,

1. SINDROMUL FEBRIL
PRELUNGIT

2.  Omul fiind homeoterm are o temperatură constantă care
oscilează în jur de 37 C,
 temperatura ce variază în funcţie de locul unde este
măsurată.
 Astfel temperatura rectală, considerată a reprezenta
temperatura centrală este cu 0,5-1 C mai ridicată decât
temperatura axilară care reprezintă temperatura
periferică.
 Cele mai reprezentative valori sunt:
 temperatura rectală 37,5 C;
 temperatura bucală 37 C;
 temperatura axilară 36,5 C.

3.  Temperatura centrală a corpului uman prezintă un ritm
circadian, cu valori minime între orele 4-6 dimineaţa
(36,4 C rectal) şi valori maxime (37,4 C seara) în jurul
orei 1800.
 În vorbirea curentă se foloseşte termenul de febră
(sinonim cu pirexie) atunci când febra este acută, de
scurtă durată şi izolată neinsoţită de altă simptomatologie.
 În mod obişnuit febra este definită ca o
temperatură centrală mai mare de 38 C.
 Dacă temperatura corpului este situată între 37 şi 38 C
se etichetează subfebrilitate iar peste 39 C
hiperpirexie.

4.  Termenul de stare febrilă sau sindrom febril se
utilizează când febra se prelungeşte mai mult timp
şi este însoţită şi de alte semne de boală.
 Spre deosebire de adult la care febra prelungită este
definită prin o durată de minimum 3 săptămâni, la
copil durata variază:
 la sugar între 4-5 zile iar
 la copil între 8-15 zile .
 Se disting două situaţii:
 febre prelungite şi neexplicate
 febre prelungite a căror cauze sunt cunoscute de la debut.

5.  Mecanismul de producere a febrei
 Centrii termoreglatori sunt localizaţi la nivel hipotalamic:
hipotalamusul anterior care reglează termoliza
(pierderea de căldură) şi
 hipotalamusul posterior (“centrul frisonului”) care
reglează termogeneza (producerea de căldură).
 Conexiunile dintre cele 2 grupuri de neuroni se realizează
prin intermediul unor mediatori chimici: serotonina şi
catecolaminele.

6.  Termogeneza se realizează prin intensificarea
proceselor metabolice:
 creşterea tonusului musculaturii striate şi prin
frison.
 Termoliza se realizează prin pierderea de căldură la
suprafaţa corpului prin următoarele procese fizice:
radiaţie, convecţie, conductibilitate, evaporare.
 Mecanismele fiziologice cu rol important în
termoliză sunt reprezentate de vasodilataţia
periferică şi secreţia glandelor sudoripare respectiv
transpiraţia.

7.  Cauza apariţiei febrei rezidă în ruperea echilibrului
între termoliză şi termogeneză în favoarea celei din
urmă, ca urmare a intervenţiei unor stimuli: bacterii sau
endotoxinele acestora, viruşi, micelii, reacţii Ag/Ac,
substanţe hormonale, medicamente.
 Aceşti stimuli numiţi pirogeni exogeni, nu acţionează
direct pe centrii termoreglării, ei sunt fagocitaţi de
leucocitele circulante sau de macrofagele tisulare.
 Fagocitoza pirogenilor exogeni are ca efect stimularea
metabolică a acestor fagocite şi prin intermediul activării
sintezei de ARN-mesager şi de proteine se eliberează în
circulaţie un pirogen endogen (pirogen
leucocitar).

8.  Pirogenul endogen acţionează la nivelul
neuronilor termosensibili din hipotalamusul
posterior determinând sinteza unor monoamine
(serotonină, noradrenalină) şi a unor prostaglandine
din grupa E. Aceste prostaglandine acţionează
ca transmiţători centrali în iniţierea febrei.
 Pirogenii endogeni pot fi produşi de: celulele intrate
în proliferare malignă, de hemolize, distrucţii
tisulare, resorbţie de hematoame sau perfuzii
endovenoase ce conţin pirogeni de natură bacteriană
nedistruşi prin sterilizare.

9.  Febra mai poate fi produsă prin
 procese de termogeneză exagerată,
 secundară unei:
 activităţi musculare intense (criză de convulsii,
tahicardie paroxistică)
 tulburări metabolice (febră de deshidratare)
 reacţii postmedicamentoase,
 boli neurologice care afectează centrul termoreglării
(hemoragii, tumori, neuroinfecţii), hipertiroidie.
 Există şi cazuri în care febra este de cauză necunoscută.

10.  Staza calorică
 Nu are nimic comun cu starea de febră, este consecinţa
unei supraîncălziri pasive a corpului în aşa măsură încât
funcţiile prin care se realizează deperdiţia de căldură,
solicitate la maximum nu mai pot menţine constanţa
temperaturii centrale care creşte peste normal.
 Se poate întâlni în:
 soc caloric (insolaţie, incubator dereglat)
 febra de ţipăt a sugarului şi copilului
 febra de sete (datorită unui aport insuficient de apă sau
administrare de preparate de lapte prea concentrate)

11. Diagnosticul sindromului febril prelungit
 I. Anamneza va preciza:
 a) Dacă febra este bine tolerată de bolnav. Dacă “da”
nu se vor lua măsuri terapeutice.
 b) Vârsta la care apare o stare febrilă:
 la sugar: febra prelungită peste 2-3 săptămâni, la un copil cu
dismorfism facial, cu unele malformaţii viscerale poate sugera
o boală metabolică ereditară
 la copilul cu alterarea stării generale, scădere ponderală,
anorexie se suspicionează tuberculoza pulmonară de
primoinfecţie
 la copilul cu febră prelungită asociată cu modificări
inflamatorii la nivelul articulaţiilor se suspicionează
reumatismul articular acut

12.  c) Semne asociate sindromului febril:
 cefaleea: frontală în febra tifoidă, fronto-occipitală în
gripă, occipitală în meningită
 frisonul poate orienta spre: pneumonie francă lombară,
infecţii streptococice, osteomielită, leptospiroze,
tularemie, gripă, neoplazii suprainfectate, (frisoane
repetate se întâlnesc în pielonefrită, angiocolită)
 transpiraţiile abundente orientează spre bruceloză
 artralgiile orientează spre: bruceloză, hepatită virală,
rubeolă
 mialgiile orientează spre: enteroviroze, leptospiroze
 curbatura orientează spre: gripă, colagenoze, sindroame
paraneoplazice

13.  d) Contextul epidemiologic în care a apărut febra
 contactul cu un bolnav cu tuberculoză, hepatită virală, o
altă boală transmisibilă, voiajul într-o ţară străină poate
orienta diagnosticul
 contactul cu pisici poate orienta diagnosticul spre boala
zgârieturii de pisică
 contactul cu animale (vite) orientează spre bruceloză
 contactul cu rozătoare orientează spre coriomeningita
limfocitară
 contactul cu şobolani poate orienta spre leptospiroză

14.  e) antecedentele personale
 infecţii respiratorii repetate
 alergia
 malignităţile
 deficitele imune
 transfuzii cu sânge contaminat
 transmitere perinatală a virusului imunodeficienţei
uman

15.  f) tratamentele primite anterior
 explorare instrumentală
 intervenţie chirurgicală
 ce pot determina un risc crescut pentru infecţia
bacteriană, pentru infecţia iatrogenă cu HIV, sau
complicaţii septice tardive
 antibiotice, barbiturice, antimalarice de sinteză

16.  II. Examenul clinic
 1. Aspectul curbei febrile
 febra în platou (continua) este caracteristică pentru
pneumonia bacteriana, febra tifoida
 febra hectică : oscilatii mari de 3-5 grade, cu scaderi
bruste ale temperaturii la normal sau sub normal este
caracteristică pentru o stare septică, o supuraţie cu
localizare profundă (abces hepatic, abces pulmonar,
osteomielită, etc.)
 febra ondulantă: curba febrila ascendenta care atinge un
apogeu si apoi descreste zi de zi pana la subfebrilitate,
dupa care ciclul se repeta; apare în bruceloză, limfomul
malign Hodgkin

17.  febra remitentă: variatii cu diferenta mai mari de 1 grad,
fara ca minima sa scada sub 37 grad se întâlneşte în
infecţia cu virus citomegalic, supuratii pulmonare,
tuberculoza, flegmoane
 febra recurenta: febra ridicata si continua timp de 5-8
zile alternanad cu perioade afebrile; in
limfogranulomatoza maligna, infectii urinare sau biliare,
leptospiroza
 febra de tip invers este caracteristică pentru adenoidita
subacută la sugar şi copilul mic, supuratii profunde
 febra neregulată are un aspect care nu se poate incadra
in nici unul din tipurile descrise anterior

18.  2. Aspectul general al bolnavului
 dacă copilul este vioi, febra poate semnifica o infecţie
virală banală
 dacă copilul este apatic, hipoton, febra prelungită
poate semnifica o infecţie severă ceea ce impune
efectuarea unor investigaţii suplimentare în special
examen otic şi puncţia lombară

19.  3. Aspectul faciesului
 faciesul toxic, palid cenuşiu, cu ochii încercănaţi,
poate orienta către o infecţie serioasă (pneumonie
gravă, septicemie)
 faciesul palid-gălbui, încercănat (facies “piuric”)
poate orienta către o infecţie urinară
 rash-ul “în fluture” poate orienta către lupus
eritematos sistemic
 facies rigid, de mască poate sugera sclerodermia
 dismorfismul facial : în bolile ereditare

20.  4. Aspectul tegumentelor
 paloarea tegumentelor: in crizele hemolitice din
anemiile hemolitice constituţionale sau câştigate, in
bolile inflamatorii cronice, in malignităţile
hematologice.
 manifestări hemoragice cutanate: echimoze, peteşii,
hematoame in leucemia acută, meningococcemie,
coagulare diseminată intravasculară.
 Peteşiile, hemoragiile liniare subunghiale, nodulii
Osler reprezintă manifestări cutanate caracteristice
endocarditei bacteriene.

21.  icterul sau subicterul tegumentar asociat cu febră,
hepato-splenomegalie, sufluri sau zgomote cardiace
poate orienta către o endocardită bacteriană
 erupţiile cutanate: tipice pentru febrele eruptive
(rujeolă, rubeolă, scarlatină), mononucleoză
infecţioasă, histiocitoză X (boala A
 eritemul nodos (noduli dermo-epidermici, de 1-3 cm,
violacei situaţi pe feţele de extensie a gambelor)
poate apare în: tuberculoza pulmonară, infecţii
streptococice, LES, administrarea de medicamente.

22.  5. Adenopatiile
 Se vor preciza:
 sediul adenopatiilor:
- adenopatii locoregionale în procese infecţioase
supurative sau tumori
- adenopatii generalizate în: bolile inflamatorii
cronice, infecţiile sistemice, malignităţi hematologice
 prezenţa sau absenţa durerii spontane sau la
palpare: durerea la palpare este caracteristică
limfoadenopatiilor inflamatorii; adenopatii nedureroase
sunt caracteristice pentru adenopatiile neoplazice şi cele
tuberculoase
 tendinţa de supuraţie
 invadarea capsulei şi a ţesutului din jur

23.  6. Manifestări patologice la nivelul unor aparate
şi sisteme:
 dispneea sau polipneea poate traduce o pneumonie clinic
silenţioasă, un abces retrofaringian
 bronhoreea cu sau fără hemoptizie asociată cu
hipocratism digital poate sugera o bronşiectazie asociată
unei fibroze chistice de pancreas
 apariţia sau modificarea unor sufluri în context febril la
un bolnav valvular poate sugera o endocardită bacteriană
sau o recidivă a RAA
 dureri lombare cu polakiurie, disurie, hematurie
asociată cu febră poate sugera o infecţie urinară

24.  artrita asociată cu febră poate sugera: RAA, artrită
septică, artrită juvenilă idiopatica
 semnele meningeene pozitive, convulsiile, sindromul
infecţios, tulburări de conştienţă pot orienta către
meningoencefalită.
 semnele neurologice de focar, semnele de
hipertensiune intracraniană asociate cu febră la un
copil cu cardiopatie congenitală pot sugera o embolie
sau un abces cerebral

25.  visceromegalia (hepatosplenomegalia) şi febra pot
orienta către: hepatită cronică, boală granulomatoasă
hepatică (lues, TBC, sarcoidoză, toxoplasmoză,
bruceloză) infecţii parazitare (echinococoză), abces sau
tumoră hepatică, mononucleoză infecţioasă, malignitate
hematologică
 otoree, tumefacţia părţilor moi la nivelul mastoidei
asociate cu febră sugerează prezenţa otitei sau
mastoiditei
 rinoreea purulentă, obstrucţia nazală, sensibilitatea la
presiune a părţilor moi deasupra sinusului afectat
sugerează prezenţa unei sinuzite

26.  III. Investigaţiile paraclinice
 Examenele paraclinice sunt orientate în raport cu
semnele clinice de debut.
 a) Se vor efectua examene paraclinice de primă
intenţie:
 hemoleucogramă
 VSH
 proteina C reactivă
 examen sumar de urină
 IDR la tuberculină
 radiografie pulmonară

27.  examen ORL
 hemocultură
 urocultură
 coprocultură
 EKG
 EEG
 examen stomatologic
 examen chirurgical

28.  b) Investigaţii de a 2-a intenţie în raport cu
semnele clinice orientative
 serodiagnostic: Widal, Wright, examen pentru
leptospiroză
 studiul factorului reumatoid, celule LE, anticorpi
anti-ADN
 examen în picătură groasă
 medulogramă
 radiografia de oase
 radiografia abdominală pe gol

29.  radioscopia gastro-intestinală
 urografia
 arteriografia
 puncţia lombară
 echocardiografia
 echografie abdominală
 CT
 RMN

30.  IV. Etiologia sindromului febril prelungit
A) Infecţii
1.Infecţii bacteriene
1.1 Infecţii ale aparatului respirator
 Otită medie supurată
 Febra prelungită poate apare în caz de infecţii “decapitate”
prin tratament insuficient cu antibiotice, în caz de bacterii
rezistente, antecedente de otite recidivante, adenoidită
asociată
 Otoantrita
 Trebuie suspectată în faţa unui tablou clinic constând din
febră prelungită, curbă ponderală staţionară sau
descendentă, modificarea scaunelor, drenaj otic cronic,
perforaţie a timpanului situată în porţiunea
posterosuperioară

31.  Adenoidita cronică
 Se manifestă prin: febră de tip invers, obstrucţie nazală
permanentă, respiraţie predominent orală, modificări
ale timpanului (ce traduce o tulburare cronică de
pneumatizare a urechii medii)
 Sinuzita
 Se manifestă cu: febră prelungită, obstrucţie nazală
cronică, secreţii mucopurulente, semne biologice (VSH
, PCR crescută) modificări ale orificiului de drenaj a
sinusurilor paranazale la rinoscopia anterioară,
modificări caracteristice pe radiografia sinusurilor feţei

32.  Infecţia cronică amigdaliană
 Se manifestă clinic ca o angină recidivantă eritematoasă sau
eritemato-pultacee însoţită de adenopatie cervicală dureroasă
 Abcesul retrofaringian
 Clinic se manifestă prin febră prelungită, dispnee, disfagie. Se
evidenţiază prin tuşeu faringian şi prin examen radiologic de
profil al regiunii cervicale ce va evidenţia bombarea
posterioară a abcesului
 Abcesul pulmonar
 Este consecinţa infectării de obicei postobstructive a
parenchimului pulmonar, ce are drept consecinţă supuraţia şi
necroza.
 Tabloul clinic cuprinde: febră prelungită de tip septic, tuse,
dispnee, tahicardie. Examenul radiologic precizează
diagnosticul

33.  Alte cauze:
 bronşiectazia
 pleureziile închistate
 Au ca element clinic dominant febra prelungită asociată cu
diferite manifestări pulmonare
 Tuberculoza
 Clinic tuberculoza de primoinfecţie se manifestă prin:
alterarea stării generale, astenie, anorexie, febră prelungită,
transpiraţii nocturne, manifestări eruptive (eritem nodos,
purpură, eritem polimorf)
 Granulia tuberculoasă
 Se manifestă clinic cu febră neregulată uneori cu valori mari,
frisoane, dispnee, cianoză, tuse, adenopatii, splenomegalie,
pleurezie, pericardită sau meningită.

34. 1.2 Infecţii ale aparatului digestiv
 Colecistite şi colangite
 Febra de intensitate variabilă are aspect caracteristic
“febră gotică” (aspect de turnuri înalte). Simptomele
clinice caracteristice sunt: durere localizată în
hipocondrul drept şi/sau epigastru, frisoane, greaţă,
vărsături ce conţin bilă, icter
 Hepatită cronică agresivă şi ciroză hepatică
 Tabloul clinic cuprinde: febră moderată cu caracter
prelungit ce semnifică evoluţie gravă (pusee
inflamatorii sau de citoliză) spre decompensare.

35.  Abcesele hepatice, subfrenice
 În tabloul clinic atrage atenţia: starea generală alterată, febra
de tip septic, modificarea de aspect şi consistenţă a ficatului,
ascensionarea diafragmului.
 Plastronul apendicular
 Se caracterizează prin sensibilitate dureroasă la nivelul fosei
iliace drepte, palparea în această regiune a unei formaţiuni
tumorale.
 Febrele tifoide şi paratifoide
 Sunt greu de diagnosticat în formele atipice şi în cele tratate
insuficient cu antibiotice sau în formele abortive la vaccinaţi.
 Sunt suspectate pe baza datelor epidemiologice şi a noţiunii
de contact.

36.  Salmonelozele
 Forma septicemică poate apare la sugarii şi copiii mici cu
rezistenţă scăzută la infecţii putând determina localizări
metastatice manifestându-se cu: febră neregulată remitentă
sau intermitentă, frisoane, alterarea stării generale,
splenomegalie.
 Bruceloza
 Este o boală rară la copil: trebuie suspectată în caz de contact
direct cu animale infectate, consum de brânzeturi preparate
din lapte nepasteurizat sau din lapte crud.
 Clinic bolnavii prezintă: febră uneori cu aspect ondulant,
dureri musculare, nevralgii, artralgii, transpiraţii nocturne,
splenomegalie moderată, poliadenopatii. Serodiagnosticul
Wright permite în general diagnosticul.

37. 1.3 Infecţiile bacteriene ale sistemului nervos
central
 Meningitele “decapitate”
 Se observă în cursul infecţiilor cu Hemophilus influenzae
insuficient tratate. Persistenţa febrei, bombarea fontanelei,
vărsături în jet, convulsiile, semnele neurologice de focar pun în
discuţie un empiem subdural.
 Abcesul cerebral
 Tabloul clinic cuprinde febră prelungită, semne neurologice de
focar, tulburări psihice. Apare mai ales în evoluţia sinuzitelor şi
cardiopatiilor congenitale cianogene.
 Meningita TBC
 Apare în general la copiii nevaccinaţi BCG de obicei în primele
6 luni după o primoinfecţie tuberculoasă localizată pulmonar.
Clinic se întâlneşte: febră, cefalee, vărsături ce apar după un
prodrom de aproximativ 1-2 săptămâni.

38. 1.4 Endocardita bacteriană subacută (lentă) Osler
 Tabloul clinic este variat putând simula orice boală.
Febra este moderată (37,5 - 38C) şi prelungită, se
asociază manifestării cutanate. Diagnosticul trebuie
suspectat la copiii cu cardiopatii congenitale sau
reumatismale.
1.5 Infecţii urinare
 Diagnosticul trebuie suspectat în faţa unui sugar sau
copil mic ce prezintă o simptomatologie nespecifică:
febră prelungită, staţionare a greutăţii, vărsături, diaree,
sindrom de deshidratare acută, semne neurologice, stare
toxică.

39. 1.6 Septicemiile cu stafilococ, streptococ, colibacil,
klebsiella
 Diagnosticul trebuie confirmat prin hemoculturi repetate
efectuate înainte de antibioterapie sau la un interval
suficient de lung după oprirea sa.
1.7 Miocarditele acute
 Persistenţa unor stări febrile la un interval de timp de la
debutul bolii la care se adaugă starea de astenie,
palpitaţii, dureri precordiale poate sugera existenţa unei
miocardite.
1.8 Osteomielita
 Clinic se manifestă prin febră, eritem al tegumentelor,
senzaţie de împăstare locala, impotenţă funcţională.

40. 2.Infecţiile virale
 Pot avea printre manifestările clinice febra prelungită.
 Mononucleoza infecţioasă
 Clinic se manifestă cu: febră, angină, hipertrofii
ganglionare, splenomegalie, uneori hepatomegalie.
 Boala incluziilor citomegalice
 Forma de boală câştigată la copil în urma infectării de la
mamă în cursul travaliului se manifestă clinic prin:
pneumonie interstiţială, febră neregulată, prelungită,
adenopatii, angină, erupţii cutanate,
hepatosplenomegalie.

41.  Hepatita virală
 Febra prelungită poate fi element clinic unic în
formele anicterice la copilul mic sau febra poate fi
prezentă în faza preicterică a bolii.
 Infecţia cu virusul imunodeficienţei umane
(HIV)
 Această infecţie poate fi suspectată la un copil cu risc
crescut (copil instituţionalizat, cu internări frecvente
în spital) la care apare: scădere marcată în greutate,
diaree prelungită, limfadenopatii.

42. 3. Infecţii parazitare
 Malarie
 Clinic diagnosticul trebuie suspectat la un copil ce prezintă
accese febrile precedate de frison urmate de transpiraţii,
herpes, splenomegalie şi mai ales dacă pacientul provine
dintr-o zonă cu malarie sau dacă a călătorit într-o zonă
tropicală sau subtropicală, sau dacă pacienţii au primit
transfuzii.
 Trichinoza
 Clinic bolnavii prezintă la debut: dureri abdominale,
vărsături, diaree, febră înaltă. După o săptămână apar
dureri musculare, edeme palpebrale, afectarea miocardului,
afectarea SNC. Datele epidemiologice (apariţia
simptomelor la mai multe persoane din aceeaşi
colectivitate), eozinofilia foarte mare şi prezenţa trichinelor
în biopsia musculară pot confirma diagnosticul.
 Toxoplasmoza câştigată
 Febra cu valori moderate şi adenomegaliile sugerează
diagnosticul.

43. 4. Infecţii cu spirochete
 Leptospiroza
 Tabloul clinic cuprinde: febră, cefalee, mialgii,
infecţie conjunctivală, atingere renală sau/şi
hepatică, sindrom meningean.
5. Micozele generalizate
 Clinic evoluează ca o septicemie trenantă ce apare
după tratamente cu antibiotice şi steroizi.

44. B) Colagenozele şi afecţiunile inflamatorii
 Reumatismul articular acut (RAA)
 Reprezintă în prezent o cauză rară de febră izolată fără
semne de artrită sau cardită. Cel mai frecvent modificările
reactanţilor de fază acută asociaţi cu febră semnifică
infecţii amigdaliene recidivante.
 Patologia focală
 Prin această denumire se înţelege un ansamblu de semne
datorate unui focar infecţios bacterian localizat cel mai
frecvent la nivelul amigdalelor sau dinţilor având cel mai
adesea etiologie streptococică. Clinic manifestările pot fi
variate: febră prelungită neexplicată asociată cu semne
articulare ce simulează un reumatism cronic.
 Clinic este dificil de a dovedi relaţia de cauzalitate şi
diagnosticul precis.

45.  Artrită juvenilă
 Boala debutează adesea prin febră ridicată,
neregulată, ce se poate prelungi săptămâni sau luni
înainte de a apare semnele cutanate şi/sau articulare
 Lupus eritematos sistemic (LES),
periarterita nodoasă (PAN)
 Aceste afecţiuni sunt mai frecvente decât alte
colagenoze (dermatomiozita şi sclerodermia)
 Febra precede cu mult timp înainte apariţia altor
localizări ale acestor boli.

46.  Maladia Kawasaki (sindromul adeno-muco-cutanat)
 Este întâlnită la sugar şi copilul mic, având o etiologie
neprecizată.
 Febra este un element constant cu aspect variabil, poate să
dureze 5-20 zile şi nu răspunde la nici un tratament. Alte
manifestări sunt caracteristice: conjuctivita, manifestări buco-
faringiene, eritem şi infiltraţie edematoasă la nivelul mâinilor
şi picioarelor, afectare ganglionară, afectare cardiacă
(miocardită, pericardită) diaree, artralgii sau artrită,
manifestări neuromeningiene, manifestări oculare, miozită.
 Boala Crohn
 Apare mai frecvent la copilul mare, se manifestă cu: febră
dureri abdominale, tulburări de tranzit intestinal, afectarea
creşterii staturo-ponderale, anemie hipocromă.

47.  C. Cauze hematologice şi tumorale
 Leucemiile acute
 Febra poate fi moderată sau foarte ridicată neregulată,
poate fi izolată sau poate fi legată de o infecţie
(pneumonie, angină, stomatită) favorizată de o
neutropenie. Se poate asocia cu alte simptome: dureri
osoase, paloare, sângerări.
 Limfoame maligne (Hodgkin sau non Hodgkin)
 Febra are un aspect ondulant evoluează timp îndelungat
(poate fi expresia unei infecţii supraadăugate) se poate
asocia cu adenopatii, visceromegalie, prurit, transpiraţie,
scădere ponderală.

48.  Tumori
 Neuroblastoamele se pot manifesta cu febră prelungită,
dureri osoase sau articulare, anemie (tabloul clinic poate
simula o leucemie acută)
 Nefroblastomul (tumora Wilms) poate prezenta în
tabloul clinic febră prelungită aparent neexplicată (prin
necroză tumorală), dureri abdominale sau în loja renală,
hematurie pasageră, hipertensiune arterială.
 Feocromocitomul poate avea rar în tabloul clinic febră
prelungită.

49. D. Alte cauze
 Febra medicamentoasă
 Se observă mai ales în cursul tratamentelor cu antibiotice
(alergia la -lactamine; este cea mai frecventă). Se
caracterizează prin stare generală bună, toleranţă bună a
febrei, absenţa semnelor de infecţie. Oprirea
tratamentului cu antibiotice determină retrocedarea
febrei în decurs de 24 ore.
 Fenomenele pot apare imediat la administrarea
medicamentului sau după aproximativ 9 zile de
tratament (sindromul de a 9-a zi). Alte medicamente ce
pot determina febră sunt: sulfamidele, barbituricele,
chinina, procainamida, laxativele.

50.  Febra de origine centrală
 Febra apare prin dereglarea centrului hipotalamic al
termoreglării. Acest lucru poate fi produs în: tumori ale
regiunii diencefalice, encefalite, hemoragia cerebro-meningee
la naştere, hidrocefalie internă, encefalopatia cronică
infantilă, traumatismele craniene, operaţiile pe creier, după
anestezie (halotan)
 Febra de resorbţie: prin dezagregarea ţesuturilor (contuzii,
infarcte, necroze aseptice medicamentoase), prin resorbţia de
hematoame sau hemoragii interne.
 Diabetul insipid
 Se poate manifesta clinic prin poliurie, agitaţie, sete vie, febră
prelungită, deshidratare acută hipernatremică, colaps.
 Febra endocrină: hipertiroidia, hiperestrogenemia

51.  Bolile metabolice şi ereditare
(hiperlipoproteinemiile, hipercalcemia idiopatică,
boala Fabry, boala Addison, guta, displazia
ectodermală hipohidrotică sau anhidrotică)
 Ritmul termic circadian perturbat
 Există persoane sănătoase la care nivelul
homeostaziei termice este mai ridicat (37-38C)
faţă de limitele considerate normale dar aceasta nu
trădează o stare de boală, valorile termice crescute
nu sunt resimţite de bolnav, nu cedează la
administrarea de antitermice.

52.  Febra simulată
 Se poate verifica realitatea febrei măsurând febra cu
mai multe termometre la interval de 3 ore.
 Subfebrilitatea nevrozei de termoreglare
(apare în nevroza astenică).
 Anemia feriprivă a sugarului poate determina
stări subfebrile prelungite.
 Febra de cauză necunoscută (idiopatică)

53.  Cauzele sindromului febril prelungit pe
categorii de vârstă (după V.Popescu)
 Nou-născut
 febra de deshidratare
 febra de supraîncălzire
 febra din infecţii
 febra din alte boli
 diabetul insipid
 hipercalcemia idiopatică

54.  Sugar
 adenoidita cronică
 otită medie supurată
 otomastoidita
 infecţii de tract urinar
 tuberculoza pulmonară de primoinfecţie
 osteite, osteomielite
 febra medicamentoasă

55.  Copil mic
 infecţiile tractului urinar
 tuberculoza pulmonară de primoinfecţie
 febra tifoidă şi paratifoidă
 bruceloza
 mononucleoza infecţioasă
 toxoplasmoza
 abcesele mascate (subfrenic, paranefritic, pulmonar,
cerebral)
 colagenoze (artrita juvenilă)
 boala Hodgkin
 leucemii

56.  Copil mare
 boli ale tractului digestiv
 boli hepatice
 septicemii
 endocardita lentă
 reumatismul articular acut
 febra din malignităţi
 febra de resorbţie
 febra de simulare
 febra de origine centrală