Publicité
Publicité

Contenu connexe

Publicité

Dreptl institutional Tema 1 moodle site (1).pptx

  1. TEMA 1. Contextul internaţional al constituirii Comunităţilor europene(Comunitatea Europeană pentru Cărbune şi Oţel (CECO), Comunitatea Economică Europeană (CEE), Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică (CEEA)). PLAN: 1. Construcția Europeană. Evoluție istorică. 2. Contextul internaţional al constituirii Comunităţilor Europene. 3. Constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. 4. Constituirea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA).
  2. 1. Construcția Europeană. Evoluție istorică. BIBILIOGRAFIE RECOMANDATĂ 1. Gabriel-Liviu ISPAS. Daniela PANC. Drept instituțional al Uniunii Europene. Ediția a II-a revizuită și adăugită. Editura Hamangiu, București, 2021. 2. Fabian Gyula, Drept instituțional al Uniunii Europene. Ediția a II-a. Editura Hamangiu, București, 2018. 3. Paul Craig, Grainne de Burca, Dreptul Uniunii Europene, comentarii, jurisprudență și doctrină,. Ediția a VI-a, Editura Hamangiu, București, 2017. 4. Suceveanu N., Buiuc S., Dreptul instituţional al Uniunii Europene. Suport de studiu, CEP USM, Chişinău, 2013.
  3. 1. Construcția Europeană. Evoluție istorică. Uniunea Europeană este forma actuală a construcției comunitare, care a început în anul 1952. Formele pe care le-a luat renumita tendinţă de Integrare Europeană îşi au începuturile în dorinţa unei gândiri absolut noi de promovare şi susţinere a relaţiilor interstatale din Europa după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În special, începuturile se regăsesc în Tratatele de la Paris şi Roma care au instituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (tratat actualmente expirat), Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică, tratate care au fost negociate, semnate şi ratificate iniţial de şase State Membre. Structurile pe care aceste Tratate le-au creat sunt recunoscute până în prezent într-o Europă Unită, ale cărei număr s-au extins de la 6 la 27 state membre.
  4. 1. Construcția Europeană. Evoluție istorică. Istoria construcției europene a urmat un ritm impus de istorie. În anumite epoci și regiuni, Europa s-a manifestat ca o comunitate de civilizație, dar și ca un posibil proiect politic. Primul exemplu ar fi Imperiul Roman coeziunea căruia a fost asigurată de dreptul roman și de administrația unitară. Imperiul Caroling (Romano-German) sub conducerea lui Carol cel Mare între anii 768-814 poate fi amintită ca o uniune creată cu sabia și crucea în Europa de Vest, care însă odată cu moartea împaratului s-a desființat.
  5. 1. Construcția Europeană. Evoluție istorică. În anul 1306 Dante Alighieri în opera sa “De Monarchia” solicită crearea unei monarhii europene universale sub împărat romano-german, sub legi unitare, dar cu păstrarea independenței domnitorilor din fiecare țară. La sfârșitul Evului Mediu primii teoreticieni au adus construcției Europei o serie de idei, care subzistă încă. Unul dintre aceștia a fost Pierre Dubois (jurist francez, secolele XIII-XIV), care pentru asigurarea păcii între state, propunea un sistem instituționalizat de arbitraj internațional pentru rezolvarea pașnică a diferendelor dintre state de către un Consiliu de prinți laici și ecleziaști.
  6. 1. Construcția Europeană. Evoluție istorică. Émeric Crucé. Planul lui Emeric Cruce (Emeric Lacroix) este cuprins în lucrarea Noul Cyneas sau Discurs despre ocaziile şi mijloacele de a asigura o pace generală şi Libertatea comerţului pentru întreaga lume, apărută în 1623. Pentru cauza pe care o susţine - oprirea războaielor - Cruce aduce toate argumentele pe care le poate concepe, de la nobila toleranţă la ideea unor proiecte economice realizate prin cooperarea naţiunilor. După ce a adus dovezi că războiul este „inuman” şi că pacea trebuie să domnească între oameni, Emeric Crucé trece la pasul următor: organizarea păcii.
  7. 1. Construcția Europeană. Evoluție istorică. Émeric Crucé. Lucrarea sa este de fapt un memoriu realizat regelui Franţei, Ludovic al XIII-lea, care urma să promoveze ideile sale. „Va fi necesar să se aleagă un oraş în care toţi suveranii să-şi aibă ambasadori permanenţi, pentru ca diferenţele care pot să apară să fie rezolvate prin judecata întregii adunări. Iar dacă cineva încalcă hotărârea unei asociaţii atât de importante, acela va suferi dizgraţia tuturor principilor, care vor găsi mijlocul potrivit de a-l face să înţeleagă”. Crucé propunea ca Adunarea sau Senatul permanent al statelor să aibă sediul în Veneţia, motivând că „ea este ca şi neutră şi indiferentă faţă de toate Puterile.
  8. 1. Construcția Europeană. Evoluție istorică. Planul ducelui de Sully -1635. Un alt proiect celebru de unire a statelor europene într-o adevărată confederaţie este cel cunoscut sub numele de „marele plan al lui Henric al IV-lea”. Autorul planului a fost în realitate Maximilien de Béthune, duce de Sully, fost ministru al lui Henric, îndepărtat din funcţie de urmaşul său, Ludovic al XIII-lea. Sully a lucrat la acest plan din 1620 până în 1635 şi i l-a atribuit marelui rege Henric al IV-lea pentru a-i da mai multă autoritate. În aceste condiţii se poate observa că Sully a fost contemporan cu Emeric Crucé şi este posibil ca el să fi fost influenţat de lucrarea apărută în 1623.
  9. 1. Construcția Europeană. Evoluție istorică. Planul ducelui de Sully -1635. Europa organizată politic după ideile sale urma să cuprindă: cinci monarhii elective (Sfântul Imperiu RomanoGerman, statele papale, Polonia, Ungaria şi Boemia), şase monarhii ereditare (Franţa, Spania, Anglia, Danemarca, Suedia şi Lombardia) şi patru republici suverane (Veneţia, Italia, Elveţia şi Belgia). Prin suprafaţă şi bogăţie statele urmau să fie aproximativ egale.
  10. 1. Construcția Europeană. Evoluție istorică. Proiectul lui Kant, denumit ”Proiect filosofic al păcii perpetue” (1795), concepe un sistem de asigurare a păcii în Europa, construit pe o federație de state în care dreptul să fie fundamental. Până la realizarea acestei construcții, Kant propune constituirea unor alianțe între state, chiar un Congress permanent la care să participe toate statele. Saint-Simon, filosof și economist francez, vede reorganizarea Europei pe baza parlamentarismului, el însuși renunțând la starea sa nobiliară încă de la începutul Revoluției franceze.
  11. 1. Construcția Europeană. Evoluție istorică. Saint-Simon. Susținând modelul parlamentar englez la scara întregii Europe, Saint-Simon crede că numai principiile clare și sigure vor duce la dezvoltarea societății. Victor-Hugo de asemenea, vede o Europă federalizată și, la Congresul Prietenilor Păcii (1849), pe care-l prezidează, lansează pentru prima dată ideea creării Statelor Unite ale Europei.
  12. 1. Construcția Europeană. Evoluție istorică. Uniunea Paneuropeană. A fost o mișcare care-și propunea promovarea unificării paneuropene. A fost insirată de lucrarea ”Paneuropa”(1923) a contelui austriac Coudenhove- Kalergi. În octombrie 1926, Coudenhove-Kalergi a organizat, la Viena, primul Congres paneuropean la care au participat 2000 de delegaţi din 24 de ţări. Din 1927, Aristide Briand devine singurul preşedinte de onoare, şi tot de atunci Francis Delaisi, este numit secretar-general al Uniunii Paneuropene.
  13. 1. Construcția Europeană. Evoluție istorică. Planul Briand. Aristide Briand răspunde la 9 septembrie 1929, cu ocazia reuniunii delegațiilor din 27 de state membre ale Societății Națiunilor, mișcărilor care promovau ideea europeană. Briand a vorbit despre ”Marea Europa”, insistând pe ideea federalizării europene. Din păcate, apar multe divergențe și planul lui Briand rămăne doar la stadiul de ideal.
  14. 2. Contextul internaţional al constituirii Comunităţilor Europene Secolul al XIX-lea, secol care marchează în istorie apogeul acestui continent, conține și premisele prăbușirii politice și economice a Europei din secolul XX. Aceste premise pot fi împărțite în două categorii: premise interne și premise externe. Premisele interne sunt determinate de amplificarea divizării politice a Europei, datorită accentuării rivalităților dintre statele naționale. Toate războaiele dintre europeni, inclusiv cele două războaie mondiale, au izbucnit din aceste motive.
  15. 2. Contextul internaţional al constituirii Comunităţilor Europene Premisele externe sunt reprezentate de emergența unor noi puteri mondiale. Puternicele state europene nu mai dețin controlul integral al vieții politice internaționale. Atât economic, cât și politic, Statele Unite ale Americii, Russia și Japonia pun în discuție supremația vest- europeană. Aceste premise se vor accentua în secolul XX și în mod deosebit după cel de-al Doilea Război Mondial. 25.03.1945. Altiero Spinelli a depus în cadrul Comitetului Francez pentru Federalizarea Europei, proiectul unei Europe Unite, concepută în mod federalist.
  16. 2.Contextul internaţional al constituirii Comunităţilor Europene Winston Churchill, fost ofiţer de armată, reporter de război şi prim-ministru al Marii Britanii (1940-1945 şi 1951-1955), a fost unul dintre cei care au propus pentru prima dată crearea „Statelor Unite ale Europei”. Experienţele trăite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial l-au convins că doar o Europă unită poate garanta pacea. Ţelul său era eliminarea pentru totdeauna a ideilor naţionaliste şi beligerante. “ …….trebuie să recreăm familia europeană într-o structură regională, care s-ar putea numi Statele Unite ale Europei, iar primul pas concret va fi crearea unui Consiliu al Europei. Chiar dacă, la început, este posibil ca nu toate statele Europei să fie dispuse sau capabile să adere la Uniune, trebuie, cu toate acestea, să le reunim pe cele care vor şi pe cele care pot.”
  17. 2.Contextul internaţional al constituirii Comunităţilor Europene Imbolul spre o cooperare și, eventual, integrarea economică europeană a venit dintr-o altă parte decât Europa și anume din partea Statelor Unite ale Americii. Fiind în fața unei situații de dominație comunistă pe un teritoriu considerabil al Europei, SUA și-a accentuat eforturile asupra redresării situației economice postbelice a statelor europene și a lansat Planul Marshal. În scopul administrării acestui program, SUA a cerut crearea unui organism special, care a și fost instituit în 1948 drept Organizația pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE), iar din 1960 – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
  18. 2.Contextul internaţional al constituirii Comunităţilor Europene Un alt pas spre o integrare a fost semnarea în 1944 a Tratatului Benelux de la Bruxelles de către Belgia, Olanda și Luxemburg, scopul principal fiind crearea unei uniunii vamale. Alte exemple se referă la cooperarea militară. În acest context trebuie să fie menționate Tratatul de la Bruxelles din 1948 dintre Franța, Marea Britanie și cele trei state ale Benelux- ului, Tratatul privind Organizația Atlanticului de Nord (NATO) din 1949 și Uniunea Europei de Vest, creată în 1954. Dezvoltările în direcția unei integrări politice au fost tergiversate de către Marea Britanie, care a insistat, în urma Congresului Europei de la Haga din 1948, asupra unei organizații interguvernamentale ce nu ar compromite suveranitatea statelor.
  19. 2.Contextul internaţional al constituirii Comunităţilor Europene Rezultatul acestor evenimente a fost semnarea în 1949 a Statutului Consiliului Europei. Una dintre cele mai importante performanțe ale organismului menționat a fost adoptarea Convenției Europene a Dreptului Omului (CEDO), semnată în 1950 și intrată în vigoare în 1953. Unul din autorii francezul Jean Monnet considera că reconstrucția europeană se poate realiza numai prin renunțarea treptată la suveranitatea națională și printr-o cooperare strânsă între state în sfere disticte de activitate economică, la nivelul funcțional al ministerelor, și nu la nivelul celor peste 600 de delegați, câți se întruniseră la Congresului Europei.
  20. 2.Contextul internaţional al constituirii Comunităţilor Europene În acest context, Jean Monnet i-a propus lui Robert Schuman, ministrul francez de externe, cu ideea înființării unei comunități a cărbunelui și oțelului, gestionată de o autoritate supranațională. După consultări care au rezultat în susținerea proectului Robert Schuman și-a asumat, într-o conferință de presă, responsabilitatea politică asupra ”Decrarației Schuman”, primul pas în realizarea unei Europe unite.
  21. 3.Constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului Planul lui Jean Monnet “Uniunea Montană” 1950 - scopul: împiedicarea izbucnirii unui nou război între Franţa şi Germania - prin crearea unei autorităţi care să controleze producţia de cărbune şi oţel din cele două state. Planul propunea abandonarea schemei tradiţionale a cooperării economice între state, definind o formulă nouă, numită “integrare”, prin care statele transferă unele componenţe proprii în domenii bine delimitate către o nouă entitate supranaţională, creată prin voinţa lor suverana.
  22. 3.Constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului Declaraţia “Schuman” În colaborare cu Jean Monnet, a elaborat planul R.Schuman, celebru în lumea întreagă, pe care l-a prezentat la data de 9 mai 1950, considerată astăzi data naşterii Uniunii Europene. Planul propunea exercitarea unui control comun asupra producţiei de cărbune şi oţel, materiile prime cele mai importante pentru industria armamentului. Ideea de bază era aceea că o ţară care nu deţine controlul asupra producţiei de cărbune şi oţel nu va avea mijloacele necesare pentru a lupta într-un război.
  23. 3.Constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului – Tratatul CECO. Tratatul a instituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), care a reunit șase țări (Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos), pentru a organiza libera circulație a cărbunelui și oțelului și a elibera accesul la sursele de producție. Obiectivul tratatului a fost de a contribui, prin piața comună a cărbunelui și oțelului, la expansiunea economică, la ocuparea forței de muncă și la creșterea nivelului de trai. Astfel, instituțiile au trebuit să asigure o furnizare ordonată a cărbunelui și oțelului către piața comună, asigurând accesul egal la sursele de producție, stabilirea celor mai mici prețuri și condiții de muncă îmbunătățite. Toate acestea au trebuit însoțite de intensificarea comerțului internațional și de modernizarea producției.
  24. 3.Constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului Tratatul instituia o Înaltă Autoritate, o Adunare, un Consiliu de Miniștri și o Curte de Justiție. CECO avea personalitate juridică.  Înalta Autoritate, compusă din 9 persoane independente numite de către guverne (a câte doi din cele mai mari state) și care urma a fi instituția executivă de bază cu dreptul de adopta decizii și responsabilitatea pentru implementarea tratatului,  Adunare parlamentară cu funcții de control, compusă din delegați aleși de către parlamentele naționale respective în fața căreia Înaltă Autoritate este răspunzătoare pentru aplicarea tratatului.  Consiliul Special de Miniștri, compus din câte un reprezentant al guvernelor statelor membre, având drept scop armonizarea acțiunilor Înaltei Autorități și a guvernelor cu dreptul de vot consultativ în luarea unor decizii și aprobarea altor.  Curtea de Justiție, compusă din nouă judecători care ar interpreta și aplica clauzele tratatului și ar asigura respectarea acestuia.
  25. 3.Constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului Pentru a-și urmări obiectivele, CECO avea următoarele atribuții:  culegea informații de la companiile și asociațiile din industria cărbunelui și oțelului;  se consulta cu diferitele părți (companii din industria cărbunelui și oțelului, lucrători etc.); și  avea competența de a efectua verificări pentru a verifica informațiile primite.
  26. 3.Constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului Tratatul s-a aplicat din 1952, a fost în vigoare timp de 50 de ani și a expirat în 2002. Piața comună creată prin tratat s-a deschis la 10 februarie 1953 pentru cărbune, minereu de fier și fier vechi și la 1 mai 1953 pentru oțel. Când a expirat Tratatul CECO, normele privind industria cărbunelui și a oțelului au fost integrate în tratatele de instituire a Comunității Europene –Tratatul de la Roma.
  27. 4. Constituirea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA) Cu ocazia conferinței miniștrilor de externe de la Messina din 1955, țările Benelux au propus inființarea și dezvoltarea unei piețe comune, incluzând și energia și transporturile, având în vedere fragilitatea situației energetice a Europei occidentale, demonsttată de conflictul privind canalul Suez din 1956. La 25 martie 1957 au fost semnate la Roma două tratate,  Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (CEE)  Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom) Tratatele au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.
  28. 4. Constituirea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA) Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) Tratatul a creat o piață comună bazată pe libera circulație a:  bunurilor;  persoanelor;  serviciilor;  capitalurilor.
  29. 4. Constituirea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA) Tratatul:  stabilește o piață comună, în cadrul căreia țările semnatare convin alinierea progresivă a propriilor politici economice;  creează un spațiu economic unitar cu liberă concurență între întreprinderi. Acesta pune bazele pentru apropierea condițiilor care guvernează comerțul cu produse și servicii, în afara celor reglementate deja de alte tratate (CECO și Euratom);  interzice în mod larg acordurile restrictive și subvențiile de stat care pot afecta comerțul între cele șase țări;  include țările și teritoriile de peste mări ale celor șase țări membre în aceste acorduri și în uniunea vamală, în vederea promovării dezvoltării economice și sociale a acestora.
  30. 4. Constituirea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA) Tratatul a eliminat cotele (mai precis, plafoanele pentru importuri) și taxele vamale între cele șase țări semnatare. Acesta a stabilit un tarif extern comun pentru importurile din afara CEE, înlocuind tarifele anterioare ale diferitelor state. Uniunea vamală a fost însoțită de o politică comercială comună. Această politică, care nu mai este gestionată la nivel național, ci la nivelul CEE, face distincția între uniunea vamală și o simplă asociație a liberului schimb.
  31. 4. Constituirea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA) Încă de la început, Tratatul a instituit anumite politici comune între țările membre, inclusiv:  politica agricolă comună;  politica comercială comună;  politica în domeniul transporturilor. Tratatul a permis crearea altor politici comune, în caz de necesitate.
  32. 4. Constituirea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA) Tratatul a pus bazele unor instituții și mecanisme decizionale, care permit exprimarea atât a intereselor naționale, cât și a unei viziuni comune. Principalele instituții sunt:  Consiliul de Miniștri.  Comisia.  Adunarea Parlamentară care a devenit ulterior Parlamentul European  Curtea de Justiție. Tratatul a fost semnat la 25 martie 1957 și se aplică de la 1 ianuarie 1958
  33. 4. Constituirea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA) Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom) Semnat la: Roma (Italia) la 25 martie 1957 Intrare în vigoare: 1 ianuarie 1958 Odată cu constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului intrată în funcţiune în iulie 1952, Europa supranaţională înregistrează primul său mare succes. Pentru prima dată, cele şase state membre ale acestei organizaţii renunţă, într-un domeniu totuşi încă limitat, la o parte din suveranitatea lor în favoarea Comunităţii.
  34. 4. Constituirea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA) Pentru a lupta împotriva lipsei generalizate de energie „tradiţională” din anii cincizeci, cele şase state fondatoare (Germania, Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos) au încercat să găsească în energia nucleară o modalitate de a obţine independenţa energetică. Deoarece costurile investiţiilor în energia nucleară depăşeau posibilităţile statelor considerate în mod individual, statele fondatoare s-au unit şi au format Euratom. În general, tratatul are drept obiectiv să contribuie la formarea şi la dezvoltarea industriilor nucleare europene, astfel încât toate statele membre să poată profita de dezvoltarea energiei atomice şi să garanteze securitatea aprovizionării.
  35. 4. Constituirea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA) Conform tratatului, misiunile specifice ale Euratom sunt:  dezvoltarea cercetării şi asigurarea transmiterii cunoştinţelor tehnice;  stabilirea şi garantarea aplicării unor norme de securitate uniforme pentru protecţia sanitară a populaţiei şi a lucrătorilor;  facilitarea investiţiilor şi asigurarea realizării instalaţiilor de bază necesare dezvoltării energiei nucleare în cadrul UE;  asigurarea unei aprovizionări constante şi echitabile a tuturor utilizatorilor din UE cu minereuri şi combustibili nucleari;  garantarea că utilizarea materiilor nucleare civile nu este deturnată către alte scopuri (în special militare);  exercitarea dreptului de proprietate recunoscut asupra materiilor speciale de fisiune;  promovarea progresului în utilizarea paşnică a energiei nucleare prin colaborarea cu ţări terţe şi organizaţii internaţionale;  crearea de întreprinderi comune.
  36. 4. Constituirea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA) Spre deosebire de Tratatul CE, Tratatul Euratom nu a suferit modificări importante şi rămâne în vigoare. Comunitatea Europeană a Energiei Atomice nu a fuzionat cu Uniunea Europeană şi continuă să aibă o personalitate juridică distinctă, având însă instituţii comune. Tratatul de modificare a Tratatelor UE şi CE, semnat în decembrie 2007, modifică anumite dispoziţii ale Tratatului Euratom în „Protocolul (nr. 12) de modificare a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice”. Aceste modificări se limitează la adaptări la noile reguli introduse de tratatul de modificare, în special în domeniul instituţional şi financiar.
Publicité