2. Tradiția societăților mutuale
Au o instorie îndelungată și tradiție consolidată, marcată de
shimbările de context istoric și ideologic, de evoluțiile care au
avut loc la nivelul organizațiilor publice (ex. dezvoltarea
sistemelor publice de asigurări) sau organizațiilor private.
După finalizarea celui de-al Doilea Război Mondial societățile și
organizațiile mutuale au cunoscut iar istorii diferite de ambele
părți ale ”cortinei de fier”. Regimurile comuniste le-au integrat
în ideologia specifică prin alterarea unora dintre principiile lor
fondatoare și stabilirea unui regim de coordonare forțată. În
regimurile democratice și cu economie de piață aceste
organizații fie au fost cooptate în sistemele de asigurări sociale
sub diverse forme (Italia; Marea Britanie), fie s-au dezvoltat în
subsidiarul marilor regimuri de asigurări publice sau private,
găsindu-și propriul loc pe piață și o nouă identitate (Franța,
Belgia).
3. Continuare......
În țările dezvoltate organizațiile de tip mutual fie fac
managementul schemelor obligatorii de asigurări de sănătate
(Germania, Belgia, Olanda, Cehia, Slovacia); fie oferă asigurări
complementare pentru riscuri de boală și bătrânețe (Franța,
Elveția, Luxemburg, Spania, Portugalia); fie oferă alternative la
sistemele naționale de asigurări (Marea Britanie, țări nordice);
În țările mai puțin dezvoltate acestea apar ca organizații
voluntare având rolul de a strânge fonduri și gestiona
împrumuturi financiare pentru susținerea sau acoperirea de
riscuri/situații deosebite (ex. cheltuieli înmormîntare, casătorie,
împrumuturi pentru demararea unei mici afaceri de familie etc.
In România asociațiile mutuale nu sunt implicate in piața de
asigurări. Ele oferă imprumuturi cu dobîndă avantajoasă
membrilor, acoperirea riscului legat de inmormîntare, si acces
la anumite tipuri de servicii sociale (exclusiv CARP)
4. Piața asigurărilor mutuale în
Europa
3.300 (din 6000) societăți mutuale de
asigurare
26% din piața de asigurări
Peste 150 milioane cetățeni deserviți
Peste 300.000 angajați.
5. Context ....
- crize şi mutaţii ale sistemelor de protecţie socială şi de
solidaritate
Statul, în calitate de garant al interesului general, nu mai are monopolul în
acest domeniu: trebuie să împartă gestiunea, pentru a satisface noile
nevoi sociale, pe care nu mai este capabil să anticipeze sau să le
abordeze direct.
- descentralizarea politicilor publice
Acest fenomen marchează o redistribuire a puterilor între stat şi
colectivităţile locale, având drept obiectiv creşterea eficacităţii acţiunii
publice şi dezvoltarea unei democraţii de proximitate (apropiind
procesul decizional de cetăţeni). Acţiunea socială şi dezvoltarea
economică locală sunt priorităţi foarte importante ale descentraizării
care constituie astfel un factor de dezvoltare a antreprenoriatului
social, deseori subiect al iniţiativelor cetăţeneşti locale şi spontane
6. Continuare.....
noi aşteptări ale consumatorilor (din punct de vedere etic,
ecologic, al solidarităţii, al transparenţei) evoluţii în
comportamentul întreprinderilor
Un număr din ce în ce mai mare de întreprinderi îşi propun să
se angajeze în demersuri de dezvoltare durabilă, fiind
preocupate de responsabilităţile lor sociale şi faţă de mediu şi
de toţi actorii impactaţi de activităţile lor (clienţi, furnizori,
salariaţi, comunităţi locale, ONG-uri)
dezvoltarea societăţilor mutuale de economisire care
permit indivizilor să investească nu doar după criteriile
financiare, ci şi conform unor criterii de solidaritate şi
proximitate)
7. Economia socială în Uniunea Europeană
În Uniunea Europeană, economia socială
reuneşte structuri precum cooperative, fundaţii,
asociaţii şi societăţile mutuale.
În documentele recente publicate de Comisia
Europeană referitoare la introducerea unei noi
abordări în implementarea pieţei unice, au fost
incluse propuneri care să ofere un cadru legislativ
de calitate pentru organizaţiile care activează în
domeniul economiei sociale (inclusiv mutualităţi).
8. Caracteristici specifice entităţilor de
economie socială
- importanţa acordată individului şi obiectivului social în
detrimental acumulării de capital
- apartenenţă deschisă şi voluntară
- control democratic din partea membrilor
- o combinaţie între interesele membrilor/utilizatorilor
şi/sau interesele generale
- protejarea şi aplicarea principiilor solidarităţii şi
respnsabilităţii
- management autonom şi independent de autorităţile
publice
- veniturile suplimentare sunt folosite pentru a atinge
obiective de dezvoltare durabilă, pentru a presta servicii
în interesul membrilor sau al comunităţii.”
9. Ce sunt mutualităţile?
O definiţie a Comisiei Europene descrie mutualităţile
ca fiind “grupuri voluntare de persoane (fizice sau
juridice) al căror scop principal este să răspundă
nevoilor membrilor lor, mai mult decât să obţină
beneficii de pe urma investiţiei. Acest tip de
întreprindere operază conform principiilor
solidarităţii între membri şi ale participării la
guvernarea întreprinderii”
Această definiţie este foarte vastă şi include entităţi
care nu pot fi, în mod necesar, asimilate societăţilor
mutuale în toate statele membre ale Uniunii Europene
10. Tipuri de mutualităţi
Companiile mutuale de asigurări sunt o formă specială de afacere
care oferă servicii de asigurare. Acestea pot acoperi toate tipurile de
proprietăţi şi riscuri şi pot fi active pe piaţa asigurărilor de sănătate
sau pot oferi scheme de pensii private (în principal, prin poliţe de
asigurări de viaţă). Companiile mutuale de asigurări sunt răspândite
în majoritatea statelor europene şi sunt în concurenţă cu alte tipuri
de operatori economici comerciali privaţi.
Societăţile de ajutor mutual, sau mutualităţi de tip provident
(pentru sănătate), există în câteva state europene. Acestea oferă de
obicei beneficii şi servicii de sănătate, sociale şi de asigurare pentru
a acoperi riscuri sociale precum boala, dizabilitatea şi vârsta. De
cele mai multe ori, însă, acestea derulează o gamă largă de
activităţi, cum ar fi promovarea calităţii vieţii şi oferirea de asistenţă
socială sau organizarea de activităţi culturale. În unele cazuri,
mutualităţile de acest tip deţin şi gestionează spitale, aziluri şi centre
de reabilitare. În Belgia, societăţile de ajutor mutual gestionează
întregul sistem de asigurări obligatorii de sănătate.
11. Principii de funcţionare
lipsa părţilor sociale (shares): mutualităţile reprezintă un grup de persoane (fizice
sau juridice), numite membri; nu reprezintă nişte fonduri puse în comun, ca în cazul
corporaţiilor;
apartenenţă deschisă (free membership): acces liber tuturor celor care îndeplinesc
condiţiile stipulate în statut şi care aderă la principiile mutualităţii;
solidaritate între membri: un principiu istoric, cu origini în mişcarea muncitorească
din secolul al XIX-lea şi în ideologia mişcării solidare. În zilele noastre, acestea se
traduc în principiile de responsabilitate comună, menţinerea unui echilibru între riscuri
benefice şi riscuri negative şi lipsa discriminării între membri;
guvernare democratică: stabilită prin principiul „o persoană – un vot”, spre deosebire
de regula „o parte socială – un vot” valabil pentru guvernarea corporatistă. Membrii
consiliului director sunt voluntari, spre deosebire de corporaţii, unde se practică
plătirea de onorarii pentru directori;
independenţa: mutualităţile sunt organizaţii private şi independente, care nu sunt
controlate de reprezentanţi ai autorităţilor, sau finanţate din fonduri publice;
redistribuire limitată a profitului: profitul unei mutualităţi poate fi distribuit între
membri, de multe ori sub forma reducerilor oferite pentru produse sau servicii, dar cea
mai mare parte a profiturilor sunt reinvestite în mutualitate, pentru îmbunătăţirea
serviciilor, finanţarea dezvoltării activităţilor sau creşterea fondurilor proprii.
12. Excepţii
- companiilor mutuale de asigurări le este permis să
ofere servicii de asigurare şi non-membrilor (de
exemplu în Austria, Germania, Olanda, Polonia şi
Slovenia).
- adunările generale ale unor mutualităţi sunt
compuse din reprezentanţi ai membrilor, şi nu din
membrii înşişi
(Austria, Belgia, Germania, Finlanda, Franţa, Olanda
şi Suedia).
- principiul un membru-un vot nu se aplică
întotdeauna (Germania şi Finlanda).
- capitalul companiilor mutuale de asigurări poate fi
împărţit în acţiuni (Olanda).
13. Mutualităţile – caracteristici specifice
Caracteristicile care diferenţiază mutualităţile de
alte forme organizaţionale (incluzându-le pe cele
care fac parte din economia socială, ca de
exemplu, cooperativele)
legătura dintre apartenenţă (membership) şi
calitatea de beneficiar direct
principiul o persoană-un vot
lipsa părţilor sociale
Nu sunt aplicate strict în toate statele membre
14. Restricţii legale
În majoritatea statelor membre UE,
mutualităţile sunt restricţionate din punct de
vedere legal la anumite tipuri de activităţi.
De cele mai multe ori, aceste restricţii
limitează societăţile de ajutor mutual la
prestarea de servicii integrate sau
complementare sistemului de protecţie
socială, şi companiile mutuale de asigurări
la furnizarea diferitelor tipuri de
asigurare de viaţă şi non-viaţă.
15. Mutualităţile şi asigurările de sănătate
Asigurările de sănătate opţionale pot fi
clasificate după cum urmează:
substitutivă – oferă aceeaşi acoperi ca şi asigurările
obligatorii (fie indivizilor care sunt excluşi din sistem de
asigurări de sănătate, fie aleg să iasă din acest sistem)
suplimentară – oferă servicii şi asigurare pentru a suplimenta
sistemul naţional de asigurări (cum ar fi accesul rapid şi
posibilitatea consumatorilor de a alege)
complementară – acoperă cofinanţarea şi alte servicii
adiţionale, excluse din sistemul statutar
duplicativă – oferă servicii şi asigurări în paralel cu sistemul
naţional de sănătate.
16. Mutualităţile şi asigurările de sănătate
Rolul mutualităţilor în State
asigurările de sănătate
Mutualităţi – asigurări de Grecia
sănătate obligatorii
Mutualităţi – asigurări de Belgia, Olanda
sănătate obligatorii şi opţionale
Mutualităţi – asigurări de Austria, Germania, Danemarca, Spania,
sănătate opţionale/suplimentare Finlanda, Franţa, Ungaria, Italia,
Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia,
Suedia, Slovacia, Marea Britanie
Mutualităţi inactive în domeniul Bulgaria, Irlanda, Letonia, România
asigurărilor de sănătate
17. Mutualităţile active în domeniul
pensiilor private
Societăţi de ajutor mutual
Ungaria
Grecia
Spania
Companiile mutuale de asigurări
Danemarca
Germania
Finlanda
Polonia
18. Concluzii
Factorii care au contribuit la dezvoltarea rolului mutualităţilor în protecţia
socială:
1. Lipsa unor previziuni publice/guvernamentale asupra nevoii de
servicii: un sistem public de protecţie socială limitat, care lasă loc
furnizorilor privaţi să ofere servicii suplimentare
2. O tradiţie lungă şi neîntreruptă a mutualismului: mutualităţile sunt
recunoscute în societate/la nivel cultural; indivizii sunt familiarizaţi cu
ideea mutualistă şi pot face diferenţa între companiile/societăţile
mutuale şi alte organizaţii
3. Un loc special acordat mutualităţilor în legislaţie: nu este
suficientă un cadru legislativ care să permită înfiinţarea mutualităţilor,
sunt necesare şi alte prevederi pentru ca acest domeniu să se dezvolte,
cum ar fi cadrul fiscal sau protecţia consumatorului. În alte cazuri,
legislaţia poate fi prea restrictivă în raport cu activităţile pe care
mutualităţile le pot derula
4. Tratament preferenţial pentru organizaţiile care furnizează
servicii de tip mutual: când mutualităţile dezvoltă servicii sociale sau
de interes general, ele pot opera într-un cadru favorabil, cum ar fi un
regim fiscal preferenţial sau reglementări legislative mai puţin riguroase
în ceea ce priveşte solvenţa.
