Ștefan cel
Mare
de Lucian Mihăilescu

Cuprins
01 Prezentare generală
02 Acțiuni de politică internă
03 Acțiuni militare
04 Acțiuni diplomatice
05 Concluzie

Prezentare generală
01

Ștefan al III-lea (n. 1438-1439, Borzești –
d. 2 iulie 1504, Suceava), supranumit
Ștefan cel Mare sau, după
canonizarea sa de către Biserica
Ortodoxă Română, Ștefan cel Mare și
Sfânt, a fost domnul Moldovei între
anii 1457 și 1504. A fost fiul lui Bogdan
al II-lea, domnind timp de 47 de ani,
cea mai lungă domnie din epoca
medievală a Țărilor Române.
Ștefan cel Mare

Acțiuni de politică
internă
02

Consolidarea bazei politico-sociale
Politica dusă de Ștefan cel Mare pe plan intern de-a lungul domniei avea ca scop
principal consolidarea puterii centrale a domnului și asigurarea liniștii sociale.
În acest sens, principalele direcții de acțiune au fost reprezentate de: repopularea
țării prin împroprietărirea cu pământ și acordarea de privilegii răzeșimii, crearea unei
noi clase aristocratice (mica boierime) pe baza meritocrației militare, întărirea puterii
militare și a capacității de apărare a țării, reconcilierea cu vechile familii boierești și
rechemarea celor plecați în exil.
El a schimbat de asemenea și ierarhia boierească, creând imediat sub domn un nivel
al conducătorilor administrațiilor locale, pârcălabii de cetăți (ținuturi), cărora le-a
acordat puteri lărgite. Pentru a-și consolida puterea și a-și asigura controlul asupra
acestora, el a încredințat aceste posturi de mare raspundere doar rudelor sale și
celor mai apropiați dintre boieri.

Acțiuni militare
03

Aspecte generale
Cea mai răspândită și acceptată variantă referitoare la numărul conflictelor armate
(„bătăliilor”) la care a participat Ștefan cel Mare este de 36. Cifra este bazată chiar pe
mărturisirea domnului moldovean făcută în 1502 medicului venețian Matteo Muriano:
„eu sunt înconjurat de dușmani din toate părțile și am purtat 36 de lupte de când
sunt domnul acestei țări, dintre care am fost învingător în 34 și am pierdut 2”.

Bătălia de la Baia
Bătălia de la Baia a avut loc în noapte de 14/ 15 decembrie 1467, la aproape o lună de
la invadarea Moldovei de către armata Regatului Ungar condusă de regele Matia
Corvin. Cauza imediată a constituit-o sprijinul direct pe care Ștefan îl acordase
răscoalei ardelenilor impotriva regelui ungar, din 1467.
Campania a început la 19 noiembrie 1467, odată cu trecerea oastei ungare, numărând
circa 40.000 de oșteni, prin pasul Oituz, urmată de asedierea și distrugerea orașelor
Târgu Trotuș, Bacău, Roman și Târgu Neamț. La 7 decembrie armata ungară a ajuns
la Baia.

Având în vedere pericolul iminent ca inamicul să atace capitala țării, Suceava, Ștefan decide să
execute o lovitură decisivă, prin surprindere, asupra trupelor ungare cantonate la Baia. Forțele
moldovene, de circa 12.000 de oameni au atacat orașul în noapte de 14/ 15 decembrie 1467, din trei
direcții, după ce în prealabil au dat foc întăriturilor de lemn care îl protejau. După lupte îndârjite
desfășurate toată noaptea, armata ungară a fost nevoită să abandoneze orașul și să se retragă
spre Transilvania, regele Matia însuși fiind rănit în luptă. Retragerea a fost favorizată și de
inacțiunea unuia dintre corpurile de armată moldovene, condus de vornicul Crasnăș, care ulterior
va fi judecat pentru trădare, condamnat la moarte și executat.
Deși din punct de vedere militar bătălia s-a terminat indecis, ambele tabere clamând victoria,
Bătălia de la Baia reprezintă o mare victorie politică pentru Ștefan, care și-a consolidat domnia,
punând capăt, prin măsuri dure, opoziției unei părți a marii boierimi, totodată crescând
semnificativ prestigiul său în plan extern.

Bătălia de la Vaslui
Bătălia de la Vaslui, menționată uneori drept Bătălia de la Podul Înalt, a avut loc în
data de 10 ianuarie 1475 lângă orașul Vaslui, între armatele aliate creștine moldo-
maghiaro-polone sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană sub
conducerea lui Suleiman Pașa.
Evenimentul a avut loc ca urmare a întreruperii plăţii tributului de către Ştefan, în
1473 – tributul era plătit încă din vremea lui Petru Aron.
Cronicarul polon Jan Długosz arăta că „foarte puţini turci şi-au putut găsi mântuirea
prin fugă, căci chiar şi aceia care au fugit şi au ajuns până la Dunăre, au fost ucişi
acolo de moldoveni, care aveau cai mai iuţi, sau au fost înecaţi de valuri.
Ştefan îşi anunţa victoria principilor creştini, arătând că „am mers împotriva
duşmanilor Creştinătăţii, i-am biruit şi i-am călcat în picioare şi pe toţi i-am trecut
prin ascuţişul sabiei noastre”.

Bătălia de la Valea Albă
Bătălia de la Valea Albă a fost un eveniment important din istoria medievală a
Moldovei. Bătălia a avut loc lângă Războieni sau Valea Albă (județul Neamț), la data
de 26 iulie 1476, între o mică armată moldovenească sub comanda lui Ștefan cel Mare
și armata invadatoare a Imperiului Otoman, condusă de însuși sultanul Mehmed al II-
lea. Turcilor li se alăturase și o oaste a voievodului Țării Românești, Basarab al III-lea
cel Bătrân.
Armata moldoveană a fost învinsă, dar pierderile au fost foarte mari de ambele părți.
Dacă turcii au pierdut aproape 30.000 de oameni, Ștefan a pierdut 11 boieri din Sfatul
țării, iar aproape 1.000 de oameni care au acoperit retragerea moldovenilor au fost
făcuți prizonieri.

Bătălia de la Codrii Cosminului
Bătălia de la Codrii Cosminului (1497) a avut drept combatanți pe Ștefan cel Mare,
domnitor moldovean și regele Ioan I Albert al Uniunii Polono-Lituaniene. Bătălia a
avut loc în Codrii Cosminului, la circa 100 km nord de capitala de atunci Suceava, între
actualele comune Voloca pe Derelui și Valea Cosminului din raionul Adâncata,
regiunea Cernăuți, având ca rezultat o victorie importantă a moldovenilor.
Lupta din pădure a fost extrem de dură și sângeroasă, ducându-se pe viață și moarte,
însă odată cavalerii răpuși, restul oștii poloneze nici măcar n-a fost în stare să
organizeze un contraatac, câteva mii de moldoveni călare hărțuindu-le retragerea,
recapturând prada și luând prizonieri. Atingând Prutul la Cernăuți, fugarii au trecut
râul în grabă fără nicio intenție de a se regrupa, pentru a continua fuga prin Codrii
Plonini și apoi prin Pocuția în direcția Stanislau și Liov.

Acțiuni diplomatice
04

Tratate semnate
1459 apr. 4 Tratatul moldo-polon de la Overchelăuți, pe Nistru, încheiat în urma
atacurilor oştilor lui Ştefan cel Mare în sudul Poloniei. Se consemna încetarea stării
de război dintre Moldova şi Polonia, voievozii Rusiei mici şi ai Podoliei se obligau sa nu
permită lui Petru Aron sa se apropie de graniţa Moldovei decît pînă la Smotric, iar
Ştefan cel Mare recunoaşte pe regele polon Cazimir al IV-lea Jagello (1447- 1492) ca
suzeran; domnul Moldovei se obligă să restituie moşiile canfiscate boierilor care vor
veni în ţară. Tratatul stipula şi unele cauze cu caracter economic.
1469 iul. 28 Tratat moldo-polon care confirma vechile raporturi politice dintre
Moldova şi Polonia; regele polon Cazimir al IV-lea se obliga sa nu ocrotească în ţara sa
pe nici un pretendent la scaunul Moldovei.

1483, ian. 12 Căsătoria Olenei, fiica lui Ştefan cel Mare, cu Ivan, fiul şi moştenitorul
marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea (1462 - 1505) Această căsătorie, se pare, a
fost urmată de un tratat de alianţă moldo-rus, care însă nu s-a păstrat.
1489 Tratatul de pace dintre Ştefan cel Mare şi Mohamed al II-lea. Moldova plătea
imperiului Otoman un haraci de "3 000 de florini venetieni." - Prin căsătoria lui
Alexandru, fiul mai mare al domnului Ştefan cel Mare, cu fiica voievodului
Transilvaniei, Bartolomeu Dragffy, relaţiile Moldovei cu Transilvania se întăresc.
1489 mart. 21 Tratat de pace turco-polon, încheiat pe termen de doi ani. Regele
Cazimir al IV-lea Jagello, recunoscând stăpânirea otomană asupra Chiliei şi Cetăţii
Albe, îşi încalcă angajamentele luate la Colomeea faţă de Ştefan cel Mare.

Concluzie
05

Aspectul domniei lui Ștefan cel Mare care mi-a atras atenția a fost Bătălia de la
Baia. Armata ungară dispunea de circa 40.000 de oșteni, în timp ce armata lui
Ștefan cel Mare de doar 12.000 de oșteni. În noaptea de 14/15 septembrie 1467, el
decide să execute o lovitură decisivă prin surprindere, asupra trupelor ungare
cantonate la Baia. După lupte îndârjene desfășurate toată noaptea, armata
ungară a fost nevoită să abandoneze orașul și să se retragă spre Transilvania.
Deși din punct de vedere militar bătălia s-a terminat indecis, ambele tabere
clamând victoria.

CREDITS: This presentation template was created by Slidesgo,
including icons by Flaticon and infographics & images by Freepik.
Mulțumesc
pentru
atenția
acordată!