Curs fotbal antrenori

SORIN-MIREL CIOLCĂ
FOTBAL
Curs de aprofundare. Pregătire antrenori

Universitatea Spiru Haret

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
SORIN-MIREL CIOLCĂ
FOTBAL. Curs de aprofundare. Pregătire antrenori
/ Ciolcă Sorin-Mirel, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2006
Bibliogr.
164 p., 20,5 cm.
ISBN 973-725-513-5
796.332 (078.8)

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

UNIVERSITATEA SPIRU HARET


FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

SORIN-MIREL CIOLCĂ

FOTBAL
CURS DE APROFUNDARE
PREGĂTIRE ANTRENORI

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE
Bucureşti, 2006


Cuprins

Cuvânt înainte …………………………………………………….…. 7
Capitolul I – Antrenamentul sportiv în fotbal …………………….. 9
1. Definirea conceptului ……………………………………………... 9
2. Metodele antrenamentului sportiv. Generalităţi …………………... 9
2.1. Metodele antrenamentului în fotbal ………………………….. 14
3. Mijloacele antrenamentului în fotbal ……………………………... 15
4. Orientări şi tendinţe în fotbalul de performanţă …………………... 18
Capitolul II – Componentele antrenamentului în fotbal …………. 21
1. Pregătirea fizică …………………………………………………… 21
1.1. Dezvoltarea calităţilor motrice. Generalităţi ………………… 24
1.2. Mijloace pentru dezvoltarea calităţilor motrice ………………. 39
2. Pregătirea tehnică …………………………………………………. 42
2.1. Mijloace pentru consolidarea şi perfecţionarea pregătirii tehnice 44
3. Pregătirea tactică ………………………………………………….. 45
3.1. Mijloace pentru consolidarea şi perfecţionarea pregătirii tactice 47
3.2. Mijloace tehnico-tactice pentru perfecţionarea principalelor
acţiuni ale jocului (în condiţii de joc) ………….……………. 49
4. Pregătirea psihologică …………………………………………….. 68
5. Pregătirea biologică ……………………………………………….. 69
6. Pregătirea teoretică ………………………………………………... 70
Capitolul III – Efortul în jocul de fotbal …………………………… 71
Capitolul IV – Forma sportivă ……………………………………... 74

Capitolul V – Periodizarea antrenamentului în fotbal …………… 77
Capitolul VI – Planificarea şi evidenţa antrenamentului în fotbal 82
Capitolul VII – Lecţia de antrenament în fotbal. Tipuri de antrenament 92
1. Lecţia de antrenament …………………………………………….. 92
2. Tipuri de antrenament …………………………………………….. 94

5


Capitolul VIII – Selecţia în fotbal ………………………………….. 97
1. Selecţia primară – stadiul I ………………………………………... 97
2. Selecţia secundară – stadiul II …………………………………….. 100
3. Selecţia finală – stadiul III ………………………………………... 103
Capitolul IX – Priorităţi în procesul de antrenament la copii şi juniori 107
1. Priorităţi în procesul de antrenament la vârsta de 6-10 ani ……….. 107
2. Priorităţi în procesul de antrenament la vârsta de 10-14 ani ……… 117
3. Priorităţi în procesul de antrenament la vârsta de 14-18 ani ……… 128
Capitolul X – Competiţiile sportive de fotbal ……………………... 135
1. Definiţie …………………………………………………………... 135
2. Funcţiile competiţiilor sportive …………………………………… 135
3. Organizarea competiţiilor pe plan intern şi internaţional …………. 136
4. Competiţiile sportive în fotbal la nivelul juniorilor ………………. 136
Capitolul XI – Formarea echipelor de performanţă în fotbal ……. 138
1. Aspecte metodice …………………………………………………. 138
2. Strategia operaţiunilor de formare a echipei ……………………… 139
3. Personalitatea echipei de fotbal …………………………………… 140
Capitolul XII – Jocul oficial de fotbal ……………………………… 142
1. Antrenorul şi jucătorul – factori de bază ai procesului de pregătire
şi de performanţă ………………………………………………….. 142
2. Şedinţa de analiză a ultimului joc ………………………………… 145
3. Pregătirea pentru jocul următor …………………………………… 146
Capitolul XIII – Concepţia de joc şi de pregătire în fotbal ……….. 148
Capitolul XIV – Accidentele jucătorilor de fotbal ………………... 153
1. Generalităţi ………………………………………………………... 153
2. Traumatismele părţilor moi ……………………………………….. 154
3. Traumatismele articulaţiilor ………………………………………. 156
4. Leziunile meniscurilor ……………………………………………. 157
5. Traumatismele osului şi periostului ………………………………. 158
Bibliografie ………………………………………………………….. 161

6


Cuvânt înainte

Fotbalul actual prezintă o serie de particularităţi care necesită
o abordare ştiinţifică din partea tuturor specialiştilor implicaţi în
această activitate.
Problematica obţinerii performanţelor în fotbalul actual repre-
zintă obiectivul principal al antrenorilor şi jucătorilor, conducătorilor
de cluburi, managerilor, metodiştilor etc., care îşi unesc eforturile în
scopul realizării acestui deziderat.
În acest context, lucrarea surprinde aspectele importante şi nou-
tăţile desprinse din procesul de antrenament şi jocul oficial, comple-
tând problematica cursului de specializare, vol. I, apărut în 2004.
Astfel, sunt prezentate metodele şi mijloacele folosite în pregăti-
rea fotbaliştilor, componentele antrenamentului în fotbal şi mijloacele
fizice, tehnice şi tactice pentru consolidare şi perfecţionare, efortul şi
accidentele în jocul de fotbal, periodizarea, planificarea şi evidenţa
pregătirii fotbaliştilor, lecţia de antrenament, concepţia de joc şi de
pregătire, forma sportivă, selecţia în fotbal ş.a., problematică de
actualitate şi de mare importanţă în activităţile de antrenament şi joc
din fotbal.
Conţinutul acestei lucrări corespunde tematicii programelor de
studiu şi se adresează, în primul rând, studenţilor anilor III şi IV de la
facultăţile de Educaţie Fizică şi Sport, care aprofundează fotbalul ca
disciplină de specialitate, viitori antrenori în acest domeniu de
activitate.
Problematica abordată în această lucrare de specialitate poate
fi utilă, după părerea mea, şi antrenorilor care sunt deja în activitate,
indiferent de vârsta şi nivelul de pregătire al jucătorilor.

Autorul

7


8


Capitolul I

ANTRENAMENTUL SPORTIV ÎN FOTBAL

1. Definirea conceptului
Antrenamentul sportiv este „un proces pedagogic desfăşurat
sistematic şi continuu, gradat, de adaptare a organismului uman la
eforturi fizice şi psihice intense, implicate de participarea în concursuri
organizate pe diferite ramuri de sport”. (A. Dragnea, 1996)
După R. Manno (1996), antrenamentul sportiv poate fi definit
ca un proces complex de intervenţie, al cărui scop este învăţarea şi
perfecţionarea tehnicii sub o formă simplă sau înlănţuită, pentru un
individ, un grup sau o echipă, care vizează dezvoltarea calităţilor
fizico-psihice, permiţând atingerea unor performanţe sportive maxime,
în acord cu potenţialităţile subiectului, grupului sau echipei.
Antrenamentul sportiv este un sistem de pregătire sportivă,
organizat pe componente biologice, motrice şi psihologice, dispus pe
categorii de vârstă şi sex, în vederea obţinerii capacităţii de perfor-
manţă în competiţii, angrenând în activitate antrenori, sportivi, me-
dici, psihologi, biologi, conducători, sponsori, cât şi factori ca: baza
materială de antrenament şi condiţii, inclusiv factorii de climă.
În sinteză, conceptul de antrenament poate fi definit ca „o idee
generală despre caracteristicile esenţiale ale antrenamentului sportiv, o
abstractizare şi generalizare a experimentelor acumulate în timp”
(A. Dragnea, 1996).
În concept sunt cuprinse, deci, toate aspectele cu caracter metodo-
logic, biologic, psihologic şi sociologic, ce caracterizează şi noţiunea
de antrenament sportiv.

2. Metodele antrenamentului sportiv. Generalităţi
Obiectivele antrenamentului, dintre care cel mai important este
dezvoltarea capacităţii de performanţă, determină şi alegerea metode-
lor, împletirea lor armonioasă şi acordarea unor note de valoare care
de multe ori le particularizează atât de mult încât nu mai seamănă cu
„originalele”. (A. Dragnea, 1996)
9


În antrenamentul sportiv sunt cunoscute următoarele metode:
pentru dezvoltarea capacităţii de efort şi a calităţilor motrice;
pentru învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor
tehnice şi tactice;
pentru refacerea capacităţii de efort;
de pregătire integrală.
Caracteristica esenţială a metodelor de antrenament este dată de
relaţia dintre efort şi odihnă, adică dintre consumul energetic şi obo-
seala acumulată, pe de o parte, şi odihna necesară refacerii, pe de altă
parte.
În diferite metode ale antrenamentului, efortul poate fi standard,
uniform (acelaşi în fiecare moment al exerciţiului) şi variabil, când se
modifică ritmul în timpul efectuării sale. De asemenea, efortul poate fi
continuu sau cu pauze (intervale) între diferite momente ale sale.
În ce priveşte pauza, aceasta poate fi pasivă, când se aşteaptă
restabilirea naturală a organismului, şi la valori programate, sau activă,
prin efectuarea unei alte activităţi, diferită faţă de cea care a provocat
oboseala.
Se cunosc trei tipuri de pauze:
pauze care asigură refacerea completă a capacităţii de efort;
pauze de mai scurtă durată, care favorizează refacerea incom-
pletă a organismului;
pauze mai lungi, care permit supracompensarea şi efectuarea
următoarelor repetări pe fondul unei capacităţi de lucru mărite.
Metodele se folosesc în funcţie de volumul, intensitatea şi com-
plexitatea efortului, necesare obţinerii unei adaptări în sensul dorit,
precum şi asocierea acestora cu tipurile de pauze şi durata lor.
Repetarea poate fi efectuată pe părţi componente ale exerciţiului
sau integral, ori prin combinarea acestor modalităţi.
Pentru a se produce modificările adaptative impuse de obiecti-
vele antrenamentului, se recurge tot mai des la standardizarea activi-
tăţii, care presupune o serie de cerinţe ce trebuie îndeplinite, denumite
de Matveev metoda „exerciţiului riguros standardizat” (complex de
metode).
Prin standardizare înţelegem atribuirea unor note de valoare
riguros stabilite exerciţiilor, asigurând, într-un anumit grad, răspunsul
la solicitare şi având drept rezultat o formă de adaptare.
Variantele aplicării acestei metode în funcţie de faza de învăţare
ar fi următoarele: exersarea în condiţii standard în faza învăţării
10


iniţiale a mişcărilor (tehnicii) prin abordarea analitică (pe părţi);
exersarea în condiţii standard în faza perfecţionării deprinderilor
tehnice şi educarea calităţilor motrice prin exersarea pe părţi sau pe
faze a exerciţiului (corespunzător abordării analitice), prin repetarea
numai a unor mişcări ce implică unele grupe musculare sau calităţi
motrice (corespunzător abordării analitice) şi prin repetarea integrală,
în condiţii analoage concursului (corespunzător abordării globale)
(A. Dragnea, 1996).
N. Matveev (1986), face o clasificare, ce are la bază relaţia
dintre efort şi odihnă, în modul următor:
Combinaţii de repetări în condiţii standard:
a) exersare în condiţii standard, vorbind despre eforturi în tempo
uniform şi moderat şi despre eforturi cu intervale (complete, incom-
plete şi supracompensat);
b) exersarea eforturilor variate (alternativ), vorbind despre eforturi
continue în tempo variat sau uniform şi despre eforturi cu intervale
diferite în funcţie de sarcină.
La ambele subpuncte (a) şi (b) se folosesc:
metode combinate: standard-variat, exersare progresivă, exer-
sare cu interval în scădere;
metode cu structură de circuit: exersare continuă, exersare
continuă cu intervale, circuit cu intervale.
Dozarea efortului este facilă în cazul folosirii unei singure struc-
turi motrice (alergare, înot, ciclism etc.) şi dificilă în cazul structurilor
motrice complexe (jocuri sportive, lupte, judo etc.).
În cazul repetărilor standardizate, structura mişcărilor suferă mo-
dificări neglijabile şi, din acest motiv, sunt folosite foarte des în
consolidarea deprinderilor motrice şi în vederea adaptării organismu-
lui la un anumit nivel de solicitare.
După D. Steinhofer (1993), A. Dragnea şi colaboratorii (1996),
metodele şi procedeele metodice de antrenament, bazate pe relaţia
dintre efort şi odihnă, sunt prezentate în continuare.
Pentru rezistenţă: metoda eforturilor de lungă durată (continue,
fără pauze) – procedee metodice: eforturi continue (extensive, intensive),
eforturi variabile („Fartlek”, alternative); metoda eforturilor cu inter-
vale (pauze ce asigură revenirea incompletă) – procedee metodice:
eforturi extensive cu intervale de durată (scurte, medii, mari), eforturi
intensive cu intervale de durată (scurte, medii, mari); metoda
repetărilor (pauze ce asigură revenirea completă) – procedeul cu
repetări: cu pauze de durată (scurtă, medie, mare).
11


Pentru rezistenţă-forţă explozivă: metoda combinată cu repetări,
cu intervale, cu refacere completă – procedee specifice ramurilor de
sport.
Pentru forţă maximă: metoda repetărilor cu pauze de revenire
completă – procedeul creşterii masei musculare (hipertrofie), proce-
deul greutăţilor mari şi maxime, eforturi „excentrice”, izometria,
procedeul „piramidei” normală, incompletă (retezată) dublă.
Pentru forţă-viteză, forţă explozivă: metoda repetărilor cu pauze
de revenire completă – procedeul forţă-viteză, procedee forţă-viteză în
funcţie de ramura de sport (analitic, sintetic, variabil).
Pentru forţa de reacţie: metoda repetărilor cu pauze de revenire
completă – procedeul forţei reactive („pliometric”).
Pentru forţa în regim de rezistenţă: metoda repetărilor cu pauze
de revenire completă – procedeul rezistenţa în regim de forţă I (circuit);
metoda eforturilor cu intervale şi revenire incompletă – procedeul
rezistenţa în regim de forţă II (circuit).
Pentru viteza de deplasare: metoda repetărilor cu pauze de
revenire completă şi neprecompensată – procedeul eforturilor cu viteză
maximă, procedeul „coordinativ”, procedeul eforturilor supramaxime.
Pentru viteza în regim de forţă: metoda repetărilor cu pauze de re-
venire completă – procedeul forţei reactive, procedeul cu supraîncărcare.
Pentru viteza în regim de rezistenţă: metoda combinată cu
repetări şi intervale, procedeul eforturilor intensive, procedeul distan-
ţelor lungi sau al numărului foarte mare de repetări.
Pentru viteza de reacţie: metoda repetărilor cu pauze de revenire
completă – procedeul reacţiei simple şi complete, procedeul anticipă-
rii, procedeul senzoriometric.
Pentru mobilitate şi supleţe: metoda repetărilor cu pauze de re-
venire completă – procedeul întinderii active şi pasive cu intermitenţe,
procedeul Stretching 1 şi Stretching 2.
Pentru aptitudini motrice complexe: metoda competiţională –
procedeul concursurilor de verificare; de antrenament; competiţional;
şcoală.
Pentru formarea deprinderilor tehnice specifice ramurilor de
sport: exersarea analitică (pe părţi) a deprinderii – procedeul analitic
în tempo uniform, procedeul în tempo variat, procedeul analitic în
paralel cu dezvoltarea calităţilor motrice sau a unor grupe musculare;
exersarea globală a deprinderii tehnice – procedeul exersării globale în
condiţii standard, procedeul exersării globale în condiţii variate şi
competiţionale.
12


Metoda analogiei
Această metodă reprezintă un sistem de operaţii structurate pe
criterii logice cu scopul reunirii într-un tablou explicativ a unor
sisteme cantitativ şi calitativ diferite. Regulile generale de aplicare a
analogiei, indiferent de natura sistemelor (concurs, lecţie de antrena-
ment sportiv etc.) şi calitatea acestora, sunt determinate de operaţiile
implicate de sistemul de comandă şi control. Astfel, două sisteme S1 şi
S2 sunt considerate analoage dacă îndeplinesc următoarele condiţii
(A. Dragnea, 1996):
a) au un „ansamblu” de receptori ai informaţiei din mediul
extern pe care să o codifice în limbaj propriu, cu care să poată efectua
raţionamente, judecăţi şi alte operaţii. În cazul concursului, în care
sunt angajaţi sportivii, informaţia este de natură regulamentară, din
ambianţă (spectatori, condiţii de mediu, antrenori şi manageri etc.) sau
de la adversari, iar în cazul sistemelor de exerciţii sau lecţii, receptorii
sunt aceiaşi, numai că informaţia este diferită calitativ şi cantitativ, deşi
uneori limbajul este acelaşi. Comunicarea dintre sportivi şi factorii
externi se realizează într-un limbaj mai mult sau mai puţin cunoscut;
b) posedă un ansamblu de operatori de prelucrare şi interpretare
a informaţiei, stabilind soluţii de rezolvare în funcţie de scopul
urmărit. În privinţa scopurilor, acestea pot fi imediate, intermediare şi
finale;
c) prezintă un ansamblu de reacţii de reglare, ca urmare a preluă-
rii informaţiei recepţionate din mediul extern. Reglarea reprezintă
lupta sistemului pentru menţinerea propriei existenţe împotriva influ-
enţelor din afara lui sau din interior. În orice sistem analog, procesul
de reglare are trei parametri: durata, finalitatea şi eficienţa.
Sistemul analogic este înzestrat cu o verigă de feed-back pentru
reglarea operativă sau în perspectivă. Referindu-ne la metoda analo-
giei, trebuie subliniate anumite aspecte importante, şi anume: analogia
nu trebuie confundată în practică cu modelarea; analogia nu cuprinde
orice sistem existent în antrenamentul sportiv, ci numai cele existente
sau create în momentul dat. Această metodă operează cu similitudini,
nu cu identităţi. Similitudinea presupune rezultate şi caracteristici
apropiate (A. Dragnea, 1996).
Metoda analogiei poate fi aplicată în plan performanţial (al re-
zultatelor), funcţional (al comportamentului) şi structural (al compozi-
ţiei şi valorii sale).

13


Considerentele privind aplicarea acestei metode trebuie să
cuprindă şi faptul că modelarea poate fi analogică (modele analogice),
dar nu trebuie confundată metoda modelării cu cea a analogiei, ci
trebuie înţelese ambele în corelaţie. Ambele metode se întregesc şi se
unifică practic. Analogia din antrenamentul sportiv este dinamică,
deoarece se referă la structuri procesuale sau de devenire, la structuri
comportamentale performanţiale.

Metoda modelării
Modelarea a fost înţeleasă în domeniul educaţiei fizice şi spor-
tului atât ca metodă, cât şi ca principiu, fapt care dovedeşte aplicativi-
tatea foarte extinsă pe care o are, dar şi unele imprecizii de ordin
teoretic metodologic care au stat la baza interpretărilor.
În antrenamentul sportiv, dar şi în alte domenii de activitate,
metodele se aplică în sistem (sistem de metode), uneori atât de mult
combinate încât nu mai seamănă cu cele descrise de metodologie, dar
aceasta reprezintă doar rezultatul înţelegerii de către antrenori a
esenţei aplicării creatoare a metodelor.

2.1. Metodele antrenamentului în fotbal
Metodele antrenamentului sportiv în fotbal reprezintă modalităţile
prin care antrenorii reuşesc să realizeze şi să evalueze pregătirea
jucătorilor cu mai multă precizie, ţinând cont de modelarea antrena-
mentului în scopul optimizării randamentului fotbaliştilor în competi-
ţiile oficiale.
Antrenorii folosesc diferite metode în funcţie de etapele pregă-
tirii, de tipul antrenamentului, de particularităţile echipei proprii, de
obiectivele de pregătire şi performanţă stabilite etc.
Aceste metode sunt de o mare varietate, cuprinzând atât metode
generale, cât şi metode specifice pregătirii.
Dintre metodele generale enumerăm:
explicaţia, demonstraţia, repetarea, corectarea;
convorbirile, observarea, înregistrarea, dezvoltarea şi perfec-
ţionarea calităţilor individuale şi corectarea deprinderilor tehnico-
tactice deficitare.
În funcţie de metodele specifice folosite în fotbal, putem discuta
despre următoarele tipuri de antrenamente:
antrenamentul cu intervale nespecifice şi specifice fotbalului;
14


antrenamentul în circuit – diverse variante;
antrenamentul cu învingerea propriei greutăţi;
antrenamentul cu obiecte ajutătoare;
antrenamentul sub presiune;
antrenamentul specific analitic şi global;
antrenamentul Fartlek (combinarea metodelor cu intervale şi
Footing);
antrenamentul Footing (pentru îmbunătăţirea rezistenţei car-
diace la un volum de activitate îndelungată);
antrenamentul în care se foloseşte testul Cooper (alergare 12 min);
antrenamentul izometric;
antrenamentul pentru dezvoltarea detentei;
antrenamentul pentru dezvoltarea vitezei şi rezistenţei (45 sec);
antrenamentul în care se foloseşte metoda stretching-ului;
antrenamentul tehnico-tactic;
antrenamentul prin jocuri cu număr redus de jucători;
antrenamentul la momentele fixe ale jocului;
antrenamentul teoretic;
antrenamentul autogen;
antrenamentul în care se analizează jocul oficial în urma înre-
gistrării lui (Ş. Miu şi F. Velea, 2002).

3. Mijloacele antrenamentului în fotbal
Realizarea obiectivelor antrenamentului sportiv în fotbal presu-
pune utilizarea unui număr mare de exerciţii de diferite tipuri, aplicate
în anumite condiţii igienice şi de mediu, precum şi folosirea unor
dispozitive, instalaţii şi echipamente utilizate în cadrul unor metode
sau combinaţii de metode.
Pornind de la principalele forme de organizare a activităţii folo-
site în procesul de antrenament din fotbal, se observă că fiecare din
acestea, prin particularităţile pe care le posedă, impun anumite mijloa-
ce adecvate obiectivelor ce se propun a fi realizate.
Mijloacele antrenamentului sportiv se clasifică în modul următor:
mijloace de antrenament (de lecţie);
mijloace de refacere a capacităţii de efort;
mijloace competiţionale.

Mijloace de antrenament (de lecţie)
Acestea se împart în trei categorii: mijloace de pregătire gene-
rală; mijloace cu caracter mixt; mijloace de pregătire specifică.
15


Mijloacele de refacere a capacităţii de efort
În actuala etapă de dezvoltare a antrenamentului sportiv, refa-
cerea organismului constituie o preocupare de primă importanţă
pentru specialiştii domeniului, în vederea stabilirii cât mai exacte a
conţinutului şi metodologiei acesteia. Numeroşi specialişti consideră
refacerea organismului după efort ca factor al antrenamentului (sau
pregătirea biologică pentru concurs ca factor al antrenamentului),
evidenţiind importanţa ce trebuie acordată acesteia.
Mijloacele utilizate în refacere se împart în:
specifice – care se dirijează medical;
nespecifice – pedagogice, igienice – care pot fi aplicate de
antrenor şi de sportiv.
O altă clasificare ia în evidenţă efectele exercitate asupra unor
funcţii şi sisteme, iar alta ia în considerare domeniul căruia îi aparţine.
Pregătirea psihologică este un factor important al antrenamen-
tului sportiv. Mijloacele specifice pregătirii psihologice folosite
asigură un climat psihologic favorabil amplificării exerciţiilor fizice
programate. Altă categorie de mijloace ale pregătirii psihologice se
utilizează pentru intervenţia directă asupra proceselor şi fenomenelor
psihice, în sensul activării sau refacerii lor.
Este cunoscut faptul că mijloacele celorlalte componente ale
antrenamentului (pregătire fizică, pregătire tehnică, pregătire tactică
etc.) influenţează şi sfera psihică, cu condiţia ca acestea să fie folosite,
orientate în acest scop şi realist formulate.

Mijloace competiţionale
Unii specialişti consideră că aceste mijloace constituie o compo-
nentă a antrenamentului, numită integrală, care se exersează în lecţiile
şi microciclurile specifice finalului de etapă precompetiţională şi
perioadei competiţionale.
Mijloacele cu caracter competiţional au forme şi conţinut diferi-
te de la o ramură de sport la alta.
O formă aparte o au exerciţiile integrale de concurs în cadrul
jocurilor sportive (K. Ghermănescu, 1983), care se referă la:
jocul şcoală;
jocul de antrenament;
jocul de verificare;
jocul competiţional.

16


Jocul şcoală se poate organiza, în cazul fotbalului, handbalului,
baschetului, rugbyului, la o poartă, la un coş sau bilateral, la ambele
porţi sau coşuri. Se foloseşte, de regulă, când se urmăreşte învăţarea
sau perfecţionarea anumitor procedee tehnico-tactice, în condiţii de
joc, creşterea capacităţii de aplicare în joc a unor exerciţii mai dificile,
asamblarea unor combinaţii tactice, învăţarea sau perfecţionarea
sistemelor de joc. Partenerii trebuie să aibă o valoare mai scăzută
decât formaţia care se antrenează (jucători juniori, de rezervă, cate-
gorii inferioare), pentru a favoriza punerea în practică a sarcinilor
jocului. În aceste jocuri, antrenorii intervin şi pot opri temporar
activitatea pentru explicaţii şi demonstraţii suplimentare, corectări etc.

Jocul de antrenament are ca scop fundamental perfecţionarea
jocului bilateral, prin aplicarea oportună şi eficientă a fazelor şi
sistemelor, omogenizarea cuplurilor şi echipei, a liniilor, precum şi
prin aplicarea unor noi combinaţii tactice. Ca parteneri, se folosesc
jucători de valori apropiate sau mai bune, dacă se consideră necesară o
solicitare maximă în microciclul respectiv. Partenerul trebuie să aibă,
pe cât posibil, aceleaşi caracteristici ca adversarul ce urmează a fi
întâlnit într-un meci oficial. Aceste tipuri de jocuri se planifică o dată
pe săptămână, de regulă la mijlocul acesteia (în ziua de joi), la ora la
care urmează să se desfăşoare jocul oficial respectiv şi în condiţii de
mediu şi organizatorice cât mai apropiate de acesta.

Jocul de verificare este considerat ca cel mai complex şi veridic
test prin care se apreciază nivelul de pregătire al unei echipe (sau
sportiv). Acesta se organizează într-o ambianţă cvasi-oficială, având
ca partener o echipă de aceeaşi valoare. În cadrul acestor meciuri, nu
se va urmări numai comportamentul echipei în ansamblu, ci şi modul
în care jucătorii şi-au însuşit sistemele de apărare sau de atac, nivelul
pregătirii fizice specifice, randamentul pe posturi etc.

Jocul competiţional nu trebuie confundat cu jocul oficial, deşi,
orice participare la o competiţie oferă şi prilejul repetării în condiţii
complete a celor învăţate în antrenamente. Jocurile competiţionale se
organizează în mod amical, pentru pregătire, sub forma unor cupe sau
bilaterale tradiţionale, înaintea competiţiilor oficiale. Prin ambianţa
creată, aceste jocuri pun sportivii în situaţii foarte apropiate sau
identice cu cele din jocurile oficiale. Jocurile respective se organizează
17


în perioada competiţională, ele fiind concepute pe cât posibil modelat
după concursul oficial la care urmează a se participa. Având în vedere
că în această etapă se asigură finisarea pregătirii sportivilor şi intrarea
în formă sportivă, jocurile competiţionale au un caracter integral, în
sensul că pe lângă condiţiile regulamentare vor fi folosite şi proce-
deele de refacere medico-pedagogice stabilite pentru echipa respectivă
şi tipul de efort depus. Jocul competiţional este ultima formă de
organizare care se foloseşte pentru asamblarea finală a echipelor; în
cadrul acestor jocuri întâlnim integral aplicată şi exersată modelarea
antrenamentului.
La acestea, se mai adaugă jocul de omogenizare şi jocul de
selecţie, frecvent folosite în antrenamentul specific jocului de fotbal.

Jocul de omogenizare se poate folosi şi înaintea celui competi-
ţional, apelându-se la această formă în cazurile includerii de noi jucă-
tori în lot, după revenirea în echipă a celor recuperaţi după accidentări
sau înaintea perioadei competiţionale.

Jocul de selecţie este considerat un mijloc competiţional folosit
pe toată durata procesului de pregătire, indiferent de vârsta şi nivelul
de pregătire al jucătorilor. Această formă de joc asigură eficienţa
promovării juniorilor de perspectivă în grupele valorice de vârstă mai
mare şi a unor jucători în echipe din eşaloane superioare, precum şi
realizarea obiectivă a alcătuirii loturilor naţionale.

4. Orientări şi tendinţe în fotbalul de performanţă
Fotbalul de performanţă cunoaşte o dezvoltare deosebită, având
în vedere atât jocul în sine, competiţia, cât şi procesul de pregătire.
În zilele noastre, fotbalul, ca de altfel sportul în general, a
devenit un fenomen social, extrem de complex, cu implicaţii majore în
viaţa cotidiană a jucătorilor şi nu numai.
Jocul de fotbal este considerat a fi un fotbal „total”, care este
practicat de jucători „universali” sau „polivalenţi”, capabili să rezolve
eficient atât faza de atac, cât şi faza de apărare.
Există opinia generală că fotbalul, ca de altfel toate jocurile
sportive moderne, evoluează către un joc de forţă, uitând în unele
cazuri concrete de fotbalul tehnico-tactic. Fotbalul de performanţă
presupune dezvoltarea tuturor componentelor antrenamentului, deci nu
numai a capacităţii fizice, chiar dacă este un joc caracterizat, din ce în

18


ce mai mult, printr-o puternică adversitate. Astăzi, participarea
jucătorului, prin acţiunile tehnico-tactice în timpul jocului, cere forme
complexe de desfăşurare şi execuţie, atât sub aspect individual, cât şi
colectiv.
Toate acţiunile şi execuţiile jucătorilor, atât ale apărătorilor, cât
şi ale atacanţilor, se desfăşoară în condiţii de criză de spaţiu şi de timp.
În acest sens, au apărut execuţiile simple şi rapide, dintr-o atingere,
devierile sau săriturile peste minge (în ambele situaţii de joc).
În fotbal a crescut viteza de joc, care dobândeşte un important
conţinut tactic prin folosirea conştientă a avantajelor ce rezultă din
alternările de tempo, schimbările rapide ale direcţiei de atac,
declanşarea rapidă a contraatacurilor etc.
De asemenea, a crescut şi volumul de efort dinamic. În acest
sens, din cercetările întreprinse de numeroşi specialişti, s-a ajuns la
concluzia că, astăzi, un fotbalist aleargă, pe parcursul unei partide, în
jur de 10 km: înaintaşii 8-9 km, mijlocaşii 9-10 km, fundaşii centrali
7-8 km, fundaşii laterali 8-9 km.
În jocul de fotbal, se pune un accent deosebit pe factorul
cognitiv în rezolvarea eficientă a situaţiilor apărute în timpul jocului;
jucătorii trebuie să se informeze, în permanenţă, în legătură cu poziţia
coechipierilor, adversarilor, distanţa faţă de poarta proprie şi adversă,
în aşa fel, încât atunci când intră în posesia mingii să acţioneze
eficient şi oportun.
Apariţia unui registru tehnico-tactic specific, caracterizat de un
grad de perfecţionare tehnică care a dobândit o importantă încărcătură
tactică, şi existenţa unor jucători de clasă sau super clasă, în cadrul
echipelor de mare performanţă, contribuie decisiv la obţinerea
rezultatului sportiv şi la creşterea spectacolului fotbalistic.
Trebuie subliniată şi importanţa jocului portarului în fotbal,
conţinutul tehnico-tactic al acestuia, atât în apărare, cât şi în atac, rolul
deosebit al fundaşilor laterali şi mijlocaşilor laterali în atac, care înde-
plinesc sarcinile unor veritabile extreme (astăzi, nu mai există extre-
mele clasice, echipele jucând cu un înaintaş sau doi înaintaşi centrali).
După majoritatea specialiştilor, se remarcă tendinţa în fotbalul
de performanţă către jocul fără un coordonator specializat în cadrul
fiecărei echipe. Practic, fiecare jucător, posesor al mingii, este
coordonator în momentul respectiv, nefiind necesar, ca până acum
câţiva ani, să existe un jucător specializat care să îndeplinească acest
rol într-o echipă.

19


Se observă, în fotbalul de performanţă, caracterul colectiv şi ofensiv
al jocului, datorită exigenţelor sporite ale acestui sport în zilele noastre.
Echipele sunt preocupate să fie în posesia mingii cât mai mult
timp, ţinându-se mingea cât mai departe de propria poartă, printr-o
eficientă circulaţie de minge şi jucători, cunoscându-se faptul că „cea
mai bună apărare este atacul”.
De asemenea, după pierderea mingii observăm folosirea eficien-
tă a presingului, mai ales în jocul echipelor valoroase, cu o bună
pregătire fizică şi psihică şi folosirea marcajului om la om (strict), în
special în jumătatea proprie de teren (echipe din campionate puternice
– Anglia, Italia, Franţa, Germania, Spania etc. sau naţionalele Braziliei,
Argentinei, Olandei, Franţei etc.).
Se remarcă existenţa jucătorului de mare clasă (ideal ar fi să
existe 2-3 jucători), în cadrul echipelor de performanţă, capabil să
influenţeze decisiv rezultatul, prin rezolvarea eficientă a unor situaţii
apărute în timpul jocurilor. Ne referim aici la jucători de câmp
(fundaşi, mijlocaşi, înaintaşi) care prin prestaţiile lor (înscrierea unor
goluri decisive, executarea unor pase eficiente, depunerea în teren a
unui efort maxim, mobilizarea coechipierilor în momente dificile etc.),
ca şi acelea ale portarilor au un rol extrem de important în fotbalul
actual. Acestora nu le este permisă nici cea mai mică greşeală, deoa-
rece sunt în postura de ultim apărător, dar nu de puţine ori s-au remar-
cat şi prin înscrierea unor goluri preţioase, în finalul jocurilor (mai
ales din loviturile libere directe sau finalizarea unor lovituri de la colţ).
Se observă, în fotbalul actual, tendinţa către simplitate şi
eficienţă, atât în atac, cât şi în apărare, deoarece condiţiile jocului
impun aceasta ca o necesitate obiectivă.
Remarcăm folosirea, din ce în ce mai des, a şuturilor de la dis-
tanţă (de la 25-30 m faţă de poarta adversă) şi a centrărilor din viteză
(şutate) în faţa porţii (valorificarea culoarelor laterale ale terenului
pentru înscrierea golului).
De asemenea, echipele de valoare folosesc în apărare atât siste-
mul cu libero, cât şi cel cu patru apărători în linie, iar pentru finalizare,
atacul poziţional (preponderent), dar şi contraatacul (extrem de
eficient). Însă, pentru realizarea eficientă a acestora, trebuie să avem
în echipă jucători foarte bine pregătiţi, iar antrenorii să le adapteze
posibilităţilor proprii.
În concluzie, pentru obţinerea performanţelor sportive superioa-
re, jucătorii şi antrenorii, şi nu numai, trebuie, obligatoriu, să ţină cont
de tendinţele jocului de fotbal, în cadrul unui proces organizat, siste-
matic, de perfecţionare continuă, atât practică, cât şi teoretică.
20


Capitolul II

COMPONENTELE ANTRENAMENTULUI ÎN FOTBAL

1. Pregătirea fizică

Prin pregătire fizică se înţelege „întregul sistem (ansamblu) de
mijloace care asigură mărirea capacităţii funcţionale a organismului
prin nivelul înalt de dezvoltare a calităţilor motrice şi specifice,
ridicarea indicilor morfo-funcţionali pe fondul unei perfecte stări de
sănătate” (I. Motroc, 1994).
Pregătirea fizică în jocul de fotbal prezintă două componente –
pregătirea fizică generală şi pregătirea fizică specifică, care asigură
creşterea randamentului fotbaliştilor atât în procesul de antrenament,
cât şi în cadrul jocurilor oficiale.
Pregătirea fizică generală este o componentă de bază a antrena-
mentului şi jocului de fotbal, având un rol determinant în dezvoltarea
capacităţilor morfologice şi funcţionale ale organismului, perfecţio-
narea capacităţii motrice a jucătorilor şi însuşirea priceperilor şi
deprinderilor motrice de bază şi specifice.
Pregătirea tehnică şi tactică se bazează, în primul rând, pe o
pregătire fizică generală optimă, contribuind la obţinerea performan-
ţelor superioare în fotbal.
Principalele obiective ale pregătirii fizice generale sunt următoarele:
adaptarea la efort a funcţiunilor vitale ale organismului;
dezvoltarea multilaterală şi proporţională a tuturor părţilor şi
segmentelor corporale;
dezvoltarea motricităţii generale a jucătorilor;
completarea bagajului de priceperi şi deprinderi motrice de
bază şi specifice.
Exerciţiile folosite în antrenament pentru pregătirea fizică gene-
rală trebuie să respecte anumite cerinţe, şi anume:
1) trebuie să ţină cont de perioadele specifice ale antrenamen-
tului (pregătitoare, precompetiţionale şi competiţionale);
2) în funcţie de scopul lor, trebuie să fie dozate corespunzător
(pentru motricitate specifică, pentru angrenare în efort etc.);
21


3) trebuie să corespundă particularităţilor de vârstă ale jucători-
lor, caracteristicilor lor somatice etc.;
4) să fie folosite în sistem şi aplicate continuu pe o perioadă de
3-4 săptămâni;
5) efortul trebuie alternat cu pauze de refacere şi cu alte activităţi
pentru relaxare (adaptate după V. Cojocaru, 2001).
Având în vedere că în fotbalul modern se impune din ce în ce
mai mult jucătorul înzestrat cu un potenţial fizic ridicat, în metodica
procesului de pregătire antrenorii trebuie să ţină cont de acest
deziderat şi să acţioneze corespunzător.
Evoluţia fotbalului scoate în evidenţă necesitatea formării unor
jucători echilibraţi din punct de vedere fizic, tehnic şi tactic, în scopul
obţinerii rezultatelor aşteptate.
În această idee, în antrenamentul modern se folosesc mijloace
din haltere şi culturism, adaptate la specificul şi solicitările jocului de
fotbal.
Creşterea randamentului fizic în jocul de fotbal şi, implicit, a
capacităţii de performanţă a jucătorilor se poate obţine şi prin dezvol-
tarea priceperilor şi deprinderilor motrice de bază. În jocul de fotbal,
dintre acestea cele mai importante sunt alergările, săriturile şi echilibrul.
În antrenamentul din fotbal se folosesc mijloace din atletism şi
gimnastică, pentru dezvoltarea capacităţilor generale multifuncţionale
şi motrice. În completarea acestora, se pot folosi cu eficienţă crescută
şi mijloace din celelalte jocuri sportive, care prin solicitările lor fizice,
tehnice, tactice şi psihice contribuie la îmbunătăţirea randamentului
fotbaliştilor. Aceste jocuri şi sporturi complementare trebuie folosite
în perioadele de pregătire în care se pune accentul pe latura fizică a
jucătorilor. Alegerea acestora trebuie făcută cu mare atenţie, datorită
implicaţiilor diferite asupra pregătirii jucătorilor, şi dozate corespun-
zător, pentru a nu se obţine efecte indirecte negative.
Pregătirea fizică specifică implică în practică folosirea atât a
mijloacelor pregătirii fizice generale, cât şi a celor specifice fotbalului.
Prin acest tip de pregătire fizică se realizează adaptarea pregă-
tirii fizice generale la solicitările fizice, tehnice, tactice şi psihice ale
jocului şi la particularităţile fotbalului.
Calitatea pregătirii fizice specifice depinde de îmbinarea şi
condiţionarea reciprocă optimă a celor două laturi ale pregătiri fizice –
generală şi specifică.

22


Componentele pregătirii fizice specifice depind de conţinutul şi
structura elementelor tehnice şi tactice, de dinamica efortului de joc,
ca şi de cerinţele conducerii mingii în colaborare (cu coechipierii) şi
în opoziţie (cu adversarii).
Aceste componente sunt exprimate în capacităţile fizice cerute
de acţiunile tehnico-tactice, de structura efortului de joc şi de motri-
citatea specifică – alergări, mişcări spontane, acţiuni de luptă cu
adversarul ş.a.
Pregătirea fizică specifică este implicată direct în desfăşurarea
eficientă a acţiunilor tehnico-tactice bazate pe dezvoltarea optimă a
calităţilor motrice, adaptate în permanenţă la situaţiile extrem de
complexe apărute în timpul jocului.
În această idee, se va pune accent pe dezvoltarea echilibrată a
ambelor laturi ale pregătirii (tehnico-tactică şi a calităţilor motrice), pe
repartizarea diferită a ponderii calităţilor motrice pe parcursul
procesului de antrenament, ţinând cont de etapele şi obiectivele
acestuia, de vârsta şi nivelul general al jucătorilor, şi nu trebuie uitată
alternarea corespunzătoare a efortului cu odihna şi refacerea.
În ce priveşte dezvoltarea capacităţii fizice a jucătorilor în con-
cordanţă cu efortul de joc (după V. Cojocaru, 2001), trebuie să se ţină
cont în antrenamente de următoarele reguli metodice:
1) exerciţiile vor avea durată variabilă, similară cu durata
eforturilor de joc (1-30 sec. – efort maxim, 1-200 sec. – efort mediu,
1-4 min. sau chiar 5 min. – efort redus);
2) pauzele de refacere vor avea durate inegale şi ordinea
aleatorie (10-30-40 sec.);
3) exerciţiile nu trebuie să solicite viteza, forţa, rezistenţa într-o
succesiune întâmplătoare;
4) efortul din timpul exerciţiilor trebuie realizat prin mijloace
nespecifice sau specifice, cu o pondere sporită a acestora din urmă.
Calităţile motrice sunt cuprinse în toate acţiunile tehnico-tactice
ale jocului, manifestându-se în formă generală sau ca părţi
componente ale deprinderilor specifice.
Dezvoltarea acestora în antrenamentul din fotbal se realizează
prin metode nespecifice şi specifice în funcţie de perioada, etapa,
obiectivele şi nivelul de pregătire al jucătorilor, necesitând o abordare
mai complexă, care face obiectul unui capitol separat.
În problematica antrenamentului din fotbalul modern, se discută
tot mai mult despre starea de adaptare a organismului care se con-
23


cretizează în creşterea capacităţii de performanţă şi care este
reprezentată de totalitatea unor capacităţi de diferite tipuri şi valori:
capacitate motrică, de efort, de refacere, de concentrare a atenţiei, de
joc, capacitate creativă ş.a.
În fotbal, ca de altfel în toate sporturile, capacitatea de efort
reprezintă obiectul întregului proces de pregătire, dezvoltarea acesteia
având implicaţii majore asupra capacităţii de performanţă a
jucătorilor.
În această idee, se subliniază şi importanţa deosebită a pregătirii
biologice, adică a refacerii şi a recuperării jucătorilor de fotbal, care se
află într-o permanentă interrelaţie cu pregătirea fizică a acestora.

1.1. Dezvoltarea calităţilor motrice. Generalităţi
În procesul pregătirii fizice se pleacă de la premisa că, deşi în
proporţii foarte diferite, toate calităţile motrice sunt dezvoltabile şi
educabile. Se urmăreşte realizarea unor disponibilităţi de performanţă
superioare pentru fiecare calitate motrică, precum şi pentru toate
calităţile motrice însumate (integrate).
După T. Predescu şi C. Negulescu (1998), nivelul superior
(maximal) de exprimare a unei calităţi motrice suplineşte într-o
oarecare măsură carenţele în dezvoltarea şi educarea altei calităţi
motrice. S-a stabilit, totuşi, că, odată cu creşterea măiestriei sportive,
posibilitatea de suplinire reciprocă a calităţilor motrice are tendinţă de
restrângere.
Calităţile motrice sunt prezente în efectuarea oricărui act motric,
dar procentul în care participă diferă: una dintre calităţi este
dominantă (predominantă), iar celelalte se eşalonează diferenţiat, ca
subdominante şi secundare. Calitatea motrică secundară ajută, în
efortul specific, la valorificarea calităţii motrice dominante, mărindu-şi
eficienţa, în special în executarea acţiunilor tehnico-tactice şi în
cazurile de efort intens şi de oboseală. De asemenea, în actul motric,
calităţile motrice se influenţează reciproc, aflându-se, deci, într-un
raport de interdependenţă.
Manifestarea concomitentă şi respectiv interinfluenţarea calită-
ţilor motrice este mult mai evidentă, mai caracteristică în jocul sportiv.
Această situaţie a condus la aşa-numitul „regim de manifestare al
calităţilor motrice”.

24


Conceptul de pregătire fizică nu trebuie limitat numai la dezvol-
tarea calităţilor motrice, ci şi la componentele motrice ale performanţei.
Pregătirea fizică se mai bazează pe premise anatomo-fiziologice, capa-
cităţi coordinative, de reglare, şi pe capacităţi condiţionale.
Este cunoscut faptul că fiecare calitate motrică şi deprindere
psiho-motrică îşi are substratul său morfo-funcţional şi, ca atare,
excitantul (exerciţiul fizic) trebuie să se adreseze cu precădere acestui
substrat care generează manifestarea capacităţii motrice respective. În
caz contrar, exerciţiul respectiv nu are eficienţă.
Un alt aspect este acela că dozarea exerciţiului este particulară
fiecărei capacităţi motrice. În consecinţă, problema dezvoltării
calităţilor motrice nu poate fi abordată la general, ci separat pentru
fiecare calitate motrică în parte.
În fotbal, angajamentul fizic total, efortul depus uneori până la
limitele superioare ale potenţialului biologic al jucătorilor pretinde
existenţa unor calităţi motrice dezvoltate la un nivel foarte ridicat.
Lupta continuă pentru minge ce se desfăşoară în condiţiile unei
încordări intense, pe parcursul unei perioade lungi, cuprinde cele mai
variate acte motrice (mers, alergare, opriri bruşte, accelerări, sărituri,
răsuciri, lovirea mingii cu piciorul, cu capul etc.).
Fotbalul necesită o varietate de calităţi motrice de bază din
partea jucătorilor, calităţi care se întrepătrund între ele, realizând un
joc cu un caracter extrem de complex.

A. Calitatea motrică viteza (capacitate condiţională), în înţele-
sul cel mai larg, reprezintă capacitatea omului de a efectua mişcările
într-un timp cât mai scurt. Viteza este calitatea motrică care depinde şi
este condiţionată de foarte mulţi factori, fiind, din acest punct de
vedere, capacitatea cea mai complexă. Este unanim acceptat faptul că
viteza este o calitate motrică mai mult înnăscută decât dobândită,
constituind o zestre ereditară, fiind programată genetic.
Viteza poate fi îmbunătăţită prin antrenament sportiv, doar în
proporţie de 18-20% şi depinde, în primul rând, de activitatea
corespunzătoare a scoarţei cerebrale, respectiv, de calitatea proceselor
nervoase fundamentale (excitaţia şi inhibiţia), ca: mobilitatea, forţa,
intensitatea, tenacitatea, concentrarea. Factorul cel mai important al
planului fiziologic este mobilitatea proceselor nervoase fundamentale,
respectiv, rapiditatea trecerii centrilor nervoşi motori din starea de
excitaţie în starea de inhibiţie, şi invers.
25


Tot ca factori ai planului fiziologic, care condiţionează viteza
mişcărilor, mai sunt consideraţi şi excitabilitatea căilor nervoase
senzitive şi motorii, excitabilitatea muşchiului, gradul de reactivitate,
respectiv, viteza proprie a muşchiului.
Viteza, de asemenea, mai este condiţionată şi de anumiţi factori
psihici, cum ar fi: capacitatea de mobilizare psihică, în general, şi
capacitatea de concentrare a atenţiei, praguri absolut ridicate, cu mare
putere de discriminare a analizatorilor implicaţi în senzaţia de înain-
tare şi, implicit, perceperea reală a vitezei mişcărilor, respectiv, apre-
cierea corectă a vitezei de deplasare (analizatorul tactil, kinestezic);
echilibrul afectiv manifestat prin capacitatea de conservare a
comportamentului motor specific în prezenţa unor factori de stres.
În jocul de fotbal, întâlnim viteza sub următoarele forme de
manifestare:
1. Viteza de deplasare. Pentru a intra în posesia mingii, jucătorii
parcurg distanţe mai mici sau mai mari, cu anumite viteze, pentru a
putea participa la rezolvarea acţiunilor tehnico-tactice individuale şi
colective (jocul la ofsaid, marcaj-demarcaj, schimbul de locuri, un-
doi-ul, depăşirea, tatonarea etc.).
2. Viteza de reacţie. Dintre cele două forme ale sale – simplă şi
complexă – forma complexă este cel mai des întâlnită, reacţia
manifestându-se şi în funcţie de acţiunile coechipierilor şi adversarilor
(executarea loviturilor libere directe şi indirecte, aruncarea de la
margine etc.).
3. Viteza de execuţie. Aceasta se referă la efectuarea procedeelor
tehnice cu viteză maximă (preluarea mingii, protejarea mingii,
conducerea mingii, lovirea mingii cu piciorul şi cu capul etc.). Viteza
de execuţie poate avea şi trăsături caracteristice în jocul de fotbal,
legate de individualitatea jucătorilor din echipă.
4. Viteza de acceleraţie. Foarte importantă fiind capacitatea de
surprindere a adversarului, se concretizează prin accelerări bruşte şi
ruperi de ritm. Acest lucru se realizează în principal în fazele de atac,
pe măsura apropierii de poarta adversă.
În fotbalul actual, se pune mare accent pe viteză, antrenorii
căutând să introducă în echipă cât mai mulţi jucători înzestraţi cu o
astfel de calitate motrică (în toate formele ei de manifestare specifice
jocului), pentru a obţine performanţele dorite.
Jocul de fotbal modern obligă antrenorii să se orienteze încă de
la selecţie spre jucători de viteză.
26


Viteza în condiţiile evoluţiei contemporane a fotbalului, în spe-
cial a dinamismului său, rămâne efortul esenţial fizico-tehnico-tactic,
pentru obţinerea iniţiativei în acest joc.
Dintre toate calităţile motrice, viteza este cea mai puţin perfec-
tibilă, depinzând, în primul rând, de procesele nervoase înnăscute la
jucători; pe de altă parte, ea trebuie să ţină pasul cu forţa şi rezistenţa,
care sunt perfectibile, dar şi cu stereotipurile dinamice în continuă
apariţie şi noutate, aceste elemente contribuind la frânarea dezvoltării
vitezei (V. Cojocaru, 2001).
Dezvoltarea vitezei se bazează, în principal, pe repetare. Ca
metodă pentru optimizarea vitezei, repetarea are în vedere practicarea
unor genuri de efort specifice fotbalului; repetarea eforturilor specifice
trebuie făcută în viteză maximă sau submaximă, în condiţii obişnuite,
în condiţii uşurate şi cu îngreuieri. Efortul trebuie variat prin intensi-
tatea lucrului, în sensul măririi frecvenţei de alergare în parcurgerea
unei distanţe sau a mărimii vitezei de execuţie a deprinderilor specifice.
Dezvoltarea vitezei specifice fotbalului se realizează şi prin
metoda repetării acţiunilor de joc, conform căreia efortul de viteză
trebuie să se desfăşoare:
pe distanţe specifice;
prin executarea acţiunilor tehnico-tactice;
în combinaţii cu exerciţii pentru forţă şi rezistenţă;
pe durate variabile, alternând cu pauze;
prin intermediul diferitelor jocuri pregătitoare.

B. Calitatea motrică rezistenţa (capacitate condiţională) repre-
zintă „capacitatea organismului de a efectua un lucru mecanic de o
anumită intensitate, un timp mai îndelungat, fără scăderea eficienţei
activităţii depuse, în condiţiile reprimării stării de oboseală”
(A. Nicu, 1993)
Prin termenul de rezistenţă, în sensul cel mai general, se înţelege
capacitatea organismului de a face faţă oboselii fizice provocate de
activitatea musculară.
Datorită celor trei surse de energie utilizabile pentru contracţie,
existente în interiorul celulei musculare, vorbim de rezistenţă în regim
anaerob alactacid, rezistenţă în regim anaerob lactacid, rezistenţă în
regim aerob şi rezistenţă în regim mixt anaerob-aerob.

27


Rezistenţa anaerobă, în general, depinde de rezervele musculare
de energie de origine anaerobă – adenozintrifosfat (ATP), creatinfosfat
(CP) şi glicogen.
Privind capacitatea anaerobă alactacidă, până în prezent, nu
există nici un temei că sub influenţa antrenamentului se poate mări
rezerva de fosfaţi. În schimb, se ştie că sedentarul este capabil să
utilizeze numai 50% din rezervele sale de fosfaţi, iar antrenamentul
duce această utilizare până la 90% sau chiar 100%. Un alt aspect
relativ nou se referă la rolul reacţiei miokinazice (enzima miokinază
favorizează degradarea ADP în AMP, cu degajare de energie).
Unul din factorii limitativi ai capacităţii anaerobe lactacide este
considerată a fi activitatea enzimatică prea puţin intensă a LDH-ului
(deshidrogenazei).
Creşterea capacităţii de efort aerob se poate rezuma la următoa-
rele aspecte:
mărimea conţinutului de glicogen al muşchiului;
reducerea consumului de glicogen al muşchiului, respectiv,
întârzierea epuizării rezervelor;
modificarea grosimii fibrelor musculare şi creşterea densităţii
capilarelor;
modificarea echipamentului enzimatic şi creşterea concentra-
ţiei în mioglobină;
îmbunătăţirea capacităţii de captare şi de transport a oxigenu-
lui de către aparatul cardiovascular şi aparatul respirator, ca şi a
capacităţii de utilizare a acestuia de către muşchi;
creşterea capacităţii muşchiului de oxidare a grăsimilor.
Rezistenţa mai depinde, în anumite limite, de nivelul „forţei
maxime optime” în regim dinamic, ca şi de nivelul forţei explozive, în
raport cu mărimea încărcăturii (peste 30-40% din posibilităţile
maxime) (A. Demeter, 1983, citat de C. Bota, 1994).
O categorie de factori de care mai depinde rezistenţa este cea
care ţine de planul capacităţilor, proceselor şi stărilor psihice.
Pe prim plan se situează complexul motivaţional şi cel al
intereselor. Stările emoţionale pot determina modificări ale capacităţii
de rezistenţă – o emoţie relativ puternică produce o reacţie neurohor-
monală de activare a întregului sistem adrenalino-simpatic.
De asemenea, sfera proceselor volitive este larg implicată în
capacitatea de rezistenţă.

28


În jocul de fotbal, vorbim despre următoarele tipuri de
rezistenţă (în funcţie de durata efortului şi a surselor energetice):
1) rezistenţă anaerobă – în cazul unor acţiuni tehnico-tactice
individuale: marcaj-demarcaj, intrare în posesia mingii, conducerea
mingii, finalizare, repliere etc.;
2) rezistenţă aerobă – specifică duratei jocului oficial de fotbal
de cel puţin 90 de minute;
3) rezistenţă mixtă – întâlnită în fotbal datorită alternanţei
fazelor şi acţiunilor de joc.
Rezistenţa specifică fotbaliştilor este de o importanţă determi-
nantă pentru obţinerea unor performanţe superioare, cât şi pentru a
putea susţine în mod corespunzător eforturile din antrenament.
Insuficienta dezvoltare a rezistenţei specifice conduce la o obo-
seală precoce, exclude posibilitatea realizării integrale a programului
prevăzut sub aspectul metodelor şi mijloacelor preconizate.
O dezvoltare corespunzătoare, respectiv, creşterea capacităţii
funcţionale a aparatului cardio-vascular şi a metabolismului muscu-
lar, asociată cu o rezistenţă de bază suficient dezvoltată, asigură
eliminarea mai rapidă a substanţelor de uzură (oboseală) şi o amelio-
rare a amploarei şi rapidităţii proceselor de refacere.
Rezistenţa se combină în mod eficient în jocul de fotbal cu forţa
şi viteza. Aceasta este una dintre cele mai perfectibile calităţi motrice,
deoarece este determinată de dezvoltarea marilor funcţiuni (de tip
constituţional) şi de cunoştinţele destul de avansate ale specialiştilor în
metodica elaborării ei.
Dezvoltarea rezistenţei de joc se bazează pe mijloacele de
dezvoltare ale rezistenţei generale ca substrat morfo-funcţional pentru
rezistenţa specifică. Această rezistenţă specifică se manifestă în
următoarele situaţii:
pe toată durata jocului;
în alergarea din timpul jocului, care cuprinde distanţe de 5-12 km;
în timpul solicitărilor fizice, tehnice şi tactice ale unei acţiuni;
la solicitările mai multor acţiuni corelate;
la eforturi prelungite (sau repetate) de viteză;
la eforturi repetate de forţă;
la eforturi continue de exerciţii tehnice;
la solicitările psiho-afective ale jocului (V. Cojocaru, 2001).

29


Corelaţia dintre dezvoltarea rezistenţei generale şi a rezistenţei
specifice are o dinamică impusă de obiectivele concrete ale etapelor
de pregătire. Principalele mijloace de dezvoltare a rezistenţei generale
a fotbaliştilor sunt alergările, care se practică prin variaţia volumului,
intensităţii şi pauzelor. Rezistenţa specifică jucătorului de fotbal se
dezvoltă prin metoda antrenamentului cu intervale, în principal.
Această metodă permite dezvoltarea rezistenţei, dar şi a vitezei, într-un
efort cu intensităţi variabile, stabilite pe anumite durate şi distanţe, cu
pauze corespunzătoare pentru odihnă-refacere.
În acest sens, vorbim despre:
metoda antrenamentului cu intervale, adaptată la specificul
jocului, care reprezintă o necesitate metodică ce decurge din cerinţa
dezvoltării rezistenţei în regim de viteză, specifică fotbalului;
metoda antrenamentului cu intervale pentru dezvoltarea
rezistenţei la durata jocului, care vizează utilizarea unor acţiuni
tehnico-tactice de atac şi apărare, gradate ascendent;
rezistenţei în regim de viteză, care are în vedere că această formă de
rezistenţă este solicitată la diverse acţiuni de apărare sau de atac, care
durează aproximativ între 10 şi 30 secunde;
capacităţii de efort cerute de joc, care se referă la perfecţionarea
deprinderilor de joc, chiar în condiţiile acestuia, cu scopul de a se
realiza o modelare a acestor deprinderi.

C. Calitatea motrică forţa (capacitate condiţională), reprezintă
„capacitatea omului (biologică şi psihică) de a învinge o rezistenţă
exterioară măsurată în kilograme cu ajutorul halterelor şi dinamo-
metriei” (A. Nicu, 1993).
Această calitate determină în mare măsură viteza actelor motri-
ce, contribuind totodată şi la creşterea considerabilă a numărului de
repetări a acestora, adică a rezistenţei.
Implicată în sporirea vitezei de execuţie, această calitate influen-
ţează şi coordonarea (îndemânarea). Deci, însuşirea oricărei tehnici şi
valorificarea ei tactică depind, printre altele, şi de nivelul de dezvol-
tare a forţei.
Se cunoaşte faptul că efortul tipic pentru manifestarea forţei este
contracţia musculară, care poate avea loc în următoarele condiţii:
fără modificarea lungimii muşchilor, respectiv, în regim static
(izometric);
30


cu modificarea lungimii muşchilor, respectiv, în regim dina-
mic (izotonic), şi care poate fi ori cu micşorarea lungimii – regim de
învingere (miometric) – ori cu mărirea lungimii – regim de cedare
(pliometric);
De asemenea, manifestarea forţei depinde de mai mulţi factori
de natură ereditară, fiziologici şi psihici.
Un factor fiziologic important este reprezentat de intensitatea şi
concentrarea proceselor nervoase care reglează aparatul muscular, în
special valoarea influxului nervos motor, în corelaţie cu factori care
ţin de planul capacităţilor şi proceselor psihice – mobilizarea voluntară
şi capacitatea de concentrare a atenţiei.
Forţa este condiţionată şi de structura fibrei musculare, respectiv,
de compoziţia muşchiului din punct de vedere al raportului cantitativ
dintre fibrele fazice şi cele tonice, fiind mai apt pentru efortul de forţă
muşchiul mai bogat în fibre fazice.
Numărul fibrelor angrenate în efort poate fi reglat conştient,
posibilitate care îşi găseşte exprimarea în capacitatea individului de a
angrena în efort un număr cât mai mare de mioni (fascicule musculare
primare), în raport cu mărimea rezistenţei ce trebuie învinsă. Această
capacitate este dependentă de experienţa motrică şi se perfecţionează
în procesul de antrenament. Rezervele energetice şi alimentarea cu
sânge la nivelul muşchilor angrenaţi în efort constituie factori
perfectibili ce condiţionează forţa musculară, fiind mai importanţi
atunci când efortul este menţinut pe o durată mai lungă.
În fotbal, deosebim o forţă generală, prin care înţelegem forţa la
nivelul tuturor grupelor musculare, care realizează o hipertrofie şi are,
ca efect, o dezvoltare fizică armonioasă, şi o forţă specifică, tipică
fotbalistului, care realizează o dezvoltare la nivelul grupelor muscu-
lare interesate în execuţiile tehnico-tactice cu şi fără minge (în special,
musculatura trenului inferior şi musculatura abdominală).
Această calitate motrică o întâlnim, în jocul de fotbal, după
modul în care se combină cu celelalte calităţi motrice, şi anume:
1) forţa în regim de viteză (detentă) – pentru lovirea mingii cu
capul sau în jocul portarului (în săritură) etc.;
2) forţa în regim de rezistenţă – lupta directă cu adversarul (unu
contra unu);
3) forţa în regim de coordonare (îndemânare) – pentru lovirea
mingii cu piciorul la diferite distanţe, lovirea mingii cu capul, pentru
protejarea mingii, pentru executarea mişcărilor înşelătoare etc.

31


În fotbalul actual, formele de manifestare a forţei sunt extrem de
importante. Jocul modern se bazează pe forţa jucătorilor din toate
compartimentele, angajaţi tot timpul într-o luptă pentru minge, în
condiţii de criză de spaţiu şi de timp.
Capacitatea de performanţă în fotbal este influenţată şi determi-
nată de următorii factori motrici subiectivi: coordonarea (îndemâna-
rea), mobilitatea, priceperile motrice, deprinderile motrice etc.
Forţa depinde şi de activitatea centrilor nervoşi, de gradul de
concentrare corticală şi de frecvenţa impulsurilor nervoase care co-
mandă activitatea musculară.
În fotbal, forţa este folosită mai mult pentru executarea unor
elemente tehnico-tactice, de unde rezultă specificitatea ei.
Forţa generală, care stă la baza forţei specifice, în fotbal se
dezvoltă prin folosirea metodei halterelor, prin metoda izometriei
(creşterea tensiunii contracţiei interne a fibrelor musculare, fără
scurtarea lor), ţinând cont de aspectele metodice legate de acestea.
Dezvoltarea forţei specifice, pentru jocul de fotbal, nu înseamnă
decât o aplicare selectivă a metodelor generale referitoare la forţă,
adică o adaptare specifică a acestora, vizând musculatura care
acţionează preponderent în joc. Se folosesc metodele: izometriei,
contracţiilor combinate (izometrice şi izotonice), jocurilor în condiţii
speciale (nisip, zăpadă, teren desfundat) şi practicarea unor jocuri în
care se folosesc mingi medicinale sau greutăţi ataşate la picioarele
jucătorilor.
În fotbal, se pot utiliza metode şi mijloace care se referă la
dezvoltarea tuturor capacităţilor motrice, simultan.
Foarte importantă în fotbal este şi detenta, capacitatea jucăto-
rului de a se desprinde de la sol, folosind viteza şi forţa, manifes-
tându-se în situaţiile de lovire a mingii cu capul şi cu piciorul. Ea
necesită o bună coordonare, echilibru, precum şi o tehnică adecvată
intervenţiei la minge.
Metoda antrenamentului în circuit are în vedere corelarea
armonioasă a dezvoltării capacităţilor motrice, viteză, rezistenţă, forţă
în mod egal, fără a viza dezvoltarea cu precădere a vreuneia dintre ele.
În fotbal, antrenamentul în circuit se referă la conţinutul
mijloacelor, la folosirea unor exerciţii complexe de forţă-tehnică,
viteză-tehnică, pe un fond general de rezistenţă şi la organizarea
jocului. Exersarea trebuie să se facă pe terenul de joc, cu materiale
specifice, folosind durate şi pauze de lucru inegale, adaptate efortului
de joc.

32


D. Calitatea motrică coordonare (îndemânare) (capacitate
coordinativă) reprezintă „capacitatea de a selecţiona şi efectua rapid şi
corect acţiuni motrice, adecvate unor situaţii neprevăzute, cu o efi-
cienţă crescută” (A. Nicu, 1993).
Pe fondul dezvoltării ei se perfecţionează mecanismele coordo-
nării unor mişcări complicate, condiţie a însuşirii corecte şi rapide a
deprinderilor tehnico-tactice şi folosirii lor în situaţii variate.
Deşi încă mult controversată de specialişti ca denumire (abili-
tate, capacitate de coordonare, precizie, inteligenţă motrică), această
calitate este determinantă în procesele de dirijare şi reglare a mişcării.
Majoritatea specialiştilor definesc coordonarea (îndemânarea) ca
fiind capacitatea motrică complexă (psiho-neuro-motrică) care are la
bază capacitatea sistemului nervos central şi neuro-muscular de a
determina mişcări fin diferenţiate, coordonate şi precise în timp şi în
spaţiu, în cele mai variate condiţii de mediu şi de maximă spontaneitate.
Deci coordonarea (îndemânarea) depinde de: sistemul nervos
central (gândirea, plasticitatea scoarţei), sistemul neuro-muscular
(coordonarea), echilibrul, supleţea jucătorului.
Gradul de coordonare (îndemânare) la care ajunge un jucător
este condiţionat de: tipul de activitate nervoasă superioară, vârsta de
iniţiere, multilateralitatea şi polisportivitatea, măiestria sportivă, viaţa
sportivă.
Referitor la formele de manifestare, vorbim de o coordonare
(îndemânare) generală, adică cea în regim de viteză, forţă şi rezistenţă,
şi de una specială, cea proprie diferitelor ramuri şi probe sportive.
Capacitatea de performanţă în fotbal este influenţată şi de
această capacitate coordinativă. Echipele de performanţă au în com-
ponenţa lor cel puţin trei-patru jucători care posedă o coordonare
(îndemânare) foarte bună. Aceasta este în legătură cu celelalte
capacităţi motrice şi, în mod deosebit, cu aria motrică şi capacitatea de
analiză de care dispune jucătorul respectiv. Un jucător cu un fond
motric general şi specific bogat are mai multe posibilităţi de dirijare a
mişcărilor (selecţionarea mişcărilor necesare acţiunii respective) cu
economie de energie şi cu precizie.
În mod deosebit, în jocul de fotbal sunt solicitate aspectele de
diferenţiere kinestezică, capacitatea de orientare spaţială, capacitatea
de echilibru şi capacitatea de adaptare şi readaptare motrică (adaptare
optimă la modificările de situaţii).

33


În mod frecvent, se spune despre un jucător de fotbal, care
execută coordonat mişcări de picioare cu mingea, că este îndemânatic.
Oricum, această calitate se etichetează întotdeauna în raport cu un
model subiectiv.
Coordonarea (îndemânarea) determină performanţa şi în fotbal,
de nivelul ei depinzând valorificarea celorlalte aptitudini.
Aceasta reprezintă o formă de exprimare complexă a capacităţii
de performanţă, prin învăţarea rapidă a mişcărilor noi şi prin
adaptarea rapidă la situaţii variate, conform specificului fotbalului, sau
prin dobândirea altor deprinderi motrice de bază şi aplicative.
Îndemânarea trebuie privită ca un sistem, prezentat în mod
edificator de J. Weinek (1980) (citat de A. Dragnea, 1996).
Îndemânare

Capacitate de Capacitate de adaptare Capacitate de
conducere a mişcărilor şi readaptare motrică învăţare motrică

Coordonare – Coordonare – Coordonare –
viteză mobilitate rezistenţă

Capacitate de Capacitate Capacitate Capacitate
reacţie de precizie de echilibru de ritm

Capacitate de
Orientare analiză statico-
spaţială şi Capacitate de analiză chinestezică
dinamică vizuală
temporală şi statico-
dinamică
acustică

Sistemul îndemânării şi componentele acesteia
34


În fotbal, şi nu numai, coordonarea (îndemânarea) este în strânsă
legătură cu celelalte calităţi motrice şi, în mod deosebit, cu aria mo-
trică şi capacitatea de analiză de care dispune jucătorul. Un jucător cu
un fond motric general şi specific bogat are mai multe posibilităţi de
dirijare a mişcărilor (selecţionare a mişcărilor utile, necesare acţiunii
respective), cu economie de energie şi precizie.
În mod deosebit, în fotbal, sunt solicitate aspectele de diferen-
ţiere kinestezică, capacitatea de orientare spaţială, capacitatea de
echilibru, capacitatea de adaptare şi readaptare motrică (adaptare opti-
mă la modificările de situaţii).
Dintre metodele cele mai eficiente pentru dezvoltarea coordo-
nării (îndemânării), în jocul de fotbal, se folosesc metoda variaţiei şi
metoda combinării exerciţiilor, care constau în:
variaţia poziţiilor iniţiale (de plecare, de lovire a mingii etc.);
variaţia structurilor tehnice ca succesiune posibilă a proce-
deelor tehnice;
variaţia înlănţuirilor de structuri tehnice;
variaţia ritmului în execuţie;
alternarea execuţiilor (cu piciorul drept, cu piciorul stâng);
variaţia unghiurilor şi distanţelor de primire şi de transmitere a
mingii (preluare, conducere, pasă, finalizare);
schimbarea acţiunii (oprirea execuţiei unei structuri şi trecerea
la o altă structură);
fente care preced, compun sau succed acţiunea (combinarea
procedeelor în cât mai multe variante de execuţie);
micşorarea suprafeţei de lucru, jocuri pe terenuri reduse;
variaţia sursei de informaţie (jocuri în inferioritate sau
superioritate numerică, pe suprafeţe reduse) (după I. Motroc, 1994).

E. Calitatea motrică mobilitatea (capacitatea coordinativă) re-
prezintă „capacitatea omului de a utiliza la maximum potenţialul
anatomic de locomoţie într-o anumită articulaţie sau în ansamblul
articulaţiilor corpului, concretizată prin efectuarea unor mişcări cu
amplitudine mare” (A. Nicu, 1993).
Pentru nominalizarea acestei capacităţi motrice, în literatura de
specialitate, se folosesc două noţiuni: mobilitatea (Harre, Şiclovan,
Baroga) şi supleţea (Ozolin). După unii autori, acestea sunt sinonime,
chiar dacă conceptul de mobilitate se referă mai degrabă la articulaţie
(suprafaţa ei), ca sursă a amplitudinii mişcărilor, iar cel de supleţe, la
elasticitatea ligamentelor, tendoanelor şi muşchilor.

35


Mobilitatea se manifestă în însuşirea oricărei deprinderi motrice,
micşorându-se durata învăţării atunci când este dezvoltată corespunzător.
Şi în fotbal, în intenţia obţinerii unei tehnici de execuţie a unui
element sau a unui procedeu cât mai eficient, practica antrenamentului
a demonstrat că dezvoltarea capacităţii musculare diferenţiate (pe
viteză, cursiv, forţă, rezistenţă) sau combinate nu asigură integral
efectuarea mişcării cu precizie, cursiv şi economic. Este nevoie de
încă ceva, de valorificarea acestei capacităţi dobândite, a cărei
eficienţă, la rândul ei, depinde de amplitudinea mişcărilor determinată
de mobilitate. În fotbalul actual, jucătorii rezolvă în mod eficient
anumite acţiuni, care sunt aproape imposibile fără o bună mobilitate
(deposedări, pase prin deviere, goluri înscrise din poziţii extreme etc.).
Trebuie remarcat faptul că şi în jocul de fotbal întâlnim aceste
calităţi motrice, grupate în: calităţi motrice combinate şi calităţi motri-
ce complexe.
În cadrul calităţilor motrice combinate avem, de exemplu, vite-
ză în regim de forţă (detentă), viteză în regim de rezistenţă, mobilitate
în regim de viteză, mobilitate în regim de forţă şi calităţi motrice
coordinative în regim de viteză, forţă şi rezistenţă.
În fotbal, întâlnim calităţi motrice complexe, ca de exemplu:
viteză-forţă în regim de coordonare şi rezistenţă. Evident că metodo-
logia dezvoltării calităţilor motrice complexe preconizează mărirea
apreciabilă a volumului efortului datorită dublării tuturor parametrilor.
În fond, marea performanţă actuală a rezultat din creşterea conside-
rabilă a valorilor indicatorilor programării şi a selecţiei structurilor
(mijloacelor) compatibile cu caracteristicile jocului.
În al doilea rând, trebuie precizat că factorul fundamental al
jocului de fotbal îl constituie pregătirea tehnico-tactică, pe un fond
solid de pregătire fizică şi psihologică.
Mobilitatea determină efectuarea eficientă a procedeelor tehnice
şi a altor exerciţii pregătitoare sau însuşirea corectă a deprinderilor
motrice de bază şi aplicative. Această eficienţă înseamnă, de fapt,
uşurinţă, cursivitate, supleţe.
În fotbal, mobilitatea are o importanţă deosebită în situaţii de joc
mai speciale, care necesită o amplitudine mare a mişcărilor realizate,
îndeosebi, de membrele inferioare (deposedări, lovirea mingii cu
piciorul în condiţii de echilibru instabil, devierea mingii în extremis
etc.). Toate aceste acţiuni tehnico-tactice, din timpul jocului, nu se pot
efectua eficient fără o bună mobilitate, atât activă, cât şi pasivă.
36


Pentru dezvoltarea mobilităţii se folosesc exerciţii active, pasive,
dinamice, statice şi de relaxare, combinate, şi exerciţii de stretching.
În fotbal, foarte utilizată este metoda stretching-ului, care are ca
principiu de bază acţiunea musculară în trei faze: contracţia statică,
relaxarea (relativ totală) şi întinderea lentă. Muşchiul sau grupa de
muşchi asupra căreia se acţionează trebuie menţinută în poziţie de
întindere între 10 şi 80 secunde (S. Sőlveborn,1983, citat de A. Dragnea
în 1996).
R. Manno (1996), împarte exerciţiile pentru dezvoltarea mobili-
tăţii în următoarele tipuri:
mişcări simple de flexie şi de impulsie (tehnici balistice);
mişcări cu timpi de resort (tehnici balistice);
mişcări lansate (tehnici balistice);
mişcări cu amplitudine redusă, aproape statice;
mişcări cu amplitudine redusă, la limita amplitudinii pasive,
cu contracţie izometrică.
Necesitatea dezvoltării mobilităţii, în cazul jucătorilor de fotbal,
trebuie argumentată, dar acest proces se corelează cu dezvoltarea
celorlalte calităţi motrice de bază, aspect important în creşterea
performanţelor sportive.
Ţinând cont de faptul că jucătorii de fotbal trebuie să rezolve
optim situaţiile specifice din timpul jocului, rezultatul eficienţei pro-
cesului de pregătire fiind reprezentat de comportamentul învăţat, am
considerat necesară prezentarea deprinderilor şi priceperilor motrice
specifice jocului de fotbal.

Priceperile motrice împreună cu deprinderile formează baza
comportamentului învăţat, caracterizat printr-un grad de adaptabilitate
superioară la situaţiile în care este pus jucătorul (sportivul).
Putem defini priceperea ca fiind „posibilitatea dobândită prin
învăţare de a executa o acţiune, atât pe plan real, cât şi mental, în
condiţii foarte variate, realizând o adaptare promptă la eventualele
schimbări” (Dicţionarul de pedagogie contemporană, 1996).
Priceperea mai poate fi caracterizată şi prin îndeplinirea unei
acţiuni pe baza cunoştinţelor şi deprinderilor anterioare, prin alegerea
şi aplicarea unor procedee în funcţie de condiţiile reale, schimbătoare,
care pretind utilizarea acestora în mod raţional în fotbal. Când
caracterizăm pe cineva drept „priceput” subînţelegem modul de rezol-
vare a situaţiilor pe baza a ceea ce se cunoaşte şi un nivel superior de
înzestrare aptitudinală.
37


Se cunoaşte faptul că există priceperi elementare şi priceperi
superioare. În fotbal, importante sunt priceperile superioare.
Manifestându-se pe baza cunoştinţelor, acestea utilizează sche-
me operaţionale definite de V. Pavelescu, citat de M. Epuran, în 1990,
prin trei caracteristici:
1) cunoaşterea unor operaţii sau procedee motrice ori mentale;
2) capacitatea de a alege cele mai potrivite mijloace pentru a
obţine efectul urmărit;
3) pregătirea pentru acţiune (o schemă a unei acţiuni).
În jocuri, deci şi în fotbal, modelul unei priceperi superioare care
utilizează scheme operaţionale este furnizat de ceea ce numim, în mod
curent, „deprinderi tactice”. Acestea sunt, de fapt, priceperi de tip su-
perior, rezolvarea problemelor tactice ale luptei sportive neputându-se
face numai pe fondul actelor învăţate la nivel de deprinderi, deoarece
există întotdeauna un mare număr de situaţii pentru care nu s-au putut
exersa răspunsuri stereotipe.
Deprinderile motrice pot fi definite drept calităţi ale actelor
învăţate, care prin exersare dobândesc indici superiori de execuţie:
coordonare, precizie, viteză, uşurinţă, plasticitate, automatizare.
În domeniul activităţilor corporale, formarea deprinderilor este
un alt obiectiv important, deoarece perfecţionarea gestului motric este
condiţia utilizării optimale a capacităţilor motrice şi psihice, în vede-
rea obţinerii performanţei în fotbal, şi nu numai.
Deprinderile perceptiv-motrice constituie acea clasă de deprin-
deri în care sintezele operaţionale, se realizează pe baza particulari-
tăţilor perceptive ale situaţiei externe şi a reacţiilor motrice asociate
acestora. Astfel de deprinderi sunt specifice şi fotbalului unde adver-
sarul, obiectul de joc sau structurile tactice sunt variabile. Caracteristic
acestor deprinderi este faptul că, pe măsură ce deprinderea se desă-
vârşeşte, performanţa dobândeşte stabilitate şi nu mai este influenţată
de diferitele modificări ale ambianţei.
În fotbal, capacitatea de performanţă mai este influenţată şi de
deprinderile heteroconduse în care acţiunile decurg nu numai după
intenţia şi programul jucătorilor, ci mai ales după structurile opera-
ţionale ale adversarului şi de deprinderile complexe, care sunt parţial
automatizate (autotehnice). În jocurile sportive vorbim, de fapt, de
familii de deprinderi.
De asemenea, în fotbal, performanţa este determinată de deprin-
derile tehnice care constau din executarea mişcărilor cu măiestrie în
38


condiţii de stabilitate relativă a ambianţei şi de deprinderile tactice,
care cuprind, în primul rând, îmbunătăţirile specifice, mai mult sau
mai puţin, standardizate ale deprinderilor tehnice în raport cu
schimbarea situaţiilor şi intenţiilor adversarilor.
Aceste deprinderi sunt formate nu numai din mişcări de utili-
zare în scop tactic a deprinderilor tehnice, ci şi din deprinderi inte-
lectuale, cuprinzând scheme operaţionale specifice de tip interpretativ
şi decizional. Deprinderile tactice de tip strategic, operaţional şi
decizional vor fi valorificate maximal în condiţiile unei gândiri antici-
pative şi creatoare.

1.2. Mijloace pentru dezvoltarea calităţilor motrice
Mijloace pentru dezvoltarea vitezei
joc de glezne cu accelerare până la tempoul maxim – 4x20 m, p30”
alergare cu genunchii sus, pe loc, cu tempou maxim 10”,
4 serii, p15”
alergare cu spatele contra cronometru – 4x30”, p1’
alergare laterală contra cronometru pe 30 m, 4 rep, p1’
din diferite poziţii, reacţia la semnal sonor şi trecerea în
alergare accelerată pe 20-30 m – 4 rep, p30”
starturi de pe loc şi din mişcare – 4x10 m, p30” alergare de
viteză: concursuri contra cronometru, cu start din picioare pe distanţe
de 20,30,50,60 m şi cu start de jos pe 100 m, 2 serii, p30”-1’
ştafete şi concursuri pe 30,60 şi 100 m, 2 rep, p1’
lovirea mingii cu capul de pe loc şi din alergare sub formă de
concurs – 2x15 rep, p2’
concurs de pase, dribling, şut la poartă – 3x5 rep, p2’
concurs de alergare cu conducerea mingii pe 10,20,30 m,
2 serii, p2’
concurs de alergare cu conducerea mingii printre jaloane
(dribling) pe 20,30,50 m, 2 serii, p3’
concurs de şuturi la poartă de pe loc şi din alergare – 2 x 15 rep, p2’

Mijloace pentru dezvoltarea rezistenţei
alergări în pantă uşoară 600-800 m, 3 rep, p1’30”, I 80%
serii de alergări în deal şi în vale 1-2’, distanţe de 300-600 m
şi pauze de 30-60”

39


alergare la vale, urmată de alergare pe teren plat – 4 serii x30 m,
p1’30”, I 80%
alergare cu încărcătură 15 kg, pe distanţe de 30 m, 4 serii, p2’
alergare de 1’ cu intensitate medie, 3 serii, p30”
alergare sub formă de întrecere pe 800-1500 m, 2 serii, p3-4’
serii de alergări 10x30 m în pantă, în 4,3 secunde, p1’
serii de alergări 4x200 m şi 8x100 m cu pauze de 1-2’
3 serii de alergări pe 300-600 m cu pauze de 30-90”
ştafetă sub formă de concurs, cu conducerea mingii pe 50-100 m,
2 serii, p1’
se pleacă de la linia de poartă, alergare accelerată pe distanţa
de 16,5 m, lovirea mingii cu capul şi revenire în alergare 2/4, 5 serii
pentru fiecare jucător, p1’
câte doi jucători situaţi la 10 m distanţă, faţă în faţă: la
semnal, jucătorul care nu are mingea execută un sprint până aproape
de partener şi loveşte mingea din volé, revenind tot în sprint, după
5 serii se inversează rolurile, p30”
joc 1x1 la o poartă, câte trei atacuri fiecare jucător (alternativ);
după fiecare serie, pase în doi până la centrul terenului şi se continuă
exerciţiul – 4rep, p2’
joc 2x1 în suprafaţa de pedeapsă, în care apărătorul încearcă
să deposedeze – 3’ cu 30” pauză

Mijloace pentru dezvoltarea forţei
alergare în pantă cu faţa şi cu spatele pe 30 m, 4 serii, p1’, I 85%
alergare în nisip, apă, zăpadă pe 30 m, 4 serii, p1’, I 85%
alergare pe teren variat cu treceri de obstacole pe 50 m, 3 serii,
p2’, I 85%
pas sărit cu haltere de 3 kg în mâini – 4x15 m, p1’
sărituri din ghemuit în ghemuit – 4x15 m, p45”
sărituri cu haltera de 10 kg cu braţele îndoite la umăr şi
ducerea ei deasupra capului – 4x10 rep, p2’
sărituri de o parte şi de alta a băncii de gimnastică, la coardă,
peste porţi înalte de 1 m, cu bătaie pe ambele picioare – 4x10 rep, p30”
exerciţii cu sărituri pe un picior şi pe două picioare pe scară –
4rep, p1’
săritura cangurului – din poziţia semighemuit, întinderea
energică a membrelor inferioare şi a trunchiului, executând o săritură
înaltă înainte şi aterizând apoi pe sol, tot în semighemuit, partenerul
40


ţine gleznele executantului. Exerciţiul se desfăşoară continuu, într-o
serie de 8-10 sărituri consecutive; după fiecare serie, 20-30” alergare
relaxată pe loc sau cu scurte deplasări;
genuflexiuni cu haltera de 20 kg – 4x20 rep, p3’
flotări, tracţiuni – 4x20 rep, p2’
aruncarea mingii medicinale de 3 kg de deasupra capului cu
două mâini şi de la nivelul abdomenului (pe perechi) – 4x15 rep, p2’
din culcat dorsal îndoirea şi întinderea braţelor cu haltera de
20 kg – 4x10 rep, p1’30”
transportarea partenerului sub formă de concurs (roaba, în
spate, pe umeri) pe 20 m, 4 serii, p2’
ştafetă cu minge medicinală de 10 kg pe 15 m, 2 serii, p2’
fotbal „călare”, având fiecare câte un coechipier în spate, pe
un teren de 20 x10 m, 4x4 perechi, 3-4’, după care se inversează
rolurile
jucătorii dispuşi în linie execută o flotare, ridicare rapidă şi
lovirea mingii cu capul din săritură, 4x10 execuţii, cu pauză între serii
de 45”
jucătorii execută 10 genuflexiuni, sprint 10 m, lovirea mingii
din volé, întoarcere tot în sprint 4x10 execuţii, pauză între serii de 1’
acelaşi exerciţiu, dar jucătorii execută sărituri cu genunchii la
piept
jucătorul execută, din minge oferită de coechipier, lovirea
mingii cu capul, alternativ, din săritură şi din plonjon, pe o distanţă de
30 m, 4 serii, p3’
portarii execută, din minge oferită de coechipier, alternativ
prinderea cu plonjon şi devierea ei peste bara transversală, 10 execuţii,
după care se schimbă portarul, 5 serii
lovirea mingii suspendate cu capul din săritură – 4x15 rep,
p15”
ştafetă sub formă de concurs, cu conducerea mingii sărind
peste nişte porţi înalte de 1 m şi dispuse la 2 m distanţă între ele,
mingea se introduce pe sub porţi, iar jucătorii execută o bătaie pe
ambele picioare şi ridică genunchii la piept – 4x20 m, p30”

Mijloace pentru dezvoltarea coordonării (îndemânării)
menţinerea mingii în aer cu piciorul şi cu capul, de pe loc şi
din deplasare (simţul şi controlul mingii) – 4x30”, p30”

41


dribling printre jaloane cu piciorul drept şi stâng, pe 30 m,
4rep, p30”
tragerea mingii cu talpa (înainte, înapoi, lateral) şi ridicarea ei
cu menţinere în aer, se execută cu ambele picioare – 4x30”, p15”
autopasă după 5-6 menţineri, preluare cu şiretul prin
amortizare, se execută cu ambele picioare alternativ – 4x10 serii, p15”
executarea unor pase prin deviere cu capul, cu pieptul, cu
coapsa, cu piciorul – 4x10 rep, p15”;
finalizare (tras) la poartă cu piciorul „neîndemânatic” – 4x20 rep,
p15”
joc bilateral cu mingea de rugby – 2x10’, p3’

Mijloace pentru dezvoltarea mobilităţii
exerciţii de stretching pentru membrele inferioare, trunchi,
membrele superioare şi articulaţiile gleznei, genunchiului, coxo-femu-
rală, scapulo-humerală, cotului şi mâinii – 4x30”, p30”
din stând cu membrele inferioare apropiate şi întinse, îndoirea
trunchiului înainte şi apucarea gleznelor din partea posterioară. Prin
intermediul unor tensiuni succesive, se caută să se apropie pieptul de
genunchi, privirea va fi îndreptată înainte, iar spatele se va menţine cât
mai drept. Treptat, se apucă membrele inferioare cât mai distal, astfel
încât să fie determinată întinderea muşchilor gambei şi ai coapsei –
4x20”, p30”
cu partener, din stând spate în spate, ridicare alternativă
(„clopotul”) – 4x15”, p15”
cu partener, din aşezat faţă în faţă, aplecări alternative ale
trunchiului înainte (vâslaşul”) – 4x15”, p15”

2. Pregătirea tehnică
În fotbalul contemporan, tehnica jocului a atins un nivel ridicat
de execuţie şi spectaculozitate din punct de vedere al exprimării
specifice a jucătorilor.
De cele mai multe ori, perfecţiunea execuţiilor fotbaliştilor poate
fi raportată la un nivel aproape artistic datorită varietăţii procedeelor,
preciziei acţiunilor, automatizării şi subtilităţii lor.
„Tehnica jocului de fotbal reprezintă totalitatea deprinderilor
motrice specifice fotbalului (procedee tehnice) desfăşurate după legile
activităţii nervoase superioare şi ale biomecanicii, având la bază
42


capacităţile fizice ale jucătorilor, în vederea rezolvării eficiente şi
oportune a situaţiilor tactice în atac şi apărare” (S. Ciolcă, 2005).
Pentru a înţelege performanţa în cadrul jocurilor sportive, trebu-
ie să se pornească de la structura actului motric raportată la trei puncte
fundamentale:
1) finalitatea mişcării;
2) programarea mişcării;
3) execuţia motrică.
Pregătirea tehnică presupune alcătuirea unui program motric
bazat pe repetarea elementelor care în jocurile sportive (sporturi de
situaţie) permit finalizarea unor acţiuni de atac şi apărare pe baza unei
anumite intenţii de joc: şut, dribling, conducere, aruncare etc. (K. Schock,
citat de R. Manno, 1996).
Obţinerea performanţelor superioare în fotbal, şi nu numai, se
poate datora şi stilurilor proprii de executare a unor acte motrice,
acţiuni, procedee tehnice de către unii jucători valoroşi.
Datorită eficacităţii şi felului în care sunt utilizate în scop tactic,
acţiunile de executare a unor procedee tehnice sunt preluate de alţi
jucători sau pot constitui variante noi ale unor procedee tehnice clasice.
Pentru pregătirea tehnică se folosesc metodele generale ale
pedagogiei – exersarea, repetarea, corectarea şi cele ale învăţării şi
perfecţionării fiecărui element sau acţiune în parte.
Conţinutul factorului tehnic constă în existenţa unor procedee şi
elemente izolate (aproximativ 15%), corelate (40%), tehnic corelate
între doi sau mai mulţi parteneri (45%), care trebuie adaptate condi-
ţiilor de joc.
Se observă în fotbalul actual o tendinţă de simplificare a acţiu-
nilor tehnice atât în atac, cât şi în apărare, realizându-se o cursivitate
eficientă în ambele faze ale jocului, combinaţiile de elemente tehnice
atingând un nivel ridicat de automatizare.
În jocul de fotbal, ca de altfel în toate jocurile sportive, tehnica
influenţează în mod prioritar soluţionarea situaţiilor tactice de joc, în
condiţii de adversitate şi cu economie de energie.
Însuşirea unui bagaj de priceperi şi deprinderi de mişcare şi
acţionare asupra mingii provoacă o solicitare superioară a sistemului
senzorial (compararea informaţiilor interne cu cele externe şi
raportarea lor la cele verbale), fapt care favorizează învăţarea corectă
şi economică a tehnicii jocului de fotbal.

43


Curs fotbal antrenori

Recommandé

Recommandé

Contenu connexe

Tendances

Tendances (20)

En vedette

En vedette (8)

Similaire à Curs fotbal antrenori

Similaire à Curs fotbal antrenori (19)

Plus de Sima Sorin

Plus de Sima Sorin (20)

Curs fotbal antrenori