3. APRECIERI CRITICE
Cea mai original[ =i, deci, cea mai valoroas[ pies[ naional[ este Sânziana =i
Pepelea, feerie din care se trag viitoarele basme dramatizate din literatura român[...
Ultimele lucr[ri dramatice ale poetului aduc un progres de adâncime nea=teptat.
Pe lâng[ maturitatea tehnic[, apare facultatea creaiei de oameni. Desigur c[Despot-Vod[
se nutre=te din teatrul lui Victor Hugo, cu toate acestea drama lui Alecsandri
e original[ =i, dac[ e vorba de vreo ]nr`urire, ea e din parte, mai degrab[, a piesei lui
Hasdeu R[zvan =i Vidra, pe care Alecsandri o numea, ]n deriziune, “dramul”, de=i
aceea deschidea seria dramelor istorice române. Marele patos, beia liric[ =i retoric[
din teatrul lui Hugo n-au trecut la Alecsandri, ]nlocuite prin dizertaii poetice de ton
minor, cu prea mult[ frunz[ de cuvinte =i prea puine mari imagini. }n schimb viziunea
lumii e mai pozitiv[. Se contureaz[ de la ]nceput conflictul fundamental =i tradiional
din teatrul istoric românesc, care este nu ]ntre inidivizi, ci ]ntre ambiia voievodului,
pe de o parte, =i rezistena obiceiurilor =i a corpurilor constituite, pe de alta...
GEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini pân[ ]n prezent.
Ediia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[. Ed. Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 313-314, 315.
A=a cum ]n poezia liric[ apariia lui Eminescu a trecut ]n planul al doilea poezia
de iubire a lui Alecsandri, comediile de satir[ politic[ ale lui Caragiale au umbrit, cum
era =i firesc, teatrul comic al lui Alecsandri. Nu ]ns[ at`t de mult ]nc`t s[-l anuleze,
cum au socotit, ]ntr-o vreme, unii istoriografi. C[ci ]ncep`nd cu Iorgu de la Sadagura,
amuzanta satir[ la adresa intelectualilor dezr[d[cinai, =i cu c`ntecélele comice, ]n
care, al[turi de figuri pitore=ti ale trecutului, precum un l[utar ca Barbu L[utarul sau
un surugiu tonitruant al vechii po=te, ]=i iau loc =i tipuri politice, retrograde, ca Sandu
Napoil[, un fanfarone, ca Clevetici, ultrademagogul, =i p`n[ la o comedie ca Boieri
=i ciocoi sau S`nziana =i Pepelea, ]n care satira social[ alterneaz[ cu furia folcloric[,
— teatrul lui Alecsandri ]=i p[streaz[ intacte nu numai virtuile documentare, dar =i
pe cele de art[.
PERPESSICIUS, Alte meniuni de istoriografie literar[ =i folclor (III). 1963-1967,
Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 222.
4. 252 Vasile Alecsandri
Solid[ e drama istoric[ Despot-Vod[ (1879), reprezentat[ dup[ dou[ ]ncerc[ri
anterioare cu acela=i erou ale lui Bolintineanu =i Scurtescu =i cu doisprezece ani dup[
R[zvan =i Vidra a lui Hasdeu. Intenia lui Alecsandri a fost de a crea un erou
romantic din stirpea lui Ruy Blas, dotat cu reale ]nsu=iri =i ]nsufleit de ]nalte idealuri,
incapabil totu=i de a se realiza, fie din cauza lipsei de pondere, fie din cauza opoziiei
din jurul s[u. Conflictul ]i era sugerat de cronicile naionale. Prin Tom=a (care, dup[
Ureche, a ucis pe Despot) =i Ciub[r, Alecsandri a vrut s[ figureze rezistena tradiiei
locale ortodoxe, fa[ de Reform[. Orientarea legitimist[ a piesei, ]ndreptat[ ]mpotriva
domnitorului str[in, n-a sc[pat contemporanilor, cu toate acestea eroul tr[ie=te =i
sunt memorabile cuvintele adresate de el lui Tom=a =i boierilor, c`nd se d[ prins: “Mi-arunc
din cap coroana!... din m`n[ sceptru-mi scot... / Nu mai sunt domn!... acuma ucidei
pe Despot!”
AL. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Editura “Grai =i suflet — Cultura Naional[”,
Bucure=ti, 1994, p. 62-63.
Cea mai original[ =i mai valoroas[ creaie a teatrului comic al lui Alecsandri este
feeria naional[ ]n cinci acte Sânziana =i Pepelea (1880). Personaje luate din lumea
basmelor simbolizeaz[ caractere omene=ti sau catastrofe naturale, =i piesa conine
aluzii fine la st[ri sociale contemporane...
AL. PIRU, Analize =i sinteze critice, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1973, p. 69.
Scrierile lui Alecsandri din ultima parte a vieii sale — Despot-Vod[, Sânziana =i
Pepelea, Fântâna Blanduziei =i Ovidiu — ilustreaz[ cu prisosin[ tendina autorului
de a dep[=i genurile comice primare (farsa, vodevilul, cântecelul comic) =i de a-=i
aduce aportul la dezvoltarea =i consolidarea genurilor dramatice „serioase”. }n vederea
acestui scop Alecsandri purcede la explorarea unui material dramatic nou, ]mprumutat
din creaia popular[, din istoria naional[ sau din antichitatea roman[. Aceast[
abandonare a materialului de via[ curent nu avea, desigur, nimic comun cu evadarea
scriitorului din fr[mânt[rile vieii contemporane. Pe baza materialului folcloric sau
istoric dramaturgul rezolva probleme principiale, care st[teau pe ordinea de zi a
vremii sale...
Sânziana =i Pepelea e o oper[ de dramatism, de mi=care. Senzaia mi=c[rii
ne]ntrerupte transpare din chiar subiectul piesei, ]ns[ilat ]n jurul r[pirii miresei de
c[tre zmeu =i al c[ut[rii ei de c[tre toi cei „interesai”. }mbinarea elementelor realiste
cu cele fantastice, transfigur[rile eroilor, contrastele izbitoare privind virtuile =i
metehnele fizice =i morale ale personajelor, schimb[rile succesive de decor =i deplas[rile
5. Despot-Vod[. S`nziana =i Pepelea 253
neprev[zute ]n spaiu, amalgamul de mane =i culori imprim[ feeriei o not[ unic[ =i
irepetabil[.
HARALAMBIE CORBU, Alecsandri =i teatrul, Ed. Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u,
1973, p. 235, 241.
Odat[ cu Alecsandri dramaturgia rom`neasc[ a c[p[tat con=tiina existenei sale
ca gen cu tr[s[turi specifice =i autonome. Odat[ cu Alecsandri teatrul rom`nesc =i-a
definit ]ns[=i raiunea existenei sale: repertoriul naional. Odat[ cu Alecsandri
dramaturgia =i teatrul nostru =i-au statornicit menirea, =i-au jalonat c[ile ce aveau s[
le urmeze. Odat[ cu Alecsandri, deci, dramaturgia =i teatrul rom`nesc au c`=tigat, ]n
ansamblul culturii rom`ne=ti moderne, pe atunci ]n epoca formaiei =i constituirii ei,
un rol proeminent. La izvoarele teatrului rom`nesc ]l afl[m deci pe Alecsandri =i,
oricare ar fi domeniul nostru de cercetare pe acest t[r`m, numele lui ]l cit[m ca pe
acela al marilor ctitori.
VALERIU R~PEANU, Noi =i cei dinaintea noastr[, Editura pentru literatur[,
Bucure=ti, 1966, p. 137.
