Genesa 1 11

1
ISTORISIRILE
ÎNCEPUTURILOR
ÎN CARTEA
GENESA
ADNOTĂRI
TRANSDISCIPLINARE
De MESSIANIC RESTORER

2
Dipticul de pe copertă redă tabloul „Turnul Babel”, pictat în 1563 de Pieter
Bruegel cel bătrân, precum şi clădirea Parlamentului European din Strasbourg.
Imaginea este preluată de pe http://biblelight.net/Tower-of-Babel.htm

3
CUPRINS:
PRECUVÂNTARE p. 4
TRADUCEREA ŞI ADNOTAREA CAPITOLELOR 1-11 DIN CARTEA GENESA p. 5
TEOLOGIA UNI-TRINITARIANĂ A ISTORISIRILOR PRIMORDIILOR p. 35
PROTO-EVANGHELIA ŞI CRISTOLOGIA MESIANICĂ p. 40
CREAŢIA ÎN ISTORISIRILE PRIMORDIILOR p. 42
ANTROPOLOGIA ISTORISIRILOR PRIMORDIILOR p. 46
LEGĂMÂNTUL NOAHIC p. 52
PĂCATUL ŞI PĂCATELE DIN ISTORISIRILE PRIMORDIILOR p. 54
PRIMA COMUNITATE DE CREDINŢĂ YAHWISTĂ p. 56
RITURI TANATOLOGICE, CONVINGERI ESCATOLOGICE p. 57
BABELUL ŞI NOUA ORDINE MONDIALĂ p. 58
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ p. 62

4
PRECUVÂNTARE
Această lucrare traduce istorisirile „primordiilor” din Genesa, Cartea Începuturilor.
Cititorii vor putea lectura o traducere care nu s-a lăsat îmblânzită de canoanele limbii române de
veac XXI şi a izbutit să rămână literală. Căutând să redăm cât mai fidel nu numai termenii, ci şi
gândirea ebraică, am oftat de multe ori cu obidă, amintindu-ne că, atunci când este vorba de
traducerea în alte limbi a Textului Sacru, rabinii de binecuvântată memorie spuneau: „Orice
traducător e un trădător!...” Fiecare traducător este, mai mult sau mai puţin decelabil, tributar
ideilor sale preconcepute, obligaţia care îi revine fiind aceea de a încerca să fie cât mai puţin
subiectiv.
Abordarea noastră a fost cea transdisciplinară: în primul rând, am analizat şi tradus
Textul Sacru, acţiuni care ţin de ştiinţa filologiei. Din câte se va observa, am căutat să inserăm
textul ţinând cont de tehnica literară ebraică denumită toledot. Acest termen este complex şi greu
de tradus, el semnificând „obârşii/ naşteri/ generări/ generaţii/ istorisiri”. Folosirea acestui
termen este o tehnică literară care marchează începutul unei noi secţiuni principale. Prima sa
ocurenţă este în Genesa, 2:4. Ulterior, în cartea Genesa, toledot va apărea în 5:1; 6:9; 10:1;
11:10,27; 25:12,19; 36:1,9; 37:21
. „Formula toledot furnizează un mod istoric-redemptoriu de
examinare a trecutului ca o serie de evenimente relaţionate între ele.2
”
În al doilea rând, am adnotat textul din perspectivă teologică mesianică. Mai concret, am
reliefat cu culoare albastră pronumele personale referitoare la numele şi funcţiile sacre ale lui
Dumnezeu şi am redat aceste Nume prin transliterarea termenilor ebraici. Am continuat prin a
face observaţii care ţin de exegeza textelor, după care am trecut la intertextualitate, punctând,
uneori, chestiuni care ţin de teologia cărţii Genesa, de teologia Vechiului Testament şi chiar a
întregii Biblii. Însă, întrucât cititorii acestei lucrări trăiesc plasaţi într-o constelaţie de relaţii, am
căutat şi noi să punem observaţiile făcute pe baza pasajelor fie menţionând chestiuni care ţin de
slujirea duhovnicesc-pastorală care se desfăşoară – sau ar trebui să se desfăşoare – în
comunităţile de credinţă iudeo-creştine, fie am ancorat observaţiile în lumea în care trăim aici şi
acum.
În al treilea rând, unele note de subsol au fost inserate şi din punct de vedere arheologic şi
socio-antropologic, fiind scrise cu intenţia de a ajuta în vederea unei înţelegeri aprofundate a
acelor vremuri de mult apuse şi a credinţelor lor.
Lectură utilă!
1
A se vedea, de asemenea, Evanghelia după Matei, 1:1, unde în limba greacă, apare genesis.
2
Victor P. Hamilton, Handbook on the Pentateuch, Baker Academic, Grand Rapids, Michigan, USA, 2005, p. 20.

5
ISTORISIREA CREAŢIEI,
REVELAREA DE SINE A CREATORULUI
GENESA, 1:1 – 2:3
1 Întru început, creă3
Elohim4
Cerurile şi Pământul.
2 Şi Pământul era5
pustiu6
şi gol7
, şi întunecime era peste faţa abisului8
; şi Ruaħ9
Elohim10
glisa11
peste faţa apelor.
3 Şi spuse Elohim: „Să fie lumină!“ Şi fu lumină.
4 Şi văzu Elohim că lumina era bună12
şi despărţi Elohim lumina de întunecime.
5 Şi numi13
Elohim lumina „zi”, iar întunecimea o numi „noapte”.
Şi fură seară şi dimineaţă: zi una14
.
6 Şi spuse Elohim:
„Să fie o tărie15
între ape şi să despartă ea un spaţiu între ape şi ape.“
7 Şi făcu16
Elohim tărie şi ea despărţi apele care sunt dedesubtul tăriei de apele care sunt
deasupra tăriei.
Şi aşa fu.
8 Şi numi Elohim tăria „ceruri”.
Şi fură seară şi dimineaţă: ziua a doua.
9 Şi spuse Elohim:
„Să se strângă apele care sunt dedesubtul cerurilor într-un loc şi să se arate uscatul17
!“
Şi aşa fu.
10 Şi numi Elohim uscatul „pământ”, iar apele adunate le numi „mări”.
Şi văzu Elohim că lucrul acesta era bun.
3
Bara‟: a crea.
4
Elohim: a se vedea articolul Teologia uni-trinitariană a istorisirilor primordiilor.
5
Hayah: a fi. În foarte puţine cazuri – şi acesta nu este unul dintre ele – „a deveni”.
6
Tohu: gramadă informă, haotică; lucru deşart, fără valoare, scop; goliciune şi dezolare.
7
Pentru sintagma „pustiu şi gol” textul ebraic întrebuinţează o aliteraţie: tohu ve-bohu.
8
Tehom (gr., abussos): abis, genune.
9
Ruaħ (în gr., pneuma): Duh, duh, spirit, spiraţie, suflu, suflare; vânt, adiere, briză. A se vedea articolul Teologia
uni-trinitariană a istorisirilor primordiilor.
10
Ruaħ Elohim: Duhul lui Dumnezeu. A se vedea articolul Teologia uni-trinitariană a istorisirilor primordiilor.
11
Sau „incuba”.
12
Tov: bun(ătate); ceea ce e drept, plăcut, fericit. În limba greacă a Septuagintei: kalon.
13
Qara„: a striga (pentru a atrage atenţia); a se adresa cuiva; a da nume.
14
În gândirea ebraică, ziua începe cu partea sa nocturnă şi continuă cu partea sa diurnă.
15
Raqia‟: tărie. A martela, a ciocăni. A se vedea articolul Creaţia în istorisirile primordiilor.
16
Asah: a face. (La‟asot, în ebraica modernă.)
17
Despre Pangeea (gr., „întregul Pământ”) a se vedea articolul Creaţia în istorisirile primordiilor.

6
11 Şi spuse Elohim: „Să încolţească pământul vegetaţie, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să
facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.“
Şi aşa fu.
12 Şi ieşi din pământ vegetaţie, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au
sămânţa în ei, după soiul lor.
13 Şi fură seară şi dimineaţă: ziua a treia.
14 Şi spuse Elohim:
„Să fie luminători18
în tăria cerurilor, pentru a despărţi ziua de noapte; ei să fie semne19
care să
arate soroacele20
, zilele şi anii;
15 şi să servească drept luminători în tăria cerurilor, pentru a lumina Pământul.“
Şi aşa fu.
16 Şi făcu Elohim cei doi mari luminători şi anume: luminătorul cel mai mare pentru a stăpâni
ziua, şi luminătorul cel mai mic pentru a stăpâni noaptea; făcu şi stelele.
17 Şi-i stabili21
Elohim în tăria cerurilor, pentru a lumina Pământul,
18 pentru a stăpâni ziua şi noaptea şi pentru a despărţi lumina de întuneric22
.
19 Şi fură seară şi dimineaţă: ziua a patra.
„Să mişune apele de vietăţi23
fojgăitoare24
şi să zboare păsări deasupra Pământului, pe faţa tăriei
cerurilor.“
21 Şi făcu Elohim monştrii cei mari25
şi toate vietăţile care se mişcă şi de care mişună apele,
după soiurile lor; făcu şi orice pasăre înaripată după soiul26
ei27
.
Şi văzu Elohim că erau bune.
22 Şi le binecuvântă Elohim, spunând:
„Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor şi să se înmulţească păsările pe Pământ.“
23 Şi fură seară şi dimineaţă: ziua a cincea.
„Să iasă din pământ vietăţi28
după soiul lor, vite29
, animale mici30
şi vieţuitoare ale pământului,
după soiul lor.“
18
Ma„or: luminător.
19
„Ot: semn indicator; în alte cazuri, semn prevestitor, premonitoriu; simbol.
20
Mo„ed (pl. mo„adim): timp prestabilit, soroc.
21
Natan: a pune, a stabili, a statornici.
22
Despre funcţiile multiple prin care „slujesc” purtătorii de lumină sau luminătorii, a se vedea Creaţia în istorisirile
primordiilor.
23
Nefeş ħayah: vietate, fiinţă vie, creatură animată sau însufleţită, având emoţii, dorinţe, pasiuni, pofte.
24
Şaraţ: a exista din abundenţă, a se mişca, a fojgăi.
25
Tannin: dragon, monstru marin, balenă. Greacă: ketos (chit).
26
Min: soi.
27
Creatorul a imprimat legile geneticii şi în regnul animal: orice vieţuitoare va produce după soiul său, nu va evolua.
28
Nefeş ħayah: vietate, fiinţă vie, creatură animată sau însufleţită, având emoţii, dorinţe, pasiuni, pofte.

7
Şi aşa fu.
25 Şi făcu Elohim vietăţile pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate animalele
mici ale pământului după soiul lor.
Şi văzu Elohim că erau bune.
„Să facem om31
întru chipul32
Nostru33
, după asemănarea34
Noastră; el35
să stăpânească peste
peştii mării, peste păsările văzduhului, peste vite, peste tot Pământul şi peste toate animalele mici
care mişună pe Pământ.“
27 Şi creă Elohim pe om întru chipul Său, întru chipul lui Elohim îi creă El: parte bărbătească şi
parte femeiască îi creă36
.
28 Şi-i binecuvântă Elohim şi le spuse Elohim:
„Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă37
şi umpleţi Pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării,
peste păsările văzduhului şi peste orice vieţuitoare38
care mişună pe Pământ.“
29 Şi spuse Elohim: „Iată că v-am dat toată vegetaţia purtătoare de sămânţă şi care este pe faţa
întregului Pământ, şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: vă va fi hrană.
30 Iar tuturor vieţuitoarelor39
Pământului, tuturor păsărilor văzduhului şi tuturor vietăţilor care
mişună pe Pământ, care au în ele viaţă, le-am dat ca hrană toată vegetaţia verde40
.“
Şi aşa fu.
29
Behemah (pl., behemoth): animale care, după Căderea omului în păcat şi intrarea entropiei în lume, se vor
sălbătici. Ulterior, unele dintre ele vor fi domesticite.
30
Remes: târâtoare. Aici am inserat traducerea Bibliei în versiunea Noua Traducere Română care, la p. 2, inserează
şi o notă de subsol clarificatoare (b): „...termenul ebraic face referire la toate celelalte animale mai mărunte, distincte
de vite şi de animalele sălbatice mari; de asemenea, termenul poate include şi insectele; şi în vs. 25, 26.”
31
Adam: omenire, omenitate. În limba greacă a Septuagintei: anthropos. Omul va fi creat ca o întreţesere de
ontologie, relaţionalitate şi funcţionalitate, fiecare din acestea conţinând alte elemente care vor constitui chipul lui
Dumnezeu în om.
32
Ţelem: chip, imagine, reprezentare, reprezentant, efigie. În limba greacă a Septuagintei: eikon. A se vedea articolul
Antropologia istorisirilor primordiilor.
33
Pentru discutarea pluralului, a se vedea articolul Teologia uni-trinitariană a istorisirilor primordiilor.
34
Demut: asemănare sau asimilare. A se vedea articolul Antropologia istorisirilor primordiilor.
35
Biblia ni-L revelează pe Elohim creând în mod suveran, organizat şi calm. Pe de altă parte, studierea comparată a
gândirii religioase mesopotamiane ne arată că oamenii ar fi fost creaţi de zei atunci când zeii inferiori şi-au dat
seama că nu prididesc cu organizarea lumii şi cu corvoada săpării şi întreţinerii canalelor de irigaţii şi ar avea nevoie
de ajutor.
36
Potrivit acestui verset, chipul lui Dumnezeu în om se identifică în relaţii: relaţiile dintre bărbat şi femeie trăite şi
desfăşurate în prezenţa Sa. A se vedea articolul Antropologia istorisirilor primordiilor.
37
După o serie de „Fiat”-uri divine, scriitorul Cărţii Începuturilor notează că Elohim dăruieşte cu bucurie abundenţa
naturii şi satisfacţiile naşterii copiilor. În contrast cu aceasta, un studiu comparativ al gândirii religioase arată că
orientalii aveau tot felul de rituri de fertilitate în vederea creşterii abundente a vegetaţiei şi rituri sexuale pentru a
avea parte de mulţi copii: zeii trebuiau îmbunaţi prin jertfe, ritualuri şi magie.
38
Ħayah: vieţuitoare. Acest termen ebraic vizează viaţa, vieţuirea. Având în vedere faptul că am tradus sintagma
nefeş ħayah prin „vietate”, pentru acest ħayah, în cazurile în care apare separat, am preferat traducerea „vieţuitoare”.
39
Ħayah: vieţuitoare.
40
Versetele 29 şi 30 arată că iniţial, animalele şi oamenii erau vegetarieni.

8
31 Şi văzu Elohim tot ce făcuse; şi iată: erau bune foarte41
.
Şi fură seară şi dimineaţă: ziua a şasea.
GENESA, 2
1 Şi fură isprăvite42
Cerurile şi Pământul şi toată oştirea lor.
2 Şi isprăvi Elohim în ziua a şaptea lucrarea Sa pe care o făcuse;
şi Se odihni în ziua a şaptea de toată lucrarea Sa pe care o făcuse.
3 Şi binecuvântă Elohim ziua a şaptea şi o sfinţi43
,
pentru că în ea Se odihni44
de toată lucrarea Lui pe care, creând-o, Elohim o făcuse.
41
Dacă până acum toate cele create erau „bune”, acum, puse laolaltă în relaţii în uriaşul ecosistem care este
Universul, ele sunt foarte bune.
42
Kalah: a termina, a desăvârşi, a sfârşi, a isprăvi. În Evanghelia după Ioan, 19:30, Yeşua va striga „S-a isprăvit!”
sau „S-a desăvârşit!”, folosind aceeaşi rădăcină kaf-lamed-he.
43
Cele mai vechi calendare liturgice precizează că ziua a şaptea era „pusă deoparte”, dar unele o considerau fastă,
iar altele nefastă. Cu toate acestea, ceea ce trebuie reţinut este faptul că nu evreii au născocit sacralitatea zilei a
şaptea, ci aceasta era cunoscută din negura vremurilor.
44
Atât miturile egiptene, cât şi cele mesopotamiene arată că, după ce creează omul, zeii transferă pe umerii
oamenilor povara organizării lumii şi de-abia după aceea se odihnesc. De asemenea, odihna zeilor poate surveni şi
după ce ei biruie zeii malefici, destabilizatori ai ordinii divine.

9
OBÂRŞIILE CERURILOR ŞI ALE PĂMÂNTULUI
GENESA, 2:4 – 4:26
4 Iată obârşiile45
Cerurilor şi Pământului, când fură create.
În ziua când făcu YHWH46
Elohim Pământ şi Ceruri,
5 pe Pământ nu era încă nici un copăcel de câmp şi nici o iarbă de pe câmp nu odrăslea încă:
fiindcă nu dăduse încă YHWH Elohim ploaie pe Pământ şi nu era nici un om ca să lucreze
pământul,
6 ci un abur se ridica de pe Pământ şi uda toată faţa Pământului.
7 Şi modelă47
YHWH Elohim pe om48
din ţărâna49
Pământului50
şi suflă în nările sale suflare de
vieţi51
şi se făcu omul suflet viu.
8 Apoi sădi YHWH Elohim o grădină în Eden52
, spre est53
; şi puse acolo pe omul pe care-l
modelase.
9 Şi făcu YHWH Elohim să odrăslească din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni
la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui54
şi răului.
10 Şi un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se despărţea şi se făceau patru braţe.
11 Numele primului râu este Pişon; el înconjoară toată ţara Ħavilah, unde se găseşte aur.
12 Şi aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bdelium şi piatră de onix.
13 Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş55
.
14 Numele celui de al treilea este Ħidekel/ Tigru: el curge la estul Asiriei.
Al patrulea râu este Eufratul56
.
15 Şi îl luă YHWH Elohim pe om şi-l aşeză în grădina Edenului ca s-o lucreze57
şi s-o
păzească58
.
45
Toledot: obârşii/ naşteri/ generări/ generaţii/ istorisiri.
46
YHWH: numele personal al lui Dumnezeu, care-L prezintă ca Dumnezeul legământului, Dumnezeul
Răscumpărător. A se vedea articolul Teologia uni-trinitariană a istorisirilor primordiilor.
47
Yaţar: a întocmi, a forma/modela, ca un olar sau un sculptor; v. 8,15,19. În greacă, plasso, a plăsmui.
48
Pe Adam.
49
Afar: ţărână, praf. În limba greacă a Septuagintei: chous.
50
Adamah: Pământ.
51
Nişmat ħayim: lit., „suflarea vieţilor”.
52
Deşi limba sumeriană nu este semitică, există, totuşi, relaţii între edin, care înseamnă „ţinut bine irigat”, şi Edenul
ebraic.
53
În gândirea sumero-akkadiană apare recurent Dilmun, un ţinut cvasi-mitic, virginal, în care, la început, nu existau
boli, sărăcie, criminalitate etc. Aparent, el poate fi identificat cu insula Bahrein.
54
Tov: bun(ătate); ceea ce e drept, plăcut, fericit. (În limba greacă a Septuagintei, kalon.) Se referă la cunoştinţa
morală sau discernământul etic.
55
Cel mai probabil este vorba despre sud-estul Mesopotamiei, unde trăiau cassiţii.
56
Şi ţinutul Dilmun avea cursuri de apă din belşug, iar expresia „la gurile fluviului” însemna în cultura
mesopotamiană locul pe unde se intră în paradis, pragul pe care-l trec numai nemuritorii şi eroii.
57
Avad: a lucra; a sluji.
58
Şamar: a ţine; a păstra; a supraveghea; a păzi, a străjui.

10
16 Şi porunci59
YHWH Elohim omului/ lui Adam spunând:
„Din orice pom din grădină poţi să mănânci după plăcere60
;
17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din
el, de moarte vei muri!61
“
18 Şi spuse YHWH Elohim:
„Nu este bine ca omul să fie singur! Am să-i fac un ajutor potrivit62
.“
19 Şi modelă 63
YHWH Elohim din ţărână toate vieţuitoarele câmpului şi toate păsările
văzduhului; şi le aduse la om, ca să vadă cum are să le cheme; şi orice nume pe care-l chema
omul fiecărei vietăţi, acela-i era numele.
20 Şi chemă omul nume tuturor vitelor, păsărilor văzduhului şi tuturor vieţuitoarelor câmpului;
dar, pentru om/Adam, nu se găsi nici un ajutor potrivit.
21 Atunci făcu YHWH Elohim să cadă o toropeală peste om, şi omul se cufundă în somn; şi luă
una din coastele64
lui şi închise carnea65
dedesubt.
22 Din coasta pe care o luase din om, meşteşugi66
YHWH Elohim o femeie67
şi o aduse la om.
23 Şi spuse omul:
„Aceasta este acum os din oasele mele
Şi carne din carnea mea!
Ea se va chema «femeie»68
,
Pentru că din bărbat69
a fost luată aceasta.“
24 De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va alipi de soţia sa şi se vor face trup
de carne unită.
25 Şi erau amândoi goi, omul şi soţia lui, şi nu se ruşinau.
59
Ţavah: poruncă; a da însărcinare. În limba greaca a Septuagintei: entole, sfat, precept.
60
Putem fantaza că, atunci când Creatorul i-a spus omului primordial Adam că poate să mănânce după plăcere din
orice pom, din orice rod, Cel Atot-bun îi făcea lui Adam un semn discret spre pomul vieţii: „Poţi mânca după
plăcere din orice pom din grădină...”, iar degetul arătător divin se îndrepta spre pomul vieţii. Umbra acestui pom,
căzând pe pământ, avea deja formă de cruce...
61
Moth tamuth: „de moarte vei muri!” Repetiţiile ajutau la intensificarea sensului rostirii. În acest caz, s-ar putea
traduce: „vei muri cu certitudine, negreşit, categoric”. A se vedea şi mai jos, 3:4.
62
Ezer kenegdo: ajutor potrivit sau complementar.
63
În ebraică: yaţar.
64
Ţela‟: coastă, laterală. (În greacă, pleura.)
65
Basar: (trup de) carne; sine, fiinţă umană.
66
Banah: aici, a meşteşugi. În toate celelalte cazuri, „a construi, a zidi; a fonda”.
67
„Aceasta este singura relatare completă a creării femeii în toată literatura Orientului Apropiat antic.” NIV
Archaeological Study Bible, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, USA, 2005, p. 7, nota de subsol 2:18-22.
68
‟Işah: femeie, provine din ‟iş, bărbat. Acest joc de cuvinte este posibil numai în limba ebraică şi, dimpreună cu
alte jocuri de cuvinte existente numai în Torah evreiască, lasă să se înţeleagă faptul că lingua adamica, prima limbă
vorbită pe Pământ, cea din care s-au desprins toate cele 70 de familii de limbi, ar fi fost limba ebraică. Nu
dogmatizăm această convingere, cert este, oricum, că laşon ha-qodeş, „limba sfântă a Revelaţiei de Sine” este
ebraica.
69
‟Iş: mascul; adesea denotă nobilitate, demnitate, tărie şi o poziţie socială distinctă.

11
GENESA 3
1 Şarpele70
era mai subtil71
decât toate vieţuitoarele câmpului pe care le făcuse YHWH Elohim.
El spuse femeii:
„Oare a spus Elohim cu adevărat: «Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?»”
2 Spuse femeia şarpelui:
„Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, a spus Elohim:
«Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.»”
4 Atunci şarpele spuse femeii:
„Nu veţi muri de moarte72
!
5 ...Dar ştie Elohim că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca
Elohim, cunoscând binele şi răul.“
6 Şi văzu femeia că era bun pomul de mâncat şi plăcut ochilor, şi că era de dorit pomul pentru a
înţelepţi.
Deci, luă din rodul lui şi mâncă şi dădu şi bărbatului care era cu ea, şi mâncă73
şi el.
7 Atunci se deschiseră ochii amândurora şi cunoscură că erau goi; şi cusură laolaltă frunze de
smochin şi-şi făcură acoperitori74
din ele.
8 Şi auziră glasul lui YHWH Elohim venind în grădină în vântul75
zilei: şi se ascunseră
Adam/omul şi femeia lui de Faţa lui YHWH Elohim printre pomii din grădină.
70
Nu putem face aici un studiu asupra şarpelui în culturile şi civilizaţiile superioare ale lumii, nici măcar un studiu al
închinării la şarpe (ofiolatrie) în respectivele culturi. Pentru arealul cultural al Orientului Apropiat antic, şarpele
apare de multe ori în contexte pline de greutate: ca zeu, el pare să fie identificabil în ipostaza şiretului zeu Enki/ Éa,
care-l face pe Adapa, mag, preot, sfetnic, să rateze nemurirea oferită de An, Stăpânul zeilor, prin Ningişzida,
„Stăpânul pomului roditor”, zeul-şarpe infernal şi celest. Acest zeu se împreună cu Zertur, „Tânăra fecioară”, care-l
naşte pe Dumuzi/ Tammuz, pe care-l regăsim în Ezechiel, 8:14. Şarpele apare ca dragonul Asag, care sălăşluia în
iad. De-asemenea, cele mai vechi reprezentări ale zeiţei-mamă a sumerienilor constau dintr-un şarpe încolăcit pe un
par, care va reapărea pe toiagul vindecătorului Asklepios. La babilonieni, el va fi găsit ca monstruoasa Tiamat, din
care Marduk meşteşugeşte lumea, iar în Ugarit va apărea ca Leviathan, şarpele de apă al forţelor haosului. Şarpele
nu apare numai în operele literare, ci şi în creaţiile artistice, pe vase sau trepiede pentru tămâiere. Închinarea la şarpe
şi riturile desfrânate ale sexualităţii şi fertilităţii aveau multe elemente în comun, chestiune pe care o vom analiza pe
larg în alte lucrări.
71
Termenul ebraic arum poate fi redat cu sens pozitiv, adică „isteţ”, sau cu sens negativ, „viclean”. Întrucât
momentan contextul nu sugerează nici o conotaţie, am preferat să-l traducem într-un fel neutru, prin „subtil”. În
limba greacă a Septuagintei este redat ca phronimos.
72
În ebraică: lo mot temutun. Practic, la rostirea imperativă a lui Elohim de la finalul stihului Genesa, 2:17, şarpele
adaugă doar o negaţie, la fel de categorică.
73
În literatura sumero-akkadiană ispitirea şi degenerarea apare în Păţania lui Adapa, precum şi în Enki şi
Ninħursaĝa – Mitul sumerian al Paradisului.
74
Ħagor: acoperitori minimale, şorţuri. În limba greacă a Septuagintei: peruzoma.
75
Ruaħ: Duh, duh, spirit, spiraţie, suflu, suflare; vânt, adiere, briză. În literatura Orientului Apropiat antic există
opere care arată că atunci când marii zei se mâniau, izbucneau vânturi şi furtuni, iar glasul lor era tunet. În cazul de

12
9 Dar chemă YHWH Elohim pe om şi-i spuse:
„Unde eşti?“
10 Şi-I spuse Adam:
„Glasul Tău l-am auzit în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.“
11 Şi-i spuse Elohim:
„Cine ţi-a spus că gol erai? Din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci, nu cumva ai
mâncat din el?“
12 Şi-i spuse Adam:
„Femeia pe care Tu mi-ai dat-o... ea mi-a dat din pom şi am mâncat.“
13 Şi-i spuse YHWH Elohim femeii:
„Ce e asta ce ai făcut?“
Şi-I spuse femeia:
„Şarpele m-a amăgit şi am mâncat76
din pom.“
14 Şi-i spuse YHWH Elohim şarpelui:
„Fiindcă ai făcut lucrul acesta,
Blestemat eşti dintre toate vitele
Şi dintre toate vieţuitoarele câmpului;
Pe pântece te vei târî
Şi ţărână vei mânca
Toate zilele vieţii tale.
15 Şi vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie,
Între sămânţa ta şi „Sămânţul” ei.
Acesta77
va zdrobi capul78
tău
Şi tu vei zdrobi călcâiul79
Său.“
faţă credem că ruaħ, pe care unii l-au tradus prin „răcoare” sau „adiere”, indică tocmai mânia lui YHWH care,
mânios din cauza păcatului proto-părinţilor, stârneşte un vânt/ ruaħ, iar aceştia, înfricoşaţi, se ascund din faţa lui.
76
Apare primul transfer de vinovăţie: bărbatul o învinovăţeşte pe femeie, femeia pe şarpe. Vorbind din punct de
vedere duhovnicesc-pastoral, vindecarea începe invers, prin recunoaşterea vinovăţiei proprii.
77
În originalul ebraic apare termenul hu‟, care este pronume personal, persoana a III-a, masculin, singular, deci „el”.
Astfel, am putea vorbi despre „sămânţul” femeii.
78
Roş: cap; căpetenie; principal, suprem; apogeu; început.
79
A se vedea articolul Proto-Evanghelia şi cristologia mesianică.

13
16 Femeii îi spuse:
„Voi înmulţi înmulţind80
suferinţa şi însărcinarea ta;
Cu durere vei naşte copii81
,
Şi după bărbatul tău se vor ţine dorinţele tale,
Iar el va stăpâni peste tine82
.“
17 Şi lui Adam îi spuse:
„Fiindcă ai ascultat de glasul femeii tale, şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem
spunând: «Să nu mănânci din el»,
Blestemat83
este acum pământul84
din cauza ta.
Cu trudă vei mânca din el
În toate zilele vieţii tale;
18 Spini şi pălămidă îţi va da,
Şi vei mânca iarba de pe câmp.
80
Se repetă tehnica de intensificare din versetele 2:17 şi 3:4.
81
Din punct de vedere culturologic, trebuie să sesizăm că oricât ar fi fost de dureroasă naşterea, femeia orientală o
prefera sterilităţii, din mai multe motive. În primul rând, într-un cuplu lipsit de copii, frământările care încercau
sufletele celor doi erau multiple. Se credea că soţia era cea care ar fi neroditoare şi incapabilă de a naşte un fiu
pentru soţul ei, şi dacă Dumnezeu binecuvânta credincioşia faţă de El cu progenituri şi pedepsea păcatul cu
sterilitate, atunci sufletul soţiei se chinuia, ea fiind „suspectă din punct de vedere spiritual, dezonorată din punct de
vedere social şi deprimată din punct de vedere psihologic” (M.C. Tenney, J.I. Packer şi W. White, Viaţa cotidiană în
vremurile biblice, Editura Agape, Făgăraş, 1997, trad. O. Cosma, p. 64). La profunda mâhnire a soţiei se adăugau
alte gânduri torţionare: cuplul cugeta la perspectiva unei vieţi de infertilitate, la o îmbătrânire lipsită de culoarea
prezenţei şi de sprijinul acordat de un copil, la inexistenţa unui moştenitor căruia să-i fie transmise bunurile şi
averile familiei şi la absenţa unor urmaşi. Ultima perspectivă, şi poate cea mai întunecată, este transpunerea în formă
negativă a afirmaţiei făcute mai sus că, având copii care să le ducă mai departe numele şi amintirea, părinţii săi vor
„supravieţui” după moarte, transpunere care rezultă că absenţa copiilor într-o familie, cauzată de sterilitate, urma să
ducă la stingerea numelui şi alunecarea familiei în uitare; or, din cele mai vechi timpuri orientalii priveau această
stingere a numelui ca fiind un adevărat dezastru.
82
Versetul 9 şi 16 din Genesa 3 inaugurează principiul reprezentativităţii. A se vedea Antropologia istorisirilor
primordiilor.
83
„Benedicţiile şi imprecaţiile biblice sunt pline de putere şi produc schimbări reale în circumstanţele receptorilor.
Conţinutul şi rezultatul final al binecuvântării sau blestemului variază de la o situaţie sau alta dar, în general,
binecuvântarea era puterea de a izbândi, iar blestemul era puterea vătămătoare de a împiedica sau stânjeni succesul.
(…) Înţelesul exact al binecuvântării şi blestemului este adesea dependent de contextul în care apar ele. Acestea sunt
rostite şi primite în contextul relaţionării dintre două persoane sau părţi, iar adâncimea şi calitatea binecuvântării sau
a imprecaţiei reflectă natura relaţiei dintre cei implicaţi. (…) Relaţiile variază în profunzime şi calitate, iar aceasta se
reflectă în alcătuirea şi intensitatea rostirilor de bine sau a imprecaţiilor. (…) Blestemele anunţate în naraţiunile
antice asupra şarpelui (Gen. 3:14-15) şi asupra pământului (Gen. 3:17-19) sunt simptomatice pentru înstrăinarea ce a
survenit între Dumnezeu şi ordinea creată de El.” J. McKeown, „Blessing and curses”, în T. Desmond Alexander &
David W. Baker (eds.), Dictionary of the Old Testament: Pentateuch, pp. 83-84.
84
Adamah: pământ, ţărână.

14
19 În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea,
Până te vei întoarce în ţărână,
Căci din ea ai fost luat;
Căci pământ eşti,
Şi în pământ te vei întoarce.“
20 Şi chemă Adam numele femeii sale Ħavah/ Eva85
: căci ea fu mama tuturor celor vii.
21 Şi făcu YHWH Elohim lui Adam şi femeii lui haine din piele86
şi-i îmbrăcă cu ele.
22 Spuse YHWH Elohim:
„Iată, omul a devenit ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul87
. Deci, acum, nu cumva să-şi
întindă mâna şi să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veac...“
23 De aceea, îl scoase YHWH Elohim din grădina Edenului, pentru a lucra ţărâna din care
fusese luat88
.
24 Astfel îl izgoni El pe Adam şi puse la estul grădinii Edenului heruvimi89
şi sabie învăpăiată
rotindă, pentru a păzi calea spre pomul vieţii90
.
GENESA 4
1 Şi Adam cunoscu91
pe Eva, femeia lui; ea concepu şi născu pe Qayin92
. Şi spuse:
„Am căpătat un om: pe YHWH93
!“
2 Şi ea născu iar: pe fratele său, Abel94
. Abel era păstor de turme, iar Qayin era lucrător al
ţărânii95
.
85
Eva (în ebraică, Ħavah): dătătoarea de viaţă. În limba greacă, Zoe.
86
Dacă pentru a croi haine din piele au fost jertfiţi miei, atunci aici este sugerat principiul tipologiei: Mielul
înveşmântează păcătoşii cu Sine.
87
Într-un mod pervers, promisiunea Şarpelui se concretizase: cuplul de oameni ajunseseră să cunoască binele şi răul,
dar în cel mai nefericit mod cu putinţă: prin răzvrătire.
88
A treia mulţime de elemente care alcătuiesc chipul lui Dumnezeu în om este funcţionalitatea. A se vedea
Antropologia istorisirilor primordiilor.
89
Pluralul dual pare să indice faptul că heruvimii erau în număr de doi. Aceste fiinţe angelice erau compozite
(Ezechiel, 1:10), la fel ca grifonii sau sfincşii. Ulterior, conceptul va fi recuperat şi mesopotamienii vor plasa doi
heruvimi sau grifoni la intrarea în temple, palate, sau lângă tronul imperial. Semnificaţia este aceea că persoana sau
proprietatea protejată este zeul sau aparţine acestuia. A se vedea John H. Walton, Victor H. Matthews, Mark W.
Chavalas, The IVP Bible Background Commentary – Old Testament, InterVarsity Press, Downers Grove, Illinois,
USA, 2000, p. 33.
90
Cu alte cuvinte, oamenii vor mai avea posibilitatea şi privilegiul de a avea comuniune cu Dumnezeu numai atunci
când, în calitate de Suveran, El va iniţia această părtăşie şi numai în modurile stabilite de El.
91
A cunoaşte: yada‟ (în ebraica modernă, lada‟at). Mână = yad. Evreii credeau că cunoaşterea vine prin intermediul
organelor de simţ, palpând, pipăind, punând mâna, „mânuind”. Altfel spus, cuplurile umane nu se împreunează, ci se
cunosc, prin cercetare, explorare, descoperire, consfătuire, convieţuire.
92
Qain se traduce: „Căpătat”. Qanah: a crea; a poseda, a dobândi.
93
A se vedea articolul Proto-Evanghelia şi cristologia mesianică.

15
3 Şi, în scurgerea zilelor, aduse Qayin din roadele ţărânii96
o jertfă97
de mâncare98
lui YHWH.
4 Şi aduse şi Abel o jertfă de mâncare99
din primii-născuţi100
ai turmei lui şi din grăsimea lor.
Şi privi YHWH cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;
5 dar spre Qayin şi spre jertfa lui101
, nu privi cu plăcere. Şi se mânie Qayin foarte şi-i căzu
faţa102
.
6 Şi spuse YHWH către Qayin:
„Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi-a căzut faţa?
7 Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă nu faci bine, la uşă păcatul stă103
; dorinţa
sa se ţine după tine, dar asupra sa tu să stăpâneşti.“
94
Abel se traduce prin „răsuflare, vapor; pajişte”.
95
Abel avea un stil de viaţă semi-nomad, dând naştere transhumanţei şi economiei pastorale, iar Qain era sedentar,
iniţiind economia agricolă. Aşezările săteşti se bazau pe un hibrid compus din aceste două tipuri de economie. În
altă ordine de idei, asistăm aici la naşterea culturii care, atunci, era constituită din cultivarea pământului, plivirea
buruienilor, creşterea animalelor, instituirea unor relaţii de producţie şi consum şi, mai presus de toate, înjgheba o
anumită prismă prin care omul privea lumea, se relaţiona la ea, începea să acţioneze asupra ei. „Cultura constă din
pattern-uri explicite şi implicite ale unui comportament dobândit şi transmis prin simboluri şi în favoarea acestuia,
constituind realizările distinctive ale grupurilor umane, incluzând întruchiparea lor în artefacte; miezul esenţial al
culturii constă în idei tradiţionale (adică derivate şi selectate din punct de vedere istoric) şi, în special, din valorile
ataşate lor; pe de-o parte, sistemele culturale pot fi considerate produse ale acţiunii, iar pe de cealaltă parte, ca fiind
elemente care condiţionează acţiunile viitoare.” (A.L. Kroeber, C. Kluckhohn, Culture: A Critical Review of
Concepts and Definitions, Random House, New York, USA, 1952, p. 357.)
96
Prima manifestare religioasă: jertfele, aflate în relaţie directă cu mediul înconjurător şi cultura. Textul sacru nu
indică niciunde că Dumnezeu ar fi cerut aceste jertfe şi nici modalitatea prin care fraţii au ajuns la convingerea că
ele trebuie aduse. Astfel că ei ajung la convingerea necesităţii aducerii de sacrificii fie în mod intuitiv şi supranatural
(prea puţin probabil), fie în modul tradiţional-raţional (părinţii le-au povestit despre jertfa adusă la începutul
timpului, în Eden, de Dumnezeu Însuşi, iar fiii lor au tras concluziile logice), fie printr-un melanj al acestor două
modalităţi.
97
Cele trei mulţimi de elemente care alcătuiesc chipul lui Dumnezeu în om (mulţimea elementelor ontologice,
relaţionale şi funcţionale) se reunesc într-o mulţime majoră: religiozitatea. Omul este, mai întâi de toate şi dincolo
de toate, homo religiosus, chiar dacă uneori religiozitatea sa este camuflată în profan.
98
În limba ebraică, minħah. Totuşi, în limba greacă a Septuagintei, el apare ca thusiai, traducătorii versiunii LXX
voind, pesemne, să sublinieze că jertfele sunt un lucru obişnuit, din care sacrificantul îşi păstrează o parte.
99
În limba ebraică, minħah. Totuşi, în limba greacă a Septuagintei, el apare ca dora, „daruri”, traducătorii versiunii
LXX voind, probabil, să sublinieze că aceste ofrande sunt deosebite.
100
Bekorot: primii-fătaţi/ născuţi. Sfintele Scripturi vor menţiona de foarte multe ori despre primordii vegetale
(bikurim, „primele roade”), animale şi umane (bekorot), dar nevoinţa de a aduna laolaltă scrierile despre ele, de a le
înţelege semnificaţiile lor şi de a articula doctrina despre întâii-născuţi – primogeniţi şi primogenituri – revine
cititorului-închinător.
101
Dumnezeu accepta şi roadele ţărânii, întrucât nu era vorba despre o jertfă de vină sau ispăşire a păcatului, care să
necesite vărsare de sânge.
102
Adică, i s-a posomorât faţa.
103
Păcatul stă la uşă ca un animal: din context nu reiese dacă el pândeşte pentru a ataca sau stă lungit, pregătindu-se
pentru a fi ispăşit prin jertfire.

16
8 Şi vorbi Qayin lui Abel, fratele său:
„Haidem să ieşim la câmp.“
Dar pe când erau la câmp, se sculă Qayin împotriva fratelui său Abel şi-l omorî104
.
9 Şi spuse YHWH către Qayin:
„Unde este Abel, fratele tău?“
Şi spuse el:
„Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu105
?”
10 Şi spuse El:
„Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din ţărână la Mine!
11 Acum blestemat eşti tu de pe ţărâna aceasta care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta
sângele fratelui tău!
12 Când vei lucra ţărâna, să nu-ţi mai dea puterea/ bogăţia sa. Pribeag şi fugar vei fi pe Pământ.“
13 Spuse Qayin lui YHWH:
„Prea mare e pedeapsa106
mea ca s-o pot căra.
14 Iată, Tu mă izgoneşti astăzi de pe faţa Pământului; eu va trebui să mă ascund de Faţa Ta, şi
să fiu pribeag şi fugar pe Pământ; şi oricine mă va găsi, mă va omorî107
.“
15 Şi-i spuse YHWH:
„Nicidecum; astfel, dacă va omorî cineva pe Qayin, el va fi răzbunat de 7 ori.“
Şi puse YHWH un semn108
pentru Qayin, ca oricine îl va găsi, să nu-l omoare.
16 Apoi, ieşi Qayin din faţa lui YHWH şi locui în ţara Nod109
, la est de Eden110
.
Începuturile civilizaţiei
17 Şi cunoscu Qayin pe femeia lui; ea concepu şi născu pe Ħanoq/ Enoħ111
. El începu apoi să
zidească o cetate112
şi chemă numele cetăţii după numele fiului său Ħanoq113
.
104
Literatura sumero-akkadiană cunoaşte şi ea o operă intitulată Confruntarea între fraţii Enten/ Iarna şi Emeş/
Vara, dar ea nu se încheie cu o crimă, ci cu o împăcare.
105
Minciuna şi nepăsarea faţă de semen vor caracteriza istoria omenirii.
106
Awon: (Pedeapsă pentru) rău, greşeală, păcat, nedreptate, vină; boală morală, perversiune; strâmbătate;
încovoiere.
107
Comentariul sugerează că existau clanuri bine structurate, care aveau deja dezvoltate cutume, inclusiv lex
talionis, „ochi pentru ochi, dintre pentru dinte”. În altă ordine de idei, sesizăm că ucigaşul Qayin nu dă semne de
pocăinţă profundă pentru crimă, ci de milă faţă de sine şi încearcă să-şi salveze mizerabila viaţă.
108
„Ot: semn (prevestitor sau indicator); simbol; posibil, stigmat. Nu se cunoaşte precis în ce consta acest semn,
întrucât Potopul a nimicit cu desăvârşire qainiţii.
109
Nod: rătăcire.
110
Cititorii îndrăgostiţi de literatura clasică pot citi această temă abordată poetic de Victor Hugo în Legenda
secolelor.
111
Ħanoq/ Enoħ: iniţiat, dedicat; posibil şi „inaugurare“.
112
Este imposibil să reconciliem acest verset cu apariţia urbanismului în Orientul Apropiat antic. Punctele comune
sunt puţine: în ebraică termenul „cetate” este ‟ir (ayin-yod-reş), apropiat de ‟Irad din Genesa, 4:18, care se traduce
prin „orăşean”. Prima aşezare a sumerienilor, care nu a devenit niciodată o cetate-stat, s-a numit Eridu, nume care,
după cum se poate vedea, este foarte apropiat de Irad. Dar ce înseamnă cetatea, urbanismul, civilizaţia?... Prin
civilizaţie înţelegem aşezări urbane care nu diferă de sate prin numărul de locuitori sau prin împrejmuirea lor cu

17
18 Şi i se născu lui Ħanoq „Iyrad114
; lui „Iyrad i se născu Meħuia‟el115
; lui Meħuia‟el i se născu
Metuşa‟el116
; şi lui Metuşa‟el i se născu Lemeħ117
.
19 Îşi luă Lemeħ două soţii118
: numele uneia era Adah119
, şi numele celeilalte era Ţilah120
.
20 Adah născu pe Yabal: el fu tatăl121
celor ce locuiesc în corturi şi cresc vite.
21 Numele fratelui său era Yubal122
: el fu tatăl tuturor celor ce cântă123
cu alăuta124
şi cu
cavalul125
.
22 Ţila născu şi ea pe făurarul Tubal-Qayin126
, meşteşugarul tuturor uneltelor de aramă şi de
fier127
. Sora lui Tubal-Qayin fu Naamah128
.
ziduri, ci prin faptul că în cadrul lor există un anumit nivel de dezvoltare cutumiară şi socială, relaţii economice, un
aparat administrativ-organizatoric, o sferă a serviciilor şi o guvernanţă legală, politică, religioasă, militară de tipul
armatei regulate de mercenari. Când sumerienii vorbeau despre „artele civilizaţiei”, ei se refereau la activitatea
meşteşugărească şi tehnică, la rudimente ştiinţifice, cum ar fi matematicile şi calculele, la cunoaşterea aştrilor, la
existenţa scrierii, la cunoaşterea artelor de a clădi oraşe şi temple.
113
În conformitate cu acest verset, Qayin este erou civilizator, întemeietorul urbanismului. „Întrucât în lumea antică
fondarea unei cetăţi este legată atât de intim de fondarea unui popor, povestirile despre fondator şi circumstanţele
care au dus la întemeiere fac parte din moştenirea fundamentală a locuitorilor săi. Aceste povestiri includ, în general
o descriere a resurselor naturale, care l-a atras pe întemeietor (aprovizionarea cu apă, ţinut de păşune şi recolte,
posibilităţi naturale de apărare), atributele speciale ale întemeietorului (forţă neobişnuită şi/ sau înţelepciune) şi
călăuzirea unui zeu-patron. Cetăţile erau construite de-a lungul râurilor sau pârâurilor ori în apropierea lor. Ele
serveau drept puncte focale pentru comerţ, cultură şi activităţi religioase ale unei regiuni mult mai largi şi, astfel, în
cele din urmă au devenit centre politice sau cetăţi-state. Organizarea necesară pentru a le edifica şi, apoi, pentru a
întreţine zidurile lor de cărămidă de lut şi pietre în stare bună, au dus la generarea şi dezvoltarea sfatului de bătrâni şi
a monarhiilor cârmuitoare.” John H. Walton, Victor H. Matthews, Mark W. Chavalas, op. cit., p. 34.
114
‟Irad: „Pribeag; orăşean”.
115
Mehuia‟el : „Lovit de EL”, sau „Uită că YHWH e EL”.
116
Metuşa‟el: „Om al lui EL”, sau „ei au murit cercetând”.
117
Traducere nesigură: „Puternic; cuceritor; om sălbatic”.
118
Păcătoşenia lăuntrică a omului determină păcatul său exterior. Aici planul dumnezeiesc conceput pentru familie
(relaţia monogamă şi permanentizată dintre un bărbat şi o femeie) este atacat şi contestat prin instituirea poligamiei
(de fapt, a bigamiei). Din punct de vedere social, am putea comenta că existau câţiva factori care au determinat
apariţia acestei cutume: 1. Dezechilibrul între numărul bărbaţilor şi cel al femeilor; 2. Nevoia de a avea mulţi copii
care să păzească vitele sau să lucreze ogoarele; 3. Dorinţa de a spori prestigiul şi bogăţia unei case prin contracte
multiple de căsătorie; 4. Rata înaltă a mortalităţii femeilor la naştere. (Prelucrare după John H. Walton, Victor H.
Matthews, Mark W. Chavalas, op. cit., p. 34.)
119
Adah: „Podoaba”.
120
Ţilah: „Umbra, seducătoarea”.
121
„Tată” poate semnifica şi părinte, iniţiator sau inventator.
122
Yubal: „Melodiosul, sunet vesel”.
123
Cultura continuă se se dezvolte prin dezvoltarea instrumentelor muzicale, folosite de spiţa qainiţilor nelegiuiţi.
Vorbind duhvniceşte-pastoral, aceasta trebuie să îndemne la o selecţie foarte riguroasă a ritmurilor muzicale, a
instrumentelor şi cuvintelor care merită incluse în muzica „răscumpărată”, din imnologia sacră.
124
Kinnor: instrumente cu coarde.
125
Ugab: instrumente de suflat, fluiere, flaute.
126
Tubal-Qain: „Producător, făurar, fierar.”
127
Iată-l pe adevăratul homo faber! Sfintele Scripturi afirmă că oamenii ante-diluvieni cunoşteau prelucrarea
bronzului şi a fierului, nu că din aceste două metale s-ar fi făurit unelte într-o producţie de masă sau că epoca

18
23 Spuse Lemeħ soţiilor sale:
„Adah şi Ţilah, ascultaţi glasul meu!
Soţiile lui Lemeħ, ascultaţi cuvântarea mea!
Am omorât un om pentru că m-a rănit,
Şi un tânăr pentru vânătăile mele.
24 Qayin va fi răzbunat de 7 ori,
Iar Lemeħ de 77 de ori129
.“
25 Şi cunoscu Adam iarăşi pe femeia lui; ea născu un fiu şi ea chemă numele lui Şet130
;
„căci“, spuse ea, „mi-a dat Elohim o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care îl omorâse Qayin.“
26 Şi lui Şet i se născu un fiu şi el îi chemă numele Enoş131
. Atunci începură oamenii să cheme
Numele lui YHWH.
bronzului şi cea a fierului ar fi existat simultan. Henry M. Morris face observaţia că „Cele mai vechi obiecte de
metal, modelate artificial, sunt nişte mărgele de aramă descoperite în nordul Irakului, datând de la începutul
mileniului al 9-lea î.d.Cr.”, iar apoi îi citează pe Halet Campbel şi Robert Braidwood: „…Înainte de anul 7.000
î.d.Cr., oamenii din Cayönü Tepesi nu numai că cunoşteau metalul, dar chiar modelau obiecte din cupru autohton
prin şlefuire şi ciocănire.” (Henry M. Morris, Bazele biblice ale ştiinţei moderne, Societatea Misionară Română,
Wheaton, Illinois, USA, 1993, trad. L. Cotrău, pp. 424-425.) Epoca propriu-zisă a fierului apare la mult timp după
Potop, de-abia după anii 1.500 î.e.n.
128
Naamah: „Plăcută, plăcere, încântătoare”.
129
Acest verset semnalează că nu se respectă o lex talionis, „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, lege care,
negreşit, exista în acele vremuri (a se vedea Epistola către romani, 2:14-16), ci demonstrează o escaladare violentă a
conflictelor.
130
Traducere nesigură: „înlocuit; desemnat”; provine de la verbul şat, „a aşeza, a rândui”.
131
Enoş: „Omul fragil, muritor”.

19
OBÂRŞIILE LUI ADAM
GENESA, 5:1 – 6:8
1 Aceasta este cartea132
obârşiilor 133
lui Adam134
.
În ziua când creă Elohim pe om135
, întru asemănarea cu Elohim îl făcu.
2 Parte bărbătească şi parte femeiască îi creă, îi binecuvântă şi le chemă numele „Adam/ om“136
în ziua când fură creaţi.
3 Era Adam de 130 de ani şi i se născu un fiu întru asemănarea lui137
, după chipul138
lui, şi-i puse
numele Şet139
.
4 Şi fură toate zilele lui Adam după ce i se născu Şet 800 de ani; şi i se născură fii şi fiice.
5 Toate zilele pe care le trăi Adam fură de 930 de ani; apoi muri.
6 Şi trăi Şet 105 ani şi i se născu Enoş140
.
7 Şi trăi Şet după ce i se născu Enoş 807 ani141
şi i se născură fii şi fiice.
8 Şi fură toate zilele lui Şet 912 ani; apoi muri.
9 Şi trăi Enoş 90 de ani şi i se născu Qeinan142
.
132
Sefer: carte; enumerare, listă.
133
Toledot: obârşii/ naşteri/ generări/ generaţii/ istorisiri. În acest caz, termenul se referă la genealogiile biblice, care
pot fi studiate cu câştig egal de către ştiinţele auxiliare ale istoriei, de către antropologie şi teologie. În societăţile
tradiţionale, consemnările genealogice, orale şi scrise, posedau o importanţă extremă pentru definirea interacţiunilor
sociale cotidiene. „Genealogiile, fie cele din Israel, Egipt, Mesopotamia, Fenicia sau Grecia nu sunt simple
compilări de material tradiţional, ci sunt aserţiuni privitoare la identitate, teritoriu şi relaţii. Numele strămoşilor, ale
aşezărilor şi grupurilor aveau pentru scriitorii antici o relevanţă specială, întrucât conexiunile lor genealogice
defineau poziţia strămoşului, a aşezării sau a grupului în relaţie cu ceilalţi.” (J.W. Wright, „Genealogies”, în
Dictionary of the Old Testament – Pentateuch, pp. 345-350.) Atunci când vorbim despre relaţiile familiale din
Orientul Apropiat antic trebuie neapărat să le legăm de relaţiile comunitare, spiritul de familie şi cel de comunitate
din Orient fiind foarte dezvoltat.
Orientalii erau ataşaţi de întregul clan format din părinţi, bunici, unchi, mătuşi, verişori şi verişoare, incluzând afinii.
Dar mai mult, ei nu erau ataşaţi de abstracţiuni de genul genealogiilor şi a gradelor de rudenie existente între
rudeniile sale, tribul sau seminţia din care proveneau acestea, ci de chestiuni concrete, ei cunoscând foarte bine şi
istoriile personale ale rudelor, cu succesele şi eşecurile acestora, chiar şi cu întâmplări picante. Într-o epocă în care
lucrurile importante nu erau scrise, ci erau încredinţate memoriei, orientalii puteau povesti o oră întreagă despre ei şi
rudele lor, fără a greşi sau a se repeta. Exista o identitate comunitară şi o personalitate comunitară.
134
În limba ebraică: Ze sefer toledot Adam. În limba greacă a Septuagintei: haute he biblos geneseos anthropon
(gr.).
135
Tot potrivit principiului reprezentativităţii, ‟iş-bărbatul reprezintă întreaga omenire.
136
Om: Adam.
137
În limba ebraică, bidmuto, de la demuth, asemănare. Aici LXX utilizează termenul idea, fiind singura dată când îl
întrebuinţează în Torah, acesta semnificând „formă, tipar”, a trupului şi/ sau caracterului.
138
În limba ebraică, keţalmo, de la ţelem, asemănare.
139
Traducere nesigură: „înlocuit; desemnat”; provine de la verbul şat, „a aşeza, a rândui”.
140
Enoş: „Omul fragil, muritor”.
141
În Listele regilor sumerieni se poate de asemenea citi despre regi care au trăit înainte de Potop şi au avut vieţi
fabulos de lungi, chiar de zeci de mii de ani.

20
10 Şi trăi Enoş după ce i se născu Qeinan 815 ani şi i se născură fii şi fiice.
11 Şi fură toate zilele lui Enoş 905 ani; apoi muri.
12 Şi trăi Qeinan 70 de ani şi i se născu Mahalale‟el143
.
13 Şi trăi Qeinan după ce i se născu Mahalale‟el 840 de ani şi i se născură fii şi fiice.
14 Şi fură toate zilele lui Qeinan 910 ani şi muri.
15 Şi trăi Mahalale‟el 65 de ani şi i se născu Yared144
.
16 Şi trăi Mahalale‟el după ce i se născu Yared 830 de ani şi i se născură fii şi fiice.
17 Şi fură toate zilele lui Mahalale‟el 895 de ani; apoi muri.
18 Şi trăi Yared 162 de ani şi i se născu Ħanoq/ Enoħ.
19 Şi trăi Yared după ce i se născu Ħanoq/ Enoħ 800 de ani şi i se născură fii şi fiice.
20 Şi fură toate zilele lui Yared 962 de ani; apoi muri.
21 Şi trăi Ħanoq/ Enoħ 65 de ani şi i se născu Metuşelaħ145
.
22 Şi umblă Ħanoq/ Enoħ cu Elohim după ce i se născu Metuşelaħ 300 de ani şi i se născură fii
şi fiice.
23 Şi fură toate zilele lui Ħanoq/ Enoħ 365 de ani.
24 Şi umblă Ħanoq/ Enoħ cu Elohim146
; apoi nu mai putu fi găsit, pentru că îl luase Elohim147
.
25 Şi trăi Metuşelaħ 187 de ani şi i se născu Lemeħ148
.
26 Şi trăi Metuşelaħ după i se născu Lemeħ 782 de ani şi i se născură fii şi fiice.
27 Şi fură toate zilele lui Metuşelaħ 969 de ani; apoi muri.
28 Şi trăi Lemeħ 182 de ani şi i se născu un fiu.
29 Şi el chemă numele lui Noaħ149
, spunând:
„Acesta ne va consola pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din munca ţărânii pe
care a blestemat-o YHWH.“
30 Şi trăi Lemeħ după ce i se născu Noaħ 595 de ani şi i se născură fii şi fiice.
31 Şi fură toate zilele lui Lemeħ 777 de ani; apoi muri.
142
Qainan: făurar, fierar.
143
Mahalale‟el: „EL străluceşte”; „slavă lui EL”.
144
Yared: urmaş.
145
Traducere nesigură: „suliţaş”; „închinător al lui Şelaħ”; sau „când el moare, va veni”.
146
Pastoral vorbind, Enoħ umbla cu Elohim, nu Elohim cu Enoħ.
147
Numele Ħanoq/ Enoħ înseamnă „iniţiat; învăţător”. Cine l-a iniţiat şi în ce domenii?... Când a făcut-o şi cum?...
Şi în ce fel a umblat el cu Elohim?... Oare se referă numele său la iniţierea sa în umblarea cu Dumnezeu de către
Enoş, stră-străbunicul său, sau de către Qenan, Mahalale‟el, Yared?... Apoi, la vârsta de 365 de ani, el a fost
strămutat de Elohim. Numărul 365 are ceva în comun cu numărul zilelor dintr-un an solar sau este o simplă
coincidenţă?... Persoanele interesate de stabilirea unor relaţii între civilizaţia ante-diluviană şi patriarhii biblici care
au trăit înainte de Potop pot apela la asiriologie care le poate oferi materiale şi ipoteze fascinante: de pildă, se pot
stabili conexiuni între Enoħ, al cărui nume semnifică „Iniţiat”, al şaptelea patriarh de la Adam, şi En-Me-Dur-An-
Ki, al şaptelea rege sumerian ante-diluvian, iniţiat şi el în tainele zeilor (părintele extispicinei şi „învăţător” al ei).
Apoi, în lista mesopotamiană a înţelepţilor antediluvieni, cel de-al şaptelea a fost Utuabzu, despre care se spune că
s-ar fi suit şi el la cer.
148
Traducere nesigură: „Puternic; cuceritor; om sălbatic”.
149
Etimologia numelui este incertă: el provine fie din naħam înseamnă „a respira greu, a părere de rău, regret,
pocăinţă sau ca mângâiere, consolare”, fie din nuaħ, „a odihni; tihnă”.

21
32 Şi era Noaħ de 500 de ani şi i se născură lui Noaħ Şem150
, Ħam151
şi Yafet152
.
GENESA 6
1 Când începură oamenii să se înmulţească pe faţa Pământului şi fiice li se născură,
2 văzură fiii lui Elohim că fiicele oamenilor erau frumoase şi îşi luară ca soţii pe acelea pe care
şi le aleseseră.
3 Atunci spuse YHWH:
„Nu va persista Duhul153
Meu cu omul în veac, căci şi omul nu este decât trup de carne154
păcătoasă155
: totuşi/ de aceea zilele lui vor fi de 120 de ani.“
4 Uriaşii156
erau pe Pământ în zilele acelea, şi chiar şi după ce au intrat fiii lui Elohim la fiicele
oamenilor şi le născură ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu renume.
5 Şi157
văzu YHWH că mare era răutatea omului pe Pământ şi că toate întocmirile158
gândurilor
din inima lui erau doar rele totdeauna.
150
Şem: nume; renume.
151
Traducere nesigură: probabil „negru”.
152
Traducere nesigură: probabil „şeful rasei”.
153
Ruaħ: Duh, duh, spirit, spiraţie, suflu, suflare; vânt, adiere, briză.
154
Aici se subliniază contrastul între spirit şi carne, spiritual şi material. A se vedea jocul de cuvinte făcut de Yeşua
Mesia în Evanghelia după Ioan, 3:7.
155
În limba greacă a Septuagintei: sarx.
156
Uriaşi: nefilim („cei căzuţi”). În limba greacă a Septuagintei: gigantes, giganţi. Având în vedere faptul că ne
străduim să tratăm numai capitolele 1-11 din Genesa, nu vom aborda această temă spinoasă, pe seama căreia s-au
făcut multe speculaţii.
157
Primordiile din Genesa au fost istorisite de mii de ori de agenţii narativi care trăiau la începuturile lumii, ele fiind
predate prin povestire şi gesturi, născându-se astfel tradiţia orală strămoşească şi modelând Weltanschauung-uri.
Însă, pe măsură ce omenirea se depărta temporal de evenimente şi spaţial de cadrul lor, conştienţa de Dumnezeu şi
nevoia de El continuau să existe în inimile oamenilor, potrivit existenţei sacrului înzidit în om, dar dorinţa de a trăi o
viaţă pură scădea vizibil. Creatorul a intervenit dramatic – Potopul din Genesa, 6-8 fiind demonstraţia acestei
intervenţii – iar generaţiile post-diluviene au auzit despre el atât de des încât relatarea despre acest cataclism nu doar
că este cea mai bine conservată povestire, dar este şi cea mai răspândită istorisire de pe faţa Pământului, fiind
atestată în toate continentele şi la diverse niveluri de cultură. (Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase,
vol. I: „De la epoca de piatră la misterele din Eleusis”, Editura Universitas, Chişinău, Moldova, 1992, trad. C.
Baltag, p. 65.) Istorisirile originale ale evenimentului cataclismic nu au rămas pure, ci, în scurgerea vremurilor,
mesopotamienii le-au alterat, povestindu-le tot mai puţin conform faptelor: au adăugat la întâmplări, au mai uitat
detalii, au mai născocit explicaţii. Aşa-zicând, istorisirile originale s-au metamorfozat în mituri, le-au transpus în
creaţii literare de genul operei Genesa din Eridu (fragmentele C-E), Epopeea preaînţeleptului Atraħasis (tăbliţa III)
şi Epopeea lui Ghilgameş (tăbliţa XI). John H. Walton nota că aceste trei opere sunt înrudite din punct de vedere
literar şi sunt rareori în dezacord una cu celelalte. O relatare compozită făcută de acest savant arată în modul
următor:
1. Enlil este deranjat de „zarva” făcută de omenire;
2. În sfatul zeilor se ia hotărârea de trimitere a unui potop pentru a nimici omenirea;

22
6 Şi regretă159
YHWH că făcuse pe om pe Pământ şi Se mâhni160
în inima Lui.
7 Şi spuse YHWH:
„Voi şterge pe omul pe care l-am creat de pe faţa Pământului şi până la vite şi animale mici şi
păsările văzduhului, căci regret că i-am făcut.“
8 Dar Noaħ găsi har161
în faţa lui YHWH.
3. Regele uman (Ziusudra/ Atrahasis/ Utnapiştim) este avertizat de zeul Enki/ Éa şi surprinde discuţia sfatului;
4. Éa furnizează regelui un plan pentru contruirea unei corăbii;
5. Regele spune norodului cetăţii că el trebuie să plece întrucât zeii sunt mânioşi pe el;
6. Rudele, meseriaşii, animalele şi păsările sunt luate la bord;
7. Corabia are şapte caturi (având formă fie de cub, fie de zigurat) şi este călăfătuită cu smoală;
8. Furtuna durează şapte zile şi şapte nopţi;
9. Zeii bocesc marea pierdere a omenirii (întrucât s-a pierdut sursa aprovizionării lor);
10. Corăbiile amarează pe Muntele Niţir;
11. Sunt trimişi în recunoaştere porumbelul şi rândunica, dar ei se întorc. Este trimis corbul: el nu revine;
12. Eroii debarcă şi aduc jertfe;
13. Zeii, înfometaţi, tăbărăsc în jurul jertfelor „ca muştele”;
14. Enlil descoperă cu unii muritori au supravieţuit;
15. Plângerile zeilor împotriva lui Enlil pentru o formă de pedeapsă atât de devastatoare;
16. Regelui i se acordă nemurirea.
A se vedea John H. Walton, Ancient Israelite Literature in its Cultural Context – A Survey of Parallels between
Biblical and Ancient Near Eastern Texts, Zondervan Publishing House, Grand Rapids, Michigan, USA, 1990, pp.
30-31.
158
Yeţer: formă, cadru, scop; întocmire. Intenţie. Înclinaţie, propensiune.
159
Naħam înseamnă „a respira greu, a părere de rău, regret, pocăinţă sau ca mângâiere, consolare”. În terminologie
teologică, aici apare un antropopatism, adică este ca şi cum Dumnezeu ar avea sentimente, trăiri, pătimiri omeneşti.
160
Aţav: a se mâhni; a fi îndurerat; a se mânia.
161
Ħen: favoare, har; desfătare.

23
OBÂRŞIILE LUI NOAĦ
GENESA, 6:9 – 9:29
9 Acestea sunt obârşiile 162
lui Noaħ.
Noaħ era un om drept şi neprihănit163
între cei din generaţia lui: cu Elohim umbla Noaħ164
.
10 Şi i se născură lui Noaħ trei fii: Şem, Ħam şi Yafet.
11 Era stricat165
Pământul în faţa lui Elohim şi era plin Pământul de asuprire166
.
12 Şi Se uită Elohim spre Pământ şi iată: era stricat Pământul, căci orice trup de carne îşi
stricase calea pe Pământ.
13 Atunci îi spuse Elohim lui Noaħ:
„Sfârşitul167
oricărui trup de carne a venit/ este hotărât în faţa Mea, fiindcă este plin Pământul de
asuprire168
; iată, am să-i nimicesc împreună cu Pământul.
14 Fă-ţi o arcă169
din lemn de gofer170
; încăperi să faci în arca aceasta şi s-o călăfătuieşti cu
smoală pe dinlăuntru şi pe dinafară.
15 Şi în acest fel s-o faci: arca să aibă 300 de coţi în lungime, 50 de coţi în lăţime şi 30 de coţi în
înălţime171
.
16 O fereastră să faci arcei, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura arcei; şi să faci un rând de
încăperi jos, altul la mijloc şi altul sus.
17 Şi iată, Eu aduc un potop172
de ape pe Pământ, pentru a nimici orice trup de carne de sub
ceruri, care are duh173
de viaţă; tot ce este pe Pământ va pieri.
18 Dar voi face cu tine un legământ174
; să intri în arcă, tu şi fiii tăi, femeia ta şi femeile fiilor tăi
împreună cu tine.
162
Toledot: „obârşii/ naşteri/ generări/ generaţii/ istorisiri”.
163
Ţadiq: drept. Diferă de următorul termen, tamim, „fără defect, perfect, desăvârşit, complet, deplin, integru, sincer,
neprihănit, întreg, sănătos, ireproşabil”.
164
La fel ca în cazul lui Enoħ, şi Noaħ umbla cu Elohim şi aceasta era ceea ce-l făcea să fie drept şi neprihănit,
integru.
165
Şaħat: a distruge, a strica, a corupe.
166
În limba ebraică, ħamas.
167
Qeţ: sfârşit; hotar. În limba greacă a Septuagintei: kairos, soroc, moment oportun.
168
În limba ebraică, ħamas.
169
Tebah: ladă. În limba greacă a Septuagintei: kibotos, de unde provine „chivot”. Nu avea cârmă şi nici pânze, deci
vieţile lui Noaħ şi ale clanului său erau în întregime în grija lui Dumnezeu.
170
Probabil o specie de chiparos.
171
Aproximativ 150 m/ 25 m/ 15 m.
172
Mabul: potop. În limba greacă a Septuagintei: kataklusmos, de unde provine „cataclism”. Prin Potop apare o
inversare a Creaţiei: dacă Genesa, 1-2, insistă asupra separării şi a diferenţierii, Genesa 6-7 înfăţişează eradicarea
distincţiilor. Stăvilarele Cerurilor care, în Genesa, 1, susţineau apele, acum (7:11) sunt sfâşiate. Distincţia dintre
apele subpământene şi Pământ (Genesa, 1:9) acum este anulată, prin ruperea izvoarelor Adâncului cel mare (7:11).
Pământul scos din apă acum este scufundat în apă. (Apud P. R. Williamson, „Covenant”, în Dictionary of the Old
Testament – Pentateuch, p. 139.)
173

24
19 Din tot ce vieţuieşte, din orice trup de carne, să iei în arcă două exemplare din fiecare soi, ca
să le ţii vii cu tine: parte bărbătească şi parte femeiască să fie.
20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, şi din toate animalele mici ale pământului
după soiul lor: câte două din fiecare soi vor veni la tine înlăuntru175
, pentru a fi ţinute în viaţă.
21 Şi tu, ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi servească drept
hrană ţie şi lor.“
22 Şi aşa făcu Noaħ, potrivit tuturor celor ce i le poruncise Elohim.
GENESA 7
1 Şi-i spuse YHWH lui Noaħ:
„Vino tu şi toată casa176
ta în arcă, fiindcă te-am văzut drept177
în faţa Mea în generaţia aceasta.
2 Ia cu tine câte 7 perechi din toate vitele curate178
, câte o parte bărbătească şi câte o parte
femeiască; o pereche din vitele care nu sunt curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte
femeiască;
3 şi, de asemenea, câte 7 perechi din păsările văzduhului, câte o parte bărbătească şi câte o parte
femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa Pământului179
.
4 Căci, după 7 zile, voi face să plouă pe Pământ 40 de zile şi 40 de nopţi; şi voi şterge astfel de
pe faţa Pământului toate fiinţele pe care le-am făcut.“
5 Făcu Noaħ tot ce-i poruncise YHWH.
6 Când veni potopul pe Pământ, avea Noaħ 600 de ani.
7 Şi intră Noaħ în arcă cu fiii săi, cu femeia sa şi cu femeile fiilor săi, din cauza apelor potopului.
8 Din vitele curate şi din vitele care nu sunt curate, din păsări şi din tot ce mişună pe pământ,
9 intrară în arcă la Noaħ, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, după
cum poruncise Elohim lui Noaħ.
10 După cele 7 zile, veniră apele Potopului pe Pământ.
174
Beriyt: legământ. În limba greacă a Septuagintei: diatheke, deşi acest termen nu ocupă aceeaşi sferă semantică
precum beryit. Este prima ocurenţă a unui termen biblic şi teologic care este atât de încărcat de semnificaţii încât
ajunge să despartă şi, simultan, să unească Sfintele Scripturi în „Vechiul Legământ” (Vechiul Testament) şi
„Legământul Înnoit” (Noul Testament). Aici termenul vesteşte inaugurarea formală a legământului noahic expus în
8:20 – 9:17. A se vedea articolul Legământul noahic.
175
Aducerea animalelor în arcă, precum şi păstrarea arcei, a clanului şi a animalelor în dezastrul Potopului au fost
efectul Providenţei miraculoase.
176
Bayit: casă, gospodărie, familie, clan; construcţie; templu.
177
Ţadiq: drept.
178
Tahor: pur, curat din punct de vedere ritualic. Ca generalitate, notăm că, în integralitatea lor, Sfintele Scripturi
recomandă puritatea şi neprihănirea şi osândesc impuritatea spirituală, ritualică şi fizică, pângărirea, întinăciunea,
păcatul.
179
Aici identificăm intenţia lui Dumnezeu de a face un legământ cu omul.

25
11 În anul al 600-lea al vieţii lui Noaħ, în luna a doua, în ziua a 17-a a lunii, în ziua aceea, se
rupseră toate izvoarele Adâncului celui mare şi se deschiseră stăvilarele cerurilor180
.
12 Şi fu ploaie pe pământ 40 de zile şi 40 de nopţi.
13 În aceeaşi zi intrară în arcă: Noaħ, Şem, Ħam şi Yafet, fiii lui Noaħ, femeia lui Noaħ şi cele
trei femei ale fiilor lui cu ei;
14 ei, şi toate vietăţile câmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate animalele mici
care mişună pe pământ, după soiul lor, toate zburătoarele, după soiul lor, toate păsările, după
felul lor.
15 Şi intrară în arcă la Noaħ, două câte două, din orice trup de carne care are duh181
de viaţă182
.
16 Cele care intrară erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice trup de
carne, după cum Elohim poruncise lui Noaħ. Apoi YHWH închise uşa după el.
17 Şi fu potopul 40 de zile pe Pământ şi crescură apele, ridicară arca şi ea se înălţă deasupra
pământului.
18 Prinseră putere apele şi crescură foarte mult pe Pământ şi arca plutea pe faţa apelor.
19 Apele prinseră putere tot mai mult şi fură acoperiţi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerurile
întregi.
20 Cu 15 coţi prinseră putere apele deasupra munţilor, care fură acoperiţi.
21 Şi pieri orice trup de carne care se mişca pe pământ, atât zburătoarele, cât şi vitele şi
animalele mici, tot ce se mişuna pe pământ şi toţi oamenii.
22 Tot ce avea suflare de duh183
de viaţă în nări, tot ce era pe uscat, muri.
23 Şi fură şterse toate fiinţele184
care erau pe faţa Pământului de la om până la vite, până la
animalele mici şi până la păsările văzduhului: fură şterse de pe Pământ şi fu lăsat numai Noaħ şi
ce era cu el în arcă.
24 Şi fură apele puternice pe Pământ 150 de zile.
GENESA 8
1 Şi-Şi aminti185
Elohim de Noaħ, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în arcă;
şi făcu Elohim să sufle un vânt186
pe Pământ şi se potoliră apele.
180
Probabil au avut loc simultan cutremure submarine, erupţii vulcanice şi separarea în continente a unicului
continent (Pangeea din 1:9,10).
181
182
Duh de viaţă: ruaħ ħayim.
183
184
Yequm: a rămâne (stabilit sau în viaţă); o substanţă vie, o subzistenţă, o vietate.
185
Zaqhar: a(-şi) aminti; a menţiona, medita la, consemna, zăbovi cu gândul la. „A-şi aminti“ semnifică a-şi da
aprobarea, a recunoaşte, a trata ca o chestiune importantă, a începe să acţioneze.
186
Vânt: ruaħ, pneuma, care, de fapt, înseamnă „duh, spiraţie”. A se vedea jocul de cuvinte făcut de Yeşua Mesia în
Evanghelia după Ioan, 3:7.

26
2 Şi fură închise izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor şi fu oprită ploaia din ceruri.
3 Şi scăzură apele de pe Pământ, retrăgându-se constant şi se micşorară apele după 150 de zile.
4 În luna a 7-a, în ziua a 17-a a lunii, se opri arca pe munţii Ararat187
.
5 Şi scăzură apele constant până în luna a 10-a. În luna a 10-a, în prima zi a lunii, se zăriră
vârfurile munţilor.
6 Şi după 40 de zile deschise Noaħ fereastra arcei pe care o făcuse.
7 Şi trimise un corb care ieşi, ducându-se şi întorcându-se, până când secară apele de pe pământ.
8 Şi trimise şi un porumbel de la el, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa Pământului.
9 Dar porumbelul nu găsi nici un loc ca să-şi pună piciorul şi se întoarse la el în arcă, fiindcă
erau ape pe toată faţa Pământului. Noaħ întinse mâna, îl luă şi-l băgă la el în arcă.
10 Şi aşteptă el încă 7 zile şi iarăşi dădu drumul porumbelului din arcă.
11 Şi se întoarse la el porumbelul spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă
de curând şi cunoscu Noaħ astfel că apele scăzuseră pe Pământ.
12 Şi răbdă el încă 7 zile şi dădu drumul porumbelului, dar porumbelul nu se mai întoarse la el.
13 În anul 601, în prima lună, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe Pământ. Ridică Noaħ
acoperitoarea arcei: se uită şi iată că faţa Pământului se uscase.
14 În luna a doua, în a 27-a zi a lunii, pământul era uscat de tot.
15 Atunci cuvântă Elohim lui Noaħ, spunându-i:
16 „Ieşi din arcă, tu şi femeia ta, fiii tăi şi femeile fiilor tăi cu tine!
17 Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atât păsările cât
şi vitele şi toate animalele mici care mişună pe pământ: să se prăsească pe Pământ, să fie
roditoare şi să se înmulţească pe Pământ.“
18 Şi Noaħ ieşi afară cu fiii săi, cu femeia sa şi cu femeile fiilor săi.
19 Toate vieţuitoarele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce mişună pe Pământ, după soiurile
lor, ieşiră din arcă.
20 Şi zidi Noaħ un altar188
lui YHWH189
; luă din toate vitele curate190
şi din toate păsările curate,
şi înălţă arderi-de-tot191
pe altar192
.
187
Mai târziu, asirienii vor denumi munţii respectivi Urartu, aceştia făcând parte din imperiul lor.
188
Mizbeaħ: altar. În limba greacă a Septuagintei: thusiasterion, „jertfelnic”.
189
Noaħ nu se închină lui Elohim, adică zeilor în general, ci lui YHWH, aducând o închinare personală, plină de
recunoştinţă pentru mântuire.
190
Tahor: curat, pur. Până acum Biblia nu precizase care sunt animalele pure ritualic, deci Noaħ trebuie să fi fost
înştiinţat printr-un mod care nu ne este comunicat. Revelaţia ulterioară din Leviticul, 11 etc. ne arată animalele pure
şi cele impure atât din punct de vedere ritualic, cât şi al consumării lor; versete de genul Eclesiastul, 3:11, arată că
omul are intuiţia veşniciei şi a lucrărilor dumnezeieşti, iar Epistola către romani, 2:14-16, arată că totdeauna Legea
a fost gravată în inimile oamenilor.
191
Ardere de tot: olah (ebr.); holokarposis (gr.).
192
Ritualic, orice legământ solicită jertfe de sânge. YHWH purtase de grijă instituirii legământului noahic şi îi
poruncise să ia în arcă animale pure tocmai pentru a putea aduce jertfe acceptate ritualic. A se vedea articolul
Legământul noahic.

27
21 Şi mirosi YHWH o mireasmă plăcută şi spuse YHWH în inima Sa:
„Nu voi mai blestema Pământul din cauza omului, pentru că întocmirile193
inimii omului sunt
rele din tinereţile194
lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
22 Cât va dăinui Pământul,
Nu vor înceta semănatul şi seceratul,
Frigul şi căldura,
Vara şi iarna,
Ziua şi noaptea!“
GENESA 9
1 Şi-i binecuvântă Elohim pe Noaħ şi pe fiii săi şi le spuse:
„Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă şi umpleţi Pământul.
2 Şi groaza195
şi spaima de voi să înhaţe pe orice vieţuitoare de pe Pământ, pe orice pasăre a
văzduhului, pe tot ce mişună pe Pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre!
3 Toate animalele care trăiesc să vă servească drept hrană: toate acestea vi le dau, ca şi vegetaţia
verde196
.
4 Numai carne având sângele sufletului197
său să nu mâncaţi.
5 Şi negreşit: sângele vieţilor voastre îl voi cere ca socoteală; îl voi cere înapoi de la orice
vieţuitoare; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este
fratele lui.
6 Cui varsă sângele omului,
De către om va fi vărsat sângele său;
Căci întru chipul lui Elohim
Făcu El omul.
193
Yeţer: formă, cadru, scop; întocmire. Intenţie. Înclinaţie, propensiune.
194
Pluralul termenului „tinereţe” (neura/ neurim) arată plenitudinea tinereţii sau, altfel spus, încă din fragedă
tinereţe.
195
Morah: frică, reverenţă, teroare, groază.
196
Elohim acordă oamenilor permisiunea de a mânca carne, dar textul sacru nu scrie că le poruncise aceasta. Totuşi,
dacă oamenii vor să mănânce carne, aceasta trebuie să nu aibă sânge în ea, elementul forţei vitale trebuie restituit lui
Dumnezeu prin scurgerea sa în pământ, ceea ce atestă recunoaşterea faptului că El a dăruit animalul şi acesta este
consumat în Prezenţa Sa. Pe de altă parte, deşi până acum nu s-a stabilit clar identitatea animal pur ritualic = animal
consumabil, ceea ce înseamnă că, teoretic, exista posibilitatea să fi existat animale care nu puteau fi jertfite ritualic
dar puteau fi consumate (porc, de exemplu), revelaţia progresivă a Sfintelor Scripturi contestă această posibilitate.
Mai mult, în închinarea mesopotamiană, porcii (şi, foarte rar, câinii) erau jertfiţi zeilor infernali, demonilor.
197
Nefeş: suflet, creatură animată sau însufleţită, având emoţii, dorinţe, pasiuni, pofte.

28
7 Iar voi, fiţi roditori şi înmulţiţi-vă
Şi răspândiţi-vă198
pe Pământ
Şi înmulţiţi-vă pe el!“
8 Şi-i spuse Elohim lui Noaħ şi fiilor lui care erau cu el, zicând:
9 - Iată, Eu statornicesc199
un legământ200
cu voi şi cu sămânţa voastră, după voi;
10 cu toate vietăţile care sunt cu voi, atât păsările cât şi vitele, şi toate vieţuitoarele pământului
care sunt cu voi; cu toate cele care au ieşit din arcă şi cu toate celelalte vieţuitoare ale
pământului.
11 Şi Eu voi statornici un legământ cu voi că nici un trup de carne nu va mai fi nimicit de apele
Potopului şi nu va mai veni potop ca să pustiiască Pământul.”
„Iată semnul legământului pe care-l pun între Mine şi voi şi toate vietăţile care sunt cu voi,
pentru toate generaţiile de oameni în veac:
13 curcubeul Meu îl aşez în nor: el va servi drept semn al legământului dintre Mine şi Pământ.
14 Când voi strânge nori deasupra Pământului, curcubeul se va arăta în nor;
15 şi Eu îmi voi aminti de legământul dintre Mine şi voi şi dintre toate vietăţile de orice trup; şi
apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice trup de carne.
16 Şi va fi curcubeul în nor şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi amintesc de legământul cel veşnic
dintre Elohim şi toate vietăţile de orice trup de carne de pe Pământ.“
17 Şi Elohim îi zise lui Noaħ:
„Acesta este semnul legământului pe care l-am statornicit între Mine şi orice trup de carne care
este pe Pământ.“
18 Şi fură fiii lui Noaħ care ieşiră din arcă Şem, Ħam şi Yafet: Ħam fu tatăl lui Canaan.
19 Aceştia fură cei trei fii ai lui Noaħ, şi din ei se răspândiră oameni pe tot Pământul.
20 Şi începu Noaħ să fie un om al ţărânii şi sădi o vie.
21 Şi bău din vin şi se îmbătă şi se dezgoli în mijlocul cortului său201
.
22 Şi văzu Ħam, tatăl lui Canaan, goliciunea202
tatălui său şi spuse celor doi fraţi ai lui afară.
23 Şi luară Şem şi Yafet o manta şi o puseră pe umeri amândoi şi merseră de-a-ndărătelea şi
acoperiră goliciunea tatălui lor şi, feţele fiindu-le întoarse înapoi, nu văzură goliciunea tatălui
lor203
.
198
Şaraţ: a mişuna, a fojgăi.
199
Qum: a ridica, a face să stea ridicat, a scula.
200
Beriyth: legământ. A se vedea articolul Legământul noahic.
201
După cataclismul diluvial şi statornicirea legământului noahic, vedem că în arcă se îmbarcase şi firea păcătoasă şi
neputinţele oamenilor: una din primele acţiuni ale lui Noaħ fu aceea de a planta o viţă de vie, de a face vin şi de a se
îmbăta.
202
Erewah: „ruşinea“. Din nou, remarcăm faptul că, chiar dacă, în principiu, Legea şi prescripţiile privitoare la
indecenţă (Leviticul, 18:7, de exemplu) urmau să fie date după câteva veacuri, totuşi această Legislaţie divină exista
în sufletele oamenilor, fapt confirmat şi de Epistola către romani, 2:14-16.

29
24 Şi se trezi Noaħ din vinul lui şi află ce-i făcuse fiul său cel tânăr204
.
25 Şi spuse:
„Blestemat să fie Canaan!
Să fie robul robilor fraţilor lui!“
26 El mai spuse:
„Binecuvântat să fie YHWH,
Dumnezeul lui Şem205
,
Şi să fie Canaan robul lui!
27 Lărgească Elohim pe Yafet206
,
Şi el207
va locui în corturile lui Şem,
Şi Canaan să fie robul lor!“
28 Şi trăi Noaħ după potop 350 de ani.
29 Şi fură toate zilele lui Noaħ 950 de ani; apoi muri.
203
Vorbind din punct de vedere duhovnicesc-pastoral, păcatul lui Noaħ ne ridică nouă o întrebare: cum procedăm
atunci când observăm căderea în păcat a unui om, împrăştiem o bârfă suculentă sau, dimpotrivă, încercăm să salvăm
onoarea sa cu discreţie, ruşinându-l cât mai puţin?... Lista întrebărilor este deschisă, lista acţiunilor biblice este
redusă la una singură, cea de faţă.
204
În limba greacă a Septuagintei: neoteros, „necopt”.
205
Prin Şem, sau Sem, care va avea ca zeu pe YHWH, urma să descindă „Sămânţul femeii” amintit în Proto-
Evanghelie, Genesa, 3:15. Avem în pregătire o lucrare despre profeţiile mesianice din Torah.
206
Yafet sună asemănător cu termenul ebraic pentru a lărgi, a extinde: yofet.
207
Nu se ştie precis cine va locui în corturile lui Şem, Yafet sau Elohim. După cum am scris şi în lucrarea care
tratează profeţiile mesianice din Torah, contextul sugerează că ar fi vorba despre Yafet.

30
OBÂRŞIILE FIILOR LUI NOAĦ
GENESA 10:1 – 11:9
1 Şi acestea sunt obârşiile208
fiilor lui Noaħ, Şem, Ħam şi Yafet: li se născură fii după potop209
.
Yafetiţii
2 Fiii lui Yafet: Gomer, Magog, Madai, Yavan, Tubal, Meşek şi Tiras.
3 Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarmah.
4 Fiii lui Yavan: Elişah, Tarşiş, Kitim şi Dodanim.
5 De la aceştia se împărţiră „popoarele mării” în ţările de coastă, fiecare după limba sa, după
clanuri, în poporul său210
.
Ħamiţii
6 Fiii lui Ħam: Cuş, Miţrayim211
, Put şi Canaan.
7 Fiii lui Cuş212
: Seva, Ħavila, Savta, Ra‟amah şi Savteħa.
Fiii lui Ra‟amah: Şeva şi Dedan.
8 Lui Cuş i se născu şi Nimrod213
: el începu să fie puternic pe Pământ.
9 El era un viteaz vânător în faţa lui YHWH; iată de ce se zice:
„Ca Nimrod, viteaz vânător în faţa214
lui YHWH.“
10 Şi fu începutul regatului său Babel, Erec215
, Akkad şi Calne, în ţara Şinear216
.
208
209
Aici apare ceea ce, îndeobşte, este cunoscut ca „Tabela popoarelor”, care menţionează 70 de popoare, ceea ce
pare să se suprapună cu cele 70 de familii de limbi care s-au format după experienţa de la Turnul Babel. Etnologii
vor avea un mare câştig din studierea acestor popoare.
210
Aici apare o împărţire pe criterii geografice, lingvistice, etnice, naţionale.
211
Miţrayim: „Două Egipturi”, adică Egiptul superior şi cel inferior.
212
Nu este acelaşi cu cel din vs. 6,7, ci este, probabil strămoşul cassiţilor, în Mesopotamia (Genesa, 2:13).
213
Numele Nimrod provine din rădăcina termenului marad, „rebel”. Traducerea numelui său în Septuaginta este
Nebrod, ceea ce face trimitere spre nebridă, blană de căprior cu pete. Căpriorii aveau rol psihopomp, funcţia lor
cultică provine din neolitic sau chiar din mezoliticul superior şi joacă un rol notabil în simbolismul religiilor păgâne.
Coarnele lor pot viza şi virilitatea, la fel ca şi bucraniile. Vrăjitorii sunt adesea înveşmântaţi cu nebride şi poartă
coarne de cerbişor. A se vedea „Căprior (1)” în Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, vol. I,
Editura Artemis, Bucureşti, trad. L. Zoicaş et al., f. a., p. 275, precum şi cap. al II-lea din Alexander Hislop, The
Two Babylons („Cele două Babiloane”), Londra, Marea Britanie, 1858, accesată pe
http://www.biblebelievers.com/babylon/
214
Termenul lipney provine de la panim, care are ca denotaţie „feţe” şi are multiple conotaţii, dintre care reţinem
„înainte; în prezenţa”. Termenul va fi foarte folosit în teologia liturgică şi simbolică, prin sintagma leħem panim,
„pâinile pentru punerea înainte”, care s-ar putea traduce şi drept „pâinile prezenţei” sau „pâinile Feţei/ Feţelor”.
Citită în cheie triadologică, sintagma ar indica o aluzie la Dumnezeu Triunul.

31
11 Din ţara aceasta intră în Aşur217
şi zidi Ninive, Rehobot-Ir, Calaħ218
12 şi Resen între Ninive şi Calaħ; aceasta este cetatea cea mare.
13 Şi lui Miţrayim i se născură ludimi, anamimi, lehabimi, naftuħimi,
14 patrusimi, kasluħimi, (din care ieşiră filistenii) şi caftorimi.
15 Lui Canaan i se născu Sidon, primul lui născut, şi Ħet;
16 şi iebusiţi, amoriţi, ghirgasiţi,
17 heviţi, archiţi, siniţi,
18 arvadiţi, ţemariţi, hamatiţi.
Pe urmă, se răspândiră familiile canaaniţilor.
19 Şi se întindeau hotarele canaaniţilor de la Sidon, cum mergi spre Gherar, până la Gaza, şi cum
mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până la Laşa.
20 Aceştia sunt fiii lui Ħam, după clanurile lor, după limbile lor, după ţările lor, după popoarele
lor.
Semiţii
21 Şi lui Şem, tatăl tuturor fiilor lui Eber, şi fratele cel mai mare al lui Yafet, i se născură fii.
22 Fiii lui Şem: Elam, Asur, Arpaħşad, Lud şi Aram (Siria).
23 Fiii lui Aram: Uţ, Ħul, Gheter şi Maş.
24 Lui Arpaħşad i se născu Şelah; şi lui Şelah i se născu Eber.
25 Şi lui Eber i se născură doi fii: numele unuia era Peleg219
, numit aşa pentru că pe vremea lui s-
a împărţit pământul220
; iar numele fratelui său era Yaqtan.
26 Lui Yaqtan i se născură Almodad, Şelef, pe Ħaţarmavet, Yaraħ,
27 Hadoram, Uzal, Diqlah,
28 Oval, Abima‟el, Şeba,
215
În Lista regilor sumerieni se consemnează că zeul solar Utu ar fi avut un fiu, Meş-ki-ang-gaşer, care a construit o
fortăreaţă în jurul căreia Enmerkar, fiul său, a durat cetatea Unug/ Uruk/ Erec. O altă perspectivă istorică
mitologizată susţine că aşezarea Uruk ar fi fost întemeiată – sau cel puţin ridicată la rang de oraş – de zeiţa Inanna
din Uruk/ Erech care merge în Eridu şi-i cere zeului Enki „darurile civilizaţiei”, iar zeul acceptă să i le dea. Aşadar,
respectiva aşezare Uruk/ Erech devine primul oraş din lume care merită această denumire. Tot aici celebrul rege
Ghilgameş va edifica un turn-templu, zigurat, închinat zeului uranian An, un deus otiosus. Din punct de vedere
arheologic, stratul cunoscut sub numele de Uruk A este imediat deasupra celui din Obeid şi poate fi plasat, în linii
mari, în circa 3.500 î.e.n.
216
Şinear: Sumer şi, ulterior, Babilonia. Din punct de vedere arheologic, primul despre care se poate spune în mod
fundamentat că merita titlul de împărat este Lugal-Zagessi, războinicul rege al cetăţii Umma care, prin anii 2.350
î.e.n., după o serie de cuceriri militare, s-a deplasat la Nippur, aşezarea sfântă, pentru a cere tagmei preoţeşti din
„Vaticanul” acelor vremuri să-l învestească drept „Rege al Celor Patru Ţinuturi” – un fel de împărat al întregului
Pământ.
217
Aşur: Asiria.
218
Un timp această cetate a jucat rolul de cetate-capitală.
219
Peleg înseamnă „împărţire”; Pământul s-a „împărţit” (niphelegah).
220
Nu se clarifică modul împărţirii: s-au despicat continentele? S-au stabilit hotare? S-a brăzdat pământul în canale
de irigaţii?

32
29 Ofir, Ħavilah şi Yovav. Toţi aceştia au fost fiii lui Yaqtan.
30 Şi fu teritoriul lor de la Meşa, cum mergi spre Sefarah, un munte din est.
31 Aceştia sunt fiii lui Şem, după clanurile lor, după limbile lor, după ţările lor, după popoarele
lor.
32 Acestea sunt clanurile fiilor lui Noaħ, după obârşii, după popoarele lor. Şi din ei se răspândiră
popoarele de pe Pământ după Potop.
GENESA 11
1 Şi221
avea tot Pământul limbă unitară222
şi cuvântare unitară.
2 Şi pe când călătoreau spre est, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi se stabiliră acolo.
3 Şi spuseră unul către altul:
„Haidem să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc.“
Şi cărămida le ţinu loc de piatră, iar smoala le ţinu loc de mortar.
4 Şi mai spuseră:
„Haidem să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerurile, şi să ne facem un renume,
ca nu cumva să fim răspândiţi pe toată faţa Pământului.“
5 Şi Se pogorî YHWH să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
6 Şi spuse YHWH:
„Iată, poporul este unitar şi limba e unitară; şi aceasta ei încep să facă; acum nimic nu le va fi
imposibil şi tot ce şi-au pus în gând, vor face.
7 Haidem să Ne pogorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii
altora.“
8 Şi-i răspândi YHWH pe ei de acolo pe faţa întregului Pământ şi ei încetară zidirea cetăţii.
9 De aceea fu cetatea chemată cu numele Babel, căci acolo încurcă YHWH limba întregului
Pământ şi de acolo îi răspândi YHWH pe faţa întregului Pământ.
221
A se vedea articolul Babelul şi Noua Ordine Mondială.
222
În poemul intitulat Enmerkar şi stăpânitorul din Aratta apare un stih care aminteşte că, odinioară, când nu erau
fiare sălbatice şi printre oameni era numai armonie, întregul Univers, la unison, îi vorbea zeului Enlil într-o singură
limbă.

33
OBÂRŞIILE LUI ŞEM
GENESA, 11:10-26
10 Iată obârşiile 223
lui Şem. Şem era în vârstă de 100 de ani şi i se născu Arpacşad, la 2 ani după
potop.
11 Şi mai trăi Şem după ce i se născu Arpacşad 500 de ani şi i se născură fii şi fiice.
12 Şi Arpacşad trăi 35 de ani şi i se născu Şelah.
13 Şi mai trăi Arpacşad după ce i se născu Şelah 403 ani şi i se născură fii şi fiice.
14 Şi Şelah trăi 30 de ani şi i se născu Eber.
15 Şi mai trăi Şelah după ce i se născu Eber 403 ani şi i se născură fii şi fiice.
16 Şi Eber trăi 34 de ani şi i se născu Peleg.
17 Şi mai trăi Eber după ce i se născu Peleg 430 de ani şi i se născură fii şi fiice.
18 Şi Peleg trăi 30 de ani şi i se născu Reu.
19 Şi mai trăi Peleg după ce i se născu Reu 209 ani şi i se născură fii şi fiice.
20 Şi Reu trăi 32 de ani şi i se născu Serug.
21 Şi mai trăi Reu după ce i se născu Serug 207 ani şi i se născură fii şi fiice.
22 Şi trăi Serug 30 de ani şi i se născu Nahor.
23 Şi mai trăi Serug după ce i se născu Nahor 200 de ani şi i se născură fii şi fiice.
24 Şi trăi Nahor 29 de ani şi i se născu Teraħ.
25 Şi mai trăi Nahor după ce i se născu Teraħ 119 ani şi i se născură fii şi fiice.
26 Şi trăi Teraħ 70 de ani şi i se născură Avram, Naħor şi Haran.
223
Tol(e)dot: „obârşii/ naşteri/ generări/ generaţii/ istorisiri”.

34
OBÂRŞIILE LUI TERAĦ
GENESA, 11:27 – 25:11
27 Iată obârşiile224
lui Teraħ. Lui Teraħ i se născură Avram, Naħor şi Haran şi lui Haran i se
născu Lot.
28 Şi muri Haran în faţa lui Teraħ, tatăl său, în ţara în care se născuse, în Ur în Caldeea225
.
29 Şi-şi luară Avram şi Naħor soţii. Numele soţiei lui Avram era Sarai, şi numele soţiei lui
Naħor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi tatăl Iscăi.
30 Şi era Sarai stearpă: n-avea copii deloc226
.
31 Şi luă Teraħ pe Avram, fiul lui, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, noru-sa,
soţia lui Avram, fiul său, şi ieşiră împreună din Ur, din Caldeea, pentru a merge în ţara Canaan.
Veniră până la Ħaran227
şi se stabiliră acolo.
32 Şi fură zilele lui Teraħ de 205 ani; şi muri228
Teraħ în Ħaran.
224
225
În limba ebraică: Ur kasdim. În vremea lui Avraham, caldeenii trăiau în nordul Mesopotamiei, nu departe de
Ħaran, în care va imigra patriarhul şi clanul său, iar în această regiune exista un oraş denumit Ur. Numai după anul
1.000 î.e.n. caldeenii au ajuns să ocupe partea de sud a Mesopotamiei şi celebra cetate fost-sumeriană Ur. Rezultă
două variante: fie Avraham locuise în Urul caldeean nordic şi atunci putem înţelege motivul pentru care spunea că
îşi lăsase clanul în Padan Aram sau Aram Naharaim (24:10; 28:2), această regiune desemnând partea de nord aflată
între fluviile Tigru şi Eufrat; fie această expresie este un anacronism, adică un scrib care a trăit după anii 1.000 î.e.n.
a inserat o actualizare pentru a-şi lumina cititorii despre cetatea sumeriană Ur, situată într-o zonă care, în timp,
ajunsese sub ocupaţie caldeeană.
226
După cum am scris mai sus, sterilitatea era un dezastru pentru familiile orientale. Ulterior, situaţia se putea
reglementa prin relaţii intime cu o sclavă (a se vedea Codul lui Hammurabi sau textele de la Nuzi), cu o prostituată
(Codul lui Lipit-Iştar). Codul lui Hammurabi permite adopţia acestor copii şi recunoaşterea lor ca moştenitori. Avem
în pregătire o antologie de colecţii de legi din Orientul Apropiat antic care va expune legile vremurilor străvechi.
227
Cetatea Ħaran era localizată în nord-vestul cetăţii sumeriene Ur, la circa 900 km, pe malul stâng al râului Balikh,
un afluent al Eufratului superior. Actualmente, se află în Turcia, la 15 km de graniţa cu Siria. Textele descoperite la
Mari, din secolul al XVIII-lea, o menţionează ca un centru amorit şi o răscruce importantă. Zeul-patron al cetăţii era
Zeul-Lună, Sin.
228
A se vedea articolul Rituri tanatologice, convingeri escatologice sau, cu alte cuvinte, despre convingerile
orientalilor cu privire la modurile în care tratau morţii şi despre credinţele lor privitoare la starea de după moarte.

35
TEOLOGIA UNI-TRINITARIANĂ
A ISTORISIRILOR PRIMORDIILOR
Înainte de a purcede la desluşirea adevărurilor revelate în cartea Genesa, 1-11, vom face
câteva observaţii.
Iată prima observaţie: pe de-o parte, fiecare cuvânt din Sfintele Scripturi este inspirat
de Dumnezeu şi, pe de altă parte, Biblia nu face risipă de cuvinte – ea este parcimonioasă şi
operează cu un fel de „brici al lui Ockham”: entităţile nu trebuie să fie multiplicate dincolo de
necesar. Prin urmare, dacă pentru a demonstra un fapt se pot aduce argumente sau mai puţine
dezvăluind acelaşi adevăr, se vor aduce argumente mai puţine.
A doua observaţie: având mai mulţi termeni, îi vom studia pe fiecare în mod individual şi
numai după aceea îi vom pune în relaţiile care se stabilesc întreolaltă.
A treia observaţie: primele unsprezece capitole din Cartea Începuturilor vestesc mai întâi
existenţa lui Dumnezeu, şi numai apoi declară procesele creaţiei şi providenţei Sale faţă de
Creaţiunea Sa.
Să vedem acum ce afirmă explicit, ce lasă să se subînţeleagă şi ce infirmă Genesa, 1-11
cu privire la Dumnezeu.
În primul rând, cine şi cum este acest Dumnezeu?... Identitatea Lui poate fi cunoscută din
Numele Sale, iar noi ne vom concentra atenţia asupra termenului Elohim care apare de zeci de
ori în Genesa, 1-11 – începând cu Genesa, 1:1 – şi pe care îl vom analiza din punct de vedere
filologic şi cultural.
Elohim.
Elohim este un substantiv cu formă de plural, iar singularul său este eloah. Propriu-zis,
denotaţia acestui substantiv este aceea de „zeu”. În timp, termenul a fost îmbogăţit cu o conotaţie
care desemna un om înzestrat cu autoritate, rege, care era reprezentantul (sau, uneori, chiar
întruparea) unui zeu mare sau chiar al zeului suprem, şi ale cărui decizii şi acţiuni erau
considerate ca fiind ale respectivei divinităţi. În mod normal, terminaţia „-im” ar putea semnifica
plenitudinea (de exemplu, ħayim, vieţi, adică viaţă deplină) şi aceasta cu atât mai mult cu cât în
imensa majoritate a ocurenţelor din Tanaħ/ Vechiul Testament, verbul care urmează are formă de
singular.
Cu toate acestea, există alte date care contestă o unicitate plenară. Vom reda mai jos
aceste versete, rămânând în cadrul primelor unsprezece capitole din Cartea Începuturilor:
Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.
Genesa, 1:26.
Dumnezeu declară intenţia Sa antropogonică vorbind despre Sine şi întrebuinţând un
plural clar şi răspicat.

36
În Genesa, 3:22, unde Dumnezeu spune că, ajungând să cunoască binele şi răul, omul a
ajuns „ca unul din Noi”, iar apoi se foloseşte un verb tot la forma de plural: „Să-l împiedicăm...”
Iată şi ultima ocurenţă din Genesa, 1-11, care vorbeşte despre Dumnezeu la plural:
7 Haidem să Ne pogorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii
altora.
Genesa, 11:7.
Care ar putea fi explicaţia acestui plural?... Pentru a da răspuns acestei întrebări, vom
proceda prin eliminare.
În primul rând, este total eronat să credem că Dumnezeu S-ar fi consfătuit cu îngerii sau
le-ar fi comunicat intenţia Sa; dacă am crede aceasta, ar rezulta că Dumnezeu creează om după
chipul Său şi al îngerilor, după asemănarea Lui şi a îngerilor... or aşa ceva nu se găseşte pe
paginile Sfintelor Scripturi şi este inadmisibil.
În al doilea rând, atunci când a ajuns să cunoască binele şi răul, omul nu a ajuns ca unul
dintre îngeri şi izgonirea sa nu a fost făcută de vreun înger, ci de Cel care spune „Să-l
împiedicăm...”. Aici textul nu indică faptul că ar fi fost vorba despre îngeri. Atunci când vrea să
precizeze prezenţa acestora, textul sacru o va face concret, după cum se va vedea în Genesa,
3:24.
În al treilea rând, este total eronat şi să credem că Dumnezeu ar fi folosit despre Sine
vreun aşa-numit plural de regalitate sau majestate: acest concept de plural de majestate va apărea
de-abia în perioada medievală şi o cercetare serioasă şi temeinică nu are voie să recurgă la
anacronisme, proiectând (sau „retroiectând”) noţiuni medievale asupra unor instituţii din
antichitate!
În consecinţă, vom spune că într-un fel care nu este revelat pe deplin, Elohim,
Dumnezeul creator şi suveran peste întregul Univers, este o uni-pluralitate.
Fără a nutri dorinţa ca exegeza şi teologia biblică pe care o dezvăluim să iasă din cadrul
capitolelor 1-11 din Genesa, ne mărginim la cele spuse aici, dar nu înainte de a atrage atenţia
asupra celebrului Şema, Yisra‟el din Deuteronomul, 6:4, care vesteşte „Ascultă, Israele: YHWH
Elohim, YHWH este eħad!” Din punct de vedere filologic, termenul eħad, poate însemna fie
„unul”, fie „unit, unitar”, adică un substantiv cu formă de plural, cum ar fi un ciorchine din mai
mulţi struguri, o familie sau o echipă compusă din mai mulţi membri. (A se vedea şi Ezra, 3:1.)
Totuşi, dacă Autorul divin ar fi dorit să accentueze nu unitatea, ci unicitatea, atunci ar fi
întrebuinţat termenul yaħid, „unic”.
YHWH.
Următorul Nume pe care-l găsim în Cartea Începuturilor este YHWH. Revelaţia
ulterioară (a se vedea Exodul, 3:14-15; 6:2-6 etc.) declară că acesta este numele personal al lui
Dumnezeu, care-L prezintă ca Dumnezeul legământului, Dumnezeul Răscumpărător.
Fiinţa, caracterul şi atributele lui YHWH Elohim, DOMNUL Dumnezeu, se desprind din
gândurile şi cuvintele Sale, din gesturile şi faptele Lui, examinate în context şi în funcţie de

37
personajele prezente. Un studiu atent al primelor capitole din Cartea Începuturilor ne revelează
că Dumnezeu fiinţează (ontologie) şi Se manifestă relaţional şi funcţional. Înfăţişăm atributele
Sale în mod afirmativ (catafatic) şi negativ (apofatic):
 Dumnezeu fiinţează prin Sine Însuşi (aseitate); apofatic sau negativ vorbind, Dumnezeu
nu are nevoie de nimic din exterior pentru a subzista;
 Dumnezeu este spiritual şi necorporal; Dumnezeu nu este material şi nu are trup;
 Dumnezeu este perfect liber, omnipotent şi suveran; nu există nimic care să-L limiteze
pe Dumnezeu, sau El să nu poată face conform naturii Sale morale;
 Dumnezeu este creator transcendent timpului şi spaţiului, fiind, aşadar, perfect sfânt,
etern, infinit; El nu este prizonier în timp şi spaţiu, temporar, trecător, limitat;
 Dumnezeu este imaginativ, planificator ordonat, are capacitate de analiză şi sinteză, Se
poate obiectiva, fiind atât subiectul gânditor, cât şi obiectul gândirii Sale (creează om
asemănător Lui); aşadar, Dumnezeu are raţionalitate; Dumnezeu nu este haotic, confuz
şi iraţional;
 Dumnezeu are sentimente şi emoţii, adică are afectivitate; Dumnezeu nu este insensibil,
pasibil, indiferent (ataraxie);
 Dumnezeu are voinţă (aspect voliţional) şi capacitatea de auto-determinare; El nu este
slab şi capricios;
 Dumnezeu comunică, stabileşte relaţii şi le păstrează, fiind relaţional şi comunitar; El
nu este separat de oameni, intangibil;
 Dumnezeu are simţ moral şi estetic; El nu este capricios, brutal, nici nu promovează
urâtul;
 Prin faptul că susţine creaţia în ordine, o energizează, îi poartă de grijă, se demonstrează
El că este pretutindeni, o cunoaşte intim şi manifestă providenţa sau pronia Sa: El oferă
har, adică dăruieşte ceea ce oamenii nu merită şi le poartă de grijă; de asemenea, El este
îndurător: nu le dă ceea ce merită. Altfel spus, Dumnezeu este omniprezent, omniscient,
proniator şi bun; El nu este limitat, neştiutor, incapabil de a purta de grijă creaţiei Sale
sau rău;
 Dumnezeu este drept, perfect sfânt şi judecător; El nu are în Sine strâmbătate, păcat,
nici nu eşuează în a face dreaptă judecată;
 Dumnezeu este veridic şi fidel adevărului; El nu este nestatornic, nu ignoră şi nu
falsifică adevărul.
Acestea sunt, prin urmare, datele pe care Sfintele Scripturi din Genesa, 1-11 le revelează
despre Fiinţa, caracterul şi atributele lui YHWH Elohim.
Duhul lui Dumnezeu.
Să examinăm acum datele obiective care ţin de doctrina pneumatologiei. Astfel, în
Genesa, 1:2, prima ocurenţă explicită privitoare la Duhul lui Dumnezeu din întreaga Sfântă

Genesa 1 11

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (11)

Viewers also liked

Viewers also liked (20)

Similar to Genesa 1 11

Similar to Genesa 1 11 (20)

More from messianicrestorer

More from messianicrestorer (20)

Genesa 1 11