SlideShare une entreprise Scribd logo
1  sur  165
Télécharger pour lire hors ligne
INTRODUCERE




     DEFINIŢIA ŞI OBIECTIVELE LEGUMICULTURII


     Privită în sens restrâns, legumicultura este o ştiinţă care se ocupă de cultura
 legumelor.
     Etimologia provine de la două cuvinte din limba latină:
     - "legumer" care înseamnă vegetale cultivate pentru hrana omului; "cultura" care se
referă la priceperea de a lucra pământul şi de a îngriji plantele.
     Terminologia folosită în principalele limbi de circulaţie are acelaşi conţinut.
     -În engleză se defineşte prin "vegetable cultivations” sau "vegetable crops"; În
franceză se spune "cultures maraîcheres"; în germană "gemüsebau"; în italiană
"orticoltura"; în limba rusă "ovoscevostvo".
     În vorbirea curentă, pentru definirea plantelor legumicole, se apelează la termenul
de "legume". Aceasta este o denumire generică ce se atribuie unor părţi de plantă
(fructe, frunze, rădăcină, inf1orescenţe) sau chiar plantelor întregi utilizate în
alimentaţie.
     Se foloseste frecvent si termenul de "zarzavat", care este o expresie de origine turcă,
  echivalentă termenului de legume. Deci este impropriu să spunem "legume şi
zarzavaturi" deoarece ambii termeni definesc acelaşi lucru.
     Expresia "zarzavat de supă" se referă la morcov, păstârnac, pătrunjel pentru frunze,
 eventual ţelină pentru rădăcină.
     Cultura legumelor a constituit una din primele activităţi practice ale omului. Pe
  măsura dezvoltării societăţii s-au dezvoltat continuu cunoştinţele şi metodele de
cultivare a plantelor legumicole.
           În felul acesta legumicultura s-a consolidat ca o ştiinţă de sine stătătoare,
desprinzându-se de fitotehnie, din care face parte în sens larg.
Perfecţionarea tehnologiilor de cultură a legumelor în câmp, apariţia şi dezvoltarea
culturilor forţate în sere şi răsadniţe şi a celor protejate în adăposturi din mase plastice
sau sticlă fără sursă permanentă de încălzire, a determinat o delimitare şi mai puternică a
legumiculturii ca ştiintă de sine stătătoare.
Ţinând seama de obiectivele pe care şi le propune legumicultura aceasta poate fi definită
mai complet astfel:
       Legumicultura este ştiinţa care se ocupă cu studiul particularităţilor biologice ale
diferitelor specii de plante legumicole, cu relaţiile bio şi ecosistemice ale acestora, cu
realizarea condiţiilor corespunzătoare cerinţelor speciilor şi soiurilor de plante
legumicole, în scopul valorificării în măsură cât mai mare a potenţialului lor biologic şi
pentru obţinerea unor producţii ridicate, de calitate superioară, eşalonate în tot cursul
anului şi condiţii economice avantajoase.
Cunoaşterea particularităţilor botanice ale speciilor legumicole este deosebit de
importantă deoarece aceasta fundamentează tehnologia de cultură. De exemplu la
tomate: când acestea se cultivă prin răsad, sistemul radicular pătrunde la mică adâncime
în sol (20-40 cm) şi trebuie să se intervină prin irigări mai dese pentru a asigura apa
necesară plantelor.
La cultura tomatelor prin semănat direct, sistemul radicular pătrunde la adâncime mai
mare în sol (peste 1m) şi plantele se pot aproviziona cu apă din straturile mai profunde
ale solului, necesitând irigări mai rare şi cu norme mai mari.
Soiurile de tomate cu creştere nedeterminată trebuie susţinute prin diferite metode, în
timp ce la cele cu creştere determinată nu mai este necesară susţinerea.
       Faptul că la subsuoara frunzelor se formează lăstari numiţi copili este interpretat
diferit în tehnologiile de cultură. La cultura timpurie a tomatelor în câmp, ca şi la cea în
sere, solarii şi răsadniţe, copilitul se face radical, în timp ce la cultura de vară se face
parţial, lăsând 1-2 copili.
Particularităţile florilor prezintă o importanţă deosebită, mai ales la producerea
seminţelor hibride, unde trebuie intervenit prin lucrarea de castrare şi polenizare
artificială.
Cunoaşterea cerinţelor fiecărei specii legumicole faţă de factorii de mediu (căldură,
lumină, aer, apă, hrană etc.) prezintă o importanţă deosebită deoarece prin tehnologia
aplicată putem interveni pentru dirijarea lor în strânsă concordanţă cu cerinţele
diferitelor specii sau chiar a soiurilor şi a hibrizilor de plante legumicole.
           Legumicultura poate fi împărţită în două părţi distincte: legumicultura generală
şi legumicultura specială.
     Legumicultura generală se ocupă cu unele aspecte de ordin general privind cultura
legumelor, care creează o bază de cunoştinţe utile pentru legumicultura specială.
     Legumicultura generală tratează importanţa alimentară şi economică a culturii
legumelor, bazele biologice ale culturii legumelor, ecologia plantelor legumicole,
înmulţirea plantelor legumicole, cadrul organizatoric pentru producerea legumelor, baza
materială necesară, tehnologia generală a producerii legumelor în câmp, sere, solarii, a
producerii seminţelor şi ciupercilor comestibile.
     Partea specială cuprinde tehnologia de cultură a fiecărei specii legumicole în câmp
liber, adăposturi din mase plastice, răsadniţe şi sere. De asemenea tratează importanţa
alimentară şi economică, originea şi aria de răspândire, particularităţile biologice şi
relaţiile cu factorii de mediu. Pe glob se cultivă circa 250 de specii de plante legumicole.
Există şi în prezent o preocupare permanentă pentru descoperirea şi cultivarea de noi
plante legumicole.
     În ţara noastră se cultivă un număr mare de specii de plante legumicole.
     Marea majoritate a plantelor legumicole se cultivă în câmp liber, dar unele dintre ele
se pretează foarte bine şi la cultura forţată şi protejată.
     Legumicultura prezintă unele caracteristici fată de celelalte sectoare ale producţiei
     vegetale. Printre cele mai importante sunt:
     - gradul înalt de intensivitate, datorat unor particularităţi ale plantelor legumicole
         şi tehnologiilor de cultură; majoritatea speciilor au un potenţial productiv
         ridicat, obţinându-se producţii mari la unitatea de suprafaţă;
     - legumicultura ocupă suprafeţe relativ restrânse, dar se practică pe terenurile cele
         mai bune ( fertile, irigabile, mecanizabile );
     - comportă investiţii mari legate de amenajarea terenului ( pentru irigare şi
         mecanizare), de constituire a spaţiilor pentru cultură (sere, solarii) şi a
         depozitelor de păstrare a produselor;
     - legumicultura se practică tot timpul anului, folosindu-se spaţii încălzite (sere) şi
         neâncălzite (solarii);
     - tehnologiile de cultură sunt foarte complexe şi se diferenţiază de la o specie la
         alta şi chiar în cadrul aceleiaşi specii în funcţie de locul de cultură, de destinaţia
         producţiei şi de perioada de cultură;
     - majoritatea legumelor fiind perisabile, se impun măsuri speciale de recoltare,
         transport, depozitare, păstrare şi de condiţionare pentru valorificare.
     - datorită marii complexităţi a tehnologiilor, cultura legumelor necesită un volum
         mare de forţă de muncă, comparativ cu alte sectoare ale producţiei vegetale;
În condiţiile tehnologiilor moderne de cultură, prin mecanizare, automatizare, procesele
de cultură dobândesc un caracter industrial tot mai pronunţat.

IMPORTANŢA ALIMENTARĂ A LEGUMELOR

        Legumele au o importanţă deosebită în alimentaţia omului. O alimentaţie
raţională este de neconceput fără folosirea zilnică a legumelor într-un sortiment variat.
Notiunea de "legumă" trebuie înţeleasă în sens larg. Aceasta reprezintă părţile de plante
folosite în alimentaţie.
        Legumele au un efect deosebit de favorabil asupra sănătăţii organismului uman şi
anume:
 -hidratarea organismului datorită conţinutului ridicat în apă la legumele proaspete;
-stimularea activităţii sistemului muscular, prin aportul de hidrocarburi simple;
-aprovizionarea organismului cu aminoacizi: leucină, izoleucină, etc;
-reducerea grăsimilor;
-alcalinizarea plasmei sanguine;
-susţinerea procesului de calcifiere normală;
-sporirea activităţii enzimelor prin aportul de elemente minerale: K, Ca, Fe,Mg,Mn, Zn,
Fl;
-blocarea activităţii bacteriilor de fermentaţie;
-menţinerea permeabilităţii membranelor celulare;
-stimularea activităţii glandelor interne;
-mărirea capacităţii de apărare a organismului;
-reglarea metabolismului prin aportul vitaminelor.
         Legumele au un conţinut ridicat în vitamine. Legumele şi fructele asigură 90-
95% din necesarul de vitamina C, 60-80% din vitamina A, 20-30% din grupul de
vitamine B, 90-100% din grupul de vitamine P şi o bună parte din vitaminele K si E
(Gonţea, 1971).
         Conţinutul în vitamine este influenţat de specie, de soi, de climă şi tehnologia
aplicată.
         Prin consumul zilnic a 250-300g de legume din specii diferite se asigură
necesarul de vitamine pentru o persoană activă.
         Vitamina A (carotenul) are un rol important în menţinerea vederii şi se găseşte în
cantităţi apreciabile, între 3-10 mg/g s. p. în morcov, frunzele de pătrunjel, spanac,
ardei, tomate.
         Vitamina A are o mare stabilitate. Totuşi expunerea la soare a legumelor un timp
mai îndelungat duce la inactivarea acesteia în proporţie de până la 70% (Indrea, 1974)
         Vitaminele din complexul B (thiamina, riboflavina, acidul pantotenic) au un rol
important în funcţionarea normală a sistemului nervos, în metabolismul glucidelor.
         Legumele bogate în complexul de vitamine B sunt: mazărea, sfecla roşie,
sparanghelul, conopida, pătrunjelul de frunze, spanacul, precum şi legumele conservate
prin fermentaţia lactică .
         Vitamina C este prezentă în toate legumele sub forma acidului ascorbic, în
cantităţi variabile, de la 3 la 300 mg la 100g s.p. Se evidenţiază printr-un conţinut mare:
ardeii, frunzele de pătrunjel, spanacul,conopida, varza, tomatele, gulia ş.a.
         Sinteza acidului ascorbic este puternic influenţată de intensitatea luminii, astfel
că legumele, ca şi organele acestora, bine expuse la soare, sunt mai bogate în acid
ascorbic decât cele umbrite.
         Vitamina C se degradează uşor ( prin oxidare) la temperaturi ridicate şi prin
păstrare îndelungată. La conopidă, fasole verde şi spanac, pe parcursul a 24 de ore,
pierderile ajung la 40-50% la temperatura de 20-24 0C şi numai de 5-10% la temperatura
8-10°C. De aceea se recurge la prerăcirea legumelor verdeţurilor înainte de transport (1a
4°C).
         În cursul păstrării de lungă durată ( 4-6 luni), legumele pierd 30-70% din
vitamina C. De aceea se recomandă ca legumele să se consume în cea mai mare măsură
proaspete.
         În mediul acid creşte rezistenţa la oxidare a acidului ascorbic, de aceea la
legumele murate se menţine în cea mai mare parte conţinutul în vitamina C.
         În legume se găsesc şi alte vitamine ca : K, E, PP, cu rol important în prevenirea
unor boli şi în echilibrul metabolic al organismului uman. Vitamina PP se găseşte în
conopidă, varză creaţă, varză albă, varză roşie, salată. Vitamina E se găseşte în ţelină şi
salată. Vitamina K în pătrunjel şi morcov. Vitamina U se găseşte în varza albă.
         Legumele au un conţinut ridicat în săruri minerale, cu rol important în buna
funcţionare a organismului. Legumele conţin săruri de Ca, P, Fe, K, Mg, S, Cl, Zn, Cu,
ş.a., care intră în constituţia scheletului, a diferitelor ţesuturi, echilibrează reacţia sucului
gastric. Varza, conopida, salata, ceapa ş.a., prin conţinutul lor ridicat în Ca şi P,
neutralizează aciditatea provocată de consumul altor alimente ( carne, peşte, făină).
Unele legume au un rol antianemic (spanacul, pătrunjelul de frunze, salata ş.a.),
conţinând cantităţi ridicate de Fe.
         Sărurile     minerale     asigură      edificiul     coloidal      al   protoplasmelor
celulare,condiţionează permeabilitatea celulară pentru substanţe hidrosolubile (Na şi
Ca ), au acţiune moderatoare asupra permeabilităţii capilare (Ca, Mg), condiţionează
excitabilitatea musculară şi intervin în mod activ în procesul de coordonare nervo-
musculară (K).
         Legumele aduc o contribuţie în bilanţul energetic al omului, prin hidraţi de
carbon şi prin albumine.
         Glucidele se găsesc în legume sub diferite forme (zaharuri simple, amidon,
glicogen, celuloză) în proporţii cuprinse între 1,5 şi 20,0 % din s.p. Se evidenţiază
printr-un conţinut mai ridicat usturoiul, mazărea boabe, pepenii, ceapa, morcovul, sfecla,
hreanul.
         Legumele asigură organismului fibrele celulozice necesare bunei funcţionări a
aparatului digestiv.
         Protidele conţinute de legume aduc în hrana omului cca. 5-10 % din totalul
necesar. Se remarcă printr-un conţinut mai mare în protide, între 2 şi 8 % ciupercile,
mazărea, bobul, usturoiul, pătrunjelul de frunze, conopida, spanacul.
         Lipidele se găsesc în cantitate mai mică în legume, remarcându-se ardeiul cu cel
mai mare continut (l %). Din această cauză legumele constituie alimente de bază în
regimul de slăbire.
         Acizii organici. malic, oxalic şi acidul lactic, care se formează în procesul de
murare şi alţi acizi, fac parte din conţinutul legumelor, dând gust plăcut şi răcoritor
acestora.
         Unele legume conţin uleiuri eterice, care se găsesc sub forma unor compuşi cu
sulf şi care se mai numesc "fitoncide". Astfel de substante se găsesc în hrean, ceapă,
usturoi, praz, ridichi şi au un efect bactericid.
         O serie de cercetători au pus în evidenţă existenţa unor substanţe antibiotice în
varză, morcov, ceapă ş.a.,asigurând o bună igienă a alimentaţiei.
         Prin efectele multiple, consumul de legume constituie un mijloc preventiv de
combatere a diferitelor boli, cum ar fi arteroscleroza. De exemplu, tomatele sub formă
de suc sau în stare proaspătă au valoare nutritivă deosebită datorită conţinutului lor
bogat în vitamine:A,C,B,E, şi K şi săruri minerale: Fe, K, Cu, Mg, P, CI. Acestea au
proprietatea de a reduce vâscozitatea sângelui, de al fluidifica, prin acesta contribuind la
reducerea riscului de tromboze, prevenind totodată instalarea arterosclerozei sau a altor
afecţiuni ale vaselor de sânge. Tomatele mai au proprietatea de a stimula secreţia sucului
gastric şi a pancreasului.
         Foarte mulţi specialişti apreciază că varza albă este un veritabil aliment-
medicament. O bogată experienţă tradiţională, confirmată şi de numeroase cercetări
stiintifice, recomandă consumul verzei crude, mai ales al sucului obţinut din varză, în
tratamentul ulcerului. Sucul de varză are propietăţi cicatrizante datorită conţinutului de
săruri de potasiu, sulf, vitamina U şi vitamina K, antihemoragică.
         Prin fierbere se distruge vitamina U. De aceea este bine ca varza să fie
consumată proaspătă, ca salată. Bogăţia de sulf ( 100 mg la 100 g s. p.), arsenic, calciu,
fosfor, cupru, iod explică marea ei valoare pentru remineralizarea organismului. Varza
este antiscorbutică, revitalizantă. Sulfu1 îi conferă proprietatea de a fi dezinfectată şi
tonificată, acţionând eficace în boli ale aparatului respirator, în anumite eczeme, în
seboree, în general în protecţia pielii.
Spanacul şi măcrişul, care conţin acid oxalic, sunt contraindicate pentru suferinzii de
stomac sş de litiază renală.
         Varza roşie având un conţinut mare în antociani trebuie consumată în amestec cu
varza albă.
         Unele neajunsuri pe care le pot avea legumele în alimentaţie sunt legate de
vehicularea agenţilor patogeni ( ouă de viermi intestinali, bacterii, protozoare), ca
urmare a fertilizării culturilor cu gunoi de grajd. De asemenea, excesul de îngrăşăminte (
mai ales azotoase) ca şi rezidiile de substanţe insectofungid pot duce la obţinerea unor
produse poluate, dăunătoare organismului.
         De aceea, se impune aplicarea unor tehnologii cât mai corecte şi raţionale, fără
excese, cu respectarea strictă a pauzelor după tratamente.
IMPORTANŢA ECONOMICĂ A LEGUMELOR

        Prin ponderea pe care o ocupă în alimentaţia omului, consumul de legume
constituie un indicator important pentru aprecierea nivelului de trai. De aceea
producerea legumelor are o însemnătate economică deosebit de mare pentru toate ţările.
        Prin dezvoltarea culturilor forţate în sere, a celor protejate în diferite adăposturi
şi odată cu trecerea la concentrarea legumiculturii, profilarea şi specializarea unităţilor,
importanţa economică a legumiculturii a căpătat noi dimensiuni.
        Legumicultura a devenit factor determinant pentru crearea şi devoltarea unor
direcţii şi unităţi de producţie economică şi industrială specializate ( de exemplu, de
producerea elementelor constructive pentru sere şi adăposturi din mase plastice, de
realizare a maşinilor agricole şi tractoarelor specifice pentru cultura legumelor protejate
şi în câmp, de fabricare a mijloacelor de transport adecvate, de prelucrare industrială a
produselor legumicole).
        Importanţa economică a culturii legumelor rezidă şi din faptul că acestea permit
o folosire intensivă a terenului.
        Se apreciază că 1 ha de legume cultivate în câmp echivalează cu 1012 ha de
grâu, 1 ha de legume cultivate în solarii echivalează cu 150 ha de grâu, iar 1 ha de
legume cultivate în sere echivalează cu 200 ha de grâu.
        Prin cultura legumelor se obţin producţii foarte ridicate la unitatea de suprafaţă.
La cultura legumelor în câmp se pot obţine frecvent producţii de peste 30 t/ha, la cultura
în solarii de 50-70 t/ha, iar la cultura în sere de 80-120 t/ha. La unele specii şi în sisteme
intensive de cultură (hidroponică) se pot obţine producţii de peste 300 t/ha.
        Un alt aspect de importanţă economică se referă la faptul că prin cultura
legumelor se asigură o mai bună valorificare a terenurilor decât prin multe alte culturi,
datorită posibilităţilor de efectuare, pe scară largă, a succesiunilor, atât la cultura în
câmp liber, dar mai cu seamă la cea protejată.
        Folosirea pe scară largă a culturilor asociate în sere, solarii şi răsadniţe creează
posibilitatea folosirii intensive a acestor spaţii şi recuperării într-un timp mai scurt a
investiţiilor.
        Cultura legumelor constituie o sursă importantă de venituri pentru unităţile
cultivatoare şi în gospodăriile populaţiei.
        Exportul de legume aduce venituri mari ţării noastre, favorizând dezvoltarea
comerţului exterior cu alte ţări. Se exportă în mod curent: tomate, castraveţi, ardei,
vinete, ceapă şi conserve diferite.
        Legumele constituie o importantă sursă de materii prime pentru industria
conservelor. Aceasta a dat posibilitatea de a se dezvolta întreprinderi mari, integrate, de
producere şi industrializare a legumelor şi fructelor.
        Prin faptul că în cultura legumelor se realizează un flux continuu de producţie, pe
întregul an calendaristic, se creează posibilitatea repartizării armonioase a forţei de
muncă, micşorându-se caracterul sezonier al lucrărilor.
Prin valorificarea eşalonată a producţiei pe tot parcursul anului se creează un echilibru
dinamic între venituri şi cheltuieli.
        O parte din resturile vegetale de la unele culturi legumicole se pot folosi în hrana
animalelor(vărzoase, sfeclă, mazăre, fasole etc.).



               ECOLOGIA PLANTELOR LEGUMICOLE


RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU CĂLDURA

IMPORTANŢA CĂLDURII PENTRU PLANTELE LEGUMICOLE

           Căldura este un factor deosebit de important pentru plantele legumicole.
Cunoaşterea relaţiilor care există între căldură şi plantele legumicole prezintă importanţă
teoretică, dar mai ales practică.
Căldura este un factor hotărâtor care influenţează întreaga gamă de procese vitale ale
plantelor. Germinaţia seminţelor, creşterea plantelor, înflorirea, fructificarea, durata
fazei de repaus, precum şi asimilaţia, respiraţia, transpiraţia şi alte procese fiziologice se
petrec numai în prezenţa unei anumite temperaturi. Temperatura influentează, de
asemenea, foarte mult formarea clorofilei.
          Temperatura influenţează durata perioadei de vegetaţie a plantelor legumicole.
Astfel, în zonele cu temperaturi mai ridicate, perioada de vegetaţie este mai scurtă,
înfiinţarea culturilor se poate face mai devreme şi recolta se obţine mai timpuriu.
Un studiu efectuat asupra perioadei de apariţie a recoltei în diferite judeţe ale ţării au
scos în evidenţă o întârziere de 5 săptămâni la tomatele în solar (20 V-a - 25 VI-a ), de 4
săptămâni la fasolea verde în câmp VI-a - 1 VII-a), de 2-3 săptămâni la varză şi ridichi
în judeţele din nordul ţării şi zonele mai reci: ca Suceava, Bistriţa Năsăud, Harghita, fată
de judeţele din sudul şi vestul ţării: ca Teleorman, Olt, Timiş, Arad etc.
           Importanţa temperaturii pentru cultura plantelor legumicole reiese din relaţia
care există între fotosinteză şi respiraţie. Astfel, intensitatea fotosintezei duce la
acumularea unei cantităţi mari de substanţă uscată în plantă, însă intensificarea
respiraţiei determină un consum ridicat de substanţe sintetizate anterior.
          Fotosinteza, care este un proces fiziologic complex, prezintă o sporire de 1,5 -
1,6 ori la o creştere a temperaturii de 100C ( în intervalul O0C şi 30-350C). În schimb,
respiraţia se intensifică de 2-2,5 ori la 100C.        '
            Fiecare specie legumicolă are o temperatură minimă, optimă şi maximă de
vegetaţie (Maier, 1.,1969).
La temperatura minimă:
-procesele de asimilaţie şi dezasimilaţie au o intensitate minimă (F/R=1 );
-prelungirea temperaturii minime debilitează plantele;
-temperaturile sub acest nivel duc la moartea plantei.
La temperatura optimă:
-procesele biochimice se desfăşoară normal;
-are loc creşterea şi fructificarea plantelor (FIR> 1);
-nivelul temperaturii optime se stabileşte în funcţie de originea fiecărei specii.
-Nivelul de temperatură la care toate procesele biochimice şi fiziologice se desfăsoară la
intensitatea corespunzătoare unei creşteri şi dezvoltări echilibrate se numeşte optimum
armonic (lndrea D. , 1992).
La temperatura maximă procesele de asimilaţie şi dezasimilaţie au intensitate mare, dar
raportul F/R=l.
Depăşirea temperaturii maxime duce la: mărirea dezasimilaţiei, micşorarea asimilaţiei
(FIR < 1); epuizarea plantelor; coagularea coloizilor; moartea plantelor.




GRUPAREA PLANTELOR LEGUMICOLE ÎN FUNCŢIE DE CERINŢELE
FAŢĂ DE TEMPERATURĂ

            Există mai multe posibilităţi de grupare a plantelor legumicole, în funcţie de
cerinţele faţă de temperatură.
            O clasificare mai completă împarte plantele legumicole în 5 grupe şi anume
(Maier, I., 1969) :
             1) Legume foarte rezistente la frig, în care intră anumite specii perene ca:
reventul, sparanghelul, hreanul, măcrişul, tarhonul, ştevia, cardonul, anghinarea etc.
Aceste legume rămân peste iarnă în câmp şi suportă cu uşurinţă gerurile, mai ales când
sunt acoperite şi cu un strat de zăpadă. Temperatura de -100C este suportată cu uşurinţă
de aceste specii, care nu pier nici la -20oC, în cazul în care această temperatură nu
durează un timp mai îndelungat.
              Unele observaţii făcute în legătură cu rezistenţa la frig a sparanghelului,
măcrişului şi cardonului au arătat că acestea au suportat şi temperaturi de -26 , -27°C.
Această adaptare la condiţiile vitrege de temperatură este foarte importantă pentru
practica legumicolă, deoarece nu se impune luarea, în timpul iernii, de măsuri de
protecţie a plantelor împotriva frigului.
        2) Legumele rezistente la frig, în care sunt cuprinse cele mai multe specii bienale,
ca: morcovul, pătrunjelul, păstârnacul, ţelina, scorţonera, varza albă, varza de Bruxelles,
bulboasele. Tot în această grupă intră şi unele specii de legume anuale, ca: spanacul,
lăptuca, salata şi altele, care datorită acestei însuşiri se pretează la semănatul de toamnă.
Suportă tem-
peraturi de 0° C ; temperatura minimă de încolţire este de 2-5 0C, iar temperatura optimă
de creştere şi dezvoltare este de 18 - 23oC.
         3) Legumele semirezistente la frig asimilează mai bine la temperaturi moderate,
de 16-180C . Părţile aeriene ale plantelor din această grupă sunt distruse când
temperatura de OoC durează mai mult timp. Un reprezentant tipic este cartoful.
           4) Legumele pretenţioase la căldură, în care intră tomatele, ardeiul, vinetele,
fasolea, dovlecelul şi altele.
        Acestea au temperatura minimă de încolţire de 10 - 140C, optima de încolţire 20 -
250C, se dezvoltă bine la temperaturi de 25 - 30 0C, temperaturile de 3 - 5 0C, dacă
persistă mai mult, duc la moartea plantelor (excepţie tomatele). Se cultivă obişnuit prin
producerea prealabilă a răsadului; plantarea în câmp are loc după trecerea pericolului
brumelor sau se iau măsuri de protejare; se pretează pentru culturi forţate în sere,
răsadniţe şi solarii.
             5)Legumele rezistente la căldură, în care intră castraveţii, pepenii galbeni,
pepenii verzi, bamele. Acestea au temperatura minimă de încolţire de 14 - 16 0C; cresc şi
fructifică bine la temperaturi de 28 - 320C; suportă şi temperaturi maxime de 35 - 400C;
sunt distruse şi la temperaturi pozitive de + 100C; înfiinţarea culturilor în câmp se face în
mod obişnuit după data de 15 mai; se pretează pentru a fi cultivate în sere, solarii şi
răsadniţe.
          În mod obişnuit, în practică, legumele se împart doar în două grupe (Bălaşa M.,
1973).
         A. Plantele legumicole pretenţioase la căldură: pepenele galben, pepenele verde,
castravetele, ardeiul, bamele, batatul, tomatele, vinetele. Temperatura minimă de
germinare, 10-140C; temperatura optimă de creştere şi dezvoltare, 25-300C.
           B. Plantele legumicole puţin pretenţioase la căldură: bobul, mazărea, ridichea,
plantele legumicole din grupa verzei, morcovul, pătrunjelul, păstârnacul, ţelina, mărarul,
salata, sfecla, ceapa, usturoiul, prazul, legumele perene,cartoful. Temperatura minimă de
germinare, 3-50C; temperatura optimă de creştere şi dezvoltare, 14-200C.




CERINŢELE PLANTELOR LEGUMICOLE FAŢĂ DE TEMPERATURĂ ÎN
FUNCŢIE DE FENOFAZE

          Cunoaşterea cerinţelor plantelor legumicole faţă de temperatură, în diferite faze
de creştere şi stadii de dezvoltare, ne dă indicaţii practice cu privire la momentul
aplicării diferitelor lucrări şi de dirijare a acesteia.
            În timpul germinării seminţelor şi până la răsărirea plantelor este necesară o
temperatură mai ridicată, echivalentă cu limita superioară a valorii temperaturii optime
pentru fiecare specie legumicolă. În condiţii de căldură corespunzătoare, procesele
biochimice se produc într-un timp mai accelerat. În felul acesta se pierde o cantitate mai
mică de substanţe nutritive în timpul procesului de respiraţie, deoarece durata acestuia
este scurtă.
            Dacă se menţine o temperatură mai scăzută timp îndelungat după declanşarea
procesului de germinare, seminţele pierd cantităţi mai mari de substanţe hrănitoare de
rezervă, prin procesul de respiraţie, începând, în asemenea condiţii, procesul de alterare;
deci o parte din ele chiar pier (se produce fenomenul de "clocire").
Timpul necesar pentru germinare a seminţelor de plante legumicole este influenţat de
temperatura solului.
               După răsărirea plantelor până la apariţia primei frunze adevărate,
temperatura optimă este mai scăzută decât în timpul germinării. Procesul de asimilare în
această fază este mai lent, plantele trăind pe seama hranei de rezervă din seminţe. Este
necesară menţinerea unei temperaturi mai scăzute cu 5 - 70C timp de cel puţin 4 - 7 zile
după apariţia germenului şi până la formarea primei frunze adevărate.
În faza de răsad temperatura se dirijează cu atenţie. În timpul repicării se ridică
temperatura pentru a stimula procesele de calusare la nivelul sistemului raticular.
             Prin modul în care temperaturile sunt dirijate în primele faze de vegetaţie, se
influenţează perioadele de creştere şi dezvoltare a plantei, precocitatea şi nivelul
producţiei. De exemplu, la tomate diferenţierea primelor flori are loc în general la 9 - 12
zile după formarea cotiledoanelor.
           Dacă temperatura se menţine mai coborâtă se poate influenţa timpul de formare
a primei inflorescenţe şi numărul de flori în inflorescenţă.
                La tomate, importanţă deosebită trebuie acordată celor două faze numite
"senzitive".         În cadrul acestor două faze se produce inducerea primei infloresccnţe
pe tulpină şi numărul de flori în cadrul acesteia.
          Începutul, durata şi sfârşitul acestor faze senzitive depind de temperatură.
                 Faza senzitivă l începe în a 6 - a zi de la germinarea seminţelor, când
temperatura este egală cu 18-190C. Când temperatura este 24°C această fază se încheie
în a 12 - a zi de la germinarea seminţelor.
            Când temperatura este mai coborâtă se va face inducerea primei inflorescenţe
mai devreme şi va apărea după un număr mai redus de frunze. Când temperatura este
mai mare, prima inflorescenţă va fi inserată după un număr mai mare de frunze.
           Faza senzitivă 2 începe în a 6 - a zi şi se termină în a 15 - a zi de la germinarea
seminţelor când temperatura e mai coborâtă. La temperatură mai ridicată (24°C), această
fază începe în a 12 - a zi şi nu se încheie în a 18 - a zi de la germinarea seminţelor.
           Efectul acestei faze în relaţie cu temperatura este următorul: când temperatura
este mai coborâtă în inflorescenţă se va forma un număr mai mare de flori şi va creşte
procentul inflorescenţelor ramificate. Când temperatura este mai ridicată în inflorescenţă
se vor forma mai puţine flori, iar inflorescenţele vor fi neramificate.
             Fiind interesaţi să asigurăm un număr cât mai mare de flori în inflo rescenţă,
vom avea în vedere temperaturi mai coborâte (Voican v., 1984).
                   La rezultate asemănătoare a ajuns şi Stan N. (1975). A constatat că
temperaturile mai coborâte în faza de răsad determină o sporire a numărului de muguri
floriferi în inflorescenţe şi o scădere a numărului de frunze până la prima inflorescenţă.
      Utilizând temperaturi scăzute în faza de răsad se observă o activitate mai mare a
 catalazei, cu efect direct asupra creşterii conţinutului în zahăr al frunzelor şi tulpinilor.
 Aceasta face ca la plantarea în câmp răsadurile să suporte mai uşor temperaturile
 scăzute, care survin accidental şi în special primăvara devreme.
      Prin intermediul temperaturii se reglează, de regulă şi creşterea plantelor în
 lungime. Astfel, când temperatura este mai coborâtă, plantele sunt mai scurte, dar mai
 viguroase şi cu rezistenţă mai bună. În schimb, la temperaturi ridicate are loc alungirea
 plantelor şi diminuarea rezistenţei lor mecanice.
      În timpul fazei de creştere vegetativă este necesară o temperatură mai mare,
 apropiată de valoarea limitei inferioare a temperaturii optime, în cadrul fiecărei specii.
      În timpul perioadei creşterii de reproducere plantele au nevoie de cantitatea cea
 mai mare de căldură, temperatura fiind apropiată de valoarea limitei superioare a
 temperaturii optime.
      În timpul fazei de repaus, fie că este vorba de faza de repaus din timpul perioadei
 de sămânţă, fie de cea din cadrul perioadei de crestere, este necesară cea mai scăzută
 temperatură din tot timpul vieţii plantelor, în jur de 0ºC.
La unele specii se remarcă existenţa unor cerinţe exprese în anumite faze. De
 exemplu, la ceapa pentru stufat, rădăcina creşte mai bine la 460C, iar frunzele cresc mai
 bine la 150C; legumele pentru fructe (tomate, ardei, vinete) reacţionează mai bine când
 temperatura în timpul creşterii fructelor este mai ridicată.
Markov şi Haev au stabilit o formulă cu ajutorul căreia se poate aprecia temperatura
optimă de care au nevoie plantele legumicole în diferite faze de creştere.
                                  T= t±7C º

     T este temperatura optimă pe fenofaze;
     t este temperatura cea mai favorabilă pentru creştere.
     Valoarea lui t pentru cele mai multe specii de legume este:
      250C - castraveţi, pepeni; 220C - tomate, ardei, vinete;19 0C - ceapă
     verde, 160C - salată verde, spanac, pătrunjel pentru frunze; l3°C -
     varză, conopidă, gulii, ridichi.

    Aplicând formula în cazul castraveţilor, se obţin următoarele temperaturi pe faze:
     - faza de germinaţie ...............t + 7 = 25 + 7 = 32oC;
                        ,
   - faza cotiledonală ...................t - 7 = 25 - 7 =18oC;
   - faza plantării .........................t + 7 = 25 + 7 = 320C;
    - faza creşterii vegetative pe timp însorit...........................t + 7= 25 + 7 = 320C;
    -faza creşterii vegetative pe timp noros ...................... t -7 = 25 - 7 = 18°C.
         Se apreciază că abaterile de 14ºC faţă de temperatura optimă delimitează
temperaturile minime şi maxime pentru fiecare specie. La castravete acestea sunt de
11ºC şi 39ºC, la tomate de 8ºC şi 36ºC, iar la salată 2ºC şi 30ºC (Indrea D.,1992).

        CORELAREA TEMPERATURII CU CEILALŢI FACTORI DE VEGETAŢIE

          Cu lumina, temperatura se corelează direct proporţional. Când lumina este
puternică procesul de fotosinteză este mai ridicat. În acest timp este nevoie de
temperatură mai ridicată pentru ca procesele fiziologice să se desfăşoare în condiţii
optime. În zilele noroase temperatura se menţine mai coborâtă cu 2-3ºC fată de cele
senine.
                În cursul nopţii, în lipsa luminii asimilaţia se opreşte, intensificându-se
respiraţia. Pentru ca plantele să-şi păstreze o cantitate cât mai mare de asimilate trebuie
să coborâm temperatura în timpul nopţii cu circa 4-6aC.
        Este necesar să se facă economie de asimilate în plante atunci când fotosinteza a
fost precară, din cauza luminii insuficiente şi să se stimuleze transferul substanţelor
atunci când în plantă există substanţe acumulate din abundenţă.
         În acest sens s-au realizat primele încercări de modelare a temperaturii pentru
noapte şi ziua următoare pe baza bilanţului radiaţiei din ziua anterioară (Voican
V.,1984).
        Combinarea acestei metode de programare cu evoluţia specifică diurnă va fi în
     măsură să răspundă nevoilor plantei şi producţiei.
        Între temperatură şi umiditate există un raport direct proporţional. La temperaturi
mai coborâte plantele absorb mai puţină apă, iar la temperaturi mai ridicate, mai multă
apă. Umiditatea ridicată micşorează rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute, iar în
condiţii de umiditate abundentă şi temperatură scăzută, plantele legumicole suferă de
seceta fiziologică, sistemul radicular funcţionează foarte slab, neputându-se aproviziona
cu apa necesară, deşi aceasta este din abundenţă în sol. În condiţii de umiditate redusă şi
temperatură ridicată se veştejesc şi se grăbeşte trecerea lor în faza de reproducere, în
detrimentul producţiei (Chilom, Pelaghia,1991).
         Când cei doi factori se găsesc în exces este favorizat atacul bolilor criptogamice,
se întârzie trecerea plantelor legumicole de la care se consumă fructele în perioada de
reproducere, datorită unei creşteri vegetative exagerate, iar uneori plantele nu mai
fructifică. În situaţia în care temperatura şi umiditatea au valori foarte scăzute, procesele
vitale ale plantelor sunt mult încetinite sau sistate. Umiditatea atmosferică prea ridicată
determină închiderea stomatelor, transpiraţia frunzelor se reduce şi temperatura creşte
mult în ţesuturile frunzei, micşorând capacitatea de asimilaţie şi determinând dereglări
grave de metabolism (Altergott, 1963, citat de Indrea, 1992).
Temperatura aerului în cazul culturilor adăpostite este în funcţie şi de concentraţia
atmosferei în CO2. Temperatura trebuie să fie mai ridicată când concentraţia în CO2 este
mai mare şi lumina mai puternică şi mai redusă când concentraţia în CO 2 este mai mică.
La temperaturi mai ridicate plantele folosesc mai bine elementele nutritive din sol. La
temperaturi mai mici de l5oC fosforul nu se mai asimilează.
         Un aspect deosebit este dirijarea temperaturii în funcţie de mediul în care se află
diferitele organe ale plantelor (în sol sau în atmosferă).
          În general, în variaţia temperaturii din sol şi cea din atmosferă trebuie să existe
un raport direct proporţional, dar se înregistrează şi unele aspecte particulare. Astfel,
plantele pretenţioase la căldură (tomate, ardei, vinete, castraveţi) ca şi unele dintre cele
mai puţin pretenţioase la căldură (ceapa pentru stufat, mărarul) reactionează favorabil la
o încălzire a solului cu 2 - 30C mai mult decât temperatura din atmosferă.
          Sunt şi plante legumicole, de exemplu din familia Cruciferae şi Compositae,
care reacţionează negativ la o temperatură ridicată în sol. Pentru plantele din această
ultimă categorie, în sol este necesară o temperatură mai mică cu câteva grade decât cea
din atmosferă (Maier 1.,1969).


  La culturile în câmp liber pot apărea mai frecvent temperaturi mai mici decât cele
optime, provocate de scăderile accidentale ale temperaturii sub influenţa curentilor de
aer de provenienţă polară.
          Temperaturile prea scăzute, brumele târzii de primăvară sau cele timpurii de
toamnă, gerurile din timpul iernii pot produce pagube mari culturilor legumicole. Astfel,
speciile legumicole pretenţioase la căldură pot fi distruse chiar la temperaturi pozitive de
3 - 5oC, dacă asemenea temperaturi se menţin 4 - 5 zile, datorită tulburărilor metabolice.
Se produce un dezechilibru între asimilaţie şi dezasimilaţie deoarece la scăderea
temperaturii de la 25oC la 5oC s-a constatat că activitatea catalazei se reduce de 28 de
ori, în timp ce activitatea oxidazei scade în proporţie de 14 ori faţă de nivelul iniţial, se
acumulează astfel produşi intermediari de dezasimilaţie cu acţiune toxică asupra
celulelor. La temperaturi scăzute pozitive are loc un schimb redus de substanţe şi o
dereglare a proteinelor (Indrea D., 1992). Speciile rezistente la frig (varză, gulii,
morcov) pot rezista la îngheţuri de - 5oC - - 80C dacă sunt călite şi dezgheţul se produce
lent. La salată şi spanac plantele rezistă şi la îngheţuri de -18 0C, în timp ce plantele
necălite pier la - 20C - -3°C. În iernile lipsite de zăpadă, gerul cauzează leziuni în zona
medulară a hipocotilului, care ulterior se pot cicatriza. Dacă leziunile se produc la
nivelul vaselor conducătoare şi a cambiului, plantele pier sau rămân nedezvoltate. La
unele culturi care iernează în câmp (salată, spanac, ceapă verde), dacă plantele nu sunt
acoperite cu zăpadă sau cu alte materiale (frunze, paie, pleavă) se poate produce
decălirea, "descălţarea", datorită creşterii temperaturii în timpul zilei sau "seceta
fiziologică", datorită faptului că apa nu poate fi absorbită din solul îngheţat.
          La culturile din sere poate fi mai frecventă situaţia apariţiei temperaturilor mai
mari decât cele optime, generate de radiaţia solară excesivă din lunile de vară. Şi
temperaturile care depăşesc mult nivelul celor maxime reduc intensitatea fotosintezei,
intensifică respiraţia şi au un efect nefavorabil asupra plantelor legumicole. Când sunt
însoţite de secetă determină ofilirea plantelor, emiterea prematură a tulpinilor florifere
(salată, spanac, ridichi de lună), apar arsuri pe frunze şi fructe (tomate, ardei), se
formează rădăcini spongioase (ridichi), are loc pierderea viabilitătii polenului (Stan N.,
1992).



      RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU LUMINA
ÎNSEMNĂTATEA LUMINII PENTRU PLANTELE LEGUMICOLE

    Lumina este un factor deosebit de important pentru plantele legumicole deoarece
stă la baza procesului de fotosinteză. Şi alte procese fiziologice ca: respiraţia,
transpiraţia, depind în foarte mare măsură de prezenţa, intensitatea şi calitatea luminii.

     Pentru culturile legumicole lumina prezintă importanţă mai mare decât pentru
cultura plantelor de câmp, deoarece eşalonarea producţiei de legume proaspete în tot
cursul anului, inclusiv iarna, este condiţionată în cea mai mare măsură de acest factor.
     Radiaţia luminoasă exercită o influenţă multilaterală asupra plantelor legumicole.
     Cunoaşterea cerinţelor particulare ale speciilor şi soiurilor plantelor legumicole faţă
de lumină, formate ca urmare a evoluţiei lor filogenetice şi originii ecologogeografice,
este foarte folositoare pentru practică. Cerinţele plantelor faţă de lumină stau la baza
întocmirii succesiunilor şi asociaţiilor de plante legumicole atât la cultura în câmp, cât
mai ales la cea forţată şi protejată, în vederea folosirii intensive a terenului.
     Expunerea la radiaţia solară a bulbilor de ceapă sau a seminţelor de fasole, pe o
 perioadă de câteva zile, determină sporirea capacităţii de păstrare.
     Lumina poate fi o măsură tehnologică de îmbunătăţire a calitătii unor legume.
     Împiedicarea radiaţiei luminoase de a ajunge la unele părţi ale plantelor, de
exemplu la ţe1ina pentru peţiol, cardonul, cicoarea de grădină, sparanghelul duce la
etiolarea acestora şi îmbunătăţirea ca1ităţii pentru consum, dispărând gustul amar,
nemaiavând clorofilă (Voican V.,1984).
     Lumina prezintă importanţă deosebită în producerea răsadurilor de legume, de
intensitatea şi durata acesteia depinzând timpul necesar pentru obţinerea unor răsaduri
de calitate.

    CERINŢELE PLANTELOR LEGUMICOLE FAŢĂ DE FOTOPERIOADĂ

Speciile legumicole cultivate la noi în ţară provin din cele mai diferite zone ale globului
pământesc.
     De aceea cerinţele acestora şi sensibilitatea faţă de lumină nu pot fi aceleaşi.
     În funcţie de durata zilei de iluminare, speciile legumicole se împart în trei grupe
     principale.
     Plante de zi lungă: spanacul, salata, ridichea, varza, mărarul, morcovul, ceapa,
mazărea ş.a. Sunt originare din zone mai nordice. Necesită zilnic 15 - 18 ore lumină.
     Plante de zi scurtă: tomatele, ardeii, vinetele, fasolea, castraveţii, pepenii. Sunt
 originare din zone sudice. Pretind zilnic 12 ore de iluminare.
     Plante indiferente: diferite soiuri de tomate şi salată.
     Durata zilei de lumină, respectiv a perioadei de întuneric, suferă modificări
     însemnate
 în cursul anului. Durata zilei de lumină este de circa 8 - 9 ore în lunile de iarnă şi de 14
- 15 ore în lunile de vară.
     Dacă plantele legumicole sunt cultivate în alte condiţii de durată zilei lumină, îşi
 prelungesc perioada de vegetaţie, înfloresc şi fructifică mai târziu sau chiar deloc, îşi
schimbă habitusul.
     De aceea, pentru obţinerea unor producţii mai bune la plantele de la care se
     consumă
 fructele sau la producerea seminţelor, trebuie asigurate condiţiile de iluminare cerute de
fiecare specie în parte.
     Exemplu: dacă ardeiul este semănat la 15 a XII - a se realizează primele recoltări
după 134 zile, dacă se seamănă la 15 a II -a, primele recoltări se fac după 113 zile.
     În unele cazuri schimbarea duratei de iluminare este folositoare pentru practică.
     Astfel, spanacul, ridichea de lună, unele soiuri de salată, care sunt plante de zi
lungă, cu1tivate primăvara şi toamna, deci în condiţii de zi scurtă, au o creştere
puternică, dar fructifică mai târziu sau deloc. Aceste însuşiri sunt favorabile deoarece de
la aceste plante se consumă părtile vegetative. În timpul verii, spanacul, salata, ridichile
de lună, emit uşor
tulpini florale, fenomen nedorit în practică. De asemenea, ceapa verde are o creştere mai
intensă în condiţii de zi scurtă.
         La conopidă, inf1orescenţa îşi menţine calitatea corespunzătoare o perioadă de
timp mai lungă atunci când aceasta se obţine la o fotoperioadă mai scurtă şi invers,
evoluează foarte repede către etapa de creştere a tulpinii florale şi înfloririi, dacă se
obţine la o fotoperioadă mai lungă.
      De altfel, la conopidă, prin tehnologie se asigură acoperirea căpăţânii cu frunze
proprii, pentru a evita brunificarea ce poate apărea în prezenţa luminii.
      Varza chinezească, varza timpurie, gulia, în condiţiile unei fotoperioade lungi, nu
asigură producţii corespunzătoare.
      La tomate, fotoperioada mai scurtă grăbeşte apariţia inf1orescenţelor, în timp ce
fotoperioada mai lungă întârzie apariţia inflorescenţelor.
      La mazăre lungimea zilei este un factor de mare importanţă, iar ziua lungă este
 preferată sau chiar indispensabilă pentru o bună înflorire (Wellensiek, 1970).
      Influenţa duratei zilei la mazăre este diferită. Astfel, o linie foarte tardivă nu
formează flori la o fotoperioadă de 8 sau 12 ore, înfloreşte târziu la 16 ore şi mult mai
devreme la 20 ore. O mutantă semitârzie, obtinută din prima linie (tardivă) prin
mutageneză nu înfloreşte la 8 ore şi formează boboci florali la 12 ore. Înfloreşte rnai
devreme la 16 ore. O mutantă timpurie formează muguri florali la toate lungimile zilei,
dar mai devreme, pe măsură ce lungimea zilei creşte.
    ,
     Efectul lungimii zilei este foarte mult influenţat de temperatură.
Astfel, mutanta M, crescută la temperaturi de 1l °C, 13 0C, 170C, şi 200C la o
fotoperioadă de 8 ore, 12 ore, 16 ore oferă o bună ilustrare.
     La 110C s-au format muguri florali 100% din plante la toate fotoperioadele. Pe
măsură ce a crescut lungimea zilei, numărul de zile de la semănat la înflorire a scăzut.
Rezultatele la l3°C sunt similare cu cele obişnuite la 110C, cu deosebire că numărul de
zile a fost considerabil mai mic, ca efect al temperaturii asupra ratei de creştere. La 17 0C
nu s-au format mai multe flori la fotoperioada de 8 ore şi numai de 37% la fotoperioada
de 12 ore. Numărul de zile la 12 ore este semnificativ mai mare faţă de cel
corespunzător la l30C (97 faţă de 84). Este clar că la 17 0C cerinţele pentru zi lungă nu au
crescut. La 20°C nu au fost mai multe flori la toate între 8 şi 12 ore, astfel că cerinţele
faţă de zi lungă au crescut.
     În concluzie, pe măsură ce temperatura creşte, cerinţele faţă de lungimea zilei
     minimă
 (lungimea zilei critică) cresc.




               CERINŢELE PLANTELOR                     LEGUMICOLE             FAŢĂ       DE
               INTENSITATEA LUMINII

         Intensitatea luminii, care este sinonimă cantităţii de radiaţie solară,determină
principalele modificări din climatul general al oricărei zone geografice,fiind dependentă
de înălţimea soarelui.
    Intensitatea luminii are o dinamică specifică pentru fiecare lună a anului, importanţă
deosebită prezentând însă perioada octombrie - martie, în care radiaţia luminoasă
constituie un factor limitativ pentru culturile protejate din ţara noastră.
    La nivelul plantelor, intensitatea luminii este mult mai redusă decât în exteriorul
serei deoarece o parte din radiaţie este reflectată, penetrată sau absorbită, într-o măsură
dependentă de unghiul de incidenţă al razelor, de calitatea şi starea de curăţenie a
geamurilor.
    Din radiaţia ajunsă la nivelul plantelor numai o anumită cantitate (5%) este folosită
în procesul de fotosinteză.
     În condiţiile specifice ţării noastre, intensitatea luminii poate ajunge, în lunile de
vară, de la 30 - 40 kluxi, până la 100 kluxi. În lunile de iarnă, intensitatea luminii este
de 4 - 10 kluxi.
     Creşterea continuă a fotosintezei are loc până ce intensitatea luminii ajunge la circa
50 klucşi. De la acest nivel intensitatea fotosintezei rămâne aproape constantă până la
circa 100 kluxi.
     Cercetările întreprinse de fiziologi au arătat că plantele asimilează cel mai bine
când intensitatea luminii este de 20 - 30 kluxi.
     În funcţie de intensitatea luminii, speciile legumicole se grupează în mai multe
categorii:
     Plante nepretenţioase la intensitatea luminii: ceapă pentru frunze, sfecla pentru
frunze etc. Reuşesc o creştere corespunzătoare la o intensitate a luminii de 1000 - 3000
lucşi. Pot fi cultivate cu succes primăvara devreme sau iarna.
     Plante puţin pretenţioase la intensitatea luminii: spanacul, ridichile de lună,
mărarul, pătrunjelul, morcovul, ţelina, reventul s.a.
     Cer radiaţie luminoasă cu intensitatea de 4000 - 6000 luxi. Se cultivă primăvara
devreme. Unele se pot cultiva forţat în sere pe timpul iernii.
     Pretenţioase la intensitatea luminii: tomatele, ardeiul, vinetele, castravetele,
pepenele galben, bamele, fasolea. Cer în medie 8000 luxi pentru o creştere şi o
dezvoltare optimă. Se cultivă în zonele cele mai favorabile. Forţat se cultivă în sere pe
baza unor tehnologii speciale, în funcţie de intervalul calendaristic.
     Plante care nu au nevoie de lumină la formarea organelor comestibile: conopida,
andivele, sparanghelul, ciupercile etc.
     Datorită însemnătăţii lor alimentare şi economice plantele, pretenţioase la lumină
au constituit obiectul a numeroase cercetări stiinţifice dintre care o bună parte se referă
tocmai la efectul luminii sub toate aspectele.
     La tomate, fructificarea este pe deplin asigurată când intensitatea luminii atinge la
amiază cel puţin l0 kluxi.
     Plantele tinere de tomate îşi menţin capacitatea de fructificare chiar la o lumină cu
intensitate de 3000 luxi şi o fotoperioadă de 9 ore, dacă temperatura în timpul zilei este
de cel puţin de 180C, iar în timpul nopţii până 140C (Voican V.,1972).
     Evoluţia pozitivă a florilor din inflorescentă are loc când intensitatea medie a
luminii depăşeşte 4 - 5 kluxi, până la 25 kluxi, determinând o sporire a ratei de creştere
cu 17% (Voican V.,1972).
     Ridicarea intensităţii luminii duce la diminuarea semnificativă a numărului de
noduri până la prima inflorescenţă, independent de fotoperioadă(Wittwer, 1968).
     La tomate, numeroase cercetări au arătat că numărul de frunze până la prima
inflorescenţă este influenţat de intensitatea luminoasă şi de temperatură (Dieleman J.,
Heuvelink E.,1992). Astfel, la 150C şi intensitatea luminoasă mai mare, prima
inflorescenţă se formează mai repede comparativ cu temperatura de 250C. Numărul de
zile până la iniţierea florală descreşte prin creşterea luminii (Kinet,1977).
     La ardeiul gras s-au întreprins cercetări privind influenţa luminii asupra răsadurilor
(Popescu V.,1978). S-au stabilit 24 date de semănat pe parcursul a 2 ani.
     Determinările efectuate au scos în evidenţă faptul că toate elementele ce
caracterizează răsadurile, respectiv înălţimea, grosimea, suprafaţa foliară, greutatea
poaspătă şi uscată se corelează pozitiv cu cantitatea de lumină primită de plante.
     S-a constatat existenţa unei corelaţii negative, foarte semnificativă, între numărul
de zile de la semănat până la formarea bobocilor şi cantitatea de lumină primită de
plante.
     Coeficientul de regresie ne arată că prin creşterea cantităţii de lumină cu 1000
kluxi, timpul necesar până la formarea bobocilor se reduce cu 2,6 zile.
     Răsaduri corespunzătoare se pot obţine într-un timp cuprins între 5 zile când s-a
semănat la 1 mai la o durată medie a zilei de lumină de 14,4 ore şi o intensitate
luminoasă de 20 kluxi şi 107 zile când s-a semănat la 1 noiembrie, la o durată medie a
zilei de 7,8 ore şi o intensitate luminoasă de 3000 luxi .
Aceste rezultate sunt utile pentru tehnologi în vederea planificării datelor de semănat
pentru producerea răsadurilor.
        Experienţe efectuate cu ardeiul gras la 2000 luxi, 3000 luxi si 5000 luxi au arătat
că plantele evoluează pozitiv spre fructificare numai la o intensitate luminoasă ce
depăşeşte 5000 luxi (Popescu V., l978).
         Efectul intensităţii luminii asupra plantelor este condiţionat şi de temperatură şi
de concentraţia în CO2. La o temperatură mai scăzută plantele de ardei valorifică mai
bine o intensitate mai slabă a luminii.
           La varza de Bruxelles creşterea cea mai bună a plantelor s-a înregistrat la
temperatura de 170C şi intensitatea luminoasă 33000 jouli/cm2 (Kranenberg H.G.,1974).
         Tomatele, ardeiul gras şi castraveţii s-au semănat în seră la intervale regulate tot
timpul anului. S-a calculat relaţia dintre rata relativă de creştere şi lumina zilnică. Rata
relativă de creştere pentru tomate şi castraveţi a fost apoximativ la fel, iar pentru ardei a
fost cu 25% mai mică. Reducerea nivelului luminii cu 1 % va conduce la o reducere cu
1 % a producţiei în sere (Bruggink T.G. şi Heuvelink E.,1987). Reacţia plantelor mature
faţă de intensitatea luminii este diferită de cea a plantelor tinere (Challa şi
Schapendonk,1984).
          Efectul intensităţii luminii asupra plantelor legumicole este condiţionat şi de
ceilalţi factori de mediu. Astfel, la tomate pentru un anumit nivel al intensitătii
luminoase, diferentierea florilor are loc mai devreme la temperatură mai coborâtă
(l7°C), decât la una mai ridicată (240 C sau 30°C) (Takahashi şi colab.,1913).Acţiunea
luminii este corelată pozitiv cu cea a temperaturii şi concentraţia în CO2 .Se observă că
rata fotosintezei nete a avut valorile cele mai ridicate la castraveţi la o intensitate
luminoasă de 40 kluxi, concentraţia în CO2 de 0,1% şi temperatura de 25-30cC.
          Pentru culturile legumicole ce se efectuează în sere în timpul iernii este
important să se cunoască şi "zona greutăţii egale" numită şi "punct de compensaţie",
care reprezintă momentul când cantitatea de carbon fixată în procesul de fotosinteză
este egală cu cea eliberată prin respiraţie (Voican V.,1984 ). La plantele în plin soare,
această situaţie poate apărea la 500 - 1000 luxi, iar la cele de umbră la 100 - 300 luxi.
Când temperatura scade, zona de egalitate se deplasează spre intensităţi mai slabe ale
luminii. De aceea, la culturile protejate, când scade intensitatea luminoasă, trebuie să se
acţioneze şi asupra temperaturii.
          La cultura legumelor în câmp liber se cunosc cazuri când intensitatea prea
ridicată a luminii nu este favorabilă. Cel mai adesea o astfel de situaţie apare tocmai în
perioada anului cu radiaţia naturală mai scăzută, când după un anumit număr de zile cu
nebulozitate ridicată apar zile complet senine. Trecerea bruscă de la o radiaţie
luminoasă slabă la una puternică determină un şoc fiziologic în plante, la nivelul
cloroplastelor, numit "solarizaţie". Gradul de vătămare a aparatului fotosintetic este cel
mai pronunţat la temperaturi ridicate (Sălăgeanu,1972). Pentru adaptarea plantelor la
schimbarea intensităţii luminii, în ambele sensuri, este necesară o anumită perioadă de
timp. Astfel, la tomate adaptarea plantelor obţinute la 3 sau 6 kluxi pentru lumina de
peste 15 kluxi durează 8 - 10 zile (Voican V., 1977).




      RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU CALITATEA LUMINII

         Calitatea luminii influenţează în mod deosebit plantele legumicole. Elementele
componente ale radiaţiei luminii vizibile nu sunt absorbite de către frunze în aceeaşi
măsură şi deci nu influenţează la fel procesele fiziologice din plantă.
             Din cadrul spectrului vizibil al luminii solare radiaţiile cel mai puternic
absorbite sunt cele roşii, care au lungimea de undă de 650 - 750 mm şi energia de 41
kcal. Ele sunt folosite de către frunze în special în sinteza glucidelor (70%), influenţând
astfel creşterea plantelor şi formarea rezervelor de substanţe.
Radiaţiile albastru-violet, care au lungimea de undă 480 mm şi energia 71 kcal,
sunt absorbite mai ales de plantele şi fructele de umbră şi semiumbră. Ele determină
sinteza glucidelor cam în acelaşi raport cu aceea a substanţelor proteice, contribuind
astfel la realizarea substanţelor pentru creşterea organelor plantelor.
          Radiaţiile infraroşii, cu mare energie calorică, sunt absorbite de către frunze în
proporţie de 8 -10 %. Cercetările efectuate arată că radiaţiile roşii şi portocalii
influenţează
favorabil creşterea, dar mai cu seamă înflorirea unor specii de legume, cum sunt
tomatele (Timiriazev,1946).
           Radiaţiile violete, albastre şi galbene-verzi condiţionează formarea organelor
vegetative ale plantelor. În lipsa radiaţiilor albastre, spanacul, ridichea, salata, varza
etc, reacţionează negativ, formând frunze mici, lipsite de turgescenţă, cu semne de
eţiolare.
           Castravetele şi tomatele suportă mai bine lumina săracă în radiaţii albastre şi
violete, aspect favorabil pentru cultura protejată din timpul iernii când emisia acestora
este mai redusă.
             Radiaţiile ultraviolete sunt necesare pentru sinteza unor vitamine, însă în
cantitate prea mare au efect dăunător asupra ţesuturilor şi celulelor.
             Radiaţiile infraroşii în exces influenţează negativ creşterea plantelor, prin
intensificarea respiraţiei.
           Compoziţia luminii prezintă o serie de variaţii diurne şi anuale determinate în
primul rând de unghiul de incidenţă. Radiaţia ultravioletă este vara de circa 20 de ori
mai mare ca iarna, iar primăvara cu mult mai mare decât toamna. În timpul verii,
radiaţia violetă este de circa 5 ori mai mare, iar cea calorică de circa 2,5 ori superioară
celei înregistrate în timpul iernii. Gradul de utilizare a luminii, deci a radiaţiei, este
foarte mult dependent de culoarea frunzelor si în primul rând de conţinutul acestora în
clorofilă.
     Este deosebit de importantă cunoaşterea reacţiei plantelor legumicole la calitatea
luminii deoarece permite cultivatorilor să influenţeze una sau alta din laturile proceselor
de creştere şi dezvoltare. Compozitia spectrului este modificată în spaţiile acoperite,
unde lumina naturală este filtrată de materialele de acoperire (sticlă, mase plastice), ca
şi la folosirea luminii artificiale la care calitatea luminii depinde de sursa acesteia.
     Sticla reţine în mare măsură radiaţia ultravioletă, iar materialele plastice rigide sunt
mai puţin transparente pentru radiaţiile infraroşii şi cele din domeniul roşu îndepărtat.
Foliile de polietilenă şi PVC sunt mai transparente decât sticla, atât pentru radiaţiile
ultraviolete, cât şi pentru cele roşii şi infraroşii, ceea ce presupune o mai redusă
capacitate de izolare termică. De altfel, se cunoaşte în practică sensibilitatea la radiaţii
ultraviolete a răsadurilor scoase din serele de sticlă, fără o prealabilă adaptare şi
necesitatea de a obişnui plantele, înainte de plantare, cu lumina completă, prin
descoperirea răsadniţelor sau aducerea lor în solarii acoperite cu peliculă de polietilenă,
care permite trecerea razelor ultraviolete (Indrea D., 1992).
     În practică sunt preocupări pentru modificarea calităţii luminii, prin folosirea sticlei
sau peliculelor colorate (fotoselective). Acestea reţin unele radiaţii şi astfel influenţează
raportul dintre radiaţiile cu diferite lungimi de undă. Astfel de schimbări pot inf1uenţa
durata fazelor de dezvoltare ca şi poducţia la unele specii de legume (tabelul 4.). Se
observă că la lumina galbenă numărul de zile până la apariţia primordiilor florale este
mult mai mare (30,7), comparativ cu folia transparentă. Producţia timpurie creşte
considerabil la culoarea violetă ( cu 93%), iar producţia totală depăşeşte martorul (folia
transparentă) cu 12% la culoarea galbenă., 40% la culoarea roşie şi 51 % la cea violetă.
     Dirijarea luminii la culturile legumicole. Dirijarea luminii se face pe faze de
vegetaţie, ţinând seama de particularităţile biologice ale fiecărei specii sau fiecărui soi.
        Plantele legumicole nu au nevoie de lumină în faza de repaus, indiferent că se
găsesc sub formă de seminţe sau sub formă de diferite organe vegetative.
         Etapa cea mai critică în privinţa cerinţelor faţă de lumină, o reprezintă faza de
răsad şi în special momentul răsăritului, când plantele se eţiolează foarte repede şi chiar
pot pieri în scurt timp.
De aceea, acest moment se urmăreşte cu maximă atenţie şi se iau măsuri de
îndepărtare a materialelor care au acoperit semănăturile
          După repicarea răsadurilor se recomandă o uşoară umbrire până la prinderea
acestora.
          În perioada creşterii şi fructificării se asigură lumină multă pentru desfăşurarea
normală a acestor procese. Deficitul de lumină are efect major asupra plantelor
legumicole.
     La răsaduri (tomate, ardei, vinete, castraveţi):
     - alungirea tulpinii;
     - eţiolarea plantei, mai ales a tulpinii;
     - creşterea insuficientă a aparatului foliar;
     - evoluţia nesatisfăcătoare a primelor flori.
     La culturile forţate(tomate, ardei, vinete, castraveţi):
      - debilitarea progresivă a plantelor;
      - degenerarea florilor;
      - avortarea unui număr mare de flori;
      - creşterea duratei de formare a fructelor şi chiar nematurarea
     fructelor;
      - scăderea calităţii fructelor (conţin mai puţină substanţă uscată şi vitamine).
         Efectul dăunător al deficitului de lumină se întâlneşte în mod frecvent în sere în
perioada de iarnă (noiembrie - februarie), când lumina are un rol limitativ.
          Pentru diminuarea efectului dăunător al deficitului de lumină se pot lua unele
măsuri, cum ar fi:
       - orientarea corectă a spaţiilor faţă de punctele cardinale; are valabilitate mai mult
la serele individuale; dacă sunt orientate pe direcţia N - S iluminarea va fi mai
uniformă;
        - orientarea rândurilor de plante; depinde de tipul construcţiei; la serele bloc
trebuie ţinut seama de acest lucru încă de la construcţia lor;
       - scăderea temperaturii din local în timpul nopţii şi în zilele înourate;
       - folosirea unor soiuri special create care să fructifice şi în condiţii de intensitate
luminoasă mai redusă, una din preocupările principale ale amelioratorilor;
       - folosirea unor substanţe stimulatoare ale procesului de fructificare (de exemplu
la tomate).
     Dirijarea luminii se referă la mărirea intensităţii luminii, mărirea duratei luminii şi
reducerea intensităţii luminii.
       Mărirea intensităţii luminii ajunsă la nivelul plantelor se poate realiza în anumite
limite prin măsuri tehnice, dar singura cale eficientă rămâne iluminarea suplimentară.
      Sporirea procentului de radiaţie incidentă ajunsă la nivelul plantelor cultivate în
serele acoperite cu sticlă poate avea loc atunci când se utilizează o sticlă de calitate
specială, cu grad mare de transparenţă, când elementele de susţinere (şproţurile) ocupă
un procent cât mai redus din suprafaţa totală a acoperişului, când în timpul perioadei de
radiaţie naturală redusă se asigură o stare corespunzătoare de curăţenie a sticlei.
         Datorită fixării pe sticlă a diverselor impurităţi (fum, praf) are loc opacizarea
acesteia şi reducerea transparenţei cu 20 - 30%, motiv pentru care amplasarea
construcţiilor de sere în apropierea surselor de fum sau praf industrial este
nerecomandabilă.
        La serele ecranate, din cauza depunerilor de praf sau pulberi poluante, se indică
spălarea periodică (4 - 5 ani) cu o soluţie formată din acid sulfuric 5%, acid f1uorhidric
3% şi detergent.
        Efectul de reducere a transparenţei se înregistrează şi la masele plastice ca urmare
a fenomenului de îmbătrânire.
         Mărirea duratei luminii se realizează prin iluminarea artificială produsă cu mai
multe tipuri de lămpi electrice în instalaţii speciale, fixe sau mobile.
        Administrarea artificială a luminii pentru mărirea duratei fotoperioadei diurne se
poate face mai economic înaintea sau în continuarea perioadei de lumină, respectând
fotoperiodismul specific al plantelor.
         Iluminarea artificială se realizează cu diferite tipuri de lămpi: cu mercur, lămpi
f1uorescente, lămpi cu descărcare în xenon.
         Iluminarea suplimentară se aplică în mod deosebit la producerea răsadurilor de
tomate, castraveţi, ardei etc.
        Iluminarea se face dimineaţa şi seara când radiaţia naturală are valori subnormale.
        În urma iluminării suplimentare a răsadului de tomate şi de castraveţi (8 - 12 ore
timp de 30 de zile) se realizează o accelerare a creşterii şi maturării fructelor cu circa 20
de zile, precum şi o sporire a producţiei cu 20 - 40 %.
        Aplicarea iluminării suplimentare la ardeiul gras a determinat mărirea numărului
de frunze, a suprafeţei foliare şi a greutăţii totale (Popescu v., 1978, Nilwijk H.,1980).
        Lumina artificială este eficace pentru plante numai la o intensitate de 3000-5000
luxi, ceea ce presupune o putere instalată de 150-200 w/m 2. Consumul foarte ridicat de
energie electrică limitează folosirea luminii artificiale. Trebuie să se ţină seama şi de
faptul că distanţa faţă de vârful de creştere a plantelor este în funcţie de tipul lămpilor
(lămpi fluorescente O,5m, lămpile cu vapori metalici de înaltă presiune până la 400w, la
cel
puţin 1,3m, iar cele peste 400w, la distanţa de peste 1,5-2 m), intensitatea luminii se
reduce cu pătratul distanţei (dacă la 1 m distanţă se realizează 3000 luxi, la 2 m nu se
reduce lumina la 1500 luxi ci la 750 luxi).
      Calcularea cantităţii de curent electric şi a numărului de lămpi necesare se face
pornind de la intensitate a luminii ce trebuie să se realizeze (Voican V.,1984).
      Atunci când se aplică iluminarea suplimentară la producerea răsadului trebuie să se
ia măsuri de adaptare treptată a plantelor la condiţiile naturale de lumină, în care
urmează să fie cultivate. Această adaptare se face cu mai multe zile înainte de
transferare.
Diminuarea intensităţii luminii se practică la cultura protejată a legumelor când
intensitatea şi durata radiaţiei solare provoacă o creştere exagerată a temperaturii din
sere.
      Se folosesc mai multe metode;
      - prin stropirea sticlei la exterior cu emulsii din praf de cretă, var stins, reziduuri cu
calciu de la industria zahărului, humă. Varul stins nu se foloseşte în cantitate prea mare
deoarece se îndepărtează greu de pe sticlă.
       Aceasta este cea mai folosită metodă la noi în ţară.
       Soluţiile sunt aplicate cu diferite tipuri de pompe.
        Se fac încerări de folosire a unor dispozitive adecvate care se deplasează pe
jgheaburi.
      - cu ajutorul unor materiale dispuse în exteriorul sau interiorul serei:
      - se pot folosi şipci de lemn;
      - jaluzele la serele individuale, care se derulează pe versanţii serei când lumina este
foarte puternică şi se rulează la coamă în perioada cu lumină scăzută;
      - poliesteri coloraţi;
      - plasă textilă colorată;
      - folie de mase plastice de culoare închisă;
      - plase de material plastic colorate diferit.
       Serele din vestul Europei sunt dotate cu ecrane termice ce se rulează şi derulează
automat, asigurând diferite grade de umbrire şi reducerea pierderilor de căldură.
     - Umbrirea prin pelicula unor lichide colorate sau cu coloratie variabilă.
          Lichidele colorate sunt dirijate sub presiune sau instalaţii speciale la conductele
perforate de la coamă. Soluţia se scurge sub formă de peliculă la suprafaţa sticlei, fiind
apoi recuperată.
      - Umbrirea cu sticlă specială tip "Thermex" fotosensibilă.
           Între două foi de sticlă se introduce o peliculă de gelatină reversibilă la
schimbarea intensităţii luminii. Culoarea se închide la creşterea intensităţii luminii şi se
deschide la scăderea ei. Se aplică această metodă în sere individuale în mod
experimental.
        Împiedicarea accesului luminii se practică în legumicultură pentru eţiolarea unor
    părţi de plante care îşi îmbunătăţesc calitatea:
     - lăstari de sparanghel;
    - cicoarea de Bruxelles;
    - peţioli de ţelină, cardonul etc.
         Măsura de a împiedica accesul luminii are aplicabilitate şi la păstrarea legumelor
în stare proaspătă. Prezenţa luminii la cartofii pentru consum determină formarea
solaminei în scoarţa tuberculilor.
           La ceapă şi la plantele legumicole rădăcinoase, dacă în timpul păstrării este
lumină şi temperatură ridicată, pornesc mai devreme în faza de vegetaţie.
         În alte situaţii, împiedicarea accesului luminii este o măsură tehnologică cu efect
indirect asupra speciilor legumicole. Aşa este mulcirea solului dintre rândurile de plante
cu materiale opace, netransparente, care determină combaterea buruienilor fără să fie
folosite măsuri chimice sau mecanice.




CERINŢELE PLANTELOR LEGUMICOLE FAŢĂ DE APĂ

     IMPORTANŢA APEI PENTRU PLANTELE LEGUMICOLE




                 Desfăşurarea normală a proceselor fiziologice si biochimice, în esenţă
creşterea şi dezvoltarea plantelor nu pot avea loc decât în prezenţa unei anumite cantităţi
de apă. Apa este importantă în procesul de fotosinteză deoarece influenţează cantitatea
şi calitatea producţiei de legume.
           Importanţa apei rezultă şi din accea că, în general vorbind, conţinutul în apă la
 numeroase specii legumicole este foarte ridicat, ajungând la 80- 95 % din greutatea
 totală a acestora.
              Conţinutul în apă înregistrează variaţii foarte mari în cadrul speciilor
 legumicole luate în cultură. Astfel, tomatele, castraveţii, frunza de salată şi frunza de
 ceapă conţin 94-95% apă, frunza de varză şi ridiche 92-93 %, morcovul 87-91 %,
 cartoful 74-80%.
            Conţinutul de apă al legumelor nu este dependent numai de specie, ci şi de
fenofază, vârsta şi zonele de origine. Plantele provenite din zone cu terenuri umede au
un continut mai ridicat faţă de cele din zone cu terenuri aride, care au un conţinut mai
mic în apă. Plantele tinere, au un conţinut mai mare în apă faţă de cele mature. Plantele
cultivate în seră au un conţinut mai mare de apă faţă de cele cultivate în câmp.
              Chiar între organele uneia şi aceleiaşi plante există deosebiri în ceea ce
priveşte conţinutul în apă. Tulpina conţine 40-45 % apă, frunzele mature 60 -65 %,
frunzele tinere 80-85 %, organele de reproducere si vârfurile de creştere 98-99 %. Cel
mai redus conţinut în apă se înregistrează în seminte, 12-14 % .
            Importanţa apei rezultă şi din aceea că ea este mijlocul de transport pentru
substanţele minerale, fotoasimilate şi pentru procesele metabolice.
Apa întreţine tensiunea celulară şi de multe ori reprezintă ,cel rnai important
  factor limitativ al creşterii plantelor.
           Apa din sol şi plantă are un rol deosebit în desfăşurarea proceselor de oxidare şi
intră în compoziţia numeroaselor substanţe anorganice şi organice.
           În afară de formarea soluţiei solului, transportul substanţelor brute şi elaborate,
      apa
 reglează temperatura plantei pe timp călduros.
           S-a dovedit experimental că sinteza este inhibată în cazul saturaţiei în apă sau
 redusă substanţial când deficitul de apă este mai mare de 20-25 %.
           Datorită apei, ţesuturile plantelor îşi păstrează turgescenţa, care este condiţia
 fundamentală pentru menţinerea stării fizice si fiziologice a plantelor.
               Părţile comestibile la unele specii legumicole (salata, spanacul, loboda,
 mărarul, castraveţii etc.) îşi pierd uşor turgescenţa în lipsa apei, capătă aspectul de
 ofilire şi se depreciază calităţile comerciale.




GRUPAREA SPECIILOR LEGUMICOLE                              DUPĂ       CERINŢELE           DE
ANSAMBLU FAŢĂ DE APĂ


Speciile legumicole sunt mari consumatoare de apă.

         În funcţie de specificul biologic, după pretenţiile faţă de apă, se clasifică în
patru grupe, (Bălaşa M., 1973):

    1. Foarte pretenţioase: spanacul, salata, legumele din grupa verzei, ţelina, ridichea
de lună, prazul, ceapa, usturoiul, mărarul.
    2. Pretenţioase: castraveţii, tomatele, ardeii, vinetele, bamele, cartoful, fasolea şi
mazărea.

    3. Moderat de pretenţioase: speciile perene, sparanghelul, reventul, hreanul,
leuşteanul, anghinarea.

    4. Puţin pretenţioase: pepenele galben, pepenele verde, dovlecelul şi dovleacul.
    În funcţie de cerinţele faţă de umiditatea din atmosferă, plantele legumicole se
    clasifică în următoarele grupe:

    1) Cer umiditate relativă foarte ridicată (85 - 95 %): castravetele, ţelina, spanacul,
salata, ciupercile etc.

    2) Cer umiditate relativă ridicată (70 - 80 %): varza, sfecla, morcovul, păstârnacul,
pătrunjelul, cartoful, mazărea etc.

    3) Cer umiditate relativă moderată (55 - 65 %): tomate, ardei, vinete, fasole.

    4) Cer umiditate relativă coborâtă (45 - 55 %): pepenele verde, pepenele galben,
dovleacul.
        Cercetările efectuate la castravete au arătat că umiditatea relativă ridicată
determină o sporire a creşterii frunzelor (Uffe1en, 1984, 1985; Bakker 1987; Ezendan
1988), producţie mai mare şi fructe de calitate mai bună (Bakker, 1987). Cercetările lui
Krug şi Fricke (1990) arată că efectul umidităţii relative este mic dacă se asigură apă şi
îngrăşăminte la nivelul optim.
      Cercetările efectuate la ardei (Robert F. - S. Lee şi Bernard Bible, S.U.A., 1990),
la umiditate a relativă de noapte de 92 % prin acoperire cu plastic şi de 76 % arată că
umiditatea relativă măreste concentratia de calciu în partea apicală a frunzelor cu 29 %
faţă de cea mai coborâtă.

       Cerinţele faţă de umiditate sunt diferite în cadrul aceleiaşi specii, în funcţie de soi
sau hibrid.
       În general s-a constatat că soiurile precoce au nevoie de o umiditate mai mare
decât cele tardive (Stan N., 1992).
         Santo şi Ando (1975) au constatat că la tomate producţia a crescut pe măsura
 creşterii umiditătii relative de la 60 % la 90 %, atât la nivel scăzut cât şi la cel ridicat al
 umidităţii solului. Într-o altă experienţă (Klapwijk, 1975) s-a observat că sporirea
 umidităţii atmosferice a avut efect pozitiv asupra creşterii recoltei, dar numai în condiţii
 de radiaţie puternică.



 CERINŢELE PLANTELOR LEGUMICOLE FAŢĂ DE APĂ ÎN FUNCŢIE ŞI DE
STRUCTURA, DIMENSIUNILE SI REPARTIZAREA SISTEMULUI RADICULAR IN SOL



        În funcţie de sistemul radicular apar diferenţe importante la speciile legumicole.
La unele specii legumicole sistemul radicular este răspândit în straturi superficiale ale
solului: ceapa, salata, spanacul, ardeiul, vinetele, tomatele cultivate prin răsad . Acestea
au cerinţe ridicate faţă de apă.
        Alte specii legumicole ca: pepenii verzi, pepenii galbeni, păstârnacul, morcovul,
sfecla au pretenţii mai mici faţă de apă deoarece sistemul radicular pătrunde mai adânc
în sol, ceea ce permite aprovizionarea cu apă din straturi mai profunde ale solului.
        Important este şi volumul de pământ pe care îl explorează sistemul radicular. De
exemplu, în faza când sistemul radicular ajunge la dimensiuni maxime, o plantă de
ceapă foloseşte numai 0,3 m3 de sol, în timp ce sfecla roşie foloseste 17m 3, iar
dovleacul peste 100m3 de sol. Din această cauză la ceapă trebuie să fie bine asigurat cu
apă stratul superficial al solului (Bălaşa M.,1973).

          Legat de sistemul radicular se pot menţiona şi alte particularităţi:
     - La plantele cultivate prin răsad sistemul radicular este mai puţin profund şi de
     aceea necesită o bună aprovizionare cu apă în stratul superficial al solului.
     - Plantele cultivate prin semănat direct în câmp au rădăcinile pătrunse mai adânc în
sol şi suportă mai usor eventualele oscilaţii ale aprovizionării cu apă.
     - Plantele cultivate în seră au sistemul radicular superficial şi de aceea necesită mai
multă apă.




     CERINŢELE PLANTELOR LEGUMICOLE FAŢĂ DE UMIDITATE
    ÎN DIFERITE FENOFAZE

Pe parcursul perioadei de vegetaţie, plantele legumicole nu au aceleaşi cerinţe faţă de
umiditate (tabelul 1.5.).

    Tabelul 1.5 Cerinţele plantelor legumicole faţă de umiditate, în funcţie de
    perioada şi faza de vegetaţie (după Stan N. 1992)




Perioada                     Faza                   Cerinţele faţă de umiditate
Sămânţă                    Embrionară            · La începutul fazei moderate şi apoi mari.
                                                  · Către sfârşitul fazei moderate şi apoi
                                                  reduse                                         I
                            Repaus                Reduse

                            Gerrninaţie           . Mari

 Creştere vegetativă        Răsad                 · Moderate

 Creştere generativă        Formarea mugurilor
                            floriferi             . Mari

                            Înflorire             · Moderate

                            Fructificare          · Mari şi apoi, la maturare, moderate




      În faza de sămânţă (pusă la germinat) este nevoie de o cantitate foarte mare de apă
pentru hidratarea acesteia şi pentru declanşarea proceselor biologice.
       Cantitatea de apă absorbită de seminţe diferă cu specia. Aceasta reprezintă 50 %
din greutatea seminţei la castraveţi şi varză ; 100 % din greutate la morcov, ceapă,
sfeclă; 150 % din greutate la mazăre.
    În faza de încolţire, plantele au nevoie de o cantitate mare de apă pentru continuarea
proceselor de creştere a germenului (90 % din C.t.a.).

       În faza de răsad tânăr plantele necesită cantitate mare de apă deoarece sistemul
raticular este insuficient format (80 - 90 % din C .t.a.).
      În faza de răsad imediat după repicat, plantele au nevoie de cantitate mare de apă
pentru refacerea sistemului radicular şi continuarea creşterii (80% din C.t.a.).
      În faza de răsad înainte de plantare, plantele au nevoie de o cantitate mai mică de
apă pentru adaptarea cu condiţiile urrnătoare (60 - 70 % din c.t.a.).
       În faza de creştere a plantelor, de înflorire şi fructificare; plantele cer o cantitate
mare de apă pentru crestere şi fructificare; în timpul înfloritului cerinţele pentru apă
sunt mici.
       Apar cerinţe caracteristice fiecărei specii, de exemplu: tomatele, ardeii si vinetele
au nevoie mare de apă în timpul fructificării, fasolea de grădină are nevoie mai mare de
apă în timpul înfloritului şi formării păstăilor, iar varza în timpul formării căpăţânilor.

  INFLUENŢA EXCESULUI                      ŞI   DEFICITULUI        DE     APĂ     ASUPRA
PLANTELOR LEGUMICOLE

       Pentru aprecierea excesului şi deficitului de apă la plantele legumicole se are în
vedere balanţul hidric.
                            ,
   Bh = T/A
       În mod normal Bh = 1.
       În practică se întâlnesc două situaţii:
   -exces de umiditate;
   - deficit de umiditate;
         Excesul de umiditate se consideră atunci când valoarea bilanţului hidric este
   subunitară, deci mai mică de 1.
Excesul de umiditate se datoreşte mai multor cauze si anume:
             - Reducerea transpiraţiei plantelor sub influenţa factorilor externi (umiditate a
      relativă ridicată, temperatura coborâtă, mişcare redusă a aerului);
- Stagnarea o perioadă mai îndelungată a apei în jurul sistemului radicular pe care-l
inactivează. Apa ocupă spaţiile intercelulare, elimină oxigenul, apărând fenomenul de
asfixiere a rădăcinii, urmat de îngăbenirea părţilor aeriene ale plantei, iar după un timp
planta moare. O astfel de situaţie este întâlnită frecvent pe terenurile joase, inundabile
sau cu pânza de apă freatică la suprafaţă;
              - Irigarea neraţională a culturilor datorită fie unei proaste nivelări a terenului,
fie funcţionării necorespunzătoare a sistemelor de irigare şi evacuare a apei.
         Culturile protejate pot fi expuse excesului de umiditate dacă nu se iau măsuri de
afânare profundă a solului şi nu se aleg terenuri corespunzător nivelate, cu apa freatică
sub 3m.
          Excesul de umiditate determină prelungirea perioadei de vegetatie şi scăderea
conţinutului în substanţă uscată a produselor, deci determină întârzierea recoltatului şi
scăderea rezistenţei produselor la păstrare.
           Apa abundentă provenită din ploi torenţiale spală polenul şi împiedică
polenizarea, deci fructificarea (Stan N.,1992).
           Prevenirea excesului de umiditate este foarte importantă.
           În practică, excesul de umiditate poate fi prevenit pe următoarele căi:
     - cultivarea legumelor pe terenuri ferite de inundaţii şi situate pe terasa a doua a
     râurilor;
     - folosirea terenurilor uşoare şi mijlocii care asigură o bună circulaţie a apei;
     - drenarea solului;
     - mărirea suprafeţei de evaporare a apei prin bilonarea solului sau muşuroire;
     - nivelarea de bază şi întreţinerea acesteia;
     - irigarea raţională;
     - alegerea raţională a speciilor şi soiurilor.
           Deficitul de umiditate apare atunci când transpiraţia este mai mare decât
absorbţia, Bh > 1.
Plantele legumicole reacţionează la seceta atmosferică şi a solului prin:
     - mărirea transpiraţiei şi reducerea fotosintezei (Holstejn şi colab.,1977);
     - scăderea facultăţii germinative a polenului;
     - polenizarea defectuoasă;
     - căderea florilor şi a fructelor;
     - slăbirea rezistenţei la atacul bolilor şi dăunătorilor;
     - scăderea producţiei;
        - deprecierea calităţii produselor prin pierderea frăgezimii, lignificarea, crăparea,
imprimarea unui gust neplăcut.
          Fenomenul se manifestă prin pierderea turgescenţei organelor active ale plantei
(frunze, vârfurile de creştere) şi este cunoscut sub numele de ofilirea plantelor. Poate fi
diurnă şi de lungă durată.
            Ofilirea diurnă apare de obicei la mijlocul zilelor când intensitatea radiaţiei
calorice şi luminoase este maximă. În acest caz, ostiolele se închid, întrerupând
schimbul de gaze, procesul de fotosinteză se opreşte, creşte permeabilitatea celulelor,
creşterea plantelor stagnează.
          Prevenirea ofilirii se poate realiza pe următoarele căi:
     - reducerea temperaturii mediului şi plantei;
     - aprovizionarea solului cu apă;
     - ridicarea umiditătii relative a aerului.
           Ofilirea de lungă durată se datoreşte unor dereglări în circuitul apei, cauzate de
răcirea puternică a solului, de excesul sărurilor minerale din sol sau de un deficit
prelungit de umiditate.
               Fenomenul se manifestă prin: reducerea treptată a procesului de sinteză;
îmbătrânirea coloizilor hidrofili; degradarea progresivă a plastidelor; sporirea de 2-3 ori
a respiraţiei; stânjenirea diferenţierii florilor şi formării polenului; perturbarea
procesului de fecundare.
           Ofilirea de lungă durată duce în final la întreruperea proceselor metabolice şi la
dispariţia plantei.
         Acest fenomen poate să apară şi atunci când solul este bine aprovizionat cu apă.
Dacă temperatura stratului în care sunt răspândite rădăcinile are valori sub cele existente
în aer, absorbţia este mai înceată decât transpiraţia, planta sărăceşte în apă şi se ofileşte.
În acest caz încălzirea solului devine foarte eficientă (în sere).
           Efecte similare pot apărea şi în urma irigării plantelor prin aspersiune cu apă
rece în zilele călduroase. Deficitul de apă în plante poate să apară şi în urma
administrării unei cantităţi excesive de substanţe minerale.

       Supraconcentrarea soluţiei solului se evită prin îngrăşarea fazială raţională şi
menţinerea apei în sol în limite normale.
       Prevenirea ofilirii temporare sau de lungă durată este posibilă şi prin aplicarea
unor măsuri tehnologice care permit folosirea raţională a rezervelor de apă din sol:
- distrugerea vaselor capilare superficiale prin lucrări repetate de mărunţire a solului;
- mulcirea solului cu diferite materiale (folie de material plastic, paie, gunoi de grajd
etc.);
- combaterea buruienilor concurente;
- asigurarea unei desimi corespunzătoare a culturilor.
        Umiditatea solului se asigură în mod corespunzător prin aplicarea irigaţiilor. La
cultura în câmp a legumelor, pe lângă seceta solului, apare adesea pericolul secetei
atmosjerice. Seceta atmosferică se datoreşte transpiraţiei excesive provocată de arşiţe
sau vânturi fierbinţi şi uscate, când umiditatea relativă a aerului ajunge la 10-20%. Deşi
este apă suficientă în sol, ritmul absorbţiei devine inferior transpiraţiei şi se creează
astfel deficite în plantă.
         Seceta atmosferică este foarte dăunătoare, în special la plantele legumicole
verdeţuri, dar poate duce la dehidratarea vârfurilor de creştere a frunzelor tinere la toate
celelalte specii legumicole.
       Prin aplicarea unor udări de scurtă durată, dimineaţa se mentine solul umed la
suprafaţă, ceea ce permite evaporarea apei şi ridicarea umidităţii atmosferice.
       Dirijarea umidităţii relative se impune în cazul culturilor legumicole din sere sau
a celor protejate cu mase plastice. Când umiditatea relativă e prea ridicată se intervine
prin aerisiri repetate, ridicarea temperaturii în sere, udarea locală (cu furtunul sau prin
picurare) etc. Când umiditatea relativă e scăzută se fac stropiri de 1 - 2 minute cu
instalaţia de aspersiune. În ciupercării în faza de formare a ciupercilor se menţine o
umiditate relativă foarte ridicată (90 - 95 %) prin pulverizarea straturilor cu apă, prin
udarea potecilor sau chiar a pereţilor.

     RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU AERUL ŞI GAZELE

            Aerul condiţionează viaţa plantelor prin compoziţia sa chimică, cât şi prin
mişcările sale (vânturile). Aerul atmosferic se compune din aproximativ 78% N, 21 %
oxigen, 0,03% CO2 şi alte gaze. Are o deosebită însemnătate fiziologică la toate plantele
legumicole deoarece acestea folosesc oxigenul pentru respiraţie, iar bioxidul de carbon
este sursa de bază necesară asimilaţiei clorofiliene. Azotul joacă rol în menţinerea
presiunii deoarece constituie componentul principal al atmosferei.

CERINŢELE PLANTELOR LEGUMICOLE FAŢĂ DE DIOXIDUL DE
CARBON

       Plantele verzi, printre care şi legumele, prezintă capacitatea de a creea substanţe
organice. În procesul de fotosinteză, cu ajutorul clorofilei, folosind energia solară, din
apă şi dioxid de carbon se sintetizează substanţe organice simple, care servesc mai
departe ca bază la crearea subsanţelor complexe. Pentru ca o frunză să sintetizeze 1 g de
glucoză, ea trebuie să absoarbă întreaga cantitate de dioxid de carbon din 2500 litri de
aer (Voican V., 1984). Capacitatea plantelor de a prelua dioxidul de carbon din aer
depinde de o serie de factori interni şi externi.
Frunzele absorb o cantitate mare de CO2 atunci când stomatele prezintă ostiole
  complet deschise, când acesta se găseşte în aer într-o cantitate optimă, când gradul de
  aprovizionare a plantei cu apă şi elemente minerale este corespunzător.
          Absorbţia dioxidului de carbon din aer de către frunze este favorizată de curenţii
  de aer, deoarece în lipsa acestora se epuizează dioxidul de carbon din jurul frunzelor.
          Situaţia aceasta se întâlneşte frecvent în sere, de aceea se intervine prin aerisire.
          Cercetările efectuate scot în evidenţă faptul că la culturile legumicole din seră se
  înregistrează amplitudini mari ale concentraţiei de dioxid de carbon.
            În timpul nopţii, concentraţia de CO 2 poate ajunge la, 0,5%. La aceasta,
  contribuie atât plantele prin respiraţie cât şi microorganismele, ce asigură
  descompunerea importantelor cantităţi de material organic adminis.
           Concentraţia dioxidului de carbon se reduce într-un interval scurt datorită
  fotosintezei intense din primele ore ale diminetii.
         Observaţiile efectuate în sere etanşe cultivate cu castraveţi au arătat că se poate
  reduce concentraţia de CO2 în cursul zilei până 0,01 % (Daunicht,1966).
         Cercetările recente au condus la concluzia că prin creşterea concentraţiei de CO2
  la 450-500 ppm se obţin sporuri de producţie de 2% la tomate şi de 28 % la castraveţi
  (Vermeulen şi Beek, 1991).
         La salată administrarea CO2 în concentraţie de 0,12 % a determinat creşterea
  producţiei cu 56 %.
         La ardeiul gras administrarea CO2 în concentraţie de 0,1 % a condus la sporuri de
  recoltă de 35 % (Vijverberg, 1976).
             Cercetările efectuate asupra vinetelor la Staţiunea Naaldwijk, Olanda, la
  concentraţia de 413 si 663 ppm CO 2, au arătat că prin sporirea concentraţiei apare o
  cloroză pe frunze datorită reducerii conţinutului acestora în bor, ca urmare a scăderii
  transpiraţiei.Producţia timpurie a fost cu lO % mai mare, iar în final cu 24 % mai
  ridicată comparativ cu concentraţia redusă de CO2 greutatea medie a fructelor a sporit,
  iar numărul de fructe pe m2 a fost mai mare cu 16%. Nu s-au constatat diferenţe în ceea
  ce priveşte perioada de vegetaţie şi calitatea (Nederhoff, M. ,E. şi colab. 1991).

                 Eficienţa aplicării CO 2 la cultura fără sol (hidroponică) a legumelor este
   deosebit de ridicată (Daurrieht, 1966).
           La cultura castraveţilor în cultura hidroponică, prin administrarea suplimentară
             La cultura tomatelor este frecventă diminuarea concetraţiei de CO 2 până la 0,02
%. Diminuarea concentraţiei CO2 la culturile din sere are loc în intervalul de timp în care
radiaţia luminoasă este cea mai ridicată . Când cerul este senin , lipsa ventilaţiei duce la
diminuarea concentraţiei de CO2 în aerul serei pe o durată mare din cursul fotoperioadei.
Prin ventilaţie concentraţia de CO2 este mult diminuată. Dacă cerul este acoperit şi ven-
tilaţia inexistentă,cantitatea de CO2 din aerul serei aproape că se dublează.
              Numeroasele experimentări efectuate din întreaga lume au scos în evidenţă
deosebită utilitate economică a adimnistrării de CO2, care se consideră un factor de primă
însemnătate pentru creşterea şi dezvoltarea optimă a plantelor, mai ales în condiţii de
culturi protejate.
            În numeroase ţării "fertilizarea" cu CO2 se aplică frecvent la culturile protejate,
atât în etapa producerii răsadurilor, cât şi în aceea a culturii propriu-zise.
            Având în vedere capacitatea mare a plantelor legumicole de a absorbi CO2 s-a
stabilit că ridicarea concentraţiei acestuia în aer până la 0,3- 0,4% atrage după sine
sporuri importante de recoltă. Cultivarea tomatelor într-o atmosferă de 0,18 % CO 2 a rea-
lizat un spor de recoltă de 22 %. Apar diferenţe între diferite soiuri sau între hibrizi
(Nilwik şi colab., 1982).
   diurnă a CO2 până la concentraţia de 0,10-0,15%, s-a obţinut o producţie mai timpurie
   cu 8-21 de zile şi un important spor calitativ al producţiei.
          Capacitatea plantelor legumicole de a folosi şi a suporta concentraţii ridicate de
   CO2 este diferită.
           De aceea, aplicarea suplimentară a CO2 trebuie să se facă în mod diferenţiat de la
   o specie la alta, ţinând seama de factorii interni şi externi care asigură intensitatea cea
   mai ridicată a fotosintezei.
Administrarea CO2 se face în strânsă corelaţie cu lumina şi temperatura.
          Administrarea CO2 începe în momentul în care intensitatea luminii depăşeşte
2500 luxi, iar nivelul concentraţiei se stabileşte în funcţie de nivelul radiaţiei luminoase,
specia legumicolă, temperatură, umiditate etc.
        Odată cu administrarea CO2 trebuie asigurată şi temperatura optimă pentru
specia respectivă. Numai astfel se poate realiza o intensificare corespunzătoare a
fotosintezei.
        Ridicarea accentuată a concentraţiei de CO2 (peste 1 %) este dăunătoare pentru
plante, având un efect inhibitor asupra procesului de fotosinteză. CO2 acţionează mai
întâi ca un narcotic, apoi provoacă dereglarea proceselor vitale ale plantelor.
        Administrarea CO2 se poate face prin mai multe procedee. În acest sens se pot
utiliza ca surse: gheaţa carbonică, arderea de hidrocarburi (metan, butan, propan);
arderea unor derivate lichide de la rafinarea petrolului (petrolul lampant); bioxid de
carbon lichefiat în butelii.
        Unul din procedeele cele mai simple şi mai ieftine, aproape generalizat de
către cultivatorii olandezi, îl constituie recuperarea parţială a gazelor de ardere de la
centrala termică (mai cu seamă în cazul folosirii metanului) şi dirijarea sub presiune
printr-o reţea specială de conducte din mase plastice pentru distribuirea uniformă în
întreaga seră. O astfel de tehnică are următoarele avantaje: nu necestă o altă sursă
pentru CO2; sporeşte eficienţa economică a combustibilului utilizat la încălzirea
serelor; nu impune investiţii deosebite.
        Cea mai răspândită metodă de administrare a CO2 de la noi din ţară este
arderea petrolului lampant în aparate speciale de tip "MASTER B 155". Amplasarea
acestora se face la nivelul do1iei.
        Acolo unde sunt gaze naturale disponibile se poate recurge la utilizarea
arzătoarelor lamelare în baterii.
        Pentru menţinerea concentraţiei dioxidului de carbon la nivelul dorit se poate
recurge şi la automatizarea controlului şi administrării cu ajutorul unui analizator cu
radiaţii infraroşii.
        Atât la culturile de plante legumicole în câmp cât şi la cele din sere, dioxidul
        de
carbon din aerul atmosferic nu constituie unica sursă. În primul rând, dioxidul de
carbon rezultat din descompunerea materiei organice din sol de către microorganisme,
difuzează în aerul din sol sau în aerul atmosferic.
        Odată cu apa din precipitaţii sau irigaţii, poate să ajungă în sol o cantitate de
anhidridă carbonică, sub forma ionului bicarbonic (HC03), care intră în relaţie de
schimb cu ceilalţi ioni. După unele cercetări, plantele pot să-şi asigure dioxid de
carbon şi prin sistemul radicular, la nivel de 520 % si chiar 50 % din total.
     În practica legumicolă se recurge în foarte mare măsură la folosirea îngrăşămintelor
 organice pentru fertilizarea de bază, fertilizarea fazială sau pentru mulcirea solului.
     Aportul de CO2 pe această cale depinde de cantitatea materialului organic şi de
provenienţă ori starea de fermentare. Exemple: gunoiul proaspăt de taurine în strat de 8
cm, la temperatura de 24-30°C degajă 12 l pe m2, iar după 4zile degajă 21 l/m2; gunoiul
de cabaline degajă 5 l/m2 când e proaspăt şi 88 l/m2 după 4 zile.
     În legumicultură se pot întâlni situaţii de supraconcentrare a dioxiduluide carbon
atât în aer,cât şi în sol. Exces de CO2 înregistrează şi solurile umede, mlăştinoase, în cele
cu crustă, în cazuri de îngrăşare excesivă cu gunoi de grajd proaspăt. Excesul de CO2 are
efect dăunător asupra încolţirii seminţelor şi al creşterii rădăcinilor plantelor.
       În cazul creşterii peste anumite limite a concentraţiei dioxidului de carbon în zona
  sistemului radicular se înregistrează efectul negativ al gazului carbonic şi efectul
  inhibitor prin diminuarea cantităţiide oxigen.

Evitarea unei astfel de situaţii are loc prin intervenţii asupra solului, care trebuie afânat
în permanenţă.
    Efectul inhibitor al dioxidului de carbon asupra proceselor fiziologice din plantă
atunci când este depăşită concentraţia de 3 % se răsfrânge în primul rând asupra
respiraţiei.
    Pe această particularitate se bazează unele metode de păstrare a legumelor în stare
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa
Legumiculturaa

Contenu connexe

Tendances

Bolilesistemuluiendocrin
BolilesistemuluiendocrinBolilesistemuluiendocrin
BolilesistemuluiendocrinZinaida Ghimp
 
Degradarea mediului natural
Degradarea mediului naturalDegradarea mediului natural
Degradarea mediului naturalira Cateli
 
Viticultura si Industria Vinicola din R.Moldova
Viticultura si Industria Vinicola din R.MoldovaViticultura si Industria Vinicola din R.Moldova
Viticultura si Industria Vinicola din R.MoldovaRobert XD
 
Biodynamic Farming & Compost Preparation
Biodynamic Farming & Compost PreparationBiodynamic Farming & Compost Preparation
Biodynamic Farming & Compost PreparationElisaMendelsohn
 
Ecosistemul unei paduri de foioase
Ecosistemul unei paduri de foioaseEcosistemul unei paduri de foioase
Ecosistemul unei paduri de foioaseKar Gayee
 
Clasificarea ecosistemelor
Clasificarea ecosistemelorClasificarea ecosistemelor
Clasificarea ecosistemelorelenamoisa
 
Citate despre limba maternă
Citate despre limba maternăCitate despre limba maternă
Citate despre limba maternăValentinaBenzar1
 
lectie biologie clasa a 9 a
lectie biologie clasa a 9 alectie biologie clasa a 9 a
lectie biologie clasa a 9 aibcioba
 
Lectie5 alcatuireageneralaauneiplantecuflori.radacina.
Lectie5 alcatuireageneralaauneiplantecuflori.radacina.Lectie5 alcatuireageneralaauneiplantecuflori.radacina.
Lectie5 alcatuireageneralaauneiplantecuflori.radacina.Claudia Cazac
 
Monumentele din municipiul Bălţi
Monumentele din municipiul BălţiMonumentele din municipiul Bălţi
Monumentele din municipiul BălţiGhenadie Sontu
 
Modurile şi timpurile verbului
Modurile şi timpurile verbului Modurile şi timpurile verbului
Modurile şi timpurile verbului Calin Popet
 
Alc tuireauneiplante
Alc tuireauneiplanteAlc tuireauneiplante
Alc tuireauneiplantetheoleea
 

Tendances (20)

Bolilesistemuluiendocrin
BolilesistemuluiendocrinBolilesistemuluiendocrin
Bolilesistemuluiendocrin
 
Degradarea mediului natural
Degradarea mediului naturalDegradarea mediului natural
Degradarea mediului natural
 
Viticultura si Industria Vinicola din R.Moldova
Viticultura si Industria Vinicola din R.MoldovaViticultura si Industria Vinicola din R.Moldova
Viticultura si Industria Vinicola din R.Moldova
 
Fotosinteza
FotosintezaFotosinteza
Fotosinteza
 
Biodynamic Farming & Compost Preparation
Biodynamic Farming & Compost PreparationBiodynamic Farming & Compost Preparation
Biodynamic Farming & Compost Preparation
 
0 padurea
0 padurea0 padurea
0 padurea
 
Ecosistemul unei paduri de foioase
Ecosistemul unei paduri de foioaseEcosistemul unei paduri de foioase
Ecosistemul unei paduri de foioase
 
Analiza swot plante
Analiza swot planteAnaliza swot plante
Analiza swot plante
 
Laleaua
LaleauaLaleaua
Laleaua
 
Clasificarea ecosistemelor
Clasificarea ecosistemelorClasificarea ecosistemelor
Clasificarea ecosistemelor
 
Jivamrut
JivamrutJivamrut
Jivamrut
 
Citate despre limba maternă
Citate despre limba maternăCitate despre limba maternă
Citate despre limba maternă
 
Tipuri de medi geografice
Tipuri de medi geograficeTipuri de medi geografice
Tipuri de medi geografice
 
Agricultural informatics
Agricultural informaticsAgricultural informatics
Agricultural informatics
 
lectie biologie clasa a 9 a
lectie biologie clasa a 9 alectie biologie clasa a 9 a
lectie biologie clasa a 9 a
 
Lectie5 alcatuireageneralaauneiplantecuflori.radacina.
Lectie5 alcatuireageneralaauneiplantecuflori.radacina.Lectie5 alcatuireageneralaauneiplantecuflori.radacina.
Lectie5 alcatuireageneralaauneiplantecuflori.radacina.
 
Monumentele din municipiul Bălţi
Monumentele din municipiul BălţiMonumentele din municipiul Bălţi
Monumentele din municipiul Bălţi
 
Modurile şi timpurile verbului
Modurile şi timpurile verbului Modurile şi timpurile verbului
Modurile şi timpurile verbului
 
Organic forming.
Organic forming.Organic forming.
Organic forming.
 
Alc tuireauneiplante
Alc tuireauneiplanteAlc tuireauneiplante
Alc tuireauneiplante
 

En vedette

Infiintarea si intretinerea culturilor de legume
Infiintarea si intretinerea culturilor de legumeInfiintarea si intretinerea culturilor de legume
Infiintarea si intretinerea culturilor de legumeBolocan Valentin
 
Tratat de legumicultura
Tratat de legumiculturaTratat de legumicultura
Tratat de legumiculturaSorin30
 
Reproducerea la-plante
Reproducerea la-planteReproducerea la-plante
Reproducerea la-planteVasea Varzari
 

En vedette (6)

Infiintarea si intretinerea culturilor de legume
Infiintarea si intretinerea culturilor de legumeInfiintarea si intretinerea culturilor de legume
Infiintarea si intretinerea culturilor de legume
 
Introducere In Gemoterapie Prezentare
Introducere In Gemoterapie PrezentareIntroducere In Gemoterapie Prezentare
Introducere In Gemoterapie Prezentare
 
Tratat de legumicultura
Tratat de legumiculturaTratat de legumicultura
Tratat de legumicultura
 
Tesuturi Vegetale
Tesuturi VegetaleTesuturi Vegetale
Tesuturi Vegetale
 
Tesuturi clasa5
Tesuturi clasa5Tesuturi clasa5
Tesuturi clasa5
 
Reproducerea la-plante
Reproducerea la-planteReproducerea la-plante
Reproducerea la-plante
 

Similaire à Legumiculturaa

Similaire à Legumiculturaa (20)

47821528 legumicultura
47821528 legumicultura47821528 legumicultura
47821528 legumicultura
 
Legumicultura
LegumiculturaLegumicultura
Legumicultura
 
Legumicultura
LegumiculturaLegumicultura
Legumicultura
 
Legumicultura
LegumiculturaLegumicultura
Legumicultura
 
Introducere în legumicultură
Introducere în legumiculturăIntroducere în legumicultură
Introducere în legumicultură
 
51455084 legumicultura-curs
51455084 legumicultura-curs51455084 legumicultura-curs
51455084 legumicultura-curs
 
Cultivarea biologica a legumelor
Cultivarea biologica a legumelorCultivarea biologica a legumelor
Cultivarea biologica a legumelor
 
25224359 legumicultura-curs
25224359 legumicultura-curs25224359 legumicultura-curs
25224359 legumicultura-curs
 
Legumicultura curs
Legumicultura cursLegumicultura curs
Legumicultura curs
 
1149 vegetal
1149 vegetal1149 vegetal
1149 vegetal
 
1149 vegetal
1149 vegetal1149 vegetal
1149 vegetal
 
Curs tehn conserv
Curs tehn conservCurs tehn conserv
Curs tehn conserv
 
60890992 culturi-succesive-de-legume
60890992 culturi-succesive-de-legume60890992 culturi-succesive-de-legume
60890992 culturi-succesive-de-legume
 
Culturi succesive-de-legume
Culturi succesive-de-legumeCulturi succesive-de-legume
Culturi succesive-de-legume
 
Agricultura ecologica
Agricultura ecologicaAgricultura ecologica
Agricultura ecologica
 
Agricultura ecologica
Agricultura ecologicaAgricultura ecologica
Agricultura ecologica
 
Infiintarea gradinii de legume cap5
Infiintarea gradinii de legume cap5Infiintarea gradinii de legume cap5
Infiintarea gradinii de legume cap5
 
56001648 capitolul-5-www-tocilar-ro
56001648 capitolul-5-www-tocilar-ro56001648 capitolul-5-www-tocilar-ro
56001648 capitolul-5-www-tocilar-ro
 
124 principalele-lucrari-de-ingrijire-la-culturile-de-legume
124 principalele-lucrari-de-ingrijire-la-culturile-de-legume124 principalele-lucrari-de-ingrijire-la-culturile-de-legume
124 principalele-lucrari-de-ingrijire-la-culturile-de-legume
 
Floarea soarelui
Floarea soareluiFloarea soarelui
Floarea soarelui
 

Legumiculturaa

  • 1. INTRODUCERE DEFINIŢIA ŞI OBIECTIVELE LEGUMICULTURII Privită în sens restrâns, legumicultura este o ştiinţă care se ocupă de cultura legumelor. Etimologia provine de la două cuvinte din limba latină: - "legumer" care înseamnă vegetale cultivate pentru hrana omului; "cultura" care se referă la priceperea de a lucra pământul şi de a îngriji plantele. Terminologia folosită în principalele limbi de circulaţie are acelaşi conţinut. -În engleză se defineşte prin "vegetable cultivations” sau "vegetable crops"; În franceză se spune "cultures maraîcheres"; în germană "gemüsebau"; în italiană "orticoltura"; în limba rusă "ovoscevostvo". În vorbirea curentă, pentru definirea plantelor legumicole, se apelează la termenul de "legume". Aceasta este o denumire generică ce se atribuie unor părţi de plantă (fructe, frunze, rădăcină, inf1orescenţe) sau chiar plantelor întregi utilizate în alimentaţie. Se foloseste frecvent si termenul de "zarzavat", care este o expresie de origine turcă, echivalentă termenului de legume. Deci este impropriu să spunem "legume şi zarzavaturi" deoarece ambii termeni definesc acelaşi lucru. Expresia "zarzavat de supă" se referă la morcov, păstârnac, pătrunjel pentru frunze, eventual ţelină pentru rădăcină. Cultura legumelor a constituit una din primele activităţi practice ale omului. Pe măsura dezvoltării societăţii s-au dezvoltat continuu cunoştinţele şi metodele de cultivare a plantelor legumicole. În felul acesta legumicultura s-a consolidat ca o ştiinţă de sine stătătoare, desprinzându-se de fitotehnie, din care face parte în sens larg. Perfecţionarea tehnologiilor de cultură a legumelor în câmp, apariţia şi dezvoltarea culturilor forţate în sere şi răsadniţe şi a celor protejate în adăposturi din mase plastice sau sticlă fără sursă permanentă de încălzire, a determinat o delimitare şi mai puternică a legumiculturii ca ştiintă de sine stătătoare. Ţinând seama de obiectivele pe care şi le propune legumicultura aceasta poate fi definită mai complet astfel: Legumicultura este ştiinţa care se ocupă cu studiul particularităţilor biologice ale diferitelor specii de plante legumicole, cu relaţiile bio şi ecosistemice ale acestora, cu realizarea condiţiilor corespunzătoare cerinţelor speciilor şi soiurilor de plante legumicole, în scopul valorificării în măsură cât mai mare a potenţialului lor biologic şi pentru obţinerea unor producţii ridicate, de calitate superioară, eşalonate în tot cursul anului şi condiţii economice avantajoase. Cunoaşterea particularităţilor botanice ale speciilor legumicole este deosebit de importantă deoarece aceasta fundamentează tehnologia de cultură. De exemplu la tomate: când acestea se cultivă prin răsad, sistemul radicular pătrunde la mică adâncime în sol (20-40 cm) şi trebuie să se intervină prin irigări mai dese pentru a asigura apa necesară plantelor. La cultura tomatelor prin semănat direct, sistemul radicular pătrunde la adâncime mai mare în sol (peste 1m) şi plantele se pot aproviziona cu apă din straturile mai profunde ale solului, necesitând irigări mai rare şi cu norme mai mari. Soiurile de tomate cu creştere nedeterminată trebuie susţinute prin diferite metode, în timp ce la cele cu creştere determinată nu mai este necesară susţinerea. Faptul că la subsuoara frunzelor se formează lăstari numiţi copili este interpretat diferit în tehnologiile de cultură. La cultura timpurie a tomatelor în câmp, ca şi la cea în sere, solarii şi răsadniţe, copilitul se face radical, în timp ce la cultura de vară se face parţial, lăsând 1-2 copili.
  • 2. Particularităţile florilor prezintă o importanţă deosebită, mai ales la producerea seminţelor hibride, unde trebuie intervenit prin lucrarea de castrare şi polenizare artificială. Cunoaşterea cerinţelor fiecărei specii legumicole faţă de factorii de mediu (căldură, lumină, aer, apă, hrană etc.) prezintă o importanţă deosebită deoarece prin tehnologia aplicată putem interveni pentru dirijarea lor în strânsă concordanţă cu cerinţele diferitelor specii sau chiar a soiurilor şi a hibrizilor de plante legumicole. Legumicultura poate fi împărţită în două părţi distincte: legumicultura generală şi legumicultura specială. Legumicultura generală se ocupă cu unele aspecte de ordin general privind cultura legumelor, care creează o bază de cunoştinţe utile pentru legumicultura specială. Legumicultura generală tratează importanţa alimentară şi economică a culturii legumelor, bazele biologice ale culturii legumelor, ecologia plantelor legumicole, înmulţirea plantelor legumicole, cadrul organizatoric pentru producerea legumelor, baza materială necesară, tehnologia generală a producerii legumelor în câmp, sere, solarii, a producerii seminţelor şi ciupercilor comestibile. Partea specială cuprinde tehnologia de cultură a fiecărei specii legumicole în câmp liber, adăposturi din mase plastice, răsadniţe şi sere. De asemenea tratează importanţa alimentară şi economică, originea şi aria de răspândire, particularităţile biologice şi relaţiile cu factorii de mediu. Pe glob se cultivă circa 250 de specii de plante legumicole. Există şi în prezent o preocupare permanentă pentru descoperirea şi cultivarea de noi plante legumicole. În ţara noastră se cultivă un număr mare de specii de plante legumicole. Marea majoritate a plantelor legumicole se cultivă în câmp liber, dar unele dintre ele se pretează foarte bine şi la cultura forţată şi protejată. Legumicultura prezintă unele caracteristici fată de celelalte sectoare ale producţiei vegetale. Printre cele mai importante sunt: - gradul înalt de intensivitate, datorat unor particularităţi ale plantelor legumicole şi tehnologiilor de cultură; majoritatea speciilor au un potenţial productiv ridicat, obţinându-se producţii mari la unitatea de suprafaţă; - legumicultura ocupă suprafeţe relativ restrânse, dar se practică pe terenurile cele mai bune ( fertile, irigabile, mecanizabile ); - comportă investiţii mari legate de amenajarea terenului ( pentru irigare şi mecanizare), de constituire a spaţiilor pentru cultură (sere, solarii) şi a depozitelor de păstrare a produselor; - legumicultura se practică tot timpul anului, folosindu-se spaţii încălzite (sere) şi neâncălzite (solarii); - tehnologiile de cultură sunt foarte complexe şi se diferenţiază de la o specie la alta şi chiar în cadrul aceleiaşi specii în funcţie de locul de cultură, de destinaţia producţiei şi de perioada de cultură; - majoritatea legumelor fiind perisabile, se impun măsuri speciale de recoltare, transport, depozitare, păstrare şi de condiţionare pentru valorificare. - datorită marii complexităţi a tehnologiilor, cultura legumelor necesită un volum mare de forţă de muncă, comparativ cu alte sectoare ale producţiei vegetale; În condiţiile tehnologiilor moderne de cultură, prin mecanizare, automatizare, procesele de cultură dobândesc un caracter industrial tot mai pronunţat. IMPORTANŢA ALIMENTARĂ A LEGUMELOR Legumele au o importanţă deosebită în alimentaţia omului. O alimentaţie raţională este de neconceput fără folosirea zilnică a legumelor într-un sortiment variat. Notiunea de "legumă" trebuie înţeleasă în sens larg. Aceasta reprezintă părţile de plante folosite în alimentaţie. Legumele au un efect deosebit de favorabil asupra sănătăţii organismului uman şi anume: -hidratarea organismului datorită conţinutului ridicat în apă la legumele proaspete; -stimularea activităţii sistemului muscular, prin aportul de hidrocarburi simple; -aprovizionarea organismului cu aminoacizi: leucină, izoleucină, etc;
  • 3. -reducerea grăsimilor; -alcalinizarea plasmei sanguine; -susţinerea procesului de calcifiere normală; -sporirea activităţii enzimelor prin aportul de elemente minerale: K, Ca, Fe,Mg,Mn, Zn, Fl; -blocarea activităţii bacteriilor de fermentaţie; -menţinerea permeabilităţii membranelor celulare; -stimularea activităţii glandelor interne; -mărirea capacităţii de apărare a organismului; -reglarea metabolismului prin aportul vitaminelor. Legumele au un conţinut ridicat în vitamine. Legumele şi fructele asigură 90- 95% din necesarul de vitamina C, 60-80% din vitamina A, 20-30% din grupul de vitamine B, 90-100% din grupul de vitamine P şi o bună parte din vitaminele K si E (Gonţea, 1971). Conţinutul în vitamine este influenţat de specie, de soi, de climă şi tehnologia aplicată. Prin consumul zilnic a 250-300g de legume din specii diferite se asigură necesarul de vitamine pentru o persoană activă. Vitamina A (carotenul) are un rol important în menţinerea vederii şi se găseşte în cantităţi apreciabile, între 3-10 mg/g s. p. în morcov, frunzele de pătrunjel, spanac, ardei, tomate. Vitamina A are o mare stabilitate. Totuşi expunerea la soare a legumelor un timp mai îndelungat duce la inactivarea acesteia în proporţie de până la 70% (Indrea, 1974) Vitaminele din complexul B (thiamina, riboflavina, acidul pantotenic) au un rol important în funcţionarea normală a sistemului nervos, în metabolismul glucidelor. Legumele bogate în complexul de vitamine B sunt: mazărea, sfecla roşie, sparanghelul, conopida, pătrunjelul de frunze, spanacul, precum şi legumele conservate prin fermentaţia lactică . Vitamina C este prezentă în toate legumele sub forma acidului ascorbic, în cantităţi variabile, de la 3 la 300 mg la 100g s.p. Se evidenţiază printr-un conţinut mare: ardeii, frunzele de pătrunjel, spanacul,conopida, varza, tomatele, gulia ş.a. Sinteza acidului ascorbic este puternic influenţată de intensitatea luminii, astfel că legumele, ca şi organele acestora, bine expuse la soare, sunt mai bogate în acid ascorbic decât cele umbrite. Vitamina C se degradează uşor ( prin oxidare) la temperaturi ridicate şi prin păstrare îndelungată. La conopidă, fasole verde şi spanac, pe parcursul a 24 de ore, pierderile ajung la 40-50% la temperatura de 20-24 0C şi numai de 5-10% la temperatura 8-10°C. De aceea se recurge la prerăcirea legumelor verdeţurilor înainte de transport (1a 4°C). În cursul păstrării de lungă durată ( 4-6 luni), legumele pierd 30-70% din vitamina C. De aceea se recomandă ca legumele să se consume în cea mai mare măsură proaspete. În mediul acid creşte rezistenţa la oxidare a acidului ascorbic, de aceea la legumele murate se menţine în cea mai mare parte conţinutul în vitamina C. În legume se găsesc şi alte vitamine ca : K, E, PP, cu rol important în prevenirea unor boli şi în echilibrul metabolic al organismului uman. Vitamina PP se găseşte în conopidă, varză creaţă, varză albă, varză roşie, salată. Vitamina E se găseşte în ţelină şi salată. Vitamina K în pătrunjel şi morcov. Vitamina U se găseşte în varza albă. Legumele au un conţinut ridicat în săruri minerale, cu rol important în buna funcţionare a organismului. Legumele conţin săruri de Ca, P, Fe, K, Mg, S, Cl, Zn, Cu, ş.a., care intră în constituţia scheletului, a diferitelor ţesuturi, echilibrează reacţia sucului gastric. Varza, conopida, salata, ceapa ş.a., prin conţinutul lor ridicat în Ca şi P, neutralizează aciditatea provocată de consumul altor alimente ( carne, peşte, făină). Unele legume au un rol antianemic (spanacul, pătrunjelul de frunze, salata ş.a.), conţinând cantităţi ridicate de Fe. Sărurile minerale asigură edificiul coloidal al protoplasmelor celulare,condiţionează permeabilitatea celulară pentru substanţe hidrosolubile (Na şi Ca ), au acţiune moderatoare asupra permeabilităţii capilare (Ca, Mg), condiţionează
  • 4. excitabilitatea musculară şi intervin în mod activ în procesul de coordonare nervo- musculară (K). Legumele aduc o contribuţie în bilanţul energetic al omului, prin hidraţi de carbon şi prin albumine. Glucidele se găsesc în legume sub diferite forme (zaharuri simple, amidon, glicogen, celuloză) în proporţii cuprinse între 1,5 şi 20,0 % din s.p. Se evidenţiază printr-un conţinut mai ridicat usturoiul, mazărea boabe, pepenii, ceapa, morcovul, sfecla, hreanul. Legumele asigură organismului fibrele celulozice necesare bunei funcţionări a aparatului digestiv. Protidele conţinute de legume aduc în hrana omului cca. 5-10 % din totalul necesar. Se remarcă printr-un conţinut mai mare în protide, între 2 şi 8 % ciupercile, mazărea, bobul, usturoiul, pătrunjelul de frunze, conopida, spanacul. Lipidele se găsesc în cantitate mai mică în legume, remarcându-se ardeiul cu cel mai mare continut (l %). Din această cauză legumele constituie alimente de bază în regimul de slăbire. Acizii organici. malic, oxalic şi acidul lactic, care se formează în procesul de murare şi alţi acizi, fac parte din conţinutul legumelor, dând gust plăcut şi răcoritor acestora. Unele legume conţin uleiuri eterice, care se găsesc sub forma unor compuşi cu sulf şi care se mai numesc "fitoncide". Astfel de substante se găsesc în hrean, ceapă, usturoi, praz, ridichi şi au un efect bactericid. O serie de cercetători au pus în evidenţă existenţa unor substanţe antibiotice în varză, morcov, ceapă ş.a.,asigurând o bună igienă a alimentaţiei. Prin efectele multiple, consumul de legume constituie un mijloc preventiv de combatere a diferitelor boli, cum ar fi arteroscleroza. De exemplu, tomatele sub formă de suc sau în stare proaspătă au valoare nutritivă deosebită datorită conţinutului lor bogat în vitamine:A,C,B,E, şi K şi săruri minerale: Fe, K, Cu, Mg, P, CI. Acestea au proprietatea de a reduce vâscozitatea sângelui, de al fluidifica, prin acesta contribuind la reducerea riscului de tromboze, prevenind totodată instalarea arterosclerozei sau a altor afecţiuni ale vaselor de sânge. Tomatele mai au proprietatea de a stimula secreţia sucului gastric şi a pancreasului. Foarte mulţi specialişti apreciază că varza albă este un veritabil aliment- medicament. O bogată experienţă tradiţională, confirmată şi de numeroase cercetări stiintifice, recomandă consumul verzei crude, mai ales al sucului obţinut din varză, în tratamentul ulcerului. Sucul de varză are propietăţi cicatrizante datorită conţinutului de săruri de potasiu, sulf, vitamina U şi vitamina K, antihemoragică. Prin fierbere se distruge vitamina U. De aceea este bine ca varza să fie consumată proaspătă, ca salată. Bogăţia de sulf ( 100 mg la 100 g s. p.), arsenic, calciu, fosfor, cupru, iod explică marea ei valoare pentru remineralizarea organismului. Varza este antiscorbutică, revitalizantă. Sulfu1 îi conferă proprietatea de a fi dezinfectată şi tonificată, acţionând eficace în boli ale aparatului respirator, în anumite eczeme, în seboree, în general în protecţia pielii. Spanacul şi măcrişul, care conţin acid oxalic, sunt contraindicate pentru suferinzii de stomac sş de litiază renală. Varza roşie având un conţinut mare în antociani trebuie consumată în amestec cu varza albă. Unele neajunsuri pe care le pot avea legumele în alimentaţie sunt legate de vehicularea agenţilor patogeni ( ouă de viermi intestinali, bacterii, protozoare), ca urmare a fertilizării culturilor cu gunoi de grajd. De asemenea, excesul de îngrăşăminte ( mai ales azotoase) ca şi rezidiile de substanţe insectofungid pot duce la obţinerea unor produse poluate, dăunătoare organismului. De aceea, se impune aplicarea unor tehnologii cât mai corecte şi raţionale, fără excese, cu respectarea strictă a pauzelor după tratamente.
  • 5. IMPORTANŢA ECONOMICĂ A LEGUMELOR Prin ponderea pe care o ocupă în alimentaţia omului, consumul de legume constituie un indicator important pentru aprecierea nivelului de trai. De aceea producerea legumelor are o însemnătate economică deosebit de mare pentru toate ţările. Prin dezvoltarea culturilor forţate în sere, a celor protejate în diferite adăposturi şi odată cu trecerea la concentrarea legumiculturii, profilarea şi specializarea unităţilor, importanţa economică a legumiculturii a căpătat noi dimensiuni. Legumicultura a devenit factor determinant pentru crearea şi devoltarea unor direcţii şi unităţi de producţie economică şi industrială specializate ( de exemplu, de producerea elementelor constructive pentru sere şi adăposturi din mase plastice, de realizare a maşinilor agricole şi tractoarelor specifice pentru cultura legumelor protejate şi în câmp, de fabricare a mijloacelor de transport adecvate, de prelucrare industrială a produselor legumicole). Importanţa economică a culturii legumelor rezidă şi din faptul că acestea permit o folosire intensivă a terenului. Se apreciază că 1 ha de legume cultivate în câmp echivalează cu 1012 ha de grâu, 1 ha de legume cultivate în solarii echivalează cu 150 ha de grâu, iar 1 ha de legume cultivate în sere echivalează cu 200 ha de grâu. Prin cultura legumelor se obţin producţii foarte ridicate la unitatea de suprafaţă. La cultura legumelor în câmp se pot obţine frecvent producţii de peste 30 t/ha, la cultura în solarii de 50-70 t/ha, iar la cultura în sere de 80-120 t/ha. La unele specii şi în sisteme intensive de cultură (hidroponică) se pot obţine producţii de peste 300 t/ha. Un alt aspect de importanţă economică se referă la faptul că prin cultura legumelor se asigură o mai bună valorificare a terenurilor decât prin multe alte culturi, datorită posibilităţilor de efectuare, pe scară largă, a succesiunilor, atât la cultura în câmp liber, dar mai cu seamă la cea protejată. Folosirea pe scară largă a culturilor asociate în sere, solarii şi răsadniţe creează posibilitatea folosirii intensive a acestor spaţii şi recuperării într-un timp mai scurt a investiţiilor. Cultura legumelor constituie o sursă importantă de venituri pentru unităţile cultivatoare şi în gospodăriile populaţiei. Exportul de legume aduce venituri mari ţării noastre, favorizând dezvoltarea comerţului exterior cu alte ţări. Se exportă în mod curent: tomate, castraveţi, ardei, vinete, ceapă şi conserve diferite. Legumele constituie o importantă sursă de materii prime pentru industria conservelor. Aceasta a dat posibilitatea de a se dezvolta întreprinderi mari, integrate, de producere şi industrializare a legumelor şi fructelor. Prin faptul că în cultura legumelor se realizează un flux continuu de producţie, pe întregul an calendaristic, se creează posibilitatea repartizării armonioase a forţei de muncă, micşorându-se caracterul sezonier al lucrărilor. Prin valorificarea eşalonată a producţiei pe tot parcursul anului se creează un echilibru dinamic între venituri şi cheltuieli. O parte din resturile vegetale de la unele culturi legumicole se pot folosi în hrana animalelor(vărzoase, sfeclă, mazăre, fasole etc.). ECOLOGIA PLANTELOR LEGUMICOLE RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU CĂLDURA IMPORTANŢA CĂLDURII PENTRU PLANTELE LEGUMICOLE Căldura este un factor deosebit de important pentru plantele legumicole. Cunoaşterea relaţiilor care există între căldură şi plantele legumicole prezintă importanţă
  • 6. teoretică, dar mai ales practică. Căldura este un factor hotărâtor care influenţează întreaga gamă de procese vitale ale plantelor. Germinaţia seminţelor, creşterea plantelor, înflorirea, fructificarea, durata fazei de repaus, precum şi asimilaţia, respiraţia, transpiraţia şi alte procese fiziologice se petrec numai în prezenţa unei anumite temperaturi. Temperatura influentează, de asemenea, foarte mult formarea clorofilei. Temperatura influenţează durata perioadei de vegetaţie a plantelor legumicole. Astfel, în zonele cu temperaturi mai ridicate, perioada de vegetaţie este mai scurtă, înfiinţarea culturilor se poate face mai devreme şi recolta se obţine mai timpuriu. Un studiu efectuat asupra perioadei de apariţie a recoltei în diferite judeţe ale ţării au scos în evidenţă o întârziere de 5 săptămâni la tomatele în solar (20 V-a - 25 VI-a ), de 4 săptămâni la fasolea verde în câmp VI-a - 1 VII-a), de 2-3 săptămâni la varză şi ridichi în judeţele din nordul ţării şi zonele mai reci: ca Suceava, Bistriţa Năsăud, Harghita, fată de judeţele din sudul şi vestul ţării: ca Teleorman, Olt, Timiş, Arad etc. Importanţa temperaturii pentru cultura plantelor legumicole reiese din relaţia care există între fotosinteză şi respiraţie. Astfel, intensitatea fotosintezei duce la acumularea unei cantităţi mari de substanţă uscată în plantă, însă intensificarea respiraţiei determină un consum ridicat de substanţe sintetizate anterior. Fotosinteza, care este un proces fiziologic complex, prezintă o sporire de 1,5 - 1,6 ori la o creştere a temperaturii de 100C ( în intervalul O0C şi 30-350C). În schimb, respiraţia se intensifică de 2-2,5 ori la 100C. ' Fiecare specie legumicolă are o temperatură minimă, optimă şi maximă de vegetaţie (Maier, 1.,1969). La temperatura minimă: -procesele de asimilaţie şi dezasimilaţie au o intensitate minimă (F/R=1 ); -prelungirea temperaturii minime debilitează plantele; -temperaturile sub acest nivel duc la moartea plantei. La temperatura optimă: -procesele biochimice se desfăşoară normal; -are loc creşterea şi fructificarea plantelor (FIR> 1); -nivelul temperaturii optime se stabileşte în funcţie de originea fiecărei specii. -Nivelul de temperatură la care toate procesele biochimice şi fiziologice se desfăsoară la intensitatea corespunzătoare unei creşteri şi dezvoltări echilibrate se numeşte optimum armonic (lndrea D. , 1992). La temperatura maximă procesele de asimilaţie şi dezasimilaţie au intensitate mare, dar raportul F/R=l. Depăşirea temperaturii maxime duce la: mărirea dezasimilaţiei, micşorarea asimilaţiei (FIR < 1); epuizarea plantelor; coagularea coloizilor; moartea plantelor. GRUPAREA PLANTELOR LEGUMICOLE ÎN FUNCŢIE DE CERINŢELE FAŢĂ DE TEMPERATURĂ Există mai multe posibilităţi de grupare a plantelor legumicole, în funcţie de cerinţele faţă de temperatură. O clasificare mai completă împarte plantele legumicole în 5 grupe şi anume (Maier, I., 1969) : 1) Legume foarte rezistente la frig, în care intră anumite specii perene ca: reventul, sparanghelul, hreanul, măcrişul, tarhonul, ştevia, cardonul, anghinarea etc. Aceste legume rămân peste iarnă în câmp şi suportă cu uşurinţă gerurile, mai ales când sunt acoperite şi cu un strat de zăpadă. Temperatura de -100C este suportată cu uşurinţă de aceste specii, care nu pier nici la -20oC, în cazul în care această temperatură nu durează un timp mai îndelungat. Unele observaţii făcute în legătură cu rezistenţa la frig a sparanghelului, măcrişului şi cardonului au arătat că acestea au suportat şi temperaturi de -26 , -27°C.
  • 7. Această adaptare la condiţiile vitrege de temperatură este foarte importantă pentru practica legumicolă, deoarece nu se impune luarea, în timpul iernii, de măsuri de protecţie a plantelor împotriva frigului. 2) Legumele rezistente la frig, în care sunt cuprinse cele mai multe specii bienale, ca: morcovul, pătrunjelul, păstârnacul, ţelina, scorţonera, varza albă, varza de Bruxelles, bulboasele. Tot în această grupă intră şi unele specii de legume anuale, ca: spanacul, lăptuca, salata şi altele, care datorită acestei însuşiri se pretează la semănatul de toamnă. Suportă tem- peraturi de 0° C ; temperatura minimă de încolţire este de 2-5 0C, iar temperatura optimă de creştere şi dezvoltare este de 18 - 23oC. 3) Legumele semirezistente la frig asimilează mai bine la temperaturi moderate, de 16-180C . Părţile aeriene ale plantelor din această grupă sunt distruse când temperatura de OoC durează mai mult timp. Un reprezentant tipic este cartoful. 4) Legumele pretenţioase la căldură, în care intră tomatele, ardeiul, vinetele, fasolea, dovlecelul şi altele. Acestea au temperatura minimă de încolţire de 10 - 140C, optima de încolţire 20 - 250C, se dezvoltă bine la temperaturi de 25 - 30 0C, temperaturile de 3 - 5 0C, dacă persistă mai mult, duc la moartea plantelor (excepţie tomatele). Se cultivă obişnuit prin producerea prealabilă a răsadului; plantarea în câmp are loc după trecerea pericolului brumelor sau se iau măsuri de protejare; se pretează pentru culturi forţate în sere, răsadniţe şi solarii. 5)Legumele rezistente la căldură, în care intră castraveţii, pepenii galbeni, pepenii verzi, bamele. Acestea au temperatura minimă de încolţire de 14 - 16 0C; cresc şi fructifică bine la temperaturi de 28 - 320C; suportă şi temperaturi maxime de 35 - 400C; sunt distruse şi la temperaturi pozitive de + 100C; înfiinţarea culturilor în câmp se face în mod obişnuit după data de 15 mai; se pretează pentru a fi cultivate în sere, solarii şi răsadniţe. În mod obişnuit, în practică, legumele se împart doar în două grupe (Bălaşa M., 1973). A. Plantele legumicole pretenţioase la căldură: pepenele galben, pepenele verde, castravetele, ardeiul, bamele, batatul, tomatele, vinetele. Temperatura minimă de germinare, 10-140C; temperatura optimă de creştere şi dezvoltare, 25-300C. B. Plantele legumicole puţin pretenţioase la căldură: bobul, mazărea, ridichea, plantele legumicole din grupa verzei, morcovul, pătrunjelul, păstârnacul, ţelina, mărarul, salata, sfecla, ceapa, usturoiul, prazul, legumele perene,cartoful. Temperatura minimă de germinare, 3-50C; temperatura optimă de creştere şi dezvoltare, 14-200C. CERINŢELE PLANTELOR LEGUMICOLE FAŢĂ DE TEMPERATURĂ ÎN FUNCŢIE DE FENOFAZE Cunoaşterea cerinţelor plantelor legumicole faţă de temperatură, în diferite faze de creştere şi stadii de dezvoltare, ne dă indicaţii practice cu privire la momentul aplicării diferitelor lucrări şi de dirijare a acesteia. În timpul germinării seminţelor şi până la răsărirea plantelor este necesară o temperatură mai ridicată, echivalentă cu limita superioară a valorii temperaturii optime pentru fiecare specie legumicolă. În condiţii de căldură corespunzătoare, procesele biochimice se produc într-un timp mai accelerat. În felul acesta se pierde o cantitate mai mică de substanţe nutritive în timpul procesului de respiraţie, deoarece durata acestuia
  • 8. este scurtă. Dacă se menţine o temperatură mai scăzută timp îndelungat după declanşarea procesului de germinare, seminţele pierd cantităţi mai mari de substanţe hrănitoare de rezervă, prin procesul de respiraţie, începând, în asemenea condiţii, procesul de alterare; deci o parte din ele chiar pier (se produce fenomenul de "clocire"). Timpul necesar pentru germinare a seminţelor de plante legumicole este influenţat de temperatura solului. După răsărirea plantelor până la apariţia primei frunze adevărate, temperatura optimă este mai scăzută decât în timpul germinării. Procesul de asimilare în această fază este mai lent, plantele trăind pe seama hranei de rezervă din seminţe. Este necesară menţinerea unei temperaturi mai scăzute cu 5 - 70C timp de cel puţin 4 - 7 zile după apariţia germenului şi până la formarea primei frunze adevărate. În faza de răsad temperatura se dirijează cu atenţie. În timpul repicării se ridică temperatura pentru a stimula procesele de calusare la nivelul sistemului raticular. Prin modul în care temperaturile sunt dirijate în primele faze de vegetaţie, se influenţează perioadele de creştere şi dezvoltare a plantei, precocitatea şi nivelul producţiei. De exemplu, la tomate diferenţierea primelor flori are loc în general la 9 - 12 zile după formarea cotiledoanelor. Dacă temperatura se menţine mai coborâtă se poate influenţa timpul de formare a primei inflorescenţe şi numărul de flori în inflorescenţă. La tomate, importanţă deosebită trebuie acordată celor două faze numite "senzitive". În cadrul acestor două faze se produce inducerea primei infloresccnţe pe tulpină şi numărul de flori în cadrul acesteia. Începutul, durata şi sfârşitul acestor faze senzitive depind de temperatură. Faza senzitivă l începe în a 6 - a zi de la germinarea seminţelor, când temperatura este egală cu 18-190C. Când temperatura este 24°C această fază se încheie în a 12 - a zi de la germinarea seminţelor. Când temperatura este mai coborâtă se va face inducerea primei inflorescenţe mai devreme şi va apărea după un număr mai redus de frunze. Când temperatura este mai mare, prima inflorescenţă va fi inserată după un număr mai mare de frunze. Faza senzitivă 2 începe în a 6 - a zi şi se termină în a 15 - a zi de la germinarea seminţelor când temperatura e mai coborâtă. La temperatură mai ridicată (24°C), această fază începe în a 12 - a zi şi nu se încheie în a 18 - a zi de la germinarea seminţelor. Efectul acestei faze în relaţie cu temperatura este următorul: când temperatura este mai coborâtă în inflorescenţă se va forma un număr mai mare de flori şi va creşte procentul inflorescenţelor ramificate. Când temperatura este mai ridicată în inflorescenţă se vor forma mai puţine flori, iar inflorescenţele vor fi neramificate. Fiind interesaţi să asigurăm un număr cât mai mare de flori în inflo rescenţă, vom avea în vedere temperaturi mai coborâte (Voican v., 1984). La rezultate asemănătoare a ajuns şi Stan N. (1975). A constatat că temperaturile mai coborâte în faza de răsad determină o sporire a numărului de muguri floriferi în inflorescenţe şi o scădere a numărului de frunze până la prima inflorescenţă. Utilizând temperaturi scăzute în faza de răsad se observă o activitate mai mare a catalazei, cu efect direct asupra creşterii conţinutului în zahăr al frunzelor şi tulpinilor. Aceasta face ca la plantarea în câmp răsadurile să suporte mai uşor temperaturile scăzute, care survin accidental şi în special primăvara devreme. Prin intermediul temperaturii se reglează, de regulă şi creşterea plantelor în lungime. Astfel, când temperatura este mai coborâtă, plantele sunt mai scurte, dar mai viguroase şi cu rezistenţă mai bună. În schimb, la temperaturi ridicate are loc alungirea plantelor şi diminuarea rezistenţei lor mecanice. În timpul fazei de creştere vegetativă este necesară o temperatură mai mare, apropiată de valoarea limitei inferioare a temperaturii optime, în cadrul fiecărei specii. În timpul perioadei creşterii de reproducere plantele au nevoie de cantitatea cea mai mare de căldură, temperatura fiind apropiată de valoarea limitei superioare a temperaturii optime. În timpul fazei de repaus, fie că este vorba de faza de repaus din timpul perioadei de sămânţă, fie de cea din cadrul perioadei de crestere, este necesară cea mai scăzută temperatură din tot timpul vieţii plantelor, în jur de 0ºC.
  • 9. La unele specii se remarcă existenţa unor cerinţe exprese în anumite faze. De exemplu, la ceapa pentru stufat, rădăcina creşte mai bine la 460C, iar frunzele cresc mai bine la 150C; legumele pentru fructe (tomate, ardei, vinete) reacţionează mai bine când temperatura în timpul creşterii fructelor este mai ridicată. Markov şi Haev au stabilit o formulă cu ajutorul căreia se poate aprecia temperatura optimă de care au nevoie plantele legumicole în diferite faze de creştere. T= t±7C º T este temperatura optimă pe fenofaze; t este temperatura cea mai favorabilă pentru creştere. Valoarea lui t pentru cele mai multe specii de legume este: 250C - castraveţi, pepeni; 220C - tomate, ardei, vinete;19 0C - ceapă verde, 160C - salată verde, spanac, pătrunjel pentru frunze; l3°C - varză, conopidă, gulii, ridichi. Aplicând formula în cazul castraveţilor, se obţin următoarele temperaturi pe faze: - faza de germinaţie ...............t + 7 = 25 + 7 = 32oC; , - faza cotiledonală ...................t - 7 = 25 - 7 =18oC; - faza plantării .........................t + 7 = 25 + 7 = 320C; - faza creşterii vegetative pe timp însorit...........................t + 7= 25 + 7 = 320C; -faza creşterii vegetative pe timp noros ...................... t -7 = 25 - 7 = 18°C. Se apreciază că abaterile de 14ºC faţă de temperatura optimă delimitează temperaturile minime şi maxime pentru fiecare specie. La castravete acestea sunt de 11ºC şi 39ºC, la tomate de 8ºC şi 36ºC, iar la salată 2ºC şi 30ºC (Indrea D.,1992). CORELAREA TEMPERATURII CU CEILALŢI FACTORI DE VEGETAŢIE Cu lumina, temperatura se corelează direct proporţional. Când lumina este puternică procesul de fotosinteză este mai ridicat. În acest timp este nevoie de temperatură mai ridicată pentru ca procesele fiziologice să se desfăşoare în condiţii optime. În zilele noroase temperatura se menţine mai coborâtă cu 2-3ºC fată de cele senine. În cursul nopţii, în lipsa luminii asimilaţia se opreşte, intensificându-se respiraţia. Pentru ca plantele să-şi păstreze o cantitate cât mai mare de asimilate trebuie să coborâm temperatura în timpul nopţii cu circa 4-6aC. Este necesar să se facă economie de asimilate în plante atunci când fotosinteza a fost precară, din cauza luminii insuficiente şi să se stimuleze transferul substanţelor atunci când în plantă există substanţe acumulate din abundenţă. În acest sens s-au realizat primele încercări de modelare a temperaturii pentru noapte şi ziua următoare pe baza bilanţului radiaţiei din ziua anterioară (Voican V.,1984). Combinarea acestei metode de programare cu evoluţia specifică diurnă va fi în măsură să răspundă nevoilor plantei şi producţiei. Între temperatură şi umiditate există un raport direct proporţional. La temperaturi mai coborâte plantele absorb mai puţină apă, iar la temperaturi mai ridicate, mai multă apă. Umiditatea ridicată micşorează rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute, iar în condiţii de umiditate abundentă şi temperatură scăzută, plantele legumicole suferă de seceta fiziologică, sistemul radicular funcţionează foarte slab, neputându-se aproviziona cu apa necesară, deşi aceasta este din abundenţă în sol. În condiţii de umiditate redusă şi temperatură ridicată se veştejesc şi se grăbeşte trecerea lor în faza de reproducere, în detrimentul producţiei (Chilom, Pelaghia,1991). Când cei doi factori se găsesc în exces este favorizat atacul bolilor criptogamice, se întârzie trecerea plantelor legumicole de la care se consumă fructele în perioada de reproducere, datorită unei creşteri vegetative exagerate, iar uneori plantele nu mai fructifică. În situaţia în care temperatura şi umiditatea au valori foarte scăzute, procesele vitale ale plantelor sunt mult încetinite sau sistate. Umiditatea atmosferică prea ridicată determină închiderea stomatelor, transpiraţia frunzelor se reduce şi temperatura creşte
  • 10. mult în ţesuturile frunzei, micşorând capacitatea de asimilaţie şi determinând dereglări grave de metabolism (Altergott, 1963, citat de Indrea, 1992). Temperatura aerului în cazul culturilor adăpostite este în funcţie şi de concentraţia atmosferei în CO2. Temperatura trebuie să fie mai ridicată când concentraţia în CO2 este mai mare şi lumina mai puternică şi mai redusă când concentraţia în CO 2 este mai mică. La temperaturi mai ridicate plantele folosesc mai bine elementele nutritive din sol. La temperaturi mai mici de l5oC fosforul nu se mai asimilează. Un aspect deosebit este dirijarea temperaturii în funcţie de mediul în care se află diferitele organe ale plantelor (în sol sau în atmosferă). În general, în variaţia temperaturii din sol şi cea din atmosferă trebuie să existe un raport direct proporţional, dar se înregistrează şi unele aspecte particulare. Astfel, plantele pretenţioase la căldură (tomate, ardei, vinete, castraveţi) ca şi unele dintre cele mai puţin pretenţioase la căldură (ceapa pentru stufat, mărarul) reactionează favorabil la o încălzire a solului cu 2 - 30C mai mult decât temperatura din atmosferă. Sunt şi plante legumicole, de exemplu din familia Cruciferae şi Compositae, care reacţionează negativ la o temperatură ridicată în sol. Pentru plantele din această ultimă categorie, în sol este necesară o temperatură mai mică cu câteva grade decât cea din atmosferă (Maier 1.,1969). La culturile în câmp liber pot apărea mai frecvent temperaturi mai mici decât cele optime, provocate de scăderile accidentale ale temperaturii sub influenţa curentilor de aer de provenienţă polară. Temperaturile prea scăzute, brumele târzii de primăvară sau cele timpurii de toamnă, gerurile din timpul iernii pot produce pagube mari culturilor legumicole. Astfel, speciile legumicole pretenţioase la căldură pot fi distruse chiar la temperaturi pozitive de 3 - 5oC, dacă asemenea temperaturi se menţin 4 - 5 zile, datorită tulburărilor metabolice. Se produce un dezechilibru între asimilaţie şi dezasimilaţie deoarece la scăderea temperaturii de la 25oC la 5oC s-a constatat că activitatea catalazei se reduce de 28 de ori, în timp ce activitatea oxidazei scade în proporţie de 14 ori faţă de nivelul iniţial, se acumulează astfel produşi intermediari de dezasimilaţie cu acţiune toxică asupra celulelor. La temperaturi scăzute pozitive are loc un schimb redus de substanţe şi o dereglare a proteinelor (Indrea D., 1992). Speciile rezistente la frig (varză, gulii, morcov) pot rezista la îngheţuri de - 5oC - - 80C dacă sunt călite şi dezgheţul se produce lent. La salată şi spanac plantele rezistă şi la îngheţuri de -18 0C, în timp ce plantele necălite pier la - 20C - -3°C. În iernile lipsite de zăpadă, gerul cauzează leziuni în zona medulară a hipocotilului, care ulterior se pot cicatriza. Dacă leziunile se produc la nivelul vaselor conducătoare şi a cambiului, plantele pier sau rămân nedezvoltate. La unele culturi care iernează în câmp (salată, spanac, ceapă verde), dacă plantele nu sunt acoperite cu zăpadă sau cu alte materiale (frunze, paie, pleavă) se poate produce decălirea, "descălţarea", datorită creşterii temperaturii în timpul zilei sau "seceta fiziologică", datorită faptului că apa nu poate fi absorbită din solul îngheţat. La culturile din sere poate fi mai frecventă situaţia apariţiei temperaturilor mai mari decât cele optime, generate de radiaţia solară excesivă din lunile de vară. Şi temperaturile care depăşesc mult nivelul celor maxime reduc intensitatea fotosintezei, intensifică respiraţia şi au un efect nefavorabil asupra plantelor legumicole. Când sunt însoţite de secetă determină ofilirea plantelor, emiterea prematură a tulpinilor florifere (salată, spanac, ridichi de lună), apar arsuri pe frunze şi fructe (tomate, ardei), se formează rădăcini spongioase (ridichi), are loc pierderea viabilitătii polenului (Stan N., 1992). RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU LUMINA
  • 11. ÎNSEMNĂTATEA LUMINII PENTRU PLANTELE LEGUMICOLE Lumina este un factor deosebit de important pentru plantele legumicole deoarece stă la baza procesului de fotosinteză. Şi alte procese fiziologice ca: respiraţia, transpiraţia, depind în foarte mare măsură de prezenţa, intensitatea şi calitatea luminii. Pentru culturile legumicole lumina prezintă importanţă mai mare decât pentru cultura plantelor de câmp, deoarece eşalonarea producţiei de legume proaspete în tot cursul anului, inclusiv iarna, este condiţionată în cea mai mare măsură de acest factor. Radiaţia luminoasă exercită o influenţă multilaterală asupra plantelor legumicole. Cunoaşterea cerinţelor particulare ale speciilor şi soiurilor plantelor legumicole faţă de lumină, formate ca urmare a evoluţiei lor filogenetice şi originii ecologogeografice, este foarte folositoare pentru practică. Cerinţele plantelor faţă de lumină stau la baza întocmirii succesiunilor şi asociaţiilor de plante legumicole atât la cultura în câmp, cât mai ales la cea forţată şi protejată, în vederea folosirii intensive a terenului. Expunerea la radiaţia solară a bulbilor de ceapă sau a seminţelor de fasole, pe o perioadă de câteva zile, determină sporirea capacităţii de păstrare. Lumina poate fi o măsură tehnologică de îmbunătăţire a calitătii unor legume. Împiedicarea radiaţiei luminoase de a ajunge la unele părţi ale plantelor, de exemplu la ţe1ina pentru peţiol, cardonul, cicoarea de grădină, sparanghelul duce la etiolarea acestora şi îmbunătăţirea ca1ităţii pentru consum, dispărând gustul amar, nemaiavând clorofilă (Voican V.,1984). Lumina prezintă importanţă deosebită în producerea răsadurilor de legume, de intensitatea şi durata acesteia depinzând timpul necesar pentru obţinerea unor răsaduri de calitate. CERINŢELE PLANTELOR LEGUMICOLE FAŢĂ DE FOTOPERIOADĂ Speciile legumicole cultivate la noi în ţară provin din cele mai diferite zone ale globului pământesc. De aceea cerinţele acestora şi sensibilitatea faţă de lumină nu pot fi aceleaşi. În funcţie de durata zilei de iluminare, speciile legumicole se împart în trei grupe principale. Plante de zi lungă: spanacul, salata, ridichea, varza, mărarul, morcovul, ceapa, mazărea ş.a. Sunt originare din zone mai nordice. Necesită zilnic 15 - 18 ore lumină. Plante de zi scurtă: tomatele, ardeii, vinetele, fasolea, castraveţii, pepenii. Sunt originare din zone sudice. Pretind zilnic 12 ore de iluminare. Plante indiferente: diferite soiuri de tomate şi salată. Durata zilei de lumină, respectiv a perioadei de întuneric, suferă modificări însemnate în cursul anului. Durata zilei de lumină este de circa 8 - 9 ore în lunile de iarnă şi de 14 - 15 ore în lunile de vară. Dacă plantele legumicole sunt cultivate în alte condiţii de durată zilei lumină, îşi prelungesc perioada de vegetaţie, înfloresc şi fructifică mai târziu sau chiar deloc, îşi schimbă habitusul. De aceea, pentru obţinerea unor producţii mai bune la plantele de la care se consumă fructele sau la producerea seminţelor, trebuie asigurate condiţiile de iluminare cerute de fiecare specie în parte. Exemplu: dacă ardeiul este semănat la 15 a XII - a se realizează primele recoltări după 134 zile, dacă se seamănă la 15 a II -a, primele recoltări se fac după 113 zile. În unele cazuri schimbarea duratei de iluminare este folositoare pentru practică. Astfel, spanacul, ridichea de lună, unele soiuri de salată, care sunt plante de zi lungă, cu1tivate primăvara şi toamna, deci în condiţii de zi scurtă, au o creştere puternică, dar fructifică mai târziu sau deloc. Aceste însuşiri sunt favorabile deoarece de la aceste plante se consumă părtile vegetative. În timpul verii, spanacul, salata, ridichile de lună, emit uşor
  • 12. tulpini florale, fenomen nedorit în practică. De asemenea, ceapa verde are o creştere mai intensă în condiţii de zi scurtă. La conopidă, inf1orescenţa îşi menţine calitatea corespunzătoare o perioadă de timp mai lungă atunci când aceasta se obţine la o fotoperioadă mai scurtă şi invers, evoluează foarte repede către etapa de creştere a tulpinii florale şi înfloririi, dacă se obţine la o fotoperioadă mai lungă. De altfel, la conopidă, prin tehnologie se asigură acoperirea căpăţânii cu frunze proprii, pentru a evita brunificarea ce poate apărea în prezenţa luminii. Varza chinezească, varza timpurie, gulia, în condiţiile unei fotoperioade lungi, nu asigură producţii corespunzătoare. La tomate, fotoperioada mai scurtă grăbeşte apariţia inf1orescenţelor, în timp ce fotoperioada mai lungă întârzie apariţia inflorescenţelor. La mazăre lungimea zilei este un factor de mare importanţă, iar ziua lungă este preferată sau chiar indispensabilă pentru o bună înflorire (Wellensiek, 1970). Influenţa duratei zilei la mazăre este diferită. Astfel, o linie foarte tardivă nu formează flori la o fotoperioadă de 8 sau 12 ore, înfloreşte târziu la 16 ore şi mult mai devreme la 20 ore. O mutantă semitârzie, obtinută din prima linie (tardivă) prin mutageneză nu înfloreşte la 8 ore şi formează boboci florali la 12 ore. Înfloreşte rnai devreme la 16 ore. O mutantă timpurie formează muguri florali la toate lungimile zilei, dar mai devreme, pe măsură ce lungimea zilei creşte. , Efectul lungimii zilei este foarte mult influenţat de temperatură. Astfel, mutanta M, crescută la temperaturi de 1l °C, 13 0C, 170C, şi 200C la o fotoperioadă de 8 ore, 12 ore, 16 ore oferă o bună ilustrare. La 110C s-au format muguri florali 100% din plante la toate fotoperioadele. Pe măsură ce a crescut lungimea zilei, numărul de zile de la semănat la înflorire a scăzut. Rezultatele la l3°C sunt similare cu cele obişnuite la 110C, cu deosebire că numărul de zile a fost considerabil mai mic, ca efect al temperaturii asupra ratei de creştere. La 17 0C nu s-au format mai multe flori la fotoperioada de 8 ore şi numai de 37% la fotoperioada de 12 ore. Numărul de zile la 12 ore este semnificativ mai mare faţă de cel corespunzător la l30C (97 faţă de 84). Este clar că la 17 0C cerinţele pentru zi lungă nu au crescut. La 20°C nu au fost mai multe flori la toate între 8 şi 12 ore, astfel că cerinţele faţă de zi lungă au crescut. În concluzie, pe măsură ce temperatura creşte, cerinţele faţă de lungimea zilei minimă (lungimea zilei critică) cresc. CERINŢELE PLANTELOR LEGUMICOLE FAŢĂ DE INTENSITATEA LUMINII Intensitatea luminii, care este sinonimă cantităţii de radiaţie solară,determină principalele modificări din climatul general al oricărei zone geografice,fiind dependentă de înălţimea soarelui. Intensitatea luminii are o dinamică specifică pentru fiecare lună a anului, importanţă deosebită prezentând însă perioada octombrie - martie, în care radiaţia luminoasă constituie un factor limitativ pentru culturile protejate din ţara noastră. La nivelul plantelor, intensitatea luminii este mult mai redusă decât în exteriorul serei deoarece o parte din radiaţie este reflectată, penetrată sau absorbită, într-o măsură dependentă de unghiul de incidenţă al razelor, de calitatea şi starea de curăţenie a geamurilor. Din radiaţia ajunsă la nivelul plantelor numai o anumită cantitate (5%) este folosită în procesul de fotosinteză. În condiţiile specifice ţării noastre, intensitatea luminii poate ajunge, în lunile de vară, de la 30 - 40 kluxi, până la 100 kluxi. În lunile de iarnă, intensitatea luminii este
  • 13. de 4 - 10 kluxi. Creşterea continuă a fotosintezei are loc până ce intensitatea luminii ajunge la circa 50 klucşi. De la acest nivel intensitatea fotosintezei rămâne aproape constantă până la circa 100 kluxi. Cercetările întreprinse de fiziologi au arătat că plantele asimilează cel mai bine când intensitatea luminii este de 20 - 30 kluxi. În funcţie de intensitatea luminii, speciile legumicole se grupează în mai multe categorii: Plante nepretenţioase la intensitatea luminii: ceapă pentru frunze, sfecla pentru frunze etc. Reuşesc o creştere corespunzătoare la o intensitate a luminii de 1000 - 3000 lucşi. Pot fi cultivate cu succes primăvara devreme sau iarna. Plante puţin pretenţioase la intensitatea luminii: spanacul, ridichile de lună, mărarul, pătrunjelul, morcovul, ţelina, reventul s.a. Cer radiaţie luminoasă cu intensitatea de 4000 - 6000 luxi. Se cultivă primăvara devreme. Unele se pot cultiva forţat în sere pe timpul iernii. Pretenţioase la intensitatea luminii: tomatele, ardeiul, vinetele, castravetele, pepenele galben, bamele, fasolea. Cer în medie 8000 luxi pentru o creştere şi o dezvoltare optimă. Se cultivă în zonele cele mai favorabile. Forţat se cultivă în sere pe baza unor tehnologii speciale, în funcţie de intervalul calendaristic. Plante care nu au nevoie de lumină la formarea organelor comestibile: conopida, andivele, sparanghelul, ciupercile etc. Datorită însemnătăţii lor alimentare şi economice plantele, pretenţioase la lumină au constituit obiectul a numeroase cercetări stiinţifice dintre care o bună parte se referă tocmai la efectul luminii sub toate aspectele. La tomate, fructificarea este pe deplin asigurată când intensitatea luminii atinge la amiază cel puţin l0 kluxi. Plantele tinere de tomate îşi menţin capacitatea de fructificare chiar la o lumină cu intensitate de 3000 luxi şi o fotoperioadă de 9 ore, dacă temperatura în timpul zilei este de cel puţin de 180C, iar în timpul nopţii până 140C (Voican V.,1972). Evoluţia pozitivă a florilor din inflorescentă are loc când intensitatea medie a luminii depăşeşte 4 - 5 kluxi, până la 25 kluxi, determinând o sporire a ratei de creştere cu 17% (Voican V.,1972). Ridicarea intensităţii luminii duce la diminuarea semnificativă a numărului de noduri până la prima inflorescenţă, independent de fotoperioadă(Wittwer, 1968). La tomate, numeroase cercetări au arătat că numărul de frunze până la prima inflorescenţă este influenţat de intensitatea luminoasă şi de temperatură (Dieleman J., Heuvelink E.,1992). Astfel, la 150C şi intensitatea luminoasă mai mare, prima inflorescenţă se formează mai repede comparativ cu temperatura de 250C. Numărul de zile până la iniţierea florală descreşte prin creşterea luminii (Kinet,1977). La ardeiul gras s-au întreprins cercetări privind influenţa luminii asupra răsadurilor (Popescu V.,1978). S-au stabilit 24 date de semănat pe parcursul a 2 ani. Determinările efectuate au scos în evidenţă faptul că toate elementele ce caracterizează răsadurile, respectiv înălţimea, grosimea, suprafaţa foliară, greutatea poaspătă şi uscată se corelează pozitiv cu cantitatea de lumină primită de plante. S-a constatat existenţa unei corelaţii negative, foarte semnificativă, între numărul de zile de la semănat până la formarea bobocilor şi cantitatea de lumină primită de plante. Coeficientul de regresie ne arată că prin creşterea cantităţii de lumină cu 1000 kluxi, timpul necesar până la formarea bobocilor se reduce cu 2,6 zile. Răsaduri corespunzătoare se pot obţine într-un timp cuprins între 5 zile când s-a semănat la 1 mai la o durată medie a zilei de lumină de 14,4 ore şi o intensitate luminoasă de 20 kluxi şi 107 zile când s-a semănat la 1 noiembrie, la o durată medie a zilei de 7,8 ore şi o intensitate luminoasă de 3000 luxi . Aceste rezultate sunt utile pentru tehnologi în vederea planificării datelor de semănat
  • 14. pentru producerea răsadurilor. Experienţe efectuate cu ardeiul gras la 2000 luxi, 3000 luxi si 5000 luxi au arătat că plantele evoluează pozitiv spre fructificare numai la o intensitate luminoasă ce depăşeşte 5000 luxi (Popescu V., l978). Efectul intensităţii luminii asupra plantelor este condiţionat şi de temperatură şi de concentraţia în CO2. La o temperatură mai scăzută plantele de ardei valorifică mai bine o intensitate mai slabă a luminii. La varza de Bruxelles creşterea cea mai bună a plantelor s-a înregistrat la temperatura de 170C şi intensitatea luminoasă 33000 jouli/cm2 (Kranenberg H.G.,1974). Tomatele, ardeiul gras şi castraveţii s-au semănat în seră la intervale regulate tot timpul anului. S-a calculat relaţia dintre rata relativă de creştere şi lumina zilnică. Rata relativă de creştere pentru tomate şi castraveţi a fost apoximativ la fel, iar pentru ardei a fost cu 25% mai mică. Reducerea nivelului luminii cu 1 % va conduce la o reducere cu 1 % a producţiei în sere (Bruggink T.G. şi Heuvelink E.,1987). Reacţia plantelor mature faţă de intensitatea luminii este diferită de cea a plantelor tinere (Challa şi Schapendonk,1984). Efectul intensităţii luminii asupra plantelor legumicole este condiţionat şi de ceilalţi factori de mediu. Astfel, la tomate pentru un anumit nivel al intensitătii luminoase, diferentierea florilor are loc mai devreme la temperatură mai coborâtă (l7°C), decât la una mai ridicată (240 C sau 30°C) (Takahashi şi colab.,1913).Acţiunea luminii este corelată pozitiv cu cea a temperaturii şi concentraţia în CO2 .Se observă că rata fotosintezei nete a avut valorile cele mai ridicate la castraveţi la o intensitate luminoasă de 40 kluxi, concentraţia în CO2 de 0,1% şi temperatura de 25-30cC. Pentru culturile legumicole ce se efectuează în sere în timpul iernii este important să se cunoască şi "zona greutăţii egale" numită şi "punct de compensaţie", care reprezintă momentul când cantitatea de carbon fixată în procesul de fotosinteză este egală cu cea eliberată prin respiraţie (Voican V.,1984 ). La plantele în plin soare, această situaţie poate apărea la 500 - 1000 luxi, iar la cele de umbră la 100 - 300 luxi. Când temperatura scade, zona de egalitate se deplasează spre intensităţi mai slabe ale luminii. De aceea, la culturile protejate, când scade intensitatea luminoasă, trebuie să se acţioneze şi asupra temperaturii. La cultura legumelor în câmp liber se cunosc cazuri când intensitatea prea ridicată a luminii nu este favorabilă. Cel mai adesea o astfel de situaţie apare tocmai în perioada anului cu radiaţia naturală mai scăzută, când după un anumit număr de zile cu nebulozitate ridicată apar zile complet senine. Trecerea bruscă de la o radiaţie luminoasă slabă la una puternică determină un şoc fiziologic în plante, la nivelul cloroplastelor, numit "solarizaţie". Gradul de vătămare a aparatului fotosintetic este cel mai pronunţat la temperaturi ridicate (Sălăgeanu,1972). Pentru adaptarea plantelor la schimbarea intensităţii luminii, în ambele sensuri, este necesară o anumită perioadă de timp. Astfel, la tomate adaptarea plantelor obţinute la 3 sau 6 kluxi pentru lumina de peste 15 kluxi durează 8 - 10 zile (Voican V., 1977). RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU CALITATEA LUMINII Calitatea luminii influenţează în mod deosebit plantele legumicole. Elementele componente ale radiaţiei luminii vizibile nu sunt absorbite de către frunze în aceeaşi măsură şi deci nu influenţează la fel procesele fiziologice din plantă. Din cadrul spectrului vizibil al luminii solare radiaţiile cel mai puternic absorbite sunt cele roşii, care au lungimea de undă de 650 - 750 mm şi energia de 41 kcal. Ele sunt folosite de către frunze în special în sinteza glucidelor (70%), influenţând astfel creşterea plantelor şi formarea rezervelor de substanţe.
  • 15. Radiaţiile albastru-violet, care au lungimea de undă 480 mm şi energia 71 kcal, sunt absorbite mai ales de plantele şi fructele de umbră şi semiumbră. Ele determină sinteza glucidelor cam în acelaşi raport cu aceea a substanţelor proteice, contribuind astfel la realizarea substanţelor pentru creşterea organelor plantelor. Radiaţiile infraroşii, cu mare energie calorică, sunt absorbite de către frunze în proporţie de 8 -10 %. Cercetările efectuate arată că radiaţiile roşii şi portocalii influenţează favorabil creşterea, dar mai cu seamă înflorirea unor specii de legume, cum sunt tomatele (Timiriazev,1946). Radiaţiile violete, albastre şi galbene-verzi condiţionează formarea organelor vegetative ale plantelor. În lipsa radiaţiilor albastre, spanacul, ridichea, salata, varza etc, reacţionează negativ, formând frunze mici, lipsite de turgescenţă, cu semne de eţiolare. Castravetele şi tomatele suportă mai bine lumina săracă în radiaţii albastre şi violete, aspect favorabil pentru cultura protejată din timpul iernii când emisia acestora este mai redusă. Radiaţiile ultraviolete sunt necesare pentru sinteza unor vitamine, însă în cantitate prea mare au efect dăunător asupra ţesuturilor şi celulelor. Radiaţiile infraroşii în exces influenţează negativ creşterea plantelor, prin intensificarea respiraţiei. Compoziţia luminii prezintă o serie de variaţii diurne şi anuale determinate în primul rând de unghiul de incidenţă. Radiaţia ultravioletă este vara de circa 20 de ori mai mare ca iarna, iar primăvara cu mult mai mare decât toamna. În timpul verii, radiaţia violetă este de circa 5 ori mai mare, iar cea calorică de circa 2,5 ori superioară celei înregistrate în timpul iernii. Gradul de utilizare a luminii, deci a radiaţiei, este foarte mult dependent de culoarea frunzelor si în primul rând de conţinutul acestora în clorofilă. Este deosebit de importantă cunoaşterea reacţiei plantelor legumicole la calitatea luminii deoarece permite cultivatorilor să influenţeze una sau alta din laturile proceselor de creştere şi dezvoltare. Compozitia spectrului este modificată în spaţiile acoperite, unde lumina naturală este filtrată de materialele de acoperire (sticlă, mase plastice), ca şi la folosirea luminii artificiale la care calitatea luminii depinde de sursa acesteia. Sticla reţine în mare măsură radiaţia ultravioletă, iar materialele plastice rigide sunt mai puţin transparente pentru radiaţiile infraroşii şi cele din domeniul roşu îndepărtat. Foliile de polietilenă şi PVC sunt mai transparente decât sticla, atât pentru radiaţiile ultraviolete, cât şi pentru cele roşii şi infraroşii, ceea ce presupune o mai redusă capacitate de izolare termică. De altfel, se cunoaşte în practică sensibilitatea la radiaţii ultraviolete a răsadurilor scoase din serele de sticlă, fără o prealabilă adaptare şi necesitatea de a obişnui plantele, înainte de plantare, cu lumina completă, prin descoperirea răsadniţelor sau aducerea lor în solarii acoperite cu peliculă de polietilenă, care permite trecerea razelor ultraviolete (Indrea D., 1992). În practică sunt preocupări pentru modificarea calităţii luminii, prin folosirea sticlei sau peliculelor colorate (fotoselective). Acestea reţin unele radiaţii şi astfel influenţează raportul dintre radiaţiile cu diferite lungimi de undă. Astfel de schimbări pot inf1uenţa durata fazelor de dezvoltare ca şi poducţia la unele specii de legume (tabelul 4.). Se observă că la lumina galbenă numărul de zile până la apariţia primordiilor florale este mult mai mare (30,7), comparativ cu folia transparentă. Producţia timpurie creşte considerabil la culoarea violetă ( cu 93%), iar producţia totală depăşeşte martorul (folia transparentă) cu 12% la culoarea galbenă., 40% la culoarea roşie şi 51 % la cea violetă. Dirijarea luminii la culturile legumicole. Dirijarea luminii se face pe faze de vegetaţie, ţinând seama de particularităţile biologice ale fiecărei specii sau fiecărui soi. Plantele legumicole nu au nevoie de lumină în faza de repaus, indiferent că se găsesc sub formă de seminţe sau sub formă de diferite organe vegetative. Etapa cea mai critică în privinţa cerinţelor faţă de lumină, o reprezintă faza de răsad şi în special momentul răsăritului, când plantele se eţiolează foarte repede şi chiar pot pieri în scurt timp.
  • 16. De aceea, acest moment se urmăreşte cu maximă atenţie şi se iau măsuri de îndepărtare a materialelor care au acoperit semănăturile După repicarea răsadurilor se recomandă o uşoară umbrire până la prinderea acestora. În perioada creşterii şi fructificării se asigură lumină multă pentru desfăşurarea normală a acestor procese. Deficitul de lumină are efect major asupra plantelor legumicole. La răsaduri (tomate, ardei, vinete, castraveţi): - alungirea tulpinii; - eţiolarea plantei, mai ales a tulpinii; - creşterea insuficientă a aparatului foliar; - evoluţia nesatisfăcătoare a primelor flori. La culturile forţate(tomate, ardei, vinete, castraveţi): - debilitarea progresivă a plantelor; - degenerarea florilor; - avortarea unui număr mare de flori; - creşterea duratei de formare a fructelor şi chiar nematurarea fructelor; - scăderea calităţii fructelor (conţin mai puţină substanţă uscată şi vitamine). Efectul dăunător al deficitului de lumină se întâlneşte în mod frecvent în sere în perioada de iarnă (noiembrie - februarie), când lumina are un rol limitativ. Pentru diminuarea efectului dăunător al deficitului de lumină se pot lua unele măsuri, cum ar fi: - orientarea corectă a spaţiilor faţă de punctele cardinale; are valabilitate mai mult la serele individuale; dacă sunt orientate pe direcţia N - S iluminarea va fi mai uniformă; - orientarea rândurilor de plante; depinde de tipul construcţiei; la serele bloc trebuie ţinut seama de acest lucru încă de la construcţia lor; - scăderea temperaturii din local în timpul nopţii şi în zilele înourate; - folosirea unor soiuri special create care să fructifice şi în condiţii de intensitate luminoasă mai redusă, una din preocupările principale ale amelioratorilor; - folosirea unor substanţe stimulatoare ale procesului de fructificare (de exemplu la tomate). Dirijarea luminii se referă la mărirea intensităţii luminii, mărirea duratei luminii şi reducerea intensităţii luminii. Mărirea intensităţii luminii ajunsă la nivelul plantelor se poate realiza în anumite limite prin măsuri tehnice, dar singura cale eficientă rămâne iluminarea suplimentară. Sporirea procentului de radiaţie incidentă ajunsă la nivelul plantelor cultivate în serele acoperite cu sticlă poate avea loc atunci când se utilizează o sticlă de calitate specială, cu grad mare de transparenţă, când elementele de susţinere (şproţurile) ocupă un procent cât mai redus din suprafaţa totală a acoperişului, când în timpul perioadei de radiaţie naturală redusă se asigură o stare corespunzătoare de curăţenie a sticlei. Datorită fixării pe sticlă a diverselor impurităţi (fum, praf) are loc opacizarea acesteia şi reducerea transparenţei cu 20 - 30%, motiv pentru care amplasarea construcţiilor de sere în apropierea surselor de fum sau praf industrial este nerecomandabilă. La serele ecranate, din cauza depunerilor de praf sau pulberi poluante, se indică spălarea periodică (4 - 5 ani) cu o soluţie formată din acid sulfuric 5%, acid f1uorhidric 3% şi detergent. Efectul de reducere a transparenţei se înregistrează şi la masele plastice ca urmare a fenomenului de îmbătrânire. Mărirea duratei luminii se realizează prin iluminarea artificială produsă cu mai
  • 17. multe tipuri de lămpi electrice în instalaţii speciale, fixe sau mobile. Administrarea artificială a luminii pentru mărirea duratei fotoperioadei diurne se poate face mai economic înaintea sau în continuarea perioadei de lumină, respectând fotoperiodismul specific al plantelor. Iluminarea artificială se realizează cu diferite tipuri de lămpi: cu mercur, lămpi f1uorescente, lămpi cu descărcare în xenon. Iluminarea suplimentară se aplică în mod deosebit la producerea răsadurilor de tomate, castraveţi, ardei etc. Iluminarea se face dimineaţa şi seara când radiaţia naturală are valori subnormale. În urma iluminării suplimentare a răsadului de tomate şi de castraveţi (8 - 12 ore timp de 30 de zile) se realizează o accelerare a creşterii şi maturării fructelor cu circa 20 de zile, precum şi o sporire a producţiei cu 20 - 40 %. Aplicarea iluminării suplimentare la ardeiul gras a determinat mărirea numărului de frunze, a suprafeţei foliare şi a greutăţii totale (Popescu v., 1978, Nilwijk H.,1980). Lumina artificială este eficace pentru plante numai la o intensitate de 3000-5000 luxi, ceea ce presupune o putere instalată de 150-200 w/m 2. Consumul foarte ridicat de energie electrică limitează folosirea luminii artificiale. Trebuie să se ţină seama şi de faptul că distanţa faţă de vârful de creştere a plantelor este în funcţie de tipul lămpilor (lămpi fluorescente O,5m, lămpile cu vapori metalici de înaltă presiune până la 400w, la cel puţin 1,3m, iar cele peste 400w, la distanţa de peste 1,5-2 m), intensitatea luminii se reduce cu pătratul distanţei (dacă la 1 m distanţă se realizează 3000 luxi, la 2 m nu se reduce lumina la 1500 luxi ci la 750 luxi). Calcularea cantităţii de curent electric şi a numărului de lămpi necesare se face pornind de la intensitate a luminii ce trebuie să se realizeze (Voican V.,1984). Atunci când se aplică iluminarea suplimentară la producerea răsadului trebuie să se ia măsuri de adaptare treptată a plantelor la condiţiile naturale de lumină, în care urmează să fie cultivate. Această adaptare se face cu mai multe zile înainte de transferare. Diminuarea intensităţii luminii se practică la cultura protejată a legumelor când intensitatea şi durata radiaţiei solare provoacă o creştere exagerată a temperaturii din sere. Se folosesc mai multe metode; - prin stropirea sticlei la exterior cu emulsii din praf de cretă, var stins, reziduuri cu calciu de la industria zahărului, humă. Varul stins nu se foloseşte în cantitate prea mare deoarece se îndepărtează greu de pe sticlă. Aceasta este cea mai folosită metodă la noi în ţară. Soluţiile sunt aplicate cu diferite tipuri de pompe. Se fac încerări de folosire a unor dispozitive adecvate care se deplasează pe jgheaburi. - cu ajutorul unor materiale dispuse în exteriorul sau interiorul serei: - se pot folosi şipci de lemn; - jaluzele la serele individuale, care se derulează pe versanţii serei când lumina este foarte puternică şi se rulează la coamă în perioada cu lumină scăzută; - poliesteri coloraţi; - plasă textilă colorată; - folie de mase plastice de culoare închisă; - plase de material plastic colorate diferit. Serele din vestul Europei sunt dotate cu ecrane termice ce se rulează şi derulează automat, asigurând diferite grade de umbrire şi reducerea pierderilor de căldură. - Umbrirea prin pelicula unor lichide colorate sau cu coloratie variabilă. Lichidele colorate sunt dirijate sub presiune sau instalaţii speciale la conductele perforate de la coamă. Soluţia se scurge sub formă de peliculă la suprafaţa sticlei, fiind
  • 18. apoi recuperată. - Umbrirea cu sticlă specială tip "Thermex" fotosensibilă. Între două foi de sticlă se introduce o peliculă de gelatină reversibilă la schimbarea intensităţii luminii. Culoarea se închide la creşterea intensităţii luminii şi se deschide la scăderea ei. Se aplică această metodă în sere individuale în mod experimental. Împiedicarea accesului luminii se practică în legumicultură pentru eţiolarea unor părţi de plante care îşi îmbunătăţesc calitatea: - lăstari de sparanghel; - cicoarea de Bruxelles; - peţioli de ţelină, cardonul etc. Măsura de a împiedica accesul luminii are aplicabilitate şi la păstrarea legumelor în stare proaspătă. Prezenţa luminii la cartofii pentru consum determină formarea solaminei în scoarţa tuberculilor. La ceapă şi la plantele legumicole rădăcinoase, dacă în timpul păstrării este lumină şi temperatură ridicată, pornesc mai devreme în faza de vegetaţie. În alte situaţii, împiedicarea accesului luminii este o măsură tehnologică cu efect indirect asupra speciilor legumicole. Aşa este mulcirea solului dintre rândurile de plante cu materiale opace, netransparente, care determină combaterea buruienilor fără să fie folosite măsuri chimice sau mecanice. CERINŢELE PLANTELOR LEGUMICOLE FAŢĂ DE APĂ IMPORTANŢA APEI PENTRU PLANTELE LEGUMICOLE Desfăşurarea normală a proceselor fiziologice si biochimice, în esenţă creşterea şi dezvoltarea plantelor nu pot avea loc decât în prezenţa unei anumite cantităţi de apă. Apa este importantă în procesul de fotosinteză deoarece influenţează cantitatea şi calitatea producţiei de legume. Importanţa apei rezultă şi din accea că, în general vorbind, conţinutul în apă la numeroase specii legumicole este foarte ridicat, ajungând la 80- 95 % din greutatea totală a acestora. Conţinutul în apă înregistrează variaţii foarte mari în cadrul speciilor legumicole luate în cultură. Astfel, tomatele, castraveţii, frunza de salată şi frunza de ceapă conţin 94-95% apă, frunza de varză şi ridiche 92-93 %, morcovul 87-91 %, cartoful 74-80%. Conţinutul de apă al legumelor nu este dependent numai de specie, ci şi de fenofază, vârsta şi zonele de origine. Plantele provenite din zone cu terenuri umede au un continut mai ridicat faţă de cele din zone cu terenuri aride, care au un conţinut mai mic în apă. Plantele tinere, au un conţinut mai mare în apă faţă de cele mature. Plantele cultivate în seră au un conţinut mai mare de apă faţă de cele cultivate în câmp. Chiar între organele uneia şi aceleiaşi plante există deosebiri în ceea ce priveşte conţinutul în apă. Tulpina conţine 40-45 % apă, frunzele mature 60 -65 %, frunzele tinere 80-85 %, organele de reproducere si vârfurile de creştere 98-99 %. Cel mai redus conţinut în apă se înregistrează în seminte, 12-14 % . Importanţa apei rezultă şi din aceea că ea este mijlocul de transport pentru substanţele minerale, fotoasimilate şi pentru procesele metabolice.
  • 19. Apa întreţine tensiunea celulară şi de multe ori reprezintă ,cel rnai important factor limitativ al creşterii plantelor. Apa din sol şi plantă are un rol deosebit în desfăşurarea proceselor de oxidare şi intră în compoziţia numeroaselor substanţe anorganice şi organice. În afară de formarea soluţiei solului, transportul substanţelor brute şi elaborate, apa reglează temperatura plantei pe timp călduros. S-a dovedit experimental că sinteza este inhibată în cazul saturaţiei în apă sau redusă substanţial când deficitul de apă este mai mare de 20-25 %. Datorită apei, ţesuturile plantelor îşi păstrează turgescenţa, care este condiţia fundamentală pentru menţinerea stării fizice si fiziologice a plantelor. Părţile comestibile la unele specii legumicole (salata, spanacul, loboda, mărarul, castraveţii etc.) îşi pierd uşor turgescenţa în lipsa apei, capătă aspectul de ofilire şi se depreciază calităţile comerciale. GRUPAREA SPECIILOR LEGUMICOLE DUPĂ CERINŢELE DE ANSAMBLU FAŢĂ DE APĂ Speciile legumicole sunt mari consumatoare de apă. În funcţie de specificul biologic, după pretenţiile faţă de apă, se clasifică în patru grupe, (Bălaşa M., 1973): 1. Foarte pretenţioase: spanacul, salata, legumele din grupa verzei, ţelina, ridichea de lună, prazul, ceapa, usturoiul, mărarul. 2. Pretenţioase: castraveţii, tomatele, ardeii, vinetele, bamele, cartoful, fasolea şi mazărea. 3. Moderat de pretenţioase: speciile perene, sparanghelul, reventul, hreanul, leuşteanul, anghinarea. 4. Puţin pretenţioase: pepenele galben, pepenele verde, dovlecelul şi dovleacul. În funcţie de cerinţele faţă de umiditatea din atmosferă, plantele legumicole se clasifică în următoarele grupe: 1) Cer umiditate relativă foarte ridicată (85 - 95 %): castravetele, ţelina, spanacul, salata, ciupercile etc. 2) Cer umiditate relativă ridicată (70 - 80 %): varza, sfecla, morcovul, păstârnacul, pătrunjelul, cartoful, mazărea etc. 3) Cer umiditate relativă moderată (55 - 65 %): tomate, ardei, vinete, fasole. 4) Cer umiditate relativă coborâtă (45 - 55 %): pepenele verde, pepenele galben, dovleacul. Cercetările efectuate la castravete au arătat că umiditatea relativă ridicată determină o sporire a creşterii frunzelor (Uffe1en, 1984, 1985; Bakker 1987; Ezendan 1988), producţie mai mare şi fructe de calitate mai bună (Bakker, 1987). Cercetările lui Krug şi Fricke (1990) arată că efectul umidităţii relative este mic dacă se asigură apă şi îngrăşăminte la nivelul optim. Cercetările efectuate la ardei (Robert F. - S. Lee şi Bernard Bible, S.U.A., 1990), la umiditate a relativă de noapte de 92 % prin acoperire cu plastic şi de 76 % arată că umiditatea relativă măreste concentratia de calciu în partea apicală a frunzelor cu 29 %
  • 20. faţă de cea mai coborâtă. Cerinţele faţă de umiditate sunt diferite în cadrul aceleiaşi specii, în funcţie de soi sau hibrid. În general s-a constatat că soiurile precoce au nevoie de o umiditate mai mare decât cele tardive (Stan N., 1992). Santo şi Ando (1975) au constatat că la tomate producţia a crescut pe măsura creşterii umiditătii relative de la 60 % la 90 %, atât la nivel scăzut cât şi la cel ridicat al umidităţii solului. Într-o altă experienţă (Klapwijk, 1975) s-a observat că sporirea umidităţii atmosferice a avut efect pozitiv asupra creşterii recoltei, dar numai în condiţii de radiaţie puternică. CERINŢELE PLANTELOR LEGUMICOLE FAŢĂ DE APĂ ÎN FUNCŢIE ŞI DE STRUCTURA, DIMENSIUNILE SI REPARTIZAREA SISTEMULUI RADICULAR IN SOL În funcţie de sistemul radicular apar diferenţe importante la speciile legumicole. La unele specii legumicole sistemul radicular este răspândit în straturi superficiale ale solului: ceapa, salata, spanacul, ardeiul, vinetele, tomatele cultivate prin răsad . Acestea au cerinţe ridicate faţă de apă. Alte specii legumicole ca: pepenii verzi, pepenii galbeni, păstârnacul, morcovul, sfecla au pretenţii mai mici faţă de apă deoarece sistemul radicular pătrunde mai adânc în sol, ceea ce permite aprovizionarea cu apă din straturi mai profunde ale solului. Important este şi volumul de pământ pe care îl explorează sistemul radicular. De exemplu, în faza când sistemul radicular ajunge la dimensiuni maxime, o plantă de ceapă foloseşte numai 0,3 m3 de sol, în timp ce sfecla roşie foloseste 17m 3, iar dovleacul peste 100m3 de sol. Din această cauză la ceapă trebuie să fie bine asigurat cu apă stratul superficial al solului (Bălaşa M.,1973). Legat de sistemul radicular se pot menţiona şi alte particularităţi: - La plantele cultivate prin răsad sistemul radicular este mai puţin profund şi de aceea necesită o bună aprovizionare cu apă în stratul superficial al solului. - Plantele cultivate prin semănat direct în câmp au rădăcinile pătrunse mai adânc în sol şi suportă mai usor eventualele oscilaţii ale aprovizionării cu apă. - Plantele cultivate în seră au sistemul radicular superficial şi de aceea necesită mai multă apă. CERINŢELE PLANTELOR LEGUMICOLE FAŢĂ DE UMIDITATE ÎN DIFERITE FENOFAZE Pe parcursul perioadei de vegetaţie, plantele legumicole nu au aceleaşi cerinţe faţă de umiditate (tabelul 1.5.). Tabelul 1.5 Cerinţele plantelor legumicole faţă de umiditate, în funcţie de perioada şi faza de vegetaţie (după Stan N. 1992) Perioada Faza Cerinţele faţă de umiditate
  • 21. Sămânţă Embrionară · La începutul fazei moderate şi apoi mari. · Către sfârşitul fazei moderate şi apoi reduse I Repaus Reduse Gerrninaţie . Mari Creştere vegetativă Răsad · Moderate Creştere generativă Formarea mugurilor floriferi . Mari Înflorire · Moderate Fructificare · Mari şi apoi, la maturare, moderate În faza de sămânţă (pusă la germinat) este nevoie de o cantitate foarte mare de apă pentru hidratarea acesteia şi pentru declanşarea proceselor biologice. Cantitatea de apă absorbită de seminţe diferă cu specia. Aceasta reprezintă 50 % din greutatea seminţei la castraveţi şi varză ; 100 % din greutate la morcov, ceapă, sfeclă; 150 % din greutate la mazăre. În faza de încolţire, plantele au nevoie de o cantitate mare de apă pentru continuarea proceselor de creştere a germenului (90 % din C.t.a.). În faza de răsad tânăr plantele necesită cantitate mare de apă deoarece sistemul raticular este insuficient format (80 - 90 % din C .t.a.). În faza de răsad imediat după repicat, plantele au nevoie de cantitate mare de apă pentru refacerea sistemului radicular şi continuarea creşterii (80% din C.t.a.). În faza de răsad înainte de plantare, plantele au nevoie de o cantitate mai mică de apă pentru adaptarea cu condiţiile urrnătoare (60 - 70 % din c.t.a.). În faza de creştere a plantelor, de înflorire şi fructificare; plantele cer o cantitate mare de apă pentru crestere şi fructificare; în timpul înfloritului cerinţele pentru apă sunt mici. Apar cerinţe caracteristice fiecărei specii, de exemplu: tomatele, ardeii si vinetele au nevoie mare de apă în timpul fructificării, fasolea de grădină are nevoie mai mare de apă în timpul înfloritului şi formării păstăilor, iar varza în timpul formării căpăţânilor. INFLUENŢA EXCESULUI ŞI DEFICITULUI DE APĂ ASUPRA PLANTELOR LEGUMICOLE Pentru aprecierea excesului şi deficitului de apă la plantele legumicole se are în vedere balanţul hidric. , Bh = T/A În mod normal Bh = 1. În practică se întâlnesc două situaţii: -exces de umiditate; - deficit de umiditate; Excesul de umiditate se consideră atunci când valoarea bilanţului hidric este subunitară, deci mai mică de 1.
  • 22. Excesul de umiditate se datoreşte mai multor cauze si anume: - Reducerea transpiraţiei plantelor sub influenţa factorilor externi (umiditate a relativă ridicată, temperatura coborâtă, mişcare redusă a aerului); - Stagnarea o perioadă mai îndelungată a apei în jurul sistemului radicular pe care-l inactivează. Apa ocupă spaţiile intercelulare, elimină oxigenul, apărând fenomenul de asfixiere a rădăcinii, urmat de îngăbenirea părţilor aeriene ale plantei, iar după un timp planta moare. O astfel de situaţie este întâlnită frecvent pe terenurile joase, inundabile sau cu pânza de apă freatică la suprafaţă; - Irigarea neraţională a culturilor datorită fie unei proaste nivelări a terenului, fie funcţionării necorespunzătoare a sistemelor de irigare şi evacuare a apei. Culturile protejate pot fi expuse excesului de umiditate dacă nu se iau măsuri de afânare profundă a solului şi nu se aleg terenuri corespunzător nivelate, cu apa freatică sub 3m. Excesul de umiditate determină prelungirea perioadei de vegetatie şi scăderea conţinutului în substanţă uscată a produselor, deci determină întârzierea recoltatului şi scăderea rezistenţei produselor la păstrare. Apa abundentă provenită din ploi torenţiale spală polenul şi împiedică polenizarea, deci fructificarea (Stan N.,1992). Prevenirea excesului de umiditate este foarte importantă. În practică, excesul de umiditate poate fi prevenit pe următoarele căi: - cultivarea legumelor pe terenuri ferite de inundaţii şi situate pe terasa a doua a râurilor; - folosirea terenurilor uşoare şi mijlocii care asigură o bună circulaţie a apei; - drenarea solului; - mărirea suprafeţei de evaporare a apei prin bilonarea solului sau muşuroire; - nivelarea de bază şi întreţinerea acesteia; - irigarea raţională; - alegerea raţională a speciilor şi soiurilor. Deficitul de umiditate apare atunci când transpiraţia este mai mare decât absorbţia, Bh > 1. Plantele legumicole reacţionează la seceta atmosferică şi a solului prin: - mărirea transpiraţiei şi reducerea fotosintezei (Holstejn şi colab.,1977); - scăderea facultăţii germinative a polenului; - polenizarea defectuoasă; - căderea florilor şi a fructelor; - slăbirea rezistenţei la atacul bolilor şi dăunătorilor; - scăderea producţiei; - deprecierea calităţii produselor prin pierderea frăgezimii, lignificarea, crăparea, imprimarea unui gust neplăcut. Fenomenul se manifestă prin pierderea turgescenţei organelor active ale plantei (frunze, vârfurile de creştere) şi este cunoscut sub numele de ofilirea plantelor. Poate fi diurnă şi de lungă durată. Ofilirea diurnă apare de obicei la mijlocul zilelor când intensitatea radiaţiei calorice şi luminoase este maximă. În acest caz, ostiolele se închid, întrerupând schimbul de gaze, procesul de fotosinteză se opreşte, creşte permeabilitatea celulelor, creşterea plantelor stagnează. Prevenirea ofilirii se poate realiza pe următoarele căi: - reducerea temperaturii mediului şi plantei; - aprovizionarea solului cu apă; - ridicarea umiditătii relative a aerului. Ofilirea de lungă durată se datoreşte unor dereglări în circuitul apei, cauzate de răcirea puternică a solului, de excesul sărurilor minerale din sol sau de un deficit prelungit de umiditate. Fenomenul se manifestă prin: reducerea treptată a procesului de sinteză; îmbătrânirea coloizilor hidrofili; degradarea progresivă a plastidelor; sporirea de 2-3 ori a respiraţiei; stânjenirea diferenţierii florilor şi formării polenului; perturbarea procesului de fecundare. Ofilirea de lungă durată duce în final la întreruperea proceselor metabolice şi la
  • 23. dispariţia plantei. Acest fenomen poate să apară şi atunci când solul este bine aprovizionat cu apă. Dacă temperatura stratului în care sunt răspândite rădăcinile are valori sub cele existente în aer, absorbţia este mai înceată decât transpiraţia, planta sărăceşte în apă şi se ofileşte. În acest caz încălzirea solului devine foarte eficientă (în sere). Efecte similare pot apărea şi în urma irigării plantelor prin aspersiune cu apă rece în zilele călduroase. Deficitul de apă în plante poate să apară şi în urma administrării unei cantităţi excesive de substanţe minerale. Supraconcentrarea soluţiei solului se evită prin îngrăşarea fazială raţională şi menţinerea apei în sol în limite normale. Prevenirea ofilirii temporare sau de lungă durată este posibilă şi prin aplicarea unor măsuri tehnologice care permit folosirea raţională a rezervelor de apă din sol: - distrugerea vaselor capilare superficiale prin lucrări repetate de mărunţire a solului; - mulcirea solului cu diferite materiale (folie de material plastic, paie, gunoi de grajd etc.); - combaterea buruienilor concurente; - asigurarea unei desimi corespunzătoare a culturilor. Umiditatea solului se asigură în mod corespunzător prin aplicarea irigaţiilor. La cultura în câmp a legumelor, pe lângă seceta solului, apare adesea pericolul secetei atmosjerice. Seceta atmosferică se datoreşte transpiraţiei excesive provocată de arşiţe sau vânturi fierbinţi şi uscate, când umiditatea relativă a aerului ajunge la 10-20%. Deşi este apă suficientă în sol, ritmul absorbţiei devine inferior transpiraţiei şi se creează astfel deficite în plantă. Seceta atmosferică este foarte dăunătoare, în special la plantele legumicole verdeţuri, dar poate duce la dehidratarea vârfurilor de creştere a frunzelor tinere la toate celelalte specii legumicole. Prin aplicarea unor udări de scurtă durată, dimineaţa se mentine solul umed la suprafaţă, ceea ce permite evaporarea apei şi ridicarea umidităţii atmosferice. Dirijarea umidităţii relative se impune în cazul culturilor legumicole din sere sau a celor protejate cu mase plastice. Când umiditatea relativă e prea ridicată se intervine prin aerisiri repetate, ridicarea temperaturii în sere, udarea locală (cu furtunul sau prin picurare) etc. Când umiditatea relativă e scăzută se fac stropiri de 1 - 2 minute cu instalaţia de aspersiune. În ciupercării în faza de formare a ciupercilor se menţine o umiditate relativă foarte ridicată (90 - 95 %) prin pulverizarea straturilor cu apă, prin udarea potecilor sau chiar a pereţilor. RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU AERUL ŞI GAZELE Aerul condiţionează viaţa plantelor prin compoziţia sa chimică, cât şi prin mişcările sale (vânturile). Aerul atmosferic se compune din aproximativ 78% N, 21 % oxigen, 0,03% CO2 şi alte gaze. Are o deosebită însemnătate fiziologică la toate plantele legumicole deoarece acestea folosesc oxigenul pentru respiraţie, iar bioxidul de carbon este sursa de bază necesară asimilaţiei clorofiliene. Azotul joacă rol în menţinerea presiunii deoarece constituie componentul principal al atmosferei. CERINŢELE PLANTELOR LEGUMICOLE FAŢĂ DE DIOXIDUL DE CARBON Plantele verzi, printre care şi legumele, prezintă capacitatea de a creea substanţe organice. În procesul de fotosinteză, cu ajutorul clorofilei, folosind energia solară, din apă şi dioxid de carbon se sintetizează substanţe organice simple, care servesc mai departe ca bază la crearea subsanţelor complexe. Pentru ca o frunză să sintetizeze 1 g de glucoză, ea trebuie să absoarbă întreaga cantitate de dioxid de carbon din 2500 litri de aer (Voican V., 1984). Capacitatea plantelor de a prelua dioxidul de carbon din aer depinde de o serie de factori interni şi externi.
  • 24. Frunzele absorb o cantitate mare de CO2 atunci când stomatele prezintă ostiole complet deschise, când acesta se găseşte în aer într-o cantitate optimă, când gradul de aprovizionare a plantei cu apă şi elemente minerale este corespunzător. Absorbţia dioxidului de carbon din aer de către frunze este favorizată de curenţii de aer, deoarece în lipsa acestora se epuizează dioxidul de carbon din jurul frunzelor. Situaţia aceasta se întâlneşte frecvent în sere, de aceea se intervine prin aerisire. Cercetările efectuate scot în evidenţă faptul că la culturile legumicole din seră se înregistrează amplitudini mari ale concentraţiei de dioxid de carbon. În timpul nopţii, concentraţia de CO 2 poate ajunge la, 0,5%. La aceasta, contribuie atât plantele prin respiraţie cât şi microorganismele, ce asigură descompunerea importantelor cantităţi de material organic adminis. Concentraţia dioxidului de carbon se reduce într-un interval scurt datorită fotosintezei intense din primele ore ale diminetii. Observaţiile efectuate în sere etanşe cultivate cu castraveţi au arătat că se poate reduce concentraţia de CO2 în cursul zilei până 0,01 % (Daunicht,1966). Cercetările recente au condus la concluzia că prin creşterea concentraţiei de CO2 la 450-500 ppm se obţin sporuri de producţie de 2% la tomate şi de 28 % la castraveţi (Vermeulen şi Beek, 1991). La salată administrarea CO2 în concentraţie de 0,12 % a determinat creşterea producţiei cu 56 %. La ardeiul gras administrarea CO2 în concentraţie de 0,1 % a condus la sporuri de recoltă de 35 % (Vijverberg, 1976). Cercetările efectuate asupra vinetelor la Staţiunea Naaldwijk, Olanda, la concentraţia de 413 si 663 ppm CO 2, au arătat că prin sporirea concentraţiei apare o cloroză pe frunze datorită reducerii conţinutului acestora în bor, ca urmare a scăderii transpiraţiei.Producţia timpurie a fost cu lO % mai mare, iar în final cu 24 % mai ridicată comparativ cu concentraţia redusă de CO2 greutatea medie a fructelor a sporit, iar numărul de fructe pe m2 a fost mai mare cu 16%. Nu s-au constatat diferenţe în ceea ce priveşte perioada de vegetaţie şi calitatea (Nederhoff, M. ,E. şi colab. 1991). Eficienţa aplicării CO 2 la cultura fără sol (hidroponică) a legumelor este deosebit de ridicată (Daurrieht, 1966). La cultura castraveţilor în cultura hidroponică, prin administrarea suplimentară La cultura tomatelor este frecventă diminuarea concetraţiei de CO 2 până la 0,02 %. Diminuarea concentraţiei CO2 la culturile din sere are loc în intervalul de timp în care radiaţia luminoasă este cea mai ridicată . Când cerul este senin , lipsa ventilaţiei duce la diminuarea concentraţiei de CO2 în aerul serei pe o durată mare din cursul fotoperioadei. Prin ventilaţie concentraţia de CO2 este mult diminuată. Dacă cerul este acoperit şi ven- tilaţia inexistentă,cantitatea de CO2 din aerul serei aproape că se dublează. Numeroasele experimentări efectuate din întreaga lume au scos în evidenţă deosebită utilitate economică a adimnistrării de CO2, care se consideră un factor de primă însemnătate pentru creşterea şi dezvoltarea optimă a plantelor, mai ales în condiţii de culturi protejate. În numeroase ţării "fertilizarea" cu CO2 se aplică frecvent la culturile protejate, atât în etapa producerii răsadurilor, cât şi în aceea a culturii propriu-zise. Având în vedere capacitatea mare a plantelor legumicole de a absorbi CO2 s-a stabilit că ridicarea concentraţiei acestuia în aer până la 0,3- 0,4% atrage după sine sporuri importante de recoltă. Cultivarea tomatelor într-o atmosferă de 0,18 % CO 2 a rea- lizat un spor de recoltă de 22 %. Apar diferenţe între diferite soiuri sau între hibrizi (Nilwik şi colab., 1982). diurnă a CO2 până la concentraţia de 0,10-0,15%, s-a obţinut o producţie mai timpurie cu 8-21 de zile şi un important spor calitativ al producţiei. Capacitatea plantelor legumicole de a folosi şi a suporta concentraţii ridicate de CO2 este diferită. De aceea, aplicarea suplimentară a CO2 trebuie să se facă în mod diferenţiat de la o specie la alta, ţinând seama de factorii interni şi externi care asigură intensitatea cea mai ridicată a fotosintezei.
  • 25. Administrarea CO2 se face în strânsă corelaţie cu lumina şi temperatura. Administrarea CO2 începe în momentul în care intensitatea luminii depăşeşte 2500 luxi, iar nivelul concentraţiei se stabileşte în funcţie de nivelul radiaţiei luminoase, specia legumicolă, temperatură, umiditate etc. Odată cu administrarea CO2 trebuie asigurată şi temperatura optimă pentru specia respectivă. Numai astfel se poate realiza o intensificare corespunzătoare a fotosintezei. Ridicarea accentuată a concentraţiei de CO2 (peste 1 %) este dăunătoare pentru plante, având un efect inhibitor asupra procesului de fotosinteză. CO2 acţionează mai întâi ca un narcotic, apoi provoacă dereglarea proceselor vitale ale plantelor. Administrarea CO2 se poate face prin mai multe procedee. În acest sens se pot utiliza ca surse: gheaţa carbonică, arderea de hidrocarburi (metan, butan, propan); arderea unor derivate lichide de la rafinarea petrolului (petrolul lampant); bioxid de carbon lichefiat în butelii. Unul din procedeele cele mai simple şi mai ieftine, aproape generalizat de către cultivatorii olandezi, îl constituie recuperarea parţială a gazelor de ardere de la centrala termică (mai cu seamă în cazul folosirii metanului) şi dirijarea sub presiune printr-o reţea specială de conducte din mase plastice pentru distribuirea uniformă în întreaga seră. O astfel de tehnică are următoarele avantaje: nu necestă o altă sursă pentru CO2; sporeşte eficienţa economică a combustibilului utilizat la încălzirea serelor; nu impune investiţii deosebite. Cea mai răspândită metodă de administrare a CO2 de la noi din ţară este arderea petrolului lampant în aparate speciale de tip "MASTER B 155". Amplasarea acestora se face la nivelul do1iei. Acolo unde sunt gaze naturale disponibile se poate recurge la utilizarea arzătoarelor lamelare în baterii. Pentru menţinerea concentraţiei dioxidului de carbon la nivelul dorit se poate recurge şi la automatizarea controlului şi administrării cu ajutorul unui analizator cu radiaţii infraroşii. Atât la culturile de plante legumicole în câmp cât şi la cele din sere, dioxidul de carbon din aerul atmosferic nu constituie unica sursă. În primul rând, dioxidul de carbon rezultat din descompunerea materiei organice din sol de către microorganisme, difuzează în aerul din sol sau în aerul atmosferic. Odată cu apa din precipitaţii sau irigaţii, poate să ajungă în sol o cantitate de anhidridă carbonică, sub forma ionului bicarbonic (HC03), care intră în relaţie de schimb cu ceilalţi ioni. După unele cercetări, plantele pot să-şi asigure dioxid de carbon şi prin sistemul radicular, la nivel de 520 % si chiar 50 % din total. În practica legumicolă se recurge în foarte mare măsură la folosirea îngrăşămintelor organice pentru fertilizarea de bază, fertilizarea fazială sau pentru mulcirea solului. Aportul de CO2 pe această cale depinde de cantitatea materialului organic şi de provenienţă ori starea de fermentare. Exemple: gunoiul proaspăt de taurine în strat de 8 cm, la temperatura de 24-30°C degajă 12 l pe m2, iar după 4zile degajă 21 l/m2; gunoiul de cabaline degajă 5 l/m2 când e proaspăt şi 88 l/m2 după 4 zile. În legumicultură se pot întâlni situaţii de supraconcentrare a dioxiduluide carbon atât în aer,cât şi în sol. Exces de CO2 înregistrează şi solurile umede, mlăştinoase, în cele cu crustă, în cazuri de îngrăşare excesivă cu gunoi de grajd proaspăt. Excesul de CO2 are efect dăunător asupra încolţirii seminţelor şi al creşterii rădăcinilor plantelor. În cazul creşterii peste anumite limite a concentraţiei dioxidului de carbon în zona sistemului radicular se înregistrează efectul negativ al gazului carbonic şi efectul inhibitor prin diminuarea cantităţiide oxigen. Evitarea unei astfel de situaţii are loc prin intervenţii asupra solului, care trebuie afânat în permanenţă. Efectul inhibitor al dioxidului de carbon asupra proceselor fiziologice din plantă atunci când este depăşită concentraţia de 3 % se răsfrânge în primul rând asupra respiraţiei. Pe această particularitate se bazează unele metode de păstrare a legumelor în stare