3. APRECIERI
Poate c[ cea mai durabil[ parte a operei lui Alecsandri este aceea ]n
proz[. Scutit de risip[ de silabe =i de obligaia gravit[ii lirice, scriitorul ]=i
revars[, slobod de a divaga, toate darurile: umor, pictur[, ]nlesnire oriental[
de povestitor. El n-are invenie, de aceea ]n substan[ toate naraiunile sale
sunt jurnale de c[l[torie. Genul era la mod[ atunci, ilustrat de Chateaubriand
=i de Lamartine. Dar lui Alecsandri ]i lipse=te sentimentul geografic, marea
evocare romantic[. Ochiul lui e al unui desenator pasionat de detalii inedite,
al unui reporter superior, care surprinde exoticul f[r[ a transfigura. C[l[toriile
lui urmeaz[ spiritul acelora ale lui Al. Dumas, foarte gustate atunci, imitate
de Ed. About. C[l[torul are o predispoziie statornic[, de categoria spiritului
critic, de a nota grotescul =i pestriul, f[r[ a strica impresia de studiu a
tabloului, o pretenie de „humour“ flegmatic.
George C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent.
Ediia a doua rev[zut[ =i ad[ugit[. Editura Minerva, Bucure=ti, 1986, p.
317.
Ceea ce dore=te foarte deseori s[ pun[ ]n lumin[ V Alecsandri este felul
.
fantastic ]n care ]i apar peisajele =i aspectele generale ale naturii. Cuvintele
„fantastic“, „fantasm[“ etc. revin necontenit ]n scrisul s[u. Umbrele nopii se
z[resc ca „fantasme din alt[ lume“. }n timpul c[l[toriei cu diligena „tropotul
cailor =i sunetul zurg[l[ilor aveau ceva fantastic“. Autorul are impresia c[ se
g[se=te ]n „]mp[r[ia fantasmelor“. }n timpul apusului „natura-ntreag[ se
acoper[ cu o hain[ fantastic[“. Luna r[sp`nde=te asupra peisajului „un v[l
luminos =i fantastic“ (...). Aceast[ stilizare ]n fantastic a at`tora din ]nf[i=[rile
pe care le observ[ dovede=te ]n ce m[sur[ simul de observaie colaboreaz[
cu fantezia ]n descrierile lui Alecsandri.
Tudor VIANU, Arta prozatorilor rom`ni, Casa de editur[ Litera, Chi=in[u,
1997, p. 75.
4. 340 Vasile Alecsandri
Ca =i poezia =i teatrul, proza lui Alecsandri se def[=ur[ pe cele dou[ direcii
ale epocii ]n care a scris (1840-1880), romantismul =i clasicismul (...). }n
nuvela de debut, Buchetiera de la Florena, publicat[ sub titlul Suvenire din
Italia ]n primul num[r al revistei „Dacia literar[“, descoperim aproape toate
caracterele prozei lui Alecsandri =i anume: subiectivitatea (raportarea
continu[ la propria persoan[), observaia naturii exterioare, gustul pentru
senzaional sau anecdot[, darul povestirii, dar =i lipsa inveniei epice,
sentimentalismul unit cu ironia =i umorul, predilecia pentru pitoresc =i exotic,
aspectul general memorialistic de jurnal.
Al. PIRU, Analize =i sinteze critice, Ed. Scrisul rom`nesc, Craiova, 1973, p.
42, 43.
Proza lui Alecsandri trece drept partea cea mai viabil[ a literaturii sale,
]n sensul c[ se deschide cititorilor de ast[zi chiar peste considerentele istorice
care pot conferi anumitor texte un interes ce amestec[ preocup[rile de =tiin[
cu bun[voina estetic[ specioas[. +i cumva este drept s[ fie a=a dac[ ne
g`ndim c[ proza aceasta suport[ at`t lecturile pariale, ca poezia „bardului
de la Mirce=ti“, c`t =i una global[, ca dramele =i comediile. Se ascunde ceva
]n ]mprejurarea c[ nuvelele hiperromantice sunt incon=tiente =i lipsite de
seriozitate epic[, precum Buchetiera de la Florena (1840). Deoarece Alexcsan-
dri este un povestitor ce-=i c`=tig[ lectorii prin deranjarea aristocratic[, picant
superficial[, l[s`nd pe cititorul de profesie discret ascuns ]n frazele corect
elegante, integrate unui discurs de o acuratee diletantic[, ]n=el[toare cu folos.
Lui ]i place s[ fie ascultat, f[r[ s[ abuzeze de artificii pretenioase ale oralit[ii:
pitorescul material, tematic se acoper[ de o fin[ p`nz[ transparent[ de ironie
care nu e dec`t humor bl`nd, ]nc`ntare la aspectele lumii =i ale vieii. El
petrece cuviincios, ca un patriot epicurian, la vederea naturii umane =i fizice
(Istoria unui galben, Ia=ii ]n 1844, Un salon din Ia=i, O primblare la muni,
Borsec, Balta-Alb[, Porojan), mizeriile =i frumuseile, regretul =i ]nduio=area
desfoliindu-se de la conturul minuios f[r[ pedanterie la grotesc. Bun[tatea
=i dragostea curat[ de via[ ]i ]nnobileaz[ stilul, d`ndu-i acea elevaie
seniorial[ de ins cult, foarte deprins cu ]nelepciunile ]nlesnitei existene de
mo=ier f[r[ vocaie acaparatoare. Iubitor de priveli=ti str[mo=e=ti, curios fa[
de suflete=tile reverberaii ale firii, dar =i pasionat c[l[tor, amator de exotisme
policrome ne]mpov[r[toare, cump[nind descrierea Spaniei =i a Africii arabe
]n balana anecdoticii subiri, cosmopolit sedus de aventuri suportabile, cu
„dulci“ primejdii, doritor de tov[r[=ii rememorante, chiar excentrice ]n limitele
5. Muntele de Foc 341
agreabilului, ]ns[ mai cu seam[ civilizat convenabile, Alecsandri se preumbl[
parc[ uneori ]ntr-o patrie =i alteori ]ntr-o str[in[tate cu fa[ de Halima laic[,
domestic[: miracolul s-a ]nlocuit cu neprev[zutul, cu pl[cerea itinerariilor
fortuite.
I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Minerva, Bucure=ti,
1991, p. 89-90.
Proza literar[ a lui Alecsandri debuteaz[ cu Buchetiera de la Florena,
din1840, juvenila povestire romantic[, ]mbibat[ de miresmele peisajului
italian, =i sf`r=e=te cu ultima fil[ de coresponden[, ce-nchide, ca-ntr-o
preioas[ arhiv[, paginile cele mai diverse =i mai vii ale biografiei sale. Mai
spontan[, mult, cum e =i firesc, dec`t poezia cu ne]nduratele ei canoane,
proza literar[ a lui Alecsandri e c`nd plin[ de farmec descriptiv, c`nd de
notaiile realiste trecute prin filtrul satirei u=oare, =i c`nd de accentele celei
mai autentice confesiuni. Un studiu al limbii literare la Alecsandri trebuie s[
purcead[… de la chiar aceast[ tinereasc[ Buchetier[ de la Florena, f[r[ de
care evoluia „spiritual[, poetic[ =i de stilist“ a lui Alecsandri nu poate fi
]neleas[. (…) }n Buchetiera de la Florena sunt concentrate toate seminele
temelor =i motivelor ulterioare.
PERPESSICIUS, Alte meniuni de istoriografie literar[ =i folclor (II). 1958-
1962. Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1964, p. 44.
Rom`nii =i poezia lor (1849-1850)… constituie, din numeroase puncte
de vedere, ]n cadrul ansamblului scrierilor lui Alecsandri, o adev[rat[ cupol[
central[ a creaiei sale ]n proz[. (…) Rom`nii =i poezia lor este poate unica
sa bucat[ ]n proz[, ]n care nota de umor sau ironie este cu totul absent[.
Dar, ]n afar[ de aceasta, tot ce este esenial ]n Alecsandri vibreaz[ intens ]n
paginile acestea, consacrate [ranului rom`n =i creaiei lui artistice – cea dint`i
scriere mai temeinic[ pe aceste teme din literatura noastr[, de o a=a mare
consisten[, de un a=a puternic r[sunet, c[ ea reprezint[ o incontestabil[
uria=[ piatr[ de hotar nu numai ]n dezvoltarea folcloristicii la noi, dar =i ]n
cre=terea ateniei pentru [ran ]n literatura noastr[, dac[ nu cumva chiar ]n
genere ]n |ara noastr[.
G. C. NICOLESCU, Proza lui Alecsandri. – }n cartea: A l e c s a n d r i , Proz[.
Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1966, p. X, XI.
6. 342 Vasile Alecsandri
…Povestirea lui Alecsandri (Istoria unui galben) e o c[lduroas[ pledoarie
pentru desfiinarea =erbiei iganilor, pentru egalitatea ]n drepturi a oamenilor
=i pentru demnitatea uman[. Pe fundalul gotesc al unei societ[i ]napoiate,
unde tortura =i batjocurirea celor mai mici de c[tre cei mai mari e ]ndrept[it[
secole de-a r`ndul de obiceiurile p[m`ntului, figurile tinerilor igani =erbi
Nedelcu =i Zamfira apar zugr[vite contrastant ]n culori romantice. Pentru a
reliefa =i mai mult contrastul social revolt[tor, scriitorul mic=oreaz[ comic
trufia =i l[comia boiereasc[. }n felul acesta ideea fundamental[ a povestiri
se contureaz[ impresionant de puternic. Cu toate c[ satira exagereaz[
lucrurile, ea presupune o concepere realist[ a vieii. Istoria unui galben
deschide calea literaturii realiste. Dialogul viu =i plin de seva vorbirii populare
constituie elementul principal realist din aceast[ oper[.
Vasile COROBAN, Romanul moldovenesc contemporan, Editura Cartea
moldoveneasc[, Chi=in[u, 1969, p. 86.
