Didactica educatie tehnologica

2005
DIDACTICA
EDUCAŢIEI TEHNOLOGICE
Rodica CONSTANTIN
Specializarea ŢIE TEHNOLOGICĂ
Forma de învăţământ ID emestrul I
EDUCA
- s
Program universitar de conversie profesională
pentru cadrele didactice din mediul rural
post

Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Proiectul pentru Învăţământul Rural
EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ
Didactica educaţiei tehnologice
Rodica CONSTANTIN
2005

© 2005 Ministerul Educaţiei
ţ
şi Cercetării
Proiectul pentru Învă ământul Rural
Nici o parte a acestei lucrări
nu poate fi reprodusă fără
acordul scris al uiMinisterul Educaţiei şi Cercetării

Cuprins
Proiectul pentru Învăţământul Rural I
Didactica Educaţiei tehnologice
Cuprins
Pagina
Introducere 1
Unitatea de învăţare nr. 1 – PERSPECTIVE CURRICULARE 7
1.1 Obiectivele unităţii de învăţare 1 8
1.2 De ce educaţie tehnologică? 9
1.3 Educaţia tehnologică în diferite ţări 12
1.4 Din istoria educaţiei tehnologice în România 17
1.5 Întrebări de început 19
1.6 Câteva aspecte de care s-a ţinut cont în elaborarea
programelor pentru educaţia tehnologică 21
1.7 Conexiuni interdisciplinare 24
1.8 Curriculum pentru Educaţie tehnologică 27
1.9 Sistemul modular de pregătire; avantajele utilizării lui 33
1.10 Repere de proiectare a curriculumului la decizia
şcolii pentru Educaţie tehnologică 37
1.11 Răspunsuri, comentarii şi recomandări 42
1.12 Lucrare de verificare nr. 1, notată de tutore 46
Bibliografie 47
Unitatea de învăţare nr. 2 – APLICAREA CURRICULUMULUI
DE EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ LA CLASĂ 48
2.2 Algoritmul proiectării didactice 50
2.3 Strategii moderne 60
2.4 Proceduri pentru ameliorarea învăţării 75
2.5 Combinaţii de metode şi management al clasei 79
2.6 Resurse didactice 80
2.7 Metode de evaluare 82
2.8 Utilitatea portofoliului la disciplina Educaţie
tehnologică 90

Cuprins
II Proiectul pentru Învăţământul Rural
2.9 Cunoştinţe de matematică, fizică etc., necesare
pentru desfăşurarea orelor de Educaţie tehnologică 92
2.10. Răspunsuri, comentarii, recomandări 95
Bibliografie 103
Unitatea de învăţare nr. 3 – DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR
TEHNOLOGICE LA ELEVI 104
3.2 Atitudini faţă de tehnologie 106
3.3 Aptitudini necesare pentru a fi un „bun meseriaş” 116
3.4 Despre meserie 121
3.5 Răspunsuri, comentarii, recomandări 126
Bibliografie 130
4. SINTEZA LUCRĂRILOR DE VERIFICARE NOTATE
DE TUTORE 131
Bibliografie generală 137

Introducere
Proiectul pentru Învăţământul Rural 1
INTRODUCERE
Stimate student,
Mă bucură ideea că doreşti:
- să educi elevii tăi pentru şi prin tehnologie
şi
- să-i înveţi cum şi ce să înveţe.
• Fiind bine documentat ştiinţific şi tehnic parcurgând modulele din
cadrul ”Proiectului pentru învăţământul rural, disciplina Educaţie
tehnologică”,
• fiind şi bine instruit în ceea ce priveşte didactica disciplinei
studiind acest curs,
• având şi dorinţa, plăcerea de a fi dascăl,
► orele tale la clasă împreună cu elevii tăi vor fi o adevărată
bucurie şi totodată o sursă de învăţătură pentru toţi cei
implicaţi.
Cursul ”Didactica Educaţiei tehnologice” vizează dezvoltarea
următoarelor COMPETENŢE formulate în cadrul Proiectului pentru
Învăţământul Rural pentru domeniul Tehnologii:
• Proiectarea unui sistem unitar de activităţi în vederea structurării
ocaziilor de învăţare care conduc la dezvoltarea abilităţilor
tehnologice la elevi
• Aplicarea algoritmilor din managementul resurselor umane în
organizarea şi monitorizarea de activităţi eficiente la clasă
• Utilizarea de strategii didactice diverse adecvate grupului ţintă şi
contextului local în scopul racordării orei de educaţie tehnologică
la cotidian
• Construirea unei varietăţi de tipuri şi probe de evaluare adecvate
fiecărei etape a procesului de învăţare
• Aplicarea unui sistem coerent de transferuri (intra – inter
disciplinar, clasă – extraşcolar, trunchi comun – diferenţiere) în
scopul formării la elevi a unor atitudini favorabile faţă de calitate,
competitivitate şi antreprenoriat.
• Promovarea unui management de calitate în cadrul şcolii ca
instituţie care învaţă
Ţinând cont de aceste competenţe didactice am desprins obiectivele
scrise la începutul fiecărei unităţi de învăţare din acest curs.

Introducere
2 Proiectul pentru Învăţământul Rural
Pentru a avea o vedere de ansamblu asupra întregului ”Proiect
pentru învăţământul rural, disciplina Educaţie tehnologică”, şi pentru
a înţelege mai bine modulul ”Didactica Educaţiei tehnologice”
prezentăm şi:
COMPETENŢELE GENERALE DE SPECIALITATE
• Identificarea tipurilor de date, materiale, procese, tehnologii
specifice domeniilor vizate
• Utilizarea unui sistem unitar de noţiuni, concepte, mărimi şi
unităţi de măsură folosite în procesele tehnologice din diverse
domenii de activitate
• Explicarea unor fenomene şi procese tehnologice prin
intermediul unor modele variate
• Utilizarea tehnicii de calcul şi a sistemelor integrate în scopul
proiectării, monitorizării, modelării şi al controlului evenimentelor
din cadrul unor procese specifice domeniului de activitate
• Aplicarea algoritmilor din managementul resurselor umane
(planificare, organizare, analiză, comunicare, acţiune,
monitorizare, evaluare, feed-back) în realizarea unor planuri de
dezvoltare personală şi socio-profesională
• Participarea la dezvoltarea unei economii de piaţă funcţionale
prin realizarea unor produse şi servicii de calitate, competitive
• Manifestarea unui comportament ecologic în domeniul resurselor
şi al proceselor tehnologice
Cursul ”Didactica Educaţiei tehnologice” cuprinde 3 unităţi de
învăţare:
UI 1: Perspective curriculare asupra Educaţiei tehnologice
UI 2: Aplicarea curriculumului de Educaţie tehnologică la clasă
UI 3: Dezvoltarea competenţelor tehnologice la elevi
Cursul se adresează în principal profesorilor care doresc să predea
disciplina Educaţie tehnologică şi sunt implicaţi în ”Proiectul pentru
învăţământul rural” folosind tehnologia ”Educaţiei la distanţă”.

Introducere
CCaarrtteeaa ddee vviizziittăă aa lluuccrrăărriiii
Disciplină recentă în planul cadru pentru învăţământ obligatoriu,
Educaţia tehnologică propune un decupaj curricular modern, centrat
pe formarea de competenţe utile absolventului atât pentru
dezvoltarea personală cât şi pentru cea profesională, pe baza
parcurgerii unei diversităţi de module care reflectă domenii de
activitate. Această diversitate a domeniilor, deşi extrem de utilă din
perspectiva formării elevilor, ridică o serie de probleme didactice,
profesorul fiind pus în situaţia de a facilita învăţarea unor segmente
tehnologice foarte diverse.
Didactica disciplinei Educaţie tehnologică îşi propune să clarifice
aceste probleme şi să dezvolte participanţilor la acest curs
(profesorilor-cursanţi) competenţe care să le permită descoperirea
de soluţii specifice, adecvate fiecărei situaţii cu care se confruntă la
clasă.
Din această perspectivă, modulul este structurat în trei unităţi de
învăţare.
1. Perspective curriculare asupra Educaţiei tehnologice – în
cadrul acestei unităţi sunt explorate componentele programei
şcolare, cu accent pe latura formativă, în contextul diversităţii de
conţinuturi, dar şi a constantelor urmărite.
2. Aplicarea curriculumului de Educaţie tehnologică – incită la
descoperirea de soluţii pentru proiectarea demersului didactic (prin
paralelisme cu proiectarea tehnologică) şi pentru organizarea de
activităţi de învăţare şi evaluare la clasă; este astfel propus un
inventar metodologic cu valenţe activizatoare, cu accente specifice
diverselor domenii implicate.
3. Dezvoltarea competenţelor tehnice la elevi – în cadrul
acestei unităţi sunt analizate elementele de context local, necesare
unei învăţări eficiente din perspectiva calităţii achiziţiilor elevilor şi a
relevanţei lor pentru viaţă; totodată este propus un decupaj didactic
complex care vizează formarea atitudinală – atât a elevilor cât şi a
profesorului de educaţie tehnologică.
Cursul prezentat are o structură unitară, pornind de la aspecte
generale asupra Educaţiei tehnologice continuând cu idei simple
(dar nu simpliste) care pot fi aplicate în clasă.
Fiecare strategie didactică sau metodă de evaluare prezentată sau
modalitate de a forma atitudini, de a determina pe elev să se
cunoască pentru a-şi alege meseria sunt însoţite de exemple
concrete de aplicare în clasă.
Înainte de a începe ora este necesar să te pregăteşti cu planificări,
proiecte ale unităţilor de învăţare, proiecte ale proiectelor etc. Şi
pentru acestea cursul prezintă exemple concrete. Fotografiile şi
imaginile prezentate sunt în mare parte realizate pe parcursul
desfăşurării orelor de Educaţie tehnologică.
Totodată pe parcurs, pentru autoevaluarea ta, eşti invitat să rezolvi
diferite exerciţii, pentru care primeşti la finalul unităţii de învăţare
răspunsuri, comentarii, recomandări pentru rezolvare.

Introducere
Bibliografia prezentată, la final precum şi site-urile de Internet
indicate te ajută să-ţi completezi, să-ţi diversifici sau să-ţi clarifici
unele idei.
Piesa de bază pentru evaluarea ta de către tutorele acestui curs
este Portofoliul.
Portofoliul personal cuprinde:
1. Programa şcolară pentru un opţional
2. Planificări calendaristice pentru clasele a V-a – a VIII-a
3. Proiecte ale unor unităţi de învăţare
4. Proiectul proiectului ”Realizarea produsului...”
5. Proiectul unei investigaţii (joc de rol)
6. Itemi de evaluare – teste de evaluare, necesare pentru evaluarea
elevilor
7. Fişe de lucru cu clasa. Spre exemplu:
- despre atitudini
- despre meserii (fotografii, definiţii, proverbe, caracteristici ale
unor meserii de pe plan local)
- interdisciplinaritatea
În total, Portofoliul personal cuprinde 7 piese. Fiecare piesă
corespunde unei teme.
Acestea pot fi prezentate în 7 mape (dosare) pe foi A4 numerotate şi
eventual, 7 foldere cu fişierele corespunzătoare.
Prima pagină a fiecărui dosar reprezintă coperta cu
- Numele, prenumele tău,
- Disciplina Educaţie tehnologică - Proiectul pentru învăţământul
rural,
- Piesa, numărul ..., titlul ...
- Data de predare
- Numele tutorelui care va viza lucrarea.
Pagina a doua este cuprinsul.

Introducere
Piesa nr. 4: Întocmirea proiectului pentru realizarea unui produs
poate fi realizată în grup de către 2-3 profesori-cursanţi participanţi
la cursul ”Didactica Educaţiei tehnologice”, aflaţi în aceeaşi localitate
sau în localităţi apropiate sau care corespondează cu uşurinţă prin
e-mail. Ar fi interesant ca profesorii participanţi să comunice, să
coopereze şi între ei nu numai cu tutorele. Aceste relaţii între
profesorii-studenţi realizate pe parcursul desfăşurării cursului de
Educaţie tehnologică prin Educaţie la distanţă se păstrează de
obicei şi peste ani şi sunt în beneficiul tuturor (profesori, elevi, şcoli).
Fiecare cursant va prezenta la întâlniri una din cele 7 piese propuse,
alegerea acesteia făcându-se la propunerea cursantului şi a
tutorelui.
Cele 7 piese pentru portofoliu vor fi predate pe parcursul semestrului
la datele stabilite de tutore împreună cu profesorii participanţi la
curs.
Preferabil ar fi ca data de predare a mapelor să fie în ordinea
indicată mai sus, care este şi ordinea de abordare în curs.
Data susţinerii temei alese din cele 7 propuse va fi stabilită din timp.
Fiecare profesor-cursant va primi câte o notă între 1 şi 10 pentru
fiecare piesă şi o notă pentru felul cum a întocmit, argumentat şi
susţinut (prezentat) una dintre teme. Nota finală se află calculând
media aritmetică a celor 7 note.
Este necesar ca fiecare cursant să prezinte una dintre teme (una din
piesele portofoliului personal). Prezentarea să fie percutantă,
argumentată, convingătoare, să evidenţieze aspectele cheie. Ar fi
indicat să foloseşti mijloace moderne şi cât mai diverse pentru
prezentare.

Introducere
În portofoliu pe lângă piesele de portofoliu trebuie să introduci şi
• fişe de autoevaluare de tipul:
- Cel mai mult mi-a plăcut ....
- Cel mai dificil mi s-a părut .....
- Îmi propun să .....
• paragrafe reflexive referitor la aplicarea diverselor aspecte
învăţate la clasă.
- Ce a funcţionat
- Ce nu a funcţionat
- Reacţii ale elevilor
• Planuri de remediere
Nu uita să completezi un paragraf reflexiv şi la finalul întregului curs.
- Ce ţi-a plăcut
- Ce nu ţi-a plăcut
- Ce recomandări ai de făcut autorului. Transmite aceste
recomandări la adresa: rodica@ise.ro
Toate lucrările de verificare transmise tutorelui în vederea notării se
află la pagina 131.
Important!
- Realizează portofoliul din timp.
În momentul în care ai primit indicaţia să-ţi completezi portofoliul ar fi
bine să o respecţi. Acesta trebuie să fie un instrument de lucru şi nu
ceva formal întocmit în grabă.
- Discută pe parcurs cu tutorele.
Este necesar să ai discuţii periodice cu tutorele pentru a putea
completa portofoliul cu ”fişe de calitate”.

Perspective curriculare
Unitatea de învăţare 1
PERSPECTIVE CURRICULARE
Cuprins
Pagina
1.2 De ce educaţie tehnologică? 9
1.3 Educaţia tehnologică în diferite ţări 12
1.4 Din istoria educaţiei tehnologice în România 17
1.5 Întrebări de început 19
1.6 Câteva aspecte de care s-a ţinut cont în elaborarea
programelor pentru educaţia tehnologică 21
1.7 Conexiuni interdisciplinare 24
1.8 Curriculum pentru Educaţie tehnologică 27
1.9 Sistemul modular de pregătire; avantajele utilizării lui 33
1.10 Repere de proiectare a curriculumului la decizia şcolii
pentru Educaţie tehnologică 37
1.11 Răspunsuri, comentarii şi recomandări 43
Bibliografie 47

11..11 OObbiieeccttiivveellee uunniittăăţţiiii ddee îînnvvăăţţaarree 11
După studiul acestei unităţi de învăţare vei putea să demonstrezi că
eşti capabil:
1. să identifici elementele structurale ale programei de Educaţie
tehnologică şi corelaţiile dintre acestea
2. să sesizezi elementele comune şi diferenţele specifice dintre
modulele educaţiei tehnologice ca disciplină şcolară
3. să proiectezi programe de opţional la Educaţie tehnologică
4. să motivezi elevii pentru promovarea calităţii în realizarea de
produse, furnizarea de servicii etc.

11..22 DDee ccee eedduuccaaţţiiee tteehhnnoollooggiiccăă??
Educaţia este aceea care îşi asumă rolul determinant pentru destinul
societăţii omeneşti.
Educaţia este cea care anticipează sau trebuie să anticipeze încotro
ne îndreptăm. Educaţia realizată prin familie şi prin procesul de
învăţământ devine astfel responsabilă pentru valorificarea vocaţiei
individuale.
În acest mod, rolul determinant al părinţilor şi mai târziu al şcolii
capătă valenţe noi, se amplifică. Şi nu rare sunt situaţiile în care
cadrul familial neadecvat, face ca rolul şcolii să crească, să-şi
dovedească vocaţia de a doua familie a copilului, a tânărului, a
adolescentului în formare, în căutarea menirii sale. În majoritatea
cazurilor, dascălii şi părinţii trebuie să realizeze o consiliere
vocaţională. Astfel încât să-l canalizeze, să-l direcţioneze spre polul
preocupărilor, înclinaţiilor şi virtuţilor manifestate, să-i lumineze
calea care duce la împlinirea năzuinţelor lui.
Tânărului de azi trebuie să-i fie întărită puterea de gândire şi de
acţiune, oferindu-i-se un orizont cât mai larg, abilitatea de a
răspunde la cât mai multe probleme din cele mai variate domenii,
continua necesitate de perfecţionare. Se impune ca el să înveţe
neîncetat pentru a răspunde la variatele şi complexele probleme pe
care i le impune lumea contemporană.
Toate disciplinele şcolare se corelează, se întrepătrund pentru a
rezolva această problemă.
Prin disciplina Educaţie tehnologică, procesul de învăţământ pune
accent pe individ, ca personalitate distinctă, ca germene a unei
chemări aparte, ca purtător al unei vocaţii proprii. Individului i se
prezintă o gamă de domenii de activitate, el având posibilitatea să
opteze după dorinţa lui. Dispare astfel individul subordonat unei
planificări sociale de moment, sau evoluţiei spectaculoase într-un
domeniu, pentru care s-ar putea să nu manifeste nici o atracţie, nici
o chemare.
Mai este posibilă orientarea vocaţională, ne întrebăm acum în
secolul vitezei, al informaticii, în care previziunile se schimbă la
intervale din ce în ce mai scurte de timp, în care explozia
informaţiilor, progresele ştiinţei şi tehnologiei accelerează trecerea
de la societatea industrializată la cea postindustrială
superinformatizată?
Prin diversitatea disciplinelor şi a modulelor care compun disciplina
Educaţie tehnologică învăţământul vizează apropierea în cel mai
înalt grad a individului de aptitudinile sale naturale, necondiţionate
pe care caută cu răbdare, să i le cizeleze progresiv, să i le
conştientizeze, punând accentul pe amplificarea capacităţilor
creatoare şi a disponibilităţilor pentru invenţie şi inovaţie.

Disciplina Educaţie tehnologică, prin diversitatea modulelor tratate
atât teoretic cât şi practic, îl ajută pe tânăr să-şi găsească înclinaţia,
chemarea, aspiraţia, atracţia către un anumit domeniu, într-un
cuvânt să-şi descopere „vocaţia” pentru o anumită activitate.
În întreaga Europă se caută să se atenueze diferenţa dintre educaţia
primită şi viaţa profesională viitoare. Aşa s-a născut Educaţia
tehnologică, integrată progresiv în programele şcolare şi devenită o
nouă disciplină de bază în învăţământul românesc.
Educaţia tehnologică este o disciplină de cultură generală;
Educaţia tehnologică nu este învăţământ profesional tehnic şi
nici învăţământ teoretico-ştiinţific în sens strict;
Educaţia tehnologică nu se reduce la instruire practică, la iniţiere
într-un meşteşug tradiţional sau într-o profesie modernă;
Educaţia tehnologică nu face o profesionalizare timpurie;
Educaţia tehnologică este o formaţie culturală nouă, născută din
raportul omului modern cu tehnologia;
Educaţia tehnologică este chemată să cultive credinţa în puterea
şi frumuseţea ştiinţei;
Educaţia tehnologică este o disciplină obligatorie în planul de
învăţământ, pentru clasele I – a VIII-a.
Educaţia tehnologică există în planurile de învăţământ din toate
ţările europene;
Exerciţii
Pentru rezolvare foloseşte spaţiul liber aflat în chenar sub fiecare
exerciţiu.
1. Completează cu alte argumente necesitatea studiului Educaţiei
tehnologice în gimnaziu.
2. Studiază şi caută în planul de învăţământ aria curriculară în care
este disciplina Educaţie tehnologică. Indică denumirea acestei arii
curriculare.
Ce este Educaţia
tehnologică?

3. Denumeşte disciplina studiată în învăţământul primar care
precede studiul Educaţiei tehnologice.
4. Denumeşte disciplina din clasele a IX-a şi a X-a care continuă
studiul Educaţiei tehnologice din gimnaziu.

11..33 EEdduuccaaţţiiaa tteehhnnoollooggiiccăă îînn ddiiffeerriittee ţţăărrii
Consiliul Europei (Forbeck, M., 1993) a definit profilul lui „Homo
Europaeus” care este conturat prin infuzia unei educaţii generale
compatibile cu provocările secolului al XXI-lea, al cărei curriculum ar
trebui să asigure:
competenţe în limba maternă;
cunoaşterea limbilor străine: „Diversitatea lingvistică a Europei
este o parte a averii sale culturale; Europa nu poate prospera
unită dacă locuitorii ei nu fac efortul de a învăţa unii altora limbile
naţionale, nu numai engleza”;
cunoştinţe fundamentale în matematică şi ştiinţe;
fundamentele tehnologiei: „Astăzi anumite cunoştinţe de
tehnologie, incluzând şi computerele sunt necesare pentru viaţa
modernă”.
Disciplina Educaţie tehnologică, indiferent de numele ei precizat în
curriculum, se regăseşte alături de limba maternă şi de matematică
în toate şcolile din ţările europene.
Educaţia tehnologică este o disciplină modernă care ţine pasul cu
dezvoltarea tehnicii, cu noile tehnologii.
Prin enumerarea câtorva caracteristici se observă trăsăturile
comune ale acestei discipline, în mai multe ţări europene:
flexibilitate a programelor;
abordare modulară;
convergenţa obiectivelor;
aspectul dual al disciplinei (teoretic şi practic);
familiarizarea cu mai multe domenii pentru optimizarea opţiunii
profesionale ulterioare;
necesitatea utilizării calculatorului;
aspectul naţional şi internaţional;
respectarea mediului înconjurător;
îndeplinirea calităţii produselor;
lipsa unei specializări stricte într-un anumit domeniu.
În continuare, încercăm să surprindem şi tenta de individualitate
care departajează modul de abordare a disciplinei Educaţie
tehnologică în câteva ţări europene, aşa cum rezultă aceasta din
studiul programelor şi a manualelor.

În Anglia la orele de Educaţie tehnologică se utilizează mult
calculatorul. Profesorul îşi poate alege dintr-un catalog de programe
cu caracter general, tipul de program adecvat modulului care
urmează a fi predat.
Programa de Educaţie tehnologică este structurată pe module şi pe
nivele de pregătire.
Pe măsură ce elevii progresează li se vor acorda mai multe
oportunităţi pentru a rezolva diferite sarcini şi activităţi utilizând
cunoştinţele şi deprinderile achiziţionate pentru a realiza produse din
ce în ce mai complexe sau pentru a satisface anumite necesităţi.
Elevii sunt îndrumaţi pentru a lua măsuri rezonabile, întotdeauna
pentru siguranţa lor proprie şi a altora.
Elevii sunt îndrumaţi să discute între ei ideile şi planurile care se
derulează şi vor lucra individual sau în echipă. La fiecare stagiu
cheie elevilor li se vor oferi oportunităţi de a lucra cu o gamă de
materiale diverse, cum ar fi: materiale textile, materiale grafice
(vopsele, hârtie, fotografii), materiale de construcţie (clei, lemn,
plastic, metal), alimente etc.
Evaluarea la Educaţie tehnologică se face la nivel naţional.
Secretarul de Stat stabileşte la timpul oportun, ierarhia evaluării
pentru tehnologie în fiecare stagiu cheie.
În Franţa pentru acoperirea ariei vaste a meseriilor virtuale există de
mulţi ani o serie de broşuri în colecţia „Carte în slujba meseriei”,
care se constituie în ghiduri tehnologice menite să realizeze
înţelegerea teoretică şi practică în diferite domenii. Orice realizare
trebuie să fie asociată cu grija estetică permanentă. Reuşita în acest
domeniu este legată de calitatea gestului raţional şi reflex.
Obiectivele acestor activităţi tehnologice vor putea fi aprofundate şi
lărgite ulterior, după alegerea profesiei. Aceste broşuri nu constituie
în nici un caz suporturi pentru o pregătire profesională în domeniul
unei meserii anume.
De exemplu, în „Ghid tehnologic. Cunoaştere şi realizare. Prelucrări
mecanice” sunt prezentate diferite obiecte din metale sau lemn, care
pot fi realizate ţinând cont de procesul tehnologic prezentat.
În Spania şi Italia există o predilecţie de a lega Educaţia
tehnologică prin modulul Desen tehnic cu exemple sugestive din
arhitectura clasică şi contemporană. Astfel fiecare element pur
geometric este exemplificat printr-o imagine desprinsă dintr-o frescă,
construcţie celebră.
Ca şi în Franţa aspectul estetic este situat în prim plan, punându-se
accentul pe faptul că arta reprezintă un mijloc intens de comunicare
asupra vieţii. În abordarea temelor care presupun un grad mare de
subiectivitate cum sunt cele privitoare la studiul formelor şi a culorilor
sunt evitate expunerile rigide, lăsându-se câmp deschis iniţiativelor
personale.

În schimb în temele cu conţinut conceptual şi tehnic cum sunt
referirile la trasările elementelor geometrice sau la sistemele de
reprezentare, informaţiile sunt prezentate pas cu pas ceea ce
asigură înţelegerea lor. Propunerile de activităţi creează un tot care
poate fi abordat în trei feluri:
activitate de observare şi analiză;
activitate de sinteză;
tehnici specifice.
Parcurgerea acestor etape este obligatorie pentru îmbogăţirea
nivelului de cunoştinţe, astfel ca la rândul lor elevii să poată concepe
forme şi utilităţi noi sau să redefinească concepţiile deja existente.
Iniţiativa de schimbare a lucrurilor create de om conduce spre o
nouă concepţie de proiectare şi de aici spre o formă nouă a
obiectului studiat.
Exerciţiu
5. Există designeri în România? Cu ce se ocupă aceştia?
Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber aflat în chenar.
Autor al acestor noi forme este designerul, cel care îmbină arta,
ştiinţa, matematica şi tehnologia pentru regândirea concepţiilor
despre tot ceea ce ne înconjoară, atât din sfera producţiei, cât şi din
sfera serviciilor.
În Italia pentru fiecare disciplină de învăţământ sunt prezentate la
nivel naţional obiectivele, iar profesorii, respectiv elevii pot să-şi
aleagă dintr-o gamă foarte largă de manuale.
Unul dintre manualele de educaţie tehnologică este al autorilor
Ardunio şi Renata Moggi. Autorii ne declară că manualul s-a născut
din directa experienţă şi prin colaborarea cu diverse discipline.
Domeniile foarte diverse ale educaţiei tehnologice sunt abordate
într-un singur manual având 16 capitole, printre care enumerăm:
desen (geometric, proiectiv şi tehnic), agricultură, alimentaţie,
elemente de electronică şi mecanică, tehnologie şi mediu
înconjurător etc.
Educaţia tehnologică este o materie cu structura orizontală care
influenţează şi este influenţată de alte discipline, cum ar fi
geometria, geografia, istoria, fizica, educaţia artistică.

Bineînţeles că disciplina are şi o structură verticală, cunoştinţele fiind
introduse în mod gradat.
Capitolele conţin numeroase scheme tehnologice enumerând
operaţiile tehnologice pentru realizarea unui produs finit pornind de
la materia primă. Obiectivul nu este acela de a realiza un produs
finit, ci de a înţelege un fenomen, de a pătrunde în miezul problemei
tehnologice.
Alt conţinut tratat îl reprezintă materialele de informaţie, dedicate
argumentului de strictă actualitate cum ar fi:
securitatea centralelor nucleare;
problema sofisticată a alimentaţiei;
rolul informaticii.
Ordinea de studiu a capitolelor (care de fapt reprezintă modulele)
poate fi aleasă în funcţie de oportunităţi sau de dorinţele elevilor,
profesorilor. Ritmul de lucru, nivelul până la care se abordează
modulul în funcţie de posibilităţile înţelegerii sunt realizate după un
plan (anual) de muncă.
În modulul Design se accentuează faptul că lumea de azi care ne
înconjoară este fructul ingeniozităţii, inventivităţii şi a muncii
numeroşilor proiectanţi, tehnicieni şi muncitori. Orice construcţie, fie
ceva simplu sau complex, ca un automobil sau avion cu reacţie
trebuie iniţiat, gândit şi proiectat.
În Republica Moldova educaţia tehnologică se desfăşoară de la
clasa I la a X-a.
Profesorii care predau disciplina sunt profesori specialişti absolvenţi
de învăţământ superior.
De exemplu, Universitatea de stat „A. Russo” din Bălţi, Facultatea
Tehnică, Fizică, Matematică, specialitatea instruire tehnico-
tehnologică şi fizică pregăteşte pentru calificarea: profesor de
tehnică, tehnologii şi fizică în şcoala de cultură generală sau liceu.
Activitatea este coordonată de Ministerul Învăţământului în
colaborare cu Universitatea, Institutul de perfecţionare a cadrelor
didactice, Institutul de ştiinţe pedagogice şi Institutul de etnografie.
Coordonarea se reflectă în realizarea de programe şcolare de către
universitari, cercetători, profesori. Programa şcolară conţine
elemente de metodică pentru fiecare lecţie.
”Conţinutul principal al programelor îl constituie lucrările practice ale
elevilor. Ele ocupă aproximativ 75% din orele rezervate; restul
timpului se foloseşte pentru studierea materiei teoretice.”1
Disciplina este abordată pe module, patru module diferite într-un an
de studiu, 16 ore pentru fiecare modul într-un an şcolar.
1
Programe pentru şcolile de cultură generală, Instruirea prin muncă, clasele a V-a – a IX-a, Blocurile
agricole, Republica Moldova – Institutul de ştiinţe pedagogice şi psihologice, 1993.

Observaţie foarte importată: Se scoate în evidenţă permanent
caracterul naţional şi tradiţiile populare. Sunt accentuate elementele
etnografice, stabilindu-se o colaborare deosebită cu Institutul de
etnografie. Astfel, putem enumera câteva realizări practice ale
elevilor, cum ar fi obiecte din zestrea miresei, Ileana Cosânzeana
realizată din pănuşi de porumb. La modulul Gastronomie elevii
învaţă bucătăria tradiţională pentru diverse sărbători religioase
(Crăciun, Paşti) sau evenimente sociale (nunţi, botezuri).
Exerciţiu
6. Extrage din materialul prezentat câteva asemănări / deosebiri ale
abordării Educaţiei tehnologice în diferite ţări. Poţi prezenta
răspunsul sub forma unui tabel în spaţiul liber aflat în chenar.

11..44 DDiinn iissttoorriiaa EEdduuccaaţţiieeii tteehhnnoollooggiiccee îînn RRoommâânniiaa
În România prin disciplina Educaţie tehnologică se asigură
dobândirea de cunoştinţe şi abilităţi în domeniul tehnic şi tehnologic.
În 1992 Educaţia tehnologică este introdusă în planul de învăţământ,
fără să fie o programă şcolară.
Elaborarea unor noi programe şcolare în învăţământul obligatoriu a
fost demarată în anul 1994/1995, dar acest lucru s-a făcut pe baza
unui plan de învăţământ centralist şi directivist şi în lipsa unei viziuni
coerente şi moderne despre învăţarea şcolară şi despre contribuţia
diferitelor discipline în dobândirea cunoştinţelor şi a competenţelor
importante pentru elevi. Astfel, pe parcursul anilor (până în 1999)
apar diferite programe. Disciplina era predată de maiştrii instructori
care o transformaseră în pregătire practică în diverse meserii în
funcţie de calificarea fiecărui instructor. Orele se desfăşurau în
ateliere şcolare. Pe parcurs au fost angajaţi şi ingineri care însă au
trecut în extrema cealaltă, abordând disciplina numai din punct de
vedere teoretic.
În anul 1994 apare primul manual aprobat de Ministerul
Învăţământului: Desen geometric - unitatea didactică nr. 1, autori:
Rodica Constantin, Mariana Stoica, Florentina Brandibur.
În anul 1996 se finalizează lucrarea de cercetare "Educaţia
tehnologică, premisă pentru învăţământul profesional şi tehnic",
coordonatori: cercetătorii principali Ing. Rodica Constantin şi Ing.
Florentina Brandibur. La realizarea acesteia au participat cercetători,
profesori universitari şi de gimnaziu, inspectori şcolari, etc.
Calificarea participanţilor era diferită: ingineri de diferite specialităţi,
profesori de diferite specialităţi, pedagogi, psihologi, etc. Au fost
întrebaţi bineînţeles şi elevi de diferite vârste.
În anul 1998 apar noile programe şcolare pentru învăţământul
primar elaborate în concordanţă cu noile planuri - cadru de
învăţământ. Viziunea curriculară permite o mai bună orientare a
predării / învăţării în raport cu obiective de formare care vizează
formarea de competenţe intelectuale şi relaţionale de nivel superior,
a atitudinilor şi comportamentelor necesare unui tânăr într-o
societate democratică a timpului nostru.
În 1998 este aprobată programa şcolară pentru disciplina Abilităţi
practice, pentru clasele I – a IV-a.
În 1999 apare programa şcolară pentru clasele a V-a – a VIII-a,
pentru disciplina Educaţie Tehnologică. Programa este rodul muncii
în echipă a 30 profesori, sub coordonarea profesoarei ing. Rodica
Constantin Această programă este avizată de Ministerul Educaţiei
Naţionale cu nr. 4237 din 23.08.1999.
În 2000 apare programa şcolară pentru Educaţie tehnologică, cu nr.
3207/03.02.1999 pentru învăţământul liceal, clasele a IX-a şi a X-a
filiera teoretică, conform planului de învăţământ.
Câteva jaloane

În anul 2001 Ministerul Educaţiei şi Cercetării distribuie gratuit în
şcoli manualele şcolare alternative de Educaţie tehnologică,
aprobate de Consiliul Naţional pentru Aprobarea Manualelor.
În anul 2004 programa este modificată păstrându-se însă caracterul
modular şi o parte din obiective. Programa este avizată de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării cu nr. 3727 din 30.04.2004.
În anul 2005 apar manuale pentru clasele a V-a şi a VI-a conform
noii Programe şcolare.
Exerciţii
7. Enumeră 3 acţiuni la nivel naţional sau local referitoare la
Educaţia tehnologică şi descrie impactul lor la nivelul şcolii.
8. Cum se desfăşurau orele de educaţie tehnologică înainte de
1992? În sprijinul răspunsului precizăm că disciplina cu denumirea
de Educaţie tehnologică a apărut doar în 1992. Educaţia tehnologică
se studia în şcoli, dar sub alte denumiri.
Include răspunsul la această întrebare în Mapa 7 (folderul 7) din
Portofoliul personal. În spaţiul liber de mai jos notează câteva repere
de evoluţie.

11..55 ÎÎnnttrreebbăărrii ddee îînncceeppuutt
Profesorul de Educaţie tehnologică trebuie să-şi pună câteva întrebări
orientate către împlinirea scopului urmărit în cadrul orelor:
1. Ce trebuie să ştie fiecare profesor?
Variante de răspuns:
a) Elementele definitorii ale diferitelor domenii de activitate, noutăţi
tehnice.
b) Cerinţele principale ale desfăşurării procesului de învăţământ în
ansamblu (curriculum), exigenţele predării şi ale învăţării,
particularităţile sistemului modular de instruire, specificul abordării
curriculare.
2. De ce trebuie să ţină seama ?
a) De faptul că elevul este "o torţă care aşteaptă să fie aprinsă".
b) De faptul că orele trebuie să se desfăşoare în cabinete şi
laboratoare şi s-a făcut trecerea de la învăţământul centrat pe
profesor la învăţământul centrat pe elev.
3. Ce trebuie să aibă permanent în minte ?
a) Convingerea că inclusiv prin contribuţia sa se realizează educaţia
în România.
b) Cerinţe de ordin metodic:
să aplice "noile" cerinţe psiho-pedagogice şi metodice: elevul -
subiect al educaţiei, problematizarea, mutarea accentului de la
acumularea intensivă de cunoştinţe la formarea deprinderilor
fundamentale unanim recunoscute.
c) Schimbările survenite în evoluţia psiho-motorie şi intelectuală a
noilor generaţii.
d) Evoluţiile previzibile, respectiv prognozele referitoare la domeniile
de activitate.

4. Ce trebuie să-şi scoată din minte ?
Posibil răspuns:
a) Că elevul ar fi "un recipient care ar trebui umplut".
Desigur că amplificarea interogaţiei, după acest model şi în acest
sens poate spori realismul şi eficienţa abordării.
Exerciţii
9. Completează lista (din capitolul 1.5) cu întrebări pe care ţi le pui şi
ce răspunsuri ai găsit.
Răspunsurile enumără-le unele sub altele în spaţiul liber din chenar.
-
-
-

11..66 CCââtteevvaa aassppeeccttee ddee ccaarree ss--aa ţţiinnuutt ccoonntt îînn eellaabboorraarreeaa pprrooggrraammeelloorr
ppeennttrruu EEdduuccaaţţiiaa tteehhnnoollooggiiccăă
Educaţia tehnologică contribuie la formarea personalităţii elevului,
alături de celelalte discipline de cultură generală, prin vizarea
următoarelor aspecte:
Formarea unei personalităţi deschise adaptabile la schimbarea de
tip novator;
Valorificarea educaţiei tehnice şi tehnologice în interesul
progresului social;
Amplificarea capacităţilor creative, a disponibilităţilor pentru
invenţie şi inovaţie, pentru o mai bună punere în valoare a
"aurului cenuşiu" al poporului român;
Formarea unei gândiri deschise aplicând principiul designului;
Înţelegerea raportului dintre tehnologie, mediu şi cultivarea unui
comportament ecologic (cunoaşterea unor dezechilibre generate
de tehnologie, boli provocate de poluarea tehnologică, etc.);
Iniţiere în pregătirea tehnico - practică vizând cunoaşterea
materialelor, a energiilor, a unor tehnologii, a modului de
organizare a proceselor tehnologice;
Integrarea în lumea modernă prin aplicarea tehnologiilor de
prelucrare şi de transmitere a informaţiilor;
Înţelegerea dezvoltării ştiinţei şi tehnicii, cunoaşterea sumară a
istoriei ingeniozităţii spiritului uman (istoria marilor descoperiri, a
civilizaţiilor şi contribuţiilor acestora la progresul tehnologic,
studierea bibliografiilor unor mari savanţi, cercetători);
Implementarea pe tehnologie a modalităţilor de realizare a calităţii
şi fiabilităţii produselor;
Crearea abilităţilor pentru realizarea produselor de calitate,
competitive la un preţ rezonabil;
Manifestare de respect faţă de munca depusă pentru realizarea
produselor;
Cunoaşterea familiilor ocupaţionale cu specific tehnologic în
scopul unei opţiuni socio-profesionale viitoare;
Dezvoltarea interesului pentru continuare studiilor în raport cu
disponibilităţile puse în evidenţă de Educaţia tehnologică.
Produsele proiectate în cadrul orelor de Educaţie tehnologică trebuie
traduse în procese tehnologice în viaţa reală.

Scopul disciplinei Educaţie tehnologică nu este acela de a realiza
un produs finit, ci de a pătrunde în miezul problemelor tehnologice,
dezvoltând mobilitatea în gândire a elevilor, respectiv:
A dezvolta puterea de exprimare a minţii, curiozitatea, plăcerea
şi nevoia de a învăţa, aptitudinea de a înţelege o problemă
tehnologică, de a îi defini datele, de a-i găsi o soluţie, de a
structura cunoştinţele;
A stimula activitatea gândirii divergente, a libertăţii, a
responsabilităţii, a facultăţii de a-şi lua sarcini, de a se angaja
într-o activitate concretă;
A explora, a cuceri, a construi mediul şi a se construi
construindu-l.
Deducerea obiectivelor Educaţiei tehnologice s-a făcut ţinând cont
de documentele oficiale apărute în România.
La nivelul de generalitate caracteristic unui document oficial ce
vizează decenii de activitate, Legea învăţământului menţionează în
articolul al 3-lea (2) că:
"Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea
liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în
formarea personalităţii autonome şi creative". Cu alte cuvinte,
idealul educaţional "definit" în acest fel reprezintă "personalitatea de
bază" a societăţii noastre actuale.
În acest sens, la nivel curricular au fost formulate obiective de diferite
grade de generalitate. Putem astfel delimita trei direcţii distincte de
formulare a obiectivelor:
► obiective referitoare la atitudini;
► obiective referitoare la deprinderi practice;
► obiective cognitive.
Concret, accentul va fi mutat de pe asimilarea unui volum
nedeterminat de cunoştinţe pe formarea de atitudini şi de deprinderi
precis conturate.
În consecinţă sunt urmărite următoarele obiective prioritare:
• Dezvoltarea interesului pentru educaţie şi emancipare
permanentă printr-un învăţământ axat nu pe nevoile limitate ale
unei profesiuni, ci pe disponibilitatea continuă pentru cunoaştere
şi acţiune, pentru desăvârşirea culturală şi morală, pentru reflexie
şi critică socială, pentru adaptarea la un context social în
schimbare;
• Orientarea politicii educaţiei pe baza unor principii constante şi a
unor opţiuni pe termen lung indiferent de fluctuaţiile puterii;
• Creşterea rolului social al educaţiei tehnice şi tehnologice;
• Extinderea şi diversificarea ofertei de educaţie tehnică şi
tehnologică.

Exerciţii
10.Foloseşte dicţionarul pentru a defini cuvântul tehnologie.
Scrie definiţiile în spaţiul liber rezervat.
11.Exprimă-ţi punctul de vedere asupra ţintelor care ar trebui
completate pentru ca în timpul studierii Educaţiei tehnologice să
fie realizate deprinderi de bază: "cum să te adaptezi la schimbare
sau cum să percepi vastul flux al informaţiilor?"

11..77 CCoonneexxiiuunnii iinntteerrddiisscciipplliinnaarree
O modalitate importantă de a construi la elevi imaginea caracterului
unitar al realităţii, a societăţii în care trăiesc, se poate realiza prin
folosirea proprietăţii de interdisciplinaritate şi de corelaţie a
cunoştinţelor.
Interdisciplinaritatea reprezintă întrepătrunderea (coordonare +
cooperare) structurilor mai multor discipline la nivel ierarhic superior.
Corelaţia cunoştinţelor constituie o legătură a cunoştinţelor specifice
diferitelor domenii al căror scop conduce la un sistem unitar de
cunoaştere, la o concepţie generală, unitară asupra lumii, a naturii, a
societăţii şi a gândirii, la o concepţie ştiinţifică întemeiată.
Personalitatea nu se poate dezvolta dacă spiritul tânărului este
îndrumat să studieze dispersat, pe tranşe, diferite aspecte ale lumii
fără corelaţie, fără un real spirit interdisciplinar.
Deci, cultura generală nu este posibilă fără aceste corelaţii
interdisciplinare.
Aceasta se impune oarecum de la sine, deoarece avalanşa de
cunoştinţe este atât de copleşitoare, încât nimeni, oricât de înzestrat
ar fi, nu poate face faţă asimilării tuturora. Ca urmare, se
selecţionează şi se înregistrează numai acele cunoştinţe care sunt
absolut necesare, pentru a deschide calea altor cunoştinţe.
Prin Curriculumul Naţional toate disciplinele şcolare, inclusiv
Educaţia Tehnologică, se corelează, se întrepătrund, se
condiţionează reciproc, se completează, se ajută, ştergându-se
barierele care le separă.
Exerciţiu
12.Reflectează asupra legăturilor între Educaţia tehnologică şi
disciplinele care corespund propriei tale specializări.

Activitatea ştiinţifică este concentrată în special pe cercetare şi
descoperire a fenomenelor naturale, pe când activitatea
tehnologică este desemnată să răspundă nevoilor omului.
Activităţii ştiinţifice nu i se impun anumite limite, pe când
activitatea tehnologică este constrânsă de factori ca timp, bani,
specificaţii ergonomice şi de protecţie a muncii şi a mediului
înconjurător.
Ştiinţa investighează şi explică diverse fenomene, tehnologia le
pune în practică.
Astfel noţiunile oferite de disciplinele ştiinţifice sunt desprinse,
amplificate cu grijă până la limita necesităţilor impuse şi valorificate
pentru rezolvarea problemei tehnologice.
Matematica, fizica, chimia, artele plastice oferă suport teoretic şi
experimental pentru obţinerea produselor finite necesare traiului.
Aceste produse se obţin respectând etapele tehnologice.
Dar fenomenul este si invers. Noţiunile tehnice, tehnologice o dată
aplicate în viaţă sunt folosite de ştiinţă pentru studiul ei în viitor.
Profilul modern al omului va trebui dublat de o formaţie umanistă,
temeinică, deoarece muncitorul epocii informatizate este nu numai
înalt calificat, ci şi format moral, căci munca cu maşinile viitorului, cu
oameni pregătiţi intelectual, dar primitivi moral devine periculoasă.
Astfel şi studiul disciplinelor umaniste devine absolut necesar sa fie
făcut în interdisciplinaritate cu disciplina Educaţie Tehnologică.
Pentru a înţelege modul de funcţionare al unei maşini, uşor ar fi ca
elevul să cunoască evoluţia în timp a maşinii respective, adică
dezvoltarea maşinii de la simplu la complex. Astfel disciplinele
Istorie şi Educaţie Tehnologică se întrepătrund, se ajută între ele şi
ajută la formarea personalităţii elevului.
Cunoscând geografia cu resursele naturale şi cu dezvoltarea
economică, industrială se pot cunoaşte meseriile necesare în
anumite părţi ale ţării, ale lumii.
Exerciţiu
13.Indică exemple care să explice interdisciplinaritarea. Înainte de
rezolvare citeşte şi pagina următoare.
Progres

EDUCAŢIE
TEHNOLOGICÃ
GEOGRAFIE
Meserii adecvate
zonelor
ISTORIE
Istoria dezvoltării
tehnicii
FIZICÃ
Conceptele fizicii
aplicate
CHIMIE
Proprietăţile chimice ale
materialelor necesare
tehnicii
BIOLOGIE
Relaţia mediu-
tehnologie
ECONOMIE
Management şi
tehnologie
MATEMATICÃ
Desfăşurata corpurilor
Relaţii de calcul
LIMBA ŞI LITERATURA
ROMÂNĂ
Meserii oglindite în
literatură
LIMBI MODERNE
Expresii tehnice
SPORT
Mobilitate fizică
necesară oricărei
activităţi
EEDDUUCCAAŢŢIIEE TTEEHHNNOOLLOOGGIICCĂĂ
IINNTTEERRDDIISSCCIIPPLLIINNAARRIITTAATTEE

11..88 CCuurrrriiccuulluumm ppeennttrruu EEdduuccaaţţiiee tteehhnnoollooggiiccăă
Curriculumul reprezintă ansamblul proceselor educative şi al
experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului
şcolar.
În viziunea Curriculum-ului Naţional pentru învăţământul obligatoriu
Educaţia tehnologică este o disciplină de trunchi comun,
componentă a ariei curriculare Tehnologii.
Aria curriculară Tehnologii cuprinde următoarele discipline:
Abilităţi practice, pentru clasele I şi a II-a
Educaţie tehnologică pentru clasele a III-a – a VIII-a.
Pentru clasele I – a IV-a
Cerinţele societăţii româneşti în schimbare au determinat o nouă
abordare a disciplinei Abilităţi practice. Astfel, noul curriculum vine în
întâmpinarea nevoilor copilului, respectând universul copilăriei şi
urmărind, în ansamblu, să dezvolte atitudini şi capacităţi de tip
creativ, reflexiv, cognitiv, de interacţiune socială şi de comunicare.
Obiectivele cadru ale disciplinei Abilităţi practice se subordonează
finalităţilor învăţământului românesc şi se armonizează cu acelea
ale altor discipline conexe.
Prezentăm în continuare succint dominantele curriculumului introdus
în anul 1998, prin raportare la cel anterior*
:
Curriculum anterior Curriculum după anul 1998
Formularea
obiectivelor în termeni
generali, nespecifici
Formularea obiectivelor în termeni
de competenţe şi capacităţi
conţinuturi directive,
aceleaşi pentru toţi
elevii
conţinuturi variabile oferind o paletă
largă de activităţi prin care elevul îşi
poate acoperi sfera de interese
conţinuturi fixe,
neadaptate la
resursele locale
conţinuturi nuanţate, flexibile,
adaptabile la resursele locale
activităţi didactice
orientate spre
predarea frontală
activităţi didactice orientate spre
lucrul independent, individual şi pe
grupuri, încurajând iniţiativa şi
stimulând creativitatea
lipsa corelărilor
interdisciplinare
corelarea şi integrarea cu obiectele
de studiu din celelalte arii
curriculare
activităţi preponderent
mecanice
activităţi bazate pe explorare şi joc
*
Conform Curriculum Naţional – Cadru de referinţă pentru învăţământul obligatoriu, MEN-CNC, 1998.

Studiu individual
Acum vă recomand să studiaţi programa şcolară de Abilităţi practice
şi Educaţie tehnologică, pentru clasele I - IV.
Programa se află în şcoala dumneavoastră şi/sau pe site-ul
Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Spaţiile libere de sub exerciţii sunt destinate rezolvărilor.
Exerciţii
14.Care sunt schimbările aduse programei şcolare modificată în
anul 2003, pentru clasele I şi a II-a?
15.Care sunt schimbările aduse programei şcolare pentru clasele a
III-a şi a IV-a, elaborată în anul 2004 şi 2005?
Pentru clasele a V-a - a VIII-a
Curriculumul pentru Educaţia tehnologică în învăţământul gimnazial
urmăreşte cunoaşterea şi folosirea procedurilor specifice mediului
tehnologic, permiţând astfel orientarea profesională şi inserţia
socială a tinerilor absolvenţi.
Educaţia tehnologică are ca scop integrarea tinerilor în mediul
social, economic şi cultural.

Faţă de curriculumul anterior, actualul curriculum prezintă
următoarele caracteristici*
:
Curriculum anterior Curriculum după anul 1998
formularea obiectivelor în
termeni de cunoştinţe
formularea obiectivelor este
realizată în termeni de
competenţe şi capacităţi
respectă principiul egalităţii
şanselor în educaţie
curriculumul are o dinamică
proprie, permiţând abordarea
diferenţiată în timp a modulelor;
obiectivele cadru ale Educaţiei
tehnologice se regăsesc ca
obiective cadru pentru modulele
componente;
abordarea teoretică a
conţinuturilor
organizarea activităţilor de
învăţare pe proceduri standard
în rezolvarea de probleme
practice
conţinuturile variabile oferă o
paletă largă de activităţi prin care
elevul îşi poate acoperi sfera de
interese;
conţinuturile pot fi adaptate la
resursele locale;
activităţile didactice sunt
orientate spre predarea
frontală;
activităţile sunt centrate
pe repetarea mecanică a
unor operaţii;
activităţile realizate cu elevii
pornesc de la iniţierea unei
probleme care să evidenţieze un
necesar tehnologic şi se încheie
cu valorificarea produsului finit;
absenta cooperării între
elevi în realizarea unui
produs;
lipsa corelărilor
pluridisciplinare;
se realizează produse prin
activităţi de grup cu asumare de
roluri specifice;
este realizata corelarea cu
obiectele de studiu din celelalte
arii curriculare;
lipsa calculatorului şi
aplicaţiilor specifice în
modulele de Educaţie
tehnologică, altele decât
utilizarea aparaturii
didactice;
utilizarea produselor de soft
educaţional specifice diverselor
domenii de activitate şi softuri de
aplicaţie;
lipsa perspectivei
economice asupra
utilităţii produselor
stimularea iniţiativei
antreprenoriale.
*
Conform Curriculum Naţional – Cadru de referinţă pentru învăţământul obligatoriu, MEN-CNC, 1998.

Studiu individual
Acum îţi recomand să studiezi programa şcolară de Educaţie
tehnologică, pentru clasele V - VIII.
Programa, aprobată prin ordinul ministrului nr. 3727/30.04.2004, se
află în şcoala dumneavoastră şi/sau pe site-ul Ministerului Educaţiei
şi Cercetării.
Exerciţiu
16.Care sunt schimbările aduse programei şcolare de Educaţie
tehnologică pentru gimnaziu elaborată în anul 2004?

Programa şcolară descrie oferta educaţională a unei discipline
pentru un parcurs şcolar determinat.
Programa şcolară pentru Educaţie tehnologică, ca orice programă
şcolară pentru oricare disciplină a claselor I - VIII cuprinde:
notă de prezentare
obiective cadru
obiective de referinţă
exemple de activităţi de învăţare
conţinuturi ale învăţării
standarde curriculare de performanţă
Pentru a avea o vedere de ansamblu asupra obiectivelor cadru, le
vom prezenta în continuare:
► Pentru clasele I - II - Abilităţi practice:
1. Cunoaşterea şi utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse
materiale şi ustensile
2. Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple
3. Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui
produs
4. Dezvoltarea simţului practic – gospodăresc şi estetic
► Pentru clasele III - IV - Educaţie tehnologică:
1. Utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile
2. Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple
3. Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui produs
4. Dezvoltarea simţului practic, a celui estetic şi a responsabilităţii
pentru modificarea mediului natural, ca răspuns la nevoile şi dorinţele
oamenilor
► Pentru clasele V - VIII - Educaţie tehnologică:
1. Înţelegerea implicaţiilor dezvoltării tehnologice asupra
individului, mediului şi societăţii
2. Dezvoltarea capacităţii de proiectare, executare, evaluare,
utilizare şi valorificare a produselor
3. Valorificarea în comunicare a termenilor şi simbolurilor specifice
tehnologiilor
4. Dezvoltarea spiritului de iniţiativă şi a capacităţii de orientare
profesională

Concluzii:
Obiectivele cadru din clasele din clasele I şi II se continuă în
clasele III şi IV.
Pentru ciclul Primar, obiectivul 4 îşi extinde aria de cuprindere,
pentru sporirea componentei valoric-atitudinală a disciplinei .
Obiectivele cadru pentru gimnaziu sunt continuarea obiectivelor
din ciclul primar.
Obiectivul cadru 2 se continuă cu foarte mici modificări, din
clasa I şi până în clasa a VIII-a.
Obiectivele cadru evoluează pe parcursul celor 8 ani de studiu al
Educaţiei tehnologice, ţinând cont de particularităţile de vârstă
ale elevilor.
Obiectivele cadru se completează cu obiectivele cadru ale
celorlalte discipline şcolare contribuind la formarea personalităţii
elevilor.
Exerciţiu
17.Alege un obiectiv de referinţă şi studiază evoluţia lui pe parcursul
anilor, din clasa I până în clasa a VIII-a. Dă exemple din
programă de obiective de referinţă care cresc ca şi grad de
complexitate pe parcursul anilor de studiu.

11..99 SSiisstteemmuull mmoodduullaarr ddee pprreeggăăttiirree;; aavvaannttaajjeellee uuttiilliizzăărriiii lluuii
Educaţia tehnologică, prin organizarea ei ca disciplină şcolară,
cuprinde mai multe module.
Abordarea modulară poate da, în acest caz, rezultate foarte
interesante, deoarece este vorba de a conferi elevilor abilităţi
(deprinderi) elementare în mai multe domenii, care nu sunt în mod
necesar legate între ele şi nici dependente unele de altele.
Abordarea modulară, care necesită indicaţii prealabile, un conţinut
de fiecare dată definit cu precizie, în funcţie de obiectivele
determinate şi o evaluare în funcţie de performanţe, se aplică tuturor
cursurilor de educaţie tehnologică din învăţământul preuniversitar.
Sistemul modular a apărut din necesitatea perfecţionării şi formării
continue, ca şi nevoia de fragmentare a proceselor educative în
unităţi elementare pentru a obţine structuri mai flexibile.
Modularea formării nu constituie o nouă metodă pedagogică, ci
doar o organizare didactică a conţinuturilor formării, care
urmăreşte să distribuie elementele de cunoştinţe teoretice şi
practice în unităţi simple.
Aceste unităţi elementare de învăţare corespund unei abilităţi
mentale sau funcţionale. O unitate elementară de formare – sau
chiar un ansamblu de unităţi elementare de formare – poate
constitui un modul autonom care să răspundă unei finalităţi precise
confirmate de o evaluare.
Dacă vom eluda, cu premeditare, controversa asupra definiţiilor
modulului şi, respectiv, ale sistemului modular - subiect ce comportă,
cu siguranţă, o atenţie specială - vom putea reţine o accepţiune "de
lucru" care, chiar dacă nu satisface integral exigenţele unei definiri
docte, se distinge prin operaţionalitate. Aşadar, dacă vom accepta că:
“modulul este un ansamblu care poate fi parcurs
independent de orice sistem, oferind elevilor cunoştinţe
şi abilităţi precise, pe care beneficiarii le pot verifica ei
înşişi în diferite faze ale însuşirii cunoştinţelor"2
Modulele pot fi combinate sau regrupate, pentru a formula
ansambluri modulare care acoperă cunoştinţe sau abilităţi mai
complete, dar măsurabile şi măsurate prin evaluări precise şi
elaborate în funcţie de obiectivele operaţionale fixate.
În raport cu învăţământul tradiţional, sistemul modular prezintă
avantaje de necontestat:
un modul parcurs cu succes constituie o achiziţie, care va fi
concretizată printr-o valoare;
formarea modulară este orientată asupra celui care învaţă, ca şi
asupra disponibilităţilor sale;
2
Mircea Cristea, Sistemul modular pentru învăţământul profesional, ISE. colecţia PRO-VOC, nr. 3,
Bucureşti, 1995.
D
Avantajele
sistemului
modular

abordarea modulară te învaţă să înveţi, pedagogia sa bazându-se
pe munca individuală sau în grupuri mici, dirijată de profesori;
modulele sunt constituite din entităţi pedagogice, care sunt
utilizabile în diferite sectoare şi în diferite momente;
este totdeauna posibil de a integra într-un modul diferite resurse
pedagogice şi de a propune celui care învaţă întreaga gamă de
activităţi necesare unui învăţământ normal;
modularea constituie o metodologie a reuşitei, în opoziţie cu
principiul totul sau nimic, ale sistemelor marcate de rigiditate a
structurilor şi programelor;
modularea facilitează practica educaţiei permanente aplicate
învăţământul tehnic, cât şi învăţământului economic, industrial şi
agricol.
Tehnologia implică procese al căror stadiu iniţial este acela al găsirii
soluţiei, teoretică sau practică şi realizarea produsului propus iniţial.
Pentru a dezvolta cursul de Educaţie Tehnologică trebuie precizate
noţiuni despre materiale şi tehnologie, limbaj grafic, energie,
economie, informatică aplicată, protecţia mediului înconjurător,
calitatea produselor şi serviciilor, care stau la baza oricărui modul.
Fără a neglija deprinderile practice care se formează elevilor,
această disciplină nu urmăreşte profesionalizarea.
Modulele sunt legate între ele prin obiectivele disciplinei Educaţie
tehnologică.
Elevul este familiarizat cu un număr de domenii tehnologice şi le
experimentează, adică cunoaşte un număr de domenii
profesionale (meserii).
Elevul trebuie să-şi dea seama de impactul tehnologiei atât
asupra individului, cât şi asupra societăţii (în trecut, prezent,
viitor).
Elevul îşi dezvoltă gândirea creativă în cursul activităţii
tehnologice.
Elevul obţine cunoştinţe şi înţelege conceptele şi principiile
tehnologice de bază.
Elevii pot cunoaşte prin diversitatea modulelor o varietate de
domenii de activitate.
Constatarea unor insatisfacţii, a neîndemânărilor sau neangrenarea
unuia ori mai multor module este de fapt un lucru pozitiv, elevul
aflând astfel că respectivul domeniu de activitate este absolut
neinteresant, deci nu reprezintă pentru el o posibilă profesie.
Din totalitatea modulelor parcurse, elevul poate să-şi găsească
domeniul de activitate care-i place, pentru care are aptitudini,
alegându-şi astfel viitoarea meserie.

Pentru realizarea programei de Educaţie tehnologică am gândit o
structură modulară care să cuprindă:
un set de module de bază care accentuează suportul ştiinţific al
disciplinei;
un set de module care reprezintă domenii profesionale.
Ţinând cont de această schemă au fost definite modulele disciplinei
Educaţie tehnologică.
MATERIALE ŞI
TEHNOLOGIE
PROTECŢIA
MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR
LIMBAJ GRAFIC
CALITATEA
PRODUSELOR ŞI
SERVICIILOR
TEHNOLOGIA
INFORMAŢIEI
EDUCAŢIE
ANTREPRENORIALĂ
PRELUCRAREA
MATERIALELOR
METALICE
PRELUCRAREA
LEMNULUI
PRELUCRAREA
FIBRELOR,
FIRELOR,
ŢESĂTURILOR
ELECTROTEHNICĂ
ŞI ELECTRONICĂ
GASTRONOMIE ŞI
DIETETICĂ
AGRICULTURĂ ŞI
ZOOTEHNIE
PRELUCRAREA
INFORMAŢIEI
TRANSPORTURI ŞI
TELECOMUNICAŢII
AMENAJAREA ŞI
PLANIFICAREA
TERITORIALĂ
DOMENII
PROFESIONALE

Vă prezint organizarea modulară a disciplinei Educaţie tehnologică
pentru clasele a V-a – a VIII-a.
Din punct de vedere structural, curriculum-ul este organizat pe
module.
Fiecare modul este organizat pornind de la aceleaşi obiective-cadru,
comune pentru Educaţia tehnologică în gimnaziu.
REPARTIZAREA MODULELOR PE CLASE
CLASA DENUMIREA MODULELOR
V
ORGANIZAREA MEDIULUI
CONSTRUIT
PRODUSE ALIMENTARE DE
ORIGINE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ
VI
ECONOMIA FAMILIEI
MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
(lemn, textile, piele, lut-ceramică)
VII
MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
(materiale metalice, materiale
plastice, cauciuc, sticlă)
TEHNOLOGII DE COMUNICAŢII ŞI
TRANSPORT
VIII ENERGIE DOMENII PROFESIONALE
Începând cu anul şcolar 2004 Educaţia tehnologică nu se mai
studiază în clasele a IX-a şi a X-a. Este singura disciplină din cadrul
planului de învăţământ care nu are finalitate. Nu se continuă până
la sfârşitul învăţământului obligatoriu de 10 clase.
PROGRAMA PENTRU EDUCAŢIE
TEHNOLOGICĂ
Modul 1 Modul 2 Modul 3 Modul 4
Obiective cadru
- Obiective de
referinţă
- Exemple de
activităţi de
învăţare
- Conţinuturi
- Obiective de
referinţă
- Exemple de
activităţi de
învăţare
- Conţinuturi
- Obiective de
referinţă
- Exemple de
activităţi de
învăţare
- Conţinuturi
- Obiective de
referinţă
- Exemple de
activităţi de
învăţare
- Conţinuturi

11..1100 RReeppeerree ddee pprrooiieeccttaarree aa ccuurrrriiccuulluummuulluuii llaa ddeecciizziiaa şşccoolliiii ppeennttrruu
EEdduuccaaţţiiaa tteehhnnoollooggiiccăă
Tipuri de CDŞ în învăţământul obligatoriu3
:
Curriculumul aprofundat reprezintă, pentru învăţământul
general, acea formă de CDS care urmăreşte aprofundarea
obiectivelor de referinţă ale Curriculumului-nucleu prin
diversificarea activităţilor de învăţare în numărul maxim de ore
prevăzut în plaja orară a unei discipline. Conform Ordinului
ministrului nr. 3638/11 aprilie 2001, aprofundarea se aplică
numai în cazuri de recuperare pentru acei elevi care nu reuşesc
să atingă nivelul minimal al obiectivelor prevăzute de programă
în anii anteriori.
Curriculumul extins reprezintă, pentru învăţământul general,
acea formă de CDS care urmăreşte extinderea obiectivelor şi a
conţinuturilor din Curriculumul-nucleu prin noi obiective de
referinţă şi unităţi de conţinut, în numărul maxim de ore prevăzut
în plaja orară a unei discipline. Aceasta presupune parcurgerea
programei în întregime (inclusiv elementele marcate cu asterisc).
Opţionale
• Opţionalul la nivelul disciplinei constă fie din activităţi,
module, proiecte care nu sunt incluse în programa şcolară
avansată de autoritatea centrală, fie dintr-o disciplină care
să nu fie prevăzută ca atare în planul-cadru sau nu apare
la o anumită clasă/ciclu curricular.
• Opţionalul la nivelul ariei curriculare presupune
alegerea unei teme care implică cel puţin două discipline
dintr-o arie. În acest caz, pornind de la obiectivele-cadru
ale disciplinelor, vor fi formulate obiective de referinţă din
perspectiva temei pentru care s-a optat.
• Opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare implică
cel puţin două discipline aparţinând unor arii curriculare
diferite. Ca şi în cazul opţionalului integrat la nivel de arie,
informaţiile cu care elevii vor opera au un caracter
complex şi, ca atare, permit dobândirea de achiziţii
cognitive de ordin înalt (de tipul generalizării, transferului
etc.).
3
Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică, primar-gimnaziu,
CNC-MEC, 2001

Pentru elaborarea Programei de opţional propunem următoarea
schemă de proiectare:
• Argument
• Obiective de referinţă • Activităţi de învăţare
1.
2.
3.
.....
• Lista de conţinuturi
Modalităţi de evaluare
Studiu individual
Te rog să studiezi Ghidul metodologic de aplicare a programelor
de abilităţi practice şi educaţie tehnologică primar-gimnaziu,
elaborat de Consiliul Naţional de Curriculum, Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, Bucureşti 2001, editura SC Aramis, pag. 49 - 59.
Exemple de CDS (Curriculum la decizia şcolii)
• Pământul este al nostru şi numai la nostru – clasa a VII-a
• În lumea teatrului de păpuşi – clasa a VI-a
• Bucătăria modernă – clasa a V-a
• Suflet de copil – clasa a V-a
• Decoraţiuni interioare – clasele a IV-a şi a V-a
• Visul unei furculiţe – clasa a V-a
• Creşterea animalelor de apartament – clasa a V-a
• Micul gospodar – clasa a IV-a
• Povestea alimentelor – clasa a V-a
• SOS – Natura – clasa a VIII-a
• Pe aripile imaginaţiei – clasa a VI-a
• Desen geometric – clasa a VII-a
• Tehnica origami – clasa a IV-a
• O minune de copil – clasa a VI-a
• Calculatorul în viaţa personală – clasele a V-a – a VIII-a
• Prietenul meu calculatorul – clasele a V-a – a VIII-a.
Exerciţiu
18.Cu ce module ai completa programa de Educaţie tehnologică?
Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.

Exemplu de programă pentru CDS
Suflet de copil4
Argument
Încercăm să ne apropiem de sufletul sensibil al copilului. Declaraţia unui elev (absolvent)
m-a inspirat: ”Am iubit această şcoală pentru atmosfera caldă pe care o avea. Relaţiile
bune între profesori s-au extins şi asupra noastră, a elevilor. Profesorii erau apropiaţi de
noi. Şi aşa am învăţat foarte multe.”
Profesorul de Educaţie tehnologică şi profesorul de Limba română propun elevilor din
clasa a V-a, care au lucrat până acum doar cu învăţătorul, această relaţie complexă.
Propunem realizarea în final a unui teatru de păpuşi şi, eventual, a unei expoziţii cu
păpuşi. Acest spectacol poate fi prezentat în cadrul unor posibile manifestări ale şcolii cum
ar fi: ”Sărbătorile primăverii”, ”Ziua taţilor”, ”Ziua celor mai mici decât noi”.
Obiective de referinţă Activităţi de învăţare
La sfârşitul anului, elevul va fi capabil: Pe parcursul anului, se recomandă:
1. să descrie variante tradiţionale /
moderne de teatru de păpuşi
• vizionare de spectacole;
2. să utilizeze vocabularul specific
teatrului de păpuşi
• întâlniri cu actorii;
3. să identifice tipuri de păpuşi şi tehnici
de realizare a acestora
• exerciţii de confecţionare a păpuşilor;
• exerciţii de selectare a tehnicilor de
realizare a păpuşilor;
4. să realizeze tipuri de scenă, utilizând
materiale din natură şi materiale
refolosibile
• exerciţii de confecţionare de panouri /
alte elemente de recuzită;
• exerciţii de descriere a tipurilor de scenă;
5. să adapteze decoruri pe text • activităţi practice de realizare a scenei;
6. să participe la montarea unei piese şi
să realizeze promovarea acesteia
• dezbateri, discuţii, propuneri, stabilirea
rolurilor, vizionare.
Conţinuturi:
- Istoricul teatrului de păpuşi
- Păpuşi şi scene pentru teatrul de păpuşi
- Dialogul în cadrul
teatrului de păpuşi
- Promovarea şi
prezentarea unui
spectacol
Modalităţi de evaluare:
- probe orale
- probe practice
- proiecte.
4
Conform Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică,
primar-gimnaziu, CNC-MEC, 2001

Pentru întocmirea unei programe de opţional te poţi orienta după
următoarea listă de verificare**
:
• Programa
- este completă?
- cuprinde toate reperele:
- Argumentul,
- Obiective de referinţă,
- Activităţi de învăţare,
- Listă de conţinuturi,
- Modalităţi de evaluare?
• Obiectivele
- sunt formulate clar, concis
- răspund temei propuse
- sunt măsurabile
- corespund vârstei elevilor tăi?
• Conţinuturile
- corespund temei opţionalului propus
- sunt corelate cu obiectivele de referinţă
- sunt organizate sistematic (preferabil pe unităţi de învăţare)
- corespund intereselor şi nevoilor elevilor tăi, comunităţii?
• Activităţile de învăţare propuse
- conduc la rezolvarea obiectivelor de referinţă propuse prin
programă
- corespund temei propuse
- pot fi desfăşurate în cabinetul de Educaţie tehnologică, în
clasă, în grădina şcolii etc.
- permit (unele dintre ele) atingerea obiectivelor prin lucrul în
echipă?
**
Conform Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică –
primar-gimnaziu.

Exerciţii
19.Indică alte lucrări în care ai prezentate exemple de opţionale
care pot fi cuprinse în aria curriculară Tehnologii.
20.Produsul acestei activităţi reprezintă piesă pentru portofoliul
personal. Realizează o programă de opţional la Educaţie
tehnologică.
În spaţiul liber ar fi bine să treci numele opţionalului propus şi câteva
idei importante necesare pentru realizarea programei.

11..1111 RRăăssppuunnssuurrii,, ccoommeennttaarriiii şşii rreeccoommaannddăărrii
Îţi recomand să incluzi răspunsul la această întrebare în cadrul
lucrării de verificare (mapa nr. 7). Este necesar să prezinţi minim 2
argumente. Criteriile de evaluare se află în capitolul ”Sinteza
lucrărilor de verificare notate de tutore”.
Disciplina Educaţie tehnologică este în aria curriculară Tehnologii.
În clasele I – a II-a se studiază disciplina Abilităţi practice. În clasele
a III-a şi a IV-a şi a V-a – a VIII-a se studiază disciplina Educaţie
tehnologică
În clasele a IX-a şi a X-a cu toate că învăţământul este obligatoriu
disciplina Educaţie tehnologică nu se studiază. Este singura
disciplină din planul de învăţământ al cărei studiu se întrerupe în
clasa a VIII-a.
La filiera teoretică disciplina Educaţie tehnologică nu se studiază. În
clasele a X-a este o disciplină care ar putea constitui unul dintre
modulele Educaţiei tehnologice şi anume Educaţia antreprenorială.
Pentru filiera tehnologică începe profesionalizarea, iar Educaţia
tehnologică nu există fiind confundată cu disciplinele de profil.
Pentru realizarea acestui exerciţiu este necesar să citeşti cu atenţie
capitolul 1.2 ”Educaţia tehnologică în diferite ţări” şi eventual să
încerci să te documentezi prin mijloace proprii asupra abordării
Educaţiei tehnologice în alte ţări decât cele prezentate.
Îţi ofer câteva exemple:
• organizarea olimpiadelor şcolare la nivel de şcoală, judeţean
şi naţional (prima olimpiadă în anul 1999);
• apariţia Ghidului metodologic de aplicare a programelor
şcolare de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică (anul
2001);
• organizarea diferitelor cursuri de perfecţionare a profesorilor,
inspectorilor (la Buşteni, Botoşani) – anul 2000, cursuri
organizate de CNC-MEC.
Îţi recomand să incluzi răspunsul la această întrebare în cadrul
lucrării de verificare (mapa nr. 7). Criteriile de evaluare se află în
capitolul ”Sinteza lucrărilor de verificare notate de tutore”.
Ce calităţi ar fi necesare unui profesor de Educaţie tehnologică?
Posibil răspuns: bine pregătit profesional; să iubească elevii.
1
2
3
4
6
7
8
9

Tehnologie**
= ştiinţă a metodelor şi mijloacelor de prelucrare a materialelor;
= ansamblul proceselor, metodelor, operaţiilor etc. utilizate în scopul
obţinerii unui anumit produs;
= cunoştinţe umane aplicate pentru soluţionarea problemelor
practice şi existenţiale;
= aplicarea practică a cunoaşterii prin intermediul tehnicilor.
Folosirea limbajelor matematice, informatice şi tehnologice
specifice diferitelor domenii de activitate;
Luarea în considerare a factorilor de risc şi a riscurilor; În cazul în
care nu ai ştiut răspunsul, reciteşte cu atenţie Capitolul 1.6.
Vă oferim alte câteva exemple:
- Limbajul grafic învăţat pe parcursul orelor de Educaţie
tehnologică e necesar chiar şi la orele de Educaţie fizică pentru
realizarea reprezentărilor schematice, întocmirea diagramelor de
efort, întocmirea clasamentelor pentru sportivi.
- Tehnologia informaţiei cu programele specifice diferitelor domenii
de activitate este un suport absolut necesar în orele de Educaţie
tehnologică.
- Te rog citeşte cu atenţie cursul pentru modulul ”Limbaj grafic”,
capitolul 1.4 ”Exemple de utilizare a Limbajului grafic în şcoală” şi
anume subcapitolele: 1.4.1 şi 1.4.2. În cazul în care nu ai ştiut
răspunsul, reciteşte cu atenţie Capitolul 1.7.
Răspunsurile se află în Programele şcolare pentru Educaţie
tehnologică elaborate de CNC-MEC aprobate prin Ordin al
Ministrului în 2003 şi 2004 şi mai precis în capitolul introductiv.
• Clasa I
OR 2.2 să descopere etapele realizării unor produse simple din
diferite materiale
• Clasa a II-a
OR 2.2
să îmbine în mod adecvat tehnicile de realizare a unor produse
simple şi/sau complexe.
**
Dicţionar de psihologie, coordonator Ursula Şchiopu, Editura Babel, Bucureşti, 1997; Dicţionarul explicativ
al limbii române – DEX – Academia Română, Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan” – Editura Univers
enciclopedic, 1998.
10
11
12
13
14
15
16
17

• Clasa a III-a
OR 2.2 să confecţioneze produse utile, folosind materiale şi tehnici
variate
• Clasa a IV-a
OR 2.1 să creeze produse utile în viaţa de zi cu zi, după un plan
stabilit, combinând tehnicile învăţate sau *alte tehnici
• Clasa a V-a
Modulul ORGANIZAREA MEDIULUI CONSTRUIT
OR 2.2 să realizeze produse simple cu respectarea normelor de
calitate, protecţie a muncii şi a mediului
Modulul: PRODUSE ALIMENTARE DE ORIGINE VEGETALĂ ŞI
ANIMALĂ
OR 2.2 să execute lucrări de cultivare a plantelor /creştere a
animalelor domestice respectând normele ecologice şi de protecţie a
muncii
• Clasa a VI-a
Modulul ECONOMIA FAMILIEI
OR 2.2 să stabilească priorităţi în consum şi cheltuieli în funcţie de
nevoile proprii şi ale familiei
Modulul: MATERIALE ŞI TEHNOLOGII (lemn, textile, piele,
lut-ceramică)
OR 2.2 să execute operaţiile de pregătire, de prelucrare şi finisare
specifice obţinerii unui produs din mediul apropiat elevului pe baza
unei fişe tehnologice primite, respectând normele de calitate, NTSM,
PSI şi protecţia mediului
• Clasa a VII-a
Modulul MATERIALE ŞI TEHNOLOGII (materiale metalice,
materiale plastice, ceramice, sticlă)
OR 2.2 să execute operaţii de pregătire, prelucrare, finisare
specifice obţinerii unui produs din mediul apropiat elevului,
respectând normele de calitate, protecţia muncii şi a mediului
Modulul: TEHNOLOGII DE COMUNICAŢII ŞI TRANSPORT
OR 2.2 să utilizeze tehnologii moderne de comunicaţii pentru
realizarea unor aplicaţii
• Clasa a VIII-a
Modulul ENERGIE
OR 2.1 să execute produse simple din domeniul energetic
respectând normele tehnice şi de securitate a muncii
Modulul: DOMENII PROFESIONALE
OR 2.2 să elaboreze un plan propriu de dezvoltare profesională în
funcţie de competenţele personale şi de caracteristicile pieţei muncii

Pentru propunerea altor opţionale, în mod special ţi-aş recomanda
folosirea programei şcolare pentru Educaţie tehnologică, clasele a
V-a – a VIII-a elaborată de CNC-MEN aprobată cu nr. 4237 din
23.08.1999 din vol. 10, Aria curriculară Tehnologii. Este programa
utilizată în anii şcolari trecuţi, iar modulele şi ideile esenţiale din
diferite module de Educaţie tehnologică pot rămâne, adaptând
programa la cerinţele locale şi actuale.
Pentru a răspunde la această cerinţă ţi-ar fi de ajutor să consulţi
bibliografia, şi ghidurile de aplicare a programelor şcolare, elaborate
de CNC – MEC.
Îţi recomand să incluzi răspunsul la această cerinţă în portofoliul tău
(Mapa nr. 1) şi va fi parte integrantă din lucrarea evaluată de tutore.
Criteriile de evaluare se află în capitolul ”Sinteza lucrărilor de
verificare notate de tutore”.
20
19
18

11..1122 LLuuccrraarree ddee vveerriiffiiccaarree nnrr.. 11,, nnoottaattăă ddee ttuuttoorree
Gradul de formare a competenţelor specifice pentru această unitate
de învăţare va fi cuantificat pe baza notei obţinute la lucrarea de
verificare nr. 1.
Lucrarea va fi inclusă în portofoliul personal (mapa nr. 7 şi va fi
evaluată de tutore).
Data transmiterii şi modul transmiterii va fi stabilit de comun acord
cursant-tutore.
Rezolvând cerinţele din portofoliu şi din această lucrare cursantul
poate demonstra că şi-a însuşit toate obiectivele propuse la
începutul unităţii de învăţare.
Din oficiu
1. Elimină elementele care nu aparţin unei programe şcolare pentru
Educaţie tehnologică, clasele a V-a – a VIII-a:
- Introducere
- Obiective cadru
- Obiective de referinţă
- Proiecte ale unităţilor de învăţare
- Exemple de activităţi de învăţare
- Lista de conţinuturi
- Eseuri
- Modalităţi de evaluare
- Standarde curriculare de performanţă.
2. Indică minimum trei elemente comune tuturor modulelor
componente ale disciplinei Educaţie tehnologică.
3. Enumeră paşii pe care îi parcurgi pentru a redacta o programă
de opţional.
4. Alege din lista următoare de activităţi pe aceea pe care o
consideri cea mai motivantă pentru elevi în promovarea calităţii
pentru realizarea de produse/servicii. Notează două argumente
pentru alegerea făcută.
- o expoziţie de afişe pentru târgul şcolii;
- un concurs ”Cine ştie câştigă”;
- o serbare şcolară;
- redactarea unor invitaţii pentru zilele mediului la şcoala ta.
0,2 puncte
0,3 puncte
0,2 puncte
0,2 puncte
0,1 punct

BBiibblliiooggrraaffiiee
1. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Programa şcolară pentru Educaţie tehnologică
pentru clasele a V-a – a VIII-a, nr. 3727 din 30.04.2004.
pentru clasele a VII-a – a VIII-a, nr. 4740 din 25.08.2003.
3. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Programa şcolară pentru Abilităţi practice pentru
clasele I – a II-a, nr. 4686 din 05.08.2003.
pentru clasa a III-a, nr. 5198 din 01.11.2004.
pentru clasa a IV-a, nr. 3919 din 20.04.2005
6. *** CNC-MEN, Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru clasele a V-a – a VIII-a,
vol. 10, Bucureşti, Editura Cicero, 1999.
7. *** CNC-MEN, Curriculum Naţional. Programele de Educaţie tehnologică, pentru
clasele a IX-a şi a X-a, nr. 3672 din 25.04.2004, Editura Humanitas Educational 2004.
8. *** CNC-MEC, Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de Abilităţi practice şi
Educaţie tehnologică, primar - gimnaziu, MEC, CNC, Bucureşti, Editura Aramis, 2001.
9. *** CNC-MEC, Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de Educaţie
tehnologică, liceu, Bucureşti, Editura Aramis, 2001.
10.*** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Planuri-cadru de învăţământ, 1999, 2000, 2004.
11.*** MEC, ISE, Leonardo da Vinci, Memorandum cu privire la învăţarea permanentă.
Document elaborat de Comisia Europeană, 2000.
12.Mihai Mircescu, O componentă de bază în învăţământul modern, Educaţie tehnologică,
Revista de pedagogie nr. 3/1993.
13.Mircea Cristea, Sistemul modular pentru învăţământul profesional, Institutul de Ştiinţe
ale Educaţiei, Colecţia PRO-VOC nr. 3, Bucureşti 1995.

Aplicarea curriculumului de Educaţie tehnologică la clasă
Unitatea de învăţare 2
APLICAREA CURRICULUMULUI DE EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ LA
CLASĂ
Cuprins
Pagina
2.2 Algoritmul proiectării didactice 50
2.3 Strategii moderne 60
2.4 Proceduri pentru ameliorarea învăţării 75
2.5 Combinaţii de metode şi management al clasei 79
2.6 Resurse didactice 80
2.7 Metode de evaluare 82
2.8 Utilitatea portofoliului la disciplina Educaţie tehnologică 90
2.9 Cunoştinţe de matematică, fizică etc., necesare pentru
desfăşurarea orelor de Educaţie tehnologică 92
2.10 Răspunsuri, comentarii, recomandări 95
2.11. Lucrare de verificare nr. 2, notată de tutore 102
Bibliografie 103

22..11 OObbiieeccttiivveellee uunniittăăţţiiii ddee îînnvvăăţţaarree 22
În unitatea de învăţare 1 am discutat despre Educaţia tehnologică în
general, despre elementele de bază ale curriculumului pentru
În această unitate de învăţare vom aplica curriculumul pentru
Educaţie tehnologică în situaţii concrete de lucru la clasă cu elevii.
După studiul acestei unităţi de învăţare vei putea să demonstrezi că
eşti capabil:
1. să realizezi planificări calendaristice pe baza stabilirii unităţilor de
învăţare şi a succesiunii lor;
2. să proiectezi unităţi de învăţare prin utilizarea de algoritmi de
design curricular;
3. să selectezi strategii didactice adecvate facilitării învăţării elevilor
în cadrul diferitelor module tehnologice
4. să evaluezi elevii folosind diferite metode clasice şi moderne
adaptate caracterului dual teoretic şi practic al disciplinei
Educaţie tehnologică
5. să antrenezi elevii în vederea folosirii în cadrul orelor de Educaţie
tehnologică a competenţelor dobândite la alte obiecte de studiu
pentru o învăţare de calitate

22..22 AAllggoorriittmmuull pprrooiieeccttăărriiii ddiiddaaccttiiccee
În următoarele decenii, predarea ca ocupaţie profesională se
confruntă cu o transformare majoră: profesorii şi instructorii devin
consilieri, mentori, mediatori.
Rolul lor este acela de a-i ajuta pe elevi, pe studenţi, să-şi asume
propria învăţare. De aceea capacitatea şi încrederea de a elabora şi
pune în practică metode de învăţare şi predare active deschise şi
participative trebuie să devină o deprindere profesională esenţială a
educatorilor.
Învăţarea activă presupune:
motivaţia de a învăţa;
capacitatea de a-ţi folosi judecata critică;
deprinderea de a şti cum să înveţi.
Esenţa de neînlocuit a predării constă tocmai în cultivarea acestor
capacităţi umane, de a crea şi a folosi cunoştinţele.
Activităţile profesorului se schimbă în funcţie de nevoile şi interesele
elevului, de la o clasă la alta, de la un an la altul. În acest context,
profesorii trebuie să gândească în avans derularea evenimentelor în
clasă, adică să proiecteze demersul didactic.
Proiectarea demersului didactic presupune:
planificarea calendaristică
proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare.
O unitate de învăţare1
reprezintă o structură didactică şi flexibilă
care are următoarele caracteristici:
determină formarea la elevi a unui comportament specific,
generat prin integrarea unor obiective de referinţă;
este unitară din punct de vedere tematic;
se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o perioadă de
timp;
se finalizează prin evaluare.
În vederea realizării planificării calendaristice şi a proiectării unităţilor
de învăţare e necesar să citim cu atenţie programa şcolară. Astfel
ne facem o vedere de ansamblu, de perspectivă asupra disciplinei
1
conform Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică –
primar-gimnaziu, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, 2001
D

Pornind de la achiziţiile din Unitatea de învăţare 1 îţi recomand
următoarele:
Răsfoieşte programa şcolară actuală de Educaţie tehnologică;
Nu te opri la amănunte în acest prim contact cu programa;
Citeşte pagina de prezentare a modulelor şi încearcă să te
imaginezi în clasă şi gândeşte-te cum ţi-ar place să le abordezi;
Observă schema de concepţie a programei;
Aprofundează acum cele 4 obiective cadru;
Continuă să răsfoieşti programa;
Opreşte-te la ultima pagină „Standarde curriculare de
performanţă”.
Standardele reprezintă, pentru toţi elevii, un sistem de referinţă
comun şi echivalent, vizând sfârşitul unei trepte de şcolaritate. Ele
sunt criterii de evaluare a calităţii procesului de învăţământ.
E bine să ştim chiar de la început cum se finalizează parcursul
şcolar al elevului şi ce profil de formare al acestuia dorim să
obţinem.
Despre algoritm
Algoritmul proiectării este o formulă care structurează actul didactic
în avans pornind de la următoarele întrebări:
I. Care e scopul?
II. Cu ce voi lucra?
III. Ce voi face?
IV. Cum voi proceda?
V. Cât s-a realizat?
Exerciţiu
1. Cu care din aceste întrebări ai începe proiectarea?
La care îţi e cel mai uşor să dai răspunsul?
D

2.2.1 Planificarea calendaristică pentru Educaţie
tehnologică
În contextul noului curriculum planificarea calendaristică este un
document administrativ care asociază într-un mod personalizat
elementele programei – obiective de referinţă şi conţinuturi – cu
alocarea de timp considerată optimă de către profesor pe parcursul
unui an şcolar.
Planificările calendaristice pot avea următoarea rubricaţie:
Şcoala: ___________________ Profesor: __________________
Clasa: ________ Nr. ore/săptămână An şcolar
Planificării calendaristică
pentru
EEdduuccaaţţiiee tteehhnnoollooggiiccăă
Unitatea de învăţare Obiective
referinţă
Conţinuturi Nr.
ore
Săpt. Obs.
În realizarea planificărilor calendaristice este obligatoriu ca pe
parcursul întregului an şcolar să fie atinse toate obiectivele de
referinţă şi toate conţinuturile prevăzute în programa şcolară de
În etapa premergătoare elaborării planificării calendaristice, este util
să se realizeze întâi o schemă cu vederea de ansamblu asupra
disciplinei, pentru clasa vizată.
Precizăm că nici întocmirea schemei, nici repartiţiile pe unităţile de
învăţare prezentate în paginile următoare nu sunt obligatorii.
Aceste scheme oferă în principal o imagine sintetică a relaţiei
„conţinuturi-obiective de referinţă”.
Atenţie!
Pentru realizarea planificărilor calendaristice este obligatoriu să
utilizezi programele şcolare aflate în uz conform ultimului Ordin al
Ministrului Educaţiei şi Cercetării.
Exerciţiu
2. Accesează adresele de Internet adecvate şi indică numărul
Ordinului Ministrului prin care sunt aprobate programele şcolare
utilizate în anul şcolar curent. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber
din chenar.

Exemplu:
Elaborarea planificării calendaristice
pentru clasa a VI-a
În vederea elaborării planificării calendaristice se recomandă
parcurgerea următorilor paşi:
1. Împărţirea pe unităţi de învăţare şi stabilirea succesiunii de
parcurgere a lor:
Exerciţiu
3. Studiază programa clasei a V-a şi realizează o schemă similară.
Modulul: Economia
familiei
1. Resursele familiei 2. Comportamentul de consum
3. Proiectarea bugetului familiei
Disciplina bugetului
4. Profesii ale membrilor familiei
Modulul: Materiale şi tehnologii
(lemn, textile, piele, lut, ceramică)
1. Analiza de produs
2. Materii prime şi materiale
3. Realizarea unui
produs
4. Evaluarea şi valorificarea
produselor
5. Activităţi şi meserii specifice
realizării produselor

2. Realizarea asocierilor între conţinuturi şi obiective de
referinţă
Exerciţiu
4. Pornind de la schema pe care ai realizat-o în exerciţiul anterior,
stabileşte asociaţiile dintre conţinuturi şi obiective, folosind exemplul
de mai sus.
2. Comportamentul de consum
Modulul: Economia familiei
1. Resursele familiei
4. Profesii ale membrilor familiei
OR 1.1; 1.2; 1.3; 3.1 OR 1.4; 3.2
OR 2.1; 2.2; 2.3; 2.4; 4.1
OR 4.2
1. Analiza de produs 2. Materii prime şi materiale 3. Realizarea unui produs
produselor
OR 1.3; 2.4; 3.1; 3.2 OR 1.1; 1.2; 2.1 OR 1.2;*1.4; 2.1; 2.2; 2.3
OR 1.3; 2.2; 2.3; 3.2; 4.1 OR *1.4; 4.2

3. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate
de învăţare
Exerciţiu
5. Pe schema întocmită la exerciţiul 3 stabileşte numărul de ore pe
care îl estimezi ca fiind necesar pentru fiecare unitate de învăţare
propusă în exerciţiile anterioare.
6. Cât timp ai aloca din perspectiva unui profesor care cunoaşte
lipsa de informare a elevilor săi, pentru unitatea de învăţare 5:
Activităţi şi meserii specifice realizării produselor din cadrul
modului Materiale şi tehnologii. Motivează de ce ai făcut
schimbarea. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.
2 ore
1. Resursele familiei 2. Comportamentul de consum
Profesii ale membrilor familiei
OR 1.1; 1.2; 1.3;
2.2; 3.1; 3.2
OR 1.4; 3.2
OR 2.1; 2.2; 2.3; 2.4; 4.1
OR 4.2
16 ore
5 ore
8 ore 1 oră
8 ore
1. Analiza de
produs
2. Materii prime şi
materiale
3. Realizarea unui
produs
produselor
OR 3.1; 3.2 OR 1.1 OR 1.3; 1.4; 2.1; 2.2; 2.3
OR 2.3; 2.4; 4.1 OR 4.2
17 ore
3 ore
2 ore
1 oră3 ore

4. Urmează întocmirea tabelului cu planificarea calendaristică.
Şcoala: Profesor:
Clasa: 1 oră/săptămână An şcolar: 2005-2006
Planificare calendaristică
Educaţie tehnologică
referinţă
Conţinuturi Nr.
ore
Săpt. Obs.
1. Resursele familiei 1.1
1.2
1.3
3.1
- rolul familiei în consumul şi
producţia de bunuri şi servicii
- nevoi şi dorinţe – identificarea
nevoilor individuale ale familiei şi
ale clasei/şcolii
- resursele familiei – relaţia:
venituri, consum, economii;
- activitatea de producţie şi
relaţiile dintre membrii familiei
/clasei.
1
1,5
1,5
1
S1
S2-S3
S4
S5
2. Comportamentul de
consum
1.4 - comportamentul de consum
- calitatea produselor
- protecţia consumatorului
1
1
S6
S7
3. Proiectarea
bugetului familiei
2.1
2.2
2.3
2.4
4.1
- bugetul familiei – suportul
comportamentului de consum.
- proiectarea bugetului
- decizia privind cumpărarea unor
produse, preţul
- bugetul elevului.
- disciplina bugetului personal.
- gestionarea bugetului individual
de timp.
- organizarea timpului familiei.
1
1
1
1
1
2
1
S8
S9
S10
S11
S12
S13-14
S15
4. Profesii ale
membrilor familiei
4.2 - - profesii ale membrilor familiei 1 S16
referinţă
Conţinuturi Nr.
ore
Săpt. Obs.
Pentru a înţelege sensul exact al obiectivelor de referinţă este
necesar ca:
- acestea să fie scrise în cuvinte, în sau sub tabel, pe pagina cu
Planificarea calendaristică (nu în cifre) sau
- lângă planificare să se afle programa şcolară corespunzătoare.

Test de autoevaluare
7. Ţinând cont de schemele anterioare completează tabelul cu
planificarea calendaristică pentru clasa a VI-a, Modulul Materiale şi
tehnologii.
referinţă
Conţinuturi Nr.
ore
Săpt. Obs.
8. Realizează planificarea calendaristică sub formă de schemă şi sub
formă de tabel pentru Educaţie tehnologică, clasele a VII-a şi a
VIII-a. Introdu planificările în portofoliul personal pe care îl vei
prezenta tutorelui.

2.2.2 Proiectul unităţii de învăţare
Proiectul unităţii de învăţare reflectă sintetic elementele cheie ale
demersului didactic profesionist. Acest proiect reflectă personalitatea
fiecărui profesor. Este imposibil ca două proiecte didactice să
coincidă. Fiecare profesor se gândeşte şi găseşte răspunsuri proprii
la întrebările pe care este necesar să şi le pună pentru a putea
realiza proiectul unităţii de învăţare.
1. Care este scopul? identific obiectivele de referinţă pe
care doresc să le ating
2. Ce voi face? aleg conţinuturile din programă pe
care doresc să le dezvolt
3. Cu ce voi lucra? analizez resursele materiale,
umane şi locul de desfăşurare a
activităţii
4. Cum voi proceda ? determin activităţile de învăţare
5. Cât s-a realizat ? stabilesc instrumentele de
evaluare pe care le voi folosi
Exemplu de proiectare:
Clasa a VI-a
Unitatea de învăţare: Evaluarea şi valorificarea produselor
Conform planificării calendaristice obiectivele de referinţă pe care ne
propunem să le atingem pe parcursul desfăşurării orelor sunt:
OR 1.3 să analizeze un produs ţinând cont de utilizare, materiale,
alcătuire, formă, schemă funcţională, prezentare, preţ
OR 2.2 să execute operaţii de pregătire, de prelucrare şi finisare
specifice obţinerii unui produs din mediul apropiat elevului pe baza
unei fişe tehnologice primite, respectând normele de calitate,
NTSM, PSI şi protecţia mediului (se va pune accent pe ideea de
calitate a produselor).
OR 2.3 să coopereze şi să-şi asume responsabilităţi în activităţile în
grup.
OR 3.2 să descrie un produs utilizând limbajul specific.
OR 4.1 să propună noi posibilităţi de utilizare şi decorare a
obiectelor din lemn, textile, piele, lut-ceramică.
Aprofundarea obiectivului 4.1 din modulul Economia familiei
OR 4.1 să elaboreze proiecte pentru realizarea unui produs util cu
precizarea bugetului necesar.

U.I. Evaluarea şi valorificarea produselor
Conţinuturi Obiective
de referinţă
Activităţi de învăţare Resurse Evaluare
1. Calitatea
produselor
2.3 - discuţii cu privire la calitatea
produselor executate din
material lemnos şi/sau textil,
şi/sau pielărie şi/sau ceramică
- completarea unor fişe cu
criterii de calitate
Activitate
frontală
Activitate
în grup
Observare
sistematică
2. Preţul
produselor (este
un criteriu de
calitate)
1.3 - calcularea preţurilor pentru
produselor executate utilizând
cunoştinţele învăţate în
modulul anterior „Economia
familiei”, OR 4.1 (fiecare elev
face calculul pentru produsul
executat de el)
Activitate
individuală
Verificare
între cei 4
membri ai
grupului prin
schimb de
fişe de
calcul2
3. Utilizarea şi
prezentarea
produselor
2.2
3.2
- evaluarea şi valorificarea
produselor prin organizarea
unei expoziţii
- utilizarea noilor tehnologii de
informare şi comunicare
pentru a desena produsele
expuse
Activitate
în grup
4. Noi posibilităţi
de utilizare şi
decorare a
produselor
4.1
4.1
- exerciţii practice de
înfrumuseţare a unor obiecte
- realizarea de noi produse din
materiale reciclabile
Activitate
individuală
Notare pe
baza unor
criterii
(exemple:
originalitate,
acurateţe,
complexitate
etc.)
Acest modul „Materiale şi tehnologii” se poate finaliza prin
organizarea unei expoziţii cu produse executate de elevi din
materiale lemnoase, ,textile, piele, lut-ceramică. Ţinând cont de
acest lucru pe parcursul orelor se vor realiza părţi din proiect, în aşa
fel încât în final să se poată organiza expoziţia.
Exerciţiu
9. Întocmeşte proiectul unei unităţi de învăţare pentru Educaţie
tehnologică la una din clasele la care predai. Acest proiect va fi
inclus în portofoliul de evaluare finală. Discută pe parcurs acest
proiect cu tutorele.
2
4 elevi – 4 produse diferite executate la unitatea de învăţare anterioară. Discuţiile se poartă în grup asupra
fiecărui produs.

Didactica educatie tehnologica

Didactica educatie tehnologica

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Didactica educatie tehnologica

Similar to Didactica educatie tehnologica (20)

Didactica educatie tehnologica