Atitudinea lui Freud faţă de ocultism este ambiguă. Pe de o parte, se străduieşte să delimiteze psihanaliza de ocultism, pentru că printre încercările de compromitere a psihanalizei din vremea sa se număra şi aceea de a o plasa în domeniul ocultismului. Deosebirea majoră dintre psihanaliză şi ocultism constă în faptul că în timp ce majoritatea ocultiştilor sunt persoane convinse apriori, care caută doar confirmări pentru convingerile preexistente, psihanaliştii sunt animaţi de dorinţa de cunoaştere şi ajung la convingere în finalul unui proces de cunoaştere de natură ştiinţifică. Pe de altă parte, Freud admite existenţa unor fenomene parapsihologice, cum ar fi telepatia, încadrate atunci în categoria fenomenelor oculte. Performanţele, uneori uimitoare, ale prezicătoarelor, nu s-ar datora forţelor oculte, ci „transferului de gânduri", cum numea Freud telepatia, de la client la oracol.