Poluarea aerului, apei, solului

1. PoluareaPoluarea
aerului, aPei,aerului, aPei,
soluluisolului
Prof. Pungă Carmen ElviraProf. Pungă Carmen Elvira
coala GimnazialaȘcoala GimnazialaȘ ”Sf. Dumitru“ C”Sf. Dumitru“ Craiovaraiova

2. IntroducereIntroducere
Prin HG 645/2005 s-a adoptat, in iulie 2005, prima Strategie Nationala privind
Schimbarile Climatice. Cu ajutorul acestei strategii, Romania face primii pasi in
directia unui efort national concentrat si coordonat pentru implementarea politicilor
din acest domeniu in perioada 2005-2007, in vederea limitarii emisiilor de gaze cu
efect de sera si a pregatirii masurilor de adaptare la efectele posibile ale schimbarilor
climatice. Politicile si masurile privind reducerea de gaze cu efect de sera fac referire
la :
 intensificarea participarii Romaniei la Programul „Energie inteligenta pentru Europa
 promovarea productiei de energie din surse regenerabile
 promovarea eficientei energetice la utilizatorii finali de energie
 gestionarea emisiilor cu efect de sera provenite din transporturi
 promovarea recuperarii energiei prin inchiderea depozitelor de deseuri
 introducerea sistemelor de utilizare integrata a terenurilor

3. Se stie ca exista mai multe tipuri de poluare a apei:
 poluare industriala;
 poluare agricola;
 poluare cu deseuri solide;
 poluarea termica;
 poluarea apei este si cea casnica;
Poluarea aerului poate fi cauzata atat de poluantii gazosi, cat si de poluantii
solizi;
Solul este poluat cu deseuri industriale si menajere, precum si cu pesticide
si ingrasaminte chimice; este locul de intalnire al poluanţilor.

4. POLUAREAPOLUAREA
Poluarea mediului a devenit în ultima perioadă o problemă globală
a omenirii. Cataclismele naturale, accidentele ecologice,
urbanizarea excesivă, dar mai ales industrializarea intensivă au dus
la degradarea îngrijorătoare a mediului.
Poluarea solului, a apei şi aerului au efecte devastatoare asupra
faunei şi florei şi în final asupra omului. În acest context toate ţările
fac eforturi intense în vederea limitării şi diminuării poluării.
• Prin poluare se înţelege acţiunea de introducere în resursele naturale, ca
urmare a activităţii social-economice sau în mod natural, a unor substanţe
sau forme de energie care prin concentraţia şi caracterul lor modifică
proprietăţile şi caracteristicile resurselor, astfel încât acestea devin
supărătoare pentru simţurile omului sau improprii oricărei alte utilizări
ulterioare.
• În funcţie de perioada de timp cât acţionează agentul impurificator poluarea
poate fi:
– permanentă sau sistemică;
– periodică;
– accidentală.

5. Poluare artificială: Iniţial produsele poluante erau de natură organică şi uşor
biodegradate de bacterii şi ciuperci.
• Datorită dezvoltării industriale şi exploziei demografice au apărut deşeuri
nebiodegradabile, pentru care nu există în natură enzime capabile să le
descompună.
• Poluarea artificială este de natură: fizică (sonoră, radioactivă, termică),
chimică, biologică (agenţi patogeni precum virusuri, bacterii, fungi). '
Poluare naturală: Ea are importanţă secundară în condiţiile în care aportul
antropic de poluanţi devine tot mai grav:
- erupţiile vulcanice elimină gaze, vapori, particule solide, care sunt
transportate pe distanţe mari de vânt şi curenţi de aer;
- eroziunea solului, eoliană sau cauzată de ploi, este cu atât mai intensă
cu cât solul este lipsit de vegetaţie, în pantă sau într-o zonă cu reţea
hidrografică bogată;
- reziduurile vegetale şi animale degajă în urma descompunerii o serie
de substanţe gazoase poluante. Polenul sau fungii pot constitui aerosoli
naturali care pot influenţa negativ sănătatea populaţiei umane.

6. POLUAREA AERULUI
• Poluarea atmosferică implică emanarea în atmosferă de substanţe
dăunătoare organismelor vii.
• Poluanţi precum oxizii de sulf şi azot, cloro-fluoro-carburile, dioxidul de
carbon, monoxidul de carbon şi funinginea (cărbunele), sunt pricipalii agenţi de
poluare atmosferică.
• Poluarea atmosferică poate afecta de asemenea ecosistemele acvatice şi
terestre, dacă poluanţii se dizolvă în apă sau precipită fiind antrenaţi de picăturile
de ploaie. În fiecare an, dezvoltarea industriei generează miliarde de tone de
materiale poluante.
• Poluarea aerului a cunoscut o mare amploare o dată cu creşterea
producţiei industriale, intensificarea circulaţiei rutiere, incinerarea
deşeurilor menajere.
– Poluanţii primari sunt acei poluanţi atmosferici emanaţi direct în atmosferă,
de exemplu particulele de funingine, dioxidul de sulf şi oxizii de azot.
– Poluanţii secundari sunt produşi prin reacţii între poluanţii primari. De
exemplu, ozonul se formează deasupra arealelor urbane prin reacţii între
poluanţii primari şi componenţii normali ai atmosferei.

7. POLUAREA AERULUI
• Monoxidul de carbon şi oxizii de azot sunt principalii poluanţi emişi la
arderea combustibililor.
• Funinginea şi dioxidul de sulf sunt poluanţii primari produşi în principal prin
arderile de combustibili fosili, precum petrolul şi cărbunele, în centralele
energetice. În fiecare an peste 1 miliard de tone de astfel de materiale intră în
compoziţia atmosferei prin aceste procese. Poluanţii au tendinţa de a se găsi
numai în anumite zone.
• O parte semnificativă a industriei şi a transporturilor se bazează pe
combustibili fosili. Pe măsură ce aceşti combustibili sunt consumaţi, în
atmosferă sunt eliminate particule poluante. Cu toate că un mare număr de
astfel de chimicale contribuie la poluarea atmosferică, cele mai multe dintre ele
conţin carbon, sulf şi azot.
• Combustia cărbunelui, a petrolului şi a benzinei este răspunzătoare pentru
majoritatea poluanţilor atmosferici. Mai mult de 80% din dioxidul de sulf şi 50%
din oxizii de azot sunt produşi de combustibilii fosili utilizaţi în centrale electrice,
boilere şi furnale industriale; 80% din monoxidul de carbon şi 40% din oxizii de
azot şi hidrocarburi rezultă din arderea gazului şi a combustibililor diesel.

8. POLUAREA AERULUI
•Alte materiale poluante pot avea ca sursă industria metalelor (fier, zinc,
plumb, cupru), rafinăriile petrolifere, uzinele de ciment şi cele în care se
obţine acidul azotic şi acidul sulfuric. Aceşti compuşi interacţionează între ei,
dar şi cu razele ultraviolete din radiaţia solară cu intensităţi periculoase.
•Smogul se formează în areale urbane, în acele locuri în care există un mare
număr de automobile, când dioxidul de azot este descompus de razele solare,
eliberându-se ozon, aldehide şi cetone. Smogul poate cauza severe probleme
medicale.
•Când dioxidul de sulf şi oxidul azotos se transformă în acid sulfuric şi acid
azotic în atmosferă, aceste substanţe precipită sub formă de ploaie, aşa-
numita ploaie acidă. Ploaia acidă este o gravă problemă globală, pentru că
foarte puţine specii sunt capabile să supravieţuiască în asemenea condiţii.
Astfel de ploi, înregistrate în anii '80 au avut efecte dramatice asupra pădurilor
din Europa Occidentală (în Elveţia 1/3 din păduri au fost afectate, iar în
Olanda 40%).

9. POLUAREA AERULUI
• În natură energia există sub diferite forme: mecanică, termică, chimică,
electrică, nucleară.
• Necesitatea acoperirii consumului de energie în continuă creştere
determină o preocupare permanentă pentru descoperirea de noi surse de
energie, de identificare a modalităţilor pentru protejarea surselor
neregenerabile, a resurselor naturale şi de control al emisiilor de CO2.
• Cărbunele, petrolul şi gazele naturale reprezintă surse de energie
neregenerabile sau convenţionale.
• Creşterea pe scară mondială a consumului de petrol şi cărbune încă
din anii ’40 au condus la creşteri substanţiale ale emisiilor de dioxid de
carbon. Efectul de seră ce rezultă din această creştere a CO2 permite
energiei solare să pătrundă în atmosferă, reducând astfel reemisia de
raze infraroşii de la nivelul Pământului.
• Efectul de seră influenţează tendinţa de încălzire a atmosferei,
afectând climatul global; datorită acestui fapt calota glaciară de la poli s-ar
putea topi parţial.
• Efectele poluării energetice s-au facut simţite datorită creşterii sporite a
producţiei şi consumului de energie, urmate totdeauna de efecte adverse
asupra mediului şi sănatăţii umane.

12. POLUAREA AERULUI
•Poluarea atmosferei cu pulberi în suspensie are multe surse:
– industria metalurgică extractivă şi prelucrătoare (care eliberează în
atmosferă cele mai însemnate cantităţi de pulberi),
– centralele termice pe combustibili solizi,
– fabricile de ciment,
– transporturile rutiere,
– haldele şi depozitele de steril etc.
•Natura acestor pulberi este foarte diversificată. Ele conţin oxizi de fier, în
cazul pulberilor din jurul combinatelor siderurgice, metale grele (plumb,
cadmiu, mangan, crom) în cazul întreprinderilor de metale neferoase, sau
alte noxe.
•Deşi faţă de anii precedenţi se remarcă reducerea concentraţiei de metale
grele din sol, acestea se regăsesc încă în concentraţii peste limita pragului
de alertă. Trebuie remarcată şi reducerea arealului de maximă poluare şi a
celui de poluare medie.
•Natura complexă a emisiilor şi acţiunea sinergică a poluanţilor afectează
activitatea microbiologică, fapt ce duce la încetinirea până la dispariţie a
proceselor de humificare.

13. POLUAREA AERULUI
•Coşurile de fum înalte pe care le folosesc industriile nu îndepărtează substanţele
poluante, ci doar le propulsează în straturile înalte ale atmosferei, reducând concentraţia
agenţilor poluanţi în arealul respectiv.
•Poluanţii sunt însă transportaţi la mari distanţe de locul emisiei şi pot
produce efecte adverse în alte areale.
•Emisiile de sulf şi de azot din America Centrală cauzează ploi acide în statele New York,
New England şi în estul Canadei. Efecte similare au fost semnalate şi în Europa.
•Nivelul pH-ului sau aciditatea multor lacuri din acele zone au fost dramatic deteriorate
de această ploaie acidă, astfel că întreaga populaţie de peşte din lacurile respective a
fost distrusă.
•Emisiile de dioxid de sulf şi reacţiile de formare a acidului sulfuric pot determina
degradarea stâncilor şi a rocilor la mari distanţe de sursa de poluare.

14. POLUAREA AERULUI
•Cele mai eficiente strategii de control a poluării atmosferice implică metode ce reduc,
colectează, captează sau reţin poluanţii înainte ca ei să intre în atmosferă.
•Din punct de vedere ecologic, strategia preferată este reducerea emisiilor poluante
printr-o mărire a randamentului energetic şi prin măsuri de conservare, precum şi
arderea unor cantităţi mai mici de combustibil.
•De asemenea, dacă oamenii ar folosi transportul în comun în locul autovehiculelor
personale, acest lucru ar determina îmbunătăţirea calităţii aerului urban.
•Poluanţii potenţiali pot exista în materialele ce intră în procese chimice sau în
procese de combustie (de exemplu plumbul din benzină). Metodele de control al
poluării atmosferice includ îndepărtarea materialelor poluante direct din produsul brut
(înainte ca acesta să fie folosit), sau imediat după ce s-a format.
•De asemenea, metodele includ şi modificarea proceselor chimice ce duc la obţinerea
produsului finit, astfel încât produşii poluanţi să nu se formeze sau să se formeze în
cantităţi scăzute.
•Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosiţi la automobile este
posibilă prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin
recircularea gazelor provenite de la rezervor, carburator şi motor.
•De asemenea, reducerea emisiilor poate avea loc prin descompunerea gazelor
rezultate în compuşi nepoluanţi sau puţin poluanţi cu ajutorul proceselor catalitice.
•Poluanţii industriali pot fi la rândul lor captaţi în filtre, precipitatori electrostatici etc.

15. POLUAREA AERULUI

16. POLUAREA AERULUI

17. Singapore_ Downtown Core

18. Smog in Beijing

19. Smog in Shanghai

20. Smog in Delhi, India.

21. Smog in New York

22. Smog in California _ Golden Gate Bridge

23. Smogul in Los Angeles

24. POLUAREA APEI
• Apa este una din resursele naturale cele mai afectate de poluare. Ca urmare,
modificarea calităţilor ei afectează întreg ecosistemul, pe suprafeţe mari, datorită
apelor curgătoare şi infiltraţiilor. În funcţie de concentraţia şi compoziţia apei se
disting următoarele stadii ale procesului de poluare:
– impurificare: impurităţile reduc capacitatea de utilizare a apei;
– murdărire: impurităţile modifică compoziţia şi aspectul fizic al apei;
– degradare: poluare gravă care compromite viaţa;
– otrăvire: poluare gravă cu substanţe toxice.
Gradul de poluare este dependent de:
• gradul de diluţie a poluantului (raportul poluant-receptor);
• structura evacuatorului şi modul de dispersare (evacuare concentrată sau difuză);
• tipul receptorului (emisarul este apă curgătoare în regim torenţial sau lent-fluvial,
lac natural sau artificial);
• condiţiile spaţiale şi temporale ale difuziei şi dispersiei poluantului în efluent;
• compoziţia şi concentraţia receptorului;
• compoziţia şi concentraţia efluentului poluant;
• persistenţa, stabilitatea chimică în timp a poluantului

25. POLUAREA APEI
Efectele negative ale poluării:
• distrugerea unor resurse de apă prin poluare;
• reducerea conţinutului de oxigen în apă şi implicit distrugerea florei şi
faunei acvatice;
• formarea peliculelor de hidrocarburi care împiedică aerarea;
• substanţele chimice oxidante şi substanţele organice consumă oxigenul
din apă;
• suspensiile (ex. praful de cărbune) colmatează malurile şi împiedică
autopurificarea;
• celuloza sulfit (de la fabricile de celuloză) în contact cu sărurile de fier
(existente în apele noastre) dau o coloraţie de cerneală şi formează colonii de
ciuperci care înfundă filtrele;
• dezvoltarea microbilor şi agenţilor patogeni în apele cu conţinut mare de
proteine şi grăsimi (abatoare, lăptării, tăbăcarii);
• depuneri de săruri pe conducte şi în cazane (conduc la colmatări şi
explozii).

26. POLUAREA APEI
In funcţie de modul cum se produce, poluarea poate fi:
• poluare naturală:încărcarea apelor de suprafaţă cu suspensii
minerale sau organice, independent de activitatea social-economică a
omului;
• poluare urbană: rezultat al activităţii oamenilor pe teritoriile
concentrărilor urbane;
• poluare industrială: ape industriale uzate
• poluare agricolă: ape de la complexe zootehnice sau provenite
de la solurile tratate cu ierbicide, fungicide,
îngrăşăminte;
• poluare termică : datorită căldurii reziduale din apele deversate
de centralele termice;
• poluare radioactivă:
• – surse controlate (uzine de combustibil nuclear, centrale nucleare);
• – surse necontrolate (accidente nucleare).

27. POLUAREA APEI

28. Ciclul hidrologic cu unele aspecte
induse de stresul uman

29. Circuitul apei in natură

30. Circuitul poluării şi poluarea remanentă

31. PLOILE ACIDE

32. Dunarea poluata cu petrol
Poluare cu petrol a litoralului la Mangalia

33. POLUAREA APEI

34. POLUAREA APEI

35. POLUAREA APEI

36. POLUAREA SOLULUI
• Caracteristicile solului determină direct productivitatea agricolă.
Chimizarea în exces a agriculturii duce la tulburarea echilibrului solului şi la
acumularea în sol şi în apa freatică a unor substanţe minerale (de exemplu nitriţi,
care au efect methemoglobinizant pentru om şi animale şi distrug bacteriile
fixatoare de azot atmosferic).
• Pesticidele, nebiodegradabile în majoritatea lor, se concentrează de-a lungul
lanţurilor trofice, fiind toxice pentru plante şi animale. De asemenea, dăunătorii
devin rezistenţi la pesticide, fiind necesară crearea de substanţe de sinteză noi,
mai eficiente, dar care au dezavantajul că sunt mai toxice pentru mediu.
• O soluţie alternativă pentru reducerea poluării solului este combaterea
biologică a dăunătorilor.
• Datorită poluării cu pesticide peste 300 de milioane de hectare se găsesc într-
un nivel înalt de degradare, astfel încât se consideră că fenomenul este
ireversibil.

37. POLUAREA SOLULUI
• Acidificarea este procesul prin care suprafaţa pământului este "sărăcită" în
baze şi suferă continuu o creştere a acidităţii; acest proces duce la degradarea
solului şi a apelor, precum şi la deteriorarea ecosistemelor aferente.
• Principalele surse de acidificare sunt emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot
şi amoniac provenite din depozitele de minereuri, de la
spălarea combustibililor solizi, reacţiile chimice şi transportul.
• Prognozele arată că acidificarea solului produce importante daune, în special
asupra agriculturii.
• Există metode de combatere a efectelor acesteia, dar costurile sunt foarte
ridicate.
• Statisticile indică o degradare globală de 2000 milioane de hectare de
pământ, adică o suprafaţă echivalentă cu o treime din suprafaţa agricolă globală
şi suprafaţa ocupată de pădure.

38. POLUAREA SOLULUI
•Producţia de energie (incluzând biomasa şi biogazul) nu este o cauză majoră a
degradării solului; dimpotrivă, aceasta poate juca un rol pozitiv în stoparea
fenomenului. De exemplu, introducerea unui sistem modern de producere a
energiei pe bază de biomasă ar fi profitabilă pentru restaurarea unor zone cu
potenţial productiv afectat de degradare şi ar transforma aceste zone în aşa-
numite "ferme energetice".
•Schimbările climatice sunt datorate creşterii în atmosferă a concentraţiilor de
gaze cu efect de seră, datorate dezvoltării industriale globale; acestea se
reflectă asupra balanţei energetice a pământului în general.
•Contribuţia cea mai însemnată la producerea schimbărilor climatice o are
sectorul energetic. În mod curent sistemul energetic este bazat pe arderea
combustibilor solizi, care însumează aproximativ 76% din energia primară a
lumii. Arderea combustibililor solizi produce trei sferturi din emisiile anuale de
dioxid de carbon.

39. POLUAREA SOLULUI

40. POLUAREA SOLULUI

41. POLUAREA SOLULUI

42. Padure afectata de ploi acide
Formarea ploilor acide

43. POLUAREA

44. POLUAREA

45. Poluarea

47. ConcluziiConcluzii
De-a lungul secolelor, Pamantul a fost profund modificat de activitatile
oamenilor. Constienti de pericolul care ameninta viitorul, oamenii se
straduiesc astazi sa protejeze si sa conserve planeta.
Timp de secole, oamenii au crezut ca rezervele Pamantului sunt
inepuizabile. Astazi, procesele de degradare s-au accelarat si, imgrijorati,
oamenii de stiinta au lansat semnale de alarma. Guvernele si organizatiile
internationale au devenit constiente de pericolele care ameninta mediul si
au stabilit masuri pentru a ocroti viitorul Pamantului.

48. Ştim că poluarea provoacă handicap nu numai fizic, ci şi psihologic şi tulburări
comportamentale în oameni.
Următoarele efecte de poluare asupra oamenilor au fost raportate:
• iritaţii ale ochilor, nasului, gurii şi gâtului;
• astm, atacuri;
• simptome respiratorii, cum ar fi tuse şi respiraţie şuierătoare;
• creşterea numarului de boli respiratorii cum ar fi bronşita;
• dureri de cap şi ameţeli;
• perturbare a sistemelor endocrine, de reproducere şi imunitar;
• tulburari neuro-comportamentale;
• probleme cardiovasculare;
• moartea prematură

49. • Efectelor poluării apei :
• - boli cauzate de apele potabile poluate:
• * Febră tifoidă;
• * Amoebiasis;
• * Giardiaza;
• * Ascariasis;
• * Hookworm.
•
• -bolile cauzate de apele de suprafata si plajele poluate:
• * Erupţii cutanate, dureri de urechi, ochi de culoare roz;
• * Infecţii respiratorii;
• * Hepatită, encefalită, gastroenterită, diaree, vărsături şi dureri de stomac.