale
• Dezvoltarea capacită ii studen ilor de în elegere a fenomenele psihosociale.
Standarde de performan ă.
¡ ¢ £ ¤ ¥ ¦ § ¨ © ¡ ¨ § § ¨ § ¥ § ¡ ¨ §
• Studen ii formulează cu uşurin ă explica ii ale fenomenelor psihosociale întâlnite în via a
cotidiană.
• Studen ii aplică conceptele studiate în cadrul interpretării fenomenelor psihosociale.
Modul de stabilire a notei finale: Test-grilă
Consulta ii pentru studen i: în fiecare miercuri, între orele 13.00-15.00, Laboratorul de Psihologie
Experimentală, sediul din Braşov, str. Turnului nr. 5
Titularul cursului / seriei: lect.univ.drd. Răzvan-Lucian Andronic
Adresa facultate: Braşov, str. Turnului nr. 5
Con inutul tematic al cursului:
1. Psihologia Socială: specific şi domeniu de studiu
2. Etape în evolu ia Psihologiei Sociale
3. Teorii în psihologia socială
4. Metodologia cercetării în psihologia socială
5. Personalitatea în context social
6. Percep ia socială
7. Atitudini, valori, comportament
8. Influen a socială (I)
9. Influen a socială (II)
10. Tehnici de influen ă interpersonală
11. Rela iile interpersonale
12. Comportamentul prosocial
13. Comportamentul antisocial
14. Elemente de psihologie socială şcolară](https://image.slidesharecdn.com/42372785-psihologie-sociala-121107022939-phpapp01/85/42372785-psihologiesociala-1-320.jpg)
![Bibliografia minimă obligatorie:
Andronic, Răzvan-Lucian [2006] (2007). Elemente de psihologie socială (edi ia a II-a). Braşov,
Sibiu: Editura Psihomedia.
Marica, Simona (1998). Psihologie socială. Bucureşti: Editura Funda iei “România de Mâine”.
Bibliografie facultativă:
Chelcea, Septimiu. (coord.). Psihosociologie. Teorie şi aplica ii. Bucureşti: Editura Economică.
Monteil, Jean-Marc. [1989] (1997) Educa ie şi formare. Perspective psihosociale Iaşi: Editura
Polirom.
Neculau, Adrian (coord.). [2003](2004). Manual de psihologie socială. Iaşi: Editura Polirom
Radu, I, Ilu , P., Matei, L. (1994). Psihologie socială. Cluj-Napoca: Editura EXE SRL.
Prezentarea cursului:
I. Psihologia Socială: specific şi domeniu de studiu
Termenul de “psihologie socială” se referă la “două lucruri bine distincte” (Ralea şi Herseni,
1966, 5): atât la psihologia socială ca fenomen (“anumite activită i sau procese psihice cu aspecte
sau implica ii sociale”), cât şi la “cercetările şi cunoştin ele ştiin ifice despre aceste fenomene” ( la
psihologia socială ca ştiin ă ).
Această remarcă (cuprinsă în primul volum consacrat domeniului psihologiei sociale apărut la
noi în perioada postbelică) nu şi-a pierdut consisten a. În ceea ce priveşte psihologia socială ca
fenomen, aceasta are o puternică prezen ă în cadrul vie ii cotidiene, iar manifestările acestuia sunt
cel mai frecvent surprinse în formule „condensate”, sub forma proverbelor şi zicătorilor.
Psihologia Socială ca ştiin ă are o prezen ă mai pu in pregnantă în România de astăzi: nu
există ca specializare distinctă la nivelul studiilor superioare, programele de masterat în acest
domeniu au început să se dezvolte abia în acest secol, iar dezvoltarea unor teme de psihologie
socială prin elaborarea unor teze de doctorat se face încă sub „umbrela” catedrelor Psihologie sau
Sociologie.
Această întârziere de dezvoltare a Psihologiei Sociale ca ştiin ă ine – în mare parte – de
particularită ile evolu iei ştiin elor socio-umane înregistrate la noi în perioada postbelică. Datorită
unor decizii de ordin politic, nu a putut fi parcurs (încă) până la capăt drumul spre un statut clar
conturat al acestei ştiin e în România.
Evolu ia spre dobândirea caracterului de ştiin ă autonomă a Psihologiei Sociale poate fi
urmărită prin folosirea modelului elaborat de Mattei Dogan şi Robert Pahre (1997).
“Ştiin ele sociale se trag, evident, din filosofie, pe care o putem diviza în două ramuri: filosofia
naturii şi filosofia moralei. Aceste două ramuri aveau să devină ştiin ele naturale şi ştiin ele
sociale” (Dogan şi Pahre, 1997, 71). Ulterior acestei separări (teoretice) ştiin ele sociale “începeau
prin a dezvolta nucleul central înainte de a se extinde şi a se diviza”.
Pentru Dogan şi Pahre, inova ia în ştiin ele sociale (care variază între limite foarte largi,
pornind de la o simplă explica ie statistică până la sinteza lucrărilor dintr-un domeniu) apare cel
mai adesea la intersec ia dintre două discipline – unde produce, de altfel, rezultatele cele mai
importante. Aparent paradoxal, inova ia “constituie totodată cauza şi efectul unei fragmentări
neîntrerupte a ştiin elor sociale în specializări înguste şi al recombinării acestor specialită i într-o
manieră transversală”.
Modelul propus de Dogan şi Pahre descrie evolu ia ştiin elor sociale ca un proces, care
cuprinde:
1. Specializarea: trecerea de la planul teoretic la cel al cercetărilor concrete presupune o îngustare a
câmpului de interes al unui număr de oameni de ştiin ă şi o focalizare a aten iei acestora pe
problema studiată;
2]()