Terorismul și studiile de securitate
Terorismul de tip sinucigaș - Studiu de caz: teroriștii sinucigași palestinieni (Israel) și
kurzi (Partidul Municitorilor din Kurdistan)
„Terorismul este despre un singur lucru: Psihologie. Este psihologia fricii ”(Philip G.
Zimbardo)
Introducere
Acest document are în vedere studiul terorismului de tip sinucigaș din punct de vedere
psihologic. Structura acestuia include definiția conceptelor cheie: terorism, terrorist și
terorism sinucigaș prin care introducem cititorii în subiectul referatului, apoi vom explica
terorismul sinucigaș prin intermediul studiilor de caz al teroriștilor sinucigași palestinieni din
Israel care se oferă voluntari în a comite acte teroriste care se finalizează cu moartea și a celor
kurzi care comit atentate sinucigașe involuntar fiind forțați de organizația de care aparțin, în
special Partidul Muncitorilor din Kurdistan. În final, concluziile rezumă ideile principale ale
acestui referat.
Definirea conceptelor: terorism, terorist, terorism sinucigaș
Terorism- Terorismul este un concept complex, care nu are o definiție unanim
acceptată, fiind caracterizat prin anumite acțiuni specifice care au un scop și o metodă.
Departamentul de Stat al SUA (1998) a descris acest fenomen ca fiind “ Violență
premeditată, motivată politic, perpetrată împotriva țintelor non-combatante de către grupuri
subnaționale sau agenți clandestini, destinată de obicei să influențeze un public”.
Terorist-nouă caracteristici tipice ale teroristului: (1) ambivalență față de autoritate,
(2) perspectivă defectă, (3) aderare la convenție , (4) detașare emoțională de consecințele
acțiunilor lor, (5) incertitudini legate de rolul sexual, (6) gândire magică, (7) distructivitate,
(8) educație scăzută și(9) respectarea normelor subculturii violente și a fetișurilor de arme.
Dacă majoritatea teroriștilor nu îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru o boală mentală
majoră sau pentru sociopatie, trebuie să se concluzioneze că sunt raționale? Acest lucru ridică
problema puterii explicative a teoriei alegerii raționale - teoria conform căreia acțiunea
teroristă derivă dintr-o decizie conștientă, rațională și calculată de a lua acest tip de acțiune ca
strategia optimă pentru realizarea unui obiectiv sociopolitic.

2
Terorism sinucigaș- Terorismul sinucigaș implică un act conștient care necesită
sacrificarea și moartea făptuitorului. Sinuciderea care are loc în scopul terorismului este
semnificativ diferită de semnificația cotidiană (generală) a sinuciderii dintr-o varietate de
motive, dintre care cel decisiv este că scopul final al teroriștilor nu este sacrificarea propriilor
vieți, ci mai degrabă un instrument pentru a atinge anumite obiective politice Terorismul
sinucigaș este adesea identificat de către savanți ca un produs al îndoctrinării în
fundamentalismul islamic sau al înclinațiilor suicidare ale indivizilor care probabil și-ar pune
capăt vieții în orice caz.
Psihiatria ca știință a susținut că sinuciderea este un simptom al tulburărilor mentale și
al bolii. Cu toate acestea, odată cu dezvoltarea teoriei și a practicii, înțelegerea sinuciderii și a
definiției sale s-au schimbat semnificativ, iar factorul crucial în aceste schimbări este
conștiința actului.
În cazul terorismului sinucigaș, nu există un acord general cu privire la faptul dacă
teroriștii sinucigași sunt perturbați, personalități psihopatologice, care își eliberează propriile
probleme printr-un act de sinucidere, sau este distrugerea conștientă a vieții și a sacrificiului
de dragul obiectivelor mai generale (de grup) și predefinite.
Cu toate acestea, având în vedere toate caracteristicile organizațiilor teroriste care
întreprind acte de sinucidere, se poate argumenta că aleg acei indivizi care merg în mod
conștient în autodistrugere și moarte pentru a contribui la obiectivele organizaționale.
Opinia dominantă este că majoritatea teroriștilor sinucigași sunt indivizi psihologic
normali, conștienți de soarta lor finală și de soarta victimele lor și că atacurile sunt
întotdeauna proiectate. Se crede că teroriștii sinucigași nu sunt nici impulsivi, nici nebuni,
organizațiile îi selectează cu atenție și, dacă este necesar, sunt supuși îndoctrinării.
Trăsături notabile ale teroriștilor individuali: Teroriștii arată frică, furie, depresie,
vinovăție, comportament antisocial, un ego puternic, nevoia de entuziasm și un sentiment de
dezorientare. Cu cât o persoană are mai multe astfel de caracteristici, cu atât este mai probabil
să devină terorist.
Studiu de caz 1: Teroriștii sinucigași palestinieni (Atacuri voluntare)
Studiul privind teroriștii sinucigași palestinieni a fost realizat prin intermediul unui
interviu cu mai multe persoane care făceau parte din gruparea teroristă Hamas. Puțini dintre
oamenii expuși la aceeași realitate - religia, literatura, istoria, ideologia și evenimentele
actuale - aleg terorismul. Deși în analiza psihologică nu există un set specific de trăsături

3
psihologice identificabile, este de așteptat ca persoanele atrase de terorism să fie înclinate spre
violență și extremism. (Soibelman, 2004)
Atracția spre violență (Soibelman, 2004) - Unul dintre cei intervievați în studiul actual
părea la început să aibă puncte de vedere foarte radicale despre utilizarea violenței pentru a-și
urmări scopul. Cu toate acestea, pe măsură ce interviul s-a desfășurat intervievatorul a
observat o schimbare clară în el. Începe să pară confuz și reflectează asupra altor modalități
de a-și atinge scopul, fără a utiliza violența. Acest lucru demonstrează că acesta are atât
viziuni violente, cât și non-violente și nu este sigur că violența este necesară mereu.
Alți intervievați au fost destul de sinceri cu privire la utilizarea violenței pentru a-și
atinge scopul, și au recunsocut că se simt bine când comit anumite acte violente de aceea o fac
și nu simt vinovăție pentru asta. (Soibelman, 2004).
Alții au susținut că utilizarea violenței le oferă un un simț al semnificației și al
importanței în viață (Soibelman, 2004), în contextul în care se confruntă cu sentimente de
vinovăție, pentru care doresc iertarea păcatelor și pentru că doresc să-și redobândească
onoarea și respectul prin sacrificiu.
Același studiu susține că teroristul se confruntă cu stimă de sine scăzută, tocmai de
aceea printr-un atentat sinucigaș poate deveni martir, în consecință faimos, cunoscut și
apreciat.
Teroristul nu luptă pur și simplu pentru o cauză: luptă pentru el. Poate că a suferit o
lovitură severă a stimei de sine sau poate fi treptat conștient de ceva ce nu a avut niciodată, o
bază fermă de respect de sine. S-ar putea să fie nevoie să contracareze un impuls de dispreț de
sine sau umilințele impuse de alții - mecanismul familiar de identificare cu agresorul;
Implicarea în acțiuni teroriste i-ar putea oferi sentimentul de scop al vieții, simțindu-se
important și responsabil atât de viața sa, cât și a celorlați.
Comentând asupra atacatorilor sinucigași palestinieni, Hafez (2006) a remarcat în
acest sens că „Hamas a încadrat în mod deliberat atacurile sinucigașe în termenii unei culturi a
martiriului care anterior nu era familiar societății palestiniene. [În consecință] palestinieni a
venerat martiriul întrucât prin acest mod fiecare palestinian putea să-și găsească un sens al
vieții și să devină faimos prin sacrificiu.” (Kruglanski et al., 2009)
Studiul de caz 2: Teroriștii sinucigași kurzi (Atacuri involuntare)
Un grup terorist care pare să fi forțat membrii să efectueze atacuri sinucigașe este
Partidul Muncitorilor din Kurdistan sau PKK.

4
Dogu Ergil, psiholog politic cu sediul la Universitatea din Ankara, a spus că doar unul
dintre cei 21 de teroriști sinucigași ai PKK s-au oferit voluntari pentru o misiune.
El descrie cazul Leylei Kaplan, o tânără care a efectuat ceea ce a fost probabil cel mai
reușit atentat sinucigaș al PKK atunci când a lovit o clădire a poliției ucigând trei ofițeri și
rănind alți 12. Potrivit lui Ergil, Leyla nu a fost voluntară, dar a fost puternic constrânsă să
efectueze atacul. Atacul asupra clădirii a fost oferit mai întâi unei alte femei PKK, Turkan-
Adiyaman, care a refuzat. Refuzul ei de a efectua atacul a văzut-o executată, în fața lui Leyla
Kaplan, căreia i s-a oferit apoi alegerea Hobson de a accepta misiunea. Astfel, nu toți teroriștii
sinucigași sunt voluntari.
Practicile PKK descrise de Ergil sunt în contradicție cu cele ale celorlalte grupuri
teroriste care au efectuat marea majoritate a atacurilor sinucigașe din ultimul deceniu. Astfel
de niveluri de constrângere și intimidare nu sunt pur și simplu o caracteristică a modului în
care grupuri precum Hamas selectează și pregătesc indivizii să ia parte la operațiuni de
sinucidere. În majoritatea cazurilor, teroristul fie s-a oferit în mod clar voluntar pentru
misiune, fie a acceptat sarcina foarte bine când i s-a oferit ocazia.
Concluzii
Studiile arată că teroriștii sinucigași nu suferă de probleme psihiatrice și nici nu
consumă droguri așa cum sunt ei portretizați în mass-media. Totuși, unele studii susțin că
persoanele care suferă de depresie, stimă de sine scăzută, furie și vinovăție cărora li se adaugă
și o ideologie extremistă sunt mai predispuși spre acte teroriste decât alte persoane. Alte studii
susțin că sinucigașii sunt cei care suferă de depresie severă și au sau au avut gânduri de
sinucidere, prilej cu care organizațiile teroriste exploatează aceste vulnerabilități și îi conving
să comită aceste acte de sinucidere. Actele teroriste sinucigașe pot fi atât voluntare, cum este
cazul palestinienilor, fie involuntar cum se întâmplă în cazul PKK, care conving persoanele să
se sinucidă prin traumatizare și frică.

5
Tabelul 1. Terorismul de tip sinucidere / Sinuciderea (1
Townsend 2007)
Nr.crt Problema Terorismul de tip sinucidere Sinuciderea (fără
conexiuni cu
terorismul)
1. Religia Cel mai comun motiv (în special
credințele promovate de o anumită
religie )
Nu susține
sinuciderea
2. Scopul De a crea teroare De a muri / de a se
elibera de o
situație/sentimente
neplăcute
3. Așteptări de la actul
sinuciderii
Dorința de a ajunge în paradis Moartea
4. Răzbunarea Motiv comun Nu este un motiv
5. Dorința de a ucide/
crimă
Motiv comun Nu este un motiv
6. Caracteristici
psihologice
Nu există un profil anume/nu suferă de
tulburări psihologice
Suferă de depresie
și alte afecțiuni
7. Îndoctrinare De cele mai multe ori explică acțiunile
de sinucidere
Sinuciderea nu este
rezultatul
îndoctrinării decât
în cazuri de pact de
sinucidere/sinucide
re în masă
1
Vezi Townsend 2007

6
BIBLIOGRAFIE
Kruglanski, A. W., Chen, X., Dechesne, M., Fishman, S., & Orehek, E. (2009). Fully
Committed: Suicide Bombers’ Motivation and the Quest for Personal Significance. Political
Psychology, 30(3), 331–357. https://doi.org/10.1111/j.1467-9221.2009.00698.x
Soibelman, M. (2004). Palestinian suicide bombers. Journal of Investigative Psychology and
Offender Profiling, 1(3), 175–190. https://doi.org/10.1002/jip.16
Townsend, E. (2007). Suicide Terrorists: Are They Suicidal? Suicide and Life-Threatening
Behavior, 37(1), 35–49. https://doi.org/10.1521/suli.2007.37.1.35
Gaćinović, R., Bajagić, M., & Mijalković, S. PROFILE OF A TERRORIST. DANI
ARČIBALDA RAJSA ““ARCHIBALD REISS DAYS, 481.
Silke, A. (2003). Terrorists, victims and society. Psychological perspectives on terrorism and
its consequences.
Merari, A. (2004). Suicide terrorism. Assessment, treatment, and prevention of suicidal
behavior.
Victoroff, J. (2005). The mind of the terrorist: A review and critique of psychological
approaches. Journal of Conflict resolution, 49(1), 3-42.