2. A fost odată, tare demult
un împărat bătrân care avea
numeroşi slujitori voinici ca
ursul şi tari ca piatra.
Aceştia aveau grijă de
sute de copile care mai de
care mai blânde şi mai
frumoase. Oamenii, l- au
numit Copac.
El sta de veghe toată
noaptea iar ziua, adapostea
pe trecători lăsându- i să stea
la umbra frunzelor care
erau...... Copilele sale.

3. Slujitorii, după iscusinţa
lor aveau nume de ramuri. Toţi
formau împreună un singur
copac cu multe ramuri şi
frunze, un copac bătrân de
neîntrecut la numărul anilor.
Ziua era tot mai zglobie şi
copacul juca diferite jocuri cu
ramurile şi frunzele care trăiau
în linişte şi pace.

4. Intr-o zi se năpusti asupra lor un vânt tare şi
puternic de spărgea ferestrele oamenilor şi ridica în
slavă praful de pe drum.
Atunci, copacul tată- împărat chemă toate frunzele
fiice şi pe toţi slujitorii ramuri şi le spuse:
- Dragii mei, suntem în
pragul despărţirii, vântul suflă.
Nu se ştie care dintre voi va avea
mai multe zile sau care va pluti şi
se va aşterne covor de rugină la
poalele mele. Eu, ca tată, vă
sfătuiesc să vă tineţi de frunza
mamă şi să nu vă dezlipiţi de ea.

5. Vorbele împăratului sunau tare şi
zgomotos.
Se auzea cum vântul trece prin el
ca o sabie, se vedea cum tremură şi cât
pe ce era să se aplece la pământ cu
toată împărăţia.
Dar.... să vedem ce s- a întâmplat
mai departe.

6. Mezina, o frunza neascultătoare dar
grijulie pentru împărăţiile din jur, se strecură pe
sub ramuri şi o lua din loc prin vecini să ducă
vestea vorbelor tatălui său- bătrânul împărat
copac, altor copaci împăraţi. Merse ce
merse şi vesti pe cei ce îi ieşeau în cale, de
primejdia ce avea să urmeze.
Unul dintre împăraţi o opri din drum, o
lua de mână zicându- i:
- Draga mea copilă, am aflat ce vremuri vor
veni dar nu- ţi face griji si nu- ţi fie teamă! Să
ştii că va veni toamna.
Fata- frunză făcu ochii mari. Îşi închipui că
toamna este un monstru, o sperietoare, ori un
cântec, un leagăn, un copil ...
- Ce- ar fi să- l intreb cum e toamna? îşi zise
în gând mezina frunză. Hotărâtă, prinse curaj şi
spuse:
• - Bătrânule unchi, ce este toamna?

7. - Toamna este a treia
fiică a anului ce coboară din
înaltul cerului să- şi aştearnă
trena ei de culoare galben-
arămie, iar voi, frunzele veţi
fi covor de rugină peste
întreaga natură. Sosirea ei
face răcoarea să brăzdeze
întinsul, sămânţa se scutură.
Frunzele îngălbenite se
desprind de pe ramurile
copacilor şi se cufundă într-
un somn adânc.

8. Bruma rece şi vântul sturlubatic sunt
prietenii nedespărţiţi ai toamnei. Împreună
saltă frunzele până în înaltul cerului şi le
coboară apoi pe pământ.
Voi, vă veţi apleca în faţa toamnei
părăsindu- vă tatăl copac ce v- a suţinut atâta
timp în adierea vântului slab.