monografie cu acces la arhivele rusesti

1. DIMITRIE CANTEMIR

2. E C AT E R I N A | A R { L U N G {

3. DIMITRIE CANTEMIR
!

4. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
quot;

5. DIMITRIE CANTEMIR
#

6. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
$

7. DIMITRIE CANTEMIR
%
C UVANT INAINTE
ac[ plec[m de la ipoteza c[ fiecare cultur[ exist[ ca
D ansamblu de r[spunsuri, de soluii pe care spiritul unui
popor le d[ istoriei – adic[ timpului – condiiilor geografice –
adic[ spaiului – atunci interogarea respectivei culturi ar trebui
s[ ofere o imagine a însu=i spiritului creator. Aflat în Balcani,
pe linia care odinioar[ desp[rea dar =i unea Orientul =i Occi-
dentul, poporul român a produs în plan cultural unele din
cele mai puternice reacii de acoperire a faliilor spirituale ce
puteau produce ruperi de echilibru între cele dou[ spaii.
Dimitrie Cantemir ni se înf[i=eaz[ ast[zi, prin demersul s[u
creator, prin întreaga atitudine de om de cultur[, ca o astfel
de reacie de armonizare spiritual[. O armonizare menit[ s[
dovedeasc[ atât Orientului cât =i Occidentului vitalitatea
poporului capabil s-o afirme. Acesta a fost gândul mai adânc,
mobilul profund al c[rii care urmeaz[ a se înf[i=a cititorului.
Lui i s-a ad[ugat supoziia c[ trebuie s[ existe o consecven[
cu sine însu=i a spiritului unui popor, consecven[ în virtutea
c[reia – în ciuda tuturor modific[rilor provocate de timp –
recunoa=tem specificul s[u. Cum se vede a=adar spiritul
poporului român din unghiul culturii? +i dincolo de ce
modific[ri ale plafonului cultural continu[ s[ existe unitatea
sa? Poate fi detectabil acest spirit în creaia fiec[rui om de
cultur[ indiferent de domeniul în care lucreaz[? Este el
detectabil =i în creaia lui Cantemir?
Faptul c[ ne-am oprit la el pentru a g[si r[spuns la toate
aceste întreb[ri este numai aparent întâmpl[tor. Dimitrie
Cantemir se afl[ situat la începuturile însele ale acestui proces
de con=tientizare a unit[ii spirituale a poporului român ca
unitate raportabil[ la Orient =i Occident. În plus, a fost un
personaj enciclopedic, care deci a încercat r[spunsuri proprii,

8. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
soluii spirituale în mai multe domenii ale cunoa=terii. Aceste
dou[ considerente ne-au îndemnat s[ c[ut[m a evalua
activitatea lui spre a descifra întregul magmatic al unei epoci
în faetele polizate ale unui unic demers creator, spre a lumina
înc[ posibilele noastre raport[ri la acel moment a culturii
române, moment care poate atesta deci capacitatea universului
contemporan de a-=i p[stra resorturile intime ale unit[ii sale
pe aceast[ punte ce comunic[ în mod real cu trecutul =i, nu
mai puin, poate defini capacitatea trecutului de a fi descoperit
trasee ale permanenei spirituale în stare s[ proiecteze în ochii
contemporanilor no=tri întreb[ri =i r[spunsuri viabile.
Pe lâng[ aceste motive de ordin intelectual, autoarea s-a
simit îndemnat[ s[ abordeze acest subiect deloc simplu care
este creaia =i personalitatea lui Dimitrie Cantemir în urma
descoperirii, în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei
Române, a unei substaniale arhive de documente cu privire
la acest autor r[mase de la Grigore Tocilescu, cel ce a fost
trimis în 1877–1878 de c[tre Societatea Academic[ Român[
în misiune în Rusia spre a copia manuscrisele cantemiriene =i
orice alte documente referitoare la autor, la epoca sa =i la istoria
poporului român. Atât manuscrisele aduse, cât =i raportul
misiunii, au fost cunoscute de cercet[tori înc[ din perioada
respectiv[. Dar arhiva Gr. G. Tocilescu, având în jur de o mie
de pagini referitoare la Dimitrie Cantemir, a r[mas pân[ acum
necercetat[. Ea alc[tuie=te principalul dialog al acestei c[ri,
prezent în structura ei, ca =i în Note =i comentarii.
În sfâr=it, având prilejul s[ abordeze „pe viu“ unele
manuscrise cantemiriene datorit[ unei c[l[torii în Uniunea
Sovietic[ pe urmele lui Tocilescu, spre a stabili poziia actual[
în arhive a manuscriselor cantemiriene, autoarea a avut prilejul
o dat[ mai mult s[ mediteze la valoarea acestor scrieri pentru
lumea contemporan[.
Pentru sprijinul adus la elaborarea lucr[rii ea aduce
mulumirile sale cele mai deferente urm[toarelor persoane:
Conf. dr. Ion Ardeleanu, prof. dr. Virgil Gândea, cerc. princ.
dr. Paul Cernovodeanu, compozitorul Eugeniu Doga, regizorul
Ion Popescu Gopo, poetul Kirill Kovalgi, K. Ô. H. V I. Lebedeva,
.

9. DIMITRIE CANTEMIR
'
dr.Ion Matei, K.È.H. L. Egorova-Semionova, prof. dr. doc.
membru al Academiei +tefan +tef[nescu, dr. Gabriel +trempel,
cerc. princ. dr. +erban Tana=oca, prof. dr. doc. acad. Radu
Voinea, pre=edinte al Academiei R.S.R. De asemenea, autoarea
mulume=te pentru sprijin urm[toarelor instituii: Academia
RSR, Academia de +tiine a URSS, Biblioteca Academiei RSR,
Biblioteca „V I. Lenin“ din Moscova, Biblioteca Academiei de
.
+tiine din Leningrad, Biblioteca public[ „Saltîkov Scedrin“
din Leningrad, Institutul de istorie „Nicolae Iorga“ din
Bucure=ti, Institutul de studii sud - est europene din Bucure=ti,
Institutul de slavistic[ =i balcanistic[ al Academiei de +tiine a
URSS din Moscova, Muzeul de istorie naional[ Bucure=ti,
Muzeul C[rii Moscova =i revistele: Manuscriptum, Revista
muzeelor =i monumentelor, Transilvania, Revue Roumaine
d’Histoire.
decembrie 1988

10. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
P ROLEGOMENE
uncte de pornire În zorii veacului al XVIII-lea Ia=ul se
P preg[tea s[ înfrunte desele treceri ale polonezilor,
turcilor =i altor armate ca un ora= deschis spre câmpie, f[r[
ziduri de ap[rare ori cet[i fortificate, doar cu cele =ase mii de
case ale sale, în principal de meseria=i =i negustori, =i cu cele
dou[zeci =i opt de biserici =i m[n[stiri, majoritatea având
c[lug[ri greci din ordinul Sf. Vasile1. Podeaua de lemn a
str[zilor, plin[ de noroi la vreme de ploaie =i de praf vara,
ducea c[tre palatul domnesc. Bordee =i case mai m[runte la
marginea ora=ului, apoi case mai solide, aflate în vecin[tatea
pieelor unde se vindeau – în pr[v[lii cu tarabele la drum – tot
felul de coloniale venite din Asia, m[t[suri =i tafta, toate acestea
alc[tuiau spectacolul ce putea fi v[zut de pe dealul unde se
afla a=ezat palatul domnesc, singurul înconjurat de un zid de
ap[rare =i de un =an cu ap[ st[tut[, plin[ de linti[ =i de
broa=te. Pe vremea lui Gheorghe Duca palatul avea o curte
mare =i p[trat[, înconjurat[ de un zid de p[mânt bine b[tut
între pari de lemn. Od[ile erau joase, c[ptu=ite cu lemn frumos
lucrat cu înflorituri =i aurit în unele înc[peri, cu divane
acoperite de covoare dup[ moda turceasc[. Pentru oaspeii
mai de vaz[ erau camere zugr[vite în stil olandez =i m[sue
cu intarsii, unde li se serveau oaspeilor votc[ =i dulceuri.2
C[lug[rii =i negustorii mi=unau pretutindeni, ducând în
harabale (acoperite ori nu) diverse produse pe care le
ad[posteau în incinta m[n[stirilor de teama deselor n[v[liri
ale t[tarilor, dar =i ale polonezilor aflai în plin conflict cu
Imperiul Otoman. Pentru restul populaiei p[durile din preajm[
ofereau poate aceea=i siguran[, dac[ nu cumva chiar una mai
mare decât aceste incinte.
Înc[ timid, dar cu scopuri bine precizate, iezuiii poloni î=i
construiesc dup[ firea =i puterea locului c[sue acoperite cu

11. DIMITRIE CANTEMIR
=indril[ =i împrejmuite cu garduri de nuiele, misiuni menite –
fie =i în perspectiv[ – s[ contracareze puternica influen[ a
ortodoxiei grece=ti infiltrat[ mai de mult =i cu mai mult[ putere.
Tentativa iezuit[ nu este de altfel decât una din înf[i=[rile
acelui moment de dezechilibru pe care-l traversau Ia=ul,
Moldova, ca =i [rile române în general. Desele schimb[ri ale
domnilor atestau nu numai l[comia crescut[ a turcilor, dar =i
motivul acestui fapt: Imperiul Otoman simea strângându-se
în juru-i lanul ce-i amenina, din partea Europei, existena
îns[=i. |[rile române, gata s[-l tr[deze, trebuiau inute într-o
ve=nic[ stare de nesiguran[ pentru a nu se mai gândi la altceva
decât la ziua de mâine. Ne afl[m în pragul instaur[rii domniilor
fanariote. Constantin Cantemir, tat[l lui Dimitrie, a domnit în
Moldova cel mai mult timp în aceast[ vreme de nelini=te: între
1685– 1693. A fost ultimul domn p[mântean al principatelor
care a murit pe tronul s[u. Nu era un domn înv[at, dar deinea
în mare m[sur[ arta diplomaiei. A =tiut s[ vireze printre
interesele polonilor, turcilor =i t[tarilor f[r[ a pierde nimic
din ceea ce avea când venise pe tron.3 La moartea sa domnul
era înc[ ales de sfatul boieresc, de=i trebuia apoi confirmat de
sultan. A=a se face c[ fiul s[u Dimitrie, cel mai mic =i mai
înv[at, =colit cu Ieremia Cacavela,4 a fost ales domn la cei
dou[zeci de ani ai s[i. Ahmed al II-lea nu l-a confirmat. Tân[rul
domn, r[mas pe tron doar dou[ s[pt[mâni, nu prezenta
suficiente garanii politice, mai ales c[ imperiul urma s[ susin[
însemnate b[t[lii politice la graniele Poloniei, deci s[
foloseasc[ teritoriul Moldovei drept surs[ de aprovizionare
pentru oameni =i cai, precum =i drept zon[ de reorganizare a
efectivelor în caz de înfrângere. Dac[ n-ar fi fost serviciile
personale f[cute sultanului, Cantemir tat[l nu s-ar fi bucurat,
cu opt ani în urm[, de preuirea sultanului Mahomed al IV-lea.
Acesta i-a d[ruit tronul ca r[splat[ pentru salvarea haremului
s[u din mâna mereu du=manilor polonezi. Totu=i urma=ul lui
Mahomed, sultanul Soliman al II-lea, i-a cerut b[trânului
Constantin Cantemir drept garant pe unul din fii. Astfel, la
cincisprezece ani, tân[rul Dimitrie a luat drumul Constan-
tinopolului. Avea s[ r[mân[ acolo vreme de dou[zeci =i doi

12. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
de ani. S-a, =colit la Academia Patriarhiei din Constantinopol
cu dasc[li greci. Chiar leciile de muzic[ =i limb[ turceasc[ le-a
luat nu numai cu dasc[li turci, ci =i cu greci renegai, r[ma=i
îns[, în forul lor interior, eretici fa[ de credina în Alah =i
puterea ve=nic[ a Islamului. Dup[ moartea lui Constantin
Cantemir i-a fost preferat la tronul Moldovei Constantin Duca,
unchiul dup[ mam[ al lui Dimitrie. El a domnit pân[ în 1695,
când în locul lui Ahmed al II-lea a venit pe tron r[zboinicul
Mustafa al II-lea. Odat[ cu el a devenit mare vizir sângerosul
Daltaban Pa=a, cunosc[tor al Cantemire=tilor dintr-o vreme
când haremul lui Mahomed al IV-lea trecuse cu strig[te
însp[imântate pe teritoriul Dobrogei, c[utându-=i salvarea spre
sud. Ridic[rii lui Daltaban 6 i-a datorat Antioh Cantemir venirea
pe tron. P[rea s[ fie pentru otomani un om sigur. Între 1695 =i
1700 Antioh a avut libertatea s[-=i probeze credina fa[ de
st[pânire respectând canoanele tributului crescut la 65 000
de galbeni anual (de la 4 000 pe vremea lui Bogdan Vod[),
ajutorul în caz de r[zboi cu provizii =i oameni (cam 500 de
suflete oaste regulat[). În acest interval reprezentantul s[u la
Poart[ a fost Dimitrie Cantemir însu=i, care =i-a rafinat atunci
atât mijloacele de persuasiune politic[, des[vâr=indu-=i
cuno=tinele în materie de înelegere a c[ilor de acces spre
putere, cât =i cuno=tinele filosofice, lingvistice, artistice. A
deprins la Academia Patriarhiei =tiinele: matematica,
topografia, arheologia, geografia.7 Nu e gre=it dac[ afirm[m
c[ lui Dimitrie i-a datorat Antioh, în aceast[ prim[ domnie,
orientarea politicii sale atât fa[ de Imperiul Otoman, cât =i
fa[ de alte state. Rafael Leszczynski, tat[l lui Stanislas, viitorul
rege polon, trecând spre Turcia la 1700 pentru a rediscuta în
favoarea polonilor unele articole ale tratatului de la Carlowitz
(evacuarea t[tarilor din Bugeac, st[pânirea Hotinului =i
Cern[uilor), se opre=te =i la Ia=i. Solul st[ la dreapta domnului,
iar Dimitrie la stânga sa. Discuia animat[ pe probleme politice
condus[ de Dimitrie, cunosc[tor al limbii latine, îl impre-
sioneaz[ pe sol. Spre sfâr=itul audienei acesta e rugat s[-=i
aduc[ micul grup orchestral, iar acela=i Dimitrie face remarci
pertinente în leg[tur[ cu muzica european[ =i interpretarea

13. DIMITRIE CANTEMIR
!
ei. În final el pronun[ câteva cuvinte în limba polon[. Raphael
Leszczynski e astfel impresionat mai mult de Dimitrie decât
de Antioh. Pentru otomani îns[ aceast[ orientare pro-euro-
pean[ nu p[rea de bun augur. Mustafa al II-lea se gr[be=te
deci s[-l schimbe din nou pe Antioh cu Constantin Duca, ale
c[rui reacii erau cunoscute dintr-o domnie anterioar[ =i deci
puteau fi previzibile. Duca era îns[ un domn pe care-l urm[reau
ghinioanele. El c[zuse de la domnie odat[ cu c[derea lui
Ahmed al II-lea =i avea s[ cad[ din nou odat[ cu c[derea lui
Mustafa al II-lea. Un nou sultan, o nou[ lupt[ pentru domnie.
Sl[biciunea [rilor române fa[ de Poart[ era, în primul rând
pentru ele, prilej de nelini=te. Nevoia subteran[ a unit[ii de
aciune, a unui spor de putere obinut în acest fel fa[ de
st[pânirea turceasc[, îl fac pe Dimitrie Cantemir s[ viseze la o
domnie a sa asupra ambelor [ri române. Dar Brâncoveanu
era un domn puternic =i suficient de bun diplomat pentru a
împlini el însu=i acest deziderat. În plus, dispunea deja de
puterea unei domnii, ceea ce nu era cazul lui Cantemir. A reu=it
deci s[-l instaureze domn în Moldova pe Mihail Racovi[, boier
de ar[ cu sânge cantacuzinesc, cumnat 8 al lui Dimitrie
Cantemir. Pierzând b[t[lia politic[, tân[rul Dimitrie a încercat
în continuare s-o câ=tige pe cea cultural[. El =i-a descris e=ecul
în Istoria ieroglific[. Se anuna astfel unul din cele mai de temut
condee ale vremii. Fora scrierilor sale ilustreaz[ în fond
puterea compensaiilor culturale de care avea nevoie Cantemir.
Dup[ Mihai Racovi[, de=i continua s[ fie pretendent la tron,
Dimitrie a pierdut din nou, de data aceasta în favoarea fratelui
s[u Antioh, venit a doua oar[ domn în virtutea principiului
otoman c[ ceea ce este cunoscut e de preferat fa[ de ceea ce
e cu des[vâr=ire nou. Dimitrie continu[ s[ spere c[, în timp ce
fratele s[u va domni în Moldova, el însu=i va fi domn al |[rii
Române=ti. Precedentul existase: Ieremia =i Simion Movil[.
Dar Brâncoveanu, intuind direcia acestui vânt contrar, îl va
rechema în ar[ pe Toma Cantacuzino 9, capuchehaia sa la
Poart[ – =i va lua m[suri pentru ca pe tronul Moldovei s[ vin[
din nou Mihai Racovi[. Lunga domnie a lui Ahmed al III-lea10
a permis nu numai finalizarea politicii turce=ti fa[ de [rile

14. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
quot;
române în sensul pe care =i-l propusese de mult – instaurarea
domnilor fanarioi – ci =i gr[birea aciunii acestor state mici în
sensul desprinderii lor de lanul otoman. O prim[ venire pe
tronul Moldovei a lui Nicolae Mavrocordat, fiul lui Alexandru
Mavrocordat Exaporitul,11 anun[ deja acest dublu fenomen.
Mavrocordat a domnit prima oar[ doar un an: 1709 – 1710.
Lipsa lui de calit[i ost[=e=ti, flagrant[ în b[t[lia Cameniei, i-a
f[cut pe turci s[ încerce o variaie. E în sfâr=it adus pe tron
Dimitrie Cantemir. A obinut domnia printr-o filier[ complicat[,
care presupunea sprijinul hanului t[tar Develt Ghirai (1707– 1713),
al c[rui mare haznedar, Davul Ismail Efendi, fusese elevul lui
Cantemir întru arta tanburului. Cu =coala protocolului Otoman
bine deprins[, dar cu sufletul r[mas la suferinele patriei sale,
Cantemir nu se sfiie=te s[ joace – aparent – pe cartea lui Ahmed
al III-lea, iar în fond s[ caute o soluie pentru a-=i împlini ceea
ce considera misiunea sa de suflet: eliberarea [rii de sub
dominaia otoman[, revenirea ei la prerogativele pe care le
avea pe vremea marelui +tefan. Ochii lui Cantemir privesc
deopotriv[ harta Europei =i Asiei. El simte faptul c[ pentru
marele imperiu începuse declinul. Pierderea unor poziii
însemnate ale acestuia în Europa =i Asia nu-i era str[in[. Simte
de asemenea c[ [rile europene încep s[ intre în mari sisteme
de aliane antiotomane, modificându-=i astfel propriile granie.12
Nu vrea ca patria sa s[ r[mân[ în afara acestor aliane. Ideea
Daciei unite îl captiveaz[. Momentul când Carol al XII-lea se
afl[ prizonier în Bugeac i se pare favorabil declan=[rii unui
r[zboi ruso-turc. Rusia, angajat[ în marele r[zboi al nordului,13
încerca s[ p[streze cu orice pre pacea cu turcii. Dar Carol al
XII-lea nu f[cea mai puin parte din peisajul nordic cu care
Rusia se confrunta de mai muli ani. Capturarea lui era prin
urmare o mare tentaie. Pe de alt[ parte otomanii, =tiind mai
puin ap[rate aceste poziii dinspre Polonia, încearc[ recu-
cerirea teritoriilor pierdute. Se contureaz[ astfel conflictul de
la Prut. Pentru ca imaginea s[ sa fie mai aproape de adev[r,
trebuie s[-i ad[ug[m configuraia forelor în prim[vara lui
1711. Ru=ii deplasaser[ o parte a efectivelor din nord conduse
de brigadieri care vor deveni mai târziu amirali sau conduc[tori

15. DIMITRIE CANTEMIR
#
de armate. Exemplul lui Cernî=ev14, a c[rui coresponden[ e
cunoscut[, este edificator în acest sens. Petru I însu=i spera,
folosindu-se de aliana cu [rile române, s[ opun[ turcilor o
rezisten[ suficient de mare spre a-i potoli mai mult timp =i
spre a-=i elibera astfel forele necesare frontului deschis în nord.
Armata otoman[ st[ în espectativ[ dincolo de Dun[re, m[su-
rând cu pruden[ distana pân[ la poziiile ruse=ti =i continuând
s[ mizeze pe proviziile din teritoriile române=ti. Brâncoveanu
înclina =i el spre aliana cu Rusia, dar numai atât cât se putea
f[r[ a-=i compromite poziia fa[ de sultan ori de Iosif al II-lea
de Habsburg. Era credincios propriei sale politici de p[strare a
echilibrului, adic[, în fond, a domniei. Toma Cantacuzino în
schimb se aliaz[ deschis cu Rusia. Dimitrie Cantemir l-a primit
pe Castriot, un cleric trimis de Brâncoveanu pentru tratative,
dar n-a primit propunerea ca domnul muntean s[ mediteze
între ru=i =i otomani. S-a aliat cu Toma Cantacuzino, unchiul
soiei sale, candidat la tronul |[rii Române=ti =i împreun[ au
declan=at tratativele cu Petru I.15 Cantemir a avut grij[ s[
formuleze toate doleanele care însemnau pentru el eliberarea
Moldovei de otomani =i p[strarea independenei sale fa[ de
orice alt[ putere. Tratatul de la Luk,16 important pentru Can-
temir întrucât stipula domnia ereditar[ a Cantemire=tilor (fapt
de care Neculce nu pomene=te în Letopiseul s[u probabil
fiindc[ nu v[zuse versiunea original[ a tratatului), nu avea de
fapt valabilitate în condiiile date, deoarece, în calitatea sa de
principat tributar Imperiului Otoman, Moldova n-avea dreptul
s[ încheie acorduri pe cont propriu. De altfel, încheierea
tratatului nici n-a dus la declan=area operaiilor militare. Toma
Cantacuzino a fost cel care a asediat =i cucerit Br[ila, în oastea
generalului rus Ronne. În aceast[ situaie armata otoman[ a
intrat în teritoriile române=ti pe podul construit în acest scop
(ce-i drept cu tergivers[ri) de Brâncoveanu. Cantemir n-a putut
asigura, a=a cum se angajase, provizii suficiente pentru armata
rus[. Ru=ii în=i=i nu erau suficient de buni cunosc[tori ai tacticii
=i strategiei otomane, forele lor erau incomparabil mai mici,
terenul nu era favorabil unei lupte dus[ în condiii inegale.17
În câteva zile soarta r[zboiului s-a decis în favoarea otomanilor.

16. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
$
Cantemir, care se gr[bise crezând c[ împline=te astfel un destin
istoric, a fost silit s[-l urmeze pe Petru I în Rusia, împreun[ cu
4 000 de oameni, împlinindu-=i mai departe doar propriul s[u
destin.18
Ia=ul a r[mas în continuare deschis spre câmpia de unde-l
b[teau toate vânturile istoriei. Era un ora= pe care nu-l puteau
ap[ra atât armele, cât spiritul locuitorilor s[i, acest focar al enti-
t[ii naionale, singura arm[ de care va mai dispune în continuare
Dimitrie Cantemir, r[mas pân[ la sfâr=itul vieii (21 august 1723)
pe teritoriul Rusiei, locuitor al unui alt imperiu decât cel
otoman, dar r[mas în spirit pentru totdeauna moldovean =i
român. I-a urmat la domnie din nou Nicolae Mavrocordat.
Peste aceast[ parte de lume începe zona de umbr[ a
domniilor fanariote. Lunga noapte otoman[ se va termina abia
dup[ Unirea Principatelor, în a doua jum[tate a secolului al XlX-
lea (1877). Nelini=tit[ =i nelini=titoare, umbra lui Cantemir a
continuat s[ colinde spiritele tuturor în momente hot[râtoare.
Hronicul s[u, intrat în biblioteca de la Blaj19, a fost cartea de
c[p[tâi a membrilor +colii Ardelene în b[t[lia pentru drepturi
naionale. Pa=opti=tii î=i vor aminti de Cantemir cel care simise
nevoia s[ ofere patriei sale un lob egal între naiunile europene
în marile aliane antiturce=ti. Cât despre r[zboiul de inde-
penden[, el nu era decât consfinirea a ceea ce Cantemir
considerase totdeauna sensul vieii sale.
Înfrânt pe deplin în plan politic, demersul lui Cantemir s-a
dovedit pe deplin fecund, vreme de secole, în plan spiritual.
Într-o vreme de mari rupturi pe harta Europei, atunci când
unitatea ei spiritual[ se f[urea cu greu, pe fondul b[t[liilor
cre=tin[t[ii contra Islamului, el a ilustrat cu str[lucire na=terea
con=tiinei de sine a unui popor, fundamentul naiunii române
moderne. Ceea ce pierduse cu sabia, Dimitrie Cantemir a
câ=tigat cu condeiul. Tot ceea ce a scris atest[ con=tiina faliilor
adânci la toate nivelele existenei sociale, politice, religioase,
economice, culturale, ca =i dorina de a arunca puni pe dea-
supra lor. Aceste dou[ elemente – con=tiina =i aspiraia –
constituie, de multe ori, singurele c[i de acces spre unitatea
personalit[ii lui Cantemir. Dar urmându-le drumul plin de

17. DIMITRIE CANTEMIR
%
sinuozit[i, ne simim pe deplin r[spl[tii. Din negura celor
trei secole care ne despart de eruditul domn moldovean se
ivesc în lumina clar[ a sfâr=itului de veac dou[zeci întreb[rile
=i fr[mânt[rile unui spirit înrudit cu noi. Timpul, spaiul, istoria
=i semenii au orientat creaia sa. Circumscrise momentului când
a tr[it sau vizionare, trasând linii luminoase în istoria poporului
român, soluiile cantemiriene merit[ s[ fie receptate ast[zi nu
numai ca fapt încheiat, ci =i ca mesaj. Este mesajul operei sale.
Lucr[rile lui Dimitrie Cantemir Prima clarificare de care
socotim c[ are nevoie cititorul se refer[ la stadiul actual de
cunoa=tere =i valorificare a lucr[rilor ce ne-au r[mas de la
înv[atul moldovean, deoarece acestea constituie principalul
plafon de referin[ în paginile care urmeaz[. Au circulat pe
seama lui, ca =i a scrierilor sale, în decursul veacurilor, tot
felul de legende; majoritatea pronunate cu intenii benefice
la adresa autorului =i operei, dar =i vizând diferite alte scopuri,
dup[ momentul istoric =i calitatea cercet[rii. S-a alc[tuit astfel,
cu vremea, un adev[rat scut protector care ne las[ cu greu s[
p[trundem în miezul operei propriu-zise =i s[-i urm[rim ideile
directoare. El este cu atât mai dificil de înl[turat cu cât limba
scrierilor lui Cantemir nu este tocmai la îndemâna celui
interesat s[ le parcurg[. În sfâr=it, operaiile de desprindere a
scrierilor originale dintre apocrife n-au fost nici ele dintre cele
mai u=oare =i au cerut trud[ îndelung[, din partea unor oameni
calificai în multe domenii. Beneficiem de munca lor, ca =i de
întreaga contribuie a interpret[rilor de tot felul20. Problema
cea mai important[ devine justa selectare a materialului aflat
la îndemân[.
În 1698, pe când Dimitrie Cantemir avea 25 de ani, a
publicat prima lucrare, la Ia=i, în limbile român[ =i greac[.
Era Divanul sau Gâlceava îneleptului cu lumea sau Giudeul
sufletului cu trupul. Unitatea ei surprinz[toare, ca =i stilul =i
problematica ne las[ s[ b[nuim c[ nu e vorba =i despre prima
încercare de acest fel. Fiind totu=i prima lucrare cunoscut[ =i
publicat[ la vremea ei, a intrat astfel în bibliografia lui Dimitrie
Cantemir. S-a bucurat de o r[spândire relativ mare pe teritoriul

18. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
de limba român[ =i greac[, circulând în copii manuscrise, tot
astfel cum a circulat în copii =i în traducere arab[21. Mult[
vreme ediia cea mai cunoscut[ la noi a Divanului a fost aceea
din 1878, în transcriere cu alfabet latin, de=i în grafia dificil[
impus[ de Societatea Academic[.22 Este vorba despre volumul
al V-lea ale ediiei Operele Principelui Demetri½ Cantemir½.
Ultimele ediii de care beneficiem Sunt dou[: una din 1969,
ap[rut[ la EPL, întocmit[ de Virgil Gândea =i una ap[rut[ în
1974, la Editura Minerva, ca prim volum al ediiei de Opere
complete, ediie îngrijit[ tot de Virgil Gândea =i înc[
nefinalizat[. Nici una din aceste ediii nu reproduce =i textul
grecesc. Ele conin transliterarea în alfabet latin (conform
normelor actuale) a textului scris cu chirilice. Manuscrisul
original al Divanului nu s-a g[sit. Pentru ediiile actuale
menionate mai sus baza a constituit-o textul românesc tip[rit
la Ia=i în 1698. Cât despre versiunea greceasc[, o parte dintre
cercet[tori consider[ c[ ea a fost f[cut[ de altcineva, prin
traducerea textului cantemirian românesc. În ce ne prive=te,
consider[m c[ ambele versiuni i-au aparinut autorului,
deoarece desenele executate de Cantemir pentru Divan au în
chenar text în ambele limbi, ceea ce înseamn[ c[ au avut în
vedere ambele versiuni. Divanul n-a fost o scriere izolat[ în
contextul creaiei lui Cantemir. Prin factura sa filosofic[ ea se
prezint[ doar ca o pies[ dintr-un ansamblu mai larg, care l-a
preocupat pe autor toat[ viaa, dar cu prec[dere pân[ în 1714.
Un prim grupaj important al lucr[rilor de acest fel dateaz[ de
la 1700, urmând în ordine dup[ Divan. Este vorba în primul
rând despre lucr[ri scrise ca urmare a educaiei primite de la
Cacavela. S-a g[sit de pild[ manuscrisul, copiat de mâna lui
Cantemir, al unei lucr[ri a lui Cacavela însu=i – Institutio logices
ad mentem neotheoricum philosophorum.23 Acest manuscris
atest[ o direcie anume a studiului, bazat[ pe logica aristotelic[ –
mai exact aristotelismul scolasticii medievale – în confruntare
cu doctrina cre=tin[. Aflat în circulaie printre profesorii
Academiei din Constantinopol, numele lui Jean Baptiste van
Helmont,24 puin luat în consideraie de contemporanii s[i
occidentali, este folosit mult în Orient pentru c[ ideile sale se

19. DIMITRIE CANTEMIR
'
conjug[ bine cu inteniile educativ-religioase ale ortodoxiei
grece=ti. Înv[[celul Dimitrie Cantemir scrie Index tractatum
ex operibus van Helmontii excerptorum, solummodo ad phisica
pertinentium (Catalog de scrieri din operele lui Van Helmont
numai spre interesul =tiinelor naturii). Acest manuscris, g[sit
de Tocilescu în aceea=i bibliotec[ unde se afl[ lucrarea lui
Cacavela copiat[ de Cantemir, atest[ nu numai p[trunderea
lui, obturat[ de grila ortodoxiei grece=ti, spre cultura
occidental[ – ne afl[m în plin veac cartezian – dar =i m[sura
în care Cantemir se formeaz[ în ali parametri decât spiritul
european al vremii, adic[ m[sura în care va încerca, pe
parcursul vieii, s[ se apropie de acest nivel al Europei, s[
renune la balastul religios în favoarea rigorii =tiinifice. În
ceea ce-l prive=te pe J.B. van Helmont, el este receptat de
Cantemir mai ales graie unei sinteze specifice acestui înv[at
între principiile fizice ale =tiinelor naturii =i cele filosofice ale
scolasticii medievale, treapt[ intermediar[ între raionalismul
care se impunea în Europa =i nevoia bisericii cre=tine de
pretutindeni de a înv[lui logica în aura dubitativului. Astfel,
dup[ ce copiaz[ textele altora, Cantemir întreprinde o operaie
de desprindere parial[ de model. El întrege=te un text copiat
printr-unul propriu, scris atât în latin[, cât =i tradus în român[,
în aceea=i bibliotec[ a Academiei teologale se p[stra
manuscrisul intitulat Ioannis Baptistae van Helmont toparchae
in Merode Royerborch, Oorshot, Pellines etc. Phisices Universalis
Doctrina et Christianae fidei congrua et necessaria philosophia.
Encomium in authorem et virtutem doctrinae eius moldavo
idiomate interpretatum (Doctrina fizicii universale =i filosofia
subîneleas[ =i necesar[ a credinei cre=tine a lui Jean Baptiste
van Helmont, toparh în m[n[stirile Royerborch, Oorshot,
Pellines etc. Lauda c[tr[ izvoditoriu =i c[tr[ virtutea înv[[turii
lui). Lauda, tradus[ de Cantemir însu=i din latin[ în român[,
este semnul înc[ timid al exprim[rii unei atitudini, chiar dac[
laudative. Era în fond un gen literar (de sorginte bizantin[) =i
folosirea lui semnifica descoperirea unei c[i de traversare de
la problemele generale ale =tiinelor naturii la cele spirituale
ale individului. Cantemir intuia un drum spre c[utarea de sine.

20. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
De altfel, prima lucrare în întregime original[ din acest grup
de lucr[ri datând de la 1700, adic[ Sacro Sanctae Scientiae
Indepingibilis Imago, tomus primus quo comprehenduntur
theologo-phisices principis sacra (Imaginea de nezurg[vit a
=tiinei sacre, vol. I, care cuprinde principiile sacre ale teologo-
fizicii) este revelatoare în acest sens mai ales prin scrisoarea
pus[ în fa[ =i adresat[ dasc[lului Cacavela, scrisoare cu
valoare de explicare a întregului demers. Textul acestei lucr[ri
a fost tradus o singur[ dat[ în limba român[, ed. Ancora, 1928,
cu titlul neadecvat Metafizica =i f[r[ respectarea criteriilor unei
ediii =tiinifice. Lipse=te scrisoarea c[tre Cacavela gândit[ de
autor ca prefa[ a lucr[rii.25 Totu=i, fie =i la o privire sumar[,
cititorul î=i poate da seama în ce m[sur[ Divanul =i Metafizica
ilustreaz[ un univers comun de preocup[ri. Ambele texte au
drept scop g[sirea mijloacelor =i punctelor de sprijin pentru
des[vâr=irea de sine, pentru fortificarea unei linii de conduit[
etice, =tiinifice =i nu în ultimul rând religioase. Cu aceasta
grupul lucr[rilor datând din jurul anilor 1700 =i g[site de
Tocilescu la Biblioteca Academiei de teologie din Moscova a
fost epuizat. Ceea ce nu înseamn[ c[ în perioada respectiv[
Cantemir n-a mai finalizat =i alte lucr[ri. Faptul c[ toate
manuscrisele aparinând începuturilor lui Cantemir se afl[ în
arhive ruse=ti denot[ c[ autorul lor le-a purtat cu sine în exil,
acordându-le deci o mare importan[. Cantemir avea, ca orice
om modern, cultul cuvântului scris =i con=tiina existenei sale
în plan cultural. El a dus cu sine, dup[ m[rturia fiului s[u
Antioh f[cut[ într-o scrisoare c[tre Voltaire, =i culegerea de
melodii însemnate cu notaia muzical[ pe care-o inventase
pentru muzica turceasc[26. Cantemir a compus în jurul anului
1700 mai mult de o sut[ de melodii pentru tanbur, cu text sau
f[r[, în stil tradiional. Pagina de echivalene între modurile
turce=ti =i cele europene, g[sit[ de Tocilescu în Collectanea
orientalia =i publicat[ în vol. VII al ediiei de Opere a Societ[ii
Academice, nu aparine autorului. În Rusia metoda lui Cante-
mir n-a fost cunoscut[. El s-a mai ocupat puin de muzic[,
inventând un instrument de m[surare optic[ a în[limii sune-
telor, instrument pe care-l descrie în Historia incrementorum

21. DIMITRIE CANTEMIR
atque decrementorum... Acesta nu s-a p[strat. Cât despre
manuscrisul original al tratatului de muzic[ turceasc[, Kitâbu
ilm’i musikî ala v¸ghi maksus (în alte versiuni Tarifu ilm’i musikî
ala veghi kurufat, tradus „Cartea =tiinei muzicii dup[ felul
literelor“), se afl[ la biblioteca Institutului de turcologie din
Istanbul. Versiunea româneasc[ a tratatului, ca =i o parte a
culegerii de cântece, în transcripie european[, au fost publicate
la noi în 1973 la Editura muzical[.
Datat[ de c[tre majoritatea cercet[torilor ca aparinând
anului 1701, lucrarea Compendiolum Univerae Logices
Institutiones (Compendiu despre doctrina logicii universale),
g[sit[ de Tocilescu în Biblioteca Arhivelor principale din
Moscova (poziia actual[ n-o cunoa=tem), aparine prin
coninut perioadei precedente, fiind inspirat[ de acela=i context
în care logica aristotelic[ se confrunta cu religia cre=tin[ de
tip oriental. De altfel lucrarea =i este în principal o logic[. În
ordinea lucr[rilor lui Cantemir semnificaia ei este mai mult
aceea a des[vâr=irii unui instrumentar de argumentare cu care
autorul va lucra apoi toat[ viaa. Acest manual plin de definiii
ajut[ adesea la înelegerea sinuozit[ilor gândirii cantemiriene
în probleme fundamentale de istorie =i politic[. Lucrarea n-a
fost înc[ tradus[ în române=te. Ediia de Opere a Societ[ii
Academice a publicat textul latinesc în volumul al VI-lea, 1883.
Volumul cuprinde =i dou[ desene alegorice considerate de
Tocilescu a fi cantemiriene, de=i nu indic[ unde le-a g[sit.
|inând seama de faptul c[ autorul a ilustrat toate lucr[rile
mai însemnate cu desene proprii, credem c[ Tocilescu le-a g[sit
chiar printre manuscrisele lucr[rilor.
În afara preocup[rilor filosofice =i artistice ale acestei
perioade, când se îmbin[ des[vâr=irea studiului cu primele
manifest[ri scrise, Cantemir este cât se poate de interesat de
politic[. El fusese ostatic =i devenise apoi capuchehaie, adic[
ambasador, un personaj care avea deschise o serie de c[i de
manevr[ în ce prive=te politica Moldovei fa[ de Sublima
Poart[, cât =i fa[ de |ara Româneasc[ =i alte state europene.
Faptul c[ nu el, ci fratele s[u Antioh devenise domn, poate în
virtutea dreptului de primogenitur[, nu p[rea s[-l încânte. Visa

22. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
în tain[ la domnie =i aciona în acest sens. Suferea înfrângeri
=i credea în victorii pe acest teren ve=nic nisipos al politicului.
Lucrarea sa din 1705, cunoscut[ sub numele de Istoria ierog-
lific[, este numai pentru noi cei de azi un roman, o problem[
de literatur[ pur =i simplu. Pentru Cantemir era o alegorie
politic[ transcris[ cu mijloace artistice. Chiar insistena lui
asupra ideii de lectur[ cifrat[ indic[ sensul real al lucr[rii. El
voia s[ lase un document asupra evenimentelor istorice, s[-=i
justifice demersul =i s[ explice motivele pentru care nu se putea
pronuna mai clar f[r[ primejdie. Titlul complet al c[rii –
Istoria ieroglific[ în dou[sprezece p[ri împ[rit[, a=ijderé cu
760 de sentenii frumos împodobit[. La încep[tur[ cu scara a
numerelor dezvelitoare. Talif... indic[ o aciune dubl[ a
autorului. El n-a neglijat stilul de dragul informaiei brute =i
nici informaia de dragul naraiunii. A pus „sentenii“
moralizatoare ca form[ educativ[ derivat[ din faptele însele
=i un dicionar de neologisme la început, primul de acest fel la
noi. Cuvântul „talif“ este scris cu caractere arabe, iar dubla
folosire a literelor alfabetului slavon, ca litere =i cifre, este
baza cheii de lectur[ a numelor proprii. Dup[ cuvântul „talif“
numele însu=i al autorului este scris în acest fel pentru a indica
cheia de descifrare. La rândul lor numele, odat[ decodificate,
înf[i=eaz[, dup[ pilda fabulei orientale, animale =i p[s[ri,
adic[ un cod secund. Toate acestea presupuneau din partea
cititorului un ridicat nivel de cunoa=tere =i indic[ mai ales
dorina lui Cantemir de a impune un standard de lectur[ decât
convingerea c[ el exist[. Adresabilitatea în epoc[ a lucr[rii
era foarte restrâns[. Istoria ieroglific[ nu s-a bucurat îns[ de
norocul Divanului. O parte din cei vizai, inclusiv fratele s[u
Antioh, trebuie c[ s-au opus public[rii. +i Istoria a r[mas în
manuscris la Biblioteca Arhivelor principale din Moscova
(actual Arhivele de Stat pentru Acte Vechi) unde ajunsese prin
donaia consilierului aulic Nicolae Bantî=-Kamenski, nepotul
dup[ mam[ al Cantemire=tilor, donaie f[cut[ în 1783.
Manuscrisul a r[mas astfel pân[ în 1878, la misiunea lui Gr.
Tocilescu în Rusia. Acesta a adus în ar[ copia textului =i el s-
a publicat în ediia de Opere a Societ[ii Academice vol. VI,

23. DIMITRIE CANTEMIR
!
1883. Dup[ facsimile f[cute ulterior s-a publicat la EPL, ediia
din 1965 a lui P P Panaitescu =i I. Verde=. E ultima de care
..
beneficiem. Din aceea=i arie de preocup[ri =i aproximativ din
acela=i interval face parte =i planul Constantinopolului =i al
împrejurimilor, lucrat probabil pân[ la 1707 =i numit astfel
prin contaminare cu versiunile tip[rite în rus[ =i englez[. În
fond este o foarte am[nunit[ hart[ strategic[ (în jur de 150
de toponime). Sunt indicai curenii marini de pe Bosfor, cei
mai mici aflueni, denivel[rile de teren, pâlcurile de pomi în
împrejurimile asiatice =i europene ale fostului Bizan (care,
evident, dup[ Cantemir trebuia recâ=tigat de cre=tini, urma=i
ai fostului Imperiu Roman din care f[cuse parte =i Dacia).
Harta, gravat[ de A. P Zubov, se afla în Biblioteca Statului
.
major din Petersburg (actual la Biblioteca Academiei de +tiine
din Leningrad). Nu se =tie unde se afl[ harta manuscris[
original[. Placa lui Alexei Zubov e depus[ la Ermitaj, în
versiunea englez[ a Istoriei Imperiului Otoman unul din cele
dou[ desene marginale lipse=te (desenul portului). Vâlsan,
comentând în 1924–1925 în „Lucr[rile Institutului de geografie
al Universit[ii din Cluj“, opera de geograf a lui Cantemir,
public[ versiunea englez[ a h[rii. Gr. Tocilescu a g[sit la
Petersburg gravura lui Zubov =i la 1898 coresponda înc[ pentru
a intra în posesia unei copii dup[ aceast[ versiune. Originalul
este intitulat în arhiv[ Ïëàí Koícmaímuíonoëÿ uëu
Öàðèãðàäà èæå ïðåæäå íàðèöàåòñÿ Âèçàíòèÿ, äðåâëå
æå Âèãîñ, çàâîåâàí Ìóõàìåäîì âòîðûì ëüåòà,
ãîñïîäíÿ 1453. ìueceöa ìàÿ 29, íapucoâàííûé Êíÿçåì
Äèìèòðèåì Kaíòåìðîì, Ñò. Ïeòåðáóðã. (Planul
Constantinopolului sau |arigradului care înainte se chema
Bizan, iar în vechime Vigos; a fost luat cu r[zboi de Mahomed
al II-lea în anul 1453, luna mai, 29; ridicat de Principele
Dimitrie Cantemir)27. Faptul c[ harta este lucrat[ în acela=i
interval cu Istoria ieroglific[ este atestat =i de o surprinz[toare
apropiere între desenul alegoric care ilustreaz[ Cetatea
Epithymiei (Constantinopolul) în Istorie =i respectiva hart[.
Desenul înf[i=eaz[ Bosforul exact în aceea=i manier[ ca =i
harta (tehnica ha=urilor, simbolizarea apei).

24. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
quot;
Cu aceasta prima perioad[ a activit[ii lui Cantemir ia
sfâr=it. Era un om pe deplin format, iar scrierile sale atest[
toate direciile pe care anii viitori le vor împlini, în ciuda
evenimentelor de natur[ s[ tulbure f[urirea unei opere scrise.
Din p[cate contemporanii n-au fost în m[sur[ s[ judece decât
foarte puin din aceast[ oper[. Chiar urma=ii au intrat târziu
în posesia unora dintre lucr[ri. Câteva din ele sunt pân[ ast[zi
cvasinecunoscute cititorului român. Vom încerca s[ proiect[m,
dup[ aproape trei veacuri, pentru contemporanii no=tri,
ansamblul unei opere =i personalitatea f[uritorului ei plecând
de la ipoteza c[ barierele timpului au fost pe m[sura m[rimii
creaiei =i c[ ne afl[m în faa unuia dintre cele mai înalte piscuri
din câte a ridicat cultura omeneasc[ în aceast[ parte de lume
într-o vreme traversat[ de falii dintre cele mai adânci.
Urmeaz[ o perioad[ mai puin propice creaiei =i mai
adecvat[ manifest[rilor publice. Este perioada când a devenit
domn al Moldovei, adic[ din toamna lui 1710 pân[ la vara lui
1711. N-a scris atunci lucr[ri închegate =i ample, dar a înf[ptuit
un act politic decisiv pentru evoluia lui viitoare. În afara actelor
de cancelarie care atest[ o direcie reformatoare în ce prive=te
punctele de sprijin ale domniei în mica boierime, a unor corecii
de procedur[ juridic[, Dimitrie Cantemir =i-a manifestat
opiunile în acest interval prin ceea ce numim tratatul de la
Luk =i manifestul c[tre popor, ca si printr-o serie de acte de
cancelarie privind politica intern[ a Moldovei. Textul tratatului
este cuprins în Diploma lui Petru I dat[ domnitorului moldo-
vean.28 Manifestul domnului c[tre poporul Moldovei în limba
român[, ca =i manifestul arului, nu s-au p[strat. Cele dou[
exemplare latine de la Record Office =i respectiv British
Museum din Londra publicate în ediia lui Gr. Nandri= din
Revue des études roumaines pe 1953 conin de fapt una =i aceea=i
scrisoare a lui Cantemir c[tre Petru I din perioada r[zboiului,
scris[ în latin[. Textul real al manifestului în limba latin[, „ad
usum Europae“, e cel publicat în Documentele Hurmuzachi,
vol. I, 1886, pp. 936–937, copiat de Al. Odobescu de la
Biblioteca Naional[ din Paris.
A urmat exodul în Rusia =i, pentru Cantemir, ultima parte
a vieii, când a scris lucr[rile cele mai importante. Aceast[

25. DIMITRIE CANTEMIR
#
parte poate fi împ[rit[ în dou[ perioade distincte. Prima
începe cam la 1714, când Cantemir a venit de la Harkov la
Moscova =i apoi la Petersburg =i ine cam pân[ la r[zboiul
austro-turc din 1718. A doua începe la 1718 =i ine practic
pân[ la sfâr=itul autorului, adic[ în 1723 (21 august, Dimit-
rovka). Prima din cele dou[ perioade debuteaz[ prin textul
scris de Cantemir în greac[ al Panegiricului =i cel latin numit
Monarchiarum Phisica Examinatio, ambele pronunate de fiul
s[u +erban, în vârst[ de =apte ani, cu ocazia s[rb[torilor de
iarn[ ale anului 1714, în faa lui Petru I, c[ruia tân[rul +erban
le =i dedica. Dar, prin ideile afirmate, prin inuta =i subtilitatea
lor filosofic[, toi cercet[torii au c[zut de acord în a recunoa=te
mâna tat[lui, care debuta astfel în societatea petersburghez[.
Trebuie s[ menion[m c[ pân[ în prezent se =tia numai despre
Panegiric c[ a fost dedicat arului. Dar, la Biblioteca Academiei
de =tiine din Leningrad, am g[sit în cursul anului 1988
manuscrisul autograf al ambelor lucr[ri, legate împreun[ în
m[tase verde cu flori imprimate în es[tur[. Pe prima copert[,
într-o inimioar[ decupat[ din hârtie, se afl[ dedicaia c[tre
ar în limba rus[, f[cut[ de prinul +erban Cantemir. Urmeaz[
textul grecesc al Panegiricului, apoi traducerea lui rus[. Dup[
aceea, textul latin al lucr[rii Monachiarum..., urmat de traduce-
rea lui rus[. Totul e scris de mâna lui Cantemir, cu desenele
foarte fin executate în tu= negru, acela=i tu= cu care e scris =i
textul, încadrat într-un chenar fin trasat. Mai pe larg despre
aceste manuscrise la locul cuvenit. Titlul grecesc al
panegiricului, r[mas inedit pân[ la publicarea lui în 1981 de
c[tre E. Lozovan (RIDS nr. 92), al[turi de versiunea latin[
(copiat[ =i de Tocilescu dar nepublicat[ în ediia de Opere)
este urm[torul: P¸trw te prwtw ’Upergalhnot¡tw ka°
’Iskurwt¡tw Eusebei NiktÖka° Eusplak nikwt¡tw
AÌtokr¡tor Dedp¨th ka° ’Antilhptori autoÐ Panhgurikon...
Titlul continu[ cu textul, nefiind separat de el prin sens.29
În versiunea latin[ textul poart[ titlul Petro Primo Hyper-
serenissimo et potentissimo Pio, Victori et Clementissimo
Imperatori Domino et Protectori Suo Panegyricum holocaustum
humillime litat et offert, Inclitae et Theophruritae Phalangis

26. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
$
Sanctae Metamorphoseos miles necnon Sacri Rossiaci Imperii
Princeps et Moldav (i) ae Hospodarowicz, servus deditus,
Serbanus Cantemyr, in Burgos S. Petri anno Partu Virg(inis)
1714 Mart (ii) in eunte septimo aetatis suae hellenica dialecto
peroratum (Panegiric lui Petru I, superserenisimul, virtuosul,
înving[torul =i preaîndur[torul împ[rat, st[pânul =i ap[r[torul
s[u, jertf[, în chip prea umil îi face =i îi ofer[ o=teanul renumitei
=i închinatei armate a sfintei prefaceri =i de asemenea Principe
al Sacrului Imperiu Rus =i Prinul Moldovei, sclav devotat
+erban Cantemir, în Sanct Petersburg, în anul p[rii Fecioarei
1714, martie, în aceast[ vârst[ a sa de =apte ani, rostit în limba
greceasc[). Evident, titlul latin aparine unei copii traduse de
altcineva decât de Cantemir, fiind =i tip[rit, al[turi de versiunea
rus[, în 1714, la Petersburg. Dincolo de forma savant compus[,
ca o „captatio benevolentiae“, r[zbate dorina domnului mol-
dovean de a vorbi curii marelui ar în limbajul unei culturi
superioare, menit[ s[ impun[ pe Cantemir cel format la Bizan
acestei noi capitale, a c[rei glorie era abia în formare (ora=ul
fusese înfiinat de Petru I =i devenise capital[ de câiva ani).
Dovada continuit[ii de preocup[ri o constituie desf[=urarea
ulterioar[ de fore în planul creaiei cantemiriene. Cât despre
Monarchiarum Phisica Examinatio, a doua lucrare dedicat[
arului al[turi de Panegiric, adic[ „Examinarea fizic[ a monar-
hiilor“, Gr. Tocilescu n-a g[sit manuscrisul original =i nici copii
ale lui. A emis ipoteza c[ ar fi trebuit s[ figureze în Biblioteca
Academiei teologale din Moscova =i a susinut, f[r[ a cunoa=te
textul, c[ este vorba despre volumul al II-lea, anunat de autor,
al lucr[rii Sacro Sanctae Scientiae Indepingibilis Imago. Ambele
afirmaii s-au dovedit a fi eronate. Traducerea româneasc[ a
acestei lucr[ri s-a publicat în revista Studii. A fost f[cut[ de
+ulea Firu. Tot el a publicat =i versiunea latin[ a textului.30
Editorul nu indic[ nic[ieri sursa dup[ care traduce =i nici nu
vorbe=te despre manuscrisul ori tip[ritura care i-au permis
editarea =i traducerea. Notele marginale ale textului latin, cu
trimiterile bibliografice ale autorului, n-au fost menionate.
Anul 1714 a fost =i acela al alegerii lui Cantemir ca membru
al seciei de orientalistic[ a Academiei din Berlin. A considerat-o

27. DIMITRIE CANTEMIR
%
el însu=i deschidere spre Europa. +i-o dorise de mult, cores-
pondena o atest[ din plin. Ca =i testamentul de altfel. I-a oferit
deci Academiei cele mai exacte informaii despre ara sa =i
problemele ei. Înc[ înainte de 1714, probabil pe baza informa-
iilor culese când era domn, ba chiar mai înainte, a alc[tuit
harta Moldovei. Impulsul trebuie s[ i-l fi dat alc[tuirea la 1700
de c[tre Constantin Cantacuzino Stolnicul a h[rii |[rii
Române=ti. Originalul h[rii Moldovei, 510 X 385 mm, se afl[
la Biblioteca Naional[ din Paris. A fost tip[rit[ prima oar[ în
1737 în Olanda =i a stat apoi la baza Atlasului Europei al lui
d’Anville, alc[tuit la jum[tatea secolului al XVIII-lea. În România
harta a fost reprodus[ de trei ori, în alb-negru, în format redus,
în volumul I, 1872, al seriei de Opere scoase de Societatea
Academic[, în Memoriile Seciunii istorice seria III, t. VI, 1927
=i în ediia Descrierii Moldovei, editura Academiei RSR, 1973.
Titlul cu care figureaz[ în Biblioteca din Paris este Principatus
Moldaviae nova § accurata Descriptio delineate Principe
Demetrius Cantemirio (Descrierea Principatului Moldovei nou[
=i exact[ desenat[ de Principele Dimitrie Cantemir). Alc[tuirea
h[rii, la un deceniu dup[ aceea a lui Constantin Cantacuzino
Stolnicul (pentru |ara Româneasc[) v[dea o aciune dac[ nu
conjunct[, totu=i con=tient îndreptat[ spre cunoa=terea situaiei
[rilor române, aflate sub dominaie otoman[, de c[tre
popoarele europene. Toat[ aceast[ mi=care se desf[=ura în
contextul mai larg al alianelor antiotomane. Lucrarea pe care
Cantemir a alc[tuit-o pe baza acestei h[ri, scris[ în latine=te
tot pentru Academia din Berlin,31 se nume=te Descriptio Moldaviae
(Descrierea Moldovei). Ea a fost terminat[ în 1714. Manus-
crisul original se afl[ la arhiva Institutului de orientalistic[
din Leningrad. S-a publicat pentru prima oar[ la Frankfurt =i
Leipzig în 1771. În traducere româneasc[ a ap[rut întâi cu
titlul Scrisoarea Moldovei, la Ia=i, în 1825. Prima ediie =tiinific[
a fost aceea a Societ[ii Academice din volumul I de Opere,
1872 (versiunea latin[) =i vol. II, 1875 (versiunea român[).
Ultima ediie de care beneficiem este aceea a editurii Academiei
din 1973, text bilingv, ediie alc[tuit[ de Gh. Guu =i Ion Verde=.
Acestei perioade consider[m c[ aparine =i invenia despre

28. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
care am pomenit mai sus, a unui instrument de m[surare optic[
a în[limii sunetelor, metod[ fin[ de cuantificare pentru foarte
numeroasele m[suri din muzica oriental[. Nimeni n-a încercat
s[-l refac[. În continuare Dimitrie Cantemir î=i va reorienta
grabnic eforturile dup[ vânturile prielnice =i mult mai
pertinente ale istoriografiei.
Dou[ direcii importante urmeaz[ istoriografia cante-
mirian[. Sunt direcii conjuncte prin unghiul de atac, de=i difer[
prin specific. Una se refer[ la studiile legate de Imperiul
Otoman, alta la cele legate de istoria propriului s[u popor.
Cercet[torii Sunt unanim de acord în a afirma existena unei
versiuni iniiale a Istoriei Imperiului Otoman, versiune mult
redus[ ca proporii – primii patru sultani – =i sensibil diferit[,
prin modul de tratare a materialului, de versiunea final[. Ea
s-ar fi numit De statu politico Aulae Othomanicae (Despre starea
politic[ a Curii otomane) =i s-ar fi pierdut în naufragiul pe
care =alupa cu lucrurile lui Cantemir l-a suferit pe Marea
Caspic[ la întoarcerea din expediia persan[ – 1722).32 Dup[
ali cercet[tori, aceast[ lucrare ar fi cuprins aspecte diferite
fa[ de Istoria cunoscut[ a Imperiului Otoman, =i anume o
descriere – a=a cum indic[ titlul – a st[rii politice de declin a
acestuia. Opt[m pentru aceast[ versiune deoarece titlul însu=i,
faptul c[ autorul a luat lucrarea cu sine într-o campanie de
cucerire a unor zone aflate sub influena Imperiului Otoman,
intenionând probabil s[ foloseasc[ argumentele ei în
manifestele arului c[tre populaiile locale, pledeaz[ pentru
acest lucru. Totu=i nu putem, în absena textului, decât s[ facem
presupuneri. Cantemir însu=i, în jurnalul s[u de campanie,
care cuprindea =i relatarea naufragiului, nu pomene=te decât
de faptul c[ lucrurile sale „au r[mas pe =alupa lui Volînski“ 33,
f[r[ a oferi vreun am[nunt în leg[tur[ cu aceste lucruri. Între
1716–1718 a scris Historia Incrementorum atque Decremen-
torum Aulae Othomanicae (Istoria cre=terilor =i descre=terilor
Curii Otomane) a c[rei copie manuscris[ se afla la Biblioteca
Academiei de +tiine din Petersburg, iar originalul scris de
Cantemir a fost descoperit de Virgil Cândea în Statele Unite.34
Gr. Tocilescu a copiat textul aflat la Petersburg, iar Virgil Cândea

29. DIMITRIE CANTEMIR
'
l-a descoperit =i facsimilat pe cel original. Prima ediie a lucr[rii
a fost traducerea englez[. Ea a ap[rut în 1734 la Londra graie
lui Antioh Cantemir, fiul domnitorului care a furnizat tradu-
c[torului Tindal textul original. I-a asigurat, vreme de un secol,
autorului ei o supremaie european[ absolut[ în probleme de
orientalistic[. În limba român[ textul a fost tradus o singur[
dat[, dup[ copia lui Tocilescu, =i anume în volumele III–IV ale
ediiei de Opere a Societ[ii Academice în 1876. Despre
profunzimea =i semnificaiile acestei lucr[ri s-a scris de multe
ori, de c[tre cercet[tori români =i str[ini. Vom relua problema
în acest studiu la locul cuvenit. Istoria Imperiului Otoman, titlul
sub care este cunoscut[ îndeob=te la noi lucrarea lui Cantemir,
aminte=te =i de un desen alegoric al autorului, simbolizând
cre=terea Imperiului, asem[n[toare coroanei unui copac
crescut din inima unui om adormit (primul sultan) =i înv[luind
cele trei personaje aflate în centrul imaginii (continentele unde
se întindea imperiul: Asia, Africa, Europa) cu ramurile sale
care poart[ în loc de frunze =erpi. Acest desen nu s-a publicat
îns[ în ediia Istoriei Imperiului Otoman în nici una din
versiunile epocii, de=i legenda e relatat[ în text, ci el a ilustrat
Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, versiunea rus[
din 1722. Istoria lui Cantemir a fost, în versiune rus[, postum[
=i nici un exemplar n-a ajuns pân[ la noi.35 Rezult[ deci c[
autorul a folosit desenul la Sistemul s[u (gravura Iui A. P .
Zubov). În ediia româneasc[ desenul s-a publicat tot în fruntea
Sistemului, în 1977, la editura Minerva.
Cealalt[ serie de preocup[ri istoriografice din aceast[
perioad[ se refer[ la istoria Moldovei =i a poporului român în
general. Acest trunchi principal de preocup[ri este secondat
de lucr[ri mai mici, menite s[ arate importana =i rolul (în
trecut =i viitor) al casei Cantemir în istoria poporului român.
Din 1716–1717 dateaz[ ciornele care au preg[tit Hronicul lui
Cantemir. Una se nume=te Historia Moldo-Vlachica, dateaz[
din 1716 =i este un rezumat latinesc al viitorului hronic.
Originalul se afl[ la Arhiva Central[ de Stat pentru Acte Vechi
a URSS, de unde a fost adus un xerox dup[ care Dan Sul=anski
a alc[tuit ediia din 1983 (vol. IX, Partea I, original latinesc =i

30. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
!
traducere, editura Academiei RSR). Existena acestui
manuscris atest[ dorina iniial[ a lui Cantemir de a-=i scrie
lucrarea referitoare la teritoriul =i poporul vechii Dacii iniial
în limba latin[ „ad usum Europae“. De altfel, a=a cum arat[
corespondena, Academia din Berlin a=tepta aceast[ lucrare
(pe care diver=i membri ai ei o numeau De Dacia.1 Cantemir a
început aceast[ lucrare mergând =i pe o cale diferit[ de Historia
Moldo-Vlachica, a=a cum se vede din ciorna intitulat[ De
Antiquis et Hodiernis Moldaviae Nominibus (Despre numele
vechi =i actuale ale Moldovei). Originalul manuscris se afl[
tot în Arhiva Central[ de Stat pentru Acte Vechi a URSS =i a
fost publicat, în latin[ =i român[, tradus de Dan Slu=anski în
acela=i volum IX, partea I, editura Academiei RSR, 1983. O
versiune româneasc[ anterioar[ acesteia este cea a lui G. Pascu,
datând din 1923. Ulterior acestei scrieri Cantemir realizeaz[
faptul c[ demersul s[u este sortit unei minime rezonane.
Eliberarea de otomani nu se anuna atât de grabnic[ pe cât
sperase. Prin urmare, nu atât Europa cât propriul s[u popor
trebuia înarmat cu argumentele necesare pentru a r[spunde
poziiilor adverse ale diver=ilor istoriografi care, din interese
deosebite, minimalizau ori denigrau trecutul poporului român
=i drepturile lui. Cantemir se gânde=te s[ procedeze astfel nu
numai pentru edificarea contemporanilor lui de pe întinsul
Europei, ci =i pentru a produce argumente care s[ poat[ fi
folosite de propriul s[u popor în marile b[t[lii ale istoriei. În
acest sens a f[cut cuvenitele preciz[ri în Pridoslovia hronicului.
A scris între 1717–1718 aceast[ lucrare fundamental[ pentru
români, folosit[ ca surs[ de inspiraie de c[tre toi corifeii +colii
Ardelene =i numit[ Hronicul a vechimii romano-moldovlahilor,
întâi pre limba latineasc[ izvodit, iar[ acmu pre limba
româneasc[ scos cu truda =i ostenina lui Dimitrie Cantemir,
voievodul =i de mo=ie domn a Moldovei =i svintei rosie=ti împ[r[ii
cneaz. Manuscrisul original a fost g[sit de Gr. Tocilescu în
biblioteca Arhivelor principale din Moscova =i copiat. În
principal dup[ aceast[ copie s-a alc[tuit ediia din 1901,
conceput[ ca volumul al VIII-lea de Opere scos la editura
Societ[ii Academice. Ediia a fost alc[tuit[ de Gr. Tocilescu

31. DIMITRIE CANTEMIR
!
însu=i, prin confruntare cu copia ediiei scoas[ la Ia=i în 1837
pe baza exemplarului existent la biblioteca seminarului din
Blaj. Ediia lui Tocilescu este ultima de care beneficiem.38
Paralel cu aceste preocup[ri Cantemir a scris Vita Constantini
Cantemirii Cognomento Senis Moldaviae Principis (Viaa lui
Constantin Cantemir numit cel B[trân, domnul Moldovei),
1716–1717. Manuscrisul autograf a fost g[sit de Gr. Tocilescu
în Biblioteca Academiei de +tiine din Peters-burg39 =i editat
de el, numai în versiune latin[, în volumul al VII-lea din ediia
de Opere a Societ[ii Academice, 1883. Traducerea româneasc[
a textului s-a publicat în colecia „Scriitori români“ a editurii
Minerva în 1973 =i aparine lui Radu Albala. A fost f[cut[
probabil dup[ textul latin tip[rit de Tocilescu în vol. VII al
ediiei de Opere. Textul în rus[ s-a tip[rit în 1783 de T. S.
Bayer cu titlul Èñòîðèÿ î æèçíè è äåëàõ ìîëäàâñêîãî
ãîñíîãàðÿ êíÿçÿ Êîíñòàíòèíà Êàíòåìèðà. Ñ
ðîññèéñêèì ïåðåâîäîì è ñ èðèäîñëîâèÿ Êíÿçåé
Êàíòåìèðîâ (Ïåð. Í.Í. Áàíìûø-Êàìåíñêèé)40 =i cu
prefaa lui N. N. Bantâ=-Kamenski referitoare la genealogia
Cantemire=tilor. Lucrarea ne informeaz[ despre originea =i
nobleea familiei, despre vitejia lui Constantin Cantemir (motiv
central al alegerii sale ca domn) =i este, în totalitate, o pledoarie
pentru drepturile urma=ilor s[i de a domni, ba chiar de a domni
ereditar, a=a cum fusese consfinit prin tratatul de la Luk.
Diver=i cercet[tori afirm[ c[ ar mai fi existat dou[ texte apar-
inând lui Cantemir =i care erau fiecare o pledoarie pentru
nobleea originar[ a poporului român. Unul s-ar fi numit De
origine Nostrae Gentis (Despre originea neamului nostru) =i
altul Moldaviae Nobilitatis Genealogia (Genealogia familliilor
boiere=ti din Moldova). În ambele cazuri exist[ argumente
pro =i contra. Astfel, faptul c[ una din tezele pe care le combate
Hronicul este aceea a provenienei poporului român din t[lhari
adu=i de romani pe teritoriul Daciei spre a o coloniza, este
cert. Pornind de aici pare plauzibil ca autorul s[ se fi preocupat
mai pe larg de demonstrarea nobleii originare a poporului
român în general =i a moldovenilor în special. De asemenea,
în acest context este plauzibil iar[=i s[ fi încercat demonstrarea

32. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
!
nobleii propriei sale familii (Vita Constantini Cantemirii chiar
atest[ aceast[ preocupare). Ceea ce pare mai puin probabil,
mai ales în ce prive=te Moldaviae Nobilitatis Genealogia, este
ca aceste lucr[ri s[ se fi pierdut în naufragiul de la Marea
Caspic[. Fiindc[ leg[turile lor cu coninutul expediiei ruse
Sunt atât de vagi, încât probabil Cantemir nu le-ar fi luat cu
sine. Dac[ îns[ inem cont de corespondena lui Cantemir, =i
anume de acele scrisori în care el solicit[ arului trecerea
numelui unor boieri care-l însoiser[ în exil în Cartea
genealogiei familiilor nobile ale Rusiei, ceea ce presupunea
câ=tigarea unor drepturi egale cu ale nobililor ru=i, atunci ar fi
fost posibil ca el s[ fi luat cu sine astfel de lucr[ri spre a i le
ar[ta arului. Oricum bio-bibliografia lui Cantemir din 1726,
g[sit[ de Tocilescu în corpusul a ceea ce se numea în arhiv[
Collectanea orientalia, nu conine nici o referire la astfel de
titluri. Orice fel de argumente pro sau contra am folosi, fapt
este c[ nu dispunem de aceste lucr[ri =i nici de relat[ri în
leg[tur[ cu coninutul lor. Grigore Nândri=, care a încercat s[
refac[ dup[ +t. Ciobanu =i dup[ alte surse repertoriul de nume
al familiilor boiere=ti care-l însoiser[ pe Cantemir ajunge la
102 nume.41 Dar ele trebuie s[ fi fost mai multe, deoarece
oastea care l-a însoit iniial era de 4 000 de suflete.42 În sfâr=it,
ultima lucrare care aparine acestei perioade de pân[ la 1718
=i poate fi al[turat[ prin coninutul ei celor ce însoesc marele
trunchi al istoriografiei cantemiriene, este Äèâíûå
ðåáîëþöèè ïðàâåäíàãî Úîæèÿ îò ìùåíèÿ íà ôàìèëèþ
Êàíòàêóçèíûõ â Âàëàõèå ñëàâíûõ è Áðàíêàáàíó
(Minunatele revoluii ale dreptei r[zbun[ri a lui Dumnezeu
împotriva Cantacuzinilor vestii în |ara Româneasc[ =i a lui
Brâncoveanu).Probabil manuscrisul original, dac[ a aparinut
lui Cantemir, a fost în limba român[ sau latin[. Titlul aminte=te
foarte exact de acela al lucr[rii lui Del Chiaro. Tot ce-a g[sit
Tocilescu =i a adus în ar[ a fost versiunea rus[ a acestui text,
pe care el îl consider[ cantemirian. L-a copiat din Æóðíàëü…
Ïåòðà Âåëèêîãîpublicat là Petersburg în 1772. De altfel,
Tocilescu v[zuse =i manuscrisul jurnalului lui Petru I la
Biblioteca Academiei de +tiine din Petersburg, reperând acolo

33. DIMITRIE CANTEMIR
!!
textul cantemirian. Tocilescu a =i adus în ar[ un exemplar al
ediiei princeps a jurnalului (dou[ volume) =i l-a depus la
Biblioteca Academiei, unde se afl[ =i acum.43 Textul s-a tradus
în român[ în ediia de Opere a Societ[ii Academice în vol. al
V-lea, 1878. Dup[ tonul p[tima=, e posibil ca traducerea rus[
s[ fi accentuat unele asperit[i ale textului. Traduc[tor va fi
fost Ivan Ilinski, secretarul particular al lui Cantemir, îndrumat
chiar de autor, deoarece =tia probabil latin[ 44 (nu =i în român[).
Este iar[=i plauzibil ca textul s[ nu fi fost scris înainte de 1719–1720,
deoarece e pomenit[ venirea P[unei Cantacuzino, v[duva
domnului +tefan, în Rusia, la 1719 când speranele lui Cantemir
de a reveni domn în [rile române aveau motive s[ fie ap[rate.
Probabil doamna P[una a adus =i lucrarea lui Del Chiaro.
Ultima perioad[ de creaie începe pentru Cantemir dup[
r[zboiul austro-turc din 1718. Î=i pusese în el mari sperane în
ce prive=te modificarea echilibrului european astfel încât [rile
române s[ fie într-o situaie mai favorabil[ eliber[rii de
Imperiul Otoman. R[mânea în continuare interesat de recâ=-
tigarea tronului.45 Soarta r[zboiului, ca =i refuzul lui Petru I
de a-i îng[dui un drum pentru tratative, dac[ nu la Viena cel
puin prin Polonia în Transilvania,46 l-au edificat îns[ pe deplin
în ce prive=te raportul de fore dintre Habsburgi =i Rusia, dintre
el însu=i =i arul Rusiei. A renunat deci la un demers care
p[rea f[r[ sori de izbând[. S-a c[s[torit cu Anastasia
Trubekaia 47, fiica prinului Trubekoi, personaj însemnat al
nobilimii ruse, fost ambasador al Rusiei în Suedia într-o
perioad[ marcat[ de r[zboiul nordului. Cantemir a încercat
astfel, cel puin aparent, soluia adapt[rii sale la situaia de
membru al societ[ii ruse.48 Europenizat pân[ =i în vesti-
mentaie, prime=te în vizit[ pe ducele de Holstein, care-=i
pierduse ducatul în urma aceluia=i r[zboi al nordului, precum
=i alte personaje de vaz[ ale înaltei societ[i ruse. Cu mijloace
noi, în calitate de senator, a c[utat s[ serveasc[ fie =i mediat
scopurilor Moldovei =i poporului român. Considera c[ baza
religioas[ comun[ între Rusia =i poporul vechii Dacii poate fi
un punct de pornire în aliana antiotoman[. A intervenit deci
în discuiile epocii în aceast[ problem[ a religiei. Tendina

34. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
!quot;
reformatoare a lui Teofan Prokopovici, primul în ierarhia
bisericii ruse, tendin[ potrivit[ cu ansamblul reformelor lui
Petru I numai pân[ la un punct, deoarece urm[rea subor-
donarea puterii religioase celei laice, trebuie s[ fi fost unul
din motivele de fond ale aciunii lui Cantemir. Al doilea ine
de îns[=i esena afirmaiilor lui Teofan Prokopovici f[cut[ în
Catehismul s[u. Este vorba despre o anumit[ înclinaie care
lui Cantemir i se p[rea primejdioas[, de acceptare a unor
principii educative formulate de catolici. Pentru Prokopovici,
format în Italia, trebuie s[ fi fost vorba de preluarea unei
metodologii educative. Pentru Cantemir, educat la Constan-
tinopol în spiritul ap[r[rii bisericii grece=ti ortodoxe de orice
infiltraii ale bisericii cre=tine occidentale, ideile lui Teofan
Prokopovici au funcionat ca un semnal de alarm[. Originalul
latin al scrierii lui Cantemir se afl[ la Biblioteca Lenin din
Moscova. O copie a fost adus[ înc[ de Tocilescu. Traducerea
rus[ a textului a fost f[cut[ de Ivan Ilinski (probabil). Ea a
circulat în manuscris înc[ din 1720. Titlul originalului este
Loca obscura in Catechisi quae ab Anonymo Authore slaveno
idiomata edita est et ‘Ïepáoe yp¸íûå ompoêîìü’ intitulata
est, delucidata authore Principe Demetrio Cantemirio (Locuri
obscure în Catehismul tip[rit în slavone=te de un autor anonim
sub titlul ‘Prima înv[[tur[ pentru prunci, iar acum clarificat
de Principele Dimitrie Cantemir). Teofan Prokopovici, care nu-
=i semnase lucrarea, nu va uita totu=i acest afront. În calitatea
sa de primat al Sf. Sinod Rus se va opune apariiei Sistemului
religiei muhammedane =i numai intervenia expres[ a arului,
care avea nevoie de informaia cuprins[ în text pentru expediia
caspic[, a f[cut ca lucrarea s[ se publice în 1722.49 Textul latin
al lucr[rii Loca obscura nu s-a publicat niciodat[ în România.
Singura traducere existent[ dateaz[ din 1973.50
În continuare, a=a cum am ar[tat mai sus, preocup[rile lui
Cantemir au p[strat aceast[ tent[ de polemic[ religioas[, dar
s-au orientat împotriva islamismului, înf[i=area religioas[ sub
care s-a cristalizat mai întâi spiritul european,51 sentimentul
apartenenei la o entitate continental[ care trebuia s[ p[streze
echilibrul planetar în favoarea sa =i împotriva preteniilor

35. DIMITRIE CANTEMIR
!#
otomane, nu i-a r[mas str[in[ lui Cantemir. El a încercat deci
s[ propun[ Imperiului Rus aceast[ versiune, aflat[ de altfel în
circulaie, care justifica o campanie precum aceea persan[,
purtat[ sub drapelul cre=tinilor care voiau s[ se elibereze de
otomani în numele unit[ii lor religioase, dar =i al apartenenei
la fostul Imperiu Roman de R[s[rit.62 |inuta european[ a Rusiei
lui Petru I, mai ales din cauza reformelor masive la toate
nivelele vieii sociale, îl f[cea pe Cantemir s[ considere c[ nu
se în=al[ în demersul s[u. El încercase s[ capteze atenia arului
prin teoria din Monarchiarum Phisica Examinatio. A continuat
cu afirmaiile referitoare la Imperiul Otoman ca uzurpator al
drepturilor Imperiului Roman. S[ nu uit[m c[ Dacia îns[=i
f[cuse parte din acest Imperiu Roman, chiar îi furnizase
împ[rai =i prin urmare recucerirea fostelor lui granie de c[tre
o putere contemporan[, intrat[ în marele sistem de aliane
antiotomane, nu f[cea decât s[ redeschid[ discuia cu privire
la drepturile popoarelor care aparinuser[ fostului Imperiu
Roman. Tezele Hronicului, privite în aceast[ perspectiv[, cap[t[
o dimensiune nou[, iar nota polemic[ la adresa punctelor de
vedere r[uvoitoare despre originea poporului român, a terito-
riului locuit de el =i a continuit[ii pe acest teritoriu, îl lumineaz[
odat[ în plus. L[muririle pe care Cantemir se consider[ chemat
s[ le ofere Rusiei în leg[tur[ cu religia musulman[ întregesc
nu numai Istoria Imperiului Otoman, ci =i acest demers politic
pe care-l viza. A scris, înainte de 1722, dar e de presupus c[
dup[ încheierea p[cii de la Nystadt (1720), Curanus, o schi[
iniial[ a viitorului Sistem al religiei muhammedane. Acest text
latinesc conine c[rile I, II =i IV ale viitorului Sistem. El s-a
tradus în 1927 la Cern[ui în limba român[ într-o ediie f[r[
pretenii, cu titlul Despre Coran. Tocilescu a g[sit Curanus în
biblioteca Arhivelor principale din Moscova. El a copiat doar
30 de coli din cele 120 g[site. Ali cercet[tori ulteriori afirm[
c[ ar fi existat un text cu titlul generic De muhammedana
religione deque politico-musulmane gentis regimine (Despre
religia mahomedan[ =i despre regimul politic al poporului
musulman). Aceast[ lucrare ar fi fost conceput[ în dou[ p[ri:
prima era sistemul religiei mahomedane, iar a doua, nescris[

36. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
!$
de autor, ar fi avut drept obiect substratul religios al regimului
politic la populaiile turcice în general =i în Imperiul Otoman
în special. Titlul, afirm[ respectivii cercet[tori, ar fi fost De
regimine othmanidum politico. De regimine Othmani Imperii
(Despre regimul politic la otomani. Despre regimul Imperiului
Otoman.) În sfâr=it, ali cercet[tori presupun c[ =i aceast[ a
doua parte ar fi fost scris[ =i s-a pierdut în naufragiul de pe
Marea Caspic[. Numele ei ar fi fost îns[ De statu politico Aulae
Othomanicae (Despre starea politic[ a Curii Otomane). Ea ar
fi fost o schi[ de lucru a Istoriei Imperiului Otoman. Biografia
lui Cantemir din 1726, menionat[ =i mai sus, nu se refer[ la
acest titlu. Dincolo de întreaga aglomerare de supoziii care
înv[luie singurul text ferm cantemirian, Historia Incremen-
torum atque Decrementorum..., r[mâne sugestiv faptul c[ toate
aceste presupuneri creeaz[ în fapt puni de trecere între acest
text =i Sistemul religiei muhammedane, tip[rit în 1722 la
Petersburg cu titlul Kíèãà ñèñòèìà èëè ñîñòîÿíèå ìóõà-
ììåäàíñêîé ðåëèãèè (Cartea sistemului sau întocmirii
religiei muhammedane). Versiunea rus[ a stat la baza versiunii
române=ti din 1977 (comparat[ cu textul numit Curanus)
scoas[ la editura Minerva sub îngrijirea lui Virgil Cândea, cu
titlul Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane. Dac[ a
existat un original latin al lucr[rii, el nu s-a g[sit pân[ ast[zi.
Ultimele preocup[ri =tiinifice ale lui Cantemir Sunt legate
de expediia persan[ a lui Petru I. A fost o activitate nefinalizat[
de autor (din cauza morii sale), r[mas[ în bun[ parte sub
form[ de schi[ de lucru =i proiect de perspectiv[. Prin urmare
concluziile pe care le putem trage nu Sunt definitive. Chiar
titlurile lucr[rilor Sunt cele care figureaz[ în arhive =i nu cele
date de autor. Grigore Tocilescu a g[sit în 1878, la Biblioteca
Academiei de +tiine din Petersburg, sub titlul comun
Collectanea orientalia, pe care l-a p[strat în volumul al VI-lea
al ediiei de Opere, 1883, mai multe texte desemnate ca
aparinându-i, majoritatea, lui Cantemir. Biografia cu titlul Vita
Principis Demetrii Cantemirii s-a stabilit ulterior c[ n-a fost
scris[ de autor, ci puin dup[ moartea sa, în 1726. Principalul
argument în acest sens l-a constituit lista de titluri din final,

37. DIMITRIE CANTEMIR
!%
destul de aproximativ[. În afara ei mai exist[ dou[ texte:
Demetrii Cantemirii Principis Moldaviae schedis autographis
(Schie autografe ale principelui Moldovei Dimitrie Cantemir)
=i Ex eiusdem Demetrii Cantemirii schedis manuscriptis regiones
quae ab Baku circa littus Caspium usque ad Czircassos
extenduntur (Din acelea=i schie manuscrise ale lui Dimitrie
Cantemir =i despre regiunile care se extind de la Baku în jurul
Caspicii pân[ la caucazieni)53. Primul dintre aceste manuscrise
conine o încercare de fixare în spaiu =i timp a dinastiei lui
Ghirai, hanul t[tarilor (dinastie din care se tr[gea – cf. Vita
Constantini Cantemiri – dar nu =i cf. adev[rului istoric – stirpea
lui Cantemir însu=i), de descriere a evoluiei ulterioare a
t[tarilor (cum au cuprins regiunea Moscovei etc.). În cel de-al
doilea text e descris[ situaia geografic[ a zonei unde avea loc
expediia, în principal împrejurimile Derbentului, ca =i
monumentele sale =i porile de acces spre exterior. Se
pomene=te despre zidul care fusese construit de cei vechi
(probabil Cyrus) pentru a separa inuturile per=ilor de ale lui
Hakan. Cantemir considera c[ a descoperit ruinele acestui zid.54
Tocilescu a publicat =i numeroase inscripii, desene dup[ detalii
arhitectonice =i de art[, schie de h[ri executate de Cantemir
chiar în cursul expediiei. Ele figureaz[ în Opere vol. VII, 1883,
ediia Societ[ii Academice. Collectanea orientalia, aflat[ în
întregime în acela=i volum, e publicat[ numai în latin[.55 O
alt[ parte a textelor, sau poate =i acestea, au stat la baza lucr[rii
lui T. S. Bayer, fost profesor al copiilor lui Cantemir, devenit
mai târziu membru al Academiei din Petersburg. Acesta a
sintetizat informaia provenit[ de la Cantemir, ceea ce
precizeaz[ chiar în introducerea lucr[rii obinute astfel =i
publicat[ în 1726 cu titlul De muro Caucaseo (Despre zidul
caucazian) la Petersburg. Textul s-a retip[rit în 1771 la Halle.
Gr. Tocilescu nu =tia despre el. Se pot recunoa=te u=or ideile
lui Cantemir în leg[tur[ cu necesitatea restabilirii în drepturi
a popoarelor care aparinuser[ fostului Imperiu Roman de
R[s[rit. Felul cum e folosit[ argumentaia pentru a veni în
sprijinul aciunii Rusiei ne trimite cu gândul la misiunea lui
Cantemir în cadrul respectivei expediii: el a fost responsabil

38. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
!
pentru partea civil[ (ca =ef al Cancelariei) al[turi de contele
Tolstoi56, în timp ce amiralul Apraxin 57 se ocupa de partea
militar[. Cercet[rile lui Cantemir s-au materializat =i în
executarea unor h[ri ale zonei caucaziene. În afara celor
cuprinse în Collectanea orientalia mai exist[ dou[ h[ri, una
descoperit[ de geograful Vâlsan la Biblioteca Naional[ din
Paris cu titlul dat la înregistrare Charta major continens
delineationem muri illius vasti in dorso Caucasi protensi (Harta
mare cuprinzând schia zidului celui mai întins de pe coasta
Caucazului). Vâlsan d[ dimensiunile originalului, 62 x 58 cm
=i menioneaz[, în descrierea publicat[ în Lucr[rile Institutului
de geografie a Universit[ii din Cluj, 1926, c[ respectiva hart[
a intrat în Frana prin Olanda, graie lui Antioh Cantemir, ca
=i harta Moldovei.88 Descoperirea în 1986 a originalului
cantemirian înregistrat la Biblioteca Academiei din Leningrad
cu numele pe care i I-a dat geograful francez Delisle – Mur
auprès de Derbent par Prince Cantemir – ne face s[ credem –
de altfel George Vâlsan a avansat aceast[ ipotez[ – c[ lucr[rile
cartografice cantemiriene la Marea Caspic[ au interesat nu
numai geografia rus[ a epocii, ci =i pe cea francez[. H[rile lui
Cantemir, în totalitatea lor, au servit lui d’Anville pentru
alc[tuirea marelui atlas al Europei. Aceast[ hart[ înregistrat[
de Delisle are dimensiunile 63,2 x 51,2 cm.
Din aceea=i sfer[ de preocup[ri, de=i puin diferite prin
coninut, Sunt cele care preced ori se desf[=oar[ în paralel cu
expediia din 1722. E vorba despre alfabetul cu caractere
orientale alc[tuit de Cantemir în vederea primei tipografii
portabile astfel specializate din Rusia. Ea a fost instalat[ pe
un vas cu fundul plat, a=a cum erau navele de lupt[ ruse=ti ale
vremii. Fusese lucrat[ la Preobrajenskoe în vederea tip[ririi
manifestelor pentru populaiile locale. Nu s-a p[strat nici un
exemplar din aceste manifeste al c[ror text, a=a cum reiese
din scrisori, a fost tip[rit de Cantemir la Astrahan (f[r[ probabil
a-l fi =i compus) 59. În schimb s-a semnalat existena la
Hunterian Museum Library din Glasgow a caracterelor de liter[
aparinând tipografiei lui Cantemir. Ele au fost probabil extrase
dup[ singura pagin[ r[mas[ a Catehismului în limba persan[

39. DIMITRIE CANTEMIR
!'
=i rus[ (trimis[, susin cercet[torii, spre aviz Sfântului Sinod).60
Titlul sub care figureaz[ în bibliotec[ acest alfabet este
Alphabetum Arabicum ex typographia Demetrii Cantemiri
Principis Moldaviae. În catehismul pentru populaiile din zona
oriental[ Cantemir trebuie s[-=i fi dezvoltat principiile
educative pe care le susinuse în Loca obscura.
În sfâr=it, am menionat mai sus existena unui jurnal al
expediiei persane inut de Cantemir =i care ne-a parvenit
numai prin intermediar =i fragmentar. Prin confruntare cu
jurnalul secretarului particular al lui Cantemir, cunoscut sub
numele de Notationes quotidianae, ca =i cu alte informaii de
epoc[ (jurnale, consemn[ri, acte oficiale) se pare c[ existena
unui jurnal cantemirian nu poate fi contestat[.61 Ceea ce a
mai l[sat Dimitrie Cantemir este o coresponden[ relativ
bogat[. Se cunosc azi 98 de scrisori, cele mai multe fiind
publicate de +t. Ciobanu în anexa lucr[rii sale cu privire la
Cantemir. Aceste scrisori Sunt scrise fie în latin[, fie în român[,
greac[, rus[. Ultimele meniuni în leg[tur[ cu corespondena
lui Cantemir, inclusiv refacerea repertoriului, se afl[ la sfâr=itul
revistei Dacoromania nr. 2/1974. Mai trebuie s[ menion[m
testamentul lui Dimitrie Cantemir – legatar universal Petru I –
dar actul e trimis Ecaterinei I. El conine ultimele dorine ale
domnitorului moldovean =i este edificator din mai multe puncte
de vedere. Traducerea sa în limba român[ este f[cut[ în anexa
c[rii lui +tefan Ciobanu dedicat[ lui Cantemir =i ap[rut[ în
1925. Ceea ce menion[m aici, în aceast[ prezentare sumar[
=i cronologic[ a scrierilor cantemiriene, este faptul c[ =i din
testament r[zbat n[zuinele sale din-totdeauna. Aceea a
orient[rii spre Europa pare s[ fie cea mai evident[. Era, fie =i
mediat, visul întoarcerii în patrie, al deschiderii spre Europa.
Pe Antioh, „cel mai bun dintre fii“, îl recomand[ în mod
deosebit spre a fi trimis la studii în apus. Îi scrisese la Paris
mai înainte lui de Chateauneuf, fostul ambasador al Franei la
Constantinopol de pe vremea =ederii sale la Poart[, rugându-l
s[-l primeasc[ pentru studii pe cel mai mare fiu al s[u,
Constantin. |arul a murit la numai doi ani dup[ Cantemir.
Antioh a plecat totu=i la Londra =i Paris, dar într-o conjunctur[

40. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
quot;
fericit[ =i nu în baza testamentului tat[lui s[u.63 El a contribuit
la cunoa=terea de c[tre europeni a activit[ii tat[lui. Dimitrie
Cantemir a intrat astfel în toate enciclopediile mari ale lumii
ca autor al Istoriei Imperiului Otoman =i al Descrierii Moldovei,
al câtorva h[ri. A avut, sper[m c[ paginile de fa[ o indic[, o
activitate infinit mai bogat[ =i mai complex[. Se cuvine
cititorului român aflat la sfâr=itul mileniului al II-lea s-o
cunoasc[ în toat[ amplitudinea ei, deoarece prin deschiderile
sale umaniste a oferit cele mai solide puncte de sprijin în
formarea spiritual[ a poporului român =i a chipului modern al
culturii sale.
Structura acestui studiu Ceea ce ne intereseaz[ în principal
este personalitatea cultural[ a lui Cantemir. Pentru o mai
corect[ înf[i=are a ei, deoarece e vorba despre un personaj
situat la o distan[ suficient de mare în timp ca epoca s[ nu-i
mai spun[ cititorului mare lucru, vom ilustra perioada lui
Cantemir prin evenimentele cele mai de seam[ pentru [rile
române =i pentru Europa, adic[ prin posibilii factori modelatori
ai demersului s[u. În ordinea importanei zonelor culturale
pe care le-a str[b[tut ne vom ocupa, în continuare, de
activitatea de istoriograf a lui Dimitrie Cantemir. În leg[tur[
cu aceast[ activitate =i ca un complement al ei se afl[ cea de
geograf, arheolog, numismat etc. Ea presupune, fire=te, cuno=-
tine =i impulsuri deosebite dar, din perspectiva scopului vizat,
Dimitrie Cantemir istoricul, geograful =i toi ceilali Sunt
asem[n[tori. Urmeaz[ un alt grup de preocup[ri =i anume
acelea care ofer[ cea mai larg[ suprafa[ de înelegere a
fenomenelor de orice fel: filosofia. Cantemir a fost interesat
de filosofie din mai multe unghiuri, de la metafizic[, etic[ =i
estetic[ (sensurile termenilor Sunt cele actuale, nu cele de
epoc[) la filosofia religiei, a politicii, a culturii. Ceea ce
istoriografia =i filosofia ca zone culturale ilustreaz[ în chip
nemediat, prin expunerea argumentelor =i a concluziilor,
Cantemir a ilustrat =i prin alte serii de preocup[ri. E vorba
despre cele artistice. Cantemir literatul, muzicianul =i
plasticianul vor privi acelea=i evenimente =i aceea=i lume ca =i

41. DIMITRIE CANTEMIR
quot;
istoriograful, geograful, filosoful. Sunt perspective ce ne fac
s[ vedem feele interioare ale personalit[ii sale, mobilurile
psihologice care stau, de multe ori, la baza respectivei creaii.
Evident, odat[ cu studiul preocup[rilor literare ale lui Cantemir
vor fi abordate =i problemele de lingvistic[, traduceri, stil etc.
Fiecare din domeniile abordate va conine, în cazul lucr[rilor
necunoscute cititorului român, =i o parte descriptiv[. Dup[
concluziile care vor încerca s[ r[spund[, în urma argument[rii
pe capitole, la premisele Cuvântului înainte, vor urma în anex[
un dicionar al surselor bibliografice folosite de Cantemir,
absolut edificator pentru orientarea de fond a creaiei sale
dicionar care nu s-a mai f[cut pân[ acum, apoi Notele =i
comentariile =i Bibliografia lucr[rii. La sfâr=it Sunt reproduse
selectiv desenele =i h[rile autorului.

42. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
quot;
C ADRU GENERAL
ccidentul =i Orientul Vreme de un secol, de la jum[tatea
O veacului al XVII-lea pân[ la 1750, politica european[
este dominat[ de dou[ mari tendine: ap[rarea în faa
expansionismului Imperiului Otoman =i lupta pentru rotunjirea
granielor sau, cel puin, pentru rotunjirea sferei de influen[.
De altfel, Imperiul Otoman însu=i e supus acestui traseu ce
caracterizeaz[ cre=terea statului.
Între 1654–1667 se desf[=oar[ r[zboiul ruso-polonez
încheiat prin pacea de la Andrusovo. În urma ei Ucraina
r[s[ritean[ revine Rusiei, iar cea apusean[ Poloniei. În 1655
debuteaz[ r[zboiul polono-suedez încheiat dup[ patru ani prin
tratatul de la Oliwa. Acum Polonia cedeaz[ Suediei o parte a
Livoniei =i recunoa=te suveranitatea prinului de Brandenburg
asupra Prusiei. În 1656 Suedia se angajeaz[ în r[zboi cu Rusia
câ=tigând peste doi ani Estonia =i alte ora=e ale Livoniei. De
altfel, anul 1655 e un an limit[ pentru suedezi. Atunci încep
r[zboaiele nordului. Aliat[ numai cu Brandenburg, Suedia
atac[ deodat[ Polonia, Rusia =i Danemarca, luând de la fiecare
câte ceva. Austria, dornic[ s[ participe =i ea la aceast[
împ[rire, trebuie totu=i s[ stea cu ochii îndreptai spre s[geata
otoman[, gata s[ â=neasc[ din arc în direcia sa. R[zboiul
austro-turc desf[=urat între 1660–1664 îi aduce sperana
înglob[rii Ungariei în sfera sa de influen[. Lucrul acesta nu-i
va reu=i decât în 1670, când Leopold I de Habsburg abole=te
autonomia Ungariei, provocând furtun[ în dieta acesteia, ca
=i o serie de r[scoale. În 1672 otomanii atac[ Polonia (din nou
ea) deschizând un lung r[zboi de uzur[ reciproc[ =i plin de
urm[ri mai ales pentru Moldova, peste care treceau când o
oaste, când alta. R[zboiul se încheie în acela=i an prin tratatul
de la Buczacz. Cu acest prilej Polonia pierde Camenia =i

43. DIMITRIE CANTEMIR
quot;!
Ucraina apusean[ în favoarea Porii. R[zboiul îns[ continu[ =i
Ioan Sobieski iese victorios în final (Lvov, 1676), recâ=tigând
toate teritoriile.
În acest timp apusul Europei nu este mai puin preocupat
de chestiuni asem[n[toare. Ridicarea Franei =i Angliei, una
pe uscat =i alta pe mare, ca fore militare de prim ordin, tinde
s[ neutralizeze hegemonia Spaniei. Tratatul de la Pirinei, care
pune cap[t (1659) r[zboiului franco-spaniol, aduce Franei
Roussillon, Flandra, Luxemburg, dup[ ce în urm[ cu mai bine
de zece ani ea luase de la Leopold I de Habsburg, prin tratatul
de la Münster, Alsacia, Metz =i Verdun. Spania cedase =i Olandei
Flandra =i Brabantul, recunoscându-i independena. A fost
pentru Spania o perioad[ cu totul nefast[. Ea a trebuit atunci,
într-un interval de cincisprezece ani, s[ recunoasc[ Olanda,
Portugalia (1668), ascendentul politic al Franei în Europa,
ocuparea de c[tre englezi a insulei Jamaica =i capturarea la
Cadix a tezaurului spaniol de c[tre aceia=i englezi întrep-
rinz[tori =i nu mai puin pirai. La orizontul politic al Europei
se ive=te un nou conflict: dou[ puteri navale, Olanda =i Anglia,
se confrunt[ o dat[ în 1652 =i alt[ dat[ în 1665. Dac[ dup[
primul r[zboi olandezii Sunt redu=i la t[cere, dup[ al doilea,
aliai cu Frana, reu=esc s[ blocheze chiar gurile Tamisei. Ei
smulg Angliei, prin tratatul de la Breda (1667), Surinamul,1
dar nu =i New-Amsterdam 2. Anglia e silit[ de asemenea s[
modifice actul de navigaie din 1651 f[când concesii serioase
Olandei. Nu îns[ =i Irlandei, ale c[rei m[rfuri continu[ s[
ocoleasc[ graniele Angliei. Cromwell, inaugurând în 1649
Commonwealthul, nu reu=ise s[ înglobeze decât Scoia acestei
forme republicane de conducere pe care irlandezii o contestau
în ciuda tuturor presiunilor comerciale.3 Toate aceste r[zboaie,
în majoritate bilaterale, desf[=urate pe fondul unor ample
aciuni de cucerire a Africii =i a celor dou[ Americi de c[tre
aceste puteri vest-europene, au drept urmare izbucnirea unor
conflicte ample. Ele produc aliane care practic generalizeaz[
r[zboaiele la nivel continental. În 1672, pe când turcii atacau
Polonia, izbucne=te =i r[zboiul între Frana, Anglia =i Suedia
pe de o parte =i Olanda, Imperiul Habsburgic =i Spania pe de

44. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
quot;quot;
alta. Aliane mai mult sau mai puin solide, care încercau s[
lase în umbr[ conflictele existente între aliaii în=i=i pentru a
obine avantaje evidente ori doar sperate. Avansul Habsburgilor
de Austria nelini=tea pe muli. Totu=i ei nu erau suficient de
puternici pentru a lupta singuri împotriva tuturor statelor
europene fa[ de care aveau interese politice =i teritoriale.
Olanda a pierdut în urma acestui r[zboi, prin tratatul de la
Nijmegen (1678), regimul vamal favorabil de care se bucurase
din partea Angliei =i Franei. Cât despre Spania, ea a trebuit
s[ cedeze vecinei sale Frana o serie de noi teritorii: Franche-
Compte, Valenciennes, Combrai. Nu-i mai puin adev[rat c[
scopul final nu fusese atins: Habsburgii câ=tig[ mai mult decât
pierd =i, pe ansamblu, puterea lor cre=te mai mult decât a
Franei. Conflictul european se extinde la proporii planetare,
sistemele coloniale Sunt incluse în aceast[ lupt[ de continu[
reîmp[rire teritorial[. La 1671 piratul englez Henry Morgan
aduce coroanei Angliei Panama, aflat[ pân[ atunci la spanioli.4
Danemarca înfiineaz[ Compania danez[ a Indiilor de Vest5,
iar în anul urm[tor (1672) englezii întemeiaz[ Royal African
Company, intuind c[ e nevoie de o conducere centralizat[ a
acestor noi posesiuni pentru a le ap[ra astfel de ochii europe-
nilor =i nu mai puin ai otomanilor6.
În acest timp în estul Europei se desf[=oar[ conflicte la fel
de acute, generate de Imperiul Otoman care tatona c[ile de
deschidere spre aglomerarea de fore din restul continentului.
În 1676 izbucne=te r[zboiul turco-t[taro-rus pentru Crimeea.
T[tarii voiau autonomie în Crimeea =i, pentru a o obine, s-au
aliat cu coreligionarii lor turci. Rusia, angajat[ în r[zboaiele
nordice spre a obine deschidere la Marea Baltic[, nu putea
acorda atenie prea mare acestui du=man potenial: Imperiul
Otoman. Ea pierde deci Crimeea în urma p[cii de la Baccisarai
(1681),7 dar câ=tig[ dou[zeci de ani de pace =i o frontier[
recunoscut[ de ambele p[ri: pe Nipru. Pe de alt[ parte,
sultanul, edificat în privina acestui du=man de temut care era
Rusia, se consider[ liber s[ declare r[zboi Europei, a c[rei
rezisten[ bloca trecerea spre nord a islamismului. În 1683
izbucne=te r[zboiul turco-austriac. El angajeaz[ nu numai

45. DIMITRIE CANTEMIR
quot;#
otomanii =i Habsburgii, ci, a=a cum era de a=teptat, iradiaz[
pe harta Eurasiei inând încle=tate aproape toate forele
militare disponibile, într-un conflict care va dura pân[ la
sfâr=itul secolului, cu focare diferite, victorii =i înfrângeri
spectaculoase, cu lini=ti aparente.
Când a izbucnit acest r[zboi Dimitrie Cantemir avea zece
ani. El se n[scuse la 26 noiembrie 1673 – locul nu se =tie exact,
dar se b[nuie=te a fi F[lciu sau Galai, locuri ale mo=iilor
p[rinte=ti – =i se =colea înc[ sub îndrumarea dasc[lului s[u
Ieremia Cacavela. Ochii elevului nu p[trundeau tainele =i
sensul atâtor întâmpl[ri pe care maestrul se silea s[ i le
t[lm[ceasc[. Un lucru e sigur: nici Cacavela =i nici Curtea din
Ia=i nu vedeau cu ochi buni expansiunea turceasc[. Faptul c[
Jan Sobieski =i Carol de Lorena despresuraser[ Viena la 1683
nu putea fi privit altcum decât drept un câ=tig în b[t[lia cea
mare a alung[rii turcilor din Europa. De=i, nu-i mai puin
adev[rat, Sobieski era o ameninare pentru moldoveni în
calitatea lor de supu=i ai Imperiului Otoman. În 1685, când
vine domn, Constantin Cantemir, tat[l viitorului înv[at, are
grij[ s[-l sprijine pe Sobieski cu o pruden[ de om trecut prin
multe, dar mai ales cu o simpatie de fost lefegiu la le=i. Ca
r[splat[ acesta vrea s[-l alunge din Ia=i într-o incursiune
pustiitoare, despre care pân[ =i folclorul a p[strat amintiri.8
Pe fondul marelui conflict al [rilor europene cu turcii se
p[streaz[, u=or umbrite, dar nu mai puin dramatice, toate
celelalte conflicte. Ungaria nu voia s[ devin[ dependent[ de
Austria. În 1681 Dieta de la =opron restabilise autonomia
Ungariei. Imre Thököly devenise regele ei cu sprijin turcesc
(în 1682). P[strând Viena, forele europene aliate se îndreapt[
îns[ c[tre Pesta. Thököly e înfrânt la Eperjes =i în 1684
Habsburgii p[trund din nou în Ungaria.9 Turcii pierd Pesta, au
de f[cut fa[ unei r[scoale în Dalmaia de Nord =i Sunt pe cale
s[ piard[ =i Dubrovnikul. Frana, ve=nic refractar[ ordinii
europene impus[ de Habsburgi, intr[ în conflict nu numai cu
ei, ci =i cu toi sprijinitorii s[i reali ori poteniali. Existena
acestei nemulumiri gata s[ izbucneasc[ oricând în spatele
liniei frontului desemnat[ de conflictul islamo-cre=tin, îl face

46. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
quot;$
pe Papa Inoceniu al Xl-lea s[ iniieze o alian[ continental[
cu aparen[ religioas[ =i fond antiotoman: Liga Sfânt[, din
care fac parte Austria, Polonia, Veneia. Dup[ doi ani, în 1686,
se al[tur[ =i Rusia.10 Aceasta din urm[, cu ochii îndreptai spre
Asia =i Europa deopotriv[, prinsese momentul favorabil intr[rii
în marele circuit al alianelor antiotomane de la care spera
atâtea. Împins[ într-o astfel de situaie extrem[, Franei nu-i
r[mânea altceva de f[cut decât s[ se alieze cu sultanul. Ceea
ce a =i f[cut. Cucerirea de avantaje tactice =i nu mai puin
teritoriale de la Habsburgi caracteriza politica „regelui Soare“,
a c[rui mam[ se numise totu=i Ana de Austria. Frana a revocat
în 1685 Edictul din Nantes care prevedea libert[i religioase
pentru hughenoi. În acela=i an, prin Edictul de la Postdam, ei
cap[t[ dreptul de a se stabili în Prusia =i Brandenburg. O
respingere dintr-o parte echivala cu o acceptare din alta.
Problemele religioase, care erau în principal acelea ale cre=ti-
n[t[ii fa[ de mahomedani, tind s[ se f[râmieze în diferende
de proporii =i orient[ri diferite. Acela dintre biserica apusului
=i a r[s[ritului era cel mai însemnat. Tentativa ortodoxiei
grece=ti de a cuceri noi poziii, ori de a le p[stra pe cele deja
cucerite, e mereu mai evident[. A=a se =i explic[ p[trunderea
masiv[ a dasc[lilor greci în [rile române. Ei încercau, în bun[
m[sur[, s[ se opun[ iezuiilor polonezi pentru a p[stra
neschimbat[ grania celor dou[ tipuri de cre=tinism.11 Extin-
derea influenei grece=ti de la religie la comer a dus, din partea
[rilor române, la m[suri protecioniste, cum ar fi, la jum[tatea
secolului al XVII-lea, interdicia pentru greci de a ocupa slujbe
domne=ti.12 Mai târziu Imperiul Otoman a folosit detenta impri-
mat[ de aceste presiuni pentru a instaura domniile fanariote.
De altfel, înc[ la 1685 ofensiva antiotoman[ era în plin proces
pe toat[ linia european[ a frontului. Veneianul Francesco
Morosini a ocupat Moreea =i Atena (1685 – 1687). Iacob al II-
lea al Angliei se cl[tina continuu din cauza simpatiei sale pentru
Frana =i catolicism. C[derea lui în 1688 e semnalul ridic[rii
irlandezilor contra Angliei =i prilejul instaur[rii pe tronul
Angliei a lui Wilhelm de Orania (William III). Frana pierde
atunci supremaia pe mare. Împotriva ei se ridic[ Liga de la

47. DIMITRIE CANTEMIR
quot;%
Augsburg (1687–1697)13, din care fac parte Habsburgii, Spania,
Anglia, Olanda, Suedia. Intervenia acestui nou partener –
Suedia – devenit activ odat[ cu urcarea pe tron (în 1697) a lui
Carol al XII-lea, era anunat[ prin politica tat[lui s[u, care,
propulsându-=i regatul în prim planul conflictelor europene,
preg[tea de fapt terenul viitoarelor cuceriri de poziii. Cre=terea
prestigiului Rusiei lui Petru cel Mare f[cea ca Suedia s[ caute
sprijin în partea teritorial opus[ acesteia.
1688 e îns[ un an de graie nu numai pentru Wilhelm de
Orania, ci =i pentru Constantin Brâncoveanu. Ambii au venit
pe tron în acela=i timp. Dup[ +erban Cantacuzino, care se aliase
cu Leopold I în dauna turcilor, primejduindu-=i astfel nu numai
tronul, ci =i viaa, noul domn promitea s[ se in[ în umbra
semilunii, adic[ s[ nu se alieze cu du=manii ei =i s[ nu se
amestece în conflicte religioase de orice fel ar fi fost. Fiindc[
predecesorul s[u p[c[tuise =i sub acest aspect. El tip[rise în
1688 Biblia în limba român[, ceea ce promitea consolidarea
unei linii de rezisten[ atât fa[ de catolicismul de peste muni,
cât =i fa[ de nu mai puin activa ortodoxie greceasc[. Existena
unui popor în primul rând prin limba sa, era o con=tientizare
a unui fapt, dar una de netolerat de c[tre cei din jur, în diverse
chipuri interesai s[-=i infiltreze influena pe teritoriile româ-
ne=ti. Peste nici un deceniu Constantin Brâncoveanu avea s[
devin[ principe al Imperiului Habsburgic. Cu arme mai subtile,
el continu[ în fond linia politic[ a predecesorului s[u. Turcii
pierdeau continuu teren. Chiar atunci, în 1688, dup[ ce
fuseser[ luate Buda =i Seghedinul de c[tre Habsburgi, e
înl[turat Thököly, Ungaria devine regat ereditar al Habsbu-
rgilor, iar Mihai Apafi, principele Transilvaniei, împreun[ cu
Dieta sa, accept[ protecia Imperiului Habsburgic. Formula
protectoratului varia între cererea de ajutor în caz de primejdie
=i condiionarea politic[. Transilvania se afla în a doua situaie.
Atunci ea a intrat, practic, în componena Imperiului Habsbur-
gic, a viitorului Imperiu austro-ungar. În sfâr=it, anul 1688 este
cel în care Imperiul Otoman pierde Belgradul, având, provizoriu,
o nou[ grani[.

48. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
quot;
Tentativa Orientului islamic de a cuceri centrul Europei
luase sfâr=it. Începea declinul. R[zboiul austro-turc continu[.
Aflat de trei ani pe tronul Moldovei, Constantin Cantemir =edea
înc[ într-o espectativ[ prudent[, sprijinind în secret cre=ti-
n[tatea =i dând provizii armatelor turce=ti aflate în trecere.
Venirea la putere a lui Petru I în 1689, de=i nu se concretizeaz[
printr-o schimbare brusc[ a manetei politicii externe a Rusiei,
debuteaz[ totu=i printr-o m[sur[ concret[: delimitarea graniei
ruso-chineze prin tratatul de la Nercinsk. K,hang-hsi, înv[atul
împ[rat al Chinei, care =tia latin[, matematic[ =i era un
confucianist de marc[, urm[rea astfel s[-=i asigure lini=tea fa[
de vecinul turbulent separând imperiul s[u14 de problemele
survenite între Imperiul Otoman =i restul Eurasiei. Petru I, pe
de alt[ parte, î=i elibera forele pentru susinerea b[t[liilor ce
aveau s[ aduc[ Rusia în centrul ateniei puterilor europene.
Ea se afla înc[ în intervalul p[cii de dou[zeci de ani cu Imperiul
Otoman, astfel încât era liber[ s[-=i consolideze poziiile pe
grania european[. O tentativ[ de absorbire a hanatului Crimeii
fusese consumat[ în 1687. Dar t[tarii, aliai cu coreligionarii
lor turci, nu putuser[ fi biruii. Era limpede c[ lupta trebuia
început[ din alt punct =i era o problem[ de durat[. Între timp,
flota Ligii Sfinte, condus[ de Morosini, îi bate pe turci la
Mitilene. Contraofensiva nu întârzie. Ace=tia iau Smederevo
=i recuceresc Belgradul. Aliai cu Thököly =i profitând de
sprijinul lui Brâncoveanu =i al t[tarilor, turcii îi bat pe austrieci
la Z[rne=ti (1690) =i-l iau prizonier pe unul din generalii de
marc[: Heissler.15 R[scoala antiotoman[ a lui Gheorghe
Brancovici, care încerca s[ obin[ independena Balcanilor fa[
de turci, dar =i fa[ de austrieci, tocmai fusese stârpit[ =i se
profileaz[ la orizont o nou[ alian[: aceea dintre Muntenegru
=i Rusia. Ea a fost definitivat[ abia în 1697, dar existase ca
proiect cu mult înainte, deoarece avea un pretext religios:
ap[rarea ortodoxiei în faa invaziei catolicismului. Aceast[
mi=care deocamdat[ subteran[ a Rusiei câ=tig[ în continuu
teren. Dosoftei, mitropolitul Moldovei, va primi o tiparni[ =i
se va bucura, dincolo de câ=tigul cultural, de faptul c[ centrul
constantinopolitan =i grecesc al ortodoxiei tindea s[ fie