SlideShare une entreprise Scribd logo
1  sur  15
Legenda Dochiei şi a Mărţişorului <br />La légende de Dochia (dokia)  et de Mărţişor (mărtzichor)<br />Leyenda de Dokia y Martisor<br />Personaje Personnages Personajes:        <br /> <br />Garda Le GardeGuardia  Dochia (Dokia) Dokia Mărţişor (mărtzichor) Martisor<br />Regele  Le prince ReyDragomirZmeul Le Dragon Dragón<br />Sfetnicul Le Conseiller ConsejeroAnaCălătorul Le voyageur Viajero                       <br />Sfânta Vineri Sainte Vineri (Vendredi) Santa Viernes<br />ACTUL  I, SCENA 1 Acte I Scène 1 Acto I, escena 1<br />(Regele pe tron, cu sfetnicul alături.)<br />(Le Roi, assis sur son trône et le conseiller)<br />(El Rey sentado en su trono y el consejero)<br />REGELE: - Ce zi e azi, sfetnice?<br />Le Roi : - C’est quel jour, aujourd’hui, mon conseiller?<br />REY: ¿Qué día es hoy, mi consejero ?<br />SFETNICUL: - A patra zi după solstiţiul de vară, Majestate.<br />Le conseiller: - C’est le quatrième jour après le Solstice d’été, Majesté.<br />CONSEJERO: Es el cuarto día después del solsticio de verano, Majestad.<br />REGELE: - Mă plictisesc, cheamă-mi măscăriciul!<br />Le Roi : - Je m’ennuie !... Appelle mon bouffon !<br />REY: ¡Me aburro! ¡Llama a mi bufón!<br />SFETNICUL: - Majestate, măscăriciul a  plecat!<br />Le conseiller : - Il n’est pas là, Majesté…<br />CONSEJERO: No está, majestad.<br />REGELE: - Unde e plecat? Cum adică a plecat? De ce a plecat? Şi eu ce fac ? O sa mă plictisesc îngrozitor.<br />Le Roi : - Comment, « Il n’est pas là  ? Pourquoi « Il n’est pas là » ? Et moi, moi je fais quoi ?! Je vais m’ennuyer terriblement ! <br />REY: ¿¡Cómo que no está!? ¿¡Por qué no está? ¿Y qué hago yo ahora? ¡Me voy a aburrir muchísimo!<br />Nu sta ! Fă ceva !<br />Fais quelque chose ! Bouge !<br />¡Haz algo! ¡Muévete!<br />(Toţi se agită. Intră o gardă)<br />(Tout le monde se déplace sur la scène. Un garde entre) <br />(Todo el mundo se desplaza por el escenario. Entra un guardia.)<br />GARDA : - Majestate, a sosit un călător care zice că are să vă spună o poveste cum nu aţi mai auzit. <br />Le garde: - Que Votre Majesté me permette de Lui dire qu’un voyageur est arrivé… Il dit qu’il va vous raconter une histoire comme vous n’en avez jamais entendue…<br />GUARDIA: Majestad, permítame decirle que ha llegado un viajero, dice que le va a contar una historia que nunca antes ha oído.<br />REGELE : - O poveste ? Doar atât ? Bine, fie. Să intre !<br />Le Roi : - Une histoire ? Rien que ça ? Ainsi  soit-il ! Qu’il entre !<br />REY: - ¿Una historia ? ¿Sin más? ¡ Está bien! ¡ Que entre!<br />(Intră călătorul .)<br />(Le Voyageur entre)<br />(El viajero entra.)<br />REGELE : - Ce poveste ai să îmi spui ?<br />Le Roi : - Quelle histoire voulez – vous me raconter ?<br />REY: ¿Qué historia quiere contarme?<br />CĂLĂTORUL : -Nu este doar o simpla poveste. Este o legendă. Legenda Babei Dokia şi a Mărţişorului.<br />Le Voyageur : - Ce n’est pas une simple histoire ! C’est une légende. La Légende de Dochia (Dokia) et de Martisor (Martzichor).<br />VIAJERO:  ¡No es una simple historia! Es una leyenda: la leyenda de Dokia y Martisor.<br />ACTUL I, SCENA 2 Acte I, Scène 2 Acto I, escena 2<br />(În timpul poveştii personajele intră şi ies ignorându-i pe rege şi pe curteni.)<br />(Pendant le déroulement de l’histoire, les personnages entrent et sortent sans regarder le roi et les courtisans)<br />(Durante la historia, los personajes entran y salen sin mirar al rey ni a los cortesanos.)<br /> CĂLĂTORUL : - Trăia odată o babă urâtă şi rea, pe nume Dokia. Atât de rea, încât şi fiii ei fugeau de ea.  Unul singur a rămas lângă ea, Dragomir. Acesta s-a căsătorit cu o fată frumoasă,bună şi răbdătoare, pe nume Ana. Ana şi Dragomir aveau un fiu care, pentru că s-a născut la începutul lunii martie a primit numele de Mărţişor. Pe cât de buni şi înţelegători erau cei trei, pe atât de rea era Dokia .Ea o punea la cele mai grele munci pe nora ei.<br />Le Voyageur : - Il était une fois une vielle femme méchante et  laide, nommée Dochia (Dokia). Si méchante que même ses fils la fuyaient. Un seul était resté auprès d’elle : Dragomir. Celui-ci avait épousé une belle jeune fille bonne et patiente, dont le nom était Ana. Ana et Dragomir ont eu un enfant, qui a reçu le nom de Martisor (Martzichor), parce qu’il était né au début du mois de Mars. Tous les trois étaient bons et sages, autant que  Dochia (Dokia) était méchante. Elle obligeait sa belle -fille de travailler péniblement.<br />VIAJERO: Érase una vez una anciana malvada y fea, llamada Dokia. Era tan perversa que incluso sus hijos huyeron de su lado. Sólo uno se quedó con ella: Dragomir. Éste se había casado una chica hermosa, buena y paciente cuyo nombre era Ana. Ana y Dragomir tuvieron un hijo al que llamaron Martisor porque nació a principios del mes de marzo. Los tres eran buenos y generosos, tanto como malvada era Dokia, que obligaba a su nuera a trabajar sin descanso.<br />BABA DOKIA : Ana !<br />Dochia (Dokia) : Ana !<br />DOKIA: ¡Ana!<br />ANA : - Da, mamă soacră.<br />ANA : - Oui, belle – mère...<br />ANA: Sí, madre…<br />BABA DOKIA : De ce stai ? Ai terminat  treaba ?<br />Dochia (Dokia) : -  Tu n’as rien à faire ? Tu as déjà fini ton travail ?<br />DOKIA: ¿No tienes nada que hacer ? ¿Ya has terminado tu trabajo? <br />ANA : - Da, mamă soacră.<br />ANA : - Oui, belle – mère...<br />ANA: Sí, madre… <br />BABA DOKIA : Ai dat de mâncare la animale ?<br />Dochia (Dokia) : - Tu as donner à manger au bétail ?<br />DOKIA : ¿Has alimentado a los animales ?<br />ANA : - Da, mamă soacră.<br />ANA : - Oui, belle – mère...<br />ANA: Sí, madre…<br />BABA DOKIA : Ai măturat?<br />Dochia (Dokia): - Tu as balayé la maison?<br />DOKIA: ¿Has barrido la casa ?<br />ANA : - Da, mamă soacră.<br />ANA : - Oui, belle – mère...<br />ANA: Sí, madre…<br />BABA DOKIA : Masa-i gata?<br />Dochia (Dokia) : Le repas est-il  prêt ?<br />DOKIA: ¿La comida está lista?<br />ANA : - Da, mamă soacră. Bucatele sunt numa bune de mâncat.<br />ANA : - Oui, belle – mère...les plats sont juste bons et la table est prête…<br />ANA: Sí, madre… los platos están preparados y la mesa lista.<br />BABA DOKIA : Lâna ai spălat-o ? <br />Dochia (Dokia) ; Et la laine ? As-tu lavé la laine ?<br />DOKIA: ¿Y la lana? ¿Has lavado la lana?<br />ANA : Care lână?<br />ANA : - Mais ... quelle laine?<br />ANA: ¿Qué lana ?<br />BABA DOKIA : Lâna albă pe care am adus-o acum.<br />Dochia (Dokia): - La laine blanche que je viens de ramener à la maison…<br />DOKIA: La lana blanca que acabo de traer a casa….<br />ANA : Păi, mamă soacră...<br />ANA : - Mais, belle - mère...<br />ANA: Pero, madre…<br />BABA DOKIA : Nici un păi. Du-te la râu s-o speli până ce s-o înnegri !<br />Dochia (Dokia) : Sans aucun « mais » ! Va à la rivière et lave la laine blanche  jusqu’à ce qu’elle devienne noire !<br />DOKIA: ¡Nada de peros! ¡Vete al río y lava la lana blanca hasta que se vuelva negra! <br />ANA : - Da, mamă soacră…<br />ANA : - Oui, belle – mère...<br />ANA: Sí, madre…<br />(Fata oftează şi iese.) <br />(La jeune - femme soupire et sort)<br />(La joven suspira y se va.)<br />ACTUL I, SCENA 3 Acte I, Scène 3 Acto I, escena 3<br />(La râu, fata freacă lâna cu spor . După o vreme  se opreşte scoate din  buzunar o bucată de pâine pe care vrea sa o mănânce. O bătrână se apropie încet. Bătrâna este Sfânta Vineri.)<br />(A la rivière, la jeune femme frotte la laine de ses mains. Après quelques instants, elle s’arrête, sort de sa poche un morceau de pain et s’apprête à le manger. A ce  moment, une vieille femme s’approche doucement.)<br />(En el río, la joven frota la lana que tiene en las manos. Tras unos instantes, se detiene, saca del bolsillo un pedazo de pan y se dispone a comérselo. En ese momento, una anciana se acerca lentamente.)<br />Sfânta Vineri: Bună ziua !<br />Sainte Vendredi : Bonjour, belle fille !<br />SANTA VIERNES: ¡Buenos días, jovencita!<br />ANA : Bună ziua !<br />ANA : - Bonjour, Madame !<br />ANA: ¡Buenos días, señora!<br />Sfânta Vineri : Fată dragă, nu ai cumva o bucată de pâine în plus ? Că sunt  pe drum de azi de dimineaţă şi n-am apucat să manânc.<br />Sainte Vendredi : N’auriez-vous pas un morceau de pain pour moi aussi ? Je marche depuis ce matin et je n’ai rien mis dans la bouche…<br />SANTA VIERNES: ¿No tendrías un pedazo de pan para mí también? Llevo andando desde esta mañana y no tengo nada que echarme a la boca…<br />ANA : Nu am, dar ce-oi avea , cu drag voi împărţi.<br />ANA : ( lui montrant son morceau de pain)  : - C’est tout ce que j’ai, mais je le partagerai volontiers !<br />ANA: (mostrándole el pedazo de pan) Es todo lo que tengo, pero lo compartiré encantada.<br />( Ana împarte bucata de pâine  în două  şi îi dă bătrânei o bucată.<br />(Ana donne la partie la plus grande de son pain à la vieille femme)<br />(Ana le da la parte más grande de su pan a la anciana.)<br />Sfânta Vineri: - Dar ce faci la râu pe frigul ăsta, draga mea ?<br />Sainte Vendredi : Mais, ma chère, que faites-vous au bord de la rivière par ce froid ?<br />SANTA VIERNES: Pero, querida, ¿qué haces al borde del río con este frío?<br />ANA : - Ce să fac ? M-a pus mama soacră să spăl lâna asta până se înnegreşte. De trei zile tot spăl la ea şi tot albă rămâne !<br />ANA : - Ce que je fais?! C’est ma belle – mère qui m’a envoyée laver cette laine « jusqu’à ce qu’elle devienne noire » ! C’est depuis trois jours que je la lave et elle reste toujours blanche !<br />ANA: ¿Que qué hago? ¡Es mi suegra, que me ha enviado a lavar esta lana “hasta que se vuelva negra”! ¡Llevo tres días lavándola y la lana se queda siempre blanca!<br />Sfânta Vineri: Ai un  suflet bun aşa că o sa te ajut. Du-te acasă si scoate din sobă funinginea rămasă de la lemnele arse. Treci lâna prin ea şi va fi neagră ca pana corbului.<br />Sainte Vendredi : Puisque vous êtes si bonne, je vais vous aider… Rentrez chez vous et prenez de la suie dans votre poêle (prononcez < pwal>). Mettez-en sur votre laine et celle-ci deviendra toute noire !<br />SANTA VIERNES: Puesto que eres tan buena, te voy a ayudar… Vuelve a casa y coge hollín de la estufa. Ponlo encima de la lana y se volverá totalmente negra.<br />ANA : Sărut mâna, mătuşă ! <br />ANA : - Je vous en remercie, bonne dame !<br />ANA: ¡Estoy en deuda con usted, buena señora!<br />( intervine regele)<br />(Intervention du Roi)<br />(Intervención del Rey)<br />REGELE : Dar cine era “maştuşa “? Nu-mi pare a fi doar o bătrânică oarecare.<br />Le Roi: - Mais c’était qui cette “vieille dame”? Elle ne m’a pas l’air d’une vieille femme quelconque…<br />REY: ¿Pero quién es esta “anciana”? No parece una mujer cualquiera…<br />CĂLĂTORUL : Aveţi dreptate, Majestate. Este chiar Sfanta Vineri, cea care umblă prin lume şi are grijă de cei buni la suflet şi  care au nevoie de ajutor. Dar să continuăm povestea...<br />Le Voyageur: Votre Majesté a parfaitement raison! C’était la Sainte Vendredi en personne! Celle qui parcourt le monde en prenant soin des pauvres gens en détresse. Mais, continuons l’histoire !<br />VIAJERO: Su Majestad tiene toda la razón. Era la Santa Viernes en persona, que recorre el mundo en ayuda de la pobre gente desgraciada. Pero continuemos con la historia…<br />ACTUL I, SCENA 4 Acte I, Scène 4 Acto I, escena 4<br />(Acasă, baba dormitează liniştită pe un scaun. Fata intră în fugă pe uşă.)<br />(A la maison, Dochia (Dokia) sommeille sur une chaise. Sa belle-fille entre en courant)<br />(En casa, Dokia descansa en una silla. Su nuera entra corriendo.)<br />ANA : - Mamă soacră, mamă soacră, ţi-am înnegrit lâna ! <br />ANA : - Belle – mère, belle – mère,  j’ai noirci votre laine !<br />ANA:   Suegra, suegra, ¡he ennegrecido la lana!<br />BABA DOKIA : - Ai înnegrit-o ?! Bun ! Acum treci şi spal-o până se albeşte.<br />Dochia (Dokia) : - Tu l’as noircie ?!... Ah, bon... Alors...va la lavez jusqu’à ce qu’elle redevienne blanche !<br />DOKIA: ¿¡La has ennegrecido...!? Ah, bien... Entonces... ¡vete a lavarla hasta dejarla blanca!<br />(Fata iese cu capul plecat.)<br />(La jeune femme sort la tête basse)<br />(La chica sale con la cabeza baja)<br />ACTUL I, SCENA 5 Acte I, Scène 5 Acto I, escena 5<br />(Ana, în genunchi, freacă lâna; bătrâna se apropie iar.)<br />(Ana, agenouillée, frotte la laine; la vieille dame réapparaît)<br /> (Ana, de rodillas, frota la lana; la anciana regresa.)<br />Sfânta Vineri: - Acum ce te-a mai pus să faci?<br />Sainte Vendredi: -  Qu’est-ce qu’elle vous a ordonné encore de faire ?!<br />SANTA VIERNES: ¿¡Qué te ha mandado hacer ahora!?<br />ANA : - După ce am înnegrit-o, vrea s-o albesc. Ce să fac?<br />ANA : - Après avoir noirci la laine, je dois maintenant la blanchir!...<br />ANA: Después de ennegrecer  la lana, ¡ahora tengo que dejarla blanca!  <br />Sfânta Vineri: Lasă lâna şi du-i soacrei tale acest coş.<br />Sainte Vendredi : Laissez la laine de côté et ramenez ce panier à votre belle – mère…<br />SANTA VIERNES: Deja ahí la lana y lleva esta cesta a tu suegra.<br />ACTUL I, SCENA 6 Acte I, Scène 6 Acto I, escena 6<br />(Acasă sunt Dragomir şi Baba Dokia)<br />(A la maison, où se trouvent Dragomir et Dochia (Dokia))<br />(En la casa, donde se encuentran Dragomir y Dokia.)<br />BABA DOKIA : - Ai albit lâna?<br />Dochia (Dokia) : Tu as fini de blanchir la laine ?<br />DOKIA: ¿Has terminado de blanquear la lana? <br />ANA: Nu încă. Dar ţi-am adus  coşul ăsta….<br />ANA : - Non, pas encore, mais je vous ai apporté ce panier…<br />ANA: - No, todavía no,  pero he traído esta cesta…<br />BABA DOKIA : Aaaa ….fragi.Auzi , Dragomire ? Au  înflorit fragii! Hai, să mergem la munte să măsurăm oile. (Către fată)  Iar tu, mergi la râu şi spală în continuare lâna până s-o albi ! <br />Dochia (Dokia) : Ah, des framboises ! Ecoute, Dragomir, les framboises sont en fleur… Allons dans la montagne, mesurer les moutons ! (S’adressant à sa belle – fille) : Toi, tu dois retourner à la rivière blanchir la laine ! <br /> DOKIA: ¡Ah, frambuesas! Escucha, Dragomir, las frambuesas están en flor… ¡Vamos  a la montaña a contar las ovejas! (Dirigiéndose a su nuera): ¡Tú vuelve a la orilla del río a blanquear la lana!<br />(Baba se îmbracă cu 9 cojoace  şi pornesc la drum.)<br />Dochia (Dokia) s’habille de 9 pelisses et ils se mettent en route…<br />                 (Dokia  se viste con 9 pellizas y se ponen en marcha.)<br />ACTUL  al II –lea , SCENA 1 Acte II, Scène 1 Acto II, escena 1<br />(Dokia şi Dragomir merg pe drum. La un moment dat se opresc.)<br />Dochia (Dokia)  et Dragomir marchent. Ils s’arrêtent à un moment donné.<br />(Dokia y Dragomir van caminando. Se detienen en un momento dado.)<br />BABA DOKIA : Uf! Ce cald e! O să-mi scot un cojoc.<br />Dochia (Dokia) : Ouf ! Qu’il fait chaud ! Je vais enlever une pelisse...<br />DOKIA: ¡Uf ! ¡Qué calor hace! Me voy a quitar una pelliza…<br />(Mai merg un pic şi iar se opresc.)<br />Ils continuent de marcher, mais s’arrêtent à nouveau.<br />(Continúan caminando, pero se paran de nuevo.)<br />BABA DOKIA : Stai,Dragomire, să-mi mai scot din cojoace că tare cald este.<br />Dochia (Dokia): Attends, Dragomir, que j’enlève encore une pelisse...<br />DOKIA : Espera, Dragomir, que me voy a quitar otra pelliza.<br />( Baba mai scoate din cojoace. Mai merg un pic şi iar se opresc.)<br />Dochia (Dokia) enlève ses pelisses une à une. Ils marchent encore un peu et s’arrêtent.<br />Dokia  se quita las pellizas una a una. Caminan un poco más y después se detienen.<br />BABA DOKIA : Mai avem mult, Dragomire? Stai să-mi mai scot un cojoc . Tare arde soarele ăsta azi.<br />Dochia (Dokia) : Que le chemin me semble long ! Attends, Dragomir, que j’enlève encore une pelisse... Il fait vraiment très chaud aujourd’hui…<br />DOKIA: ¡Qué largo se me está haciendo el camino! Espera, Dragomir, me voy a quitar otra pelliza... Hace mucho calor hoy...<br />( intervine povestitorul.)<br />Le Narrateur intervient et reprend l’histoire.<br />(El narrador intervienne y retoma la historia.)<br />CĂLĂTORUL :  Şi au ajuns la stână şi s-au apucat de numărat oile. Şi nici n-au început bine când , deodată ,soarele a dispărut de pe cer şi totul s-a transformat în gheaţă.<br />Le Voyageur: Enfin, ils sont arrivés à la bergerie et se sont mis à compter les moutons. Ils avaient à peine commencé, que, brusquement, le soleil a disparu et tout le sommet de la montagne est devenu de la glace.<br />VIAJERO: Por fin, llegaron a la granja y empezaron a contar las ovejas. Apenas habían comenzado cuando de repente el sol desapareció y toda la cumbre de la montaña se convirtió en hielo.<br />REGELE : Cum adică a îngheţat totul? Şi Dokia? Şi Dragomir? Da , de ce?<br />Le Roi: Dis donc! De la glace! Et Dochia (Dokia) , et Dragomir ? Mais, que s’était-il passé ?<br />REY: ¿De verdad? ¡En hielo! ¿Y Dokia y Dragomir? ¿Pero qué pasó?<br />CĂLĂTORUL :  Ei bine, un zmeu singur şi urâcios a furat soarele de pe cer.<br />Le Voyageur: Eh bien, un dragon grincheux, las de vivre tout seul, avait volé le soleil du ciel…<br />VIAJERO: Pues que, un perverso dragón, cansado de vivir solo, había robado el sol del cielo.<br />REGELE : Eu aş fi pornit imediat la luptă. Şi zbang şi zbang  ( regele face câteva mişcări de luptă )... într-o clipă l-aş fi învins!<br />Le Roi : Moi, à leur place, je serais parti tout de suite combattre le dragon ! Et bing ! Et bang ! (Le roi fait semblant de combattre quelqu’un)… Je l’aurais vaincu dans un instant !<br />REY : Yo, en su lugar, me habría ido de inmediato a luchar contra el dragón! ¡Zis! ¡Zas! (El rey hace como que lucha contra alguien.) ¡Yo lo habría vencido en un momento!<br />CĂLĂTORUL : Mulţi voinici au încercat să se lupte cu zmeul, dar nici unul nu a reuşit să îl învingă. <br />Le Voyageur: C’est que beaucoup de vaillants ont essayé de combattre le dragon, mais aucun d’entre eux n’a réussi à le vaincre !<br />VIAJERO: Lo cierto es que muchos valientes trataron de luchar contra el dragón, pero ninguno de ellos consiguió vencerlo.<br />ACTUL  al II –lea , SCENA 2 Acte II, Scène 2 Acto II, escena 2<br />CĂLĂTORUL : Anii au trecut iar Mărţişor, fiul Anei şi al lui Dragomir a crescut mare.  Într-o zi, Mărţişor a întrebat-o pe Ana :<br />Le Voyageur: Les années sont passées et Martisor (Martzichor), le fils d’Ana et de Dragomir, a grandi. Un jour, il demanda sa mère :<br />VIAJERO: Pasaron los años y Martisor, el hijo de Ana y de Dragomir, creció. Un día, preguntó a su madré :<br />Mărţişor : Mamă, unde-i tata ?<br />Martisor (Martzichor) : Maman, il est où, papa, ?<br />MARTISOR: Mamá, ¿dónde está papá?<br />Ana : Tatăl tău s-a dus împreună cu bunica ta, Dokia, la munte să măsoare  oile. Zmeul cel rău a furat soarele de pe cer şi fără căldura lui, au îngheţat.<br />ANA : - Mon cher enfant, ton père est parti avec ta grand-mère, Dochia (Dokia) , dans la montagne, pour mesurer les moutons. Le Méchant Dragon a volé le soleil du ciel et, sans  sa chaleur, ceux qui étaient au sommet, sont devenus des statues de glace. <br />ANA: Querido hijo, tu padre se fue a la montaña con tu abuela, Dokia, a contar las ovejas. El malvado dragon robó el sol del cielo y sin su calor, los que estaban en la cumbre se convirtieron en estatuas de hielo.<br />Mărţişor : Mamă, eu mă duc să aduc soarele  înapoi.<br />Martisor (Martzichor) : Maman, moi je vais ramener le soleil dans le ciel !<br />MARTISOR: ¡Mamá, voy a devolver el sol al cielo!<br />Ana : Nu te duce, fiule. Mulţi au încercat înaintea ta şi nu au reuşit să il învingă.<br />ANA : - N’y va pas, mon fils (prononcez FIS) ! Beaucoup de vaillants ont essayé de combattre le Dragon, mais aucun d’entre eux n’a réussi à le vaincre !<br />ANA: ¡No vayas, hijo mío! Muchos valientes han intentado vencer al dragon pero ninguno lo ha conseguido. <br />Mărţişor : Mamă, eu mă duc să aduc soarele  înapoi.<br />Martisor (Martzichor) : - Moi, j’y vais quand - même !<br />MATISOR: ¡Voy a ir de todas formas!<br />CĂLĂTORUL : Degeaba s-a rugat Ana de el să nu meargă. Mărţişor era hotărât să aducă soarele înapoi.<br />Le Voyageur: - Ana le pria de ne pas aller combattre le Dragon, mais, sans résultat, car Martisor (Martzichor) était décidé de ramener le soleil dans le ciel !<br />VIAJERO: Ana le rogó que no fuera a luchar con el dragón, pero sin resultados, ya que Martisor estaba decidido a devolver el sol al cielo.<br />REGELE : Un tânăr foarte curajos !<br />Le Roi: Un jeune-homme très brave, un vrai vaillant !<br />REY: ¡Un joven decidido, un auténtico valiente!<br />CĂLĂTORUL : Da, foarte curajos.<br />Le Voyageur: Oui, oui, un vrai vaillant !<br />VIAJERO: ¡Sí, sí, un auténtico valiente!<br />ANA : Bine , dragul mamei, dacă tot vrei să  te duci, ţine aici aste două fire .Cel roşu ca sângele  îţi va da puterea şi curajul să lupţi cu zmeul, iar cel alb îţi va păstra sufletul pur şi te va proteja. Împleteşte-le şi poartă-le deasupra inimii când va să pleci la luptă.<br />Ana : - Bien, mon cher fils (prononcez FIS), si tu veux y aller quand – même, tiens ces deux fils (prononcez FIL). Le rouge comme le sang te donnera la force et le courage de combattre le Dragon et le blanc gardera la pureté de ton â me et te protègera. Tresse-les et garde-les sur ton cœur quand tu partiras à la lutte.<br />ANA: -Bien, mi querido hijo, si de todas formas quieres ir, toma estos dos hilos. El rojo como la sangre te dará la fuerza y el coraje necesarios para combatir al dragón y el blanco mantendrá tu pureza y te protegerá. Trénzalos y mantenlos en tu corazón cuando vayas a la lucha.<br />ACTUL  al II –lea , SCENA 3 Acte II, Scène 3 Acto II, escena 3<br />CĂLĂTORUL : Şi a plecat Mărţişor. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. Ajuns la castelul  Zmeului , Mărţişor a bătut la poartă.<br />Le Voyageur: Et Martisor (Martzichor) est parti… Son voyage a duré trois saisons : un été, un automne et un printemps… Arrivé au château du Dragon, Martisor (Martzichor) frappa à la grande porte.<br />VIAJERO: Y Martisor se fue… Su viaje duró tres estaciones : un verano, un autoño y una primavera. Cuando llegó al Castillo del dragon, Martisor llamó a la puerta.<br />ZMEUL : Cine îndrăzneşte să calce pe pământurile mele  şi să-mi tulbure somnul? <br />Le Dragon : - Qui ose entrer sur mon domaine et troubler mon sommeil ?<br />DRAGÓN: ¿Quién osa entrar en miterritorio e interrumpirme cuando duermo?<br />Mărţişor: Sunt eu, Mărţişor, şi am venit să te rog să eliberezi soarele. Oamenii nu pot trăi fără soare. <br />Martisor (Martzichor) : - C’est moi, Martisor (Martzichor) ! et je suis venu pour te prier de libérer le Soleil. Les gens ne peuvent pas vivre sans soleil! <br />MARTISOR: ¡Soy yo, Martisor ! He venido para pedirte que liberes al sol. ¡La gente no puede vivir sin sol!<br />ZMEUL : Şi ce îmi pasă mie? Lumina soarelui mă orbeşte. Nu am nevoie de soare.<br />Le Dragon :- Peu m’importe ! Sa lumière me rend aveugle. Moi, je n’ai pas besoin de soleil !<br />DRAGÓN : ¡No me importa! Su luz me ciega. ¡Yo no necesito el sol!<br />Mărţişor: Atunci ne vom lupta! Nu mă voi întoarce acasă fără să aduc soarele înapoi!<br />Martisor (Martzichor) : - Alors, je te provoque à la lutte ! Je ne rentrerai pas chez moi sans avoir retrouver le Soleil !<br />MARTISOR: En ese caso, ¡te reto a la lucha ! No volveré a mi casa hasta que encuentre el sol. <br />CĂLĂTORUL : Şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi pâna când zmeul a fost doborât. Şi dintr-o dată totul s-a luminat. Gheaţa a început să se topească . Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Iar curajosul Mărţişor a urcat muntele pe care, cu ani în urmă, urcaseră şi tatăl lui cu Dokia. Şi cand a ajuns acolo ...<br />Le Voyageur: Et ils ont commencer à se battre… Ils se sont affrontés un jour après l’autre et jusqu’à la fin, le Dragon a été vaincu. Et, d’un coup, tout le monde se remplit de lumière ! La glace se mit à fondre et, tandis qu’elle disparaissait, des fleurs blanches se montraient. C’étaient des perce-neige qui annonçaient le printemps. Et le brave jeune-homme se dirigea vers la montagne sur laquelle étaient montés il y a des années son père et Dochia (Dokia) . Lorsqu’il arriva au sommet…<br />VIAJERO: Y comenzaron a luchar… Se enfrentaron día tras día, hasta que al final, el dragon fue derrotado. De repente, el mundo entero se llenó de luz. El hielo empezó a derretirse y, mientras desaparecía, iban surgiendo flores blancas. Eran narcisos de las nieves que anunciaban la primavera. El valiente joven se dirigió hacia la montaña a la que habían subido años antes su padre y Dokia. Cuando llegó a la cima…<br />ACTUL  al II –lea , SCENA 4 Acte II, Scène 4 Acto II, escena 4<br />( Dokia şi Dragomir)<br />(Dochia (Dokia)  et Dragomir)<br />(Dokia  y Dragomir)<br />Dokia : Dar lung somn am mai dormit.<br />Dochia (Dokia) : - Quel long sommeil ai-je fait…<br />DOKIA: ¡Cuánt he dormido…!<br />Dragomir : Lung somn. Şi tare frig mi-a fost.<br />Dragomir: -Oui, un long sommeil... Et j’ai eu si froid...<br />Dragomir : Sí, muchísimo… Yo he pasado tanto frío…<br />Dokia : Bine că acum e soare.<br />Dochia (Dokia) : - Heureusement, le soleil brille, maintenant !<br />DOKIA :  ¡Por fortuna ahora brilla el sol!<br />Mărţişor : Sărut mâna, bună! Sărut mâna, tată! <br />Martisor (Martzichor) : - Bonjour, grand-mère, bonjour, père !<br />MARTISOR: ¡Hola, abuela ! ¡Hola, padre !<br />Dokia + Dragomir : Mărţişor???  Dar cum...?<br />Dochia (Dokia) et Dragomir: - Martisor (Martzichor) ?! Mais, comment...<br />DOKIA Y DRAGOMIR: ¿¡Martisor!? ¿¡Pero cómo es posible!?<br />Mărţişor : Eu sunt. M-a trimis mama să vă ajut la număratul oilor şi apoi să mergem acasă că tare i se rupe sufletul de dorul vostru.<br />Martisor (Martzichor) : Oui, c’est moi ! Maman  m’a envoyé vous aider à compter les moutons et ensuite rentrer, car elle brûle d’envie de vous revoir…<br />MARTISOR: ¡Sí, soy yo! Mamá me ha enviado para que os ayude a contar las ovejas y después volvamos a casa todos juntos. Se muere de ganas de volveros a ver.<br />CĂLĂTORUL : Şi i-a ajutat Mărţişor pe Dokia şi pe Dragomir să numere oile şi apoi au plecat acasă unde Ana îi aştepta cu  acelaşi suflet blând şi cald. Şi când a ajuns acasă Mărţişor,  şi-a îmbrăţişat mama şi i-a pus în piept cele doua fire împletite care îl ajutaseră şi-l apăraseră în lupta cu zmeul cel rău. Şi de atunci ,în fiecare primăvară, bărbaţii şi tinerii dăruiesc mamelor şi fetelor cele două fire împletite ca mulţumire pentru dragostea şi grija ce le-o poartă.<br />Le Voyageur: Et Martisor (Martzichor) les a aidé à compter les moutons et ensuite ils sont rentrés.  Ana les attendait à la maison, toujours bonne et pleine d’amour. Arrivé chez eux, Martisor (Martzichor) a embrassé sa maman et a mis sur sa poitrine les deux fils (prononcez FIL ) tressés qui l’avaient aidé à combattre le Méchant Dragon. Depuis lors, chaque printemps les hommes et les garçons de tout âge, offrent à leurs mères et grand-mères, aux fillettes comme aux jeunes -filles, les deux fils (prononcez FIL )  tressé, en guise de remerciement pour le soin dont elles les protègent et pour leur amour.<br />VIAJERO: Y así, después de que Martisor les ayudara a contar las ovejas, todos volvieron a casa. Allí les esperaba Ana, como siempre, buena y llena de amor. Nada más llegar, Martisor besó a su madré y le colocó sobre el pecho los dos hilos trenzados que le habían ayudado a vencer al malvado dragon. Desde entonces, cada primavera, los hombres y los niños de todas las edades regalan a sus madres y abuelas, a niñas y jóvenes, los dos hilos trenzados para darles las gracias por sus cuidados, su protección y su amor. <br />REGELE : Şi Dokia? Baba cea rea?<br />Le Roi:- Et Dochia (Dokia), la  méchante vieille ?<br />REY: ¿Y qué fue de Dokia, la anciana malvada ?<br />CĂLĂTORUL : Poate că soarele care stătuse  închis prea multă  vreme a topit  şi gheaţa din inima bătrânei sau poate că fericirea şi bucuria celor din jur au reuşit să înmoaie sufletul bătrânei  care a învăţat să-şi iubească şi să-şi preţuiască nora.<br />Le Voyageur: Avec sa chaleur, le Soleil, si longtemps enfermé, a fait fondre aussi  la glace du cœur de la vieille femme, ou bien, la joie et le bonheur qu’elle voyait autour d’elle ont apporté de la chaleur dans son âme … elle apprit enfin à aimer sa belle fille et à comprendre la valeur de sa bonté et de sa sagesse !<br />VIAJERO: Después de haber estado tanto tiempo encerrado, el sol también derritió con su calor el hielo del corazón de la anciana, o quizá fueron la alegría y la felicidad que veía a su alrededor las que trajeron el calor a su alma… Finalmente aprendió a querer a su nuera y a comprender el valor de su bondad y su sabiduría. <br />
Legenda dochiei şi a mărţişorului tri
Legenda dochiei şi a mărţişorului tri
Legenda dochiei şi a mărţişorului tri
Legenda dochiei şi a mărţişorului tri
Legenda dochiei şi a mărţişorului tri
Legenda dochiei şi a mărţişorului tri
Legenda dochiei şi a mărţişorului tri
Legenda dochiei şi a mărţişorului tri
Legenda dochiei şi a mărţişorului tri
Legenda dochiei şi a mărţişorului tri
Legenda dochiei şi a mărţişorului tri
Legenda dochiei şi a mărţişorului tri
Legenda dochiei şi a mărţişorului tri
Legenda dochiei şi a mărţişorului tri

Contenu connexe

Plus de piedadpcobo

Frances camino lebaniego
Frances camino lebaniegoFrances camino lebaniego
Frances camino lebaniegopiedadpcobo
 
Camino lebaniego_frances 4ºESO
Camino lebaniego_frances 4ºESOCamino lebaniego_frances 4ºESO
Camino lebaniego_frances 4ºESOpiedadpcobo
 
Chemin Lebaniego
Chemin LebaniegoChemin Lebaniego
Chemin Lebaniegopiedadpcobo
 
Pèlerins du chemin lebaniego 2 a
Pèlerins du chemin lebaniego 2 aPèlerins du chemin lebaniego 2 a
Pèlerins du chemin lebaniego 2 apiedadpcobo
 
Moving ahead through Innovation
Moving ahead through InnovationMoving ahead through Innovation
Moving ahead through Innovationpiedadpcobo
 
Xmas in Venezuela
Xmas in VenezuelaXmas in Venezuela
Xmas in Venezuelapiedadpcobo
 
Xmas Food in Venezuela
Xmas Food in VenezuelaXmas Food in Venezuela
Xmas Food in Venezuelapiedadpcobo
 
Christmas Songs in Venezuela
Christmas Songs in VenezuelaChristmas Songs in Venezuela
Christmas Songs in Venezuelapiedadpcobo
 
Alimentación emocional
Alimentación emocionalAlimentación emocional
Alimentación emocionalpiedadpcobo
 
Dormir poco puede generar obesidad
Dormir poco puede generar obesidad Dormir poco puede generar obesidad
Dormir poco puede generar obesidad piedadpcobo
 
Alimentación emocional
Alimentación emocionalAlimentación emocional
Alimentación emocionalpiedadpcobo
 
Galletas príncipe 2016
Galletas príncipe 2016Galletas príncipe 2016
Galletas príncipe 2016piedadpcobo
 
Anuncios de plástica
Anuncios de plásticaAnuncios de plástica
Anuncios de plásticapiedadpcobo
 
Resumen comme un chef
Resumen comme un chef Resumen comme un chef
Resumen comme un chef piedadpcobo
 
Comme un chef resume
Comme un chef resumeComme un chef resume
Comme un chef resumepiedadpcobo
 
Comme un chef mariap sarag
Comme un chef mariap saragComme un chef mariap sarag
Comme un chef mariap saragpiedadpcobo
 
Un petit dejeuner avec mon frere ( marta )
Un petit dejeuner avec mon frere ( marta )Un petit dejeuner avec mon frere ( marta )
Un petit dejeuner avec mon frere ( marta )piedadpcobo
 
Mon petit dèjeuner
Mon petit dèjeunerMon petit dèjeuner
Mon petit dèjeunerpiedadpcobo
 
Mon petit_déjeuner
Mon petit_déjeunerMon petit_déjeuner
Mon petit_déjeunerpiedadpcobo
 

Plus de piedadpcobo (20)

Frances camino lebaniego
Frances camino lebaniegoFrances camino lebaniego
Frances camino lebaniego
 
Camino lebaniego_frances 4ºESO
Camino lebaniego_frances 4ºESOCamino lebaniego_frances 4ºESO
Camino lebaniego_frances 4ºESO
 
Chemin Lebaniego
Chemin LebaniegoChemin Lebaniego
Chemin Lebaniego
 
Pèlerins du chemin lebaniego 2 a
Pèlerins du chemin lebaniego 2 aPèlerins du chemin lebaniego 2 a
Pèlerins du chemin lebaniego 2 a
 
Moving ahead through Innovation
Moving ahead through InnovationMoving ahead through Innovation
Moving ahead through Innovation
 
Xmas in Venezuela
Xmas in VenezuelaXmas in Venezuela
Xmas in Venezuela
 
Xmas Food in Venezuela
Xmas Food in VenezuelaXmas Food in Venezuela
Xmas Food in Venezuela
 
Christmas Songs in Venezuela
Christmas Songs in VenezuelaChristmas Songs in Venezuela
Christmas Songs in Venezuela
 
Alimentación emocional
Alimentación emocionalAlimentación emocional
Alimentación emocional
 
Dormir poco puede generar obesidad
Dormir poco puede generar obesidad Dormir poco puede generar obesidad
Dormir poco puede generar obesidad
 
Alimentación emocional
Alimentación emocionalAlimentación emocional
Alimentación emocional
 
Galletas príncipe 2016
Galletas príncipe 2016Galletas príncipe 2016
Galletas príncipe 2016
 
Danonino
DanoninoDanonino
Danonino
 
Anuncios de plástica
Anuncios de plásticaAnuncios de plástica
Anuncios de plástica
 
Resumen comme un chef
Resumen comme un chef Resumen comme un chef
Resumen comme un chef
 
Comme un chef resume
Comme un chef resumeComme un chef resume
Comme un chef resume
 
Comme un chef mariap sarag
Comme un chef mariap saragComme un chef mariap sarag
Comme un chef mariap sarag
 
Un petit dejeuner avec mon frere ( marta )
Un petit dejeuner avec mon frere ( marta )Un petit dejeuner avec mon frere ( marta )
Un petit dejeuner avec mon frere ( marta )
 
Mon petit dèjeuner
Mon petit dèjeunerMon petit dèjeuner
Mon petit dèjeuner
 
Mon petit_déjeuner
Mon petit_déjeunerMon petit_déjeuner
Mon petit_déjeuner
 

Legenda dochiei şi a mărţişorului tri

  • 1. Legenda Dochiei şi a Mărţişorului <br />La légende de Dochia (dokia) et de Mărţişor (mărtzichor)<br />Leyenda de Dokia y Martisor<br />Personaje Personnages Personajes: <br /> <br />Garda Le GardeGuardia Dochia (Dokia) Dokia Mărţişor (mărtzichor) Martisor<br />Regele Le prince ReyDragomirZmeul Le Dragon Dragón<br />Sfetnicul Le Conseiller ConsejeroAnaCălătorul Le voyageur Viajero <br />Sfânta Vineri Sainte Vineri (Vendredi) Santa Viernes<br />ACTUL I, SCENA 1 Acte I Scène 1 Acto I, escena 1<br />(Regele pe tron, cu sfetnicul alături.)<br />(Le Roi, assis sur son trône et le conseiller)<br />(El Rey sentado en su trono y el consejero)<br />REGELE: - Ce zi e azi, sfetnice?<br />Le Roi : - C’est quel jour, aujourd’hui, mon conseiller?<br />REY: ¿Qué día es hoy, mi consejero ?<br />SFETNICUL: - A patra zi după solstiţiul de vară, Majestate.<br />Le conseiller: - C’est le quatrième jour après le Solstice d’été, Majesté.<br />CONSEJERO: Es el cuarto día después del solsticio de verano, Majestad.<br />REGELE: - Mă plictisesc, cheamă-mi măscăriciul!<br />Le Roi : - Je m’ennuie !... Appelle mon bouffon !<br />REY: ¡Me aburro! ¡Llama a mi bufón!<br />SFETNICUL: - Majestate, măscăriciul a plecat!<br />Le conseiller : - Il n’est pas là, Majesté…<br />CONSEJERO: No está, majestad.<br />REGELE: - Unde e plecat? Cum adică a plecat? De ce a plecat? Şi eu ce fac ? O sa mă plictisesc îngrozitor.<br />Le Roi : - Comment, « Il n’est pas là  ? Pourquoi « Il n’est pas là » ? Et moi, moi je fais quoi ?! Je vais m’ennuyer terriblement ! <br />REY: ¿¡Cómo que no está!? ¿¡Por qué no está? ¿Y qué hago yo ahora? ¡Me voy a aburrir muchísimo!<br />Nu sta ! Fă ceva !<br />Fais quelque chose ! Bouge !<br />¡Haz algo! ¡Muévete!<br />(Toţi se agită. Intră o gardă)<br />(Tout le monde se déplace sur la scène. Un garde entre) <br />(Todo el mundo se desplaza por el escenario. Entra un guardia.)<br />GARDA : - Majestate, a sosit un călător care zice că are să vă spună o poveste cum nu aţi mai auzit. <br />Le garde: - Que Votre Majesté me permette de Lui dire qu’un voyageur est arrivé… Il dit qu’il va vous raconter une histoire comme vous n’en avez jamais entendue…<br />GUARDIA: Majestad, permítame decirle que ha llegado un viajero, dice que le va a contar una historia que nunca antes ha oído.<br />REGELE : - O poveste ? Doar atât ? Bine, fie. Să intre !<br />Le Roi : - Une histoire ? Rien que ça ? Ainsi soit-il ! Qu’il entre !<br />REY: - ¿Una historia ? ¿Sin más? ¡ Está bien! ¡ Que entre!<br />(Intră călătorul .)<br />(Le Voyageur entre)<br />(El viajero entra.)<br />REGELE : - Ce poveste ai să îmi spui ?<br />Le Roi : - Quelle histoire voulez – vous me raconter ?<br />REY: ¿Qué historia quiere contarme?<br />CĂLĂTORUL : -Nu este doar o simpla poveste. Este o legendă. Legenda Babei Dokia şi a Mărţişorului.<br />Le Voyageur : - Ce n’est pas une simple histoire ! C’est une légende. La Légende de Dochia (Dokia) et de Martisor (Martzichor).<br />VIAJERO: ¡No es una simple historia! Es una leyenda: la leyenda de Dokia y Martisor.<br />ACTUL I, SCENA 2 Acte I, Scène 2 Acto I, escena 2<br />(În timpul poveştii personajele intră şi ies ignorându-i pe rege şi pe curteni.)<br />(Pendant le déroulement de l’histoire, les personnages entrent et sortent sans regarder le roi et les courtisans)<br />(Durante la historia, los personajes entran y salen sin mirar al rey ni a los cortesanos.)<br /> CĂLĂTORUL : - Trăia odată o babă urâtă şi rea, pe nume Dokia. Atât de rea, încât şi fiii ei fugeau de ea. Unul singur a rămas lângă ea, Dragomir. Acesta s-a căsătorit cu o fată frumoasă,bună şi răbdătoare, pe nume Ana. Ana şi Dragomir aveau un fiu care, pentru că s-a născut la începutul lunii martie a primit numele de Mărţişor. Pe cât de buni şi înţelegători erau cei trei, pe atât de rea era Dokia .Ea o punea la cele mai grele munci pe nora ei.<br />Le Voyageur : - Il était une fois une vielle femme méchante et laide, nommée Dochia (Dokia). Si méchante que même ses fils la fuyaient. Un seul était resté auprès d’elle : Dragomir. Celui-ci avait épousé une belle jeune fille bonne et patiente, dont le nom était Ana. Ana et Dragomir ont eu un enfant, qui a reçu le nom de Martisor (Martzichor), parce qu’il était né au début du mois de Mars. Tous les trois étaient bons et sages, autant que Dochia (Dokia) était méchante. Elle obligeait sa belle -fille de travailler péniblement.<br />VIAJERO: Érase una vez una anciana malvada y fea, llamada Dokia. Era tan perversa que incluso sus hijos huyeron de su lado. Sólo uno se quedó con ella: Dragomir. Éste se había casado una chica hermosa, buena y paciente cuyo nombre era Ana. Ana y Dragomir tuvieron un hijo al que llamaron Martisor porque nació a principios del mes de marzo. Los tres eran buenos y generosos, tanto como malvada era Dokia, que obligaba a su nuera a trabajar sin descanso.<br />BABA DOKIA : Ana !<br />Dochia (Dokia) : Ana !<br />DOKIA: ¡Ana!<br />ANA : - Da, mamă soacră.<br />ANA : - Oui, belle – mère...<br />ANA: Sí, madre…<br />BABA DOKIA : De ce stai ? Ai terminat treaba ?<br />Dochia (Dokia) : - Tu n’as rien à faire ? Tu as déjà fini ton travail ?<br />DOKIA: ¿No tienes nada que hacer ? ¿Ya has terminado tu trabajo? <br />ANA : - Da, mamă soacră.<br />ANA : - Oui, belle – mère...<br />ANA: Sí, madre… <br />BABA DOKIA : Ai dat de mâncare la animale ?<br />Dochia (Dokia) : - Tu as donner à manger au bétail ?<br />DOKIA : ¿Has alimentado a los animales ?<br />ANA : - Da, mamă soacră.<br />ANA : - Oui, belle – mère...<br />ANA: Sí, madre…<br />BABA DOKIA : Ai măturat?<br />Dochia (Dokia): - Tu as balayé la maison?<br />DOKIA: ¿Has barrido la casa ?<br />ANA : - Da, mamă soacră.<br />ANA : - Oui, belle – mère...<br />ANA: Sí, madre…<br />BABA DOKIA : Masa-i gata?<br />Dochia (Dokia) : Le repas est-il prêt ?<br />DOKIA: ¿La comida está lista?<br />ANA : - Da, mamă soacră. Bucatele sunt numa bune de mâncat.<br />ANA : - Oui, belle – mère...les plats sont juste bons et la table est prête…<br />ANA: Sí, madre… los platos están preparados y la mesa lista.<br />BABA DOKIA : Lâna ai spălat-o ? <br />Dochia (Dokia) ; Et la laine ? As-tu lavé la laine ?<br />DOKIA: ¿Y la lana? ¿Has lavado la lana?<br />ANA : Care lână?<br />ANA : - Mais ... quelle laine?<br />ANA: ¿Qué lana ?<br />BABA DOKIA : Lâna albă pe care am adus-o acum.<br />Dochia (Dokia): - La laine blanche que je viens de ramener à la maison…<br />DOKIA: La lana blanca que acabo de traer a casa….<br />ANA : Păi, mamă soacră...<br />ANA : - Mais, belle - mère...<br />ANA: Pero, madre…<br />BABA DOKIA : Nici un păi. Du-te la râu s-o speli până ce s-o înnegri !<br />Dochia (Dokia) : Sans aucun « mais » ! Va à la rivière et lave la laine blanche jusqu’à ce qu’elle devienne noire !<br />DOKIA: ¡Nada de peros! ¡Vete al río y lava la lana blanca hasta que se vuelva negra! <br />ANA : - Da, mamă soacră…<br />ANA : - Oui, belle – mère...<br />ANA: Sí, madre…<br />(Fata oftează şi iese.) <br />(La jeune - femme soupire et sort)<br />(La joven suspira y se va.)<br />ACTUL I, SCENA 3 Acte I, Scène 3 Acto I, escena 3<br />(La râu, fata freacă lâna cu spor . După o vreme se opreşte scoate din buzunar o bucată de pâine pe care vrea sa o mănânce. O bătrână se apropie încet. Bătrâna este Sfânta Vineri.)<br />(A la rivière, la jeune femme frotte la laine de ses mains. Après quelques instants, elle s’arrête, sort de sa poche un morceau de pain et s’apprête à le manger. A ce moment, une vieille femme s’approche doucement.)<br />(En el río, la joven frota la lana que tiene en las manos. Tras unos instantes, se detiene, saca del bolsillo un pedazo de pan y se dispone a comérselo. En ese momento, una anciana se acerca lentamente.)<br />Sfânta Vineri: Bună ziua !<br />Sainte Vendredi : Bonjour, belle fille !<br />SANTA VIERNES: ¡Buenos días, jovencita!<br />ANA : Bună ziua !<br />ANA : - Bonjour, Madame !<br />ANA: ¡Buenos días, señora!<br />Sfânta Vineri : Fată dragă, nu ai cumva o bucată de pâine în plus ? Că sunt pe drum de azi de dimineaţă şi n-am apucat să manânc.<br />Sainte Vendredi : N’auriez-vous pas un morceau de pain pour moi aussi ? Je marche depuis ce matin et je n’ai rien mis dans la bouche…<br />SANTA VIERNES: ¿No tendrías un pedazo de pan para mí también? Llevo andando desde esta mañana y no tengo nada que echarme a la boca…<br />ANA : Nu am, dar ce-oi avea , cu drag voi împărţi.<br />ANA : ( lui montrant son morceau de pain)  : - C’est tout ce que j’ai, mais je le partagerai volontiers !<br />ANA: (mostrándole el pedazo de pan) Es todo lo que tengo, pero lo compartiré encantada.<br />( Ana împarte bucata de pâine în două şi îi dă bătrânei o bucată.<br />(Ana donne la partie la plus grande de son pain à la vieille femme)<br />(Ana le da la parte más grande de su pan a la anciana.)<br />Sfânta Vineri: - Dar ce faci la râu pe frigul ăsta, draga mea ?<br />Sainte Vendredi : Mais, ma chère, que faites-vous au bord de la rivière par ce froid ?<br />SANTA VIERNES: Pero, querida, ¿qué haces al borde del río con este frío?<br />ANA : - Ce să fac ? M-a pus mama soacră să spăl lâna asta până se înnegreşte. De trei zile tot spăl la ea şi tot albă rămâne !<br />ANA : - Ce que je fais?! C’est ma belle – mère qui m’a envoyée laver cette laine « jusqu’à ce qu’elle devienne noire » ! C’est depuis trois jours que je la lave et elle reste toujours blanche !<br />ANA: ¿Que qué hago? ¡Es mi suegra, que me ha enviado a lavar esta lana “hasta que se vuelva negra”! ¡Llevo tres días lavándola y la lana se queda siempre blanca!<br />Sfânta Vineri: Ai un suflet bun aşa că o sa te ajut. Du-te acasă si scoate din sobă funinginea rămasă de la lemnele arse. Treci lâna prin ea şi va fi neagră ca pana corbului.<br />Sainte Vendredi : Puisque vous êtes si bonne, je vais vous aider… Rentrez chez vous et prenez de la suie dans votre poêle (prononcez < pwal>). Mettez-en sur votre laine et celle-ci deviendra toute noire !<br />SANTA VIERNES: Puesto que eres tan buena, te voy a ayudar… Vuelve a casa y coge hollín de la estufa. Ponlo encima de la lana y se volverá totalmente negra.<br />ANA : Sărut mâna, mătuşă ! <br />ANA : - Je vous en remercie, bonne dame !<br />ANA: ¡Estoy en deuda con usted, buena señora!<br />( intervine regele)<br />(Intervention du Roi)<br />(Intervención del Rey)<br />REGELE : Dar cine era “maştuşa “? Nu-mi pare a fi doar o bătrânică oarecare.<br />Le Roi: - Mais c’était qui cette “vieille dame”? Elle ne m’a pas l’air d’une vieille femme quelconque…<br />REY: ¿Pero quién es esta “anciana”? No parece una mujer cualquiera…<br />CĂLĂTORUL : Aveţi dreptate, Majestate. Este chiar Sfanta Vineri, cea care umblă prin lume şi are grijă de cei buni la suflet şi care au nevoie de ajutor. Dar să continuăm povestea...<br />Le Voyageur: Votre Majesté a parfaitement raison! C’était la Sainte Vendredi en personne! Celle qui parcourt le monde en prenant soin des pauvres gens en détresse. Mais, continuons l’histoire !<br />VIAJERO: Su Majestad tiene toda la razón. Era la Santa Viernes en persona, que recorre el mundo en ayuda de la pobre gente desgraciada. Pero continuemos con la historia…<br />ACTUL I, SCENA 4 Acte I, Scène 4 Acto I, escena 4<br />(Acasă, baba dormitează liniştită pe un scaun. Fata intră în fugă pe uşă.)<br />(A la maison, Dochia (Dokia) sommeille sur une chaise. Sa belle-fille entre en courant)<br />(En casa, Dokia descansa en una silla. Su nuera entra corriendo.)<br />ANA : - Mamă soacră, mamă soacră, ţi-am înnegrit lâna ! <br />ANA : - Belle – mère, belle – mère, j’ai noirci votre laine !<br />ANA: Suegra, suegra, ¡he ennegrecido la lana!<br />BABA DOKIA : - Ai înnegrit-o ?! Bun ! Acum treci şi spal-o până se albeşte.<br />Dochia (Dokia) : - Tu l’as noircie ?!... Ah, bon... Alors...va la lavez jusqu’à ce qu’elle redevienne blanche !<br />DOKIA: ¿¡La has ennegrecido...!? Ah, bien... Entonces... ¡vete a lavarla hasta dejarla blanca!<br />(Fata iese cu capul plecat.)<br />(La jeune femme sort la tête basse)<br />(La chica sale con la cabeza baja)<br />ACTUL I, SCENA 5 Acte I, Scène 5 Acto I, escena 5<br />(Ana, în genunchi, freacă lâna; bătrâna se apropie iar.)<br />(Ana, agenouillée, frotte la laine; la vieille dame réapparaît)<br /> (Ana, de rodillas, frota la lana; la anciana regresa.)<br />Sfânta Vineri: - Acum ce te-a mai pus să faci?<br />Sainte Vendredi: - Qu’est-ce qu’elle vous a ordonné encore de faire ?!<br />SANTA VIERNES: ¿¡Qué te ha mandado hacer ahora!?<br />ANA : - După ce am înnegrit-o, vrea s-o albesc. Ce să fac?<br />ANA : - Après avoir noirci la laine, je dois maintenant la blanchir!...<br />ANA: Después de ennegrecer la lana, ¡ahora tengo que dejarla blanca! <br />Sfânta Vineri: Lasă lâna şi du-i soacrei tale acest coş.<br />Sainte Vendredi : Laissez la laine de côté et ramenez ce panier à votre belle – mère…<br />SANTA VIERNES: Deja ahí la lana y lleva esta cesta a tu suegra.<br />ACTUL I, SCENA 6 Acte I, Scène 6 Acto I, escena 6<br />(Acasă sunt Dragomir şi Baba Dokia)<br />(A la maison, où se trouvent Dragomir et Dochia (Dokia))<br />(En la casa, donde se encuentran Dragomir y Dokia.)<br />BABA DOKIA : - Ai albit lâna?<br />Dochia (Dokia) : Tu as fini de blanchir la laine ?<br />DOKIA: ¿Has terminado de blanquear la lana? <br />ANA: Nu încă. Dar ţi-am adus coşul ăsta….<br />ANA : - Non, pas encore, mais je vous ai apporté ce panier…<br />ANA: - No, todavía no, pero he traído esta cesta…<br />BABA DOKIA : Aaaa ….fragi.Auzi , Dragomire ? Au înflorit fragii! Hai, să mergem la munte să măsurăm oile. (Către fată)  Iar tu, mergi la râu şi spală în continuare lâna până s-o albi ! <br />Dochia (Dokia) : Ah, des framboises ! Ecoute, Dragomir, les framboises sont en fleur… Allons dans la montagne, mesurer les moutons ! (S’adressant à sa belle – fille) : Toi, tu dois retourner à la rivière blanchir la laine ! <br /> DOKIA: ¡Ah, frambuesas! Escucha, Dragomir, las frambuesas están en flor… ¡Vamos a la montaña a contar las ovejas! (Dirigiéndose a su nuera): ¡Tú vuelve a la orilla del río a blanquear la lana!<br />(Baba se îmbracă cu 9 cojoace şi pornesc la drum.)<br />Dochia (Dokia) s’habille de 9 pelisses et ils se mettent en route…<br /> (Dokia se viste con 9 pellizas y se ponen en marcha.)<br />ACTUL al II –lea , SCENA 1 Acte II, Scène 1 Acto II, escena 1<br />(Dokia şi Dragomir merg pe drum. La un moment dat se opresc.)<br />Dochia (Dokia)  et Dragomir marchent. Ils s’arrêtent à un moment donné.<br />(Dokia y Dragomir van caminando. Se detienen en un momento dado.)<br />BABA DOKIA : Uf! Ce cald e! O să-mi scot un cojoc.<br />Dochia (Dokia) : Ouf ! Qu’il fait chaud ! Je vais enlever une pelisse...<br />DOKIA: ¡Uf ! ¡Qué calor hace! Me voy a quitar una pelliza…<br />(Mai merg un pic şi iar se opresc.)<br />Ils continuent de marcher, mais s’arrêtent à nouveau.<br />(Continúan caminando, pero se paran de nuevo.)<br />BABA DOKIA : Stai,Dragomire, să-mi mai scot din cojoace că tare cald este.<br />Dochia (Dokia): Attends, Dragomir, que j’enlève encore une pelisse...<br />DOKIA : Espera, Dragomir, que me voy a quitar otra pelliza.<br />( Baba mai scoate din cojoace. Mai merg un pic şi iar se opresc.)<br />Dochia (Dokia) enlève ses pelisses une à une. Ils marchent encore un peu et s’arrêtent.<br />Dokia se quita las pellizas una a una. Caminan un poco más y después se detienen.<br />BABA DOKIA : Mai avem mult, Dragomire? Stai să-mi mai scot un cojoc . Tare arde soarele ăsta azi.<br />Dochia (Dokia) : Que le chemin me semble long ! Attends, Dragomir, que j’enlève encore une pelisse... Il fait vraiment très chaud aujourd’hui…<br />DOKIA: ¡Qué largo se me está haciendo el camino! Espera, Dragomir, me voy a quitar otra pelliza... Hace mucho calor hoy...<br />( intervine povestitorul.)<br />Le Narrateur intervient et reprend l’histoire.<br />(El narrador intervienne y retoma la historia.)<br />CĂLĂTORUL : Şi au ajuns la stână şi s-au apucat de numărat oile. Şi nici n-au început bine când , deodată ,soarele a dispărut de pe cer şi totul s-a transformat în gheaţă.<br />Le Voyageur: Enfin, ils sont arrivés à la bergerie et se sont mis à compter les moutons. Ils avaient à peine commencé, que, brusquement, le soleil a disparu et tout le sommet de la montagne est devenu de la glace.<br />VIAJERO: Por fin, llegaron a la granja y empezaron a contar las ovejas. Apenas habían comenzado cuando de repente el sol desapareció y toda la cumbre de la montaña se convirtió en hielo.<br />REGELE : Cum adică a îngheţat totul? Şi Dokia? Şi Dragomir? Da , de ce?<br />Le Roi: Dis donc! De la glace! Et Dochia (Dokia) , et Dragomir ? Mais, que s’était-il passé ?<br />REY: ¿De verdad? ¡En hielo! ¿Y Dokia y Dragomir? ¿Pero qué pasó?<br />CĂLĂTORUL : Ei bine, un zmeu singur şi urâcios a furat soarele de pe cer.<br />Le Voyageur: Eh bien, un dragon grincheux, las de vivre tout seul, avait volé le soleil du ciel…<br />VIAJERO: Pues que, un perverso dragón, cansado de vivir solo, había robado el sol del cielo.<br />REGELE : Eu aş fi pornit imediat la luptă. Şi zbang şi zbang ( regele face câteva mişcări de luptă )... într-o clipă l-aş fi învins!<br />Le Roi : Moi, à leur place, je serais parti tout de suite combattre le dragon ! Et bing ! Et bang ! (Le roi fait semblant de combattre quelqu’un)… Je l’aurais vaincu dans un instant !<br />REY : Yo, en su lugar, me habría ido de inmediato a luchar contra el dragón! ¡Zis! ¡Zas! (El rey hace como que lucha contra alguien.) ¡Yo lo habría vencido en un momento!<br />CĂLĂTORUL : Mulţi voinici au încercat să se lupte cu zmeul, dar nici unul nu a reuşit să îl învingă. <br />Le Voyageur: C’est que beaucoup de vaillants ont essayé de combattre le dragon, mais aucun d’entre eux n’a réussi à le vaincre !<br />VIAJERO: Lo cierto es que muchos valientes trataron de luchar contra el dragón, pero ninguno de ellos consiguió vencerlo.<br />ACTUL al II –lea , SCENA 2 Acte II, Scène 2 Acto II, escena 2<br />CĂLĂTORUL : Anii au trecut iar Mărţişor, fiul Anei şi al lui Dragomir a crescut mare. Într-o zi, Mărţişor a întrebat-o pe Ana :<br />Le Voyageur: Les années sont passées et Martisor (Martzichor), le fils d’Ana et de Dragomir, a grandi. Un jour, il demanda sa mère :<br />VIAJERO: Pasaron los años y Martisor, el hijo de Ana y de Dragomir, creció. Un día, preguntó a su madré :<br />Mărţişor : Mamă, unde-i tata ?<br />Martisor (Martzichor) : Maman, il est où, papa, ?<br />MARTISOR: Mamá, ¿dónde está papá?<br />Ana : Tatăl tău s-a dus împreună cu bunica ta, Dokia, la munte să măsoare oile. Zmeul cel rău a furat soarele de pe cer şi fără căldura lui, au îngheţat.<br />ANA : - Mon cher enfant, ton père est parti avec ta grand-mère, Dochia (Dokia) , dans la montagne, pour mesurer les moutons. Le Méchant Dragon a volé le soleil du ciel et, sans sa chaleur, ceux qui étaient au sommet, sont devenus des statues de glace. <br />ANA: Querido hijo, tu padre se fue a la montaña con tu abuela, Dokia, a contar las ovejas. El malvado dragon robó el sol del cielo y sin su calor, los que estaban en la cumbre se convirtieron en estatuas de hielo.<br />Mărţişor : Mamă, eu mă duc să aduc soarele înapoi.<br />Martisor (Martzichor) : Maman, moi je vais ramener le soleil dans le ciel !<br />MARTISOR: ¡Mamá, voy a devolver el sol al cielo!<br />Ana : Nu te duce, fiule. Mulţi au încercat înaintea ta şi nu au reuşit să il învingă.<br />ANA : - N’y va pas, mon fils (prononcez FIS) ! Beaucoup de vaillants ont essayé de combattre le Dragon, mais aucun d’entre eux n’a réussi à le vaincre !<br />ANA: ¡No vayas, hijo mío! Muchos valientes han intentado vencer al dragon pero ninguno lo ha conseguido. <br />Mărţişor : Mamă, eu mă duc să aduc soarele înapoi.<br />Martisor (Martzichor) : - Moi, j’y vais quand - même !<br />MATISOR: ¡Voy a ir de todas formas!<br />CĂLĂTORUL : Degeaba s-a rugat Ana de el să nu meargă. Mărţişor era hotărât să aducă soarele înapoi.<br />Le Voyageur: - Ana le pria de ne pas aller combattre le Dragon, mais, sans résultat, car Martisor (Martzichor) était décidé de ramener le soleil dans le ciel !<br />VIAJERO: Ana le rogó que no fuera a luchar con el dragón, pero sin resultados, ya que Martisor estaba decidido a devolver el sol al cielo.<br />REGELE : Un tânăr foarte curajos !<br />Le Roi: Un jeune-homme très brave, un vrai vaillant !<br />REY: ¡Un joven decidido, un auténtico valiente!<br />CĂLĂTORUL : Da, foarte curajos.<br />Le Voyageur: Oui, oui, un vrai vaillant !<br />VIAJERO: ¡Sí, sí, un auténtico valiente!<br />ANA : Bine , dragul mamei, dacă tot vrei să te duci, ţine aici aste două fire .Cel roşu ca sângele îţi va da puterea şi curajul să lupţi cu zmeul, iar cel alb îţi va păstra sufletul pur şi te va proteja. Împleteşte-le şi poartă-le deasupra inimii când va să pleci la luptă.<br />Ana : - Bien, mon cher fils (prononcez FIS), si tu veux y aller quand – même, tiens ces deux fils (prononcez FIL). Le rouge comme le sang te donnera la force et le courage de combattre le Dragon et le blanc gardera la pureté de ton â me et te protègera. Tresse-les et garde-les sur ton cœur quand tu partiras à la lutte.<br />ANA: -Bien, mi querido hijo, si de todas formas quieres ir, toma estos dos hilos. El rojo como la sangre te dará la fuerza y el coraje necesarios para combatir al dragón y el blanco mantendrá tu pureza y te protegerá. Trénzalos y mantenlos en tu corazón cuando vayas a la lucha.<br />ACTUL al II –lea , SCENA 3 Acte II, Scène 3 Acto II, escena 3<br />CĂLĂTORUL : Şi a plecat Mărţişor. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. Ajuns la castelul Zmeului , Mărţişor a bătut la poartă.<br />Le Voyageur: Et Martisor (Martzichor) est parti… Son voyage a duré trois saisons : un été, un automne et un printemps… Arrivé au château du Dragon, Martisor (Martzichor) frappa à la grande porte.<br />VIAJERO: Y Martisor se fue… Su viaje duró tres estaciones : un verano, un autoño y una primavera. Cuando llegó al Castillo del dragon, Martisor llamó a la puerta.<br />ZMEUL : Cine îndrăzneşte să calce pe pământurile mele şi să-mi tulbure somnul? <br />Le Dragon : - Qui ose entrer sur mon domaine et troubler mon sommeil ?<br />DRAGÓN: ¿Quién osa entrar en miterritorio e interrumpirme cuando duermo?<br />Mărţişor: Sunt eu, Mărţişor, şi am venit să te rog să eliberezi soarele. Oamenii nu pot trăi fără soare. <br />Martisor (Martzichor) : - C’est moi, Martisor (Martzichor) ! et je suis venu pour te prier de libérer le Soleil. Les gens ne peuvent pas vivre sans soleil! <br />MARTISOR: ¡Soy yo, Martisor ! He venido para pedirte que liberes al sol. ¡La gente no puede vivir sin sol!<br />ZMEUL : Şi ce îmi pasă mie? Lumina soarelui mă orbeşte. Nu am nevoie de soare.<br />Le Dragon :- Peu m’importe ! Sa lumière me rend aveugle. Moi, je n’ai pas besoin de soleil !<br />DRAGÓN : ¡No me importa! Su luz me ciega. ¡Yo no necesito el sol!<br />Mărţişor: Atunci ne vom lupta! Nu mă voi întoarce acasă fără să aduc soarele înapoi!<br />Martisor (Martzichor) : - Alors, je te provoque à la lutte ! Je ne rentrerai pas chez moi sans avoir retrouver le Soleil !<br />MARTISOR: En ese caso, ¡te reto a la lucha ! No volveré a mi casa hasta que encuentre el sol. <br />CĂLĂTORUL : Şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi pâna când zmeul a fost doborât. Şi dintr-o dată totul s-a luminat. Gheaţa a început să se topească . Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Iar curajosul Mărţişor a urcat muntele pe care, cu ani în urmă, urcaseră şi tatăl lui cu Dokia. Şi cand a ajuns acolo ...<br />Le Voyageur: Et ils ont commencer à se battre… Ils se sont affrontés un jour après l’autre et jusqu’à la fin, le Dragon a été vaincu. Et, d’un coup, tout le monde se remplit de lumière ! La glace se mit à fondre et, tandis qu’elle disparaissait, des fleurs blanches se montraient. C’étaient des perce-neige qui annonçaient le printemps. Et le brave jeune-homme se dirigea vers la montagne sur laquelle étaient montés il y a des années son père et Dochia (Dokia) . Lorsqu’il arriva au sommet…<br />VIAJERO: Y comenzaron a luchar… Se enfrentaron día tras día, hasta que al final, el dragon fue derrotado. De repente, el mundo entero se llenó de luz. El hielo empezó a derretirse y, mientras desaparecía, iban surgiendo flores blancas. Eran narcisos de las nieves que anunciaban la primavera. El valiente joven se dirigió hacia la montaña a la que habían subido años antes su padre y Dokia. Cuando llegó a la cima…<br />ACTUL al II –lea , SCENA 4 Acte II, Scène 4 Acto II, escena 4<br />( Dokia şi Dragomir)<br />(Dochia (Dokia)  et Dragomir)<br />(Dokia  y Dragomir)<br />Dokia : Dar lung somn am mai dormit.<br />Dochia (Dokia) : - Quel long sommeil ai-je fait…<br />DOKIA: ¡Cuánt he dormido…!<br />Dragomir : Lung somn. Şi tare frig mi-a fost.<br />Dragomir: -Oui, un long sommeil... Et j’ai eu si froid...<br />Dragomir : Sí, muchísimo… Yo he pasado tanto frío…<br />Dokia : Bine că acum e soare.<br />Dochia (Dokia) : - Heureusement, le soleil brille, maintenant !<br />DOKIA : ¡Por fortuna ahora brilla el sol!<br />Mărţişor : Sărut mâna, bună! Sărut mâna, tată! <br />Martisor (Martzichor) : - Bonjour, grand-mère, bonjour, père !<br />MARTISOR: ¡Hola, abuela ! ¡Hola, padre !<br />Dokia + Dragomir : Mărţişor??? Dar cum...?<br />Dochia (Dokia) et Dragomir: - Martisor (Martzichor) ?! Mais, comment...<br />DOKIA Y DRAGOMIR: ¿¡Martisor!? ¿¡Pero cómo es posible!?<br />Mărţişor : Eu sunt. M-a trimis mama să vă ajut la număratul oilor şi apoi să mergem acasă că tare i se rupe sufletul de dorul vostru.<br />Martisor (Martzichor) : Oui, c’est moi ! Maman m’a envoyé vous aider à compter les moutons et ensuite rentrer, car elle brûle d’envie de vous revoir…<br />MARTISOR: ¡Sí, soy yo! Mamá me ha enviado para que os ayude a contar las ovejas y después volvamos a casa todos juntos. Se muere de ganas de volveros a ver.<br />CĂLĂTORUL : Şi i-a ajutat Mărţişor pe Dokia şi pe Dragomir să numere oile şi apoi au plecat acasă unde Ana îi aştepta cu acelaşi suflet blând şi cald. Şi când a ajuns acasă Mărţişor, şi-a îmbrăţişat mama şi i-a pus în piept cele doua fire împletite care îl ajutaseră şi-l apăraseră în lupta cu zmeul cel rău. Şi de atunci ,în fiecare primăvară, bărbaţii şi tinerii dăruiesc mamelor şi fetelor cele două fire împletite ca mulţumire pentru dragostea şi grija ce le-o poartă.<br />Le Voyageur: Et Martisor (Martzichor) les a aidé à compter les moutons et ensuite ils sont rentrés. Ana les attendait à la maison, toujours bonne et pleine d’amour. Arrivé chez eux, Martisor (Martzichor) a embrassé sa maman et a mis sur sa poitrine les deux fils (prononcez FIL ) tressés qui l’avaient aidé à combattre le Méchant Dragon. Depuis lors, chaque printemps les hommes et les garçons de tout âge, offrent à leurs mères et grand-mères, aux fillettes comme aux jeunes -filles, les deux fils (prononcez FIL ) tressé, en guise de remerciement pour le soin dont elles les protègent et pour leur amour.<br />VIAJERO: Y así, después de que Martisor les ayudara a contar las ovejas, todos volvieron a casa. Allí les esperaba Ana, como siempre, buena y llena de amor. Nada más llegar, Martisor besó a su madré y le colocó sobre el pecho los dos hilos trenzados que le habían ayudado a vencer al malvado dragon. Desde entonces, cada primavera, los hombres y los niños de todas las edades regalan a sus madres y abuelas, a niñas y jóvenes, los dos hilos trenzados para darles las gracias por sus cuidados, su protección y su amor. <br />REGELE : Şi Dokia? Baba cea rea?<br />Le Roi:- Et Dochia (Dokia), la  méchante vieille ?<br />REY: ¿Y qué fue de Dokia, la anciana malvada ?<br />CĂLĂTORUL : Poate că soarele care stătuse închis prea multă vreme a topit şi gheaţa din inima bătrânei sau poate că fericirea şi bucuria celor din jur au reuşit să înmoaie sufletul bătrânei care a învăţat să-şi iubească şi să-şi preţuiască nora.<br />Le Voyageur: Avec sa chaleur, le Soleil, si longtemps enfermé, a fait fondre aussi la glace du cœur de la vieille femme, ou bien, la joie et le bonheur qu’elle voyait autour d’elle ont apporté de la chaleur dans son âme … elle apprit enfin à aimer sa belle fille et à comprendre la valeur de sa bonté et de sa sagesse !<br />VIAJERO: Después de haber estado tanto tiempo encerrado, el sol también derritió con su calor el hielo del corazón de la anciana, o quizá fueron la alegría y la felicidad que veía a su alrededor las que trajeron el calor a su alma… Finalmente aprendió a querer a su nuera y a comprender el valor de su bondad y su sabiduría. <br />