2. 2
Grupa: „ALBINUŢELOR” ( mare)
Tema anuală: ,,Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?”
Tema săptămânii: „Animale de Polul Nord”
Tema activităţii: ,, Povestea ursului cafeniu” de Vladimir Colin
Mijloc de realizare: activitate integrată
Tipul activităţii: transmitere şi consolidare de cunoştinţe
Forma : frontal
Durata: 30 min.
Domeniile integrate:
 DLC (educarea limbajului);
 DOS (educaţie pentru societate).
Obiective de referinţă:
DLC:
 să audieze cu atenţie un text, să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a
înţeles;
 să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei, activităţii
personale şi/sau a relaţiilor cu ceilalţi şi simultan să utilizeze un limbaj oral
corect din punct de vedere gramatical.
DOS:
 să recunoască şi să exprime emoţiile şi sentimentele trăite de personajele din
poveste;
 înţeleagă că evenimentele sunt cele care cauzează emoţiile.
Obiective operaționale:
 cognitiv-formative:
O1 – să recunoască personajele din poveste;
O2 – să reţină ideile textului;
O3 – să explice cuvinte necunoscute din poveste;
O4 – să răspundă corect la întrebări;
O5 – să descopere greşeala din afirmaţiile false;
 psiho-motorii:
O6 – să lipească jetoanele cu personaje pe planşele care redau imagini din poveste
în ordinea succesiunii evenimentelor;
 afective:

3. 3
O7 – să aprecieze situaţiile din poveste ca fiind vesele sau triste prin ridicarea
chipurilor vesele sau triste.
Strategia didactică:
a) metode şi procedee: lectura, predicţie pe baza unui text, adevărat/fals,
predarea-învăţarea reciprocă, conversaţia, explicaţia;
b) mijloace didactice: planşe cu imagini din poveste, siluete cu personaje din
poveste, beţişoare cu feţe vesele/feţe triste, „cutia cu surprize”, ursuleţ din pluş
cafeniu;
c) forme de organizare: frontală.

4. 4
Secvenţele
activităţii Conţinut ştiinţific
Strategia didactică
Evaluare
Metode şi procedee Mijloace didactice
1. Moment
organizatoric
 se asigură condiţiile optime pentru realizarea
activităţii;
 se aranjeză mobilierul;
 se pregăteşte materialul didactic necesar pentru
desfăşurarea activităţii.
2. Captarea
atenţiei
 se realizează cu ajutorul „Cutiei cu surprize”. În
cutie se află un ursuleţ din pluş cafeniu, care îi va
ruga pe copii să-i asculte întâmplările petrecute în
vizita lui la polul Nord.
 În cazul în care copiii vor începe să discute pe
lângă acest subiect voi face o listă de reguli pe care
ei să o respecte în timpul lecturii şi voi face şi câte
un simbol în dreptul fiecărui anunţ. De ex. Doi
ochi larg deschişi (să fim atenţi la poveste), un
deget pus pe gura închisă (să păstrăm liniştea) etc.
- conversaţia; - „cutia cu surprize”;
- ursuleţ din pluş
cafeniu;
4. Anunţarea
temei
 se anunţă titlul poveştii „Povestea ursului
cafeniu”, scrisă de Vladimir Colin. Educatoare le
spune copiilor că le citeşte poveste, iar voi trebui
- conversaţia;

5. 5
să asculte cu atnţie şi să reţină cele citite, deoarece
atunci când se va opri din citit ei vor trebui să
aşeze pe prima planşă siluetele corespunzătoare
textului citit, să rdice feţele vesele dacă momentul
a fost vesel sau feţele triste dacă momentul a fost
trist, apoi să spună ce cred că se va întâmpla mai
departe.
5. Desfăşurarea
activităţii
 educatoarea le va citi primul fragment (anexa
nr.1);
 se cere copiilor să lipească siluetele personajelor
pe care le-au întâlnit în acest fragment pe planşa
care redă imaginea acestuia;
 copiii vor fi întrebaţi ce cred că se întâmplă mai
departe în poveste;
 se citeşte următorul fragment pentru a vedea dacă
au avut dreptate copiii;
 se procedează la fel şi cu celelate 4 fragmente;
 se adresează câteva întrebări din poveste.
- lectura;
- metoda predicţiei pe
baza unui text;
- polistiren;
- planşe;
- ace de gămălie;
- siluetele personajelor
din poveste;
- frontal;
6. Obţinerea
performanţei
 li se vor spune nişte propoziţii adevărate sau false
din poveste, referitoare la fiecare planşă din
poveste, iar ei vor trebui să ridice feţele vesele
- metoda adevărat/fals;
- conversaţia;
- beţişoare cu faţă
veselă pe o parte şi
tristă pe cealaltă parte;

6. 6
dacă este adevărat, iar cele triste dacă este falsă
afirmaţia (anexa nr. 2);
7. Evaluarea  se adresează copiilor următoarele întrebări:
„Cum s-a numit povestea?”
„De cine a fost scrisă?”
„Care este morala poveştii?”
- conversaţia;
- frontală;
8. Încheirea
activitatii
 Pentru activitatea desfăşurată copiii vor fi
recompensaţi cu buline reprezentând ursul cafeniu
din poveste şi bomboane.
- buline;
Bibliografie:
1. Breben, S. şi colaboratorii, „Metode interactive de grup – ghid metodic”, Editura Arves, Craiova, 2002;
2. Colin Vladimir, „Zece poveşti pitice” , Editura Tineretului, 1957;
3. Preda, V., „Abordare în manieră integrată a activităţilor din grădiniţă”, Editura Humanitas Educational, Bucureşti, 2005;
4. *** Curriculum pentru învăţămâmt preşcolar, Editura DPH, Bucureşti, 2009.

7. 7
ANEXA NR. 1
Povestea ursului cafeniu
de Vladimir Colin
FRAGMENTUL 1
Urşii care trăiesc la Polul Nord sunt albi. Cred că din pricina asta le spune urşi
albi (dar, fireşte, dacă vreunul dintre voi a aflat că li se spune albi din alte pricini, îl
rog să-mi dea de ştire şi să nu mă mai lase să scriu minciuni ). Aşa...
Ei, şi iată că printre urşii cei albi de la pol s-a rătăcit într-o bună zi un urs
cafeniu, un urs mare şi frumos, care venea tocmai din munţii noştri. Cum a ajuns el la
pol să nu mă întrebaţi, că nu ştiu. Ce ştiu e că s-a pomenit acolo şi că a început să caşte
ochii la munţii de gheaţă şi la focile care se zbenguiau pe ei.
- Ia te uită!... Un urs murdar! strigă o focă, şi toate surorile ei începură să
chicotească, să hohotească şi să se prăpădească de râs.
- E mânjit tot!
- De la gheare pân' la bot!
- Vai, vai, ce caraghios!
- Parc-a fost muiat în sos!
Uite-aşa râdeau focile, râdeau de nu mai puteau. Ursul nostru se uită în jur gata
să râdă şi el de ursul cel murdar (pentru că urşii, se ştie, se spală pe dinţi în fiecare
dimineaţă şi seară, ba mai fac şi baie) când, spre marea lui mirare, nu văzu niciun urs.
- Nu cumva râdeţi de mine? întrebă el supărat.
- Păi de cine, măi Martine?
- Eu sunt curat, spuse şi mai supărat Martin. M-am spălat chiar azi dimineaţă.
Dar focile nu-l crezură şi râseră mai departe, aşa că bietul urs îşi luă tălpăşiţa,
mormăind (a bombăni, a mârâi).
Cum era Martin?
Cum erau focile?

8. 8
FRAGMENTUL 2
Şi nu merse el cine ştie cât, că se întâlni cu nişte urşi albi.
- Fraţilor! strigă bucuros Martin. Ah! Ce bine-mi pare că vă văd...
- Cine-i urâtul ăsta care se crede frate cu noi? spuse cu dispreţ un urs alb.
- Ia te uită ce neobrăzare! vorbi un altul.
De ciudă, bietul Martin simţi că-i dau lacrimile.
- Dar bine, fraţilor, nu vedeţi că sunt urs, ca şi voi?
- Urşii cumsecade sunt albi, răspunse primul urs alb, şi fără a-1 mai învrednicii
cu o privire, toţi urşii albi plecară, legânându-şi îngâmfaţi blănurile (mândri,
încrezuţi).
Cum era Martin?
Dar urşii?
Ce credeti ca s-a întâmplat mai departe?
FRAGMENTUL 3
Martin se aşeză pe un sloi şi începu să plângă.
- Făcea să bat atâta cale până la pol, ca să găsesc aici numai batjocură? se
întreba el. Vai, ce urşi răi trăiesc printre munţii de gheaţă!
Şi cum plângea aşa, un pinguin se apropia încetişor.
- De ce plângi, ursule? întrebă pinguinul.
- Cum să nu plâng, pinguinule, dacă urşii albi mă dispreţuiesc şi râd de mine?
Eu sunt cafeniu, la noi toţi urşii sunt cafenii.
Pinguinul era o pasăre tare isteaţă.
- Şi numai pentru atâta lucru plângi? Hai, vino cu mine!
Îl duse pinguinul într-un loc ferit şi, cât ai bate din palme, aduse o bucată de
săpun.
- Ia săpuneşte-te bine, de sus şi până jos! îl îndemnă el pe Martin.

9. 9
- Şi tu? se supără ursul. Le-am spus şi focilor că sunt curat. M-am spălat chiar
azi-dimineaţă!
- Nu-i nimic, răspunse pinguinul. Fă-mi mie plăcerea asta....
Bombănind, Martin se muie într-un ochi de apă şi prinse a se săpuni. De mânios
ce era se frecă bine, bine, bine, şi - iată - curând toată blana îi era plină de clăbuci albi
şi strălucitori.
- Aşa, destul, spuse pinguinul.
Cum era acum Martin?
Dar celelalte animale?
Ce credeti ca s-a întamplat mai departe?
FRAGMENTUL 4
Martin lăsă jos săpunul şi voi să se vâre în ochiul de apă, dar pinguinul îl opri.
- Stai! Rămâi aşa!
Apoi îl luă de mână şi-l duse în mijlocul urşilor albi.
- Vai, ce urs frumos! strigă un urs alb.
- Ce blană albă! se minună al doilea.
- Şi ce mândru străluceşte în soare! şopti al treilea.
Bietul Martin nu mai înţelegea nimic. Dar era atât de bucuros de primirea care i-
o făceau urşii albi, că nici nu-şi bătu capul să înţeleagă. Ii mulţumi pinguinului şi
rămase printre urşii albi cu care jucă „bâz" şi „baba-oarba", uitând de toate.
FRAGMENTUL 5
Deodată însă, un munte de gheaţă se apropie de sloiul pe care se jucau.
- Fugiţi! Fugiţi! strigă un pui de urs şi se aruncă în apă, înotând voiniceşte.
Urşii se opriră din joacă, văzură muntele şi pricepură că se va ciocni de sloiul
lor, strivindu-i sub greutatea lespezilor de gheaţă. Speriaţi, săriră în apă şi se depărtară
degrabă, în vreme ce Martin - neobişnuit cu viaţa de la pol- rămase pe sloi. Când
înţelese ce primejdie îl paşte voi să sară şi el în apă. Chiar în clipa aceea răsună glasul
înspăimântat al unei ursoaice:
- Puiul! Puiul meu!... A rămas pe sloi!

10. 10
Nici unul dintre urşii care se depărtaseră nu scoase nicio vorbă, nici unul
nu cuteza să se întoarcă pe sloi. Martin se repezi şi începu să caute ursuleţul.
Îl află pe o movilită de zăpadă şi-l luă în braţe, dar în clipa aceea se auzi un
troznet cumplit şi muntele de gheaţă izbi sloiul.Totul pârâia, se prăbuşea, valurile
ţâşniră înalte cât muntele. Cu puiul în braţe şi ferindu-l de bucăţile de gheaţă, mari cât
o casă, Martin se pomeni în apă. Fusese rănit de suliţele de gheaţă. Dar puiul era
nevătămat.
O lespede grea îl împiedica acum pe Martin să iasă la lumină. Cu chiu, cu vai
sparse lespedea şi, înotând, se ridică pe un sloi ce plutea, la adăpost de alte primejdii
(pericol).
Cum era mama ursuleţului? (bucuroasă)
Cum s-a comportat Martin?
FRAGMENTUL 6
Mama ursuleţului se repezi să-i mulţumească, dar, când ajunse lângă Martin,
încremeni. Şi la fel încremeniră şi ceilalţi urşi albi. Clăbucii de săpun din blana lui
Martin se topiseră în apă, şi ursul nostru era din nou cafeniu ...
- Alb sau cafeniu, eşti un urs bun şi viteaz, spuse mama ursuleţului, văzâd cum
puiul se prinsese cu lăbuţele de gâtul lui Martin. Îţi mulţumesc...
Niciunul dintre noi n-a cutezat să rămână pe sloi...
- Nu blana îl face pe urs, încuviinţară şi ceilalţi urşi albi, adunându-se în jurul
lui Martin şi strângându-i care mai de care laba.
Din ziua aceea, Martin n-a mai fost nevoit să-şi împodobească blana cu clăbuci
de săpun (treabă care l-a bucurat straşnic căci săpunul uscat îi pricinuia mâncărimi
cumplite şi-l silea să se scarpine cu toate cele zece gheare, ceea ce nu era deloc frumos
şi nici plăcut nu era).
Cât a rămas printre urşii albi s-a bucurat de cinste şi prietenie, iar când s-a întors
acasă a alergat la prietenul meu, care scrie toate poveştile pentru copii, şi a povestit
întâmplarea. De atunci mai cântă Martin şi-n ziua de azi:
Crezi că-mi pasă că te ştiu
Negru, alb sau cafeniu?
Inima să-ţi fie dreaptă.
Eu te judec după faptă!

11. 11
ANEXA NR. 2
 Când ursul cafeniu a ajuns la polul nord focile radeau de el. A
 Martin era bucuros ca focile râdeau şi-i spuneau că este murdar. F
 Martin a rămas să se joace cu focile. F
 Urşii nu au râs de Martin şi l-au primit să se joace cu ei. F
 Un pinguin a venit şi l-a ajutat pe Martin. A
 Martin s-a săpunit atât de tare încât i s-a dus blana de pe el. F
 Martin a jutat puiul de urs şi l-a adus la mama lui. A
 Urşii s-au supărat pe el pentru fapta lui şi l-au alungat de la polul nord. F