2. Tehnoredactare Loredana Tipuriţă
Imaginea coperţii “ Mireasa” arh. Liviu Stelian
Ilustraţia cărţii: biserici şi mânăstiri din România,
arh. Liviu Stelian.
Editura SEMNE
Str. Barbu Delavrancea nr. 24
Sector 1, Bucureşti
Tel: 021 318 83 44
email: office@semneartemis.ro
web: www.semneartemis.ro
Difuzare:
Tel: 021 311 49 36
Fax: 021.310.74.59
email: semne_artemis@yahoo.com,
difuzare@semneartemis.ro
COMENZI ONLINE
– sute de cărţi la un click distanţa –
www.semneartemis.ro
Tiparul executat la S.C. SEMNE ‘94 SRL
Tel: 021 667 08 20
Bucureşti, 2014
2
3. Toate drepturile şi responsabilităţile asupra textului
aparţin autorului
Mărturisiri
ale câtorva poeţi pe situl revistei Confluente
lirice
Într-o lume atât de grăbită, preocupată de propria ei devorare
citindu-vă, poţi deveni contemporanul unei linişti izvorâtă din
gesturi simple.
Poem de mare sensibilitate, subtilitate, am remarcat finalul,cu
acea trimitere inteligentă, dar în transpunere proprie a scriito-
rului Andre Malraux.
Să nu încetăm niciodată să urcăm iluzia pe scara valorii, poe-
zia poate fi pierzanie ori salvare, depinde cât de mult o res-
pectăm şi o acceptăm ca pe o valoare reală, atunci când este
ca atare.
Melania Briciu Atanasiu
Îmi place această fecundă, sensorial ploaie a lui Zeus în vari-
anta Dan Tipuriţă. Ea cade lejer,musical peste regretul timpu-
rilor trecute. Rămâne iubita ideală, ea,care te primeşte înapoi
ca într-o nouă facere.
Ioana Barac Grigore
Lumea şi viaţa ca o colivie…O abordare cerebrală, exigentă.
Apreciez nota pătrunzătoare a poeziei, aceea care mă duce
cu gândul, printer altele şi la Nirvana. Am citit fără să mai res-
pir. Mi-a plăcut mult întrepătrunderea între realism şi satiră.
Paul Rotaru
3
4. O bijuterie a gândului ce nu se pierde rimei căutate, versurile,
parcă aşa au fost modelate la facerea lumii. Am citit, apoi am
recitit încântat.Am văzut pana maestrului alunecând cu dezin-
voltură pe visul Euterpei. Aveţi poezia în sânge şi ceva nea-
muri pe la ministerul rimelor perfecte.
Nicolae Văduva
Poezie foarte bună, metafore fireşti şi totuşi inedite.Interesan-
tă perspectivă, maniera de a face poezie de calitate, o temă
deosebită şi un rezultat deosebit.
Simion Cozmescu
O viziune aparte, tehnică poetică desăvârşită, versuri cuceri-
toare, exprimând cumplita realitate. Mi-au plăcut deosebit.
Berinde Ovidiu
Din titlu până la sfârşit am citit, am zburat, m-am agăţat de
fiecare cuvânt, să umplu spaţiul, să nu las loc morţii. Pentru
viaţă. Poezie deosebită, aprecieri.
Ioana Popescu Boldea
Lirism, suprarealism…, aş zice locuire asumată în identitatea
întregului ce-l fibrilăm după putinţa individualităţii ce ne însu-
măm.
Chindea Maria
Simt dincolo de joaca imaginilor, încrederea în propriul destin
Tare mi-a plăcut! Felicitări!
Radu Irimia
O poezie excelentă. Felicitări!
4
5. Calotescu Tudor Gheorghe
Sunt
Cred în poemele născute în universul trupului
omenesc, în lumea auzului, văzului, hematiilor,
osteocitelor, ca o adoraţie a Tainei.
Sunt mamiferul biped cultivat şi subţire,
cu vase şi nervi împletiţi cu rost,
din vitrina de lângă dumnezeire
expun străzii ce simt, ce am fost,
genomul acestui trup încarnat
are ghemul sub piele cu zile egale
şi pulsul versului predestinat
în corpul dăruit cu plăceri viscerale.
Prin stupul inimii priviţi-mi albina,
-am încă atâtea zile cu flori de trăit-
în ceaşca dimineţii, când, amestec lumina
cu limba timpului, un animal trilobit.
5
8. Ovulaţie
Primul pas
În gineceul cărnii, celulă haploidă,
planetă celulară
din soare roşu, nul,
flămîndă de pereche, avidă,
plăpândă sferă sacră,
un ovul,
lege a descendenţei, divinitatea
în falduri uterine,
în văzduh sangvin,
genom matern, aripa, jumătatea ,
număr impar, Eva
din raiul genuin,
primul pas al firii, redefinirea
desăvârşită-n uterul matern
sub ploaia albă, fluidul,
împlinirea amforei
în nou contur.
-Eter ?
8
9. Buşteni 21 Febr. 2014.
Mai păstoresc sfinţii bătutul de noroc?
Filozofez :
-mi-a fost luată coasta
spre pomenirea Evei?
-instinctul zace-n soartă
ca-ntr-un ovul etern?
Demitizez divinul din alchimia sevei:
-când se preface apa
în lemnul acesta ferm?
-când a pornit nimicul
spre noua definire?
Oare Demiurgul ne-a mizat la cărţi?
Nu s-au sfinţit ovule, ovare,
în psaltire,
nici feromoni sălbatici nu ies
prin sfinte porţi.
Văd în biserici sfinţii încolonaţi pe ziduri
ca regii etalaţi în cărţile de joc:
-când le-a sculptat vremea icoanele din riduri?
Mai păstoresc sfinţii bătutul
de noroc?
9
10. Buşteni 22 febr. 2014
Spirala
Ovul cu ciclul repetabil,
cuvânt ce abia învaţă
a se rosti,
reîntoarcere la felul de a fi,
reîncarnat,
firav şi perisabil,
zbor de pasăre închis în gălbenuş,
viitor de prunc cu origini
nezburate,
copac reînviat din rumeguş
ca în pădurile
negerminate.
10
11. Bucureşti 19 mai 2014
Ovulul
La început a fost el, simţirea lui,
în duh
gând văzător în sine,
in Taină o chemare,
întinsă era lumea surzeniei,
prin care
jur împrejurul îşi căuta
văzduh,
pasăre zburătoare
în câmpul fără tină,
ce îşi afla temeiul locului de cuib,
în A. D. N.-ul cărnii
vocea genuină
pe care o auzeam când nu ştiam
că sunt.
Buşteni 17 iun. 2014
11
12. Ploaia albă
Ploaie de îngeri, fertilă descărcare
Deflorare sacră curtată de plăcere,
sânge jertfit corolei
pe înroşitul rug,
hormoni ai Afroditei, cea mândră-n toate cele
în câmpul alb,
somatic,
arat adânc de plug,
ploaie de îngeri,
albă,
fertilă descărcare,
gonade destrupate topite orbitor,
viscol de lumină, explozie
călare pe biciul lui Atila
atoatemuritor.
Cer întunecat, tunete fecunde,
cutremure vocale din carnea oscilând,
seismice mişcări în undele rotunde,
sonoră existenţă.
-Pe curând !
Techirghiol 22 mai 2014
12
13. Ploaia albă ce ţi-a atins celula
-În amfora carnală nidează fericirea?
-fluidul alb e sângele sufletului meu?
Te caut în rubinul femeilor frumoase,
pătrund adânc cu îngerul
ateu,
blamez nedumerirea incertelor simţiri,
-de patimi inocente e sătulă lumea-
în verdele părelnic al patului
te miri
că ploaia albă încă nu ţi-a atins
celula?
În iarmarocul vieţii ţin capul într-o mână,
mă ascund de lume să nu jonglez
păreri,
în amfora de carne doresc să îmi rămână
după ploaia albă
urmaşul
ce mi-l ceri.
Buşteni 24 febr. 2014
13
14. Fotosinteză
De altfel,
şi lumina e ploaia în retină,
din ea îşi iau celulele
în conuri, bastonaşe,
iluzii şi imagini din aura vecină,
în bobul cristalinului întoarse.
Un necuvînt,
el predică frunzelor adâncul,
n-ar fi culoare fără acest îndemn,
un marş în care seva-şi bate stângul
în drumul lung
care se încheagă
în lemn.
Câmpulung 7 iul. 2014
14
15. Primus inter pares
Miroase încă trupul a corn de taur
ars,
spermatice iluzii nutresc idiozomii,
din cursa între egali
doar primul i-a rămas
ovulei,
să-şi împartă cromozomii.
Unire conceptuală, filosofie
adâncă,
ecou al poeziei, decor afrodiziac.
-Câtă desăvârşire,
câtă dorinţă,
încă
e-n vieţile unite, în oul nou,
creat!
Un orizont de timp, de aşteptare sacră,
Adam şi Eva uniţi în legământ,
licăr de speranţă,
în trup o nouă vatră,
o dăruire.
-O ispăşire când?
Bucureşti 19 apr. 2014
15
16. Fiinţă din fiinţă
-Eu sunt !
Nevăzutul, nefirea din fiinţă,
aer sub aripă,
apa de pământ,
neantul adunat din nefiinţă,
divinul,
noucreatul în carne
sunt,
cel care pătrunde ca gestul
în obiect
să-şi adâncească gândul
în simţirea lui,
gând adunat din două părţi,
direct urmaş
al jumătăţii care a ajuns
întâi.
Buşteni 17 iun. 2014
16
17. Nidarea
Ce-i astăzi, de mâine va fi ieri
Se luminează-n uter a răsărit
de sânge,
axa perpetuării e-n orizont de timp,
tunelul traversează,
divinitatea strânge de dincolo de fire
o nouă viaţă,
nimb
al inimii pulsânde cât bobul de mărgean
în peştera din pântec,
dorită aşteptare,
din sfere îngereşti venit,
în pământean
ogor de carne vie
arată,
primitoare.
Aşteaptă ploi de vară fierbinţi
ca nemişcarea
de neoprit în somnul sferei vii.
-Vegheaţi în nouă luni
înariparea
îngerului ce va veni!
Bucureşti 15 mai 2014
17
18. E aer carnea mea întâmplătoare
Sunt cel ascuns sub platoşa celulei,
ferit în cromozom ateu,
stau ghemuit în camera morulei
după perdeaua sufletului meu,
îmi aud tăcerea croşetând un duh
şi gângurindu-şi primele cuvinte,
n-am orizont, nu-mi zboară în văzduh
nici o idee, pasăre, prin minte,
nu plouă şi nu ninge, nu e vânt,
e aer carnea mea întâmplătoare.
Spaţiul acesta îngust în care sunt
e gol de pai căzut din Carul Mare,
Bucureşti 20 apr. 2014
18
19. Din ce cuvânt divinul mă întrupa?
-Îţi recunoşti cuibul în care mă nidai?
Era de roşie,
era de verde sevă?
Era din piele frunza
în care
mă îmbrăcai,
albă,
peste sânge,
ca un costum de Evă?
Ce anotimp era pe atunci
când nu ploua,
de iarnă, de vară, de vânt cumplit,
mamă,
din ce cuvânt divinul mă întrupa?
-Din ce reclamă?
Buşteni 17 iun 2014
19
20. Naşterea
Aşteaptă-mă, mă înalţ pe o vocală
Leapădă-ţi durerea printre buze,
mamă,
-cât suferă trupul pentru mine strigând !
Aud coapsele tale din departe,
cum cheamă,
genunchi pe genunchi,
viaţă pre moarte călcând.
-Mă dor oasele, mă dor omoplaţii,
timpul are gâtul atât de strâmt
şi scurt,
aud inima strivită-n pulsaţii,
prea roşie e râpa malului abrupt,
aşteaptă-mă mamă, mă înalţ pe o vocală,
pe o mână întinsă,
-ce orbitor curcubeu !
-Cine-mi condamnă trupul,
ce instanţă morală,
la închisoarea pe viaţă
a duhului meu?
Bucureşti 25 apr.2014
20
21. Puiul de biped
Ca-n bobul de rouă,
lacrima mamei
zâmbetul alb şi-l oglindea,
venisem eu, din ghiarele spaimei,
în aerul ce mi se cuvenea,
îmi alungam
condamnarea la moarte
eu,
ultimul vlăstar din familia mea,
ţipam, strângându-mi de toarte
amfora de carne
ce mă năştea.
Ziarele au scris
că în iarna de opt decembrie
s-a născut un pui
de biped.
Buşteni 15 iun. 2014
21
22. Condamnarea
Naşterea?
O îmbrăţişare,
lumină învelită în lumine,
chemarea din sămânţă a florii
care vine,
mai precis,
amintire păstrată-n cromozom
pentru care s-a comis
delictul de a fi
om.
Buşteni 16 iun. 2014
22
23. Pruncia
Prin buzele roşii, atât de departe
Astfel m-am născut eu, suflet străin
din azilul prea strâmt purtător de celule,
de râul omfalic, un cuţit anonim
m-a dezlegat, ca de izvor secat de globule,
îi imitam pulsului paşii mărunţi,
urmam o cărare paralelă, subţire,
doi umezi ochi, apoi tot mai mulţi
cu îngeri albi mă-nfăşau din privire.
Pe muntele alb cu pieptul abrupt
te-am zărit mamă, în plinul de lapte,
cum reintrai din nou în mine prin supt,
prin buzele roşii
atât de departe.
Bucureşti 22 iun. 2014
23
24. Scama
Vino, adună-mă Doamne din plâns,
lasă-mă să-mi mai cresc
o celulă,
m-aş coji de pruncie
ca galopul
de mânz
alergat de secunda nebună,
încă mă simt exilat, nedorit,
aruncat din patria mamă
pe colţul de lume
şerpit
o scamă.
Buşteni 14 iun. 2014
24
25. Pentru câţi ani, luni, săptămâni?
În jur era spaţiul acesta,
planeta,
în aerul rece pământul tăcuse,
eu
sângele mi-l roteam în ruleta
de carne
ce abia se născuse,
plânsul, o boală de piept,
îşi urca
din alveole mai sus decibelii,
sora mea geamănă,
Nefiinţa, bătea
de cealaltă parte a ferestrelor
pielii,
eu plecasem pe aripa plutirii,
zburam pe aerul adunat în plămâni,
am lăsat-o acolo,
în planeta Nefirii,
singură.
-Pentru câţi ani,
luni,
săptămâni?
Buşteni 18 apr. 2014
25
27. Pulsul
Şi aşa,
m-a învăţat apa din mine
să curg
sub streaşina frunţii,
sub zidirile pielii,
prin burlanele venelor,
ploaie măruntă
picurând,
picurând.
Buşteni 19 iun. 2014
27
28. Copilăria
Din stânga spre dreapta obligatoriu
Orizontul ferestrei se lăsa pipăit
cu buricele ochilor,
cu genele gurii,
aveam atâta aer în plămâni de primit
din canatul patului
la pervazul
bordurii,
visam prin celule un şotron
desenat
cu aripa gândului, pe trotuarele
minţii,
resortul jocului se voia inventat
imagine inversă
pe obrazul
oglinzii.
Astfel,
desfrunzindu-mi din trup
zilele rele
şi zilele bune,
am învăţat de la alţii
să îmi aduc
apa la moară,
28
29. ce a-nceput
să se adune.
Apoi
m-am rotit ,
perpetuu refren
cu sângele prins ca-ntr-un sens
giratoriu,
în deriva oaselor
suflet peren,
de la stânga spre dreapta
obligatoriu.
Bucureşti 18 mai 2014
29
30. Priveam peste lume ca peste gardul viu
În jocurile desculţe ştiam să alerg prin praf
cu mingea întâi de cârpă botezată-n stradă,
se îndrăgostea de pernă fierbintele cearceaf,
strada îşi holba fereastra, să mă vadă.
Norii-şi legau cravata peste stadion,
le dezlegam nodul cu certele convingeri
că ridicându-mă pe vârfuri la statusul de om
voi fi ca Machedonul.
-Şi atât eram de sincer!
Priveam peste lume ca peste gardul viu,
pompam în carotidă să-mi ţină văzul tânăr,
nu ştiam pe atunci ce trebuia să ştiu:
că soarta şi norocul,
sunt pe zar
un număr.
Bucureşti 10 mai 2014
30
31. Vânam fericirea prin calorifere
Zdrenţele de aer mă pălmuiau,
copil
mă-nsângerase frigul
cu şarpele lui viu,
călătoream prin zile puţin
câte puţin,
m-am trezit că-n viaţă
mi s-a făcut târziu,
ştiam anatomia căldurii să mi-o strig,
cu nerăbdarea vocii rugam
puteri severe,
muşca aerul rece cu un canin
de frig.
Vânasem fericirea prin calorifere.
Mă alăptase pasul cu lapte
de pământ,
după un timp secaseră sfârcurile
cărării,
şi prea devreme trupul acesta
în care sunt
m-a vărsat de mic copil
în drumul gării.
Buşteni 11 apr.2014
31
32. E greu să te prezinţi celulelor oracol
Lampa de pe noptieră e lacul
ce mă cheamă,
unde pe nuferi albi scriam adeseori
“ errare humanum est ”
mamă,
până când zorii mă luau
de subţiori.
Era fierbinte ziua cu focul ei
de vreascuri,
strălucea,
o armă în jocul cu piraţi,
mai târziu
iubirea ne-a împrăştiat prin parcuri,
prin bănci de lună nouă,
când ne dădeam
bărbaţi.
Mult mai târziu
am învăţat că lumea-i un spectacol,
am învârtit pământul cu tălpile,
pe rând,
e greu să te prezinţi celulelor oracol
când în templul foamei le auzi
gemând.
Bucureşti 19 iun. 2014
32
33. S-a măritat cu vraja regina mea din Saba
Întotdeauna mama făcea ceva util,
îmi spăla pielea murdară
pe sărite,
chema taina ploii şi ea venea
tiptil,
să mă ţină acasă cărţile
necitite,
mereu îi spunea florii să-şi ia
rochiţă albă
şi un fular de raze mai călduros,
adică
ştia când pentru fluturi apa nu-i
de scaldă,
când zilei mele noaptea
îi va rămâne mică.
Cu timpul
m-am deprins să pescuiesc în graba
poveştilor din apa pustiului pe hărţi,
s-a măritat cu vraja regina mea din Saba,
Solomon e rigă în jocurile
de cărţi.
Buşteni 25 Febr.2015
33
34. Pe aici cercul e punct cu decolteu
Acum
mă-ntorc acasă, săracul în cuvinte,
mâinile –mi atârnă lanţuri
lângă trup,
printr-un bandaj de aer privirea ta
mă simte întemniţat în carnea
poveştii ce mi-o duc.
Copacii
îşi bat în trunchiuri inimile verzi,
îi preţuiesc,
sunt fraţii mei de verde,
le inventez pădurea din capra cu trei iezi
şi din scufiţa roşie,
făptura ce se pierde
prin spaţiul acesta rece
unde mă pierd şi eu
cu frica de întuneric
ca-n pântecul cu vamă,
pe aici
şi cercul e un punct cu decolteu,
şi fără geometrie e lumea asta,
mamă.
Techirghiol 30 mai 2014
34
36. Boala de galben
Când se face ziuă în bezna retinei,
în şerpimea venei, în galbenul orei,
îmi ridic privirea din poala lentilei
să-ţi zăresc petala florii carnivore,
sunt bolnav de galben, de fir de polen,
mişună hormonii ca gradele-n boală,
-cum pot să mă vindec, când un alergen
e chiar veşnicia orelor de şcoală?
Bucureşti 8 mart. 2014
36
37. Din bronhiile mele să simţi cum bate briza
Eu pot să te vestesc o vară
în colţul gurii,
sau numele să-l ţin ca pe o ţigară
pot,
cum ţine mierla trilul
în buzele pădurii,
din nota dimineţii verdele să-l scot,
pot să te adorm pe nervul cel întins,
să-ţi fac de legănare
într-un nervos
hamac,
dacă-n năvodul ochiului te-am prins
pot din feciorie de haram
să-ţi fac.
Dar nu pot să îţi iau ce dinadins nu vrei,
sângele alb,
cel roşu,
hormonii, hipofiza,
când nu vrei să respiri prin porii mei,
din bronhiile mele
să simţi
cum bate briza.
Buşteni 15 mart. 2014
37
38. Minte-mă iubito îmbrăcată office
Uite aşa,
m-am trezit bipedul etern,
sughiţ al istoriei,
strănut clandestin
de genom
închis în celule sub stern,
îmbrăcat pentru viaţă în frac
citadin,
atunci
te-am zărit într-un colţ anonim,
străluceai într-o halbă cu braţe de spumă,
eu
îmi beam cu băieţii vocala cu vin,
ascultam
cum laringele gândului sună,
miraj al privirii,
ostatec plăpând,
compuneam versuri pe note ştiute,
la totemul
genunchiului tău recitând
ca drept credincioşii
vrute,
38
39. nevrute:
-minte-mă iubito
îmbrăcată office,
îmi colinzi trupul
cu o sută de cai,
îţi zăresc celula
dezbrăcată topless
în oglinda pleoapei
pe care îmi stai,
minte-mă iubito
cu zeghea iubirii,
mi-am pus carotida
roşu ştreang pe cord,
-cât va curge sânge-n
vena despărţirii
şi-mi va sângera umbra
ce ţi-o port?
Bucureşti 3 iul. 2014
39
40. Numai apei tale mă adumbresc
Priveşte-mi braţele, sunt vâsle
de galere,
numai în limpezi ape doresc
să plutesc,
-ce coroană mândră în toate cele
în vârful catargului
îţi strălucesc!
Pentru acestea
şi pentru altele, iubito,
vrei doar pe tine să te regesc
când intru în marea ta,
infinito,
pântec de apă dumnezeiesc.
-Dezbracă-te de valuri
să-mi retrăiesc înecul
prin hormoni de sânge omenesc,
în negura apei ispăşesc
regretul
că numai undei tale
mă adumbresc.
Buşteni 27 febr. 2014
40
41. Când trimiteam în spaţiu căldura din celule
Mă scufundam pe strada Puţul lui Zamfir,
pe rând îmi muiam paşii flămânzi în apa rece
după o rimă blondă şi-un levantin Nadir,
la casa însufleţită, cu numărul zece,
melancolia apei avea misterul ei,
pătrundeam, polen, în gineceul florii,
mă drogam cu galbenul florilor de tei,
cu pasul ce sorbise buzele bordurii.
Îmi trimiteam în spaţiu căldura din celule
prin seara subţiată de aerul aprins,
penetram fereastra unde ştiam că apune
trupul ei gol în bezna cearceafului întins.
Buşteni 24 febr. 2014
41
42. Îţi priveam clepsidra, era o femeie
Testul încercării mă trecuse puntea:
locuiam în tine, înger nesupus,
mă rugam de Noe, să împrumute
luntrea
cât să trec potopul hormonal
mai sus.
Încercam manevre
de resuscitare
-te îmbolnăvise teama de viol-,
mă strigai
cu teama că dragostea doare,
eu surzeam
sub pielea pântecului
gol.
Vorba-mi era seacă,
onomatopeie,
mă încercuise neantu-n fel şi chip,
îţi priveam clepsidra,
era o femeie.
-Când ţi-ai prefăcut sângele-n nisip?
Buşteni 25 febr.2014
42
43. Schimbarea inimii
Inima dintâi s-a închis
în sine,
caută alt drum venelor
şerpeşti,
îmi bârfeşte carnea vaselor vecine
că are visuri, semne
diavoleşti.
Unul pentru altul ne-au hărăzit
cândva,
ca orbul ce-şi ia harul din lumină,
-ai putea să-mi fii dacă ai vrea
în translucid
celulă cristalină!
Degeaba-mi baţi artera
ca în rut cornuţii,
în pajiştile roşii nu-i loc de împerechiat,
îmi caut déjà alta prin crângurile
minţii,
te voi goni sub pieptul unui alt
bărbat.
Bucureşti 28 febr.2014
43
44. Nevindecat de ochii albaştri-verzi-căprui
Pe unde curge râul sângelui
mai drept,
adică, în spre locul cel strâmt
din carotidă,
te adăpostesc
sub podul respirator, în piept,
să nu te atingă ploaia cu aripa
acidă.
-Nu-mi sta în auricul, mă doare,
bată-l vina,
trebuie să-l închin iubirii
nu-ştiu-cui,
din cristalin îmi bea ca din pahar
lumina
nevindecat
de ochii albaştri-verzi-căprui.
Buşteni 14 mart. 2014
44
45. Cum transformai cinetic repausul etern!
Îngeri îţi căutam prin rudele de sânge,
ca vidul bântuiam, stafie, prin celule,
toată revolta cărnii pentru dureri mascule
în cărţile vederii, clipind, voiam a strânge.
-Ce viscol străbătea canalul rahidian!
Cu vântul puneam semn zilelor citite.
-Cum preţuiam în tine cuvintele şerpite!
De pildă unduirea prin care te auzeam
cum preschimbai eşecul poetului modern,
cum feţei poeziei în doliu metafizic
îi transformai cinetic repausul etern.
Dar mai ales secretul dezmăţului tău fizic.
Buşteni 16 apr. 2014
45
46. Înfierbântă-mi doamnă blana de pe lup
Sunt născut din Evă, biped
nesupus
de când m-a preluat sexul
în stăpânire,
-dă poruncă, doamnă, Verbului de sus
să-mi conjuge trupul pentru
înmulţire!
Jumătate corp, arc neîncordat,
am săgeţi
cu vârfuri vii şi haploide,
dă-i dezlegare orei de vânat
să pătrund
cu albul oaselor lichide.
-Înfierbântă-mi, doamnă, blana
de pe lup,
dezbracă-mă de năravuri,
doamnă,
îmi voi slobozi sinele din trup
cum de cuib se lasă
barza.
Şi de toamnă.
Bucureşti 1 mart. 2014
46
47. În labirintul venei
Prin braţul drept
îmi curge vena poliţistă,
cea care
dă celulelor fiori,
acolo
te ascund de lume cât există
sub piele
labirintul şerpit
de închisori.
Bucureşti 13 mart. 2014
47
48. Şi când te vor paşte limbile de clopot
Relaxează-ţi câmpul trupului,
întins
voi însămânţa plantele
tactile,
vin semănătorii,
palmele-s de nins
seminţe cu albe mângâieri
fertile,
şi alte celule,
neuroni, miomeri,
în porii deschişi germinează vară,
voi trimite ploaia pe care mi-o ceri,
alunecarea nopţii
peste seară.
În spre dimineaţă, când
se vor ivi
limbile de clopot să te pască
toată,
albă vei rămâne, te va chinui
dorul de a fi
din nou semănată.
Bucureşti 7 mart. 2014
48
49. Eu, Evă, te aştept să creşti din telofază
Tu, suflet de lapte, ca pielea-n crin de alb,
pâine nedospită, trup neînceput,
sânge al meu proaspăt, puls de cal arab,
tu, verde pădure, neplâns al meu tăcut,
tu,
toate acestea le-ai inventat precis
pe când eu cugetam în scorbura din coajă
că nu mai dă în pârgă mărul din paradis,
eu, Evă, te aşteptam să creşti din telofază,
acum
am o celulă şi ţi-o ofer în schimb,
să fie-n tine casă şi haină, cum se cere,
căci viaţa va stârpi în mine, şi un timp
o să rămâi gravidă cu coasta mea-n viscere
Bucureşti 22 mart. 2014
49
50. Vedenia
Avea sânii tari ca merele
de aur,
îi rotea zilnic în pomul de argint,
eu
întrebam tălâmb cu ochi de dinozaur
magia eredităţii:
-din cine o fi venind?
Rupeam cugetarea encefalică
în două,
ca pe o nucă în cădere
din coajă de om,
aş fi putut muri în rug de lună nouă,
dar mi-a fost ucisă curiozitatea
în somn.
M-aş fi reclădit mascul
în altă vreme
de nu mi-ar fi răpit vedenia lumina,
prea m-am luptat cu
iarna vrajbei mele
şi
nu i-am strâns nici grâul
nici neghina.
Bucureşti 29 mart. 2014
50
51. Martirul strălucirii părului blond
Nu am unitate de măsurat cuvinte,
cum ar fi pulsul, lanţul ganglionar,
sau broasca unsă a ţinerii de minte,
poate doar volumul în pieptul alveolar,
sau corzile vocale strunite pe sub barbă
pe gâtul ca vioara din lemnul cervical,
sau vraciul neuron, ce ştie să îmi fiarbă
în oala ţestei dorul, păcatul originar.
Sau toate acestea, mustind de importanţă,
ori numai sângele din cupa trupului,
în fond,
el stăpâneşte ochiul, în ultimă instanţă
martirul strălucirii părului tău blond.
Bucureşti 24 mart. 2014
51
53. Tu, dulce esenţă
Nu din visare era trupul ei
juvenil,
nu din dorinţe,
nu din vorbe pioase,
când pielea-i mirosea a lapte-n
copil
sorbit prin ochi de ursitoare
curioase,
pentru ea veghea noaptea de vară,
cântecul negru zburat
din elitre,
fusese aleasă regină pe o seară
în specia ei
de poveşti necitite,
era dintr-un ev de porniri
tinereşti,
nu era amintire, nu era
esenţă,
un fel de a fi fost, sau
ce credeam că eşti
tu, dulce iubire,
tu, existenţă.
. Bucureşti 25 apr. 2014
53
54. Cruciatul
Întinde-ţi pe vioară filetele nervoase,
cântă-mi de uitare, de dor şi de parale,
trupul tău ca voalul eşarfei de mătase
îl voi purta cu mine sub lance în cruciade.
Bucureşti 26 apr. 2014
54
55. Orbita planetei dispărute
Coroana buzelor ţi-am clătinat-o
doamnă,
sprânceana mea i-a şters
rujul de contur,
ochiul întredeschis, pictură-n
clar-obscur
din ce Rembrand coboară, din ce stea
flamandă?
Să nu pui tristeţea mai presus
de lege,
în roşu de globulă te colorez din nou
ca sângele,
buzele vor fi din nou lasou
cuvântului,
să îl îngenuncheze.
De-mi vei spori pedeapsa prin
orele tăcute
şi-ţi vei sculpta tăcerea cu dalta
de statui,
lasă-mă să plec cu buzele hai-hui.
Ele-mi vor fi orbita planetei
dispărute.
Bucureşti 13 mai 2014
55
56. Sub derma unei lacrimi
Ţin umărul în palmă ca pe un măr
domnesc,
îl dezbrac de haina
mişcării întâmplătoare,
am luat forma buzelor ce mă rostesc,
cuvânt
în haina minţii vorbitoare.
-Îmi vrei albele braţe, ruperea lor
din trup?
Sunt două silabe doamnă,
n-au nici o valoare
cât stau sub bolta frunţii îngândurat
şi sub
derma unei lacrimi
în îmbrăţişare.
Bucureşti 12 mai 2014
56
58. Alea jacta est
Am recăpătat dor de cercetare,
gust din brazda cărnii picături de câmp,
culeg din cultura sevei celulare
boabe de plăcere, dorinţe în pârg,
cel stăpân pe însumi nu-i sufletul negru,
el stă ca o umbră la picior, întins,
e Ea, ce din coastă are trup integru,
din cuşca toracică evadat neprins.
Dumnezeu mai ştie ce fărădelege
poate să comită în afara mea
când va da cu zarul, şi, dacă-l va trece,
Rubiconul antic o va încăleca.
Bucureşti 4 mart. 2014
58
59. Carnavalul primăverii
Curând
fulgii vor deveni petale,
va fi primăvară, cu saltimbanci,
actori,
şi majorete pentru plăceri carnale,
vor galopa hormonii prin parcuri.
Uneori
se vor înfiinţa băi de endorfine,
templul roşu al cărnii va musti
de zei,
ţara hipofizei
îşi va redeschide în gonade
poarta
vitejilor ei,
filosofii lumii vor ieşi din dogme,
alchimişti eretici din
biografii,
roadele din pântecele enorme
vor cădea de coapte
ce vor fi.
Bucureşti 12 mart.2014
59
60. Tablouri din expoziţia substanţei cenuşii
Când îţi privesc oglinda feţei,
albe
se despletesc amiezile
în raze aurii,
retina îţi revede imaginea din alte
tablouri în sipetul substanţei
cenuşii:
cum vântul răsuflării-ţi
desţărmurea rotula,
-întinsă-ţi-era vela pielii
de pe corp-,
cum ţi se zbăteau buzele
când îmi vorbeai într-una,
ca aripa în fluturele de noapte
„cap de mort “,
cum îţi astupam gura
deschisă cu o petală,
să nu aud bemolul
din ţipătul tău mânz,
căci simfonia aceea
prea o ascultau din stradă
în lojile bordurii
orele de prânz.
Buşteni 16 mart. 2014
60
61. Imnul păcătoşilor
Veniţi să ispăşim cuminţi,
în cruciade,
blestemul dat femeii,
păcatul originar,
să cucerim religii şi zei mai cumsecade,
mai buni în datul cărţii,
mai darnici
la pahar.
-Daţi dezlegare
ochilor orbiţi de această lume
spre dumnezei telurici, cu talpa
pe pământ,
amuşinaţi-le urma după miros,
anume,
cu viaţa lor pre viaţa voastră călcând,
să cucerim mormântul
căderii în păcate,
ca pe o dezlegare la pofte în Carpaţi,
preaslăviţi plăcerea ca sarea
în bucate,
între păcătoşi să ne iubim ca fraţi!
Buşteni 18 mart. 2014
61
62. În patul neruşinii
Să pregătim în noi pământul
bun de flori,
vom semăna cu ochii imagini colorate
pentru plăceri carnale,
care ne dau fiori,
căderile de grindini ne-or răcori,
şi poate
vom şti să amestecăm culturile
de soi,
ca limbile de clopot
în ziua cincizecimii,
să ne vedem curaţi,
tineri frumoşi
şi goi,
cu veşnicia întinsă în patul
neruşinii.
Buşteni 17 mart 2014
62
63. Vor înflori iar merii
În final, cuvântul e un microb etern,
cu febră, inflamaţii, dureri anchilozante,
unele-ţi umflă bustul siliconat sub stern,
rotunde, alunecoase, erotice, bufante,
altele-s contagioase ca vorba ce-o îndrugi,
cu morbul limbuţiei te molipseşti de boale,
în rastelul vocii, când adânceşti în rugi,
buzele mărunte rod marginea icoanei.
-Vorbeşte-mi dincolo de sticlele tăcerii,
vocea să-ţi fie oarbă, cu sunetu-n priviri!
Va fi noapte şi ziuă, vor înflori iar merii,
tot vom muri cu vremea de răstălmăciri.
Buşteni 19 mart 2014
63
64. Floarea carnivoră
Nu-mi paşte, lună, iarba de pe şanţ,
că-ţi voi lega după grumaz
juvăţul,
ţi-oi pune gravitaţia
pe lanţ,
cu mărăcinii să-ţi dezvăţ
învăţul,
paşte-mi corola florii carnivore
care îmi roade trupul
zi de zi,
insectele secundelor
şi orei.
Ele îmi sug magia de a fi.
Paşte-mă de ultima dorinţă,
de duşmanul
mie cel mai drag,
care-mi croieşte ştreang din esofag
şi haină de pământ
din suferinţă.
Bucureşti 21 mart. 2014
64
65. Vei lua forma buzei care te cheamă
Tu, ce din carnea mea ai vrut să creşti,
cu rădăcina în golul coastei mele,
m-ai vrut numai pentru plăceri lumeşti,
m-ai recitit în negura cafelei,
ascunde-te-n meninge, tu, dragoste dintâi
care-mi trimiţi ca păpădia îngeri,
tu, ce-n cromozomii celulei îmi rămâi
când ploile uitării ne vor strânge,
tu, neţărmurito din conştiinţa mea,
ce ţi-am pătruns sub pielea de aramă.
Când te voi striga, vei rămâne grea
cu rotunjimea buzei ce te cheamă.
Bucureşti 23 mart. 2014
65
67. Mutanta indolentă a nepăsării
Rog inimă să-mi fiu iertat,
adică,
memoria să-mi şteargă păcatele
primare,
de când plusam pe dama mea de pică
şi te trişam în jocul
arterei coronare,
înşelam prezentul,
îi şterpeleam secunde
cu palma nerăbdării, ca pe un ultim loz,
profanam iubirea cu ore
infecunde,
căci rujul tinereţii avea culoarea
roz.
Încă mai cred că-n conştiinţă-mi suie
pe coapsele credinţei sfinţi
violatori,
mutanta insolentă a nepăsării
nu e
decât hermina albă a
marilor erori.
Bucureşti 22 mart.2014
67
68. Îneacă-te în lava de crizanteme albe
Ţi-ai legăna în hamacul cărnii
miomerii,
la cap vrei să-ţi aşterni
plăcerea de a trăi?
Învaţă de la soare secretele
plăcerii,
doar el îşi fecundează apusul
zi de zi.
Ca primii dinţi de lapte
ieşi din alveole,
impune-ţi proprietatea sfârcului
etern,
nu sângele lui doare în rănile creole,
ci râul
care-ţi curge învolburat sub stern,
ia-i în stăpânire muntele cărnos
semănat la piele cu pajiştile
calde,
mulge-l de izvoare, întoarce-ţi-l
pe dos,
îneacă-te în lava de crizanteme
albe.
Bucureşti 27 mart. 2014
68
69. Când noaptea îşi scoate ciorapii de mătase
Paşii noştri îşi vorbesc
în cuvinte egale,
avem de trecut pe sub arcul de triumf al furnicii
în felul nostru de a ne celebra pacea eternă.
-Mai ţineţi patrupezii, doamnelor, în frâu,
ne amuşină soarta pentru o carne crudă!
Prea îşi arată colţii ca pe chei la brâu
temnicerul nopţii.
-Ce lună nebună!
Putem arunca în beznă leşul gândirii,
am putea reveni pe turela victoriei,
să visăm metafizic, să trăim ireal
acum,
când în jur noaptea îşi scoate ciorapii de mătase
şi umblă desculţă prin iarba înrourată.
Bucureşti 31 mart 2014
69
70. Lighioana masculă
Se întâmplă să-mi deleg doar un segment
din mine,
ca pe un sol, să ceară
bani de buzunar,
stau cu chirie-n suflet, e atât de bine,
îmi apăr flămânzirea cu gust
de caviar,
amestec în ventricol facerea de bine
cu hai siktirul lumii
ce mi-l câştig uşor:
-ce vorbe expediate în raiuri de prostime!
Din ele-mi iau simbria muncind
adeseori.
-Hai vino tu, iubito, să-mi furi imaginarul
cu toată clarviziunea lui oarbă
de pe chip!
Şi eu sunt o lighioană masculă
în insectarul
acestei lumi ciudate a figurilor
de V.I.P.
. Bucureşti 1 apr. 2014
70
71. Clorofila acelei stele
Amintiri din bezna minţii
Ochiul minţii îşi dorea o lumină de început,
o iluzie a ştiinţei coborând pe dâmbul şcolii,
clasa-şi deschidea pleoapa, fereastră spre azimut
după câte o stea polară răsărită-n bezna orei,
clorofila acelei stele hrănea în parte suferinţa
doar visând fotosinteza-n pomul minţii roditor,
metastazele iubirii apăsau din cunoştinţa
unui vers din cartea clasei repetabil, curgător.
Începusem defilarea suferinţelor mondiale,
aveam loc la o tribună de aplauze, febril,
atent, să nu-mi tocesc cu palmele inegale
-mama ei de atmosferă!
Respirată infantil.
Bucureşti 2 apr. 2014
71
72. Dăruieşte-mi ovulul de început
Tu stai într-o reţetă de slăbit
ghemuită,
ca un liliac te-ai încurcat în părul meu.
De un timp
ce vorbe frumoase
îţi ies din orbită:
că vei fi subţire
când vei fi fiind.
-Deschide-ţi poarta cărnii minunea mea
de lut,
cu lacătul privirii închide-mă
căprui,
dăruieşte-mi, Evă,
ovulul de început,
voi zăbovi în tine ca marmura
în statui.
Bucureşti 6 apr. 2014
72
73. Trişarea morţii
Rostogolesc de o viaţă sângele-n ruletă,
nădăjduiesc să-mi pice ore
cu noroc,
mi-a ros metacarpul ochiul
la manşetă,
nu zăresc cuprinsul
cărţilor de joc,
încă mai plusez câteva globule,
mai verific soarta
ca pe ban
în dinţi,
în jocul cărţii măsluiesc
celule,
cromozomi de dame, de valeţi,
de prinţi.
Vrea să mă trişeze la un colţ de stradă,
mestecă în gură zaruri
fioroase
ea,
căţeaua nopţii,
moartea din baladă,
colţii ei de fildeş îi dau
şase-şase.
Bucureşti 9 apr. 2014
73
75. Leii coborîţi de pe steaguri
Mi-am pus palma streaşină tăcerii,
priveam depărtarea
sub bolta de umbră
pe drumul Damascului, în mijlocul verii
am trăit minunea
cea de pe urmă.
-Şi ce am văzut?
Am văzut soarele strâmb,
pe el,
animalul cu privire perfidă,
m-am simţit ca nisipul de galben
că sunt,
reîntors şi curgând în clepsidră.
Leii
coborâţi de pe flamuri aevea,
erau
cu labele drepte pe pieptul meu,
straniu
mă frigea trupul,
iar ei îmi lingeau
cu limbile aspre necredinţa
din craniu.
Bucureşti 7 apr. 2014
75
76. Visul recrutului
alte amintiri din bezna minţii
M-am mutat de-o vreme sub parbrizul tâmplei,
obosit, trimit mintea la distanţă,
ani lumină trec fără să se întâmple
nimic în marmita de la manutanţă,
de un timp mă apasă umbrele bipede,
îmi strivesc glasul ochilor în dinţi,
n-am cum să-mi plătesc tihna cu monede,
de atâţi arhangheli, colonei şi sfinţi.
Caut pe sub rochii manechine goale,
mă sufocă albul în care mă închid,
mirosul cazărmii cu duhori carnale
mă alungă în bezna din celuloid.
Bucureşti 10 apr. 2014
76
77. Fă-mi dreptate, Doamne.
Ia-mi Doamne
scorpia aceasta din servici,
prea are-n glasul poruncii
dinamită,
fă să-i curgă dinţii ca nisipul, mici,
împietreşte-i limba în gură
stalacmită,
în artere întoarce-i sângele venos,
să-i văd înroşit ca de sfoară
gâtul,
să-şi afle din talpa iadului
mai jos
locul de odihnă, dragul
şi urâtul.
La întorsura iernii ninge-i
fulgi de piatră,
îmbogăţeşte-i ţeasta cu bolovanii
sparţi,
să i se închidă ochiul când din pleoape latră.
-Fă-mi dreptate Doamne,
cum ştii Tu s-o împarţi!
Buşteni 13 apr. 2014
77
78. Cu nechezatul orei mă fugăreşte un bici
Scrisoare mamei
lui Nicolae Labiş
Am crescut cât uşa din copilărie,
cât poate fi blocul privirii
de înalt,
prin azilul nopţii,
prin hotelul zilei
am jucat ruleta sângelui
la cald,
aş vrea să-mi auzi, mamă, corzile
vocale,
ce sală de concerte-n laringe mai am,
să te încânte glasul notei
muzicale,
dar mă roade un vierme-n
mărul lui Adam.
Pe aici
viaţa-i aspră,
spinare de arici,
frunzele au haine de gaz
şi de benzină,
mi s-a înnegrit corneea de fum
ca de furnici,
78
79. nu-ţi mai văd suflarea
din lumea vecină.
Cum voiai tu, mamă,
să fiu cât mai docil,
cu tabietul vorbei să beau tării
mai mici,
acum lucrez cu ziua la un stăpân
hain,
cu nechezatul orei mă fugăreşte
un bici.
Buşteni 12 apr. 2014
79
80. Pe Calea Dorobanţi
Îmi încep ziua ca strada, de la capăt,
din crucea dimineţii aprind câte o ţigară,
în traista pielii îndes celulele să încapă,
să nu-mi rămână trupul din mers pe dinafară.
Oricare sprânceană e arcul de triumf
sub care trece-n marş privirea militară,
-sub banca adolescenţei port amintiri de când
mă înfiera cu ură mânia proletară-
Ziua înfloreşte, trezită, la borduri,
vreau să-i deschid grădini şi grădiniţe,
dar Calea Dorobanţi e-un hipodrom de fiţe,
mă aleargă herghelia de iepe în călduri.
Buşteni 14 apr. 2014
80
81. Când unii pe alţii ne vom răstigni?
Când s-a pogorât duhul cincizecimii?
Era zi de noapte,
era zi de zi?
Era pe când limba şi-o dezlegau
creştinii
după cântatul păsărilor?
Vii
păreau pietrele, fluturii din vintre
purtau pe aripe cugetarea lor,
duhul auzirii prin elitre
le şoptea din greieri glas
tălmăcitor.
Acum bate pulsul vocala
de o secundă.
-Cine mai ştie ce vremuri vor fi?
Iar se scumpeşte apa
când ne vorbeşte o undă?
Când unii pe alţii
ne vom răstigni?
Buşteni 18 iun.2014
81
83. Beţia de însingurare urlă
De s-a urcat pe deal cârciuma
în şea
şi ţi-a răpit ursita norocului bătutul,
lasă-i-o mănăstirii
să-nfigă o cruce-n ea,
tot vei găsi un clopot să-ţi ţină
de urâtul,
sau construieşte alta la talpă,
aici, mai jos,
unde străbate drumul islazul dobitoacei,
vor veni pe râu curgând
aşa frumos
muşterii beţi, din morţi,
la pasul toacei.
Astăzi
în urbe n-avem nimic de ascuns,
minciuna
e angajată clopotar la turlă,
cinstita mănăstire toacă în lemn
alt puls,
însăşi băutura de însingurare
urlă.
Bucureşti 28 apr. 2014
83
84. Ca un pahar m-am golit de sânge
-De ce ai plecat auzule de la urechea mea?
-În ce retină ochiule ai fracturat lumina?
Mă rog la neuronul ce mi se arăta
ca greierele la furnica lui,
vecina:
-rogu-te,
dă-mi nervul tău dumnezeiesc
şi mintea cu sclipire
a-toate-ştiutoare,
cum mi-ai dat trup de carne bărbătesc
bătut la tălpi pe drumuri
de pietre justiţiare!
El s-a uitat la mine cu axonul său,
urât
mi-a privit ochii,
ca pe două zaruri:
eram atât de mic, se spune,
întrucât
m-am golit de sânge ca un pahar
prin baruri.
.Bucureşti 29 apr. 2014
84
85. Neplătita notă a zilei
lui Emil Cioran
Cu inima curată mă închid
într-o vocală,
nu mă mai vrea târziul, somnul
nici măcar,
nici aburul cafelei nu mai încape-n cană,
nici spuma poeziei în berea
din pahar.
Mi-e sete de repaus,
m-aş scufunda în spumă ,
sătul de vorbe goale,
politic, arbitrar,
privesc cum gâtul berii blonde
îl sugrumă
cu nepăsare ştreangul buzei
de pahar,
mi-aş schimba regatul trupului
pe un gând
şi amfora de visuri
pe ore netrăite,
student etern m-aş face
până când
nota neplătită a zilei
mi-ar permite.
20 mai. Bucureşti 2014
85
86. Ubi bestiis abundant
Viaţa e o marfă, poţi să-ţi schimbi
zilele pe nopţi,
zdrenţele pe umbră,
ţes mereu speranţă ca Penelopa
timp
în serile înguste
„ubi bestiis’’ abundă.
O port ca pe o comoară veche
în encefal,
o pipăi cu glezna printr-o durere mută,
o tăinuiesc ades în sacul
lacrimal
în jocul meu de-a ploaia
cu lacrima în spută.
-Doamne, veghează drumul sângelui
în trup,
etern galop prin vena casantă,
iliacă,
să nu-mi dea o copită
pulsul său abrupt
şi însângerat să cad în râpa
cardiacă!
Techirghiol 23 mai 2014
86
87. Regatul hipofizei
Mi-aş ninge optimismul iar peste nevoi,
albi-mi-s-ar celulele din nou cu nevăzutul,
să-mi colorez cu zile mai de soi
urâtul,
în aburul cafelei plutesc prin miomeri
cu senzaţii tari, ca-ntr-un balon cu heliu,
vreau hipofiză nouă, de sărbători plăceri
pe care să le pipăi discret cu epiteliul,
nici măcar suspinul să nu îmi stea sub unghii,
nici ciripitul limbii ca trilul în oftat,
pe un colţ de gară să-mi odihnesc rărunchii.
Cu zeul depărtării s-o punem de plecat.
Techirghiol 21 mai 2014
87
88. În cromozomii pietrei
Am protestat că ora-i matinală,
apoi
m-au spânzurat claxoanele
de stâlp,
răzmeriţa luminii m-a înhăţat din stradă,
turnirul dimineţii m-a-mpuns
în şoldul stâng,
aş intra în ziuă
ca într-o catedrală
să îmi ascult ruga ce-mi iese
din statui.
Dar vocea mea-i din piatră veşnică,
tombală,
şi tace
în glasul celui care a murit
întâi.
Techirghiol 26 mai 2014
88
89. Pământul se holba la decolteul lunii
Paharul fericirii s-a-ndrăgostit
de buză,
ea meteoric lichid îl vedea,
limba în travaliu sub encefal
năştea
primul pui din vorba trupului.
Lehuză
mi se făcuse vocea de pomenirea lumii,
mi se făcuse ochiul
de sânii vorbăreţi,
pământul se holba la decolteul lunii,
eu îi sorbeam nudul
prelins
lângă pereţi.
Bucureşti 27 mai 2014
89
90. Din bustul tău, femeie.
Rogu-te,
dă-mi Doamne
o strălucire vidă,
m-am încurcat în bezna filetelor nervoase,
nu pot ieşi din trupul închis
ca-n crisalidă,
mi-e gândul lung, cât lungul
din firul de mătase,
şi Îţi promit
să-Ţi fac din borangic altar,
deasupra două bolţi plantare
să-l încheie,
peste clopotul fierbinte,
ingvinal,
vârf de zidire, crucea,
din bustul tău,
femeie.
Techirghiol 2 iun. 2014
90
91. Din era cuaternară
O altă zi îmi bate în pieptul orei şase,
acelaşi înger mă ia ca pe un copil de mână:
-mai urcă încă o treaptă cu mine împreună,
astăzi stăpânul zilei pofteşte să te lase.
Îmi întreb busola dintr-un rid adânc:
-pe unde-mi ară umbra câmpul de lumină,
prin vene să-mi bat pasul tot cu piciorul stâng,
în vena C. F. R.-istă să-mi mai curg rugină?
Sunt descins şi eu din supa primordială,
mi-am găsit scheletul de animal marin,
când îmi bate pleoapa e semn că încă vin
cu câte un secol din era cuaternară.
Bucureşti 8 iun 2014
91
92. Lecţia de sexologie
Mai întâi
te apropii ca de un râu
de ea,
un fel de apă curgătoare,
adică,
ceea ce crezi că vezi acum,
e altceva
în clipa următoare.
Pui apoi palma pe mugetul sfios
al undei,
pentru a-i netezi vocala,
cum pe obrazul pernei netezeşti
în jos
cuta de suspin
ce i-a scăpat-o nara,
apoi,
cobori piciorul în fluidul pielii,
încerci căldura apei
ca-n baia de copil,
înlături din locul cel mai ascuns
vederii
covorul încâlcit de alge
inutil.
92
93. În sfârşit,
adulmeci cu nările
fiorul încordat al apei,
o coastă închisă-n val,
te răscolesc hormonii din rădăcini
cu dorul,
ca şi cum pământul s-ar îneca la mal,
atunci
o îmbrăţişezi ceţos până la fund,
o strângi cu braţul după prundiş
în jos,
un vârtej puternic te suge în afund,
dar tu te agăţi
de sânul
malului pietros,
cauţi să te salvezi,
adâncul e un abis,
te soarbe într-o tornadă sălbatică în jos,
tu i te agăţi de ţipăt,
de zborul lui precis,
să nu rămâi captiv înfipt
până la os.
Bucureşti 7 iun. 2014
93
94. Mi-am jucat la cărţi doamne şi domniţe
Chemaţi-mi parohul să-mi citească stâlpii,
foametei prohodul, psaltirei harul,
speranţa e-n ploaia care-mi bate câmpii,
sfinţita ei apă să-mi umple paharul,
mi-am văzut statuia coborând în piatră,
zeii melancolici în strop de alcool,
câinii pământeşti încă mă mai latră
când dau paralelei cu ziua ocol,
am văzut destule prin baruri de fiţe,
gânduri schizoide, crame-închisori,
am jucat la cărţi doamne şi domniţe.
-La trecutul mare, mare viitor!
Bucureşti 23 iun. 2014
94
95. De gena plecării am atâta nevoie
Exodul
M-am îmbrăcat de zi cu platoşa
bordurii,
iau în stăpânire mersul la servici,
ţin strada ca pe o pipă uscată
în colţul gurii,
strivită-n herghelia maşinilor
sub bici,
voi mai crucifica o zi pe crucea muncii,
mai sap un rid cu timpul
pe drumuri faciale,
cu stimă
vă privesc de sub parbrizul frunţii
că nu lăsaţi palatele desflămânzirii
goale.
-Oare cu ce se scrie foametea
pe gând?
Am obosit să-i vizitez potopul
doar prin Noe.
Sub bolta palatină nu va fi soare.
Curând
de gena plecării voi avea
nevoie.
Bucureşti 27 iun. 2014
95
96. Cinstire ţie
Cinstire ţie, muritor ridicat
la rangul
de morulă bipedă,
mai marele celulelor tale împărat,
stăpân peste nopţi,
în bodegă
bem împreună poeme vizuale,
cele,
pe care nimeni nu le-ar vedea,
de n-am înflori în pupile
petale
şi
alcoolul n-ar sângera.
Buşteni 13 iun. 2014
96
97. Alunecări în gol.
Magdei Isanos
Şi a fost întuneric, curând
va fi iară,
soarele-i un jongler cotidian,
un circar,
cât mai aştepţi anul unu,
e noapte polară,
timpul doarme în urs.
Sub gheţar
se albesc oasele cu vorbe
de ceaţă,
iernii i-au crescut rădăcini,
din formol
ne-au pus pe vedere petale de albeaţă,
-bandaj al speranţei mustind în alcool-.
Pentru cine mai aştepţi anul păcii?
Statui
sunt bătrânii eroi, au tâmplele sparte,
de piatră e inima pe care le-o pui
să bată în piept
mai departe.
Bucureşti 22 iul.2014
97
98. Topit ca buza în sfârcul pielii.
Purtam pe umeri ziua ca pe o blană
scumpă,
mi-o dăruise iarna, hlamidă
să îmi cadă,
pe când ieşeam din scorbura de lângă
tulpina nopţii
de zăpadă,
mă săgeta pădurea cu ochiul
cel de sus,
cu pofta ei de carne m-a învineţit
şi nu s-a
simţit petala palmei cerşindu-mă,
căci nu-s
decât un fulg topit,
ca-n sfârcul pielii
buza.
Bucureşti 24 iul. 2014
98
99. De când proletarii se confundă cu zeii
În cromozomi stau ascuns ca sâmburii în fructe,
mai păstrez în seminţe gene de faur,
viaţa pare o cultură de plaur
pe care o lucrez cu unelte mărunte.
De-ar fi să cultiv un suflet poet
neînscris în curente de stea literară,
l-aş alege din cuvântul şoptit mai încet
la o cafea şi un fum de ţigară,
apoi l-aş ridica cu suspinul din puls,
ca din versul băut la o masă târzie,
l-aş pune în cuibul gândului uns
cu mir de prezent, din ulei de vecie,
căci toate lucrurile acestea au acelaşi dus şi întors
de când proletarii se confundă cu zeii,
de când femeile sexi au doar şolduri şi tors,
de când totul curge,
de când „panta rhei”
Nesebar 7 aug.2014
99
101. Dă-mi lumina, Doamne
Cânt inimii galop de osanale,
sunt murgul ei şi roibul, cum o vrea,
arcul de triumf îl port ca pe o şea
atât de scurt e timpul ei de încălecare,
am buna cuviinţă la al doilea mandat,
bobul de căinţă îl port cu resemnare
la pieptul generos al frunzelor mamare.
Îl alăptează vara, cum mi-a fost mie dat.
Peste pervazul zilei îmi ud cu norii barba,
mă mai holbez la nudul nopţii ce a trecut:
-dă-mi lumină, Doamne, cum vrei Tu, cum ai vrut
şi nu-mi lega copita calului cu iarba.
Bucureşti 29 iul. 2014
10
102. Pat nupţial cu şenile
Un lac de suflet e pagina aceasta,
geana vorbei se îmbăiază aici:
-mai multă smerenie, mai multă căinţă,
nu s-a roşit încă frunza,
şi nici
nu s-a copt în cuget fructul femeii
pentru care atâtea cuvinte s-au spus:
că fericirea atârnă
de gâtul subţire
al viţei de vie
cu struguri prea sus,
că ea îţi adună
din nicăierile zilei
gânduri ciudate
şi dureri mai presus,
că patul ei are
roţi cu şenile,
că perna-i turelă,
că visu-i obuz...
Buşteni 19 iun. 2014
10
104. Deşteptarea
Diaspora cernelii m-a lepădat de pix
în tărăboiul minţii,
unde se instalase,
când
smart-fonul urechii trezitu-ma
la fix,
în clipa criminală a limbii
orei şase.
Îmi conjuga în minte
a iubi-iubire,
ochii ciudaţi de plastic îmi vorbeau
atent,
din dreptunghiul negru
ca dintr-o altă fire
eu mă holbam la ziuă
şi răspundeam:
-Prezeeeeeent!
Bucureşti 3 mart. 2014
10
105. Mama lor de socoteli!
Geniu al prudenţei, drobul meu de sare,
dă-i firmei activul şi pasivul,
în schimb
stoarce-mi encefalul ca pe un burete, care
să-mi şteargă infarctul minţii
de pe nimb.
De-ar fi să-mi aşezi doliu pe cornee,
giulgiu peste
-mama lor de socoteli!
leapădă-mi otrava erorii plebeie,
toţi suntem supuşi
sfintelor greşeli.
M-aş învrednici să-ţi iubesc sandaua,
de mi-ai coase pielea rănilor
cu nerv,
ţi-aş întinde drobul sării cu rindeaua,
pe cristalul buzei
halbei
să-l conserv.
Bucureşti 5 mart. 2014
10
106. Când îi creşti, gravido, pumnalul în viscere
Pe pielea ta, de albă, aud schiori trecând,
falangele alunecă pe schiuri de petale,
le-am fugărit clăparii ca iepurii de câmp
pe deal, mai sus de sânii Alb-ca-zăpezii tale,
doar să-mi aşez timpanul aici, la mal de râu
pe unde trec globule, roşii peşti prin sânge,
de abia îmi ţin gonacii dorinţelor în frâu
de nu aş şti cu hamul sângelui a-i strânge.
Dar tu eşti ca statuia, o piatră, aşa ceva,
( o clipă îmi cade fluxul privirii pe fanere),
unde-n inel atârnă gâtul altcuiva,
iar tu îi creşti, gravido, pumnalul în viscere.
Buşteni 17 mart. 2014
10
107. Dilema jucătorului de cărţi
Măreţ cu jocul şi flămând
cu vorba,
mi-am poleit ziua cu sfinte sărbători,
am cheltuit norocul de
pustiit-am solda,
carnea în jetoane am tras-o deseori.
Nu-mi căutaţi în cuget
vinovatul,
cel care a încolţit păcatul întru noroc,
îmi era atât de teamă că va fugi
cu altul
dama mea de pică
din cărţile de joc.
Puteam să-i dirijez curgerea de sânge,
să-i respir văzduhul
cu plămânul drept,
dar cum pot s-o opresc când
nenorocul curge
şi nu ştiu
-pe ce colţ de masă
să o aştept?
Bucureşti 20 mart. 2014
10
108. Nevindecătura
Mă ţintuiesc în tâmple lumini extraterestre.
-Îmi vor schimba tăriile credinţei?
Sunt eu
alesul cu însemnele celeste
de botezat creştin în trupul orb,
ateu?
-Uite, mi-au răsărit din piept lăstari
de cruce,
-sunt o troiţă veche, la margine de drum-,
dar prea-mi arată semnul de răscruce
care e noul drum,
şi acum
sinapsa întrebării o cobor în gând
până va smulge minţii lucirea
cea mai pură.
Celulele raţiunii m-au părăsit pe rând,
-Cu ce mă vindeci, Doamne,
de nevindecătură?
Bucureşti 26 mart. 2014
10
109. Aniversarea bobului de rouă
În cinzeaca deşteptării îmi beau singur
ora şase,
mă trezise clorofila cu tendinţă legionară,
prea vocală, prea severă,
verdele ei mă înspinase
în vertebrele privirii.
Primul abur de ţigară
ori de plouă,
ori de ninge,
e un semn al resemnării.
-Ia tristeţea după umeri să mai bem
o vorbă, două!
Sunt atâtea vorbe goale
în ajunul aniversării
naşterii
pe firul ierbii
a primului bob de rouă.
Bucureşti 4 apr. 2014
10
110. Simt ziua ca pe o carte
Oraşul s-a născut din gara lui maternă.
O, câte trenuri, Doamne, din ţâţe o au supt,
doar zidurile ştiu, biserica eternă
şi muntele ce-n poala ierbii l-au crescut.
Să fie însingurarea norul pe Caraiman?
Va fi veghea plecării o lanternă oarbă?
Simt ziua ca pe o carte pe care n-o mai am,
pe care raftul palmei a preferat s-o piardă.
Bucureşti 8 apr. 2014
11
111. Printre protozoare, coci şi boschetari
Vindecă-mă, Doamne, de cuţitul rece,
ceaţa dimineţii m-a
însângerat,
simt prin jugulară sângele
cum trece,
în cazarma pielii şarpe
întemniţat.
Curg într-o clepsidră de la gât în jos,
cumpănesc nisipul,
pulsul,
cu minutul,
învăţ de la şarpe mersul alunecos
să-mi împac pe-o carte vrutul
cu nevrutul,
să îmbrac neputinţa cu vorbele dulci,
şi nevoia cărnii
pentru zile mari,
mă pun în mişcare pe oasele
lungi
printre protozoare,
coci
şi boschetari.
Buşteni 11 apr. 2014
11
112. În templul patului sub cerul cearceaf
Să nu-ţi mai pese prietene,
nu gândurile,
nu ele
sunt petele negre din conştiinţa ta,
ci
venele murdare cu rămurişuri
grele,
nici apa freatică nu le-ar spăla.
-Hai să ne facem undiţe din
vertebrele străzii,
să pescuim împreună pe Calea Lactee,
numai acolo,
printre tainele prăzii
sunt peştii cei albi cu trup de femeie
şi laptele
ce spală conştiinţa murdară,
haina de mire ţi-o albeşte de praf,
la nuntă
predică Steaua Polară,
patul e templul, cerul
cearceaf.
Buşteni 15 apr. 2014
11
113. E drumul lung până la râpa Uvedenrode
Lui Ion Barbu
Sub femur rotula a pus de germinare
în orizontul cărnii ploios în care sunt,
se întâmplă să-şi întindă trăiri radiculare,
să îmi îngenuncheze repausu-n pământ
aici,
unde preschimbă troiţa oboselii
în sânge animal seve celulare,
îmi cercetez cu cili la marginile pielii
jurul de amoebe, coci şi protozoare.
-Dă-mi, Doamne, totuşi, ceva pseudopode
şi darul mişcării cu alunecări de melc,
e drumul lung până la râpa Uvedenrode,
şi viaţa mea-i ca punctul circumscris în cerc.
Buşteni 21 iul. 2014
11
114. Instinctul sexual oprit la macaz
Iubirea mea e moartă, conservată-n spirt,
o privesc curioşii
cu ochi rotunzi de broaşte,
o trăncănesc beţivii ca din ţoi
la birt,
de frunză-n vânt limba caprelor
o paşte,
de coaja ca de măr a vechii dezbinări,
ea mi-a fost totem
şi stemă,
sacrul mit.
-O, cum îmi studia cinetica-n mişcări
când mă lovea baltagul
ochiului ei şerpit !
Cu gândurile zdrenţe de căutare
azi
cuţitul neputinţei îl înfig
până la oase,
instinctul sexual aşteaptă la macaz.
-Şi cât era de dulce cu săbiile
trase!
Buşteni 17 apr. 2014
11
115. Moby Dyck
Şi uite aşa, aşezat pe gând
ca mierla pe creanga de răcoare,
şi-a întors sinele spatele la vânt
cu pielea mea, o velă oarecare,
am navigat tăcut pe o ideie,
vânător de vorbe cu harponul mic,
se dăduse liber, de frupt, la cetacee,
inima visa mereu la Moby Dyck,
căci se zbătea balena vocalei în laringe,
mânuiam harponul limbii indecis,
bolta palatină mi se umplea de sânge
din mamiferul alb, ce trebuia ucis.
Bucureşti 8 mai 2014
11
116. Întinşi pe scutul limbii cu onoruri militare
Mândrii-ţi erau dinţii, în scoică albe perle,
scufundam privirea prin buze înotătoare,
adesea îndrăzneam să pătrund prin piele
sub planctonul sângelui.
Ce mare
podoabă străluceai modest,
câtă zăpadă aveai pe atunci în gură,
cât nu ţinea-n măselele pietroase Everest,
erau fierbinţi ca lava, fluizi în muşcătură.
Prin arcul de triumf i-ai petrecut pe rând
întinşi pe scutul limbii cu onoruri militare.
Târziu
sonarul minţii m-a scufundat adânc,
i-am regăsit sub alte buze înotătoare.
Bucureşti 2 mai 2014
11
117. Tâlharii acarieni
Îţi vreau, Doamne, sărut de înţelepciune,
adu-mi iluminare dorinţelor
şi mie,
cum verşi în foamea florii
galben de albine,
dă-i minţii mele hrană,
căci se poate spune
că m-am asprit în lama
ochilor ei răi
de când ocup cu ea scorburi
netrăite,
în piele mă pândesc acarieni
călăi,
în pâine muşc uitate tăişuri
de cuţite.
Bucureşti 30 apr. 2014
11
118. Raza ta-i străbate în noapte epiderma
În carne vrei să-i cauţi filonul scump al genei?
nu fremăta sub piele ca răsuflarea în pânză,
lasă-ţi încrâncenarea pe malul stâng al venei
ca pe o haină veche. Prin scufundare
însă,
de-i derma ca apretul din guler bunăoară,
nu-ţi vei simţi vibrarea arcuşului.
Într-însa
orice femeie sună ca trupul de vioară
când fructul se desface şi vrea să-i vezi sămânţa.
Lumina germinează de la pământ în sus,
e ca o tresărire, învolburează sperma
amurgului, tu cere-i implorând supus
o rază, să-i străbată spre noapte epiderma.
Şi va fi noapte şi va fi zi,
va fi viaţă peste moarte.
Bucureşti 14 mai 2014
11
119. Uciderea împăratului
De o bună zi m-a devorat uitatul,
nu mai păstrez diluviile
în gând,
nu-l mai slujesc pe Noe
împăratul,
l-am strivit ca pe un gândac,
sperând
că nu va trebui să-l mai aplaud
o dată la utrenie,
a doua la vecernie,
cu potopul vorbelor să-l laud.
-Câtă tâmpenie !
Buşteni 18 iun. 2014
11
121. Priveam nevăzutul printre scofale
Vindecă-mi, Doamne, encefalul
gestant,
urmaşii sunt de urâtă zidire,
se nasc atei şi
trăiesc delirant
cu zei adunaţi dintr-o altă
psaltire,
slugăresc cu sârg idei cardinale:
ba acul busolei,
ba steaua polară,
privesc metafizic printre scofale,
trăiesc în păcat cu o belea
proletară.
Vindecă-le Doamne albeaţa şi ochii,
dă-mi zile
de paişpe carate,
la noi orice femeie poartă
sub rochii
un clopot ce, Doamne,
pentru credinţă
ne bate.
Techirghiol 24 mai 2014
12
122. În bodega frunţii bei gândul pe de rost
Prin creieri bate vântul schimbării hibernale,
celulele din est se ascund ca ursul brun,
tu te fereşti de braţul coasei financiare
printre fiorii pielii, alcooluri şi tutun.
-Mai pune-ţi prin vitrine cândva şi câte o rugă,
să ţi-o recite străzii oglinzile de rând,
când stai printre borduri ucis de atâta fugă
sub gloanţele vitezei secundelor curgând.
Litrul de viaţă astăzi e aspru şi anost
ca vinul acrit în doagă băut la metru ster,
în cârciumile frunţii bei gânduri fără rost,
timid precum lichidul dintr-un pahar
stingher.
Bucureşti 15 mai 2014
12
123. Plusaţi cu arbitrariul cel mai scurt / 2
Am câştigat o viaţă născându-mă,
de-a başca,
din ţipăt de femeie şi gâfâit
mascul,
caut încă drumul,
să-mi duc în spate gaşca
celulelor bătrâne de care sunt sătul,
totuşi,
am rămas pe această
veche scoarţă
de pământ, ca el mişcându-mă rotund,
cu sângele-n ruleta norocului,
de o viaţă
cu moartea pre moarte călcând.
-Plusaţi cu arbitrariul cel mai scurt / 2,
în sfertul academic e loc
de multe ore!
Cu cât e depărtarea mai darnică cu noi,
să fim de marţi în Belgii,
de vineri în gondole.
Bucureşti 17 mai 2014
12
124. Albul din suspine
Stai ameţit în centrul norului de vorbe ,
roieşti ca drosofila spre vinul dur, acrit,
ţinuta ta-i sătulă şi aeru-i scârbit
de ochiul ce-ţi bălteşte-n lentilele enorme,
ai corpul conceput din părţi nesănătoase,
sub limbă-ţi cheltui banul de nitroglicerină,
îţi rod nervura splinei bacterii contagioase,
inima bolnavă ţi-a devenit străină.
Priveşti la clorofilă, ţi s-a făcut de flori,
prea te îneacă toamna cu frunzele-n stamine.
-Învaţă să-nfloreşti din lacrimi uneori,
zâmbetul e un crin, cu albul în suspine.
Bucureşti 20 mai 2014
12
125. Munţii sunt prea săraci
Cu arcul de triumf se trag săgeţi
în flori,
punctele cardinale sunt şterse în busolă,
în lume
doar palmierii te iau de subţiori
să îţi plimbe umbra
cu visul
în gondolă,
din estul îngheţat vin veşti
cum nu există,
nu mai ai aer curat între coperţi,
cumpărăturile le faci mereu
cu plasa tristă,
-doar la muzeul cerii se vând frumoase
vieţi-.
Duci sacul depărtării şi ţi-l îndopi cu paşi,
prea lung e răsăritul,
apusul e prea lat,
sunt vremuri bipolare, munţii sunt prea săraci,
oceanul
sub meduză geme
de bogat.
Bucureşti 31 iul.2014
12
126. Sexul femenin al câtorva schelete
alte amintiri din bezna minţii
Se naşte o nouă lume în spatele acestei,
sămânţa ei e-n ploaia
ce va fi,
o văd cum se zideşte din zaţ
în ochiul ceştii
şi tunetu-n timpane-l aud,
ce va veni,
vor colinda libere celulele pe străzi
căutându-şi trupuri golaşe,
pe sub piele
va fi atât de frig, că laptele în cirezi
se va usca de viaţă ca seva
în nuiele.
Ne vom striga acuze
cu gânduri înnodate,
ochii ne vor curge
basma
sub encefal.
Vor îmbrăca întâi babele uscate
hainele de pământ în cimitir
stradal,
apoi,
muieri sfioase cu bârfele-n urechi,
12
127. impudice,
cu sexul ţinut la subţioară,
ele,
ce-şi duc povara păcatului străvechi,
şi îşi vând neprihănirea pentru
paraua chioară.
Vor mai rămâne poate doar cei câţiva bărbaţi
adăpostind în crâşme ceva celule bete,
dar şi aceştia vor fi cândva vânaţi
de sexul feminin al câtorva
schelete.
Împerechierea lor va naşte tărăboi
altor argumente, altor figuri ciudate,
care,
în bezna minţii s-au botezat moroi,
cu principii-n ţeastă străvechi
şi necurate.
Astfel,
vor fi suflaţi cu viaţă noii prinţi,
ce vor avea alte secunde în dotare,
printre copacii genei îi vom privi
cuminţi,
pentru că ştim doar noi cât de uşor
se moare.
Buşteni 19 iul. 2014
12
128. Cu slujbă la Noe piratul
Ce mamă de ploaie s-a întins aşezat,
ce sunet lugubru, ce diluvii sinistre,
cei doi tâlhari s-au lichefiat,
între ei Dumnezeu a încetat să existe,
respir o lichidă pedeapsă de nori,
sugrumă cu spaima bronhiilor trunchiul,
în creierii ţestei vâslesc neuroni.
Rotula-şi îneacă-n durere genunchiul.
Aud pe la uşi curgând rugăciuni,
ies hoţi din canale să fure uscatul,
de la talpa iadului se mai aşteaptă minuni,
doar ea e-n simbrie la Noe piratul.
Bucureşti 1 iul 2014
12
129. Diamant de femeie
Ce noroc că în carne purtăm oase
perechi,
nu mai simţim cât suntem de singuri:
două parietale,
două temporale,
două fibule,
două urechi
-oase înmuiate de auzire-
cu timpul.
Tu
pluteşti în văzduh ca lăstunul
printre celulele visului meu,
Casiopee,
organ al meu singular,
numai unul,
tu, pasăre prefăcută-n diamant
de femeie.
Buşteni 18 iul. 2014
12
130. Hrană sufletelor călătoare
Suim prin ziuă paşii deopotrivă,
ca-ntr-o oglindă făcătoare de minuni,
aici sunt vârstele trăite în derivă
şi toate orele-şi încep ziua de luni,
ochi magic e oceanul planetar,
ne-am zămislit în bezna lui retină,
pământul ne e globul ocular
prin care ne privim lumea vecină.
-Ajută-ne să fim acolo bine primiţi,
să nu ne arunce carnea pustiului, la fiare,
strânge-ne, Doamne, într-un ştergar de sfinţi,
hrană sufletelor călătoare.
Bucureşti 6 iulie 2014
13
131. Ştreangul romantic cel de sus
Pe când umblam prin viaţă la braţ
cu umbra mea
-pe lespedea ungerii îmi poleisem trupul-
ştiam că ce se vede contează
şi aşa
cu funia orbirii legasem
nevăzutul,
îmi îmbrăcam adesea zilele pe dos,
-îmi ies şi acum colţii orelor
prin coate-,
muşca din jugulară un vultur
nemilos,
cu un clonţ fierbinte şi razele penate.
Purtam în suflet rana ochiului de armă
ca pe o uitătură
care m-a sedus,
mai simt răceala lunii care-mi şopteşte-n barbă
din ştreangul ei romantic
cel de sus.
Câmpulung 8 iul. 2014
13
132. Oraşul
Mi-am aşezat tâmplele pe gând
ca două scuturi,
sunt străzile tăioase, se încrucişează săbii,
oraşul sângerează,
venele îşi scutur
globulele din sânge ca dintr-un pom
cu vrăbii ,
e o luptă intestină cu zgomote
letale,
în lumea cărnii cerul e un
imens timpan,
îl împarte ţeasta în două părţi egale
să-l apere de păsări,
de nori,
de uragan.
Bucureşti 9 iun. 2014
13
134. Visuri în căpiţa timpului uscat
Mă las convins de pasul secundei
anonime
să-mi îmbrac cămaşa de sânge proletar,
sunt omul vegetal
printre clorofile
în ţara-n care plouă
atât de rar,
beau
cafeaua în fugă despuiat
de somn,
mă adun în capul oaselor,
integru,
în carne-mi ascund genele de domn
-astăzi voi lucra muncitor la negru-.
Trupul e în criză de
nefinanţare,
îl trudesc cu ziua la boieri de stat,
ştiu să stivuiesc flori
nemuritoare,
visuri,
în căpiţa timpului uscat.
Bucureşti 10 mart.2014
13
135. La Grandiflora
Roi de certitudini:
cum nu obosesc
greierii cu suflet simplu
cât negru
din elitre?
în ei nu doarme somnul,
se aşează timpul
ca roua ierbii
noapte peste noapte.
13
136. Buşteni 26 febr. 2014
Prefacerea în vin
În via poeziei
sunt boaba, cea de sus,
oglindesc cerul senin prin epitelii,
două frunze
roşii ca buzele
m-au pus să mă prefac în vin
în gineceul pielii.
13
137. Bucureşti 2 mart. 2014
Să dezlipim retinelor urâtul
Sfâşiaţi prezentul!
Între noi ţi-a tras
paianjenul hidos pânza orbitoare.
-În ce zbor nupţial, supt de secundă,
moare
ca o insectă,
timpul ce-a rămas?
-Dezlipiţi retinelor urâtul ocular!
Avem încuviinţarea filetelor nervoase,
prea mult ne-am supt falanga
în visul hibernal
şi am odihnit
ca seva
în vasele lemnoase,
nu mai lăsaţi pe alţii să vă împartă zei,
în buzunarul lumii nu-i loc
de sentimente,
luaţi-vă naşi de suflet
cromozomi atei,
mai darnici cu mânia, mai dârzi în
argumente!
13
138. Buşteni 17 apr. 2014
Magia realităţii
Dă-mi, Doamne, din toate
puţin câte puţin
să nu mi se facă
frică de sublim.
Pe aici sunt munţi săraci
cu ţâţele secate,
pe care pui noroşi vin încă să le sugă,
şi babele ce-şi leagă uscate-
le mâini
ca basmalele împreunate a rugă,
câţiva beţivi
prin crâşmele murdare,
puţind a nostalgică duhoare de ţoi,
ce beau în cinzeaca mâniei
lozinci proletare,
imnuri dârze, duhnind a strigoi
şi a hoţi de furat viitorul din vise,
mai bun,
mai de cu milă,
mai pe degeaba,
hârtii cu valoare prea mică, emise
13
139. în vremea când o iubeam
e regina din Saba,
sunt toate
din gestul lui Stalin
pe hartă,
mirosind a hotar de timp putrezit,
Irod săvârşindu-şi în altă viaţă
deşartă
crima Botezătorului pentru un dans
chinuit.
Pe aici
eu îmi îndrept paşii tot mai mărunţi,
respir mai greu,
privesc în durere
cum se leapădă trupul
de muşchii căzuţi
ca fuga de iepurele cu glonţu-n viscere.
13
140. Nesebar 8 aug. 2014
Părăsirea cuibului
Am învăţat să zbor la vedere,
după aer să mă ascund,
mersul e doar o părere
din care mă alung,
las crângul toamnei în urmă,
pasăre cu trupul zburat,
celulele ca fulgii să-mi strângă
cuibul lăsat.
14
141. Buşteni 18 apr. 2014
Dacul de pe columnă
Duc sacul de celule cu sania
spinării,
călătoresc pe o şea de encefal,
ades
înţeleg că aburirea nării
e starea de agregare a iernii,
mai ales
că îi cunosc secretul,
se afundă în obiecte,
şi mintea îngheaţă în cugetări,
în van
port în schelet dovezile directe
că supa primordială a evoluat spontan.
Pentru că
în iarnă m-am rătăcit,
şi încă
mă contestă înţelepţi senili.
Cum să le explic că-s dacul
din columnă
închis în iarna pietrei
de copil?
14
142. Buşteni 18 apr. 2014
Marea evadare
Carnea aceasta trupească
e un fel de nucă a lui Dumnezeu,
în care El
ne-a închis
să nu fugim cu sângele,
toţi
ca un singur fluviu,
spre Marea Neagră,
omeneasca noastră
evadare.
14
143. Buşteni 19 apr. 2014
Demagogul
Vorbele lui seamănă a bătaie de câmp,
îi curge carnea vorbitoare în afară
topită-n cuvinte,
pe sub sageacul buzelor strâmb,
printre hliziţii ce-l înconjoară.
Vibrează-n gâtlej pe coarda de jos.
Laringele-i deschis
cât ziua de vară,
ades pomeneşte de morminte,
pios,
înhumează eroii într-o tuse
uşoară,
lumea îl ascultă,
pentru înţeles
fiecare-şi adună între sprâncene
o cută
cât valea mare la şes,
să le curgă gândirea
o vreme.
14
144. Bucureşti 20 apr.2014
Îngerului păzitor
Pot să-ţi ofer felia mea de trup,
dacă vrei, paharul meu de sânge,
creanga din mine pot să o rup
cu o furtună care să o alunge
din prejma întristării tale,
dacă-mi doreşti sprânceana,
îţi pot fi curcubeu,
dar scapă-mă din lanţul durerii cervicale
tu, înger,
păzitorul meu!
14
145. Buşteni 19 iun 2014
Fumul carburat
La încheietura străzii parcurgem
mână în mână
porţia de aer, un dar de respirat,
călcăm prin cuvinte ca printr-un
val în spumă
la marea de maşini cu ţărmul înecat,
ne inundă roţi şi boturi
pe trotuare,
monştrii subacvatici ne adulmecă,
vânat,
ţâşneşte din noi teama
de ruptele picioare,
sfâşiaţi cu gheare
de fumul
carburat.
14
146. Bucureşti 22 apr. 2014
Nu mai am nici bani, nici buzunare n-am
Îmi căutam duşmanul,
m-am surprins privindu-l,
într-un tablou genetic se întrupa,
în globul ocular, prin cristalin,
surpa
culorile vederii în patru anotimpuri.
El era vena care-mi lega cravata,
cu el îmi beam cafeaua
prin aburii fierbinţi,
el m-a răscumpărat pe treizeci
de arginţi,
stătea în locul meu,
la masă,
lângă tata,
umbră-mi era
în drumul mărunţit de paşi,
călcâiul vulnerabil ascuns
sub călcătură,
sămânţa ce-o aşează iubirea în arătură
să-i răsară
din ochii verzi
urmaşi.
Era în gândul meu
care-mi roia în ţeastă,
14
147. îşi căuta prin creieri scorbură
de stup,
şi ca atunci
când crengile cuvintelor se rup
le aştepta în iarbă,
auzul
să le pască.
Eram eu,
bipolarul, mie însumi duşman,
un rătăcit
în simţul dorinţelor neclare,
mă căutam prin carne
ca banii în buzunare,
dar nu mai am nici bani, nici buzunare
n-am.
14
148. Buşteni 20 iun. 2014
Două scoici
Când ţărmul şi-a trimis seminţele
fecunde
în gineceul mării, într-un loc,
în altul,
ne-am regăsit noi,
două scoici zăcânde,
tu, scumpa mea Lameli,
eu, tânăr, Branhiatu.
Ne-am cunoscut de mult în orizont marin,
în crângul cu origini
cuacervate,
locuiam într-un cartier salin
într-o epavă
cu poveştile înecate,
ne-au fost deschis serate
în ocean,
ne-au fost cântate valsuri
vaporoase,
-mai ştii câte pahare interpretam
la patru mâini
pe mesele
spumoase?
14
149. Ne săvârşeam în val neţărmurirea,
paşii în doi,
eternul său balans,
de la nisip furasem nemurirea
nepietrelor
ce împietresc în dans.
Curând
ne vom topi în mineral,
două cochilii,
albe la atingeri,
ne va ascunde ţărmu-n encefal
în bezna nisipoasă
sub meninge,
vom deveni materie inertă,
poate schelet al caselor de lut,
ori sub o catedrală,
o incertă
ruină,
a mării
ce ne-a cunoscut.
14
150. Buşteni 18 ian 2014
Miez de zi la Bor a (Maramure )ș ș
15
151. Vindecă-mă, Doamne, cu trupul altcuiva
De ce ai dictat izgonirea din rai?
Destul am luat urma tălpilor Tale,
prea am mâncat numai umbra trupului Tău,
ca din piatră ţi-am băut sângele, Doamne,
prea am rămas în priveghiul zilei,
dă-ne hrană din sacul altui corp
şi o sfântă băutură cu sângele tare.
Să ne vindecăm cu trupul altuia.
15
152. Techirghiol 30 mai 2014
Născutul din femeie
Simt encefalul ca pe o planetă vie,
naşte şi ucide forţe, gravitaţii,
în chimia vieţii pulberi şi senzaţii,
când mă îmbracă în aur, când în sărăcie,
calea de a muri e singura în stare
să-şi recunoască sieşi pedeapsa de a trăi,
în cromozom îmi port instinctul de plecare,
disperarea lui mă îngroapă zi de zi.
-Nescrisa carte a minţii deschide-o neuroane,
vreau s-o recit acum, aici, ca pe o ideie,
în jurul meu dansează vestalele vocale:
-mai sunt eu viu-neviul,
născutul din femeie?
15
153. Bucureşti 29 mai 2014
Când Celula Mamă vrea muşchi şi oase noi
Se spune că zilnic ucid celule mii,
acarienii pielii cu moarte-i întreţin,
asta înseamnă
că –n fiecare zi mă părăsesc murind
puţin câte puţin.
Acestea,
recunosc, sunt lucruri importante,
adică
îmi duc viaţa la bunul ei sfârşit,
angajez gameţi în locurile vacante
prin care
casa de acum s-a zămislit.
Mai trebuie să ştiu că dragostea e în noi,
şi are pentru viaţă iubire milenară,
şi febră,
şi durere,
şi o voce dulce-amară
când Celula Mamă vrea muşchi şi oase noi.
15
154. Bucureşti 10 mai 2014
Viaţa e un capriciu, un lux cu funeralii
Veniţi,
am inventat maşina de fabricat
pământ !
Primii vor cumpăra, lacomi,
latifundiarii,
morţii cu vechime vor regreta,
sperând,
că viaţa-i un capriciu, un lux
cu funeralii.
Bulgărele acesta mi-e inimă,
un ceas
oprit acum să bată secunda veşniciei,
acesta e un rinichi,
acela-i pancreas,
cel alb de acolo-i os,
o rădăcină vie,
M-am săturat
să judece alţii-n mintea mea!
-Veniţi, luaţi pământ,
câte un organ anume,
puteţi să-mi cultivaţi biologia,
15
155. cea
care m-a rostuit cel mai pământ
din lume,
veniţi să luaţi pământ,
am carne de prisos,
organele fertile sunt lacrimi
şi cenuşă,
semănaţi cereale de la brâu
în jos,
dar
-nu călcaţi pe iarbă!
S-a croşetat
mănuşă !
15
156. Bucureşti 5 mai 2014
Şi eu am fost zeu
Am fost şi zeu în viaţa bipolară
pompam conştiincios aeru-n plămân,
sărutam cu sânge artera pulmonară
în trupul în care credeam că am să rămân,
adulmecam servicii, profesam cuvinte:
-viitor de aur, comunism etern-
băteam stângul, marşul înainte,
cu certitudinea unui Marx modern.
Bănuiam că dogma lui va sucomba,
o dentină veche roasă-n alveole,
“trăiască sfânta ură”
era lozinca, cea
care-mi mai sângerează
în rănile creole.
15
157. Techirghiol 22 mai 2014
Magia eredităţii
Daţi plăcerii demâncarea, ochilor, pofta de sâni,
mesei, cinele de taină, luminarea, lumânării,
spălaţi în oglinda Evei păcătoasele de mâini,
care în gelozia sticlei au tăiat din raiuri merii,
şi hrăniţi cu seva minţii gândurile din aminte
în abisul fecundării catrenelor lui Omar,
căutaţi viaţă în nisipul mişcătoarelor cuvinte,
în deşerturile tăcerii, ochiul oazei, solitar,
cât încă trupu-şi poartă între aceste două mâini
sacul propriu de celule, ca între Sparta şi Atena,
fruct al aurei divine, apa propriei fântâni,
un grăunte-n atmosfera ce i-a hărăzit-o gena.
15
158. Bucureşti 10 iun.2014
Am văzut
Am văzut pene de îngeri căzând,
zăpadă ninsă-n cornee,
irişii fulgilor risipiţi rând pe rând
din prea-albul surâs de femeie,
am văzut suflete ucise în carne,
ruguri de sânge aprinse
febril,
tăişul privirii din ochii sub arme
chemaţi să lupte pentru un scop
inutil,
am văzut picioare fracturate de apă,
ca stâlpii podului călător peste sat,
mi-am simţit
gheaţa pielii cum crapă
şi trupul cu arca lui Noe înecat,
am văzut apusul cerşindu-mi o umbră,
-eu încă o strâng, să nu-mi plece, la piept-,
încă o mai simt prin piele cum umblă
cu soarele nopţii
la braţul meu drept.
Am văzut.
15
159. Bucureşti 11 iun. 2014
Să se îmbrace cerul în lună plină
Nu vulturii învaţă frunzele să zboare,
cum nu întunericul îşi doreşte lumina,
în curgerea ceţii îmi caut celula
pierdută ca într-un râu de fluide epitelii,
m-aş dezbrăca de noapte ca de iarnă câmpul,
sunt eu, verdele muşchi de copac,
îmi caut nordul prin pădurile pielii,
e atâta spaţiu în tăcere, să tac,
aş vrea să înţeleg crezul pădurii,
e-n ea, poate, viaţa fără lumină,
dar,
mai bine aştept în poiana de stele
să se îmbrace cerul în lună plină.
15
160. Bucureşti 12 iun. 2014
Mă adăpostesc în cromozomi genetic
Rotesc busola ochilor,
e o lume
în gara aceasta rece şi pustie,
un loc mi-a fost păstrat
şi mie
răgaz de trup şi suflet,
un anume
gol de aer în care să încap,
urc şi cobor prin trenuri călătoare,
sunt eu,
seva propriului copac
adăpostit sub frunze
hrănitoare,
mă strecor şi eu printre celule,
temei
de verde suflet înierbit,
călătoresc cu trenurile nule
pe care viaţa
mi le-a hărăzit.
Adăpostesc în cromozomi
genetic
măsura mea,
16
161. felia mea de timp,
în oul ţestei îmi închid
ermetic
tot nevăzutu-n care o să mă schimb
pentru când voi
îmi veţi da deoparte
coperţi cu întuneric pâmântiu
-zăriţi rotula?
e cotor de carte
poemelor pe care vi le scriu.
16
162. Buşteni 14 iun 2014
Biserica reformată din Baraolt (Covasna)
16
163. Spiritul vorbei
Cuvântul are un spirit în drumul spre Golgotă
pieptiş, imaterial, din vatra fără pietre,
urcă din alveole ca fumu-n teracotă,
ca cel dintâi cântat auzit de Petre,
alt spirit coboară precis din neuron,
ţâşneşte ca o lavă spre corzile vocale,
pe acesta-l naşte o genă anume din genom,
îl aduce un înger pe aripile sale,
aceste jumătăţi,- cuvântul din laringe-
de la troiţa vorbei iau duh de înţeles,
şi dacă plouă şi e soare, şi când ninge,
şi vară e, şi toamnă de cules.
16
164. Buşteni 15 iun. 2014
Ea
Ea stătea întinsă pe mal
ca o piatră preţioasă pe degetul râului,
era albă,
lumină cernută prin pleoapă de mânz
jefuit
şi dezbrăcat de veşmântul galopului.
Îşi îmbrăcase libertatea în zdrenţe,
mai credea în dreptate
ca în glas de duhovnic,
înainte de moarte strigătul
se privise în ecou,
-lumânare între oglinzile palmei-
Acum
cu frunze galbene îşi hrăneşte pământul,
antenele sevei îi caută în păr rădăcini,
cu glas de aramă o pasc
turmele nopţii,
acelea
care mi-au trecut o dată
prin iarba auzului.
16
165. Buşteni 17 iun. 2014
Eli, Eli, lama sabachthani
-Fotosinteză, numai sfârcurile înalte
îţi pot da lapte întinerit de stea.
Oare când au deprins aceste plante
să-şi sugă viaţa-n raza altcuiva?
-Eli, Eli, frunza mi se schimbă,
toamna e o cumpănă a iernii,
din mers mă lasă tibiile-n urmă
şi metatarsele-mi albesc spinarea ierbii.
Mi-ar fi fost de ajuns doar apa sevei
şi din pământ doar lapte vegetal,
dar m-au hrănit de mic cu trupul Evei
şi m-au crescut în regnul animal.
16
166. Buşteni 16 iun. 2014
Chemându-mă clopote la masa de seară
Poate ciupercile sunt clopote
care au uitat să mai bată,
poate cântă timid,
cu limbile mute
înfipte-n pământ, în fosta mare sărată,
şi pietrele
sunt solzi de înotătoare pierdute,
le aud sunetul moale,
ca înotul meduzei,
din demultul mării cu glas de pădure.
-Cum susură apa în abisul frunzei !
A verde chemare, a fluidă
secure.
Ce bine că bat, ce bine că plouă,
sigur se aud peste lume
că sunt,
cum mă chemau, mamă, buzele tale
amândouă,
la slujba mesei de seară
bătând.
16
167. .
Buşteni 16 iun. 2014
Eu nu mă tem de faţa unei morţi anume
Părinţilor mei
Ca rănile înfloresc gloanţele
căzute
sub rădăcina ierbii, aici, în crângul păcii,
a plâns topit
miros,
a ţevi de puşcă mute,
sevele în plante, după topirea rocii,
îl aud pe tata, o literă în zicală,
pe mama într-o batistă, o lacrimă,
zicând
că nu mi-am pus fular de grijă
după boală,
şi-mi şuieră gloanţele microbilor
de câmp.
-Ştiu, mamă,
că lumea s-a îmbolnăvit de lume,
curg venele din carne izvor şi nu le ajung,
eu nu mă tem de faţa unei morţi anume,
ci de decibelii prin care
o alung.
16
168. Buşteni 12 iun. 2014
Cu metacarpienele tăioase să-i înjunghii
Iubeşte-mă Doamne, cum mă cunosc acum,
sunt corul de celule cu rugi la Preaînalta,
îţi caut faţa urmei prin Capernaum,
pe care Ţi-a lăsat-o în ţărână talpa,
să o iau la drum cu mine ca pe un talisman,
cu mintea s-o aşez în cheia mea de boltă,
căci mă aştern pe viaţă şi mi-oi deschide han
pe coapsa tinereţii, în floarea ei involtă,
ea-mi va zădărnici tâlharii cu genunchii
de vor veni să-mi fure pereţii din decor,
cu metacarpienele tăioase să-i înjunghii,
să-i lapidez cu piatră din muntele Tabor.
16
169. Buşteni 18 iun. 2014
Strigătul paşilor
Zăbrelele ploii mă închid nemurit,
pe şinele străzii vin trenuri cu toamnă,
aduc deportaţi în fantasmele ceţii,
doar umbra lor evadează în urmă,
am duhu-ncleiat cu tristeţe de stern,
prin rana paşilor respiră asfaltul,
un râu singuratic îmi trece prin umeri,
prin unul, prin altul.
Nu mi-e frică de ape, ci de muzica lor,
prea mi se zbate mersul a clopot prelung,
-vor cânta mai tare, poate mai uşor.
Sunt eu, ”Strigătul” din gura lui Munch.
16
170. Buşteni 17 iun.2014
Cum de floare-i cireşul, cum fulgu-i de
nins
Nu-i ştergeţi timidului paşii
de poet,
să nu se piardă metafora străzii,
pe foaia bordurii, un împrecis
patruped
i-a negat cu udul poemul amiezii.
-Vindecă-mi Doamne poezia de moarte,
umezeşte-i buzele cu dragostea mea,
ţii minte cum domnea
peste o carte
pe care
cu spada ei o înnobila?
Trimite muza poruncilor Tale,
despletitele rânduri
ca părul întins,
ajungă-Te ruga din cuvinte vocale
cum de floare-i cireşul,
cum fulgu-i de nins.
17
171. Bucureşti 20 iun. 2014
Lumina ridată a vârstei a treia
nu te lăsa zi frumoasă
îmbrăţişată de nori viscoliţi.
Pe sternul gării, un vagon ruginit
e o lumină tăioasă
ca zăpada sub viscol,
o sirenă a salvării îmbrăcată în alb,
o inimă moartă îngheţată
pe şine.
-Din care iarnă e vârsta a treia,
de când se îmbracă în riduri
zăpada?
Murdar de frig un capăt de drum
îşi îndeamnă celulele
pe calea ferată.
Când ne vom trezi în al treilea vis,
va fi desigur iarna
ridată.
17
172. Bucureşti 22 iun. 2014
Morţi camarazi ce acasă îşi scriu
Risipiţi ceaţa războaielor mondiale,
în răni sunt urmaşul,
mort neînhumat,
cel din amintirile durerii sale
sângelui,
ce curge din tata neînchegat.
Veterani lunateci, cu pieptul portativ
înalţă încă tril solemn
de decoraţii,
văduvele
au lacrimi strânse-n pleoape tiv,
ca-n ceştile ciubotei praful,
deportaţii.
În croncănitul iernii sinistre,
a pustiu,
armatele de fulgi deşteaptă prizonierii,
morţi camarazi,
ce încă îşi mai scriu
a câta oară Doamne, scrisoarea
învierii?
17
173. Bucureşti 25 iun. 2014
Pedepsirea sufletului
A trebuit să înveţe limbile pădurii,
să vorbească cu jivinele şi frunzele,
în fine,
să-i bată obrazul crengile,
şi gurii
să-i curgă mierea vorbei
prin răşine,
zădărniciei să-i cunoască harul
deasupra norilor,
ca o chemare,
de sus de acolo, unde nu mai pare
real
decât molidul şi stejarul.
A trebuit să-şi părăsească jugulara,
să-şi lase ochii baltă
în lentile,
pământul să-i îmbrace coronara
pentru delictul de a fugi
din celulime.
17
174. Bucureşti 24 iun. 2014
Mi-ar plăcea
Mi-ar plăcea
să locuiesc în pilda slăbănogului,
sau patul să mi-l sărăcesc
pe lângă Lazăr,
să fiu vindecat de boala auzului,
şi tot auzitul
să-mi rămână străin,
m-am săturat
să ascult din buzunarul clienţilor
cântecul banilor
ca un bocet divin.
17
175. Bucureşti 23 iun. 2014
Printre efemeride
De-mi vrei osul alb, îmi e drapel
de pace,
pielea e o hartă cu adnotări subtile,
cândva cetatea cărnii prin porţi
se va desface
din flamura ţestei
în rana lui Achile.
De vei veni Tu, judecător de timp,
să-mi împarţi trupul netrăit
în secunde,
nu-ţi voi cere pentru carne în schimb,
unde ruga mântuirii pătrunde,
decât
o moarte uşoară, un vis,
ca o poartă ce în timp se deschide.
Ştiu că o insectă m-a ales
să exist.
Voi învăţa să trăiesc
printre efemeride.
17
176. Bucureşti 25 iun. 2014
Carul Mare loveşte cu oiştea în gard
S-a dat dezlegare la regi şi la regine,
la vel boieri,
cu daruri la împărăţie,
eu mă strecor cu ziua printre efemeride
condamnat la viaţă în contumacie.
-Cu cinzeaca vorbei să îţi măsori
cuvântul,
e drumul în derivă, sunt orele răscrucii!
Aşa mă învăţa tata când dărnicea
pământul,
şi acum,
când mă priveşte
de pe metopa crucii.
-Respectă-ţi sărăcia în dreaptă suferinţă,
răbdarea e virtutea supremă în hazard !
-Prea-mi sângerează, tată,
icoana de credinţă,
şi
Carul Mare, tată,
loveşte cu oiştea
17
177. în gard.
Bucureşti 26 iun. 2014
Apără-mă Doamne, de apă cât exişti
Nu-mi lua totul, Doamne, lasă-mi măcar duşmanii,
poate că-mi dai alţii ceva mai neatenţi,
pe care să-i câştig la joc cinstit, pe cenţi,
la mesele celulei, unde se joacă anii.
Coloana vertebrală îmi dă ora exactă,
momentul condamnării se apropie de corp,
biciul durerii-i grav bolnav de cataractă,
prietenul loveşte cumplit, cu braţul orb,
nu mă apăra, Doamne, de prieteni, cât exişti,
tu ne-ai dat Taina iubirii celulare,
de apă să mă aperi, priveşte cu ochi ficşi
şi-mi stinge lumânarea troiţei pulmonare.
17
178. Bucureşti 28 iun. 2014
E plin de rozătoare şi sufletele rod
Ce mică-i Doamne lumea,
şi cât e de rece,
singură încape într-o celulă a mea,
sub arcul de triumf al iernii, care trece
cu gloria eternă a fulgului de nea.
S-a împăturit
mulţimea zăpezilor în una,
mama primăverii e-n conştiinţa mea,
nu-mi e în aminte vara,
doar dacă înlătur suma
cenuşii
din incendiile care au fost
cândva.
Toamna,
nu există cum oul n-are plod,
nici cromozomii-n somă n-au mai rămas
pereche,
e plin de rozătoare, şi sufletele-şi rod
zdreanţa epidermei,
carnea e prea veche.
17
179. Bucureşti 29 iun. 2014
Cândva voi curge-n mine ca nisipul
Cu dioptria fricii mă arunc într-o vocală,
fac o plecăciune smereniei, sfielii,
duhul rău din masca facială
îmi stă ascuns sub caldarâmul pielii,
zilele n-au vârfuri de crengi înmugurite,
prea dă desmăţul vântului prin ele,
iedera braţelor s-a golit de frunze,
pulsul bate pasul încă drept în trunchi.
Mă întorc mereu în rugul vociiTale,
îţi vreau lumina tânără şi chipul,
doar Tu i-ai dat cărnii cromozomi de piatră,
-când voi curge-n mine ca nisipul?
17
180. Bucureşti 28 iun. 2014
Împacă-mă, Doamne
Sunt bolnav de polen,
de preagalbenul său,
de alergeni câtă frunză şi iarbă,
de şerpimea venelor cu sângele
rău,
de esofagul flămând, ce mă roade
sub barbă,
de idealul pierdut, de dorinţa
umilă,
-cea strânsă în rugi ca-n pumn de copil-,
de cristalinul bandajat cu un ciob
de lentilă,
de sufletul ce boleşte în trupul febril.
-Împacă-mă, Doamne, cu bolnavul
ce sunt,
cu nevindecarea prin mântuire,
sunt atât de tânăr în trupul
cărunt,
miluieşte-mă, Doamne,
de nemulţumire!
18
181. Bucureşti 5 iul. 2014
Vei lua forma buzei care te rosteşte
Mută-ţi frumuseţea în spaţii deschise,
cascada primăverii în nesupusa iarnă,
pietrele stacojii în rugul zăpezii,
aerul infirm din lumina murdară,
scoate-ţi celebritatea din bustul de granit,
păşeşte-n talpa ierbii să nu te înţepe seva,
transfuzează în verde sângele ierbit,
printr-un tunel oranj văzându-te aevea,
roagă-te la oameni ca să te ajute zeii,
arată-le în palmă trăirea omeneşte,
modelează-ţi vrerea ca un sculptor piatra,
vei lua forma buzei care te rosteşte.
18
182. Bucureşti 30 iun 2014
Poate că dintre şine va zâmbi poetul
Lui Nicolae Labiş
Şi-a pierdut caratele clonţului rubinul,
pasărea de roşu şi-a consumat magia,
a redat prin moarte vecilor vecia,
s-a oprit în sine din oftat suspinul.
Poate dintre şine va zâmbi poetul,
pruncul dăruit ieslei fără paie,
din galbeni tei, din zgomot de tramvaie
se va-nălţa şi creşte încetul cu încetul.
-Ridică-i, capitală, preasemeţ contur,
suie-i slăvii verbul, în săvârşirea crudă,
din ud pavaj să-i crească, din sărăcie nudă
statuia învierii.
Nefericit Arthur.
18
183. Bucureşti 6 iul. 2014
Slobozirea la citire
Mi-am câştigat cu trudă zilele frumoase.
-Pe care dintre ele să mi-o trăiesc întâi?
Sunt eu, bipedul, un catarg de oase
înălţat în zori ca stâlpul, pe călcâi,
pornesc în largul pielii când trupul mi se umple,
cu valul mării ţărmul spinării îl asud,
în ghiocul zilei adâncul mi-l aud
-neuroni fluizi izbesc cu gându-n tâmple-
Astăzi s-a dat slobod la citit psaltirea
în cenaclul apei, printre marinari,
mă recită vântul, cel cu dinţii rari:
-auzi cum mă şuieră cu neţărmurirea?
18
184. Curtea de Argeş 10 iulie 2014
Voi, parameci şi protozoare, sus!
Sloboziţi copiii din oul alb
prea uzi,
-aripa societăţii striveşte sentimente-,
capra îşi înţarcă în Spanii
iezii cruzi,
învaţă de la lup căprisme
indecente.
-Sunteţi bolnavi de teama zilelor
de mâine,
căutaţi în fuga gleznelor noroc?
Palmele nu sunt două felii
de pâine
din care să muşcaţi cu ciudă
reciproc,
nu îngenunchiaţi credinţa
anilor voştri tineri,
genunchi de închinare fără rotule
nu-s,
dreptul la supunere nu vi-l contestă
nimeni.
-Voi parameci şi protozoare, sus!
18
185. Buşteni 12 iul.2014
Universul furnicii
Sunt şi eu bipedul care-şi adună
zile,
le stivuiesc cuminte,
pe rând,
ca în debara,
pun rănile deoparte, curate şi sterile,
sub lespedea unde
nemurisem cândva.
-Aşează-mi la intrare starea de veghe,
aproape de poarta fragedei
simţiri,
mai port încă-n ţeastă
îmbrăcat în zeghe
nemuritorul ochi al proletarei
iubiri,
organele-s clădite cu anatomia fricii
şi cu filosofia durerilor
la rău,
am devoţiunea turmei şi talia furnicii,
mă lepăd de celulă
în anonimul său.
18
187. Doamne, desăvârşeşte-mă pe drumul
început
Ce fibre musculare mă pun iar în mişcare,
ce priviri piezişe mă vor tăia felii,
ce cântec de sirenă îmi cheamă-n
buzunare
harul sărăciei zi de zi?
Ce litere vecine îmi bat
în poarta cărţii,
ce ocean de gânduri e-n ceaşca de cafea,
cât mai lipseşte-n palmă
asul din jocul sorţii
care mi-a fulgerat dreaptă
retina mea?
Port un copil în mine de când
m-am fost născut,
îi cântăresc zadarul prin care îmi vorbeşte.
-Desăvârşeşte-l, Doamne, pe drumul
început,
din cât pământ vrei Tu,
cât suflet vrei!
Fireşte.
18
188. Buşteni 11 iul. 2014
Să trăim olimpici cu zeii marţieni
E-n cataractă pământul deshidratat freatic,
globul ocular teluric, cristalin,
să evadăm din el puţin câte puţin,
navigatori pe un fior galactic,
noi să fim primii homomarţieni,
sub bolta craniană plutind ca sub cupole,
cu vid să vindecăm rănile creole
ce ni le-a dat pământul prin jnepeni şi licheni.
Vom declanşa pe Marte era cuaternară ,
vom coborî genetic în pleistocen,
noi cunoaştem drumul întreg pe dinafară.
-Să trăim olimpici cu zeii marţieni!
18
189. Buşteni 15 iul. 2014
Rănile timpului
Iubeşte-ţi rănile, sunt flori de câmp,
pe câmpul pielii
colorate petale,
ale tale sunt,
galbene, roşii, aprinse sau pale,
tu ai fost alesul,
ţie ţi-a fost dat
să le fii aproape, dragostea lor doare,
sunt răni de iubit,
răni de iertat.
-Răni de răzbunare?
18
190. Buşteni 19 iun. 2014
Veniţi şi beţi cuvântul
Ştiu că mă doriţi neînnourat, senin,
cu sângele, seva toamnei în mustării,
globul ocular îmi lăcrimează vin,
bob fermentat din recoltări târzii,
veniţi şi beţi din mine, am palmele ciorchini,
îmi culeg continuu câte o vorbă crudă,
prin frunza pielii curg verde, cristalin,
cu seva stoarsă-n cuget curat, din boabă nudă,
veniţi şi beţi cuvântul strugurilor storşi,
voi prieteni din aproapele rudelor de sânge,
dacă din certitudini cândva veţi fi întorşi
nu pierdeţi speranţa în raiuri demiurge.
19
191. Buşteni 16 iul. 2014
Tăierea păinii
Se taie pâinea în patru,
întâi în două atrii,
apoi în două ventricule cruciş,
foamea urcă pe coaja ei pieptiş,
de-i albă,
de e neagră,
sau e din bobi mulatri.
Muşc
carnea ei bogată ca un lup hulpav,
aud cum bate pulsul pământului în grâu,
o paşte calul limbii
scăpat din buza frâu
şi nedomesticit prin foame
de nărav.
Se întăreşte osul cu sucul nutritiv,
carnea îşi aprinde lumini
de îndestulare,
doar pântecele naşte proteste proletare,
el vrea pământ,
nu pâine,
în tubul digestiv.
19
192. Bucureşti 25 iul. 2014
Timeo Danaos
A fost o dată o iapă din lemn neînceput,
eroică la Troia, gravidă cu aheii,
o suliţă fecundă pe o gaură a cheii
a penetrat adâncul istoric neştiut,
balada povesteşte că sânge a păscut
şi piatră din ogorul celor trei milenii,
sudoare de morţi tineri, suspinul din troienii
neîmpăcaţi cu soarta regatului pierdut.
-Cât de vechi ţi-s bozii bătrâne Menelaos?
Priponul iepei tace dar lanţul mai răsună:
-cât timp măduva vorbei păstrează în cutumă
„et donna ferentes timeo danaos”
19
193. Bucureşti 26 iul 2014
Cuibul ovulei
Hotarele s-au ros de hoţi
şi premianţi,
decorul transhumanţei a ciuruit bariere,
ajungi mereu în Spanii
la străine porţi
sub bolta lor ca-n coarda arcului.
-Ce vreme!
Pe treptele memoriei cauţi vad
de firmă,
reflexele în paşi îşi bat cu stângul drumul,
mersul ţi-l aclamă cu vocea lor infirmă
şi te salută-n noapte
alcoolul
şi tutunul.
-Ce încruntate ţi-s sprâncenele de zi!
Există un ochi al vremii
ce te priveşte din
neantul căutării, dacă îţi vei găsi
ca ovulul
cuib
în uterul străin.
19
194. Bucureşti 25 iul. 2014
Potoleşte-i pământului foamea de trup
Îmi asum dezertarea, opţiune a spaimei,
alerg pe strigătul de cocoş provincial,
îmi bat încă braţele în mâneca hainei,
două limbi în clopotul vechi, visceral,
mi-am văzut inima spânzurată-n aortă,
spre crucea trunchiului drept, brahial,
lumânările aprinse luminau vena portă,
-ziua de naştere zăcea în spital-
Crescusem ore cu tumorile în timp,
îmi priveam din globule ţesuturi vecine,
pentru toate acestea, Doamne, ceru-ţi în schimb:
-potoleşte-i pământului foamea de mine!
19
195. Bucureşti 20 iul. 2014
Abisul de sub piele
Lui Nichita Stănescu
Fumul de ţigară-i mai sus de infinit,
alcoolul reclădeşte din temelii Gomora,
eliberează sclavii muriţi
fiindcă au murit,
în Trapezunt e pace în visul
tuturora.
-Eliberaţi-vă de viaţă, vindeţi nefiinţă!
Palma e paharul trupului,
din voi,
sclavi ai poeziei, beţi-vă dorinţa
de a fi eterni
la pieptul Celulei Mame
goi.
-Când s-au schimbat la faţă covorul şi perdeaua?
Eu locuiesc de mult într-un pahar
de somn,
visez „noduri şi semne”,
mâna cu andreaua
îmi împleteşte cartea
poetului meu
domn.
19
196. Bucureşti 27 iul. 2014
Furtună
Sunt norii în deriva turmelor păscuţi,
izbeşte iarba ploii cu glasuri ascuţite,
munţii au coborât în suflete tăcuţi
mugetele ude neîncăpute-n vite,
natura e-n genunchi pe altarul neputinţei,
rotulele strâng pumnii norilor turbaţi,
s-au topit căzutele conuri ale minţii
în bezna siluită de brazii întunecaţi.
19
197. Bucureşti 28 iul.2014
Taina suflării diploide
Timpul îţi îndreaptă haosul din paşi,
pe stângu-l face ziuă, noapte pe cel drept,
îţi învaţă trupul calea spre urmaşi
cu gene haploide pe cruce de biped,
pentru întreg cobori din jumătăţi,
din mamă şi din tată, un trup ce se divide,
tu, lucrător cu ziua ai numai dreptul să-ţi
urmezi cu Taina calea suflării diploide.
19
198. Buşteni 14 iun. 2014
Magia depărtării
Schimbi aurora zilelor de acasă
pe aurora de căpşuni culese,
cer lângă cer,
mire lângă mireasă,
-pânza despărţirii cu drumuri lungi se ţese-
„Cellula ex cellula”
lumea-i tot din lume.
-De ce îţi porţi tristeţea în sacul lacrimal?
Magia depărtării te-a dus lângă ocean,
la ţărmuri renumite
fără nume.
Pământul e acelaşi,
oamenii se scimbă,
acum mirosul foamei are acelaşi gust.
-zilele pe acolo au
boiul mai îngust?
Doar buzele iau forma cuvintelor
din limbă.
19
199. Nesebar 6 aug 2014
Cuprins
Începuturi
Ovulaţia
Primul pas / 8
Mai păstoresc sfinţii bătutul de noroc? / 9
Spirala / 10
Ovulul / 11
Ploaia albă
Ploaia albă, fertilă descărcare /12
Ploaia albă ce ţi-a atins celula / 13
Fotosinteză /14
Primus inter pares / 15
Fiinţă din fiinţă /16
Nidarea
Ce-i astăzi, mâine va fi ieri / 17
E aer carnea mea întâmplătoare 18
Din ce cuvânt viaţa mă întrupa? / 19
Naşterea
Aşteaptă-mă, mă înalţ pe o vocală /20
Puiul de biped /21
Condamnarea / 22
Pruncia
Prin buzele roşii atât de departe /23
Scama /24
Pentru câţi ani, luni, săptămâni? /25
Pulsul /27
Copilăria
19
200. Din stânga spre dreapta obligatoriu /28
Priveam peste lume ca peste gardul viu /30
Vânam fericirea prin calorifere /31
E greu să te prezinţi celulelor oracol /32
S-a măritat cu vraja regina mea din Saba /33
Pe aici cercul e un punct cu decolteu / 34
Primele iubiri
Boala de galben /36
Din bronhiile mele să simţi cum bate vântul /37
Minte-mă iubito îmbrăcată ofice /38
Numai apei tale mă adumbresc /40
Când trimiteam în spaţiu căldura din celule /41
Îţi priveam clepsidra, era o femeie /42
Schimbarea inimii /43
Nevindecat de ochii albaştri-verzi-căprui /44
Cum transformai cinetic repausul etern /45
înfierbântă-mi doamnă blana de pe lup /46
În labirintul venei /47
Şi când te vor paşte limbile de clopot /48
Eu, Evă, te aştept să creşti din telofază /49
Vedenia /50
Martirul strălucirii părului tău blond /51
Tu, dulce esenţă / 53
Cruciatul /54
Orbita planetei dispărute /55
Sub derma unei lacrimi /56
Deconstrucţia
Alea eacta est /58
Carnavalul primăverii /59
Tablouri din expoziţia substanţei cenuşii /60
Imnul păcătoşilor /61
În patul neruşinii /62
20