SlideShare une entreprise Scribd logo
1  sur  186
Télécharger pour lire hors ligne
PROF.UNIV.DR. ŞTEFAN MARIN




 FITOTEHNIE I - II




MANUAL UNIVERSITAR
          pentru
 învăţământul   la   distanţă




       CRAIOVA
         2011
CUPRINS
TEMA NR.1. GRÂUL ……………………………………………….................…......                                              4
         1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică;
              Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..…                                    4
         1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului......................................   10
         1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii ……                       18
         Rezumatul temei…………………………………………………………..                                                        30

TEMA NR.II. ORZUL……………………………………………….................…......                                              31
         1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică;
              Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..…                                   31
         1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului......................................   36
         1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii ……                       38
         Rezumatul temei …………………………………………………………..                                                       42

TEMA NR.III. SECARA ………………………………………….................….........                                          43
         1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică;
              Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………….                                    43
         1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului......................................   47
         1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii ……                       49
         Rezumatul temei ………………………………………………………….                                                        62

TEMA NR.IV. OREZUL …………………………………………….................…......                                             53
         1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică;
              Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..…                                   53
         1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului......................................   58
         1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii ……                       63
         Rezumatul temei …………………………………………………………..                                                       70

TEMA NR.V. PORUMBUL …………………………………………….....................                                               73
        1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică;
             Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..…                                     73
        1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului......................................     84
        1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii ……                         97
        Rezumatul temei …………………………………………………………..                                                        110

TEST RECAPITULATIV I…………………...….......................................................                  111

TEMA NR.VI. MAZĂRE ………..………………………………….................…......                                           115
        1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică;
             Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..…                                    115
        1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului......................................    118
        1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii ……                        121
        Rezumatul temei …………………………………………………………..                                                        125

TEMA NR.VII. FASOLEA ………………………………………….................…......                                           126
        1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică;
             Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..…                                    126
        1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului......................................    131


                                                      2
1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …                                    134
                  Rezumatul temei …………………………………………………………..                                                                   140

TEMA NR.VIII. SOIA……………………………………………….................…......                                                                 141
        1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică;
             Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..…                                                         141
        1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului......................................                         152
        1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii ……                                             158
        Rezumatul temei …………………………………………………………..                                                                             165

TEMA NR. IX. NĂUT……………………………………………….................…......                                                                  166
         1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică;
              Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..…                                                        166
         1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului......................................                        168
         1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii ……                                            170
         Rezumatul temei …………………………………………………………..                                                                            173

TEMA NR. X. ARAHIDE ………………………………………….................….......                                                                174
         1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică;
              Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..…                                                        174
         1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului......................................                        176
         1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii ……                                            178
         Rezumatul temei …………………………………………………………..                                                                            180

TEST RECAPITULATIV II..........................................................................................              181

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................   186




                                                                 3
Tema nr. 1

                                           GRÂUL

     Unităţi de învăţare:
          Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de
        climă şi sol; Zonare;
          Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului;
          Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii.

     Obiectivele temei:
     - trecerea în revistă şi fixarea principalelor aspecte ce ţin de importanţa culturii acestei
       specii fitotehnice care este grâul, suprafeţele cultivate, compoziţia chimică şi respectiv
       cerinţele faţă de climă şi sol coroborat cu zonarea pe zone de favorabilitate;
     - fixarea elementelor tehnologice ce ţin de rotaţia culturii (plante foarte bune
       premergătoare, bune premergătoare, şi mai puţin favorabile), fertilizarea (principii
       generale, particularizări, consum specific, doze de îngrăşăminte, mod de aplicare,
       epocă de aplicare, tipuri de îngrăşăminte) şi lucrările solului;
     - fixarea aspectelor mai importante ce ţin de verigile tehnologice sămânţă şi semănat
       (tratamente la sămânţă cu fungicide, insecticide, doze, mod de efectuare, epocă de
       semănat, cantitate de sămânţă folosită pentru semănat la ha, desime etc.), lucrări de
       îngrijire, recoltare-producţii.
     Timpul alocat temei: 6 ore

     Bibliografie recomandată:

     1. Bâlteanu Gh., Bârnaure V., 1989 - Fitotehnie, vol.I, Editura Ceres,Bucureşti
     2. Ceapoiu N. şi colab., 1984 - Grâul, Editura Academiei Române, Bucureşti
     3. Muntean L., Borcean I., Axinte M.,Roman Ghe., 1995 - Fitotehnie, Editura Didactică
                    şi Pedagogică, Bucureşti.
     4. Ştefan Marin, 2009 - Fitotehnie - Cerealele, Editura Universitaria, Craiova.

              1.1. Importanţa; Răspândire; Suprafeţe cultivate; Compoziţia
                      chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare.

         1.1.1. Importanţă
         Grâul este una din cele mai vechi plante de cultură, fiind cultivată de om în Orientul
Mijlociu cu circa 10 - 12 mii de ani î.e.n.
         În ţara noastră, cultura grâului datează de peste 2500 ani, martore în acest sens fiind
inscripţiile de pe monedele vechilor cetăţi de pe malul Mării Negre (Tomis, Kallatys). De
exemplu, monedele cetăţii Tomis (Constanţa), purtau pe o parte chipul zeiţei Demeter, zeiţa
agriculturii, iar pe cealaltă parte, spice de grâu.
         Aşadar, din cele mai vechi timpuri, grâul a fost folosit mai mult decât oricare altă
plantă în alimentaţia oamenilor şi a rămas nedespărţit de omul civilizat de-a lungul întregii
istorii. Grâul este cereala cea mai importantă, ca urmare a întrebuinţărilor pe care le primeşte.
         Principala întrebuinţare o are grâul în fabricarea pâinii, alimentul de bază a peste
jumătate din populaţia globului.
         Pâinea de grâu este foarte valoroasă, datorită conţinutului ridicat de proteine şi
digestibilităţii mari pe care o are, fiind mai gustoasă decât cea obţinută din alte cereale.



                                               4
Grâul se utilizează în hrana oamenilor şi sub formă de paste făinoase, macaroane,
spaghete, fidea, tăiţei etc., al căror consum se măreşte în întreaga lume pe an ce trece. Cele
mai bune paste făinoase se obţin din grâul durum, a cărui suprafaţă cultivată pe plan mondial
este în creştere.
        Tărâţele care rezultă de la măcinarea grâului, constituie un nutreţ concentrat foarte
valoros pentru animale, fiind bogate în proteine, grăsimi şi substanţe minerale. Cultura grâului
poate fi complet mecanizată, fapt ce asigură obţinerea unor producţii ieftine.
        Grâul este o excelentă plantă premergătoare pentru culturile de primăvară, deoarece
părăseşte terenul devreme (prima parte a verii) lăsând în acest fel timp pentru executarea
lucrărilor de vară. De asemenea, grâul este o bună plantă protectoare pe terenurile în pantă,
având un grad de acoperire a solului de 50 - 75 %.

        1.1.2. Răspândire. Suprafeţe cultivate
        Ca urmare a importanţei pe care o prezintă, grâul se cultivă pe toate continentele, în
peste 50 de ţări. Cultura lui este extinsă până la 66o latitudine nordică şi 45o latitudine sudică
(Bâlteanu Gh., 1991).
        După datele furnizate de FAO, la nivelul anului 2007, suprafaţa cultivată cu grâu pe
glob a fost de 208,765 milioane hectare, suprafeţele semănate şi producţiile medii pe ha pe
zone geografice fiind cele înscrise în tabelul 1.
        Ţări mari exportatoare de grâu sunt: S.U.A. (29,0 mil tone), Canada (14,4 mil tone),
Franţa (12,2 mil tone), Australia (16,0 mil tone), Argentina (8,7 mil tone).
        În ţara noastră, suprafaţa cultivată cu grâu a avut fluctuaţii, la nivelul anului 2007
gǎsindu-se cultivate cu grâu 2295,9 mii ha, din care 2227,3 mii ha în sector privat.

         1.1.3. Compoziţia chimică
         În compoziţia boabelor de grâu predomină în cea mai mare parte substanţele extractive
neazotate, substanţele proteice şi apa, într-un procent mai mic găsindu-se substanţele grase,
substanţele minerale, vitaminele, enzimele şi alte substanţe .
         Substanţele extractive neazotate reprezintă componentul principal al boabelor de
grâu, conţinutul lor fiind cuprins între 63 - 75,5 % din greutatea bobului de grâu. Acestea sunt
compuse din amidon (peste 90 %) şi din cantităţi mici de zahăr şi dextrine (2,7 % şi respectiv
2,3 %). Substanţele extractive neazotate ocupă partea centrală a boabelor.
         Substanţele proteice reprezintă din punct de vedere al valorii nutritive şi al însuşirilor
de panificaţie componentul cel mai important al boabelor de grâu. Ele se găsesc în boabele de
grâu într-o proporţie de 12 - 16 % şi sunt dispuse mai mult spre periferia boabelor. De aceea
făina integrală este mai bogată în substanţe proteice decât făina albă.
         Cantitatea de proteine din boabele de grâu variază în funcţie de specie, soi, factorii de
mediu şi măsurile agrotehnice.
         Marea majoritate a soiurilor de grâu comune din colecţia mondială, conţin în boabele
lor între 12 - 16 % substanţe proteice (Bâlteanu Gh., 1989).
         Condiţiile de mediu şi măsurile agrotehnice influenţează în măsură importantă
conţinutul boabelor de grâu în substanţe proteice.
         În zonele secetoase conţinutul de proteine din grâu este mai mare decât în zonele
umede şi mai răcoroase. Aceasta se explică prin faptul că în zonele secetoase, durata
depunerii amidonului în boabe se scurtează prin uscarea mai de timpuriu a plantelor din cauza
secetei şi căldurilor care intervin.
        Aşa de exemplu, grânele din sud-estul Europei au un conţinut în substanţe proteice
care depăşeşte de multe ori 15 %.
         În schimb, în condiţiile unui climat mai umed şi mai răcoros, perioada de formare a
boabelor este mai lungă, ceea ce favorizează acumularea unei cantităţi mai mari de amidon



                                                5
(grânele din Europa occidentală, Anglia, Franţa, Suedia, conţin numai 9 - 12 % substanţe
proteice).
         O influenţă mai mare asupra conţinutului de proteine din boabe o au îngrăşămintele.
         Îngrăşămintele cu azot sporesc cantitatea de proteine, iar cele cu fosfor aplicate
singure o reduc.
         În acelaşi sens este influenţat conţinutul de proteine al boabelor de grâu şi de bogăţia
solului în azot. Pe cernoziomuri, care sunt soluri fertile, bogate în nitraţi, grâul acumulează
cantităţi mai mari de proteine decât pe alte soluri mai puţin fertile.
         Aplicarea mai târzie a azotului în primăvară, în perioada de diferenţiere a organelor de
reproducere şi de formare a bobului, sporeşte conţinutul de proteine în boabe.
         Plantele premergătoare influenţează de asemenea conţinutul de proteine din boabe.
Cele care îmbogăţesc terenul în azot, cum sunt leguminoasele, sporesc procentul de proteine,
iar cele care îl sărăcesc, îl reduc. În condiţiile de irigare, procentul de proteine al boabelor de
grâu este mai scăzut. De aceea, pentru asigurarea şi în aceste condiţii a unui conţinut ridicat
de proteine în boabele de grâu, trebuie aplicate cantităţi mai mari de îngrăşăminte cu azot şi în
timpul vegetaţiei.
         Cantitatea de gluten este influenţată de condiţiile climatice şi conţinutul de azot din
sol, iar calitatea glutenului depinde de soi. Astfel, soiurile de grâu durum deşi sunt mai bogate
în gluten, acestea fiind de calitate mai slabă, sunt inferioare în ceea ce priveşte însuşirile de
panificaţie ale grânelor comune.
         În schimb, grânele durum formează un aluat de calitate superioară pentru pastele
făinoase. Un gluten de calitate trebuie să aibă elasticitate, extensibilitate şi tenacitate. Un
asemenea gluten reţine bioxidul de carbon, aluatul se formează şi creşte.
         Substanţele grase (lipidele), se găsesc în boabele de grâu în cantităţi reduse, de cca.
2%, cea mai mare parte din acestea găsindu-se în embrion şi stratul aleuronic. Grăsimile
formate în special din acizii oleic şi linoleic, reprezintă un ulei uşor oxidabil, care râncezeşte
uşor, putând altera astfel calităţile organoleptice ale făinurilor.
         Celuloza se află de asemenea în cantităţi reduse în boabele de grâu şi anume, în
proporţie de 1,9 - 2,5 %, proporţia cea mai mare fiind localizată spre periferia boabelor
(pericarp, tegumentul seminal).
         Substanţele minerale se află în boabele de grâu într-o proporţie de 1,5 - 2,0 % şi se
găsesc în cantităţi mai mari spre periferia boabelor. De aceea, făina integrală conţine o
cantitate mai mare de substanţe minerale. În cenuşa boabelor de grâu se găseşte fosfor,
potasiu, magneziu şi în cantităţi reduse calciu, clor, sodiu etc.
         Vitaminele. Boabele de grâu mai conţin cantităţi importante de vitamine, între care:
B 1 (0,5-0,8 mg/100 g), B 2 (0,2-0,4 mg/100 g), B 6 (3-6 mg/100 g), PP (2-5 mg/100 g),
E (4-7 mg/100 g), vitamina K (K 1 , K2 , K3 ) şi vitamina H. Boabele de grâu sunt sărace în
vitamina A şi nu conţin vitaminele C şi D. Toate aceste vitamine se găsesc în cantităţi mai
mari spre periferia boabelor.
         Conţinutul în apă al boabelor de grâu este de 13 - 14 %.

        1.1.4. Cerinţe fată de climă şi sol
        Grâul are o arie de răspândire foarte largă pe glob, fiind cultivat de la 450 latitudine
sudică (în Argentina) până la 670 latitudine nordică (în Norvegia).
        Aria cea mai largă de cultură a grâului se află în zona temperată, unde întâlneşte
condiţiile de mediu cele mai favorabile.
        Altitudinea până la care se cultivă grâul, este mare în zona ecuatorială, unde poate
ajunge până la 4000 m (în Peru) şi mică în zona temperată (în Europa centrală atinge rareori
altitudinea de 500 m). La noi în ţară, în Munţii Apuseni, ajunge până la altitudinea de 1400 m.




                                                6
Grâul cere un climat moderat de cald şi umed (cu ierni nu prea friguroase şi veri nu
prea călduroase şi cu ploi moderate în timpul toamnei şi mai frecvente primăvara şi la
începutul verii).
        El suportă însă condiţii climatice foarte variate, atât în ceea ce priveşte temperatura,
cât şi umiditatea, datorită numeroaselor specii şi soiuri existente în cultură.
        Perioada de vegetaţie în condiţiile ţării noastre este de 250 - 280 zile pentru grâul de
toamnă şi de 90 - 120 zile pentru grâul de primăvară.
        Temperatura minimă de încolţire a grâului este de 1 - 30, însă la temperaturi mai
ridicate el încolţeşte şi răsare mai repede. Astfel, la o temperatură de 14 - 170C şi la o
umiditate suficientă în sol, grâul răsare în 7 - 9 zile. Temperaturile mai scăzute şi umiditatea
mai redusă în sol întârzie răsărirea.
        După răsărire, pentru ca grâul să crească bine, să înfrăţească şi să se călească până la
venirea iernii, are nevoie de zile însorite, cu temperaturi moderate şi cu nopţi răcoroase.
Înfrăţirea începe la circa 2 săptămâni de la răsărire şi se poate continua până la venirea iernii.
        Numai în condiţii excepţionale ea se continuă şi în primăvară. Înfrăţirea se petrece în
condiţii normale la temperaturi de 8 - 120C. Temperaturile mai ridicate, ca şi cele mai scăzute,
sunt nefavorabile. Cele mai mari de 120C favorizează o creştere vegetativă viguroasă şi
formarea nodului de înfrăţire aproape de suprafaţă, care slăbesc rezistenţa la ger, iar cele mai
scăzute de 80C încetinesc ritmul de înfrăţire.
        Spre sfârşitul toamnei, când temperatura scade mai mult, creşterea plantelor se reduce
şi are loc un proces de „călire“ a plantelor de grâu. Călirea plantelor de grâu constă în
acumularea în frunze şi în nodul de înfrăţire a unor cantităţi sporite de zaharuri şi de proteine,
ceea ce asigură o creştere a rezistenţei acestora la gerurile din timpul iernii.
        În prima fază, temperaturile mai ridicate şi lumina intensă din timpul zilei favorizează
sinteza zaharurilor, iar temperaturile scăzute din timpul nopţii (între 0 şi +60C) reduc
respiraţia, şi deci consumul de zaharuri în plante.
        În a doua fază, când temperatura scade sub 00C (până la -100C), are loc un proces de
deshidratare, ca urmare a transpiraţiei mai intense decât absorbţia apei din sol şi a îngheţării
unei părţi din apa liberă în spaţiile intercelulare, precum şi de sporire a conţinutului de coloizi
hidrofili din plante. Călirea asigură în felul acesta o rezistenţă sporită plantelor la ger.
Rezistenţa la ger este cu atât mai mare cu cât la intrarea în iarnă plantele conţin o cantitate
mai mare de zaharuri şi de substanţe proteice şi o cantitate mai mică de apă.
        Plantele care au parcurs în condiţii optime procesul de călire, pot suporta temperaturi
până la -220C, -230C fără zăpadă. Acoperite însă cu zăpadă, grâul suportă temperaturi şi mai
scăzute. Rezistenţa la ger a grâului depinde de soi. Se cunosc soiuri cu o rezistenţă la ger mai
mare şi soiuri cu o rezistenţă la ger mai scăzută.
        Rezistenţa la ger mai depinde de epoca de semănat, de condiţiile climatice din
perioada de la semănat şi până la intrarea în iarnă, de îngrăşămintele folosite şi de grosimea
stratului de zăpadă. Rezistă astfel mai bine la ger o cultură de grâu, dacă semănatul s-a făcut
la epoca optimă, condiţiile climatice au favorizat răsărirea, înfrăţirea şi călirea plantelor, s-au
aplicat îngrăşăminte şi s-a reţinut zăpada pe semănături.
        Zăpada constituie un izolator faţă de temperaturile scăzute. Aşa de exemplu, sub un
strat de zăpadă gros de 23 cm, temperatura a fost de -12,60C, faţă de -31,30C în aer. Pagube
mai provoacă grâului gerurile venite brusc, înainte ca plantele să fi parcurs procesul de călire.
Primăvara, când temperaturile depăşesc +50C, grâul începe să crească, până la împăiere fiind
favorabile temperaturile de 8 - 100C.
        Pentru perioada de împăiere (formarea paiului) sunt necesare temperaturi de 14 - 180C.
Temperaturile mai ridicate determină o creştere accelerată a paiului, însă ţesuturile mecanice
se dezvoltă slab şi rezistenţa la cădere se micșorează. Pentru înspicare sunt necesare
temperaturi de 16-180C, iar pentru înflorire şi fecundare sunt necesare temperaturi de


                                                7
18 - 200C. În timpul formării boabelor, temperatura de 200C este optimă pentru acumularea
substanţelor de rezervă şi pentru maturizarea treptată a boabelor.
        Umiditatea. Sub aspect al umidităţii grâul se cultivă în regiuni foarte diferite,
întâlnindu-se culturi de grâu în zone cu 2.500 mm precipitaţii anuale, dar şi în zone cu
200 mm. Peste 75 % din suprafaţa mondială cultivată cu grâu se extinde în regiuni cu
precipitaţii anuale cuprinse între 370 şi 875 mm ( Bâlteanu Gh., 1989).
        Aceste cerinţe ale grâului faţă de umiditate sunt diferite în timpul vegetaţiei. Astfel, în
perioada după semănat şi până la intrarea în iarnă, grâul are nevoie de precipitaţii moderate,
care să asigure încolţirea, răsărirea şi înfrăţirea. În toamnele cu secete accentuate fapt care
obligă însămânţarea în teren uscat, grâul răsare numai după o ploaie, iar dacă seceta se
prelungeşte, răsăritul poate avea loc în timpul iernii sau chiar primăvara timpuriu. În această
fază, răsăritul se petrece în condiţii optime la umiditatea solului de 70 – 80 % din capacitatea
capilară pentru apă.
        Primăvara, grâul are nevoie de ploi moderate, până în perioada coacerii. La începutul
primăverii, el foloseşte foarte bine apa acumulată în sol în timpul iernii. În perioada formării
paiului, insuficienţa apei îl scurtează, iar excesul de umiditate favorizează atacul bolilor.
        În perioada de alungire a paiului-înspicare, consumul mediu zilnic de apă atinge
4 - 4,5 mm. În această perioadă, plantele au cea mai mare suprafaţă de asimilaţie şi
înregistrează cea mai mare producţie de substanţă uscată. În perioada de fecundare şi umplere
a boabelor, grâul are de asemenea cerinţe ridicate faţă de umiditate.
        Insuficienţa apei în sol, însoţită şi de secetă atmosferică şi temperaturi ridicate în
timpul umplerii boabelor, duce la şiştăvirea acestora. Datorită şiştăvirii boabelor, recolta poate
scădea în astfel de ani cu 20 - 40 %. În schimb, ploile prea multe în această perioadă
favorizează căderea, atacul bolilor şi scad calitatea recoltei.
        Solul. Faţă de sol, grâul este mai pretenţios decât celelalte cereale păioase. Pentru grâu
sunt indicate solurile profunde şi permeabile, în care rădăcinile sale să pătrundă cu uşurinţă şi
unde nu bălteşte apa.
        Solurile lutoase şi luto-argiloase, cu o bună capacitate pentru apă, sunt foarte potrivite
pentru cultura grâului. Sunt foarte indicate pentru grâu solurile cu fertilitate ridicată, capabile
să aprovizioneze bine plantele cu substanţe nutritive, al căror sistem radicular nu este deosebit
de dezvoltat şi de activ.
        Din acest punct de vedere, tipurile de sol cele mai indicate pentru cultura grâului sunt
solurile brune-deschise de stepă, cernoziomurile, solurile brun-roşcate, solurile aluvionare de
luncă, pe care datorită însuşirilor lor fizice şi chimice foarte favorabile, acestea dau producţii
mari şi de calitate superioară.
        Sunt puţin favorabile pentru grâu solurile nisipoase, nisipurile, solurile sărăturoase
şi cele puternic acide. Pe solurile prea acide sau prea alcaline, plantele de grâu se
dezvoltă slab şi dau producţii mici. Cel mai potrivit pH se încadrează în limitele
6 - 7,7 (Bâlteanu Gh., 1989).
        Solurile podzolice, dacă primesc amendamente pentru corectarea reacţiei şi
îngrăşăminte, pot asigura producţii însemnate la grâu. Terenurile în pantă, cu diferite grade de
eroziune, pot de asemenea să asigure producţii bune la grâu dacă primesc îngrăşăminte şi o
agrotehnică corespunzătoare.
        Soiurile de grâu au cerinţe diferite în ceea ce priveşte fertilitatea solului. Astfel,
soiurile intensive şi semiintensive cer soluri fertile, în timp ce soiurile extensive, mai rustice,
dau producţii mulţumitoare şi pe solurile cu fertilitate mai redusă.

        1.1.5. Zonarea ecologică a grâului
        În ţara noastră, grâul găseşte condiţii favorabile de cultură pe aproape toată suprafaţa
arabilă a ţării.


                                                8
Pe baza condiţiilor de climă şi sol pe care le oferă teritoriul ţării noastre şi a cerinţelor
biologice ale plantelor de grâu, s-au stabilit următoarele zone favorabile pentru cultura
grâului.
        Zona foarte favorabilă. Cuprinde suprafeţe mari în toate câmpiile ţării, în general
terenuri plane sau uşor ondulate.
        Se extinde în linii mari în cea mai mare parte din Câmpia Banatului şi Crişanei, cu
soluri bogate cum sunt cernoziomurile, aluviunile solificate, lăcoviştile şi condiţii climatice
deosebit de favorabile (ierni blânde, veri puţin călduroase). Suma precipitaţiilor în lunile de
toamnă este de 130 - 180 mm.
        Primăvara, precipitaţiile însumează 150 - 120 mm, acestea fiind bine repartizate cu
perioada de maximă necesitate (diferenţierea organelor de reproducere). Anual cad
600 - 700 mm precipitaţii.
        În sudul ţării, Câmpia Băileştilor, Câmpia Caracalului, Câmpia Bărăganului, cu soluri
cernoziomice şi în mai mică măsură soluri brun-roşcate şi aluviale şi condiţii climatice
favorabile.
        În această zonă foarte favorabilă din sudul ţării, spre deosebire de câmpia de vest, se
înregistrează frecvent precipitaţii insuficiente în perioada de însămânţare a grâului de toamnă
(suma medie a precipitaţiilor din luna septembrie şi octombrie este cuprinsă între 70 - 80 mm).
        În Transilvania, suprafeţe mari în Câmpia Transilvaniei, Podişul Târnavelor şi Ţara
Bârsei, cu cernoziomuri levigate, soluri brune şi aluviale, cu condiţii climatice foarte
favorabile culturii grâului (cu 115 - 125 mm precipitaţii în toamnă şi 150 - 175 mm
precipitaţii în primăvară, din care mai mult de jumătate în luna mai).
        În Moldova, câmpia din nord-estul Moldovei, cu cernoziomuri propriu-zise şi levigate,
mai grele şi foarte fertile.
        Zona favorabilă a grâului de toamnă cuprinde în ţara noastră suprafeţe mult mai mari
decât zona foarte favorabilă. Ea se împarte în favorabilă I şi favorabilă II.
        Zona favorabilă I cuprinde vestul ţării, o fâşie situată la est de zona foarte favorabilă.
În sudul ţării cuprinde o zonă întinsă la nord de zona foarte favorabilă din Oltenia şi
Muntenia, estul Munteniei şi o zonă în sudul Dobrogei.
        Solurile din această zonă sunt cernoziomuri şi soluri aluviale.
        În Transilvania, porţiuni din centrul şi nordul Câmpiei Transilvaniei, zona dintre
Copşa Mică, Deva, Sibiu şi porţiuni din depresiunea Sfântu-Gheorghe şi Ţara Bârsei, cu
soluri foarte variate (soluri brune, brune podzolice şi cernoziomuri levigate, soluri aluviale,
lăcovişti).
        În Moldova, o fâşie în dreapta Prutului, care se lăţeşte în zona Iaşi, cu cernoziomuri şi
soluri de luncă.
        Zona favorabilă II. Cuprinde în Vestul ţării zona deluroasă cu soluri brun roşcate
podzolite şi podzoluri. În sudul ţării, cuprinde zona deluroasă, cu o fâşie situată la nord de
zona favorabilă I şi în Dobrogea partea centrală şi nordică.
        În această zonă predomină solurile brune şi aluviale, iar în Dobrogea cernoziomul
castaniu. În Transilvania, cuprinde porţiuni întinse din Câmpia Transilvaniei, Podişul
Târnavelor şi Câmpia Maramureşului, cu soluri brune şi brune podzolite. În Moldova, Podişul
Sucevei, lunca şi terasele Siretului şi Podişul Bârladului, cu soluri brune şi cenuşii.
        Zona puţin favorabilă asigură cerinţele grâului din punct de vedere climatic, însă
solurile se caracterizează prin fertilitate redusă, cu însuşiri fizice şi chimice puţin
corespunzătoare.
        Se întinde în regiunea dealurilor subcarpatice şi a dealurilor erodate din nordul
Dobrogei. În această zonă se pot obţine producţii satisfăcătoare de grâu, dacă se aplică solului
măsuri ameliorative şi se asigură o tehnologie optimă de cultivare.




                                                 9
TEST DE EVALUARE

        1. Care sunt substanţele predominante care intrǎ în compoziţia boabelor de
           grâu?
        Răspuns:
 În compoziţia boabelor de grâu predominǎ substanţele extractive neazotate - 37,7 %
 (amidon 90 %, zahǎr 2,7 %, dextrine 2,3 %), substanţele proteice - 13,5%
 (gliadinǎ 40-50 %, gluteninǎ 30-40 %, globulinǎ 6-10 %, albuminǎ 3-5 %), substanţele
 grase - 2 % (lipide în cea mai mare parte), celuloza - 2,2 %, apǎ - 13,0 %, substanţele
 minerale 1,5-2 %, vitamine (B 1 0,5-0,8 mg/100 g, B 2 0.2-0,4mg/100g, B6 3-6mg/100g,
 PP 2-5 mg/100 g, E 4-7 mg/100g şi K 1 , K 2 , K 3 , H).

       2. Care sunt cerinţele grâului pe faze de vegetaţie faţǎ de temperaturǎ, umiditate
          şi sol ?
       Răspuns:




       Exerciţii.
       Exemplu rezolvat:
       1. Temperatura minimǎ de germinaţie la grâu este:
       a) 4 - 50 C
       b) 5 - 60 C
       c) 6 - 70 C
       d) 1 - 30 C
       e) 7 - 80 C
       Rezolvare: d.

       De rezolvat:
       2. Zona foarte favorabilǎ pentru cultura grâului se întinde în:
       a) Ţara Bîrsei, depresiunea Sfîntu GheorGh., zona Copşa Micǎ, Deva,Sibiu
       b) Câmpia Banatului şi Crişanei, Câmpia Bǎileştiului, Câmpia Bǎrǎganului, Câmpia
          Transilvaniei, Câmpia din Nord-Estul Moldovei
       c) Câmpia Olteniei, Munteniei, Podişul Sucevei, Terasele Siretului şi Podişul
          Bârladului
       d) În Moldova, Podişul Sucevei, lunca şi terasele Siretului şi Podişul Bârladului, cu
          soluri brune şi cenuşii.
       e) În sudul ţării, cuprinde zona deluroasă, cu o fâşie situată la nord de zona favorabilă
          I şi în Dobrogea partea centrală şi nordică.
       Rezolvare:

                    1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului

        1.2.1. Rotaţia culturii
        Grâul este o plantă pretenţioasă faţă de planta premergătoare şi la rândul ei constituie
o plantă bună premergătoare pentru toate plantele care se seamănă primăvara.
        Pentru grâul de toamnă, cele mai bune premergătoare sunt acelea care se recoltează
timpuriu, care îmbogăţesc solul în substanţe nutritive, au un consum redus de apă şi combat
bine buruienile şi dăunătorii.


                                              10
Dintre plantele care eliberează terenul vara devreme, foarte bune premergătoare pentru
grâu sunt leguminoasele (mazărea, fasolea, borceagul de toamnă, borceagul de primăvară).
         După leguminoase, solul are o fertilitate ridicată, datorită azotului acumulat de
bacteriile simbiotice în nodozităţile plantelor.
         Foarte bune premergătoare pentru grâu sunt şi rapiţa, inul de fuior, inul de ulei, care se
recoltează de timpuriu. După in, grâul dă producţii apropiate de cele obţinute după mazăre.
         De asemenea, foarte bune premergătoare pentru grâu, sunt leguminoasele perene
(trifoiul, lucerna, sparceta), dacă arătura se face vara adânc şi terenul se menţine afânat şi
curat de buruieni până toamna la semănatul grâului.
         Plante bune premergătoare pentru grâu, sunt cartofii timpurii, porumbul furajer,
porumbul şi floarea soarelui cultivate pentru siloz şi bostănoasele.
         Cerealele păioase, ca orzul de toamnă, orzul de primăvară şi ovăzul, sunt
premergătoare mijlocii şi uneori neindicate pentru grâul de toamnă, având cerinţe
asemănătoare pentru substanţele nutritive, favorizează înmulţirea buruienilor şi a unor boli şi
dăunători, comune grâului.
         Ele pot deveni bune premergătoare atunci când solul nu este infestat de boli şi
dăunători comuni.
         Porumbul pentru boabe, este o premergătoare mediocră pentru grâu, deoarece
eliberează terenul târziu, fapt ce determină întârzierea însămânţării grâului. De asemenea, de
multe ori, în perioada de recoltare, solul fiind uscat, pregătirea terenului în vederea
însămânţării, nu se poate face în condiţii atât de bune.
         Cu toate aceste neajunsuri, cultura grâului de toamnă după porumb este pentru ţara
noastră o necesitate inevitabilă, aceasta, pe de o parte datorită faptului că porumbul se cultivă
pe suprafeţe mari, iar pe de altă parte, datorită faptului că plantele considerate foarte bune şi
bune premergătoare pentru grâu se cultivă pe suprafeţe mici.
         Cultura grâului în rotaţie cu porumbul se impune şi din motive economice. Astfel,
producţia însumată a grâului şi porumbului cultivate în rotaţie, nu poate fi egalată nici pe
departe de oricare alt cuplu al grâului cu altă plantă.
         Nu se poate însă semăna grâu după porumb în cazul când în cultura porumbului s-a
folosit erbicid pe bază de Atrazin în cantitate mare (mai mult de 3 kg/ha; Atrazinul are efect
remanent negativ asupra grâului).
         Floarea soarelui este premergătoare slabă pentru grâu, datorită faptului că sărăceşte
solul în elemente nutritive şi în apă, ceea ce face ca pregătirea terenului să se facă după
această plantă greu şi de calitate inferioară.
         Dacă ea se recoltează la timp şi cât mai repede, cultura a fost întreţinută bine prin
praşile, se ară adânc şi se folosesc îngrăşăminte, floarea-soarelui poate deveni o bună
premergătoare pentru grâu.
         Sfecla de zahăr este o bună plantă premergătoare pentru grâul de toamnă, dacă
recoltatul ei se face mai timpuriu, deoarece lasă terenul afânat, curat de buruieni şi fertil.
         Pe măsură ce data recoltării se apropie de epoca semănatului grâului de toamnă,
valoarea sfeclei pentru zahăr ca premergătoare pentru grâu se reduce.
         Nu sunt indicate ca premergătoare pentru grâu, sorgul, iarba de Sudan, meiul,
deoarece se recoltează târziu, epuizează solul în apă şi substanţe nutritive.
         Faţă de cele arătate, rezultă că grâul trebuie să urmeze în cultură în primul rând după
cele mai bune premergătoare (leguminoase anuale sau perene) şi după prăşitoare care lasă
terenul curat de buruieni şi permit semănatul grâului la timpul optim.
         Grâul se poate cultiva şi după el însuşi 2 sau cel mult 3 ani, cu condiţia ca solul să se
lucreze în cele mai bune condiţii, să se aplice îngrăşăminte şi terenul să nu fie infestat cu boli
şi dăunători.
         În cazul terenurilor infestate de boli şi dăunători şi mai ales de fuzarioză (Fusarium sp.),


                                                 11
mălură (Tilletia sp.), făinare (Erysiphe graminis), gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) ca şi
alte boli şi dăunători, trebuie exclusă cultura grâului după grâu şi revenirea acestuia pe
asemenea terenuri numai după cel puţin 2 - 3 ani.
        Cultura grâului după grâu este indicată în toamnele secetoase, când pregătirea
terenului după plantele care se recoltează târziu nu se poate face în condiţii bune, sau în
toamnele excesiv de ploioase, când nu se pot şi se întârzie recoltarea premergătoarelor
planificate (porumb, floarea-soarelui, sfeclă pentru zahăr), terenul în acest caz fiind încă
pregătit în condiţii bune din vară.
        Monocultura de grâu în alte condiţii şi pe un număr mai mare de 2 - 3 ani, reduce mult
producţia, faţă de aceea obţinută în cadrul rotaţiei cu alte plante.
        Reducerea producţiei în monocultură de grâu se datoreşte îmburuienării terenului,
înmulţirii bolilor şi dăunătorilor etc.
        Rotaţia are o influenţă pozitivă chiar şi în cazul folosirii îngrăşămintelor. Astfel, în
medie pe 6 ani şi 3 staţiuni experimentale pe agrofond nefertilizat, grâul cultivat după mazăre
a dat un spor de producţie de 889 kg/ha; după porumb de 522 kg/ha; faţă de monocultură, iar
pe agrofond cu N 96 P 64 , sporul a fost de 644 kg/ha; după mazăre şi de 611 kg/ha; după
porumb.
        Rezultă deci că aplicarea îngrăşămintelor a făcut ca la grâul cultivat după porumb
producţia să fie practic egală cu cea obţinută după mazăre, compensând astfel efectul mai slab
al porumbului ca premergătoare pentru grâu, în comparaţie cu mazărea.
        În ceea ce priveşte comportarea grâului ca premergătoare pentru alte culturi, sunt
evidente avantajele pe care le prezintă pentru culturile prăşitoare de primăvară.
        Recoltându-se vara, permite executarea arăturii de vară în condiţii bune, solul
acumulează apă, substanţe nutritive uşor asimilabile şi combaterea buruienilor.
        De asemenea, în zonele cu precipitaţii mai multe în timpul verii şi mai ales în condiţii
de irigare, după grâu se pot cultiva în mirişte plante furajere şi pentru boabe.

         1.2.2. Fertilizarea
         Grâul de toamnă valorifică foarte bine îngrăşămintele, fiind chiar o plantă pretenţioasă
din acest punct de vedere.
         El valorifică economic, atât îngrăşămintele organice, cât şi îngrăşămintele minerale,
constituind una din măsurile cele mai importante de sporire a producţiei de grâu.
         Consumul de elemente nutritive nu este mare. Pentru 100 kg boabe şi cantitatea
corespunzătoare de paie, grâul extrage din sol următoarele cantităţi de elemente nutritive:
2,3 - 3,3 kg N, 1,1 - 1,8 kg P 2 O 5 , 1,9 - 3,7 kg K2 O.
         Acest consum relativ mic de substanţe nutritive nu se corelează însă cu cerinţele
reduse faţă de aplicarea îngrăşămintelor.
         Din contră, grâul este foarte pretenţios şi reacţionează pozitiv la aplicarea
îngrăşămintelor, datorită sistemului său radicular slab dezvoltat şi cu o putere redusă de
solubilizare a rezervelor nutritive greu accesibile din sol, iar consumul cel mai mare de
elemente nutritive are loc primăvara într-o perioadă scurtă şi când procesele biochimice din
sol au intensitate mică.
         Grâul are nevoie de cantităţi mari de elemente nutritive în tot timpul vegetaţiei şi
acestea trebuie să fie sub formă uşor solubile. În cantitate corespunzătoare el asigură o bună
înfrăţire şi înrădăcinare a plantelor, măreşte rezistenţa la ger, sporeşte numărul de boabe în
spic şi îmbunătăţeşte calitatea boabelor.
         Insuficienţa azotului se manifestă prin reducerea numărului de fraţi, reducerea
suprafeţei de asimilaţie, debilitatea pronunţată a plantelor, reducerea rezistenţei la iernare,
reducerea numărului de flori fertile în spic, scăderea conţinutului boabelor în substanţe
proteice.


                                               12
Excesul de azot determină creşterea suprafeţei foliare, întârzierea vegetaţiei, scăderea
rezistenţei la cădere, reduce rezistenţa la iernare, măreşte sensibilitatea la boli, reduce
rezistenţa la secetă, reduce capacitatea de fructificare a plantei.
         Azotul este principalul element nutritiv pentru grâu pe toate solurile din ţara noastră.
Grâul absoarbe azotul atât sub formă nitrică, cât şi sub formă amoniacală.
         Fosforul favorizează înrădăcinarea, înfrăţirea, rezistenţa la iernare, rezistenţa la
cădere, precocitate şi măreşte conţinutul de proteine din boabe.
         Este necesar în primul rând, în formă uşor solubilă, tinerelor plante cu sistem radicular
dezvoltat.
         Carenţa în fosfor încetineşte creşterea plantelor, reduce capacitatea de înfrăţire, reduce
masa de rădăcini şi întârzie maturitatea.
         Excesul de fosfor determină creşterea în bobul de grâu a conţinutului de P 2 O 5 şi a
amidonului şi reducerea conţinutului de proteină.
         Fosforul este necesar la grâu alături de azot, pe toate tipurile de sol din ţara noastră,
mărind eficacitatea acestuia.
         Potasiul favorizează sinteza şi depunerea substanţelor hidrocarbonate în boabe,
măreşte rezistenţa grâului la ger, secetă, cădere şi boli.
         Insuficienţa se manifestă prin îngălbenirea specifică („opărirea“) a limbului frunzei în
partea superioară şi pe margini (Bâlteanu Gh., 1989), iar la baza plantei se formează fraţi
axilari, încât planta capătă aspect de tufă.
         Pe solurile din ţara noastră, nu apare necesară folosirea îngrăşămintelor potasice la
grâu, decât pe podzoluri, în urma aplicării amendamentelor de calciu, unde aduce sporuri de
producţie.
         Grâul valorifică bine atât îngrăşămintele chimice cât şi pe cele organice.
         Îngrăşămintele minerale, în special cele cu azot şi fosfor, au un efect pozitiv asupra
producţiei de grâu.
         Cele mai mari sporuri de producţie se obţin când îngrăşămintele cu azot şi fosfor se
dau împreună.
         Aplicarea unilaterală a azotului şi mai ales a fosforului, aduce sporuri mai mici, suma
sporurilor de producţie obţinute de fiecare element nutritiv separat fiind mai mică decât sporul
obţinut când ambele elemente s-au aplicat împreună. La aplicarea îngrăşămintelor minerale la
grâul de toamnă, trebuie luate în calcul două aspecte: dozele folosite şi timpul de aplicare.
         La stabilirea dozelor de îngrăşăminte, trebuie ţinut seama de soiul cultivat, tipul
genetic de sol, planta premergătoare, umiditatea solului, caracteristicile climatice ale anului
precedent şi interacţiunea elementelor nutritive.
         Alături de aceşti factori, trebuie luaţi în calcul şi tipul de îngrăşământ folosit,
interacţiunea îngrăşământ-sol, epoca de aplicare şi metoda de încorporare, etc.
         Influenţa soiului cultivat asupra stabilirii dozei de îngrăşăminte minerale se
manifestă prin particularităţile biologice ale sale.
         Folosirea unor cantităţi mari de îngrăşăminte depinde în special de rezistenţa la cădere
a acestora, de rezistenţa la boli foliare şi la capacitatea lor de a valorifica îngrăşămintelor.
         Referitor la tipul genetic de sol, grâul de toamnă reacţionează la azot şi fosfor, date
împreună, pe toate tipurile de sol din România.
         Doza optimă economică de azot este cuprinsă între 77 - 120 kg/ha; (substanţă activă),
iar doza optimă de fosfor 58 - 90 kg/ha; P 2 O 5 .
         Raportul de N:P se situează, în favoarea azotului, mai ales în anii umezi sau după
premergătoare ce consumă o cantitate mare de azot (porumb, floarea soarelui etc.).
         Trebuie reţinut faptul că fertilizarea unilaterală cu azot şi mai ales cu fosfor, nu
sporeşte economic recoltele de grâu. În general, pe solurile din ţara noastră, raportul N : P este
egal cu 1:0,7 - 0,8.


                                                13
Se vor stabili doze mai mari de îngrăşăminte cu azot şi fosfor pe solurile cu fertilitate
scăzută (solurile podzolice, solurile brune erodate, nisipuri şi doze mai mici, în special cu
azot, pe soluri cu fertilitate mare, cum sunt cernoziomurile).
        Planta premergătoare. Natura plantei premergătoare constituie un important criteriu
în stabilirea dozelor de îngrăşăminte ce se administrează grâului de toamnă. Astfel, după
plante foarte bune premergătoare, cum sunt leguminoasele anuale şi perene, care îmbogăţesc
solul în azot, dozele de îngrăşăminte, în special cu azot, trebuie să fie mai mici. De exemplu,
cantitatea de azot ce se administrează grâului semănat după mazăre, se reduce cu 30 - 40 %
faţă de cantitatea utilizată la grâul semănat după porumb.
        După premergătoarele mijlocii (porumb, floarea soarelui, sfecla pentru zahăr), dozele
de îngrăşăminte cu azot şi fosfor trebuie să fie mai mari, predominând în asemenea condiţii
azotul.
        Dozele de îngrăşăminte ce se administrează grâului sunt în corelaţie strânsă cu
umiditatea solului. În zonele mai umede, ca urmare a asigurării plantelor cu apă în cantitate
suficientă, grâul poate valorifica doze mai mari de îngrăşăminte.
        În schimb, în zonele secetoase, valorificarea îngrăşămintelor este limitată într-o
măsură importantă de insuficienţa apei.
        Aşadar pentru grâul de toamnă, dozele de azot sunt diferite de la un an la altul, în
funcţie de cantitatea de precipitaţii din lunile septembrie-februarie. În funcţie de umiditate, în
cercetările efectuate timp de 11 ani, dozele optime de azot au variat între 54 - 105 kg
(Bâlteanu Gh., 1989).
        În condiţii de irigare, ca urmare a prezenţei apei în cantităţi suficiente, grâul este
capabil să valorifice doze sporite de îngrăşăminte. În aceste condiţii, dozele medii de azot se
situează în general, între 100 - 110 kg/ha;, iar dozele de fosfor între 31 - 61 kg/ha.
        Consumul economic de azot determinat pe baza eficienţei economice
a îngrăşămintelor pentru realizarea unei producţii maxime de grâu se ridică în medie la
180 kg/ha.
        Caracteristicile climatice ale anului precedent influenţează de asemenea stabilirea
dozelor de îngrăşăminte. După ani secetoşi, dozele de îngrăşăminte pot fi reduse, în acest caz
manifestându-se efectul remanent al substanţelor nutritive date plantei premergătoare. Când
anul precedent a fost bogat în precipitaţii, dozele de îngrăşăminte se măresc, pe de o parte
datorită levigării substanţelor mai solubile, iar pe de altă parte, datorită producţiei mari a
plantei premergătoare, în acest caz consumul de elemente nutritive din sol fiind mai mare.
        În ceea ce priveşte interacţiunea elementelor nutritive, în alcătuirea dozelor de
îngrăşăminte trebuie să se acorde importanţă raportului între azot şi fosfor, în funcţie de sol,
planta premergătoare, îngrăşările din anii anteriori, etc.
        Un raport nefavorabil poate duce la insuficienţa unuia dintre aceste elemente, ceea ce
limitează şi consumul celuilalt. Se creează astfel un dezechilibru în nutriţia plantei,
valorificarea îngrăşămintelor este neeconomică şi în consecinţă se obţin producţii scăzute şi la
un preţ de cost ridicat.
        În ceea ce priveşte folosirea potasiului ca îngrăşământ la grâu, determinant rămâne
conţinutul solului în acest element şi potenţialul productiv al soiurilor.
        Se consideră soluri bine aprovizionate pentru grâul de toamnă, cele care conţin peste
15 mg K2 O la 100 g sol uscat, sub 15 mg K 2 O administrându-se 50 - 60 kg/ha K2 O.
        Pe solurile cu un conţinut mai mic de 6 mg P 2 O 5 /100 g sol uscat, doza de P 2 O 5 se
majorează cu 15 - 20 kg/ha; pentru fiecare mg P 2 O 5 sub această limită. În general, grâul
valorifică bine, doze de P 2 O 5 cuprinse între 60 - 120 kg/ha.
        Epoca de aplicare a îngrăşămintelor minerale. Îngrăşămintele cu fosfor, fiind mai
greu solubile, trebuie să se administreze odată cu arătura de bază, pentru ca încorporarea lor
să se facă adânc în sol, în zona în care se dezvoltă majoritatea rădăcinilor. În cazul când


                                               14
acestea nu s-au aplicat cu lucrarea de bază, se pot da odată cu lucrările premergătoare
semănatului, însă eficienţa lor este în acest caz mai redusă. Aplicate în timpul vegetaţiei,
îngrăşămintele fosfatice nu aduc nici un spor de producţie, deoarece rămân la suprafaţă şi sunt
folosite numai într-o mică măsură de către plante.
        Sub formă de îngrăşământ complex, fosforul poate fi aplicat peste iarnă sau primăvară
pentru fertilizarea grâului cu azot. Situaţia este asemănătoare şi pentru potasiu.
        Epoca de aplicare a îngrăşămintelor cu azot prezintă diferenţieri, în funcţie de
condiţiile climatice, planta premergătoare etc., dat fiind în primul rând stabilitatea mare a
acestor îngrăşăminte, precum şi cerinţele grâului pentru azot în diferite faze din timpul
vegetaţiei.
        Ţinând seama de factorii amintiţi (înfrăţirea plantelor, gradul de răsărire, suprafeţe
erodate etc.) şi făcând o analiză atentă a celorlalţi factori fitotehnici, în majoritatea zonelor de
la noi din ţară îngrăşămintele cu azot se pot aplica peste grâul de toamnă sub formă de azotat
de amoniu cât şi sub formă de uree, odată cu lucrarea de bază sau cu lucrările premergătoare
semănatului, la semănat, la intrarea în iarnă sau la ieşirea din iarnă.
        Întrucât nu se poate prevedea din toamnă mersul vremii şi modul cum vor ierna
plantele de grâu, apare mai indicat să divizăm de la început doza de îngrăşământ cu azot, din
care o parte să se dea cu arătura de bază sau la semănat şi o parte (1/3 până la 1/2 din doză) la
ieşirea din iarnă-începutul primăverii.
        Aplicarea în primăvară a unei părţi din doza de azot ajută creşterea şi fructificarea
plantelor şi îmbunătăţeşte conţinutul de proteine din boabe. În regiunile umede, în mod
deosebit este necesară divizarea dozei de azot, din care o parte trebuie aplicată în primăvară.
        Fertilizarea foliară trebuie asociată cu combaterea chimică a buruienilor, 6 - 8 kg
uree pură, la 100 litri soluţie şi cu combaterea bolilor foliare şi a ploşniţelor (Bâlteanu Gh.,
1989).
        Îngrăşămintele organice. Dintre îngrăşămintele organice, la grâu se poate folosi cu
bune rezultate, gunoiul de grajd. El se poate aplica în cultura grâului direct, sau plantei
premergătoare, în toate regiunile de cultură.
        Gunoiul de grajd se poate aplica grâului atât nefermentat, cât şi fermentat, fără a se
înregistra diferenţe de producţie semnificative între cele două forme de utilizare. Gunoiul
proaspăt prezintă avantajul că se poate transporta la câmp imediat ce există posibilitatea de
încorporare în sol.
        Gunoiul de grajd administrat împreună cu îngrăşămintele chimice, în special pe
solurile argilo-iluviale şi erodate, îşi măreşte eficacitatea. Gunoiul de grajd se poate da direct
grâului sau plantei premergătoare.
        Deoarece în ţara noastră grâul urmează pe suprafeţe mari după porumb, cu toate că
grâul valorifică mai bine decât porumbul gunoiul dat direct, în rotaţie porumb-grâu, gunoiul
de grajd trebuie dat întotdeauna porumbului, la grâu folosindu-se îngrăşămintele chimice.
        Se procedează în felul acesta, deoarece timpul disponibil pentru aplicarea gunoiului
este foarte scurt, se întârzie pregătirea terenului şi însămânţarea. De asemenea, grâul
beneficiază de efectul prelungit în al doilea an al gunoiului, iar aplicarea lui la o plantă
premergătoare prăşitoare asigură o mai bună combatere a buruienilor. Prin folosirea a
20 t/ha gunoi, doze care sunt cele mai recomandate, s-au obţinut sporuri de recoltă între
6,69 - 15,5 q/ha (Bâlteanu Gh., 1989).

        1.2.3. Lucrările solului
        Grâul de toamnă este o plantă foarte pretenţioasă la pregătirea terenului. Solul în care
se însămânţează grâul, trebuie să fie afânat pe o adâncime de 15 - 20 cm, mărunţit, nivelat,
suficient aşezat, curat de buruieni şi bine aprovizionat cu apă şi substanţe nutritive.
        Lucrările solului pentru grâul de toamnă se efectuează diferenţiat, în funcţie de zona


                                                15
de cultură (tipul de sol) şi în funcţie de planta premergătoare. În funcţie de planta
premergătoare, grâul poate să urmeze în cultură după plante care eliberează terenul vara, la
sfârşitul verii sau toamna.
         După plante care eliberează terenul vara. Se recoltează vara rapiţa, borceagul de
toamnă şi de primăvară, mazărea, fasolea, orzul, ovăzul şi grâul. Lucrarea de bază pentru
grâul de toamnă după recoltarea plantelor timpurii sus menţionate, o constituie aratul, la
executarea căruia trebuie luate în considerare două aspecte: data efectuării şi adâncimea.
        Data efectuării. Arătura se execută imediat după eliberarea terenului, folosindu-se
plugul în agregat cu grapa cu colţi reglabili.
         Dacă solul este uscat sau nu sunt forţe mecanice suficiente, se execută imediat după
recoltarea plantelor premergătoare o lucrare cu grapa cu discuri, urmând ca cel mai târziu în
luna august să se execute arătura.
         Aşadar, lucrarea cu discul nu înlocuieşte arătura, ci numai o amână.
         Prin această lucrare se combat buruienile, se creează un strat protector de mulci pentru
conservarea apei, se favorizează procesele de nitrificare.
         Adâncimea arăturii. Adâncimea arăturii de vară pentru grâu cea mai indicată este de
20 cm, în toate zonele de cultură. Pe solurile cu exces de umiditate temporar, arăturile mai
adânci de 20 cm, sunt recomandate în vederea înmagazinării în sol a apei.
         Hotărâtor în realizarea unor producţii ridicate la grâu nu este adâncimea arăturii, ci
timpul când se execută şi calitatea acesteia.
         O arătură de bună calitate, fără bulgări, păstrează bine apa în sol, influenţează
favorabil procesele biochimice din sol, pune seminţele de buruieni în condiţii de încolţire
pentru a fi distruse prin lucrările următoare şi semănatul se face în condiţii bune.
         În schimb, o arătură bulgăroasă este lipsită de toate aceste avantaje şi în plus necesită
lucrări suplimentare cu tăvălugul şi grapa cu discuri, pentru mărunţirea bulgărilor, terenul nu
se poate pregăti bine şi semănatul se face în condiţii puţin favorabile.
         Lucrarea arăturii de vară până la semănatul grâului. Arătura de vară, după
executare şi până toamna la semănat, trebuie menţinută afânată şi curată de buruieni, prin
lucrări cu grapa reglabilă, repetate de 2 - 3 ori, pentru spargerea crustei, nivelarea solului şi
distrugerea buruienilor. Ultima discuire trebuie făcută cu 1 - 2 zile înainte de semănat,
perpendicular pe direcţia de însămânţare, la adâncimea de 8 - 10 cm, în agregat cu grapa
reglabilă, iar în ziua semănatului, imediat înaintea maşinilor de semănat, se lucrează cu
combinatorul pentru pregătirea patului germinativ şi cultivaţie totală a solului, asigurându-se
în felul acesta cele mai potrivite condiţii pentru răsărirea seminţelor de grâu.
         De reţinut, că pentru grâu nu trebuie să se realizeze nici o mărunţire exagerată a
solului, deoarece bulgării rămaşi reţin zăpada în timpul iernii, iar primăvara se sfărâmă şi
acoperă rădăcinile plantelor dezrădăcinate.
         După plante care se recoltează la sfârşitul verii. La sfârşitul verii se recoltează
cartofii timpurii, porumbul de siloz şi diferite plante anuale furajere. După recoltarea acestor
plante, terenul trebuie să se are imediat la adâncimea de 20 cm, în agregat cu grapa stelată sau
reglabilă. Dacă după arătură terenul este bulgăros, se lucrează cu grapa cu discuri în agregat
cu grapa reglabilă.
         Până toamna, se mai execută 1 - 2 discuiri în agregat cu grapa reglabilă, în funcţie de
formarea crustei şi de apariţia buruienilor.
         După plante care se recoltează toamna. Grâul se cultivă pe suprafeţe mari după plante
care se recoltează toamna târziu, în cursul lunii septembrie, uneori la începutul lunii octombrie
(porumb pentru boabe, soia, floarea-soarelui, cartofii târzii, sfecla pentru zahăr etc.).
         Data efectuării. Arătura şi pregătirea terenului trebuie să se facă cu cel puţin 14 zile
înainte de semănat. În arătură proaspătă şi neaşezată, seminţele nu germinează bine, se




                                               16
măreşte pericolul degerării grâului, se favorizează procesul de dezrădăcinare („descălţare“) a
plantelor.
         Adâncimea arăturii. După aceste culturi, arătura se execută la 20 cm adâncime cu
plugul în agregat cu grapa stelată.
         Arăturile mai adânci nu sunt necesare deoarece nu aduc sporuri de recoltă la grâu sau
acestea sunt mici şi nu compensează cheltuielile efectuate în plus.
         Şi în cazul arăturilor după premergătoare târzii, calitatea trebuie să primeze faţă de
adâncime. De aceea, când nu se poate executa o arătură la 20 cm fără bulgări este mai indicat
să se are la o adâncime mai mică de 14 - 16 cm care să nu scoată bulgări. Arătura se face de
asemenea în agregat cu grapa stelată sau reglabilă.
         Tot pentru realizarea unei arături de calitate, deoarece după recoltarea porumbului, a
florii soarelui rămân pe teren resturi numeroase de tulpini, care împiedică executarea unei
arături de calitate, este bine ca înainte de arătură să se lucreze de 1 - 2 ori cu grapa cu discuri.
Prin discuire, resturile de tulpini se sfarmă, se amestecă cu stratul superficial de sol şi arătura
care urmează se execută în condiţii bune şi de calitate.
         Pentru un efect mai bun de mărunţire a resturilor organice, prima discuire trebuie să se
facă perpendicular pe direcţia rândurilor de porumb sau floarea soarelui.
         După arătură, de regulă, solul mai trebuie lucrat de 1 - 2 ori cu grapa cu discuri. Prima
discuire se face perpendicular pe direcţia arăturii, iar a doua, în agregat cu grapa reglabilă,
trebuie să fie perpendiculară pe direcţia de semănat.
         Când terenul este bulgăros şi uscat şi nu poate fi suficient de bine mărunţit cu grapa cu
discuri, este necesar să se folosească tăvălugul, care mărunţeşte în bună măsură bulgării, iar
pe alţii îi îndeasă în solul afânat şi pot fi mai uşor mărunţiţi de grapa cu discuri cu care se
lucrează în alternanţă.
         Tăvălugul este necesar să se folosească şi în cazul când în momentul semănatului
arătura este prea afânată.
         Se foloseşte în acest caz tăvălugul inelar sau neted, în agregat cu grapa reglabilă.
         În toamnele foarte secetoase, când terenul nu se poate ara, sau arătura s-ar face foarte
bulgăroasă şi pentru a nu întârzia semănatul în speranţa unei eventuale ploi, pregătirea terenului
pentru însămânţarea grâului se face numai cu grapa cu discuri în agregat cu grapa stelată.
         Prima discuire se face în acest caz perpendicular pe direcţia rândurilor plantei
premergătoare, iar celelalte perpendicular una pe alta.
         Lucrarea se repetă de mai multe ori până când se mobilizează un strat de sol de 10 - 12 cm
adâncime şi apoi se seamănă. În asemenea condiţii, de secetă accentuată pe terenul pregătit numai
prin discuire, se obţin producţii de grâu mai mari decât pe terenul arat bulgăros din cauza secetei.
         După pajişti. Dacă grâul se seamănă după pajişti naturale sau artificiale, se execută o
arătură cu plugul cu antetrupiţă, la o adâncime de 20 - 30 cm, imediat după coasa I în
regiunile secetoase şi după coasa a II-a în regiunile umede.
         Când pajiştea este infestată de plante cu rizomi şi stoloni, premergător arăturii, se
execută o arătură superficială, iar dacă este o pajişte cultivată (lucernă etc.) o arătură de
decoletare. Până la semănat, arătura se menţine sub formă de semiogor. Înainte de semănat, se
lucrează cu grapa cu discuri în agregat cu grapa reglabilă perpendicular pe direcţia rândurilor.
         Lucrările solului pentru grâul de toamnă pe terenurile irigate. Pe terenurile
irigate, după premergătoare timpurii, solul pentru grâul de toamnă se pregăteşte la fel ca pe
terenurile neirigate.
         După premergătoare târzii (soia, porumb, sfeclă pentru zahăr, cartof), timpul rămas de la
eliberarea terenului până la semănat este foarte scurt. Din această cauză, pentru realizarea
semănatului de toamnă în epoca optimă, solul se pregăteşte prin lucrări superficiale cu grapa cu
discuri grea (GDS 4,2) sau grapa cu discuri (GD 6,4), în funcţie de resturile vegetale şi textura
solului, sau prin arături mai puţin adânci dar cu încorporarea bună a resturilor vegetale.


                                                17
La alegerea variantei se va ţine seama de timpul rămas până la semănat şi de
adâncimea arăturii efectuate la planta premergătoare (Bâlteanu Gh., 1989).

       TEST DE EVALUARE

       1. Care sunt plantele foarte bune premergǎtoare pentru cultura grâului de
           toamnǎ?
       Răspuns:
 Pentru grâul de toamnă, cele mai bune premergătoare sunt acelea care se recoltează
 timpuriu, care îmbogăţesc solul în substanţe nutritive, au un consum redus de apă şi
 combat bine buruienile şi dăunătorii (mazǎrea, fasolea, borceagul de toamnǎ, borceagul de
 primǎvarǎ, trifoiul, lucerna, spaceta, rapiţa, inul de fuior, inul de ulei).


       2. Care sunt cerinţele grâului de toamnǎ pentru principalele elemente nutritive ,
          respectiv azot, fosfor şi potasiu şi în funcţie de ce criterii se stabileşte corect
          doza de îngrǎşǎminte?
       Răspuns:




       Exerciţii.
       Exemplu rezolvat:
       1. Consumul specific de elemente nutritive la grâul de toamnǎ pentru 100 Kg
          boabe plus producţia secundarǎ de paie aferentǎ este:
          a) 2,3 - 3,3 kg N, 1,1 - 1,8 kg P 2 O 5 , 1,9 - 3,7 kg K2 O
          b) 1,3 - 2,7 kg N, 2,5 - 2,8 kg P 2 O 5 , 3,7 - 3,9 kg K2 O
          c) 2,3 - 2,5 kg N, 1,1 - 1,8 kg P 2 O 5 , 3,2 - 3,7 kg K2 O
          d) 2,0 - 2,5 kg N, 1,1 - 1,8 kg P 2 O 5 , 3,2 - 3,7 kg K2 O
          e) 3,4 - 3,6 kg N, 4,6 - 4,8 kg P 2 O 5 , 3,7 - 3,9 kg K2 O
       Rezolvare: a

       De rezolvat:
       4. Dozele de îngrǎşǎminte ce se administreazǎ grâului sunt în corelaţie strânsǎ cu:
       a) soiul cultivat, epoca de aplicat, tipul de îngrǎşǎmânt, modul de aplicare, producţia
          planificatǎ
       b) soiul cultivat, consumul specific, producţia planificatǎ, tipul genetic de sol, planta
          premergǎtoare, umiditatea solului, regimul pluviometric, tipul de îngrǎşǎmânt,
          epoca de aplicare
       c) soiul cultivat, epoca de aplicat, tipul de îngrǎşǎmânt, regimul pluviometric
       d) epoca de aplicare şi producţia planificată;
       e) soiul cultivat şi condiţiile pedoclimatice
       Rezolvare:

          1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii

       1.3.1. Sămânţa şi semănatul
       1. Sămânţa de grâu folosită la semănat trebuie să fie valoroasă, numai în felul acesta
existând premisa obţinerii unor recolte mari.


                                              18
Ea trebuie să aparţină soiului recomandat în zonă şi să posede o valoare culturală
ridicată (puritate minimă 99 % pentru clasa I, 98 % pentru clasa a II-a şi 97 % pentru clasa a
III-a, iar capacitatea germinativă minimă de 95% pentru clasa I, 90 % pentru clasele a II-a şi a
III-a).
         În calitatea seminţelor de grâu destinate semănatului trebuie inclusă şi greutatea lor
exprimată prin greutatea a 1000 de boabe (M.M.B., masa a 1000 de boabe).
         M.M.B. trebuie să fie cât mai mare, deoarece seminţele mari şi grele germinează mai
bine, au putere de străbatere a solului mare, iar plantele îşi formează nodul de înfrăţire mai
adânc şi cresc mai viguroase.
         Toate aceste aspecte cu referire la calitatea seminţei de grâu semănate trebuie cuprinse
obligatoriu în buletinele de analiză emise de laboratoarele Inspectoratelor Judeţene pentru
calitatea seminţelor şi a materialului săditor care însoţesc loturile de seminţe.
         Sub aspectul acesta sămânţa trebuie să facă parte din categoriile biologice bază,
prebază, înmulţirea întâia (C 1 ) sau cel mult înmulţirea a doua (C 2 ).
         2. Tratarea seminţelor. Pentru a preveni atacul de boli şi dăunători, seminţele de grâu
se tratează obligatoriu înainte de semănat cu diferite substanţe fungicide sau insectofungicide.
         Pentru combaterea mălurei comune (Tilletia sp.), a fuzariozei (Fusarium sp.),
septoriozei (Septoria sp.), helminthosporiozei (Helminthosporium sp.) şi a altor boli, sămânţa
se va trata cu Criptodin, fungicid pe bază de clorură de etil-mercurică, foarte eficace,
în cantitate de 100 - 150 g/100 kg sămânţă (1 - 1,5 kg/tona de sămânţă de grâu), Pei 431
P.T.S. - 2,5 kg/t, Raxil T GEL - 5 l/t, Divident F.S. - 1 l/t, Raxil 2 W.S. - 1,5 kg/t, Bayleton
25 W.P. - 2 kg/t, Benit 4,75 D.S. - 2 kg/t, Miclobor 70 P.T.S. - 2 kg/t, Sumi 8 plus - 1,5 l/t,
Panoctim 35 L.S. - 2 l/t, Maxim Star - 1 l/t, Wincit F.P. - 1,5 kg/t, Amiral 3 FS - 1 l/t,
Artemis - 0,5 l/t, Fortral 2 WS - 1,5 kg/t, Kripto Super 60 FS - 0,5 l/t, Orius 2 WS - 1,5 kg/t,
Orius 6 FS - 0,5 l/t, Premise 0,3 l/t, Sirius 1 l/t, Dinizon 1 kg/t etc.
         Deoarece în interiorul bobului, ca rezultat al infecţiilor din timpul înfloritului, se pot
găsi germeni ai tăciunelui zburător (Ustilago tritici), seminţele de grâu se tratează cu Vitavax
75 (pe bază de carboxină), în doză de 150 g/100 kg sămânţă (1,5 kg/t sămânţă grâu), Vitavax
20, în doză de 250 g/100 kg sămânţă (2,5 kg/t sămânţă grâu), Quinalate 15 PUS (pe bază de
oxichinolet de cupru) în doză de 200 g/100 kg sămânţă (2 kg/t sămânţă grâu) Prelude SP,
2 kg/t sămânţă (pe bază de prochiloraz + carbendazin) sau Supervax - 2,5 l/t.
         Aceste produse sistemice sunt eficace şi pentru prevenirea infecţiilor primare cu
speciile de Fusarium, Septoria, Helminthosporium, etc.
         Împotriva tăciunelui zburător se pot folosi şi fungicidele Benlate sau Fundazol, pe
bază de benomil, cu acţiune sistemică, în doză de 150 - 200 g/100 kg sămânţă (1,5 - 2 kg/t
sămânţă).
         Pentru prevenirea „piticirii grâului“, produsă de către mălura pitică (Tilletia
controversa), deoarece nu există fungicide eficace, obligatoriu se va folosi sămânţă sănătoasă,
provenită din culturi neatacate şi certificată în acest sens.
         Deoarece infestarea cu sporii mălurei pitice se face prin sol, sămânţa venind în contact
ulterior punerii în pământ cu aceştia, obligatoriu se va respecta rotaţia şi se va trata solul cu
Hexadin 20 în doză de 25 - 30 kg/ha, imediat după semănat sau la 10 - 15 zile după semănat,
aceasta în cazul în care nu s-a cunoscut acest aspect al infestării solei respective.
         În solele în care solul este infestat cu gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) sau
cu viermele sârmă (Agroties sp.), sămânţa se va trata preventiv cu Aldrin 20 % pulbere
(3 - 4 kg/t sămânţă) în amestec cu Criptodin (1,5 - 2 kg/t sămânţă), în felul acesta
combătându-se concomitent atât bolile cât şi dăunătorii sau cu Vitalin 85 P.S. - 3 kg/t,
Procarb L - 3 kg/t, Tirametox 90 P.T.S. - 3 kg/t, Supercarb T 80 P.S.U. - 3 kg/t, Lindan
400 S.C. - 2,5 l/t, Tonic 20 CS - (1 - 1,5 l/t), Dalila - (0,6 - 1 l/t), Picus 600 FS– (0,6-1 l/t),
Palisade 600 FS – (0,6-1 l/t), Nuprid AL 600 FS – (0,6-1 l/t) etc.


                                                19
Între preparatele cu acţiune mixtă (insectofungicidă), cu cea mai largă răspândire se
înscriu produsele Yunta 246 FS - (2 - 2,25 l/t,) Sirius Extra 2,25 l/t, FB - 7, care conţine
clorură etil-mercurică şi lindan sau chinodintox PTS (conţine oxichinoleat de cupru + lindan).
Aceste produse trebuie folosite pentru tratarea seminţelor de grâu în locul Criptodinului,
obligatoriu când grâul se seamănă după grâu sau pe suprafeţele unde sunt semnalate larve de
Elateridae.
          Dozele utilizate de FB-7 şi Chinodintox PTS sunt de 250 g la 100 kg sămânţă
(2,5 kg/t sămânţă grâu).
         Pentru orice preparat, timpul de tratare este de 10 - 15 minute, iar operaţia se execută
numai cu maşini speciale şi în nici un caz prin lopătare, în saci sau în coşul distribuitor al
maşinii de semănat, deoarece prin aceste metode rudimentare se reduce eficacitatea
tratamentului existând în acelaşi timp pericolul intoxicării muncitorilor. Tratamentul se
execută când seminţele au sub 15-16% umiditate şi numai cu 2 - 3 zile înainte de semănat.
Astfel, un interval mai mare între tratamente şi semănat, atrage după sine alterarea capacităţii
germinative a seminţelor.
         Pe solele unde s-au constatat în anii anteriori atac de viermi sârmă, peste 10 larve/m2,
de Zabrus sau Buha semănăturilor peste 2 larve/m2, în afara de tratarea seminţei se va efectua
un tratament general la sol cu Duplitox 3,5, în doză de 25 - 30 kg/ha, Aldrin, 20 - 25 kg/ha;
sau alte insecticide, prin încorporare în sol odată cu lucrările de pregătire a patului germinativ
pentru semănat.
         3. Epoca de semănat. La grâul de toamnă, epoca de semănat trebuie aleasă astfel
încât, plantele să intre în iarnă bine înrădăcinate, înfrăţite şi călite, pentru a putea suporta mai
uşor condiţiile nefavorabile din timpul iernii. Pentru aceasta, până la intrarea în iarnă, plantele
de grâu au nevoie să vegeteze 40 - 50 zile până la data când temperatura medie zilnică scade
sub 50C fără însă să crească vegetativ prea mult.
         În această perioadă (de la semănat până la faza de 2 - 3 fraţi, deci care include
germinarea, răsărirea şi înfrăţirea), grâul de toamnă solicită o sumă a gradelor termice de cca
450 - 5500C. Pe baza unor observaţii îndelungate, începutul epocii optime de semănat se
consideră când temperatura medie a aerului este de 13 - 150C, iar sfârşitul ei, când
temperatura scade la 8 - 90C.
         Numai în aceste condiţii, pentru a putea rezista peste iarnă la acţiunea condiţiilor
nefavorabile, grâul răsare repede şi uniform, îşi dezvoltă puternic rădăcinile embrionare, îşi
formează 2-3 fraţi, creşte normal şi acumulează mari cantităţi de zaharuri în frunze şi la
nivelul nodului de înfrăţire. Toate aceste aspecte trebuie îndeplinite până la intrarea plantelor
în iarnă (în criptovegetaţie).
         Semănatul mai timpuriu, ca şi semănatul cu întârziere nu este indicat, deoarece
determină scăderi importante de producţie. Însămânţarea prea târzie a grâului de toamnă, cu
mult peste perioada optimă, atrage după sine scăderi importante de producţie (30 - 50 kg/ha
pentru fiecare zi din cursul lunii octombrie şi 60 - 100 kg/ha pentru fiecare zi din cursul lunii
noiembrie (Bâlteanu Gh., 1989).
         Scăderile de producţie în cazul întârzierii semănatului se datoresc faptului că plantele
de grâu intră în iarnă firave, slab înrădăcinate, slab înfrăţite şi necălite. Din această cauză, un
număr mare de plante sunt distruse de ger, fenomenul de „descălţare“ este mai intens,
vegetaţia este întârziată şi expusă astfel într-o măsură mai mare secetei, atacului de rugină etc.
         Semănatul înainte de perioada optimă, are de asemenea efecte negative asupra
nivelului producţiei.
         Scăderea producţiilor de grâu în cazul semănatului mai de timpuriu se datoreşte
următoarelor cauze: plantele cresc prea mult toamna, devenind mai sensibile la iernare şi ulterior
la cădere; temperaturile mai ridicate de la începutul vegetaţiei determină formarea nodului de
înfrăţire mai aproape de suprafaţa solului, crescând astfel pericolul de pierire a plantelor din cauza


                                                 20
gerului; atacul dăunătorilor în timpul toamnei este mai accentuat; culturile sunt expuse
îmburuienării încă din toamnă; atacul de boli în toamnă cât şi în primăvară este mai accentuat.
        În legătură cu epoca de semănat a grâului de toamnă, trebuie de asemenea precizat, că
în cadrul epocii optime, semănatul trebuie să înceapă cu parcelele eliberate de
premergătoarele timpurii şi să continue cu cele pe care plantele premergătoare se recoltează
toamna. De asemenea, în toamnele secetoase, semănatul trebuie făcut mai spre sfârşitul epocii
optime, iar în toamnele reci la începutul acesteia.
        4. Desimea culturii şi cantitatea de sămânţă la hectar. Producţia de grâu este
determinată în mare măsură de desimea culturii şi mai exact de numărul de spice productive,
de numărul de boabe în spic şi de greutatea bobului.
        De măsura în care se corelează aceste elemente depinde producţia.
        Având în vedere că asupra numărului de boabe din spic şi asupra greutăţii lor nu se
poate interveni apriori, desimea/m2 (plante sau spice) constituie elementul asupra căruia se
poate acţiona prin măsuri fitotehnice, chiar de la semănat. Se consideră că un număr de
600 spice la m2 bine dezvoltate, cu o producţie medie pe spic de 1 gram, asigură o producţie
bună de grâu/ha (cca 60 q/ha).
        La desimi prea mari, plantele se etiolează, înfrăţesc slab, spicele rămân mici cu boabe
puţine şi slab dezvoltate. Plantele din lanurile prea dese devin sensibile la cădere şi la atacul
diferitelor boli (făinare, rugini, fuzarioză). În plus, o desime prea mare înseamnă o cantitate
mai mare de sămânţă, deci în ultimă instanţă o risipă nejustificată de sămânţă.
        O cantitate prea mică de sămânţă, determină semănături rare, care nu sunt capabile să
valorifice pe deplin condiţiile de mediu, se îmburuienează puternic, iar producţia scade mult.
        Desimea plantelor de grâu se stabileşte de la semănat prin numărul de boabe
germinabile/m2.
        Numărul de boabe germinabile ce se însămânţează la m2, oscilează în funcţie de soiul
cultivat, de fertilitatea naturală a solului, de condiţiile climatice, de nivelul de fertilizare şi în
general de agrotehnica aplicată.
        Se poate asigura desimea de 600 spice productive/m2, asigurând la semănat
400 - 600 boabe germinabile/m2.
        La fiecare soi, se va folosi desimea la limita inferioară sau apropiată de aceasta, când
terenul este bine pregătit pentru semănat, s-au aplicat îngrăşăminte, umiditatea din sol este
favorabilă şi semănatul se face la epoca optimă.
        Când solul este uscat, patul germinativ nu s-a pregătit bine şi semănatul se face cu
întârziere, desimea folosită va trebui să fie la limita superioară.
        Cantitatea de sămânţă la hectar se calculează pe baza numărului de
boabe germinabile la m2, de masa (greutatea) a 1000 de boabe (M.M.B.), puritatea şi
capacitatea germinativă, după formula:

                                 D / m 2 × MMB
                          Cs =                 x 100 (kg/ha),              în care:
                                      P×G

        Cs - cantitatea de sămânţă în kg necesară pentru semănat/ha;
        D/m2 - desimea (boabe germinabile) la m2;
        MMB - masa a 1000 de boabe, în grame;
        P - puritatea, în procente;
        G - capacitatea germinativă în procente.

        În general, cantitatea de sămânţă care asigură desimea optimă, oscilează în funcţie de
factorii arătaţi, între 220 - 280 kg/ha.
        5. Distanţa între rânduri. Grâul se poate semăna în rânduri simple, în rânduri


                                                 21
încrucişate şi în benzi.
         În ţara noastră grâul de toamnă se seamănă la distanţa între rânduri de 12,5 cm. În alte
ţări, distanţa între rânduri oscilează, ea fiind mai mare sau mai mică, în funcţie de
particulariţăţile soiurilor, de condiţiile de vegetaţie şi de nivelul tehnologiei aplicate.
         În Anglia, de exemplu, se foloseşte frecvent distanţa de 15 - 25 cm, în Franţa
18 - 20 cm, în Italia 14 - 20 cm etc.
         Indiferent de distanţele dintre rânduri, pretutindeni, se are în vedere realizarea desimii
culturii, a numărului de spice recoltabile la unitatea de suprafaţă - component esenţial al
producţiei - având grijă deosebită în stabilirea judicioasă a spaţiului de nutriţie individual şi
asigurându-se totdeauna o atenţie deosebită factorului lumină.
         Direcţia rândurilor de semănat, este recomandabil să fie perpendiculară pe direcţia
arăturii, în felul acesta asigurându-se îngroparea mai uniformă a seminţelor. Pe terenurile cu
pantă, spre a împiedica scurgerea apelor rezultate din ploile torenţiale şi a reduce procesul de
eroziune, semănatul trebuie executat pe curbele de nivel.
         Cu referire la orientarea rândurilor, cea mai potrivită este direcţia N - S, deoarece
plantele folosesc mai bine energia solară dimineaţa şi seara, iar în timpul zilei suferă mai
puţin de supraîncălzire. În zonele cu ierni aspre, este indicată orientarea rândurilor
perpendicular pe direcţia vântului, împiedicând în felul acesta spulberarea solului şi
descoperirea nodului de înfrăţire.
         Pentru executarea integrală a lucrărilor de îngrijire, prin folosirea mijloacelor terestre,
grâul se distruge în cea mai mare parte pe urma de trecere a acestora. Din considerentele
acestea este indicat să se lase cărări încă de la semănat, pentru accesul în parcele a maşinilor
şi utilajelor, acest sistem reprezentând numeroase avantaje, cum ar fi repartizarea uniformă a
îngrăşămintelor, a erbicidelor, insectofungicidelor, evitând în felul acesta greşelile care duc în
final la pierderi însemnate de producţie. Cărările se obţin prin închiderea tuburilor 1 - 2 - 3 ale
semănătorii, în funcţie de sistema de maşini, la al treilea parcurs în dreptul roţilor tractorului.
         Procedând în felul acesta, se realizează o diminuare a suprafeţei de cultură cu 4 - 5 %,
însă recolta de pe această suprafaţă este compensată de producţia mai mare de pe rândurile de
lângă cărări (Bâlteanu Gh., 1979).
         Grâul se seamănă cu semănătorile universale SUP-21, SUP-29, SUP-48, semănători
care există în prezent în dotare, cu viteza de semănat în medie de 5 km/h, putând fi mai mare
sau mai mică, mai mare când terenul este bine pregătit şi mai mică când terenul este bulgăros.
         7. Adâncimea de semănat depinde de natura solului, de umiditatea şi gradul de
afânare al acestuia, de asprimea iernii etc.
         Pe solurile mai grele şi umede, în zonele cu geruri mai uşoare în timpul iernii, se
seamănă la 4-5 cm. La această adâncime, grâul răsare repede, iar nodul de înfrăţire se poate
forma la adâncimea specifică soiului, de 2 - 3,5 cm.
         Pe solurile uşoare şi uscate, ca şi în zonele cu ierni aspre şi vânturi puternice, se
însămânţează mai adânc, la 6 - 8 cm, aceeaşi adâncime de semănat folosindu-se şi în cazul în
care se seamănă într-un pământ insuficient aşezat.
         Nu trebuie însă exagerat cu adâncimea de încorporare a seminţei, indiferent de factorii
enumeraţi anterior, deoarece la o adâncime prea mare de încorporare a seminţei, se reduce
capacitatea de înfrăţire şi pier în timpul iernii un număr mare de plante (Bâlteanu Gh., 1989).
         De regulă, la soiurile actuale de grâu ce se găsesc raionate în cultură în ţara noastră,
adâncimea de semănat se poate mări cu cel mult 1,5 - 2 cm peste adâncimea la care se
formează nodul de înfrăţire (Bâlteanu Gh., 1989).

       1.3.2. Lucrările de îngrijire
       După semănat şi în timpul vegetaţiei grâul de toamnă necesită lucrări de îngrijire.
Necesitatea aplicării diferitelor lucrări de îngrijire depinde de mai mulţi factori, între care o



                                                22
importanţă mai mare prezintă condiţiile climatice şi natura solului. O parte din lucrările de
îngrijire din timpul vegetaţiei pot fi înlăturate, printr-o bună pregătire a patului germinativ,
prin aplicarea raţională a îngrăşămintelor, semănatul la epoca optimă etc.
         Tăvălugitul după semănat. În zonele secetoase, în special după prăşitoarele care se
recoltează toamna, când semănatul grâului are loc obişnuit în arătură proaspătă, după semănat
trebuie să se facă tăvălugitul, pentru a pune seminţele în contact mai bine cu solul şi a
favoriza răsărirea.
         În acest scop este indicat să se folosească tăvălugul inelat, cu acţiune la suprafaţă
(Cambridge sau Croskill), care prin construcţie realizează presarea solului, dar în acelaşi timp
lasă solul uşor afânat la suprafaţă.
         Tăvălugitul grâului după semănat poate constitui o măsură pozitivă numai în cazul în
care în stratul de sol din apropierea seminţei se găseşte o cantitate de apă apropiată de
necesarul germinării (1,7-1,8 ori apa higroscopică, Bâlteanu Gh., 1989).
         Eliminarea excesului de apă. După răsărire, în timpul toamnei şi iernii, trebuie luate
măsuri de îndepărtare a apei stagnate de pe semănături prin crearea de şanţuri de scurgere sau
de puţuri absorbante. Şanţurile de scurgere sunt mai indicate să se facă toamna după semănat
şi să fie verificate la desprimăvărare, când pericolul stagnării apei este mai mare. În
depresiunile închise este necesar să se facă puţuri absorbante.
         Reţinerea zăpezii. În zonele cu zăpadă puţină şi vânturi puternice care o spulberă sunt
necesare măsuri de reţinerea zăpezii pe semănături.
         Reţinerea zăpezii pe semănături asigură o mai bună iernare a plantelor şi sporirea
rezervei de apă din sol. Se pot folosi în acest scop parazăpezi din tulpini de porumb, floarea-
soarelui, baloturi de paie, garduri de scândură, precum şi parazăpezile de tip C.F.R.
         Prin reţinerea zăpezii pe semănături, la S.C.A. Mărculeşti s-au obţinut în unii ani
sporuri de recoltă de până la 48% (Matei I., 1974).
         Reţinerea zăpezii este necesară şi pe semănăturile făcute pe terenurile în pantă, sporind
astfel rezerva de apă din sol, prin efectuarea de diguleţe din zăpadă sau prin tăvălugitul
zăpezii.
         Controlul semănăturilor de grâu înainte de ieşirea din iarnă. În timpul iernării,
după gerurile mai puternice şi mai ales spre sfârşitul iernii, este necesar să se facă controlul
semănăturilor, prin care se stabileşte starea culturii şi măsurile ce trebuie luate la nevoie.
         La sfârşitul iernii - începutul primăverii, se aplică dozele de îngrăşăminte cu azot
lăsate prin fracţionarea dozei totale pentru primăvară şi doze suplimentare când cultura
grâului a ieşit din iarnă slăbită, dezrădăcinată, sau când ploile abundente din timpul toamnei şi
iernii au spălat azotul la adâncimi mari, în afara zonei de acţiune a rădăcinilor.
         Dozele de îngrăşăminte cu azot suplimentare se stabilesc în funcţie de măsura în care
cultura a suferit în timpul iernii, de precipitaţiile căzute, de soi etc.
         Se pot folosi în acest scop toate tipurile de îngrăşăminte cu azot care se fabrică la noi
în ţară (azotat de amoniu, sulfat de amoniu, uree, nitrocalcar, îngrăşăminte foliare).
         Dezrădăcinarea (descălţarea). Când din cauza îngheţului şi dezgheţului repetat, mai
ales de la sfârşitul iernii, cultura de grâu se prezintă în primăvară dezrădăcinată, trebuie să se
facă tăvălugitul semănăturii imediat ce se poate intra pe teren pentru a pune rădăcinile
plantelor şi nodul de înfrăţire în contact cu solul umed, favorizând astfel formarea de noi
rădăcini şi în consecinţă refacerea plantelor. În acest scop se foloseşte tăvălugul neted.
         Dezrădăcinarea plantelor trebuie în primul rând prevenită prin semănatul la epoca
optimă, într-o arătură aşezată şi mai adânc.
         Grăparea. Semănăturile de grâu de toamnă, la care în primăvară terenul prezintă
crustă, se grăpează. Prin grăpare se sparge crusta solului, se reduce evaporarea apei, se distrug
buruienile mici etc.
         În funcţie de grosimea şi tăria crustei se pot folosi, grapa cu colţi reglabili cu dinţii


                                               23
înapoi, grapa stelată sau grapa rotativă cu poziţia dinţilor înapoi.
         Nu se grăpează semănăturile de grâu dezrădăcinate, ieşite slabe din iarnă şi
semănăturile de pe terenurile uşoare, nisipoase etc.
         Combaterea buruienilor. Numărul cel mai mare de specii de buruieni din culturile de
grâu este dat de dicotiledonate, anuale şi perene (peste 40) şi monocotiledonate (aproximativ
10).
         Prezenţa acestora, fără luarea măsurilor de combatere, pot produce pagube cuprinse
între 60-80%.
         Dintre dicotiledonate, deosebit de dăunătoare sunt următoarele specii: Cirsium
arvense, Matricaria inodora, Papaver rhoeas, Sinapis arvensis, Argostemma githago,
Convolvulus arvensis, Vicia sp. etc.
         Dintre monocotiledonate, 2 specii sunt deosebit de dăunătoare, Apera spica venti
(iarba vântului) şi Avena fatua (odosul).
         Combaterea buruienilor din culturile de grâu cu ajutorul erbicidelor are în prezent o
largă răspândire. Se pot folosi erbicide simple şi combinate.
         Cele mai bune rezultate se obţin cu erbicidele combinate, care au un spectru de acţiune
mult mai larg.
         Cele mai utilizate în acest scop în ţara noastră sunt erbicidele pe bază de 2,4 D
(DMA-sarea de dimetil amină a acidului 2,4 D) şi cele pe bază de MCPA în special Dikotex,
Agroxone etc.
         Cantitatea de erbicid folosită este de 0,5-0,8 kg/ha; (1,5-2,6 litri sare DMA) la 2,4 D,
iar dozele de MCPA oscilează între 0,8-1,6 kg/ha; (2,0-4,1 litri Dikotex 40%), în funcţie de
natura şi vârsta buruienilor şi gradul de îmburuienare.
         Sunt distruse foarte bine buruienile crucifere, precum şi loboda, măzărichea, ştirul,
pălămida, susaiul, volbura, albăstriţa şi altele.
         Eficacitatea acestor erbicide este ridicată când la administrare se înregistrează o
temperatură a aerului de cel puţin 15oC. Buruienile au cea mai mare sensibilitate la aceste
erbicide în faza de rozetă.
         Erbicidele 2,4 D şi MCPA se pot administra fără să fie afectat grâul, până la începutul
formării celui de-al doilea internod.
         Cu rezultate foarte bune în combaterea buruienilor din cultura grâului şi foarte mult
folosit în ţara noastră este Icedinul, erbicid combinat, pe bază de 2,4 D şi dicamba (28% 2,4 D
+ 3,5% dicamba – Icedin simplu şi 29% 2,4 D + 5% dicamba – Icedin forte).
         Are spectrul de acţiune mult mai larg faţă de erbicidele pe bază de 2,4 D. Combate şi
buruienile rezistente la 2,4 D cum sunt: Matricaria chamomilla, Matricaria inodora,
Agrostema githago, Polygonum sp. etc.
         Doza optimă de Icedin simplu este de 3,0-3,5 litri/ha şi cea de Icedin forte 1,5-2 l/ha,
în funcţie de gradul de infestare cu buruieni.
         Icedinul se poate administra şi când temperatura aerului este mai scăzută, de 8-10 oC,
până la formarea primului internod.
         Pentru combaterea buruienilor rezistente la 2,4 D, alături de Icedin, se pot folosi şi
erbicide pe bază de tribensulfuron metil (Granstar 0,020-0,025 l/ha), triasulfuron + 2,4 D
(Longran 75WG + SDMA, 0,015l + 1,5 l/ha) sau clorosulfuron (Glean, 0,015-0,020 kg/ha;).
         De asemenea, se pot folosi Satis 18WP 200 g/ha, Grodyl 30-40 g/ha, Lontrel 418 C 4-
5 l/ha, Logran D 1,5 kg/ha;, Oltisan 1 l/ha, etc. toate administrate ca şi Icedinul.
         În cazul erbicidului Glean, care are o persistenţă îndelungată în sol, după grâu trebuie
să nu urmeze în rotaţie plante sensibile la acest erbicid (sfecla de zahăr sau furajeră, floarea-
soarelui). Aplicarea se face când buruienile sunt în faza de rozetă, plantele de cultură de la
faza de înfrăţire şi până la începutul formării primului internod, iar temperatura aerului este de




                                               24
10-12 oC cu tendinţă de creştere. Erbicidul Glean se poate aplica şi preemergent (pre sau post
semănat).
          Alte erbicide precum erbicidele sulfonilureice Comod 750 WP– (15-20) g/ha,
Dacsulfuron 750 WP – (15-20) g/ha, Sansulfuron 75 WP – (15-20) g/ha, Rival 75 PU , Rival
75 PS – (15-20) g/ha, Suclin 75 WG – (15-20) g/ha, Peak 75 WG 20 g/ha, Arkan 75 WG –
(20-40) g/ha se pot aplica chiar până în faza de burduf a grâului.
          Pentru combaterea lui Apera spica venti (iarba vântului) se pot folosi Igran 50 WP
(terbutrin 50%) în doză de 3,0-4,0 kg/ha; produs comercial, Granarg (terbutrin 50%)
3,0-4,0 kg/ha; aplicate fie toamna, imediat după semănat sau după răsărit, fie primăvara în
faza de 1-3 frunze ale buruienii.
          Aplicate înainte de semănat şi încorporate în sol, se pot folosi Avadex-BW, sau Trialat
40 EC, 3-5 kg/ha;, iar primăvara, când buruiana are 2-4 frunze, se pot face tratamente cu
erbicide pe bază de tralkoxydim (Grasp-CE, 2-2,5 l/ha), fenoxapropetil (Puma-S,
0,8-1,0 l/ha), diclofometil (Iloxan-CE, 2,5 l/ha).
          Odosul (Avena fatua), tot monocotiledonată, aduce însemnate pagube în cultura
grâului dacă nu se combate. Se folosesc ca erbicide „antiodos“: Avadex BWEC (400 g/l
triallate), 5,0-6,0 l/ha; Avadex BW 10G (10% triallate), 20-25 g/ha.
          Ele se administrează înainte sau după semănat, încorporându-se imediat în sol,
superficial, cu grapa cu colţi reglabili.
          Tot pentru combaterea acestor buruieni monocotiledonate se pot folosi Puma S (75 g/l
fenoxapropetil), 0,8-1 l/ha sau Grasp (100 g/l tralkoxidim), 2-2,5 l/ha, care se vor administra
primăvara când buruienile se găsesc în faza de rozetă iar grâul nu a format primul internod.
          Erbicidul Puma Super se va aplica separat de erbicidele anticotiledonate pe bază de
dicamba deoarece nu este compatibil cu acesta. El se poate aplica asociat cu erbicidele Glean
şi Grodyl.a
          Alt erbicid folosit împotriva odosului este Illoxan EC 36 (360 g/l diclofos-methyl),
3,0 kg/ha;.
          Se administrează primăvara când plantele de odos sunt în faza de 2-4 frunze.
Administrat ulterior eficacitatea erbicidului se reduce.
          Tot pentru combaterea odosului se pot folosi Avenge, Malaven, Suffix, în faza de 2
-3 frunze până la faza de burduf. Se aplică primăvara, când plantele de grâu sunt înfrăţite până
la formarea internodului al doilea.
          Se mai pot folosi erbicidele Isoflo 500 SC – (3-5) l/ha, Isoron 500 SC– (3-5) l/ha,
Izoguard 500 SC 5 l/ha, aplicate postemergent pentru combaterea lui Apera spica venti (iarba
vântului), Tolurex 50 SC – (2-3) l/ha, preemergent pentru combaterea lui Apera spica venti
(iarba vântului) şi Avena fatua (odos), Sekator – (0,2-0,3) l/ha, postemergent pentru
combaterea buruienilor dicotiledonate şi parţial monodicotiledonate.
          Împotriva speciilor Galium aparine şi Galeopsis tetrahit,până în faza de două
intenoduri ale grâului şi la 15-20 cm înălţime a plantei de Galium se pot folosi erbicidele
Cerlit 0,8 l/ha şi Tomigan 250 EC 0,8l/ha, postemergent, acestea combătând şi alte buruieni
dicotiledonate şi perene, inclusiv Convolvulus, Stellaria, Capsella, Viola etc.
          Când în cultura de grâu avem o cultură ascunsă de trifoi, buruienile din grâu se combat
cu Aretit 40 WP (dinoseb acetat 40%), 5,6-6,0 kg/ha; Basagran (bentazon 480 g/l),
2,0-4,0 l/ha; Acetatin (dinoseb acetat 36 g/l), 5,0-6,0 l/ha etc.
          În această situaţie, se interzice folosirea icedinului sau a altor erbicide pentru a
combate dicotiledonatele, datorită sensibilităţii deosebite a trifoiului faţă de aceste erbicide
indiferent dacă este răsărit sau nu (Bâlteanu Gh., 1989).
          Combaterea bolilor. Principalele boli care aduc pagube însemnate producţiei de grâu
sunt: făinarea – Erysiphe graminis, fuzarioza – Fusarium graminearum, septorioza – Septoria
tritici; îngenunchierea tulpinilor – Ophiobolus graminis; rugina brună – Puccinia tritici etc.


                                               25
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii

Contenu connexe

Tendances

Floarea alcatuire si functii
Floarea alcatuire si functiiFloarea alcatuire si functii
Floarea alcatuire si functiiNicol Statescu
 
Prezentare ppt - Sistemul respirator
Prezentare ppt - Sistemul respiratorPrezentare ppt - Sistemul respirator
Prezentare ppt - Sistemul respiratorSimonne Chirilă
 
Teme licenta agronomie
Teme licenta agronomieTeme licenta agronomie
Teme licenta agronomieTopProiecte
 
Alcatuirea unei plante
Alcatuirea unei planteAlcatuirea unei plante
Alcatuirea unei planteadrianalucescu
 
Realismul in arta vizuala si pictori realisti
Realismul in arta vizuala si pictori realistiRealismul in arta vizuala si pictori realisti
Realismul in arta vizuala si pictori realistimihaela82
 
Plantele medicinale
Plantele medicinalePlantele medicinale
Plantele medicinaleoanamuresan
 
Entorse,luxatii, fracturi
Entorse,luxatii, fracturiEntorse,luxatii, fracturi
Entorse,luxatii, fracturiNegotei Elena
 
Studiu De Caz Romana 4 Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista
Studiu De Caz Romana 4 Rolul Literaturii  In Perioada PasoptistaStudiu De Caz Romana 4 Rolul Literaturii  In Perioada Pasoptista
Studiu De Caz Romana 4 Rolul Literaturii In Perioada PasoptistaAngesha
 
Curs tehnologii de cultivare plante medicinale
Curs tehnologii de cultivare plante medicinaleCurs tehnologii de cultivare plante medicinale
Curs tehnologii de cultivare plante medicinaleUn George
 
Rolul literaturii in perioada pasoptista
Rolul literaturii in perioada pasoptistaRolul literaturii in perioada pasoptista
Rolul literaturii in perioada pasoptistarusuis
 
Basarabia în viaţa politică a româniei
Basarabia în viaţa politică a românieiBasarabia în viaţa politică a româniei
Basarabia în viaţa politică a românieianatmd
 

Tendances (20)

Fitotehnie222
Fitotehnie222Fitotehnie222
Fitotehnie222
 
Floarea alcatuire si functii
Floarea alcatuire si functiiFloarea alcatuire si functii
Floarea alcatuire si functii
 
Razboiul rece
Razboiul receRazboiul rece
Razboiul rece
 
Prezentare ppt - Sistemul respirator
Prezentare ppt - Sistemul respiratorPrezentare ppt - Sistemul respirator
Prezentare ppt - Sistemul respirator
 
Eugen Doga
Eugen DogaEugen Doga
Eugen Doga
 
Teme licenta agronomie
Teme licenta agronomieTeme licenta agronomie
Teme licenta agronomie
 
Sangele
SangeleSangele
Sangele
 
Alcatuirea unei plante
Alcatuirea unei planteAlcatuirea unei plante
Alcatuirea unei plante
 
Realismul in arta vizuala si pictori realisti
Realismul in arta vizuala si pictori realistiRealismul in arta vizuala si pictori realisti
Realismul in arta vizuala si pictori realisti
 
Logica
LogicaLogica
Logica
 
Plantele medicinale
Plantele medicinalePlantele medicinale
Plantele medicinale
 
Entorse,luxatii, fracturi
Entorse,luxatii, fracturiEntorse,luxatii, fracturi
Entorse,luxatii, fracturi
 
Ppt fructul
Ppt fructulPpt fructul
Ppt fructul
 
Studiu De Caz Romana 4 Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista
Studiu De Caz Romana 4 Rolul Literaturii  In Perioada PasoptistaStudiu De Caz Romana 4 Rolul Literaturii  In Perioada Pasoptista
Studiu De Caz Romana 4 Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista
 
Curs tehnologii de cultivare plante medicinale
Curs tehnologii de cultivare plante medicinaleCurs tehnologii de cultivare plante medicinale
Curs tehnologii de cultivare plante medicinale
 
Rolul literaturii in perioada pasoptista
Rolul literaturii in perioada pasoptistaRolul literaturii in perioada pasoptista
Rolul literaturii in perioada pasoptista
 
Romania in primul_razboi_mondial
Romania in primul_razboi_mondialRomania in primul_razboi_mondial
Romania in primul_razboi_mondial
 
Moldova independentă
Moldova independentăMoldova independentă
Moldova independentă
 
Basarabia în viaţa politică a româniei
Basarabia în viaţa politică a românieiBasarabia în viaţa politică a româniei
Basarabia în viaţa politică a româniei
 
Dmitric Ecaterina - Lecturi profesionale
Dmitric Ecaterina - Lecturi profesionaleDmitric Ecaterina - Lecturi profesionale
Dmitric Ecaterina - Lecturi profesionale
 

En vedette

En vedette (7)

Curs tpcpa
Curs tpcpaCurs tpcpa
Curs tpcpa
 
Mihai
MihaiMihai
Mihai
 
Cerealele
CerealeleCerealele
Cerealele
 
Evaluarea formarii-recoltei soia
Evaluarea formarii-recoltei soiaEvaluarea formarii-recoltei soia
Evaluarea formarii-recoltei soia
 
Agricultura generala
Agricultura generalaAgricultura generala
Agricultura generala
 
Sfecla
SfeclaSfecla
Sfecla
 
Curs floricultura
Curs floriculturaCurs floricultura
Curs floricultura
 

Fitotehnie i+ii

  • 1. PROF.UNIV.DR. ŞTEFAN MARIN FITOTEHNIE I - II MANUAL UNIVERSITAR pentru învăţământul la distanţă CRAIOVA 2011
  • 2. CUPRINS TEMA NR.1. GRÂUL ……………………………………………….................…...... 4 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 4 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 10 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 18 Rezumatul temei………………………………………………………….. 30 TEMA NR.II. ORZUL……………………………………………….................…...... 31 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 31 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 36 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 38 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 42 TEMA NR.III. SECARA ………………………………………….................…......... 43 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....…………………………. 43 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 47 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 49 Rezumatul temei …………………………………………………………. 62 TEMA NR.IV. OREZUL …………………………………………….................…...... 53 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 53 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 58 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 63 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 70 TEMA NR.V. PORUMBUL ……………………………………………..................... 73 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 73 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 84 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 97 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 110 TEST RECAPITULATIV I…………………...…....................................................... 111 TEMA NR.VI. MAZĂRE ………..………………………………….................…...... 115 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 115 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 118 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 121 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 125 TEMA NR.VII. FASOLEA ………………………………………….................…...... 126 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 126 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 131 2
  • 3. 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii … 134 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 140 TEMA NR.VIII. SOIA……………………………………………….................…...... 141 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 141 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 152 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 158 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 165 TEMA NR. IX. NĂUT……………………………………………….................…...... 166 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 166 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 168 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 170 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 173 TEMA NR. X. ARAHIDE ………………………………………….................…....... 174 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 174 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 176 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 178 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 180 TEST RECAPITULATIV II.......................................................................................... 181 BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................. 186 3
  • 4. Tema nr. 1 GRÂUL Unităţi de învăţare:  Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare;  Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului;  Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii. Obiectivele temei: - trecerea în revistă şi fixarea principalelor aspecte ce ţin de importanţa culturii acestei specii fitotehnice care este grâul, suprafeţele cultivate, compoziţia chimică şi respectiv cerinţele faţă de climă şi sol coroborat cu zonarea pe zone de favorabilitate; - fixarea elementelor tehnologice ce ţin de rotaţia culturii (plante foarte bune premergătoare, bune premergătoare, şi mai puţin favorabile), fertilizarea (principii generale, particularizări, consum specific, doze de îngrăşăminte, mod de aplicare, epocă de aplicare, tipuri de îngrăşăminte) şi lucrările solului; - fixarea aspectelor mai importante ce ţin de verigile tehnologice sămânţă şi semănat (tratamente la sămânţă cu fungicide, insecticide, doze, mod de efectuare, epocă de semănat, cantitate de sămânţă folosită pentru semănat la ha, desime etc.), lucrări de îngrijire, recoltare-producţii. Timpul alocat temei: 6 ore Bibliografie recomandată: 1. Bâlteanu Gh., Bârnaure V., 1989 - Fitotehnie, vol.I, Editura Ceres,Bucureşti 2. Ceapoiu N. şi colab., 1984 - Grâul, Editura Academiei Române, Bucureşti 3. Muntean L., Borcean I., Axinte M.,Roman Ghe., 1995 - Fitotehnie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 4. Ştefan Marin, 2009 - Fitotehnie - Cerealele, Editura Universitaria, Craiova. 1.1. Importanţa; Răspândire; Suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare. 1.1.1. Importanţă Grâul este una din cele mai vechi plante de cultură, fiind cultivată de om în Orientul Mijlociu cu circa 10 - 12 mii de ani î.e.n. În ţara noastră, cultura grâului datează de peste 2500 ani, martore în acest sens fiind inscripţiile de pe monedele vechilor cetăţi de pe malul Mării Negre (Tomis, Kallatys). De exemplu, monedele cetăţii Tomis (Constanţa), purtau pe o parte chipul zeiţei Demeter, zeiţa agriculturii, iar pe cealaltă parte, spice de grâu. Aşadar, din cele mai vechi timpuri, grâul a fost folosit mai mult decât oricare altă plantă în alimentaţia oamenilor şi a rămas nedespărţit de omul civilizat de-a lungul întregii istorii. Grâul este cereala cea mai importantă, ca urmare a întrebuinţărilor pe care le primeşte. Principala întrebuinţare o are grâul în fabricarea pâinii, alimentul de bază a peste jumătate din populaţia globului. Pâinea de grâu este foarte valoroasă, datorită conţinutului ridicat de proteine şi digestibilităţii mari pe care o are, fiind mai gustoasă decât cea obţinută din alte cereale. 4
  • 5. Grâul se utilizează în hrana oamenilor şi sub formă de paste făinoase, macaroane, spaghete, fidea, tăiţei etc., al căror consum se măreşte în întreaga lume pe an ce trece. Cele mai bune paste făinoase se obţin din grâul durum, a cărui suprafaţă cultivată pe plan mondial este în creştere. Tărâţele care rezultă de la măcinarea grâului, constituie un nutreţ concentrat foarte valoros pentru animale, fiind bogate în proteine, grăsimi şi substanţe minerale. Cultura grâului poate fi complet mecanizată, fapt ce asigură obţinerea unor producţii ieftine. Grâul este o excelentă plantă premergătoare pentru culturile de primăvară, deoarece părăseşte terenul devreme (prima parte a verii) lăsând în acest fel timp pentru executarea lucrărilor de vară. De asemenea, grâul este o bună plantă protectoare pe terenurile în pantă, având un grad de acoperire a solului de 50 - 75 %. 1.1.2. Răspândire. Suprafeţe cultivate Ca urmare a importanţei pe care o prezintă, grâul se cultivă pe toate continentele, în peste 50 de ţări. Cultura lui este extinsă până la 66o latitudine nordică şi 45o latitudine sudică (Bâlteanu Gh., 1991). După datele furnizate de FAO, la nivelul anului 2007, suprafaţa cultivată cu grâu pe glob a fost de 208,765 milioane hectare, suprafeţele semănate şi producţiile medii pe ha pe zone geografice fiind cele înscrise în tabelul 1. Ţări mari exportatoare de grâu sunt: S.U.A. (29,0 mil tone), Canada (14,4 mil tone), Franţa (12,2 mil tone), Australia (16,0 mil tone), Argentina (8,7 mil tone). În ţara noastră, suprafaţa cultivată cu grâu a avut fluctuaţii, la nivelul anului 2007 gǎsindu-se cultivate cu grâu 2295,9 mii ha, din care 2227,3 mii ha în sector privat. 1.1.3. Compoziţia chimică În compoziţia boabelor de grâu predomină în cea mai mare parte substanţele extractive neazotate, substanţele proteice şi apa, într-un procent mai mic găsindu-se substanţele grase, substanţele minerale, vitaminele, enzimele şi alte substanţe . Substanţele extractive neazotate reprezintă componentul principal al boabelor de grâu, conţinutul lor fiind cuprins între 63 - 75,5 % din greutatea bobului de grâu. Acestea sunt compuse din amidon (peste 90 %) şi din cantităţi mici de zahăr şi dextrine (2,7 % şi respectiv 2,3 %). Substanţele extractive neazotate ocupă partea centrală a boabelor. Substanţele proteice reprezintă din punct de vedere al valorii nutritive şi al însuşirilor de panificaţie componentul cel mai important al boabelor de grâu. Ele se găsesc în boabele de grâu într-o proporţie de 12 - 16 % şi sunt dispuse mai mult spre periferia boabelor. De aceea făina integrală este mai bogată în substanţe proteice decât făina albă. Cantitatea de proteine din boabele de grâu variază în funcţie de specie, soi, factorii de mediu şi măsurile agrotehnice. Marea majoritate a soiurilor de grâu comune din colecţia mondială, conţin în boabele lor între 12 - 16 % substanţe proteice (Bâlteanu Gh., 1989). Condiţiile de mediu şi măsurile agrotehnice influenţează în măsură importantă conţinutul boabelor de grâu în substanţe proteice. În zonele secetoase conţinutul de proteine din grâu este mai mare decât în zonele umede şi mai răcoroase. Aceasta se explică prin faptul că în zonele secetoase, durata depunerii amidonului în boabe se scurtează prin uscarea mai de timpuriu a plantelor din cauza secetei şi căldurilor care intervin. Aşa de exemplu, grânele din sud-estul Europei au un conţinut în substanţe proteice care depăşeşte de multe ori 15 %. În schimb, în condiţiile unui climat mai umed şi mai răcoros, perioada de formare a boabelor este mai lungă, ceea ce favorizează acumularea unei cantităţi mai mari de amidon 5
  • 6. (grânele din Europa occidentală, Anglia, Franţa, Suedia, conţin numai 9 - 12 % substanţe proteice). O influenţă mai mare asupra conţinutului de proteine din boabe o au îngrăşămintele. Îngrăşămintele cu azot sporesc cantitatea de proteine, iar cele cu fosfor aplicate singure o reduc. În acelaşi sens este influenţat conţinutul de proteine al boabelor de grâu şi de bogăţia solului în azot. Pe cernoziomuri, care sunt soluri fertile, bogate în nitraţi, grâul acumulează cantităţi mai mari de proteine decât pe alte soluri mai puţin fertile. Aplicarea mai târzie a azotului în primăvară, în perioada de diferenţiere a organelor de reproducere şi de formare a bobului, sporeşte conţinutul de proteine în boabe. Plantele premergătoare influenţează de asemenea conţinutul de proteine din boabe. Cele care îmbogăţesc terenul în azot, cum sunt leguminoasele, sporesc procentul de proteine, iar cele care îl sărăcesc, îl reduc. În condiţiile de irigare, procentul de proteine al boabelor de grâu este mai scăzut. De aceea, pentru asigurarea şi în aceste condiţii a unui conţinut ridicat de proteine în boabele de grâu, trebuie aplicate cantităţi mai mari de îngrăşăminte cu azot şi în timpul vegetaţiei. Cantitatea de gluten este influenţată de condiţiile climatice şi conţinutul de azot din sol, iar calitatea glutenului depinde de soi. Astfel, soiurile de grâu durum deşi sunt mai bogate în gluten, acestea fiind de calitate mai slabă, sunt inferioare în ceea ce priveşte însuşirile de panificaţie ale grânelor comune. În schimb, grânele durum formează un aluat de calitate superioară pentru pastele făinoase. Un gluten de calitate trebuie să aibă elasticitate, extensibilitate şi tenacitate. Un asemenea gluten reţine bioxidul de carbon, aluatul se formează şi creşte. Substanţele grase (lipidele), se găsesc în boabele de grâu în cantităţi reduse, de cca. 2%, cea mai mare parte din acestea găsindu-se în embrion şi stratul aleuronic. Grăsimile formate în special din acizii oleic şi linoleic, reprezintă un ulei uşor oxidabil, care râncezeşte uşor, putând altera astfel calităţile organoleptice ale făinurilor. Celuloza se află de asemenea în cantităţi reduse în boabele de grâu şi anume, în proporţie de 1,9 - 2,5 %, proporţia cea mai mare fiind localizată spre periferia boabelor (pericarp, tegumentul seminal). Substanţele minerale se află în boabele de grâu într-o proporţie de 1,5 - 2,0 % şi se găsesc în cantităţi mai mari spre periferia boabelor. De aceea, făina integrală conţine o cantitate mai mare de substanţe minerale. În cenuşa boabelor de grâu se găseşte fosfor, potasiu, magneziu şi în cantităţi reduse calciu, clor, sodiu etc. Vitaminele. Boabele de grâu mai conţin cantităţi importante de vitamine, între care: B 1 (0,5-0,8 mg/100 g), B 2 (0,2-0,4 mg/100 g), B 6 (3-6 mg/100 g), PP (2-5 mg/100 g), E (4-7 mg/100 g), vitamina K (K 1 , K2 , K3 ) şi vitamina H. Boabele de grâu sunt sărace în vitamina A şi nu conţin vitaminele C şi D. Toate aceste vitamine se găsesc în cantităţi mai mari spre periferia boabelor. Conţinutul în apă al boabelor de grâu este de 13 - 14 %. 1.1.4. Cerinţe fată de climă şi sol Grâul are o arie de răspândire foarte largă pe glob, fiind cultivat de la 450 latitudine sudică (în Argentina) până la 670 latitudine nordică (în Norvegia). Aria cea mai largă de cultură a grâului se află în zona temperată, unde întâlneşte condiţiile de mediu cele mai favorabile. Altitudinea până la care se cultivă grâul, este mare în zona ecuatorială, unde poate ajunge până la 4000 m (în Peru) şi mică în zona temperată (în Europa centrală atinge rareori altitudinea de 500 m). La noi în ţară, în Munţii Apuseni, ajunge până la altitudinea de 1400 m. 6
  • 7. Grâul cere un climat moderat de cald şi umed (cu ierni nu prea friguroase şi veri nu prea călduroase şi cu ploi moderate în timpul toamnei şi mai frecvente primăvara şi la începutul verii). El suportă însă condiţii climatice foarte variate, atât în ceea ce priveşte temperatura, cât şi umiditatea, datorită numeroaselor specii şi soiuri existente în cultură. Perioada de vegetaţie în condiţiile ţării noastre este de 250 - 280 zile pentru grâul de toamnă şi de 90 - 120 zile pentru grâul de primăvară. Temperatura minimă de încolţire a grâului este de 1 - 30, însă la temperaturi mai ridicate el încolţeşte şi răsare mai repede. Astfel, la o temperatură de 14 - 170C şi la o umiditate suficientă în sol, grâul răsare în 7 - 9 zile. Temperaturile mai scăzute şi umiditatea mai redusă în sol întârzie răsărirea. După răsărire, pentru ca grâul să crească bine, să înfrăţească şi să se călească până la venirea iernii, are nevoie de zile însorite, cu temperaturi moderate şi cu nopţi răcoroase. Înfrăţirea începe la circa 2 săptămâni de la răsărire şi se poate continua până la venirea iernii. Numai în condiţii excepţionale ea se continuă şi în primăvară. Înfrăţirea se petrece în condiţii normale la temperaturi de 8 - 120C. Temperaturile mai ridicate, ca şi cele mai scăzute, sunt nefavorabile. Cele mai mari de 120C favorizează o creştere vegetativă viguroasă şi formarea nodului de înfrăţire aproape de suprafaţă, care slăbesc rezistenţa la ger, iar cele mai scăzute de 80C încetinesc ritmul de înfrăţire. Spre sfârşitul toamnei, când temperatura scade mai mult, creşterea plantelor se reduce şi are loc un proces de „călire“ a plantelor de grâu. Călirea plantelor de grâu constă în acumularea în frunze şi în nodul de înfrăţire a unor cantităţi sporite de zaharuri şi de proteine, ceea ce asigură o creştere a rezistenţei acestora la gerurile din timpul iernii. În prima fază, temperaturile mai ridicate şi lumina intensă din timpul zilei favorizează sinteza zaharurilor, iar temperaturile scăzute din timpul nopţii (între 0 şi +60C) reduc respiraţia, şi deci consumul de zaharuri în plante. În a doua fază, când temperatura scade sub 00C (până la -100C), are loc un proces de deshidratare, ca urmare a transpiraţiei mai intense decât absorbţia apei din sol şi a îngheţării unei părţi din apa liberă în spaţiile intercelulare, precum şi de sporire a conţinutului de coloizi hidrofili din plante. Călirea asigură în felul acesta o rezistenţă sporită plantelor la ger. Rezistenţa la ger este cu atât mai mare cu cât la intrarea în iarnă plantele conţin o cantitate mai mare de zaharuri şi de substanţe proteice şi o cantitate mai mică de apă. Plantele care au parcurs în condiţii optime procesul de călire, pot suporta temperaturi până la -220C, -230C fără zăpadă. Acoperite însă cu zăpadă, grâul suportă temperaturi şi mai scăzute. Rezistenţa la ger a grâului depinde de soi. Se cunosc soiuri cu o rezistenţă la ger mai mare şi soiuri cu o rezistenţă la ger mai scăzută. Rezistenţa la ger mai depinde de epoca de semănat, de condiţiile climatice din perioada de la semănat şi până la intrarea în iarnă, de îngrăşămintele folosite şi de grosimea stratului de zăpadă. Rezistă astfel mai bine la ger o cultură de grâu, dacă semănatul s-a făcut la epoca optimă, condiţiile climatice au favorizat răsărirea, înfrăţirea şi călirea plantelor, s-au aplicat îngrăşăminte şi s-a reţinut zăpada pe semănături. Zăpada constituie un izolator faţă de temperaturile scăzute. Aşa de exemplu, sub un strat de zăpadă gros de 23 cm, temperatura a fost de -12,60C, faţă de -31,30C în aer. Pagube mai provoacă grâului gerurile venite brusc, înainte ca plantele să fi parcurs procesul de călire. Primăvara, când temperaturile depăşesc +50C, grâul începe să crească, până la împăiere fiind favorabile temperaturile de 8 - 100C. Pentru perioada de împăiere (formarea paiului) sunt necesare temperaturi de 14 - 180C. Temperaturile mai ridicate determină o creştere accelerată a paiului, însă ţesuturile mecanice se dezvoltă slab şi rezistenţa la cădere se micșorează. Pentru înspicare sunt necesare temperaturi de 16-180C, iar pentru înflorire şi fecundare sunt necesare temperaturi de 7
  • 8. 18 - 200C. În timpul formării boabelor, temperatura de 200C este optimă pentru acumularea substanţelor de rezervă şi pentru maturizarea treptată a boabelor. Umiditatea. Sub aspect al umidităţii grâul se cultivă în regiuni foarte diferite, întâlnindu-se culturi de grâu în zone cu 2.500 mm precipitaţii anuale, dar şi în zone cu 200 mm. Peste 75 % din suprafaţa mondială cultivată cu grâu se extinde în regiuni cu precipitaţii anuale cuprinse între 370 şi 875 mm ( Bâlteanu Gh., 1989). Aceste cerinţe ale grâului faţă de umiditate sunt diferite în timpul vegetaţiei. Astfel, în perioada după semănat şi până la intrarea în iarnă, grâul are nevoie de precipitaţii moderate, care să asigure încolţirea, răsărirea şi înfrăţirea. În toamnele cu secete accentuate fapt care obligă însămânţarea în teren uscat, grâul răsare numai după o ploaie, iar dacă seceta se prelungeşte, răsăritul poate avea loc în timpul iernii sau chiar primăvara timpuriu. În această fază, răsăritul se petrece în condiţii optime la umiditatea solului de 70 – 80 % din capacitatea capilară pentru apă. Primăvara, grâul are nevoie de ploi moderate, până în perioada coacerii. La începutul primăverii, el foloseşte foarte bine apa acumulată în sol în timpul iernii. În perioada formării paiului, insuficienţa apei îl scurtează, iar excesul de umiditate favorizează atacul bolilor. În perioada de alungire a paiului-înspicare, consumul mediu zilnic de apă atinge 4 - 4,5 mm. În această perioadă, plantele au cea mai mare suprafaţă de asimilaţie şi înregistrează cea mai mare producţie de substanţă uscată. În perioada de fecundare şi umplere a boabelor, grâul are de asemenea cerinţe ridicate faţă de umiditate. Insuficienţa apei în sol, însoţită şi de secetă atmosferică şi temperaturi ridicate în timpul umplerii boabelor, duce la şiştăvirea acestora. Datorită şiştăvirii boabelor, recolta poate scădea în astfel de ani cu 20 - 40 %. În schimb, ploile prea multe în această perioadă favorizează căderea, atacul bolilor şi scad calitatea recoltei. Solul. Faţă de sol, grâul este mai pretenţios decât celelalte cereale păioase. Pentru grâu sunt indicate solurile profunde şi permeabile, în care rădăcinile sale să pătrundă cu uşurinţă şi unde nu bălteşte apa. Solurile lutoase şi luto-argiloase, cu o bună capacitate pentru apă, sunt foarte potrivite pentru cultura grâului. Sunt foarte indicate pentru grâu solurile cu fertilitate ridicată, capabile să aprovizioneze bine plantele cu substanţe nutritive, al căror sistem radicular nu este deosebit de dezvoltat şi de activ. Din acest punct de vedere, tipurile de sol cele mai indicate pentru cultura grâului sunt solurile brune-deschise de stepă, cernoziomurile, solurile brun-roşcate, solurile aluvionare de luncă, pe care datorită însuşirilor lor fizice şi chimice foarte favorabile, acestea dau producţii mari şi de calitate superioară. Sunt puţin favorabile pentru grâu solurile nisipoase, nisipurile, solurile sărăturoase şi cele puternic acide. Pe solurile prea acide sau prea alcaline, plantele de grâu se dezvoltă slab şi dau producţii mici. Cel mai potrivit pH se încadrează în limitele 6 - 7,7 (Bâlteanu Gh., 1989). Solurile podzolice, dacă primesc amendamente pentru corectarea reacţiei şi îngrăşăminte, pot asigura producţii însemnate la grâu. Terenurile în pantă, cu diferite grade de eroziune, pot de asemenea să asigure producţii bune la grâu dacă primesc îngrăşăminte şi o agrotehnică corespunzătoare. Soiurile de grâu au cerinţe diferite în ceea ce priveşte fertilitatea solului. Astfel, soiurile intensive şi semiintensive cer soluri fertile, în timp ce soiurile extensive, mai rustice, dau producţii mulţumitoare şi pe solurile cu fertilitate mai redusă. 1.1.5. Zonarea ecologică a grâului În ţara noastră, grâul găseşte condiţii favorabile de cultură pe aproape toată suprafaţa arabilă a ţării. 8
  • 9. Pe baza condiţiilor de climă şi sol pe care le oferă teritoriul ţării noastre şi a cerinţelor biologice ale plantelor de grâu, s-au stabilit următoarele zone favorabile pentru cultura grâului. Zona foarte favorabilă. Cuprinde suprafeţe mari în toate câmpiile ţării, în general terenuri plane sau uşor ondulate. Se extinde în linii mari în cea mai mare parte din Câmpia Banatului şi Crişanei, cu soluri bogate cum sunt cernoziomurile, aluviunile solificate, lăcoviştile şi condiţii climatice deosebit de favorabile (ierni blânde, veri puţin călduroase). Suma precipitaţiilor în lunile de toamnă este de 130 - 180 mm. Primăvara, precipitaţiile însumează 150 - 120 mm, acestea fiind bine repartizate cu perioada de maximă necesitate (diferenţierea organelor de reproducere). Anual cad 600 - 700 mm precipitaţii. În sudul ţării, Câmpia Băileştilor, Câmpia Caracalului, Câmpia Bărăganului, cu soluri cernoziomice şi în mai mică măsură soluri brun-roşcate şi aluviale şi condiţii climatice favorabile. În această zonă foarte favorabilă din sudul ţării, spre deosebire de câmpia de vest, se înregistrează frecvent precipitaţii insuficiente în perioada de însămânţare a grâului de toamnă (suma medie a precipitaţiilor din luna septembrie şi octombrie este cuprinsă între 70 - 80 mm). În Transilvania, suprafeţe mari în Câmpia Transilvaniei, Podişul Târnavelor şi Ţara Bârsei, cu cernoziomuri levigate, soluri brune şi aluviale, cu condiţii climatice foarte favorabile culturii grâului (cu 115 - 125 mm precipitaţii în toamnă şi 150 - 175 mm precipitaţii în primăvară, din care mai mult de jumătate în luna mai). În Moldova, câmpia din nord-estul Moldovei, cu cernoziomuri propriu-zise şi levigate, mai grele şi foarte fertile. Zona favorabilă a grâului de toamnă cuprinde în ţara noastră suprafeţe mult mai mari decât zona foarte favorabilă. Ea se împarte în favorabilă I şi favorabilă II. Zona favorabilă I cuprinde vestul ţării, o fâşie situată la est de zona foarte favorabilă. În sudul ţării cuprinde o zonă întinsă la nord de zona foarte favorabilă din Oltenia şi Muntenia, estul Munteniei şi o zonă în sudul Dobrogei. Solurile din această zonă sunt cernoziomuri şi soluri aluviale. În Transilvania, porţiuni din centrul şi nordul Câmpiei Transilvaniei, zona dintre Copşa Mică, Deva, Sibiu şi porţiuni din depresiunea Sfântu-Gheorghe şi Ţara Bârsei, cu soluri foarte variate (soluri brune, brune podzolice şi cernoziomuri levigate, soluri aluviale, lăcovişti). În Moldova, o fâşie în dreapta Prutului, care se lăţeşte în zona Iaşi, cu cernoziomuri şi soluri de luncă. Zona favorabilă II. Cuprinde în Vestul ţării zona deluroasă cu soluri brun roşcate podzolite şi podzoluri. În sudul ţării, cuprinde zona deluroasă, cu o fâşie situată la nord de zona favorabilă I şi în Dobrogea partea centrală şi nordică. În această zonă predomină solurile brune şi aluviale, iar în Dobrogea cernoziomul castaniu. În Transilvania, cuprinde porţiuni întinse din Câmpia Transilvaniei, Podişul Târnavelor şi Câmpia Maramureşului, cu soluri brune şi brune podzolite. În Moldova, Podişul Sucevei, lunca şi terasele Siretului şi Podişul Bârladului, cu soluri brune şi cenuşii. Zona puţin favorabilă asigură cerinţele grâului din punct de vedere climatic, însă solurile se caracterizează prin fertilitate redusă, cu însuşiri fizice şi chimice puţin corespunzătoare. Se întinde în regiunea dealurilor subcarpatice şi a dealurilor erodate din nordul Dobrogei. În această zonă se pot obţine producţii satisfăcătoare de grâu, dacă se aplică solului măsuri ameliorative şi se asigură o tehnologie optimă de cultivare. 9
  • 10. TEST DE EVALUARE 1. Care sunt substanţele predominante care intrǎ în compoziţia boabelor de grâu? Răspuns: În compoziţia boabelor de grâu predominǎ substanţele extractive neazotate - 37,7 % (amidon 90 %, zahǎr 2,7 %, dextrine 2,3 %), substanţele proteice - 13,5% (gliadinǎ 40-50 %, gluteninǎ 30-40 %, globulinǎ 6-10 %, albuminǎ 3-5 %), substanţele grase - 2 % (lipide în cea mai mare parte), celuloza - 2,2 %, apǎ - 13,0 %, substanţele minerale 1,5-2 %, vitamine (B 1 0,5-0,8 mg/100 g, B 2 0.2-0,4mg/100g, B6 3-6mg/100g, PP 2-5 mg/100 g, E 4-7 mg/100g şi K 1 , K 2 , K 3 , H). 2. Care sunt cerinţele grâului pe faze de vegetaţie faţǎ de temperaturǎ, umiditate şi sol ? Răspuns: Exerciţii. Exemplu rezolvat: 1. Temperatura minimǎ de germinaţie la grâu este: a) 4 - 50 C b) 5 - 60 C c) 6 - 70 C d) 1 - 30 C e) 7 - 80 C Rezolvare: d. De rezolvat: 2. Zona foarte favorabilǎ pentru cultura grâului se întinde în: a) Ţara Bîrsei, depresiunea Sfîntu GheorGh., zona Copşa Micǎ, Deva,Sibiu b) Câmpia Banatului şi Crişanei, Câmpia Bǎileştiului, Câmpia Bǎrǎganului, Câmpia Transilvaniei, Câmpia din Nord-Estul Moldovei c) Câmpia Olteniei, Munteniei, Podişul Sucevei, Terasele Siretului şi Podişul Bârladului d) În Moldova, Podişul Sucevei, lunca şi terasele Siretului şi Podişul Bârladului, cu soluri brune şi cenuşii. e) În sudul ţării, cuprinde zona deluroasă, cu o fâşie situată la nord de zona favorabilă I şi în Dobrogea partea centrală şi nordică. Rezolvare: 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului 1.2.1. Rotaţia culturii Grâul este o plantă pretenţioasă faţă de planta premergătoare şi la rândul ei constituie o plantă bună premergătoare pentru toate plantele care se seamănă primăvara. Pentru grâul de toamnă, cele mai bune premergătoare sunt acelea care se recoltează timpuriu, care îmbogăţesc solul în substanţe nutritive, au un consum redus de apă şi combat bine buruienile şi dăunătorii. 10
  • 11. Dintre plantele care eliberează terenul vara devreme, foarte bune premergătoare pentru grâu sunt leguminoasele (mazărea, fasolea, borceagul de toamnă, borceagul de primăvară). După leguminoase, solul are o fertilitate ridicată, datorită azotului acumulat de bacteriile simbiotice în nodozităţile plantelor. Foarte bune premergătoare pentru grâu sunt şi rapiţa, inul de fuior, inul de ulei, care se recoltează de timpuriu. După in, grâul dă producţii apropiate de cele obţinute după mazăre. De asemenea, foarte bune premergătoare pentru grâu, sunt leguminoasele perene (trifoiul, lucerna, sparceta), dacă arătura se face vara adânc şi terenul se menţine afânat şi curat de buruieni până toamna la semănatul grâului. Plante bune premergătoare pentru grâu, sunt cartofii timpurii, porumbul furajer, porumbul şi floarea soarelui cultivate pentru siloz şi bostănoasele. Cerealele păioase, ca orzul de toamnă, orzul de primăvară şi ovăzul, sunt premergătoare mijlocii şi uneori neindicate pentru grâul de toamnă, având cerinţe asemănătoare pentru substanţele nutritive, favorizează înmulţirea buruienilor şi a unor boli şi dăunători, comune grâului. Ele pot deveni bune premergătoare atunci când solul nu este infestat de boli şi dăunători comuni. Porumbul pentru boabe, este o premergătoare mediocră pentru grâu, deoarece eliberează terenul târziu, fapt ce determină întârzierea însămânţării grâului. De asemenea, de multe ori, în perioada de recoltare, solul fiind uscat, pregătirea terenului în vederea însămânţării, nu se poate face în condiţii atât de bune. Cu toate aceste neajunsuri, cultura grâului de toamnă după porumb este pentru ţara noastră o necesitate inevitabilă, aceasta, pe de o parte datorită faptului că porumbul se cultivă pe suprafeţe mari, iar pe de altă parte, datorită faptului că plantele considerate foarte bune şi bune premergătoare pentru grâu se cultivă pe suprafeţe mici. Cultura grâului în rotaţie cu porumbul se impune şi din motive economice. Astfel, producţia însumată a grâului şi porumbului cultivate în rotaţie, nu poate fi egalată nici pe departe de oricare alt cuplu al grâului cu altă plantă. Nu se poate însă semăna grâu după porumb în cazul când în cultura porumbului s-a folosit erbicid pe bază de Atrazin în cantitate mare (mai mult de 3 kg/ha; Atrazinul are efect remanent negativ asupra grâului). Floarea soarelui este premergătoare slabă pentru grâu, datorită faptului că sărăceşte solul în elemente nutritive şi în apă, ceea ce face ca pregătirea terenului să se facă după această plantă greu şi de calitate inferioară. Dacă ea se recoltează la timp şi cât mai repede, cultura a fost întreţinută bine prin praşile, se ară adânc şi se folosesc îngrăşăminte, floarea-soarelui poate deveni o bună premergătoare pentru grâu. Sfecla de zahăr este o bună plantă premergătoare pentru grâul de toamnă, dacă recoltatul ei se face mai timpuriu, deoarece lasă terenul afânat, curat de buruieni şi fertil. Pe măsură ce data recoltării se apropie de epoca semănatului grâului de toamnă, valoarea sfeclei pentru zahăr ca premergătoare pentru grâu se reduce. Nu sunt indicate ca premergătoare pentru grâu, sorgul, iarba de Sudan, meiul, deoarece se recoltează târziu, epuizează solul în apă şi substanţe nutritive. Faţă de cele arătate, rezultă că grâul trebuie să urmeze în cultură în primul rând după cele mai bune premergătoare (leguminoase anuale sau perene) şi după prăşitoare care lasă terenul curat de buruieni şi permit semănatul grâului la timpul optim. Grâul se poate cultiva şi după el însuşi 2 sau cel mult 3 ani, cu condiţia ca solul să se lucreze în cele mai bune condiţii, să se aplice îngrăşăminte şi terenul să nu fie infestat cu boli şi dăunători. În cazul terenurilor infestate de boli şi dăunători şi mai ales de fuzarioză (Fusarium sp.), 11
  • 12. mălură (Tilletia sp.), făinare (Erysiphe graminis), gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) ca şi alte boli şi dăunători, trebuie exclusă cultura grâului după grâu şi revenirea acestuia pe asemenea terenuri numai după cel puţin 2 - 3 ani. Cultura grâului după grâu este indicată în toamnele secetoase, când pregătirea terenului după plantele care se recoltează târziu nu se poate face în condiţii bune, sau în toamnele excesiv de ploioase, când nu se pot şi se întârzie recoltarea premergătoarelor planificate (porumb, floarea-soarelui, sfeclă pentru zahăr), terenul în acest caz fiind încă pregătit în condiţii bune din vară. Monocultura de grâu în alte condiţii şi pe un număr mai mare de 2 - 3 ani, reduce mult producţia, faţă de aceea obţinută în cadrul rotaţiei cu alte plante. Reducerea producţiei în monocultură de grâu se datoreşte îmburuienării terenului, înmulţirii bolilor şi dăunătorilor etc. Rotaţia are o influenţă pozitivă chiar şi în cazul folosirii îngrăşămintelor. Astfel, în medie pe 6 ani şi 3 staţiuni experimentale pe agrofond nefertilizat, grâul cultivat după mazăre a dat un spor de producţie de 889 kg/ha; după porumb de 522 kg/ha; faţă de monocultură, iar pe agrofond cu N 96 P 64 , sporul a fost de 644 kg/ha; după mazăre şi de 611 kg/ha; după porumb. Rezultă deci că aplicarea îngrăşămintelor a făcut ca la grâul cultivat după porumb producţia să fie practic egală cu cea obţinută după mazăre, compensând astfel efectul mai slab al porumbului ca premergătoare pentru grâu, în comparaţie cu mazărea. În ceea ce priveşte comportarea grâului ca premergătoare pentru alte culturi, sunt evidente avantajele pe care le prezintă pentru culturile prăşitoare de primăvară. Recoltându-se vara, permite executarea arăturii de vară în condiţii bune, solul acumulează apă, substanţe nutritive uşor asimilabile şi combaterea buruienilor. De asemenea, în zonele cu precipitaţii mai multe în timpul verii şi mai ales în condiţii de irigare, după grâu se pot cultiva în mirişte plante furajere şi pentru boabe. 1.2.2. Fertilizarea Grâul de toamnă valorifică foarte bine îngrăşămintele, fiind chiar o plantă pretenţioasă din acest punct de vedere. El valorifică economic, atât îngrăşămintele organice, cât şi îngrăşămintele minerale, constituind una din măsurile cele mai importante de sporire a producţiei de grâu. Consumul de elemente nutritive nu este mare. Pentru 100 kg boabe şi cantitatea corespunzătoare de paie, grâul extrage din sol următoarele cantităţi de elemente nutritive: 2,3 - 3,3 kg N, 1,1 - 1,8 kg P 2 O 5 , 1,9 - 3,7 kg K2 O. Acest consum relativ mic de substanţe nutritive nu se corelează însă cu cerinţele reduse faţă de aplicarea îngrăşămintelor. Din contră, grâul este foarte pretenţios şi reacţionează pozitiv la aplicarea îngrăşămintelor, datorită sistemului său radicular slab dezvoltat şi cu o putere redusă de solubilizare a rezervelor nutritive greu accesibile din sol, iar consumul cel mai mare de elemente nutritive are loc primăvara într-o perioadă scurtă şi când procesele biochimice din sol au intensitate mică. Grâul are nevoie de cantităţi mari de elemente nutritive în tot timpul vegetaţiei şi acestea trebuie să fie sub formă uşor solubile. În cantitate corespunzătoare el asigură o bună înfrăţire şi înrădăcinare a plantelor, măreşte rezistenţa la ger, sporeşte numărul de boabe în spic şi îmbunătăţeşte calitatea boabelor. Insuficienţa azotului se manifestă prin reducerea numărului de fraţi, reducerea suprafeţei de asimilaţie, debilitatea pronunţată a plantelor, reducerea rezistenţei la iernare, reducerea numărului de flori fertile în spic, scăderea conţinutului boabelor în substanţe proteice. 12
  • 13. Excesul de azot determină creşterea suprafeţei foliare, întârzierea vegetaţiei, scăderea rezistenţei la cădere, reduce rezistenţa la iernare, măreşte sensibilitatea la boli, reduce rezistenţa la secetă, reduce capacitatea de fructificare a plantei. Azotul este principalul element nutritiv pentru grâu pe toate solurile din ţara noastră. Grâul absoarbe azotul atât sub formă nitrică, cât şi sub formă amoniacală. Fosforul favorizează înrădăcinarea, înfrăţirea, rezistenţa la iernare, rezistenţa la cădere, precocitate şi măreşte conţinutul de proteine din boabe. Este necesar în primul rând, în formă uşor solubilă, tinerelor plante cu sistem radicular dezvoltat. Carenţa în fosfor încetineşte creşterea plantelor, reduce capacitatea de înfrăţire, reduce masa de rădăcini şi întârzie maturitatea. Excesul de fosfor determină creşterea în bobul de grâu a conţinutului de P 2 O 5 şi a amidonului şi reducerea conţinutului de proteină. Fosforul este necesar la grâu alături de azot, pe toate tipurile de sol din ţara noastră, mărind eficacitatea acestuia. Potasiul favorizează sinteza şi depunerea substanţelor hidrocarbonate în boabe, măreşte rezistenţa grâului la ger, secetă, cădere şi boli. Insuficienţa se manifestă prin îngălbenirea specifică („opărirea“) a limbului frunzei în partea superioară şi pe margini (Bâlteanu Gh., 1989), iar la baza plantei se formează fraţi axilari, încât planta capătă aspect de tufă. Pe solurile din ţara noastră, nu apare necesară folosirea îngrăşămintelor potasice la grâu, decât pe podzoluri, în urma aplicării amendamentelor de calciu, unde aduce sporuri de producţie. Grâul valorifică bine atât îngrăşămintele chimice cât şi pe cele organice. Îngrăşămintele minerale, în special cele cu azot şi fosfor, au un efect pozitiv asupra producţiei de grâu. Cele mai mari sporuri de producţie se obţin când îngrăşămintele cu azot şi fosfor se dau împreună. Aplicarea unilaterală a azotului şi mai ales a fosforului, aduce sporuri mai mici, suma sporurilor de producţie obţinute de fiecare element nutritiv separat fiind mai mică decât sporul obţinut când ambele elemente s-au aplicat împreună. La aplicarea îngrăşămintelor minerale la grâul de toamnă, trebuie luate în calcul două aspecte: dozele folosite şi timpul de aplicare. La stabilirea dozelor de îngrăşăminte, trebuie ţinut seama de soiul cultivat, tipul genetic de sol, planta premergătoare, umiditatea solului, caracteristicile climatice ale anului precedent şi interacţiunea elementelor nutritive. Alături de aceşti factori, trebuie luaţi în calcul şi tipul de îngrăşământ folosit, interacţiunea îngrăşământ-sol, epoca de aplicare şi metoda de încorporare, etc. Influenţa soiului cultivat asupra stabilirii dozei de îngrăşăminte minerale se manifestă prin particularităţile biologice ale sale. Folosirea unor cantităţi mari de îngrăşăminte depinde în special de rezistenţa la cădere a acestora, de rezistenţa la boli foliare şi la capacitatea lor de a valorifica îngrăşămintelor. Referitor la tipul genetic de sol, grâul de toamnă reacţionează la azot şi fosfor, date împreună, pe toate tipurile de sol din România. Doza optimă economică de azot este cuprinsă între 77 - 120 kg/ha; (substanţă activă), iar doza optimă de fosfor 58 - 90 kg/ha; P 2 O 5 . Raportul de N:P se situează, în favoarea azotului, mai ales în anii umezi sau după premergătoare ce consumă o cantitate mare de azot (porumb, floarea soarelui etc.). Trebuie reţinut faptul că fertilizarea unilaterală cu azot şi mai ales cu fosfor, nu sporeşte economic recoltele de grâu. În general, pe solurile din ţara noastră, raportul N : P este egal cu 1:0,7 - 0,8. 13
  • 14. Se vor stabili doze mai mari de îngrăşăminte cu azot şi fosfor pe solurile cu fertilitate scăzută (solurile podzolice, solurile brune erodate, nisipuri şi doze mai mici, în special cu azot, pe soluri cu fertilitate mare, cum sunt cernoziomurile). Planta premergătoare. Natura plantei premergătoare constituie un important criteriu în stabilirea dozelor de îngrăşăminte ce se administrează grâului de toamnă. Astfel, după plante foarte bune premergătoare, cum sunt leguminoasele anuale şi perene, care îmbogăţesc solul în azot, dozele de îngrăşăminte, în special cu azot, trebuie să fie mai mici. De exemplu, cantitatea de azot ce se administrează grâului semănat după mazăre, se reduce cu 30 - 40 % faţă de cantitatea utilizată la grâul semănat după porumb. După premergătoarele mijlocii (porumb, floarea soarelui, sfecla pentru zahăr), dozele de îngrăşăminte cu azot şi fosfor trebuie să fie mai mari, predominând în asemenea condiţii azotul. Dozele de îngrăşăminte ce se administrează grâului sunt în corelaţie strânsă cu umiditatea solului. În zonele mai umede, ca urmare a asigurării plantelor cu apă în cantitate suficientă, grâul poate valorifica doze mai mari de îngrăşăminte. În schimb, în zonele secetoase, valorificarea îngrăşămintelor este limitată într-o măsură importantă de insuficienţa apei. Aşadar pentru grâul de toamnă, dozele de azot sunt diferite de la un an la altul, în funcţie de cantitatea de precipitaţii din lunile septembrie-februarie. În funcţie de umiditate, în cercetările efectuate timp de 11 ani, dozele optime de azot au variat între 54 - 105 kg (Bâlteanu Gh., 1989). În condiţii de irigare, ca urmare a prezenţei apei în cantităţi suficiente, grâul este capabil să valorifice doze sporite de îngrăşăminte. În aceste condiţii, dozele medii de azot se situează în general, între 100 - 110 kg/ha;, iar dozele de fosfor între 31 - 61 kg/ha. Consumul economic de azot determinat pe baza eficienţei economice a îngrăşămintelor pentru realizarea unei producţii maxime de grâu se ridică în medie la 180 kg/ha. Caracteristicile climatice ale anului precedent influenţează de asemenea stabilirea dozelor de îngrăşăminte. După ani secetoşi, dozele de îngrăşăminte pot fi reduse, în acest caz manifestându-se efectul remanent al substanţelor nutritive date plantei premergătoare. Când anul precedent a fost bogat în precipitaţii, dozele de îngrăşăminte se măresc, pe de o parte datorită levigării substanţelor mai solubile, iar pe de altă parte, datorită producţiei mari a plantei premergătoare, în acest caz consumul de elemente nutritive din sol fiind mai mare. În ceea ce priveşte interacţiunea elementelor nutritive, în alcătuirea dozelor de îngrăşăminte trebuie să se acorde importanţă raportului între azot şi fosfor, în funcţie de sol, planta premergătoare, îngrăşările din anii anteriori, etc. Un raport nefavorabil poate duce la insuficienţa unuia dintre aceste elemente, ceea ce limitează şi consumul celuilalt. Se creează astfel un dezechilibru în nutriţia plantei, valorificarea îngrăşămintelor este neeconomică şi în consecinţă se obţin producţii scăzute şi la un preţ de cost ridicat. În ceea ce priveşte folosirea potasiului ca îngrăşământ la grâu, determinant rămâne conţinutul solului în acest element şi potenţialul productiv al soiurilor. Se consideră soluri bine aprovizionate pentru grâul de toamnă, cele care conţin peste 15 mg K2 O la 100 g sol uscat, sub 15 mg K 2 O administrându-se 50 - 60 kg/ha K2 O. Pe solurile cu un conţinut mai mic de 6 mg P 2 O 5 /100 g sol uscat, doza de P 2 O 5 se majorează cu 15 - 20 kg/ha; pentru fiecare mg P 2 O 5 sub această limită. În general, grâul valorifică bine, doze de P 2 O 5 cuprinse între 60 - 120 kg/ha. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor minerale. Îngrăşămintele cu fosfor, fiind mai greu solubile, trebuie să se administreze odată cu arătura de bază, pentru ca încorporarea lor să se facă adânc în sol, în zona în care se dezvoltă majoritatea rădăcinilor. În cazul când 14
  • 15. acestea nu s-au aplicat cu lucrarea de bază, se pot da odată cu lucrările premergătoare semănatului, însă eficienţa lor este în acest caz mai redusă. Aplicate în timpul vegetaţiei, îngrăşămintele fosfatice nu aduc nici un spor de producţie, deoarece rămân la suprafaţă şi sunt folosite numai într-o mică măsură de către plante. Sub formă de îngrăşământ complex, fosforul poate fi aplicat peste iarnă sau primăvară pentru fertilizarea grâului cu azot. Situaţia este asemănătoare şi pentru potasiu. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor cu azot prezintă diferenţieri, în funcţie de condiţiile climatice, planta premergătoare etc., dat fiind în primul rând stabilitatea mare a acestor îngrăşăminte, precum şi cerinţele grâului pentru azot în diferite faze din timpul vegetaţiei. Ţinând seama de factorii amintiţi (înfrăţirea plantelor, gradul de răsărire, suprafeţe erodate etc.) şi făcând o analiză atentă a celorlalţi factori fitotehnici, în majoritatea zonelor de la noi din ţară îngrăşămintele cu azot se pot aplica peste grâul de toamnă sub formă de azotat de amoniu cât şi sub formă de uree, odată cu lucrarea de bază sau cu lucrările premergătoare semănatului, la semănat, la intrarea în iarnă sau la ieşirea din iarnă. Întrucât nu se poate prevedea din toamnă mersul vremii şi modul cum vor ierna plantele de grâu, apare mai indicat să divizăm de la început doza de îngrăşământ cu azot, din care o parte să se dea cu arătura de bază sau la semănat şi o parte (1/3 până la 1/2 din doză) la ieşirea din iarnă-începutul primăverii. Aplicarea în primăvară a unei părţi din doza de azot ajută creşterea şi fructificarea plantelor şi îmbunătăţeşte conţinutul de proteine din boabe. În regiunile umede, în mod deosebit este necesară divizarea dozei de azot, din care o parte trebuie aplicată în primăvară. Fertilizarea foliară trebuie asociată cu combaterea chimică a buruienilor, 6 - 8 kg uree pură, la 100 litri soluţie şi cu combaterea bolilor foliare şi a ploşniţelor (Bâlteanu Gh., 1989). Îngrăşămintele organice. Dintre îngrăşămintele organice, la grâu se poate folosi cu bune rezultate, gunoiul de grajd. El se poate aplica în cultura grâului direct, sau plantei premergătoare, în toate regiunile de cultură. Gunoiul de grajd se poate aplica grâului atât nefermentat, cât şi fermentat, fără a se înregistra diferenţe de producţie semnificative între cele două forme de utilizare. Gunoiul proaspăt prezintă avantajul că se poate transporta la câmp imediat ce există posibilitatea de încorporare în sol. Gunoiul de grajd administrat împreună cu îngrăşămintele chimice, în special pe solurile argilo-iluviale şi erodate, îşi măreşte eficacitatea. Gunoiul de grajd se poate da direct grâului sau plantei premergătoare. Deoarece în ţara noastră grâul urmează pe suprafeţe mari după porumb, cu toate că grâul valorifică mai bine decât porumbul gunoiul dat direct, în rotaţie porumb-grâu, gunoiul de grajd trebuie dat întotdeauna porumbului, la grâu folosindu-se îngrăşămintele chimice. Se procedează în felul acesta, deoarece timpul disponibil pentru aplicarea gunoiului este foarte scurt, se întârzie pregătirea terenului şi însămânţarea. De asemenea, grâul beneficiază de efectul prelungit în al doilea an al gunoiului, iar aplicarea lui la o plantă premergătoare prăşitoare asigură o mai bună combatere a buruienilor. Prin folosirea a 20 t/ha gunoi, doze care sunt cele mai recomandate, s-au obţinut sporuri de recoltă între 6,69 - 15,5 q/ha (Bâlteanu Gh., 1989). 1.2.3. Lucrările solului Grâul de toamnă este o plantă foarte pretenţioasă la pregătirea terenului. Solul în care se însămânţează grâul, trebuie să fie afânat pe o adâncime de 15 - 20 cm, mărunţit, nivelat, suficient aşezat, curat de buruieni şi bine aprovizionat cu apă şi substanţe nutritive. Lucrările solului pentru grâul de toamnă se efectuează diferenţiat, în funcţie de zona 15
  • 16. de cultură (tipul de sol) şi în funcţie de planta premergătoare. În funcţie de planta premergătoare, grâul poate să urmeze în cultură după plante care eliberează terenul vara, la sfârşitul verii sau toamna. După plante care eliberează terenul vara. Se recoltează vara rapiţa, borceagul de toamnă şi de primăvară, mazărea, fasolea, orzul, ovăzul şi grâul. Lucrarea de bază pentru grâul de toamnă după recoltarea plantelor timpurii sus menţionate, o constituie aratul, la executarea căruia trebuie luate în considerare două aspecte: data efectuării şi adâncimea. Data efectuării. Arătura se execută imediat după eliberarea terenului, folosindu-se plugul în agregat cu grapa cu colţi reglabili. Dacă solul este uscat sau nu sunt forţe mecanice suficiente, se execută imediat după recoltarea plantelor premergătoare o lucrare cu grapa cu discuri, urmând ca cel mai târziu în luna august să se execute arătura. Aşadar, lucrarea cu discul nu înlocuieşte arătura, ci numai o amână. Prin această lucrare se combat buruienile, se creează un strat protector de mulci pentru conservarea apei, se favorizează procesele de nitrificare. Adâncimea arăturii. Adâncimea arăturii de vară pentru grâu cea mai indicată este de 20 cm, în toate zonele de cultură. Pe solurile cu exces de umiditate temporar, arăturile mai adânci de 20 cm, sunt recomandate în vederea înmagazinării în sol a apei. Hotărâtor în realizarea unor producţii ridicate la grâu nu este adâncimea arăturii, ci timpul când se execută şi calitatea acesteia. O arătură de bună calitate, fără bulgări, păstrează bine apa în sol, influenţează favorabil procesele biochimice din sol, pune seminţele de buruieni în condiţii de încolţire pentru a fi distruse prin lucrările următoare şi semănatul se face în condiţii bune. În schimb, o arătură bulgăroasă este lipsită de toate aceste avantaje şi în plus necesită lucrări suplimentare cu tăvălugul şi grapa cu discuri, pentru mărunţirea bulgărilor, terenul nu se poate pregăti bine şi semănatul se face în condiţii puţin favorabile. Lucrarea arăturii de vară până la semănatul grâului. Arătura de vară, după executare şi până toamna la semănat, trebuie menţinută afânată şi curată de buruieni, prin lucrări cu grapa reglabilă, repetate de 2 - 3 ori, pentru spargerea crustei, nivelarea solului şi distrugerea buruienilor. Ultima discuire trebuie făcută cu 1 - 2 zile înainte de semănat, perpendicular pe direcţia de însămânţare, la adâncimea de 8 - 10 cm, în agregat cu grapa reglabilă, iar în ziua semănatului, imediat înaintea maşinilor de semănat, se lucrează cu combinatorul pentru pregătirea patului germinativ şi cultivaţie totală a solului, asigurându-se în felul acesta cele mai potrivite condiţii pentru răsărirea seminţelor de grâu. De reţinut, că pentru grâu nu trebuie să se realizeze nici o mărunţire exagerată a solului, deoarece bulgării rămaşi reţin zăpada în timpul iernii, iar primăvara se sfărâmă şi acoperă rădăcinile plantelor dezrădăcinate. După plante care se recoltează la sfârşitul verii. La sfârşitul verii se recoltează cartofii timpurii, porumbul de siloz şi diferite plante anuale furajere. După recoltarea acestor plante, terenul trebuie să se are imediat la adâncimea de 20 cm, în agregat cu grapa stelată sau reglabilă. Dacă după arătură terenul este bulgăros, se lucrează cu grapa cu discuri în agregat cu grapa reglabilă. Până toamna, se mai execută 1 - 2 discuiri în agregat cu grapa reglabilă, în funcţie de formarea crustei şi de apariţia buruienilor. După plante care se recoltează toamna. Grâul se cultivă pe suprafeţe mari după plante care se recoltează toamna târziu, în cursul lunii septembrie, uneori la începutul lunii octombrie (porumb pentru boabe, soia, floarea-soarelui, cartofii târzii, sfecla pentru zahăr etc.). Data efectuării. Arătura şi pregătirea terenului trebuie să se facă cu cel puţin 14 zile înainte de semănat. În arătură proaspătă şi neaşezată, seminţele nu germinează bine, se 16
  • 17. măreşte pericolul degerării grâului, se favorizează procesul de dezrădăcinare („descălţare“) a plantelor. Adâncimea arăturii. După aceste culturi, arătura se execută la 20 cm adâncime cu plugul în agregat cu grapa stelată. Arăturile mai adânci nu sunt necesare deoarece nu aduc sporuri de recoltă la grâu sau acestea sunt mici şi nu compensează cheltuielile efectuate în plus. Şi în cazul arăturilor după premergătoare târzii, calitatea trebuie să primeze faţă de adâncime. De aceea, când nu se poate executa o arătură la 20 cm fără bulgări este mai indicat să se are la o adâncime mai mică de 14 - 16 cm care să nu scoată bulgări. Arătura se face de asemenea în agregat cu grapa stelată sau reglabilă. Tot pentru realizarea unei arături de calitate, deoarece după recoltarea porumbului, a florii soarelui rămân pe teren resturi numeroase de tulpini, care împiedică executarea unei arături de calitate, este bine ca înainte de arătură să se lucreze de 1 - 2 ori cu grapa cu discuri. Prin discuire, resturile de tulpini se sfarmă, se amestecă cu stratul superficial de sol şi arătura care urmează se execută în condiţii bune şi de calitate. Pentru un efect mai bun de mărunţire a resturilor organice, prima discuire trebuie să se facă perpendicular pe direcţia rândurilor de porumb sau floarea soarelui. După arătură, de regulă, solul mai trebuie lucrat de 1 - 2 ori cu grapa cu discuri. Prima discuire se face perpendicular pe direcţia arăturii, iar a doua, în agregat cu grapa reglabilă, trebuie să fie perpendiculară pe direcţia de semănat. Când terenul este bulgăros şi uscat şi nu poate fi suficient de bine mărunţit cu grapa cu discuri, este necesar să se folosească tăvălugul, care mărunţeşte în bună măsură bulgării, iar pe alţii îi îndeasă în solul afânat şi pot fi mai uşor mărunţiţi de grapa cu discuri cu care se lucrează în alternanţă. Tăvălugul este necesar să se folosească şi în cazul când în momentul semănatului arătura este prea afânată. Se foloseşte în acest caz tăvălugul inelar sau neted, în agregat cu grapa reglabilă. În toamnele foarte secetoase, când terenul nu se poate ara, sau arătura s-ar face foarte bulgăroasă şi pentru a nu întârzia semănatul în speranţa unei eventuale ploi, pregătirea terenului pentru însămânţarea grâului se face numai cu grapa cu discuri în agregat cu grapa stelată. Prima discuire se face în acest caz perpendicular pe direcţia rândurilor plantei premergătoare, iar celelalte perpendicular una pe alta. Lucrarea se repetă de mai multe ori până când se mobilizează un strat de sol de 10 - 12 cm adâncime şi apoi se seamănă. În asemenea condiţii, de secetă accentuată pe terenul pregătit numai prin discuire, se obţin producţii de grâu mai mari decât pe terenul arat bulgăros din cauza secetei. După pajişti. Dacă grâul se seamănă după pajişti naturale sau artificiale, se execută o arătură cu plugul cu antetrupiţă, la o adâncime de 20 - 30 cm, imediat după coasa I în regiunile secetoase şi după coasa a II-a în regiunile umede. Când pajiştea este infestată de plante cu rizomi şi stoloni, premergător arăturii, se execută o arătură superficială, iar dacă este o pajişte cultivată (lucernă etc.) o arătură de decoletare. Până la semănat, arătura se menţine sub formă de semiogor. Înainte de semănat, se lucrează cu grapa cu discuri în agregat cu grapa reglabilă perpendicular pe direcţia rândurilor. Lucrările solului pentru grâul de toamnă pe terenurile irigate. Pe terenurile irigate, după premergătoare timpurii, solul pentru grâul de toamnă se pregăteşte la fel ca pe terenurile neirigate. După premergătoare târzii (soia, porumb, sfeclă pentru zahăr, cartof), timpul rămas de la eliberarea terenului până la semănat este foarte scurt. Din această cauză, pentru realizarea semănatului de toamnă în epoca optimă, solul se pregăteşte prin lucrări superficiale cu grapa cu discuri grea (GDS 4,2) sau grapa cu discuri (GD 6,4), în funcţie de resturile vegetale şi textura solului, sau prin arături mai puţin adânci dar cu încorporarea bună a resturilor vegetale. 17
  • 18. La alegerea variantei se va ţine seama de timpul rămas până la semănat şi de adâncimea arăturii efectuate la planta premergătoare (Bâlteanu Gh., 1989). TEST DE EVALUARE 1. Care sunt plantele foarte bune premergǎtoare pentru cultura grâului de toamnǎ? Răspuns: Pentru grâul de toamnă, cele mai bune premergătoare sunt acelea care se recoltează timpuriu, care îmbogăţesc solul în substanţe nutritive, au un consum redus de apă şi combat bine buruienile şi dăunătorii (mazǎrea, fasolea, borceagul de toamnǎ, borceagul de primǎvarǎ, trifoiul, lucerna, spaceta, rapiţa, inul de fuior, inul de ulei). 2. Care sunt cerinţele grâului de toamnǎ pentru principalele elemente nutritive , respectiv azot, fosfor şi potasiu şi în funcţie de ce criterii se stabileşte corect doza de îngrǎşǎminte? Răspuns: Exerciţii. Exemplu rezolvat: 1. Consumul specific de elemente nutritive la grâul de toamnǎ pentru 100 Kg boabe plus producţia secundarǎ de paie aferentǎ este: a) 2,3 - 3,3 kg N, 1,1 - 1,8 kg P 2 O 5 , 1,9 - 3,7 kg K2 O b) 1,3 - 2,7 kg N, 2,5 - 2,8 kg P 2 O 5 , 3,7 - 3,9 kg K2 O c) 2,3 - 2,5 kg N, 1,1 - 1,8 kg P 2 O 5 , 3,2 - 3,7 kg K2 O d) 2,0 - 2,5 kg N, 1,1 - 1,8 kg P 2 O 5 , 3,2 - 3,7 kg K2 O e) 3,4 - 3,6 kg N, 4,6 - 4,8 kg P 2 O 5 , 3,7 - 3,9 kg K2 O Rezolvare: a De rezolvat: 4. Dozele de îngrǎşǎminte ce se administreazǎ grâului sunt în corelaţie strânsǎ cu: a) soiul cultivat, epoca de aplicat, tipul de îngrǎşǎmânt, modul de aplicare, producţia planificatǎ b) soiul cultivat, consumul specific, producţia planificatǎ, tipul genetic de sol, planta premergǎtoare, umiditatea solului, regimul pluviometric, tipul de îngrǎşǎmânt, epoca de aplicare c) soiul cultivat, epoca de aplicat, tipul de îngrǎşǎmânt, regimul pluviometric d) epoca de aplicare şi producţia planificată; e) soiul cultivat şi condiţiile pedoclimatice Rezolvare: 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii 1.3.1. Sămânţa şi semănatul 1. Sămânţa de grâu folosită la semănat trebuie să fie valoroasă, numai în felul acesta existând premisa obţinerii unor recolte mari. 18
  • 19. Ea trebuie să aparţină soiului recomandat în zonă şi să posede o valoare culturală ridicată (puritate minimă 99 % pentru clasa I, 98 % pentru clasa a II-a şi 97 % pentru clasa a III-a, iar capacitatea germinativă minimă de 95% pentru clasa I, 90 % pentru clasele a II-a şi a III-a). În calitatea seminţelor de grâu destinate semănatului trebuie inclusă şi greutatea lor exprimată prin greutatea a 1000 de boabe (M.M.B., masa a 1000 de boabe). M.M.B. trebuie să fie cât mai mare, deoarece seminţele mari şi grele germinează mai bine, au putere de străbatere a solului mare, iar plantele îşi formează nodul de înfrăţire mai adânc şi cresc mai viguroase. Toate aceste aspecte cu referire la calitatea seminţei de grâu semănate trebuie cuprinse obligatoriu în buletinele de analiză emise de laboratoarele Inspectoratelor Judeţene pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor care însoţesc loturile de seminţe. Sub aspectul acesta sămânţa trebuie să facă parte din categoriile biologice bază, prebază, înmulţirea întâia (C 1 ) sau cel mult înmulţirea a doua (C 2 ). 2. Tratarea seminţelor. Pentru a preveni atacul de boli şi dăunători, seminţele de grâu se tratează obligatoriu înainte de semănat cu diferite substanţe fungicide sau insectofungicide. Pentru combaterea mălurei comune (Tilletia sp.), a fuzariozei (Fusarium sp.), septoriozei (Septoria sp.), helminthosporiozei (Helminthosporium sp.) şi a altor boli, sămânţa se va trata cu Criptodin, fungicid pe bază de clorură de etil-mercurică, foarte eficace, în cantitate de 100 - 150 g/100 kg sămânţă (1 - 1,5 kg/tona de sămânţă de grâu), Pei 431 P.T.S. - 2,5 kg/t, Raxil T GEL - 5 l/t, Divident F.S. - 1 l/t, Raxil 2 W.S. - 1,5 kg/t, Bayleton 25 W.P. - 2 kg/t, Benit 4,75 D.S. - 2 kg/t, Miclobor 70 P.T.S. - 2 kg/t, Sumi 8 plus - 1,5 l/t, Panoctim 35 L.S. - 2 l/t, Maxim Star - 1 l/t, Wincit F.P. - 1,5 kg/t, Amiral 3 FS - 1 l/t, Artemis - 0,5 l/t, Fortral 2 WS - 1,5 kg/t, Kripto Super 60 FS - 0,5 l/t, Orius 2 WS - 1,5 kg/t, Orius 6 FS - 0,5 l/t, Premise 0,3 l/t, Sirius 1 l/t, Dinizon 1 kg/t etc. Deoarece în interiorul bobului, ca rezultat al infecţiilor din timpul înfloritului, se pot găsi germeni ai tăciunelui zburător (Ustilago tritici), seminţele de grâu se tratează cu Vitavax 75 (pe bază de carboxină), în doză de 150 g/100 kg sămânţă (1,5 kg/t sămânţă grâu), Vitavax 20, în doză de 250 g/100 kg sămânţă (2,5 kg/t sămânţă grâu), Quinalate 15 PUS (pe bază de oxichinolet de cupru) în doză de 200 g/100 kg sămânţă (2 kg/t sămânţă grâu) Prelude SP, 2 kg/t sămânţă (pe bază de prochiloraz + carbendazin) sau Supervax - 2,5 l/t. Aceste produse sistemice sunt eficace şi pentru prevenirea infecţiilor primare cu speciile de Fusarium, Septoria, Helminthosporium, etc. Împotriva tăciunelui zburător se pot folosi şi fungicidele Benlate sau Fundazol, pe bază de benomil, cu acţiune sistemică, în doză de 150 - 200 g/100 kg sămânţă (1,5 - 2 kg/t sămânţă). Pentru prevenirea „piticirii grâului“, produsă de către mălura pitică (Tilletia controversa), deoarece nu există fungicide eficace, obligatoriu se va folosi sămânţă sănătoasă, provenită din culturi neatacate şi certificată în acest sens. Deoarece infestarea cu sporii mălurei pitice se face prin sol, sămânţa venind în contact ulterior punerii în pământ cu aceştia, obligatoriu se va respecta rotaţia şi se va trata solul cu Hexadin 20 în doză de 25 - 30 kg/ha, imediat după semănat sau la 10 - 15 zile după semănat, aceasta în cazul în care nu s-a cunoscut acest aspect al infestării solei respective. În solele în care solul este infestat cu gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) sau cu viermele sârmă (Agroties sp.), sămânţa se va trata preventiv cu Aldrin 20 % pulbere (3 - 4 kg/t sămânţă) în amestec cu Criptodin (1,5 - 2 kg/t sămânţă), în felul acesta combătându-se concomitent atât bolile cât şi dăunătorii sau cu Vitalin 85 P.S. - 3 kg/t, Procarb L - 3 kg/t, Tirametox 90 P.T.S. - 3 kg/t, Supercarb T 80 P.S.U. - 3 kg/t, Lindan 400 S.C. - 2,5 l/t, Tonic 20 CS - (1 - 1,5 l/t), Dalila - (0,6 - 1 l/t), Picus 600 FS– (0,6-1 l/t), Palisade 600 FS – (0,6-1 l/t), Nuprid AL 600 FS – (0,6-1 l/t) etc. 19
  • 20. Între preparatele cu acţiune mixtă (insectofungicidă), cu cea mai largă răspândire se înscriu produsele Yunta 246 FS - (2 - 2,25 l/t,) Sirius Extra 2,25 l/t, FB - 7, care conţine clorură etil-mercurică şi lindan sau chinodintox PTS (conţine oxichinoleat de cupru + lindan). Aceste produse trebuie folosite pentru tratarea seminţelor de grâu în locul Criptodinului, obligatoriu când grâul se seamănă după grâu sau pe suprafeţele unde sunt semnalate larve de Elateridae. Dozele utilizate de FB-7 şi Chinodintox PTS sunt de 250 g la 100 kg sămânţă (2,5 kg/t sămânţă grâu). Pentru orice preparat, timpul de tratare este de 10 - 15 minute, iar operaţia se execută numai cu maşini speciale şi în nici un caz prin lopătare, în saci sau în coşul distribuitor al maşinii de semănat, deoarece prin aceste metode rudimentare se reduce eficacitatea tratamentului existând în acelaşi timp pericolul intoxicării muncitorilor. Tratamentul se execută când seminţele au sub 15-16% umiditate şi numai cu 2 - 3 zile înainte de semănat. Astfel, un interval mai mare între tratamente şi semănat, atrage după sine alterarea capacităţii germinative a seminţelor. Pe solele unde s-au constatat în anii anteriori atac de viermi sârmă, peste 10 larve/m2, de Zabrus sau Buha semănăturilor peste 2 larve/m2, în afara de tratarea seminţei se va efectua un tratament general la sol cu Duplitox 3,5, în doză de 25 - 30 kg/ha, Aldrin, 20 - 25 kg/ha; sau alte insecticide, prin încorporare în sol odată cu lucrările de pregătire a patului germinativ pentru semănat. 3. Epoca de semănat. La grâul de toamnă, epoca de semănat trebuie aleasă astfel încât, plantele să intre în iarnă bine înrădăcinate, înfrăţite şi călite, pentru a putea suporta mai uşor condiţiile nefavorabile din timpul iernii. Pentru aceasta, până la intrarea în iarnă, plantele de grâu au nevoie să vegeteze 40 - 50 zile până la data când temperatura medie zilnică scade sub 50C fără însă să crească vegetativ prea mult. În această perioadă (de la semănat până la faza de 2 - 3 fraţi, deci care include germinarea, răsărirea şi înfrăţirea), grâul de toamnă solicită o sumă a gradelor termice de cca 450 - 5500C. Pe baza unor observaţii îndelungate, începutul epocii optime de semănat se consideră când temperatura medie a aerului este de 13 - 150C, iar sfârşitul ei, când temperatura scade la 8 - 90C. Numai în aceste condiţii, pentru a putea rezista peste iarnă la acţiunea condiţiilor nefavorabile, grâul răsare repede şi uniform, îşi dezvoltă puternic rădăcinile embrionare, îşi formează 2-3 fraţi, creşte normal şi acumulează mari cantităţi de zaharuri în frunze şi la nivelul nodului de înfrăţire. Toate aceste aspecte trebuie îndeplinite până la intrarea plantelor în iarnă (în criptovegetaţie). Semănatul mai timpuriu, ca şi semănatul cu întârziere nu este indicat, deoarece determină scăderi importante de producţie. Însămânţarea prea târzie a grâului de toamnă, cu mult peste perioada optimă, atrage după sine scăderi importante de producţie (30 - 50 kg/ha pentru fiecare zi din cursul lunii octombrie şi 60 - 100 kg/ha pentru fiecare zi din cursul lunii noiembrie (Bâlteanu Gh., 1989). Scăderile de producţie în cazul întârzierii semănatului se datoresc faptului că plantele de grâu intră în iarnă firave, slab înrădăcinate, slab înfrăţite şi necălite. Din această cauză, un număr mare de plante sunt distruse de ger, fenomenul de „descălţare“ este mai intens, vegetaţia este întârziată şi expusă astfel într-o măsură mai mare secetei, atacului de rugină etc. Semănatul înainte de perioada optimă, are de asemenea efecte negative asupra nivelului producţiei. Scăderea producţiilor de grâu în cazul semănatului mai de timpuriu se datoreşte următoarelor cauze: plantele cresc prea mult toamna, devenind mai sensibile la iernare şi ulterior la cădere; temperaturile mai ridicate de la începutul vegetaţiei determină formarea nodului de înfrăţire mai aproape de suprafaţa solului, crescând astfel pericolul de pierire a plantelor din cauza 20
  • 21. gerului; atacul dăunătorilor în timpul toamnei este mai accentuat; culturile sunt expuse îmburuienării încă din toamnă; atacul de boli în toamnă cât şi în primăvară este mai accentuat. În legătură cu epoca de semănat a grâului de toamnă, trebuie de asemenea precizat, că în cadrul epocii optime, semănatul trebuie să înceapă cu parcelele eliberate de premergătoarele timpurii şi să continue cu cele pe care plantele premergătoare se recoltează toamna. De asemenea, în toamnele secetoase, semănatul trebuie făcut mai spre sfârşitul epocii optime, iar în toamnele reci la începutul acesteia. 4. Desimea culturii şi cantitatea de sămânţă la hectar. Producţia de grâu este determinată în mare măsură de desimea culturii şi mai exact de numărul de spice productive, de numărul de boabe în spic şi de greutatea bobului. De măsura în care se corelează aceste elemente depinde producţia. Având în vedere că asupra numărului de boabe din spic şi asupra greutăţii lor nu se poate interveni apriori, desimea/m2 (plante sau spice) constituie elementul asupra căruia se poate acţiona prin măsuri fitotehnice, chiar de la semănat. Se consideră că un număr de 600 spice la m2 bine dezvoltate, cu o producţie medie pe spic de 1 gram, asigură o producţie bună de grâu/ha (cca 60 q/ha). La desimi prea mari, plantele se etiolează, înfrăţesc slab, spicele rămân mici cu boabe puţine şi slab dezvoltate. Plantele din lanurile prea dese devin sensibile la cădere şi la atacul diferitelor boli (făinare, rugini, fuzarioză). În plus, o desime prea mare înseamnă o cantitate mai mare de sămânţă, deci în ultimă instanţă o risipă nejustificată de sămânţă. O cantitate prea mică de sămânţă, determină semănături rare, care nu sunt capabile să valorifice pe deplin condiţiile de mediu, se îmburuienează puternic, iar producţia scade mult. Desimea plantelor de grâu se stabileşte de la semănat prin numărul de boabe germinabile/m2. Numărul de boabe germinabile ce se însămânţează la m2, oscilează în funcţie de soiul cultivat, de fertilitatea naturală a solului, de condiţiile climatice, de nivelul de fertilizare şi în general de agrotehnica aplicată. Se poate asigura desimea de 600 spice productive/m2, asigurând la semănat 400 - 600 boabe germinabile/m2. La fiecare soi, se va folosi desimea la limita inferioară sau apropiată de aceasta, când terenul este bine pregătit pentru semănat, s-au aplicat îngrăşăminte, umiditatea din sol este favorabilă şi semănatul se face la epoca optimă. Când solul este uscat, patul germinativ nu s-a pregătit bine şi semănatul se face cu întârziere, desimea folosită va trebui să fie la limita superioară. Cantitatea de sămânţă la hectar se calculează pe baza numărului de boabe germinabile la m2, de masa (greutatea) a 1000 de boabe (M.M.B.), puritatea şi capacitatea germinativă, după formula: D / m 2 × MMB Cs = x 100 (kg/ha), în care: P×G Cs - cantitatea de sămânţă în kg necesară pentru semănat/ha; D/m2 - desimea (boabe germinabile) la m2; MMB - masa a 1000 de boabe, în grame; P - puritatea, în procente; G - capacitatea germinativă în procente. În general, cantitatea de sămânţă care asigură desimea optimă, oscilează în funcţie de factorii arătaţi, între 220 - 280 kg/ha. 5. Distanţa între rânduri. Grâul se poate semăna în rânduri simple, în rânduri 21
  • 22. încrucişate şi în benzi. În ţara noastră grâul de toamnă se seamănă la distanţa între rânduri de 12,5 cm. În alte ţări, distanţa între rânduri oscilează, ea fiind mai mare sau mai mică, în funcţie de particulariţăţile soiurilor, de condiţiile de vegetaţie şi de nivelul tehnologiei aplicate. În Anglia, de exemplu, se foloseşte frecvent distanţa de 15 - 25 cm, în Franţa 18 - 20 cm, în Italia 14 - 20 cm etc. Indiferent de distanţele dintre rânduri, pretutindeni, se are în vedere realizarea desimii culturii, a numărului de spice recoltabile la unitatea de suprafaţă - component esenţial al producţiei - având grijă deosebită în stabilirea judicioasă a spaţiului de nutriţie individual şi asigurându-se totdeauna o atenţie deosebită factorului lumină. Direcţia rândurilor de semănat, este recomandabil să fie perpendiculară pe direcţia arăturii, în felul acesta asigurându-se îngroparea mai uniformă a seminţelor. Pe terenurile cu pantă, spre a împiedica scurgerea apelor rezultate din ploile torenţiale şi a reduce procesul de eroziune, semănatul trebuie executat pe curbele de nivel. Cu referire la orientarea rândurilor, cea mai potrivită este direcţia N - S, deoarece plantele folosesc mai bine energia solară dimineaţa şi seara, iar în timpul zilei suferă mai puţin de supraîncălzire. În zonele cu ierni aspre, este indicată orientarea rândurilor perpendicular pe direcţia vântului, împiedicând în felul acesta spulberarea solului şi descoperirea nodului de înfrăţire. Pentru executarea integrală a lucrărilor de îngrijire, prin folosirea mijloacelor terestre, grâul se distruge în cea mai mare parte pe urma de trecere a acestora. Din considerentele acestea este indicat să se lase cărări încă de la semănat, pentru accesul în parcele a maşinilor şi utilajelor, acest sistem reprezentând numeroase avantaje, cum ar fi repartizarea uniformă a îngrăşămintelor, a erbicidelor, insectofungicidelor, evitând în felul acesta greşelile care duc în final la pierderi însemnate de producţie. Cărările se obţin prin închiderea tuburilor 1 - 2 - 3 ale semănătorii, în funcţie de sistema de maşini, la al treilea parcurs în dreptul roţilor tractorului. Procedând în felul acesta, se realizează o diminuare a suprafeţei de cultură cu 4 - 5 %, însă recolta de pe această suprafaţă este compensată de producţia mai mare de pe rândurile de lângă cărări (Bâlteanu Gh., 1979). Grâul se seamănă cu semănătorile universale SUP-21, SUP-29, SUP-48, semănători care există în prezent în dotare, cu viteza de semănat în medie de 5 km/h, putând fi mai mare sau mai mică, mai mare când terenul este bine pregătit şi mai mică când terenul este bulgăros. 7. Adâncimea de semănat depinde de natura solului, de umiditatea şi gradul de afânare al acestuia, de asprimea iernii etc. Pe solurile mai grele şi umede, în zonele cu geruri mai uşoare în timpul iernii, se seamănă la 4-5 cm. La această adâncime, grâul răsare repede, iar nodul de înfrăţire se poate forma la adâncimea specifică soiului, de 2 - 3,5 cm. Pe solurile uşoare şi uscate, ca şi în zonele cu ierni aspre şi vânturi puternice, se însămânţează mai adânc, la 6 - 8 cm, aceeaşi adâncime de semănat folosindu-se şi în cazul în care se seamănă într-un pământ insuficient aşezat. Nu trebuie însă exagerat cu adâncimea de încorporare a seminţei, indiferent de factorii enumeraţi anterior, deoarece la o adâncime prea mare de încorporare a seminţei, se reduce capacitatea de înfrăţire şi pier în timpul iernii un număr mare de plante (Bâlteanu Gh., 1989). De regulă, la soiurile actuale de grâu ce se găsesc raionate în cultură în ţara noastră, adâncimea de semănat se poate mări cu cel mult 1,5 - 2 cm peste adâncimea la care se formează nodul de înfrăţire (Bâlteanu Gh., 1989). 1.3.2. Lucrările de îngrijire După semănat şi în timpul vegetaţiei grâul de toamnă necesită lucrări de îngrijire. Necesitatea aplicării diferitelor lucrări de îngrijire depinde de mai mulţi factori, între care o 22
  • 23. importanţă mai mare prezintă condiţiile climatice şi natura solului. O parte din lucrările de îngrijire din timpul vegetaţiei pot fi înlăturate, printr-o bună pregătire a patului germinativ, prin aplicarea raţională a îngrăşămintelor, semănatul la epoca optimă etc. Tăvălugitul după semănat. În zonele secetoase, în special după prăşitoarele care se recoltează toamna, când semănatul grâului are loc obişnuit în arătură proaspătă, după semănat trebuie să se facă tăvălugitul, pentru a pune seminţele în contact mai bine cu solul şi a favoriza răsărirea. În acest scop este indicat să se folosească tăvălugul inelat, cu acţiune la suprafaţă (Cambridge sau Croskill), care prin construcţie realizează presarea solului, dar în acelaşi timp lasă solul uşor afânat la suprafaţă. Tăvălugitul grâului după semănat poate constitui o măsură pozitivă numai în cazul în care în stratul de sol din apropierea seminţei se găseşte o cantitate de apă apropiată de necesarul germinării (1,7-1,8 ori apa higroscopică, Bâlteanu Gh., 1989). Eliminarea excesului de apă. După răsărire, în timpul toamnei şi iernii, trebuie luate măsuri de îndepărtare a apei stagnate de pe semănături prin crearea de şanţuri de scurgere sau de puţuri absorbante. Şanţurile de scurgere sunt mai indicate să se facă toamna după semănat şi să fie verificate la desprimăvărare, când pericolul stagnării apei este mai mare. În depresiunile închise este necesar să se facă puţuri absorbante. Reţinerea zăpezii. În zonele cu zăpadă puţină şi vânturi puternice care o spulberă sunt necesare măsuri de reţinerea zăpezii pe semănături. Reţinerea zăpezii pe semănături asigură o mai bună iernare a plantelor şi sporirea rezervei de apă din sol. Se pot folosi în acest scop parazăpezi din tulpini de porumb, floarea- soarelui, baloturi de paie, garduri de scândură, precum şi parazăpezile de tip C.F.R. Prin reţinerea zăpezii pe semănături, la S.C.A. Mărculeşti s-au obţinut în unii ani sporuri de recoltă de până la 48% (Matei I., 1974). Reţinerea zăpezii este necesară şi pe semănăturile făcute pe terenurile în pantă, sporind astfel rezerva de apă din sol, prin efectuarea de diguleţe din zăpadă sau prin tăvălugitul zăpezii. Controlul semănăturilor de grâu înainte de ieşirea din iarnă. În timpul iernării, după gerurile mai puternice şi mai ales spre sfârşitul iernii, este necesar să se facă controlul semănăturilor, prin care se stabileşte starea culturii şi măsurile ce trebuie luate la nevoie. La sfârşitul iernii - începutul primăverii, se aplică dozele de îngrăşăminte cu azot lăsate prin fracţionarea dozei totale pentru primăvară şi doze suplimentare când cultura grâului a ieşit din iarnă slăbită, dezrădăcinată, sau când ploile abundente din timpul toamnei şi iernii au spălat azotul la adâncimi mari, în afara zonei de acţiune a rădăcinilor. Dozele de îngrăşăminte cu azot suplimentare se stabilesc în funcţie de măsura în care cultura a suferit în timpul iernii, de precipitaţiile căzute, de soi etc. Se pot folosi în acest scop toate tipurile de îngrăşăminte cu azot care se fabrică la noi în ţară (azotat de amoniu, sulfat de amoniu, uree, nitrocalcar, îngrăşăminte foliare). Dezrădăcinarea (descălţarea). Când din cauza îngheţului şi dezgheţului repetat, mai ales de la sfârşitul iernii, cultura de grâu se prezintă în primăvară dezrădăcinată, trebuie să se facă tăvălugitul semănăturii imediat ce se poate intra pe teren pentru a pune rădăcinile plantelor şi nodul de înfrăţire în contact cu solul umed, favorizând astfel formarea de noi rădăcini şi în consecinţă refacerea plantelor. În acest scop se foloseşte tăvălugul neted. Dezrădăcinarea plantelor trebuie în primul rând prevenită prin semănatul la epoca optimă, într-o arătură aşezată şi mai adânc. Grăparea. Semănăturile de grâu de toamnă, la care în primăvară terenul prezintă crustă, se grăpează. Prin grăpare se sparge crusta solului, se reduce evaporarea apei, se distrug buruienile mici etc. În funcţie de grosimea şi tăria crustei se pot folosi, grapa cu colţi reglabili cu dinţii 23
  • 24. înapoi, grapa stelată sau grapa rotativă cu poziţia dinţilor înapoi. Nu se grăpează semănăturile de grâu dezrădăcinate, ieşite slabe din iarnă şi semănăturile de pe terenurile uşoare, nisipoase etc. Combaterea buruienilor. Numărul cel mai mare de specii de buruieni din culturile de grâu este dat de dicotiledonate, anuale şi perene (peste 40) şi monocotiledonate (aproximativ 10). Prezenţa acestora, fără luarea măsurilor de combatere, pot produce pagube cuprinse între 60-80%. Dintre dicotiledonate, deosebit de dăunătoare sunt următoarele specii: Cirsium arvense, Matricaria inodora, Papaver rhoeas, Sinapis arvensis, Argostemma githago, Convolvulus arvensis, Vicia sp. etc. Dintre monocotiledonate, 2 specii sunt deosebit de dăunătoare, Apera spica venti (iarba vântului) şi Avena fatua (odosul). Combaterea buruienilor din culturile de grâu cu ajutorul erbicidelor are în prezent o largă răspândire. Se pot folosi erbicide simple şi combinate. Cele mai bune rezultate se obţin cu erbicidele combinate, care au un spectru de acţiune mult mai larg. Cele mai utilizate în acest scop în ţara noastră sunt erbicidele pe bază de 2,4 D (DMA-sarea de dimetil amină a acidului 2,4 D) şi cele pe bază de MCPA în special Dikotex, Agroxone etc. Cantitatea de erbicid folosită este de 0,5-0,8 kg/ha; (1,5-2,6 litri sare DMA) la 2,4 D, iar dozele de MCPA oscilează între 0,8-1,6 kg/ha; (2,0-4,1 litri Dikotex 40%), în funcţie de natura şi vârsta buruienilor şi gradul de îmburuienare. Sunt distruse foarte bine buruienile crucifere, precum şi loboda, măzărichea, ştirul, pălămida, susaiul, volbura, albăstriţa şi altele. Eficacitatea acestor erbicide este ridicată când la administrare se înregistrează o temperatură a aerului de cel puţin 15oC. Buruienile au cea mai mare sensibilitate la aceste erbicide în faza de rozetă. Erbicidele 2,4 D şi MCPA se pot administra fără să fie afectat grâul, până la începutul formării celui de-al doilea internod. Cu rezultate foarte bune în combaterea buruienilor din cultura grâului şi foarte mult folosit în ţara noastră este Icedinul, erbicid combinat, pe bază de 2,4 D şi dicamba (28% 2,4 D + 3,5% dicamba – Icedin simplu şi 29% 2,4 D + 5% dicamba – Icedin forte). Are spectrul de acţiune mult mai larg faţă de erbicidele pe bază de 2,4 D. Combate şi buruienile rezistente la 2,4 D cum sunt: Matricaria chamomilla, Matricaria inodora, Agrostema githago, Polygonum sp. etc. Doza optimă de Icedin simplu este de 3,0-3,5 litri/ha şi cea de Icedin forte 1,5-2 l/ha, în funcţie de gradul de infestare cu buruieni. Icedinul se poate administra şi când temperatura aerului este mai scăzută, de 8-10 oC, până la formarea primului internod. Pentru combaterea buruienilor rezistente la 2,4 D, alături de Icedin, se pot folosi şi erbicide pe bază de tribensulfuron metil (Granstar 0,020-0,025 l/ha), triasulfuron + 2,4 D (Longran 75WG + SDMA, 0,015l + 1,5 l/ha) sau clorosulfuron (Glean, 0,015-0,020 kg/ha;). De asemenea, se pot folosi Satis 18WP 200 g/ha, Grodyl 30-40 g/ha, Lontrel 418 C 4- 5 l/ha, Logran D 1,5 kg/ha;, Oltisan 1 l/ha, etc. toate administrate ca şi Icedinul. În cazul erbicidului Glean, care are o persistenţă îndelungată în sol, după grâu trebuie să nu urmeze în rotaţie plante sensibile la acest erbicid (sfecla de zahăr sau furajeră, floarea- soarelui). Aplicarea se face când buruienile sunt în faza de rozetă, plantele de cultură de la faza de înfrăţire şi până la începutul formării primului internod, iar temperatura aerului este de 24
  • 25. 10-12 oC cu tendinţă de creştere. Erbicidul Glean se poate aplica şi preemergent (pre sau post semănat). Alte erbicide precum erbicidele sulfonilureice Comod 750 WP– (15-20) g/ha, Dacsulfuron 750 WP – (15-20) g/ha, Sansulfuron 75 WP – (15-20) g/ha, Rival 75 PU , Rival 75 PS – (15-20) g/ha, Suclin 75 WG – (15-20) g/ha, Peak 75 WG 20 g/ha, Arkan 75 WG – (20-40) g/ha se pot aplica chiar până în faza de burduf a grâului. Pentru combaterea lui Apera spica venti (iarba vântului) se pot folosi Igran 50 WP (terbutrin 50%) în doză de 3,0-4,0 kg/ha; produs comercial, Granarg (terbutrin 50%) 3,0-4,0 kg/ha; aplicate fie toamna, imediat după semănat sau după răsărit, fie primăvara în faza de 1-3 frunze ale buruienii. Aplicate înainte de semănat şi încorporate în sol, se pot folosi Avadex-BW, sau Trialat 40 EC, 3-5 kg/ha;, iar primăvara, când buruiana are 2-4 frunze, se pot face tratamente cu erbicide pe bază de tralkoxydim (Grasp-CE, 2-2,5 l/ha), fenoxapropetil (Puma-S, 0,8-1,0 l/ha), diclofometil (Iloxan-CE, 2,5 l/ha). Odosul (Avena fatua), tot monocotiledonată, aduce însemnate pagube în cultura grâului dacă nu se combate. Se folosesc ca erbicide „antiodos“: Avadex BWEC (400 g/l triallate), 5,0-6,0 l/ha; Avadex BW 10G (10% triallate), 20-25 g/ha. Ele se administrează înainte sau după semănat, încorporându-se imediat în sol, superficial, cu grapa cu colţi reglabili. Tot pentru combaterea acestor buruieni monocotiledonate se pot folosi Puma S (75 g/l fenoxapropetil), 0,8-1 l/ha sau Grasp (100 g/l tralkoxidim), 2-2,5 l/ha, care se vor administra primăvara când buruienile se găsesc în faza de rozetă iar grâul nu a format primul internod. Erbicidul Puma Super se va aplica separat de erbicidele anticotiledonate pe bază de dicamba deoarece nu este compatibil cu acesta. El se poate aplica asociat cu erbicidele Glean şi Grodyl.a Alt erbicid folosit împotriva odosului este Illoxan EC 36 (360 g/l diclofos-methyl), 3,0 kg/ha;. Se administrează primăvara când plantele de odos sunt în faza de 2-4 frunze. Administrat ulterior eficacitatea erbicidului se reduce. Tot pentru combaterea odosului se pot folosi Avenge, Malaven, Suffix, în faza de 2 -3 frunze până la faza de burduf. Se aplică primăvara, când plantele de grâu sunt înfrăţite până la formarea internodului al doilea. Se mai pot folosi erbicidele Isoflo 500 SC – (3-5) l/ha, Isoron 500 SC– (3-5) l/ha, Izoguard 500 SC 5 l/ha, aplicate postemergent pentru combaterea lui Apera spica venti (iarba vântului), Tolurex 50 SC – (2-3) l/ha, preemergent pentru combaterea lui Apera spica venti (iarba vântului) şi Avena fatua (odos), Sekator – (0,2-0,3) l/ha, postemergent pentru combaterea buruienilor dicotiledonate şi parţial monodicotiledonate. Împotriva speciilor Galium aparine şi Galeopsis tetrahit,până în faza de două intenoduri ale grâului şi la 15-20 cm înălţime a plantei de Galium se pot folosi erbicidele Cerlit 0,8 l/ha şi Tomigan 250 EC 0,8l/ha, postemergent, acestea combătând şi alte buruieni dicotiledonate şi perene, inclusiv Convolvulus, Stellaria, Capsella, Viola etc. Când în cultura de grâu avem o cultură ascunsă de trifoi, buruienile din grâu se combat cu Aretit 40 WP (dinoseb acetat 40%), 5,6-6,0 kg/ha; Basagran (bentazon 480 g/l), 2,0-4,0 l/ha; Acetatin (dinoseb acetat 36 g/l), 5,0-6,0 l/ha etc. În această situaţie, se interzice folosirea icedinului sau a altor erbicide pentru a combate dicotiledonatele, datorită sensibilităţii deosebite a trifoiului faţă de aceste erbicide indiferent dacă este răsărit sau nu (Bâlteanu Gh., 1989). Combaterea bolilor. Principalele boli care aduc pagube însemnate producţiei de grâu sunt: făinarea – Erysiphe graminis, fuzarioza – Fusarium graminearum, septorioza – Septoria tritici; îngenunchierea tulpinilor – Ophiobolus graminis; rugina brună – Puccinia tritici etc. 25