1. Babalâc Andrada, Barău Elena Raluca, Batman Aylin, Buzilă Nicoleta Cristiana, Ciofu Diana
Gabriela, Grigore Alexandru, Guliu Manoela Ivona, Hariuc Mădălina, Purichea Oana,
Purichea Suzana
Liceul Teoretic ,,Mihail Kogălniceanu”, comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa
Coordonator: prof. dr. Mirela Savin
REZUMAT
Tema abordată în această lucrare încearcă să elucidează unele aspecte teoretico-practice
privind problema alocării identităţii etno-culturale în interacţiunile verbale specifice pe de o parte şi,
implicit, pe de altă parte, relaţia şcoală-religie-familie. Şi reprezintă o soluţie doar dacă suntem şi
noi întrebaţi, ascultaţi ... contează şi punctul nostru de vedere ... important este să fim toţi auziţi ...
discursul nostru să nu fie fracturat ... şi, cel mai importat, să fim uniţi.

2. ,,Copilul suportă limbajul şi cultura societăţii-
matcă fără o altă alternativă decât de a le accepta
sau de-a deveni alienat. În atare condiţii fiinţa autentică
nu e niciodată de găsit în discursul şi conduita
persoanei.” (J. M. Lacan)
Alocarea identităţii etno-culturale în interacţiunile verbale
specifice şi mediul înconjurǎtor. Relaţia şcoală-religie-familie.
Tema abordată în această lucrare încearcă să elucidează unele aspecte teoretico-practice
privind problema alocării identităţii1
etno-culturale în interacţiunile verbale specifice pe de o parte
şi, implicit, pe de altă parte, relaţia şcoală-religie-familie.
Obiectivele lucrării sunt reprezentate de observarea acestei realităţi, în special în cazul
elevilor din clasele a V-a (Babalâc Andrada, Barău Elena Raluca, Batman Aylin, Grigore
Alexandru, Guliu Manoela Ivona- elevi în clasa a V-a A), a VIII-a (Purichea Oana) şi a IX-a
(Buzilă Nicoleta, Ciofu Diana Gabriela, Hariuc Mădălina şi Purichea Suzana), toate aceste fiind
dublate şi de alocarea celei mai mari părţi a timpului televizorului şi a navigării pe internet.
Suportul ştiinţific şi metodologic este, în linii mari, descriptivist. Din punct de vedere metodologic
şi teoretic, studiile care stau la baza lucrării vizează diverse probleme legate de problematica
identităţii2
etno-culturale în interacţiunile verbale specifice şi relația elevului cu mediul
înconjurǎtor.
Pentru început, ţinându-se cont de faptul că totalitatea informaţiilor care ajung la noi, prin
diverse modalitaţi3
, nu presupun o legatură directă cu vectorul calitate4
, iar, pe de altă parte, prin
lăsarea în faţa televizorului/ calculatorului elevul ajunge să utilizeze un limbaj sărac, redundant, îşi
atrofiază simţul critic, este lipsit de originalitate. Absenţa unei implicări directe şi active a
părinţilor5
în procesul educaţiei dublată de imposibilitatea şcolii de a umple golul lăsat de absenţa
părinţilor lasă loc televiziunii, ,,Rolul jucat de mass-media post-revoluţionare în România şi
1
Conceptul de ,,identitate” devenit un concept umbrelă în ştiinţele sociale, cu sensul de ,,construcţie” este impus de
Erik Erikson prin lucrarea Identity: Youth and Crisis, apărută în anul 1968.
2
E. Durkheim susţinea faptul că conştiinţa colectivă reprezintă o suprastructură care este atât credinţă cât şi sentiment,
care e împărtăşită de membrii unei societăţi dar care are totuşi propria viaţă şi de aceea un caracter anistoric în Bucur
Corneliu Ioan, Popa Adela, Rusu Horaţiu, ,,Raport de cercetare” în Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie -
Numar Special 2005 - ISSN- 1582- 1218, p. 2.
3
Vorbim de reviste, de cărţi, de ştirile transmise prin intermediul radioului, a canalelor de televiziune sau a internetului.
4
Însă majoritatea persoanelor neagă efectele negative ale educaţiei transferate prin intermediul televizorului.
5
Din cauza problemelor economice, a problemelor de relaţionare între părinţi şi copii, a timpului redus petrecut cu
familia, suportul social şi emoţional redus, în cazul elevilor din clasele mici, sau, în cazul elevilor din clasele mai mari,
faptul că provin din familii destrămate.

3. jurnalismul pre-profesionist corespunzător practicat de ele explică dintr-o dată nevoile şi
expectanţele într-o societate aspirând să devină mai deschisă şi mai democratică”6
de a influenţa
dezvoltarea psihică a elevilor, de a ,,umple golul”, sau ,,grupurilor de prieteni” care îi influenţează7
.
Se poate constata o motivaţie şcolară foarte scăzută8
, o încredere scăzută în educaţia
şcolară9
, oboseală, anxietate, autoeficacitate scăzută, o imagine de sine foarte bună, sentimente de
superioritate faţă de ceilalţi, impresia, la unii elevi, că ei sunt dezavantajaţi întotdeauna faţă de
colegii lor. Acest lucru se reflectǎ chiar și în modul de comportare în clasǎ – aici ne referim la
banalul coș de gunoi, umplut la refuz, de jur împrejur cu resturi. Acest comportament se extinde pe
stradǎ, în locurile de distracție devenite adevǎrate focaruri de infecție etc.
Referitor la câmpul religios, menţionăm că noi trăim într-un mediu multietnic, turci, tătari,
aromâni, rromi, nemţi etc. şi acest lucru ne deschide capacitatea de a vedea lucrurile şi altfel. Ştim
cu toţii faptul că cuvântul religie vine din limba latină, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la
repetarea scripturilor) fie din re-ligio - a lega, a reface legătura cu Dumnezeu. Dumnezeu este Tatăl
nostru Ceresc şi noi suntem copiii Săi. Dar, ce ne facem atunci când într-o clasă există elevi care
studiază religia ortodoxă, musulmană, catolică şi sunt ore diferite? Ce se întâmplă cu elevii care nu
stau la ore?! Şi-a pus cineva, realmente această problemă? În cazul nostru (pentru clasa a V-a A) a
fost destul de uşor deoarece doamna dirigintă îi lua cu dumneaei la ora pe care o avea, la ce clasă
avea şi astfel colegii noştri nu bântâiau holurile. Dar, oare, aşa fac toţi profesorii?! Vă spunem noi
că nu ... Am văzut ... Adică, unoeri, când aveam ore cu doamna dirigintă, se întâmpla să fie nevoită
să facă linişte pe hol căci era gălăgie din simplul motiv că cei care nu făceau religie erau pe hol ...
Şi, revenim la prima noastră problemă, apelând la o legendă. Cu mult timp în urmă nu era
nimic: nici pământul, nici soarele, nici luna, nici stelele, nici ierburile, nici animalele şi nici
oamenii, într-un cuvânt nu era nimic. Dumnezeu/Allah a fost acela, care din bunătatea sa, s-a
hotărât să facă tot ce vedem în lumea aceasta. Chiar şi noi câţiva ani mai înainte nu eram. Tot
Dumnezeu/ Allah ne-a făcut. E adevărat că avem părinţii noştrii, dar fără El ei nu ne-ar fi putut face.
Vedeţi chiar şi ierburile şi floricelele din seminţele aruncate în pământ, tot El le-a făcut pe cele
dintâi. Şi de aceea El se numeşte Creator, adică Făcătorul lumii. El este acea ființă eternă care a
creat toate lucrurile văzute si nevăzute. El se îngrijeşte de lume: el o cârmuieşte şi o păstrează. Ca
oricare stăpân, El, după ce a făcut lumea, n-a părăsit-o, ci se îngrijeşte de ea. El este cel care dă
căldură, ploaie, vântul şi toate câte le avem pentru viaţa noastră. El face ca soarele, luna, stelele să
lumineze totdeauna la timpul hotărât, iar pământul să ne dea roadele sale. Dacă numai o clipă grija
6
Peter Gross, Colosul cu picioare de lut. Aspecte ale presei româneşti post-comuniste, traducere de Irene Joanescu,
Iaşi, Editura Polirom, 1999 , p. 133.
7
Un elev mi-a spus că a fost făcut ,,tocilar” de cei din grupul lui de prieteni, şi decât să sufere o aşa mare ,,ruşine”
preferă să nu mai înveţe.
8
Vin la şcoală pentru că sunt obligaţi de părinţi.
9
Elevii consideră că pentru a reuşi nu au nevoie să înveţe, cu atât mai mult limba română, pentru că ei, oricum vor să
emigreze.

4. Lui n-ar fi în lume, toate s-ar preface în nimicul din care au fost scoase. Şi, de aceea, nu ar fi mai
bine să studiem un fel de istorie a religiei?! Astfel, am afla mai multe despre celelalte religii, am
putea să fim toţi la ore şi ne-am descoperi pe noi. Ora de religie nu trebuie să fie o oră care să ne
mărească media finală, ci o oră care să ne înveţe compasiune, acceptarea celui de lângă noi, Şi,
apoi, am rezolva problema cu colegii noştri care stau pe hol în timpul orei de religie din varii
motive. Până la urmă, religia este până în prezent singura modalitate prin care pot fi explicate unele
neîţelegeri omeneşti şi singura prin care relaţionarea omului cu Cel de Sus poate fi posibilă. Totul
se rezumă la credinţă şi atât.
Legat de familie ... Familia este mediul în care creştem, luăm primele lecţii de educaţie şi de
cunoaştere a lumii. Dacă vom trăi singuratici, fără familie, toate acestea ar fi cu mult mai greu de
realizat. Pentru că familia este cuibuşorul tutoror secretelor, buchetul dragostei, a tuturor
împlinirilor, colţişorul necazurilor şi floarea fericirilor. Familia nu înseamnă doar legături de sânge
şi grade de rudenie. NU. Familia înseamnă prietenie, înţelegere, iubire, respect, grup unit la bine şi
la rău, fericire, armonie şi bună stare. Acestea fiind zise, nu trataţi familia ca pe un beneficiu, ci, ca
un lucru vital pentru viaţă! Totuşi, în ultima perioadă tot mai mulţi colegi de-ai noştri sunt bătuţi de
către membrii famiiliilor lor. Ce am putea noi să facem? Cui să ne plângem? Un caz îl reprezintă o
elevă dintr-o clasă terminală care a mâncat bătaie de la tatăl ei după ce mama ei i-a spus acestuia că
fata are un prieten. Bun, fata a greşit că a ascuns acest lucru, dar de aici şi până a da în ea cu
făcăleţul şi de a o face vânătă ... totuşi, nu este o problemă? Violenţa în rândul colegilor mei este
ridicată. Ne legăm mereu de şcoală ... acest lucru se spune şi la televizor ... dar pe stradă?!?
Violenţa pleacă de acolo ... Cum s-ar reduce în şcoli?!? Simplu ... fără telefoane mobile, cu
uniformă, fără posibilitatea ieşirii din spaţiul şcolii ...şi, cel mai dur, cu amenzi reale, dure date
părinţilor ... căci totul se reduce la bani ... şi sancţionarea elevilor cu muncă fizică ... curăţat toaletă
etc.
O altă problemă pe care am constatat-o noi este lipsa lecturii. Ştim cu toţii faptul că lectura
este un instrument ce dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni şi îi ajută să-şi formeze
capacităţi de gândire şi limbaj. Prin lectură, noi elevii, ne îmbogăţim cunoştinţele despre lume,
despre realitate, lectura ajutându-ne să ne dezvoltăm gândirea, imaginaţia precum si capacitatea de a
ne exprima corect. Parcurgerea unor cărții ne ajută în comunicarea cu persoanele din jurul nostru,
cu familia, prietenii sau cunoștințele noastre. Lectura ne îmbogăţeşte vocabularul şi cunoştinţele
ajutându-ne să vorbim şi să gândim cât mai cursiv. Bun. Dar, nu se mai citeşte ... Există o listă de
lecturi ... Nu este suficient ... Cea mai bună soluţie ar fi să se introducă, obligatoriu, în ciclul primar
ore le lectură ... gustul lecturii atunci îl formezi ... Apoi, la gimnaziu, fie ore de lectură (şi nu cele
din cadrul orei de limba română), fie să se găsească o altă soluţie, un opţional ... dar şi aici sunt
probleme, cică opţionalul se alege ... şi noi l-am ales, dar pe cel care trebuia să iasă ... De aceea
învăţământul merge prost ... Ar trebui ore de lectură ... cărţi cu mesaje clare ... să ne fie mai uşor să

5. găsim un subiect de discuţie şi să ne exprimăm părerea cu privire la numeroase subiecte din
domenii variate, capătând tot mai multă încredere în noi. Într-o eră a comunicării on-line în care
principala sursă de informare și documentare devine Internetul mulți s-ar întreba de ce să mai citim
cărți. De ce să mai mergem la biblioteci când totul este la îndemâna noastră printr-un simplu click.
În timpul liber de cele mai multe ori tinerii preferă accesarea internetului decât lecturarea unei cărţi.
Şi haideţi să ne uităm ce morocănoşi sunt mulţi adolescenţi ... cât de graşi sunt oamenii astăzi ..şi,
da, soluţia nu este introducerea mai multor ore de sport .... De ce?!? Simplu, pentru că, în mod cert,
cu adevărat, orele de sport nu se fac ... sunt mai multe ore de sport, ole! ... avem mai multe ore
libere!
Cea mai importantă instituţie din orice societate este şcoala. Fără şcoală nu existăm,
fără şcoală niciunul dintre noi nu înseamnă nimic. Scoala este un spațiu viu, atrăgător care rămâne
mereu în amintirea celor care trec prin ea. Elevul vine la școală pentru a învata, iar profesorul il
ajută să învețe, să descopere și să afle lucruri noi. Elevul vine la școala pentru că trebuie, iar mai
apoi descoperă ce bine te simti în mijlocul unor persoane de vârsta ta, cu dorința de a face lumea
mai bună. Şcoala este locul în care elevii petrec o mare parte din zi, astfel că pentru ei şcoala devine
o a doua casă. Aşa cum, în fiecare zi, părinţii sunt atenţi la comportamentul copiilor, le oferă
acestora sfaturi şi învăţăminte şi profesorii îi supraveghează şi le oferă poveţe. În plus, faţă de
părinţi, profesorii au în grijă de educaţia elevilor. Ceas de ceas şi minut de minut, profesorii oferă
învăţăceilor din faţa lor cunoştinţe şi informaţii valoroase despre lumea înconjurătoare, despre
cultura lumii şi istoria acesteia. Pe nesimţite, zi de zi, cu ajutorul şcolii, elevii îşi lărgesc orizontul
asupra lumii.
Şcoala este un cuib de înţelepciune, este o interesecţie în viaţă, care îţi permite să o apuci, în
funcţie de interese sau pricepere, pe unul din drumurile care ţi se deschid în faţă. Şcoala este ca un
cufăr ferecat în care se cuprind cele mai frumoase amintiri si experiente, prietenii de-o viata, certuri
şi împăcari care fac ca prietenia să renască din propria cenuşă mai puternică. Şi, tocmai pe noi nu ne
întrebaţi ce vrem ... cum vrem ... de ce avem nevoie ...
Concluziile, la care am ajuns, în urma discuţiilor noastre, sunt următoarele: elevii au
probleme în a delimita sensurile cuvintelor; considerǎ cǎ şcoala nu aduce niciun beneficiu deoarece
,,a fi cool” este mai important; nu reuşesc să facă distincţie între funcţie educativă şi valoarea
educativă; elevii au dificultăţi în a recunoaşte cǎ modul de comportare cu ceilalţi – chiar cu mediul
– reprezintǎ o carte de vizitǎ; au dificultăţi în a prezenta propria opinie; motivaţia scăzută; absenţa
lecturii; folosirea unui limbaj nedezvoltat; tratarea superficială a resurselor naturale; indiferenţă
faţă de naturǎ.

6. Am remarcat, pe de altă parte, dorinţa10
elevilor de a remedia lipsurile. Observăm că cele
trei instituţii ,,majore care asigură realizarea translatării culturale sunt familia, şcoala şi mass-media.
În fiecare dintre ele, diviziunile de sorginte socială sunt convertite în diferenţe «naturale», validate
prin apelul la criterii de mult consacrate.” (John Hartley), mai ales că din ,,perspectiva multiplicării
identităţilor virtuale înţelegem întreaga complexitate şi importanţă a problemei redefinirii identităţii
şi dificultăţile unui transfer de la individul-subiect al discursului în limba română în cadrul
interacţional articulat de puterea textului – un subiect proiectat mai ales în dimensiunea cognitivă-
normativă – la o identitate bazată pe producerea de emoţii şi joc ritualizat prin care se creează
sensul organizator al noilor comunităţi virtuale şi reţelele generând «noile puteri culturale» şi noile
resurse informaţionale.” (Ana Maria Munteanu)
În loc de concluzie, spunem cǎ ,,...afirmarea valorilor spirituale naţionale şi educarea
caracterelor formeză un tot unitar. Valorile naționale se afirmă prin oameni cu trăsături pozitive de
caracter, iar asemenea oameni se formeaă prin asimilarea îndeosebi a valorilor spirituale naționale,
fără însă a le neglija pe cele universale.”11
Am încerca să aşternem pe hârtie mult mai multe gânduri privind acest subiect, însă ne este
teamă că am încerca să judecăm şi noi vrem doar să atragem atenţia.
10
Din păcate, din ceea ce am observat până acum, a rămas doar la acest statut.
11
N.G. Niculescu, I. D. Adumitrăcesei, Învăţământul românesc la o răscruce. Încotro? De ce? Cum ?, Editura Polirom,
Iaşi, 1999, p. 174.