Psihologie sociala

1. Comportamentul prosocial

3. COMPORTAMENTUL PROSOCIAL
Planul lecţiei
■ Introducere : bunul samaritean de lângă noi
■ Ce este comportamentul prosocial ?
■ Teorii explicative ale comportementului
prosocial
◘ Teorii sociologice
◘ Teorii psihosociologice
◘ Teorii biologice
■ Emergenţa comportementului prosocial

4. Bibliografie
Chelcea, Septimiu [2006] (2008), „Comportamentul
prosocial”, în S. Chelcea (coord.) Psihosociologie. Teorii,
cercetări, aplicaţii (pp. 225-243). Iaşi : Editura Polirom.
Chelcea, Septimiu (2013) Comportamentul prosocial, în A.
Ducuciuc, L. Ivan, S. Chelcea. Psihologie socială. Studiul
interac iunilor umaneț (pp. 161-178). Bucure ti: Edituraș
Comunicare.ro.
Eysenck, Hans şi Eysenck, Michael [1981] (1998), „Răul
samaritean” în H. Eysenck şi M. Eysenck. Descifrarea
comportamentului uman (pp. 12-19). Bucureşti:
Editura Teora.
Moscovici, Serge [1994](1998), „Formele elementare ale
altruismului”, în S. Moscovici (ed.). Psihologia socială a
relaţiilor cu celălalt (pp. 61-73). Iaşi : Editura Polirom.

5. Seneca, Lucius Annaeus [f.a.] (2005). Despre
binefaceri. Iaşi : Editura Polirom.
Wilson, Edward O. [1975] (2003) Sociobiologia.
Bucureşti : Editura Trei.
http://www.ted.com/talks/frans_de_waal_do_animals
_have_morals

6. ■ Introducere: bunul samaritean de lângă noi

7. PARABOLA BUNULUI SAMARITEAN
Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între
tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat,
lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe
calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea,
şi un levit, ajungând în acel loc şi văzându-l, a trecut pe
alături. Iar un samaritean, mergând pe cale, a venit la el şi,
văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat
rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe
dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă
de el. Iar a doua zi, scoţînd doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a
zis: „Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi
întoarce, îţi voi da”.
Luca, 10, 30-35

8. • Este rândul dvs.
Interpreta i psihosociologic parabola.ț
Bibliografie
John M. Darley, Daniel C. Batson (1973), From
Jerusalem to Jericho": A study of situational and
dispositional variables in helping behavior, Journal
of Personality and Social Psychology, 27, 1, pp.
100-108

9. Lucius Annaeus Seneca
(4 î.e.n.- 65 e.n.)
Ce este atunci binefacerea?
Este un act de bunăvoinţă,
care oferă bucurie şi care,
tocmai oferind, o şi
primeşte, căci făptuieşte
după propria sa înclinaţie
şi dispoziţie firească.

10. ● Întâi de toate, să dăruim ceea ce este necesar, apoi ce este de folos,
apoi ce este plăcut – întotdeauna lucruri care durează.
● Cel care, atunci când dăruieşte ceva, se gândeşte la răsplată, merită să
fie înşelat.
● Este cu mult mai bine să punem vorbe bune lângă fapte bune şi, cu
câteva cuvinte plăcute, binevoitoare, să dăm valoare darului făcut.
● Darul poate fi acelaşi, dar contează cum anume este dat.
● Legea binefacerii: unul trebuie să uite pe dată ce a dăruit, celălalt – să
nu uite niciodată ce a primit.
● Binefacerea nu trebuie primită cu moliciune, nici slugarnic, nici cu
umilinţă.
● Cel care primeşte o binefacere din toată inima a şi răsplătit-o.
● Cel dintâi folos al unei binefaceri este sentimentul împlinirii ei.
● Dacă transformăm binefacerea într-o marfă, piere tot meritul unui gest
atât de măreţ.
● Pe omul recunoscător îl încântă întotdeauna o binefacere, pe cel
nerecunoscător – o singură dată.
Lucius Annaeus Seneca, Despre binefaceri, Iaşi, Editura Polirom, 2005, passim.

12. ■ Ce este comportamentul prosocial?
TERMENI INTERŞANJABILI : comportament prosocial, altruism,
comportament de ajutorare, acţiune socială pozitivă, comportament
caritabil, voluntariat, generozitate, filantropie .a.ș
ALTRUISMUL presupune sacrificiu de sine şi întrucât orice sacrificiu
trebuie, într-o oarecare măsură, să rănească ego-ul pentru a fi
sacrificiu de sine, ecuaţia psihologică „altruism egal sociabilitate”
rezultă direct din definiţia altruismului pe care am ales-o, fie ea
ştiinţifică sau morală.
În acest fel, aspectul altruismului pur care loveşte ego-ul nu face
obiectul unei probleme puse în termeni psihologici: „adevăraţii
altruişti” acţionează, după definiţia lui Macauly şi Berkowitz
(„comportamentul care se realizează în beneficiul celuilalt, fără a se
aştepta recompensa unei surse externe”, 1970, 3), împotriva
interesului propriu.
Serge Moscovici, Formele elementare ale altruismului,
Iaşi, Editura Polirom, 1998, 64.

13. Comportamentul prosocial :
Robert A. Baron şi David Byrne (1974) ; „Acţiunea
care nu aduce beneficii decât celui ce primeşte
ajutor” (1974/1981, p. 262).
Daniel Bar-Tal (1976) : intenţionalitate, absenţa
obligaţiilor de serviciu, fără aşteptarea
recompenselor externe.
“Acte intenţionate care ar putea avea consecinţe
pozitive pentru alţii, fără a se anticipa vreo
răsplată” (A. Baum, J.D. Fisher şi J.E. Singer, 1985, 200).
Hans W. Bierhoff (1987, p. 113): intenţia de a ajuta
alte persoane, libertatea alegerii, acordarea
ajutorului în afara obligaţiilor profesionale.

15. CP = comportament intenţionat, realizat în afara
obligaţiilor de serviciu, orientat spre susţinerea,
conservarea şi promovarea valorilor sociale, fără
anticiparea vreunei recompense externe (morale
sau materiale).
Sfera CP : ajutorarea semenilor, apărarea
proprietăţii, jertfa de sine pentru dreptate, pentru
integritatea şi independenţa patriei.
Altruismul şi comportamentul de ajutorare (helping
behavior) sunt subspecii ale CP.
Abordarea multinivelară a CP : 1) micro (originea);
2) mezo (diade); macro (organiza ii, popula ie)ț ț

16. „O cafea în a teptareș ”
Ideea a apărut în sudul Italiei, la Napoli, iar în scurt
timp gestul a fost adoptat i în alte ări: Ucraina,ș ț
Canada, Bulgaria i de curș ând (sper) România.

21. Este rândul dvs.
Donarea de sânge este un
comportament prosocial ?

22. Mohandas Karamchand Gandhi (1869 – 1948)

23. Maica Teresa (1910 – 1997)
(născută Agnes Gonxha Bojaxhiu, în Alania)

24. Avram Iancu (1824 – 1972)

25. La Câmpeni

26. ■ Teorii explicative ale CP
◘ Teorii sociologice
● Norma responsabilităţii sociale
Ne subordonăm ei nu pentru a fi recompensaţi, ci pentru că
ne simţim satisfăcuţi când atingem standardele morale
interne (Leonard Berkowitz, 1973).
Înclinăm să ajutăm în mod deosebit persoanele
dependente de noi despre care avem o părere bună
(Leonard Berkowitz, 1979).
„Dacă ar exista numai norma reciprocităţii,
samariteanul nu ar fi bunul samaritean” (David G.
Mayers, 1983/1987, 450).

28. ● Norma reciprocităţii
Când cineva te ajută, trebuie să răspunzi în acelaşi
fel.
Să-l ajuţi pe cel care te-a ajutat cândva : aceasta este
regula de aur în orice relaţie interpersonală şi se
regăseşte, ca şi tabuul incestului, în toate
societăţile (Alvin Gouldner, 1960).
Funcţionează cu precădere în grupurile mici, în
colectivităţile izolate, în micile orăşele.
Este intim legată de principiul echităţii : în relaţiile
interpersonale, fiecare aşteaptă să primească
beneficii proporţional cu ceea ce a învestit.

29. Norma reciprocităţii se aplică :
1) dacă cel ce primeşte ajutorul percepe
intenţionalitatea actului ;
2) dacă acesta evaluează corect proporţionalitatea
dintre costul ajutorului şi resursele persoanei ce îl
oferă (M. J. Saks şi E. Krupat, 1988, p. 350).
Norma reciprocitătii se aplică mai frecvent între
persoane care au acelaşi status socio-economic;
persoanele cu stimă de sine mai redusă nu
urmăresc reciprocitatea (J. D. Fischer, 1983; A. Nadler,
1985).
Este rândul dvs.
Cunoaşteţi proverbe româneşti care îndeamnă la

30. ● Teoria “Învăţarea socială”
Învăţăm comportamentul prosocial prin :
1) Comunicare persuasivă
- moderaţia în solicitarea ajutorului este mai eficientă
decât insistenţa (Irwin A. Horowitz, 1968).
- când ajutorul se solicită prea insistent, intervine
„reactanţă psihică” (Jack W. Brehm, 1966).

31. Irwin A. Horowitz
Profesor, Oregon State University
Horowitz, I. A. şi Bordens, K.
S. (2008). Social Psychology
(ediţia a III-a). New York:
McGraw-Hill.
Horowitz, I.A., Willging, T.E.
şi Bordens, K.S. (1998).
Psychology of Law:
Integrations and
Applications. New York:
Allyn & Bacon.

32. Jack W. Brehm
Professor emeritus, University of Minnesota
Explorations in Cognitive
Dissonance, 1962 (în
colab. cu Arthur R.
Coehen)
A Theory of Psychological
Reactance (1966)

33. 2) Învăţare observaţională
Unor copii de 6-9 ani li s-au proiectat filme cu scene
în care protagoniştii acordau ajutor altora şi filme
în care astfel de scene lipseau. S-au măsurat apoi
atitudinile prosociale ale copiilor din grupul
experimental şi din grupul de control. S-a constatat
că intensitatea atitudinilor prosociale era mai mare
la copiii care vizionaseră filmul cu scene de
comportament prosocial (J.H. Bryan şi N.H. Waleck,
1970).
Alt experiment: frecvenţa CP sporeşte după
vizionarea filmelor cu mesaj altruist (B. Underwood,
1977).

35. Factori sociali
● Cultura iș CP
In SUA – educa ia pentru voluntariat a copiilor.ț
In România – de perfec ionat legisla iaț ț
● Religia iș CP
● Mass-media iș CP
TVR – implică-te

36. ◘ Teorii psihosociologice
● Teoria “Cost-beneficiu”
Teza: oamenii tind să menţină echitatea în relaţiile
interpersonale; relaţiile inechitabile produc
disconfort psihic.
Analiza cost-beneficiu se concentrează pe cea de-a
doua teză a teoriei echităţii, pe raportul dintre ceea
ce dă (costul acţiunii) şi ceea ce primeşte
(beneficiu) o anumită persoană.
Cost: factori de natură materială, financiară, dar şi ideală, psihică:
consumarea unor bunuri materiale, cheltuirea unor sume de bani,
ocuparea timpului, efortul fizic, oboseala psihică, depresia, durerea,
tristeţea, pierderea stării de sănătate, primejduirea vieţii.
Beneficiul include atât recompensele externe (bani, stima celorlalţi,
ajutorul reciproc etc.), cât şi recompensele interne (sporirea stimei
de sine, satisfacţie, dobândirea sentimentului competenţei ş.a.m.d.).

37. ● Teoria “Schimbul social”
A fost iniţiată de George Caspar Homans,
Social Behavior as Exchange. American Journal of
Sociology, 1958, 63, 597-606.
John W. Thibaut şi Harold H. Kelley (1959):
comportamentele umane se bazează pe analiza
cost/beneficiu (costs and rewards), oamenii fiind
motivaţi să maximizeze beneficiile şi să
minimizeze costurile.
Peter M. Blau, Exchange and Power in Social Life
(1964)

38. George C. Homans (1910 – 1989)
Introduction to Pareto: His Sociology (în
colab. cu C. P. Curtis (1934)
English Villagers of the Thirteenth Century
(1941)
The Human Group (1950)
Marriage, Authority and Final Causes (în
colab. cu D. M. Schneider (1955)
Social Behavior: Its Elementary Forms
(1961, 1974)
Sentiments and Activities (1962);
The Nature of Social Science (1967);
Coming to My Senses: the Autobiography
of a Sociologist (1984).

39. Peter M. Blau (1918 – 2002)
Preşedinte ASA, 1974
Exchange and Power in Social Life
(1964)
A Formal Theory of Differentiation in
Organizations (1970)
Inequality and Heterogeneity : a
primitive theory of social structure
(1977)

40. John S. Adams (Inquiry in Social Exchange, 1965):
gradul de inechitate este cu atât mai mare cu cât
este mai favorabil raportul primei persoane faţă de
raportul celei de-a doua.
Modul în care oamenii răspund unui anumit nivel de
inechitate depinde de modul lor de comparare şi de
obişnuinţa lor: dacă au fost deprinşi cu interacţiuni
corecte, vor reacţiona mai puternic decât dacă s-au
obişnuit cu inechitatea.
Oamenii încearcă să elimine distresul (stresul
negativ), provocat de relaţiile interpersonale
inechitabile, restabilind echitatea. Cu cât se
resimte mai puternic inechitatea, cu atât tendinţa
de reinstaurare a echităţii va fi mai accentuată.

41. Restabilirea echităţii pe cale:
● Cognitivă
Este urmată de cei avantajaţi, care prin distorsiune
cognitivă, reduc valoarea contribuţiei celorlalţi sau
sporesc valoarea beneficiilor primite de aceştia.
● Acţională
Este urmată de cei dezavantajaţi, care cer
compensaţii.

42. Analiza cost-beneficiu în realizarea
comportamentului prosocial
Analiza cost-beneficiu stipulează că îi vom ajuta pe
alţii dacă apreciem că beneficiul va depăşi costul
implicat de ajutorul dat.

44. ● Personalitatea iș CP
● Vârsta, apartenen a la gen (M/F) iț ș CP
● Atingerile (comportamentul nonverbal)

45. Atingerile (contactul cutanat) i CPș
Jacobs Hornik iș Shmuel Ellis (Universitatea din
Tel Aviv): experiment (1988)
Subiec ii :ț 288 de personae (144 F i 144ș B)
Loca ia : într-un mall din Israel.ț
Sarcina : să răspundă la un chestionar.
Situa ia experimentală: atingere a antebra uluiț ț vs.
non-atingere.
Rezultatul: rata acceptării – mai mare i subiec iiș ț
satisfăcu i, răspunsuri la întrebările deschise.ț

46. O atingere, două atingeri
David C. F. Vaidis iș Séverine G.M. Halimi-Falkowicz
(Univ. Paris X Nanterre) : experiment (2008)
Subiec i:ț 360 de adul iț (180 B i 180ș F)
Loca ia: sta ia de metrou „ț ț La Defense” (Paris)
Sarcina: să răspundă la un chestionar (lung vs. scurt).
Situa ia experimentală: atingere a antebra ului o singură datăț ț
vs. de două ori vs. non-atingere.
Rezultatul: rata acceptării – atingere / nonatingere (54,4% vs.
20,8%) – o atingere / două atingeri (42,5% vs. 58,3%).
„Efectul de sex” : comp. prosoc. (rata rspuns) mai probabil în
situa ia F – M decât F –Fț (48,3% vs. 32,8%).

47. Profesorul Nicolas Guéguen i echipa sa deș
cercetători de la Université de Bretagne-Sud
(Fran a), trecând în revistă cercetările despreț
rela ia dintre contactul cutanat i comportament,ț ș
conchide că în variate situa ii acest contact are unț
efect pozitiv asupra complian ei, chiar dacăț
magnitudinea efectului nu este mare (Guéguen et
al., 2011, p. 2).

48. ● Teoria “Credinţa într-o lume dreaptă” (CLD)
Melvin J. Lerner (1966): oamenii au tendinţa de a accepta
vicisitudinile, convinşi fiind că fiecare primeşte ceea ce
merită şi merită ceea ce primeşte.
CLD funcţionează şi ca un mecanism de apărare a sinelui:
refuzând recunoaşterea rolului hazardului în producerea
evenimentelor nefericite, oamenii acceptă că îşi merită
pedeapsa.
CLD poate să ne facă insensibili faţă de suferinţa semenilor,
gândit că ei primesc ceea ce merită. Teoria „lumii drepte”
a fost aplicată în explicarea atitudinii faţă de săraci, în
studiul justiţiei sociale şi al CP.
În 1980, M.J. Lerner a prezentat forma finală a teoriei sale.

49. Melvin J. Lerner (n. 1929)
The Belief in a Just World: A
Fundamental Delusion, New York:
Plenum Press, 1980.
The Justice Motive in Social Behavior:
Adapting to Times of Scarcity and
Change, New York: Plenum Press,
1981. [ed. în colab. cu Sally C.
Lerner]
New Directions in the Study of Justice,
Law and Social Control, New York:
Plenum, 1990.
Current Societal Concerns about Justice
(Critical Issues in Social Justice),
1996. [ed. în colab. cu Leo Montana]

51. Personalitatea i credin a într-o lume dreaptăș ț
Zick Rubin iș Letitia Anne Peplau (1975):
caracteristicile persoanelor care cred puternic în
„lumea dreaptă”.
Sunt mai religioase, autoritariene, conservagtoare,
înclinate să admire liderii politici, să accepte
institu iile sociale existente, să afi eze atitudiniț ș
negative fa ă de categoriile defavorizate, seț
angajază mai rar în ac iuni de schimbare socialăț .
Zick Rubin and Letita Anne Peplau (1975) „Who believes in
a just world“, Journal of Social Issues, 31, 3,, pp. 65-89.

52. CLD – presupune că justi ia este înfăptuită de o for ăț ț
transcedentală = abdicare de la responsabilitate,
acceptarea suferin ei altora, indiferen ă fa ă deț ț ț
justi ie.ț
Sunt necesare ac iuni pentru înfăptuiria dreptă ii.ț ț
Ac iuni de voluntariat.ț
CLD = eroare cognitivă
Bamarea victimei = conservarea stării psihice de
bine.
CLD este legată de teoria atribuirii
(supraestimarea cauzelor interne i subestimareaș
cauzelor externe)

53. ◘ Teorii biologice
●Sociobiologia: studiul sistematic al bazelor biologice ale
tuturor comportamentelor sociale.
Edward O. Wilson. (1975). Sociobiology. The New Synthesis. O formă
prescurtată (507 pag.) a acestei lucrări a fost tradusă în limba română
în 2003 (Bucureşti: Editura Trei).
E.O. Wilson a aplicat principiul selecţiei naturale expus de Charles
Darwin în Originea speciilor prin selecţie naturală sau păstrarea
raselor favorizate în lupta pentru existenţă (1859, trad. rom. 1957) în
explicarea comportamentelor sociale ale oamenilor şi animalelor.
Ideea de bază: organizarea vieţii şi comportamentelor sociale au drept
cauză tendinţa de reproducere eficientă a genelor.
Iniţial, E.O. Wilson a susţinut că altruismul şi comportamentul prosocial
se datorează existenţei unei gene a altruismului. Ulterior, în urma
criticilor filozofilor, sociologilor, psihologilor şi geneticienilor,
determinismul biologic a fost nuanţat, recunoscându-se de către
sociobiologi rolul culturii în emergenţa comportamentelor umane.

54. Edward O. Wilson (n. 1929)
Sociobiology. The New
Synthesis (1975)
On Human Nature (1979)
Genes, Mind and Culture:
The Coevolutionary
Process (1981)
Promethean Fire:
Reflections on the Origin
of Mind (1983)
The Future of Life (2002)

55. “Sociobiologia este definită ca studiul sistematic al
bazei biologice a întregului comportament social.
Pentru moment, ea se concentrează asupra
societăţilor animale, asupra structurii populaţiilor
animale, a castelor şi asupra mijloacelor de
comunicare în aceste societăţi, ca şi asupra
proceselor fiziologice ce stau la baza adaptărilor
sociale. Dar disciplina se ocupă şi de
comportamentul social al omului primitiv, şi de
trăsăturile adaptative ale organizării în societăţile
umane contemporane primitive”.
• Edward O. Wilson, Sociobiologia, Bucureşti,
• Editura Trei, 1975/2003, 26.

56. Comportamentul de ajutorare la primate

58. ■ Emergenţa comportementului prosocial
John F. Dovidio (1996, 290): cercetarea CP a
parcurs mai multe stadii :
Până la mijlocul anilor 1960 : centrarea pe norme
(responsabilitate; reciprocitate).
Ultimii ani ai deceniului 1960 – 1970 : interesul
pentru studiul “difuziunii responsabilităţii” şi al
cauzelor care măresc/reduc probabilitatea
intervenţiei pentru ajutorarea victimelor.
Din 1980 : răspuns la întrebările “când” şi “de ce”
oamenii acordă ajutor celorlalţi.

59. John F. Dovidio
Profesor la University of Connecticut
Dovidio, J.F., Piliavin, J.A., Schroeder, D.A. şi Penner, L.A.
(2006). The social psychology of prosocial behavior.
Mahwah, NJ: Erlbaum.

60. John F. Dovidio , Jane Allyn Piliavin, David A. Schroeder şi Louis A.
Penner, The Social Psychology of Prosocial Behavior (2006).
Preface
1) An Introduction to Prosocial Behavior (32)
2) The Origins of Prosocial Behavior: Are People Selfish or Selfless by
Nature? (32)
3) The Context: When Will People Help? (41)
4) Why Do People Help? (38)
5) Planned and Long-Term Helping (36)
6) The Development of Prosocial Behavior (43)
7) Being the Helper and Being Helped: Causes and Consequences (45)
8) Prosocial Behavior in Collectives: Cooperation Within and Between
Groups (40)
9) Prosocial Behavior: The Past, Present, and Future (41)
References (42)
Author Index; Subject Index

61. ◘ Când acordăm ajutor celorlaţi ?
● Când suntem bucuroşi.
Experiment
(Alice M. Isen şi Irwin P. Levin, Effect of feeling good on
helping: cookies and kindness. Pers. Soc. Psychol. 1972, 21,
3, 384-388)
Comportamentele de ajutorare ale celor care au declarat că au
găsit moneda şi ale celor care au declarat că nu au găsit-o.
Condiţia Au acordat ajutor Nu au acordat ajutor
Au găsit moneda 14 2
Nu au găsit moneda 1 24

63. ● Când costul ajutorului este mic.
Experiment
(Bibb Latané şi John M. Darley, The Unresponsive Bystander: Why
Doesn't He Help? 1970, 10)
„Vă rog să mă scuzaţi, puteţi...
să-mi spuneţi cât este ceasul?” (92) 85%
să-mi spuneţi cum să ajung în Times Square?” (90) 84%
să-mi schimbaţi 25 de cenţi?” (90) 73%
să-mi spuneţi cum vă cheamă?” (277) 39%
să-mi daţi 10 cenţi?” (284) 34%
▲ Distincţie între „costul real” şi „costul
antecalculat” (perceput) al ajutorului.

64. Bibb Latané (n. 1937) John M. Darley (n. 1938)
The Unresponsive Bystander:The Unresponsive Bystander:
Why Doesn't He HelpWhy Doesn't He Help (1970)(1970)
[[ îîn colab. cun colab. cu J. DarleyJ. Darley]]
The effects of group size onThe effects of group size on
helping behaviorhelping behavior ((19811981)) [[ îînn
colab.]colab.] Robinson, P.H.Robinson, P.H. şişi Darley, J.M. (1995).Darley, J.M. (1995). Justice,Justice,
liability, and blame: Community views and theliability, and blame: Community views and the
criminal lawcriminal law. Boulder, CO: Westview Press. Boulder, CO: Westview Press
Darley, J.M.Darley, J.M. şişi Cooper, J. (Cooper, J. (eeds.). (1998).ds.). (1998).
Attribution and social interaction: The legacyAttribution and social interaction: The legacy
of Edward E. Jonesof Edward E. Jones. Washington, DC:. Washington, DC:
American Psychological Association.American Psychological Association.
Darley, J.M., Messick, D.M.Darley, J.M., Messick, D.M. şişi Tyler, T.R.Tyler, T.R.
((eeds.). (2001).ds.). (2001). Social influences on ethicalSocial influences on ethical
behavior in organizationsbehavior in organizations. Mahwah, NJ:. Mahwah, NJ:
Erlbaum.Erlbaum.

65. ● Când cei care ne cer ajutorul sunt asemănători nouă
în ceea ce priveşte rasa, vârsta, apartenenţa la gen,
statusul social etc.
.

66. Este rândul dvs.
De ce credeţi că în acest caz a apărut un
comportament prosocial?

67. ◘ De ce acordăm/nu acordăm ajutor celorlalţi?
● Modelul cognitiv “Latané - Darley” (1970)
Înainte de a se decide, persoana trebuie să :
1) ia act că ceva este rău;
2) să definească situaţia ca fiind periculoasă;
3) să decidă dacă are o responsabilitate personală;
4) să decidă ce fel de ajutor va acorda;
5) să materializeze decizia luată.
▲ Dacă oricare dintre cele cinci etape este blocată,
victima nu mai primeşte nici un ajutor.

69. ● Dispersarea responsabilităţii
La 13 martie 1964, o tânără, Kitty Genovese, a fost
omorâtă în stradă (Queens, NY) sub privirile unui
număr de 38 de persoane. Asasinul, Winston
Moseley, a maltratat-o mai întâi îndelung.
Nimeni nu a intervenit, nu a dat telefon la poliţie,
deşi priveau scena din apartamente, de la fereastră.
“Paradoxul lui Orlson”: Lasă-l mai bine pe celălalt
să intervină!

70. Catherine Susan Genovese
(1935 – 1964)
[Kitty Genovese]
A.M. Rosenthal (1964). Thirty-
Eight Witnesses: The Kitty
Genovese Case. University of
California Press.
J.M. Darley şi B. Latané (1968).
Bystander intervention in
emergencies: Diffusion of
responsibility. Journal of
Personality and Social
Psychology, 8, 377-383.

71. Locaţia în care a fost atacată Kitty Genovese (Queens, NY)

72. “Cum, cu atâţia martori la crimă, nimeni să nu sară în
ajutorul fetei? Darley şi Latané au susţinut că,
paradoxal, o victimă poate avea mai mult ”noroc”
dacă agresiunea are loc în prezenţa unui singur
martor decât în prezenţa mai multora. Într-o atare
situaţie, responsabilitatea ajutorării ei cade, întreagă,
numai asupra unei singure persoane, nedivizându-
se. Cu alte cuvinte, când la un delict sau la un
accident asistă un public numeros, răspunderea unei
intervenţii este dispersată. Fiecărui individ îi revine
o anumită doză de vinovăţie, nici unul nemaiavând a
suporta întreaga ei greutate”.
Hans J. Eysenck şi Michael Eysenck, Descifrarea comportamentului
uman, Bucureşti, Editura Teora, 1981/1998, 64.
▲ Efectul de spectator (bystander effect)

73. Modelele acordării ajutorului
Philip Brikman (1982) distinge patru modele ale ajutorării:
1) Modelul moral (în cazul responsabilităţii ridicate atât în
ceea ce priveşte situaţia, cât şi găsirea soluţiei);
2) Modelul iluminist (cel ce se află într-o situaţie critică are
responsabilitate ridicată pentru situaţia în care a ajuns,
dar nu are nici o responsabilitate sau are o
responsabilitate scăzută în imaginarea soluţiei pentru
ieşirea din criză);
3) Modelul compensator (responsabilitate scăzută pentru
poziţia critică în care te găseşti, dar înaltă
responsabilitate pentru soluţionarea problemei);
4) Modelul medical (individul are responsabilitate scăzută
nu numai în legătură cu situaţia problematică, ci şi în
legătură cu depăşirea ei.

74. Daniel C. Batson (n. 1943)
These things called empathy: eight related but distinct
phenomena. În J. Decety şi W. Ickes (eds.), The Social
Neuroscience of Empathy (pp. 3-15). Cambridge: MIT
Press (2009).
From Jerusalem to Jericho: A study of situational and
dispositional variables in helping behaviour. Journal of
Personality and Social Psychology, 1973, 27, 100-108 [în
colab. cu J. Darley].
Religion as prosocial: Agent or double agent? Journal for the
Scientific Study of Religion, 1976, 15, 29-45.

75. Facerea de bine...

76. CP i contextul socialș
● Paul R. Amato (1983) Impactul envronmentului:
50% din trecători într-un mic oră el au acordatș
ajutor unui om prăbu iti pe stradă, rănit la picior;ș
15 % într-un mare oraș.
● Acela i efect în SUA, Cnada, Israel, Turcia, Australia,ș
Marea Britanie, Sudan quie, le Royaume-Uni et le
Soudan (A. Hedge iș Y. H. Yousif , 1992; N. M. Steblay,
1987) .
● Cu cât localitatea urbană este mai mare, cu atât
probabilitatea de ajutorare este mai mică.
● Diferen e urban/rural (dar ora ul nu se caracterizeazăț ș
numai prin numărul de locuitori.

78. Diferen e în acordarea ajutorului:ț
Culturi colectiviste/individualiste: ajutorarea unui străin mai
probabilă în culturile individualiste.
În cadrul aceleia i culturi apar diferen e în func ie deș ț ț
valorile caracteristice.
„simpatia” (în Spania) sau „simpatico” (în Portugalia),
caracterizează culturile din America Latină.
„Cultura simpatiei” definite prin orientarea socio-
emo ională proactivă: binele celorlal i, prietenie, polite e,ț ț ț
ajutorarea străinilor.
Robert V. Levine et al. (2001), Cross-cultural differences in helping
strangers, Journal of Cross-cultural Psychology, 32, 5, pp. 543-560

80. Bibliografie
Paul R. Amato (1983) Helping behavior in urban and rural
environments: Field studies based on a taxonomic
organization of helping episodes, Journal of Personality
and Social Psychology, 45, pp. 571-586.
A. Hedge iș Y. H. Yousif (1992) Effects of urban size,
urgency, and cost on helpfulness, Journal of Cross-
Cultural Psychology, pp. 107-115.
N. M. Steblay (1987) Helping behavior in rural and urban
environments: A meta-analysis, Psychological
Bulletin, 102, pp. 346-356.

82. Prosocial Behavior
• Kitty Genovese case
in Kew Gardens NY.
Bystander Effect:
• Conditions in which people are
more or less likely to help one
another. In general…the more
people around…the less chance
of help….because of…
• Diffusion of Responsibility
Pluralistic Ignorance
• People decide what to do by
looking to others.