2. Ce este ergonomia ?
gr.“ergos”=muncă, “nomos“=lege
1857- Zostrzebowski, biolog-”Perspectivele
ergonomiei ca ştiinţă a muncii”
Istoric:
Sec.XIII-Armand de Villeneuve (caldura,
umiditate,pulberi)
Sec.XV-XVI-Leonardo da Vinci (miscarile,
organizarea muncii)
Sec.XVI-XVII-Galileo Galilei (oboseala)
5. Ergonomia abordează întregul evantai al
condiţiilor de muncă ce pot afecta confortul şi
sănătatea muncitorilor:
iluminatul, zgomotul, temperatura, trepidaţiile
concepţia posturilor de muncă, a uneltelor,
maşinilor, scaunelor, a pantofilor,
sarcinile de muncă
munca în schimburi, orarul, pauzele
Dacă ergonomia este aplicată la momentul concepţiei
uneltelor, a sarcinilor, posturilor de muncă, ea permite evitarea
erorilor nocive
Importanţa ergonomiei rezidă din numărul mare de muncitori
afectaţi de proasta concepţie a locurilor de muncă
6. Ergonomia este ştiinţa care vizează
adaptarea muncii la om preferabil
forţării lucrătorului să se adapteze
la muncă.
Ergonomia poate fi
de concepţie
de corectie
7. Principii ergonomice de
bază
Rezolvarea problemei: studiu de caz, ergonomic pentru rezolvarea
problemei
Pentru muncă de migală ce necesită inspectarea materialelor, masa de
lucru va fi mai joasă decât pentru munca grea
Pentru activităţile de montaj, componenteletrebuie plasate astfel încât
muncitorul să utilizeze muşchii puternici pentru activitatea de bază.
Uneltele manuale care cauzează inconfort sau lovituri trebuie
modificate sau schimbate. Cel mai bun consilier este chiar utilizatorul
lor.
Trebuie evitate manevrele care obligă muncitorul să menţină o poziţie
inconfortabilă (braţe suspendate, poziţie aplecat, ş.a.).
Muncitorii vor fi instruiţi în sensul utilizării de manevre cu minimum de
diferenţă de înălţime, folosind gravitaţia.
Se va reduce timpul în ortostatism (munca şezând este mai puţin
obositoare).
Se va efectua rotaţia sarcinilor, pentru a reduce perioadele cu manevre
repetitive, de obicei plictisitoare
Se vor poziţiona muncitorii şi echipamentele astfel încât manevrele să
permită apropierea braţelor de corp şi articulaţia mîinii întinsă
8. Postul de muncă
Locul ocupat de muncitor când îş îndeplineşte sarcinile de muncă
Toate posturile de muncă trebuie concepute având în grijă
problema muncitorului. Activitatea trebuie să se deruleze într-o
manieră confortabilă, eficace, armonioasă. O bună concepţie a
postului de muncă permite menţinerea unei poziţii corecte şi
confortabile. În caz contrar, apar:
Dureri de spate,
Se dezvoltă / se agravează suferinţe date de mişcări repetitive.
Probleme circulatorii la nivelul gambelor.
Principale cauze ale acestor probleme sunt:
Scaune prost concepute,
Postură ortostatică prelungită,
Necesitatea menţinerii braţelor prea departe,
Iluminat insuficient ce obligă muncitorul să se apropie de
obiectul privit.
9. O regulă generală este necesitatea de a respecta
dimensiunile corpului (talia) pentru a alege / adapta
postul de muncă în vederea realizării confortului !
10. Înălţimea capului
Asigurare de spaţiu suficient, chiar pentru muncitori cu talie maare
Plasaţi consolele de afişaj la nivelul ochilor sau mai jos, pentru că majoritatea persoanelor
privesc în mod natural în jos.
Înălţimea umerilor
Panourile de comandă – plasate la înălţime cuprinsă între umeri şi talie.
Evitaţi să plasaţi deasupra umerilor obiectele sau dispozitivele de comandă frecvent
utilizate.
Dimensiuni
Plasaţi obiectele cât mai aproape pentru evitarea mişcărilor de întindere şi a celor
deasupra capului.
Plasaţi obiectele necesare activităţii astfel încât muncitorul cel mai „mare” să nu se
întindă pentru a le atinge.
Menţineţi materialele şi uneltele frecventutilizate aproape de corp şi înainte
Înălţimea coatelor
Ajustaţi suprafaţa de lucru în aşa fel încât să fie la înălţimea coatelor sau uşor mai jos.
Înălţimea mâinilor
Obiectele ce trebuie ridicate să fie dispuse între înălţimea mâinii şi a umerilor.
Lungimea gambelor
Ajustaţi înălţimea scaunelor în funcţie de dimensiunea gambelor şi înălţimea suprafeţei de
muncă.
Lăsaţi suficient spaţiu pentru ca muncitorii să aibă spaţiu suficient (chiar şi cei înalţi).
Asiguraţi un suport de picioare ajustabil, care să permită modificarea posturii
Mânerele
Dimensiunea mânerelor uneltelor, manetelor trebuie adaptată dimensiunii mâinilor
Prevedeţi un spaţiu de lucru suficient pentru mâinile mari.
Corpolenţa
Asiguraţi spaţiu suficient pentru muncitorii corpolenţi.
11.
12. Sugestii pentru conceperea unui
post de muncă ergonomic:
Dispoziţia în spaţiu a operaţiilor şi uneltelor să asigure
activitatea şi a stângacilor.
Dotaţi fiecare post de muncă cu un scaun, chiar dacă
activitatea se desfăşoară în ortostatism. Posibilitatea luării
de pauze periodic permite modificarea poziţiei corpului şi
reduce efectul ortostatismului prelungit.
Eliminaţi strălucirile, pâlpâirile şi umbrele. Este esenţial de
asigurat un bun iluminat.
Dacă muncitorul se simte bine, confortabil, postul este bine
conceput
13. Poziţia şezând
Dacă o activitate nu implică forţă fizică mare şi poate fi realizată
într-un spaţiu limitat, va fi realizată, de preferinţă, în poziţie
şezând.
Notă: Poziţia şezând nu va fi menţinută întreaga zi, sunt
necesare schimbarea poziţiei corpului şi pauze în ortostatism
Muncitorul trebuie să atingă cu uşurinţă întreaga suprafaţă de
lucru, fără a se întinde sau a suspenda braţele.
Dacă scaunul este bine conceput, poziţia şezând este
menţinută drept , în faţa lucrului, aproape şi comod.
Şezutul şi spătarul trebuie concepute astfel încât suprafaţa de
lucru să fie în apropierea şi la nivelul coatelor.
Spatele trebuie să fie drept şi umerii destinşi.
Dacă este posibil, se va asigura suport ajustabil pentru coate,
antebraţe sau mâini.
14.
15.
16.
17. Scaunul de lucru – criterii ergonomice
Scaun adaptat muncii, suprafeţei de lucru / a mesei.
Ideal, înălţimea scaunului şi a spătaruluitrebuie ajustate separat.
Înclinarea spătarului de asemeni reglabilă.
Scaunul trebuie să permită deplasarea înainte – înapoi a
muncitorului.
Muncitorul trebuie să aibă suficient loc sub masă pentru a-şi
întinde gambele şi a le modifica poziţia cu uşurinţă
Picioarele trebuie să se sprijine în întregime pe sol, sau pe un
suport.
Scaunul trebuie să fie uşor încurbat în jos în partea din faţă.
Scaunul stabil ar trebui să aibă 5 picioare.
Cotierele trebuie să fie ajustabile, să permită apropierea de
masă şi să poată să fie demontate dacă muncitorul nu le
doreşte.
Materialul şezutului să împiedice transpiraţia, să fie comod
(moale), să nu permită alunecarea
Suporturi pentru braţe.
18.
19. Munca în ortostatism
De evitat, pe toată durata schimbului, când poate provoca: dureri lombare, edeme
gambiere, probleme circulatorii, dureri de picioare, oboseală musculară.
Dacă o activitate se efectuează în picioare va fi asigurat şi un scaun, pentru
pauze.
Muncitorii trebuie să lucreze cu braţele pe lângă corp şi fără a se apleca sau a-şi
torsiona spatele.
Suprafaţa de lucru trebuie să fie ajustabilă în funcţie de talia muncitorului şi de
sarcina de lucru.
Dacă suprafaţa nu este ajustabilă, se va asigura un suport (platformă) pentru
înălţarea muncitorilor mai scunzi; pentru cei înalţi va fi înălţată suprafaţa de lucru
printr-un suport.
Trebuie dotat cu un suport pentru picioare, în vederea schimbării poziţiei şi
scăderii tensiunii dorsale. Deplasarea centrului de greutate şi sprijinul
consecutiv pe câte un picior reduce tensiunea dorsală.
Solul trebuie acoperit cu un covor care să reducă duritatea suprafeţei de sprijin.
Pavimentul de beton sau metal trebuie acoperit pentru absorbţia şocurilor. Solul
trebuie să fie curat, plat şi nealunecos.
Muncitorii cu activitate ortostatică trebuie să poarte încălţăminte cu suport arcuit
şi talon plat.
Este necesară asigurarea de spaţiu suficient, inclusiv pentru genunchi, pentru a
permite schimbarea poziţiei.
Manoperele se efectuează la 20 - 30 cm înaintea corpului
22. Pentru determinarea înălţimii suprafeţei de
lucru, trebuie ţinut seama de factorii:
înălţimea muncitorului
natura activităţii
mărimea articolului asupra căruia lucrătorul
acţionează
unelte şi echipamente utilizate.
muncitorul trebuie plasat în faţa lucrului;
corpul trebuie să fie lângă obiectul muncii
la schimbarea orientării, deplasaţi picioarele
şi nu răsuciţi trunchiul sau umerii
23. Unelte manuale şi comenzi
Evitaţi uneltele de proastă calitate
Alegeţi unelte ce permit utilizarea muşchilor cei mai puternici ai
umărului, braţelor şi gambelor şi mai puţin a pumnului şi degetelor
Evitaţi să ţineţi o unealtă ridicată continuu, sau grea.Uneltele comode
permit apropierea coatelor de corp, cu evitarea leziunilor braţelor şi
umerilor.
Alegeţi mânere suficient de lungi pentru a „umple”mâna. Astfel se
reduce presiunea în palmă şi pe articulaţiile degetelor de la mână.
Nu utilizaţi unelte ce conţin spaţii în cere pielea / degetele pot fi prinse.
Uneltele cu mâner dublu (cleşte, foarfece) să nu fie prea alte sau prea
lungi
Nu alegeţi unelte cu profil, pentru că sunt adaptate doar pentru anumită
dimensiune a mâinii şi pot favoriza presiuni ale mâinilor mici sau mari
Alegeţi mânere uşor de manipulat, izolate electric, fără unghiuri drepte
Evitaţi uneltele care duc la poziţie incomodă sau forţată
Alegeţi unelte bine echilibrate şi asiguraţi-vă că sunt utilizate în poziţie
comodă.
Întreţineţi bine / corect uneltele
Uneltele trebuie să fie utilizabile şi pentru stângaci.
24.
25. Nu utilizaţi unelte ce lasă spaţii
în care se poate prinde pielea sau
degetele !
26.
27. Comenzi
Întrerupătoarele, manetele şi butoanele de comandă trebuie
concepute pentru muncitor şi tipul de activitate:
Să fie accesibile pentru operatorul în poziţie normală, şezând
sau în ortostatism îndeosebi când comenzile sunt frecvente.
Alegeţi comenzi adecvate sarcinii. Astfel, alegeţi comenzi
manuale pentru precizie şi rapiditate şi pedale pentru comenzile
ce necesită forţă (O pedală / muncitor).
Comenzile să poată fi realizate cu ambele mâini.
Zăvorul să fie acţionat de mai multe degete.
Este important de distins clar comenzile de urgenţă în
comparaţie cu cele uzuale. Distincţie prin separare fizică ,
culoare diferită, etichetă, protecţia maşinii.
Conservaţi comenzile pentru împiedicarea activării lor
accidentale.
Comenzile trebuie date cu uşurinţă. Se ţine seama în
proiectarea lor de specificul naţional.
28.
29. Munca în forţă
Munca manuală trebuie cunoscută şi efectuată
pentru a evita TMS. O muncă cu efort fizic efectuată
timp îndelungat antrenează accelerarea respiraţiei şi
a pulsului. Dacă muncitorul nu are bună condiţie
fizică riscă să obosească repede. Dacă este posibil,
este util de introdus dispozitive mecanice pentru
munca fizică.
Munca în forţă nu trebuie să depăşească capacitatea
muncitorilor.
Muncile grele necesită întreruperi, în care se
realizează alte activităţi, mai uşoare.
Este necesară asigurarea de pauze pentru odihnă.
Notă: O muncă ce nu necesită nici un efort fizic duce la
oboseală şi plictis.
30. Pentru o concepţie bună a postului de
muncă şi a activităţii fizice grele trebuie
ţinut seama de următorii factori:
Greutatea sarcinii,
Frecvenţa cu care este ridicată sarcina,
Distanţa faţă de muncitor,
Forma încărcăturii,
Durata necesară pentru operaţiunea de
ridicare, susţinere, ş.a.
31. Reducerea greutăţii sarcinii:
recondţionarea produselor pentru reducerea taliei sarcinii,
reducerea numărului de obiecte transportate în total,
muncă în echipă la ridicarea obiectelor grele.
Transformarea sarcinii în vederea manipulării uşoare:
modificarea taliei şi formei sarcinii astfel ca centrul de gravitate
să fie cât mai aproape de persoana care ridică,
purtarea sarcinii la nivelul şoldului,
utilizarea de mijloace mecanice pentru ridicarea sarcinilor cel
puţin până la înălţimea şoldului
utilizarea mai multor persoane / mijloace mecanice pentru a
deplasa sarcina,
tragerea sarcinii cu accesorii: cărucioare, corzi sau curele,
transferarea greutăţilor spre părţile puternice ale corpului cu
ajutorul pârghiilor, chingilor, centurilor.
32. Utilizarea tehnicilor de fixare pentru facilitarea menţinerii:
utilizarea de etajere sau de suporturi, paleţi de înălţime apropiată
la utilizarea paleţilor articolele trebuie dispuse echilibrat, cele grele la
margini în vederea repartizării uniforme a greutăţilor pe palet. Atenţie,
există pericolul de cădere a obiectelor de pe palet şi rănire.
Reducerea distanţei la care trebuie transportate sarcinile:
ameliorarea dispunerii suprafeţei de muncă
modificarea amplasamentului zonei de producţie şi ariei de stocaj.
Reducerea frecvenţei de ridicare a sarcinilor:
asigurarea a mai mulţi muncitori
utilizarea de dispozitive mecanice
modificarea ariei de stocaj / de muncă.
Reducerea torsiunilor corpului:
menţinerea sarcinilor înaintea corpului
păstrarea de suficient spaţiu pentru ca întregul corp să se poată
întoarce
întoarcerea se realizează prin deplasarea picioarelor şi nu prin rotirea
corpului.
33. Concepţia operaţiilor
factorul uman: caracteristici mentale şi fizice + condiţii de sănătate şi securitate
Lista de criterii ergonomice pentru conceperea / modificarea unei operaţii:
natura operaţiei de efectuat;
modul în care trebuie efectuat;
număr de operaţii de efectuat;
ordinea în care operaţiile trebuie efectuate;
natura echipamentelor necesare pentru a îndeplini operaţiile.
Operaţiile bine concepute trebuie să:
permită muncitorului să îşi modifice poziţia corpului;
includă diverse operaţii stimulante pentru spirit;
lase muncitorului latitudinea de a-şi varia activităţile în funcţie de necesităţile
proprii, de obiceiuri şi de mediul de muncă;
dea muncitorului sentimentul că a îndeplinit o sarcinăe;
asigure o formaţie suficientă pentru a îndeplini operaţiile necesare şi maniera de
a le efectua
prevadă un ritm de muncă şi pauză care lasă muncitorului timp suficient pentru
a-şi îndeplini sarcinile şi pentru a se odihni
prevadă o perioadă de adaptare pentru noi operaţii, îndeosebi dacă necesită
efort mare fizic, pentru ca muncitorul să se poată obişnui progresiv.
34. Ridicarea şi transportul corect al
greutăţilor
operaţii obositoare, risc de accident, leziuni ale braţelor
necesară estimarea greutăţii, nivelul la care se manipulează
necesară metodă de lucru sigură, echipamente adecvate
Ridicarea obiectului se realizeaza aproape de corp, altfel muşchii
spatelui şi ligamentele se întind şi presiunea pe discurile intervertebrale
creşte.
Tensionarea muşchilor abdominali şi ai spatelui – spatele rămâne în
aceeaşi poziţie tot timpul cât ridică / susţine obiectul.
Obiectul ridicat se mentine ferm cu întreaga mână, într-un unghi corect
în raport cu umerii. Nu poate fi ţinut bine un obiect cu vârful degetelor.
Dacă este posibil, se ridica sarcina cu ambele mâini.
Ridicarea greutăţii şi mişcarea de rotaţie a corpului simultană creşte
riscul TMS.
Greutăţi maxime recomandate de OIM:
Bărbaţi: .......................................... ocazional 55 kg, frecvent 35 kg
Femei: .. ........................................ ocazional 30 kg, frecvent 20 kg
35.
36. Poziţia gambelor. Plasare lângă obiect. Cu
cât ne găsim mai aproape de obiect, cu atât
îl putem ridica mai bine.
37.
38. Ridicarea laterală a unei greutăţi
Ridicarea greutăţii şi mişcarea de
rotaţie a corpului simultană creşte
riscul TMS.
39. Nu ridicaţi nimic dacă aveţi dureri de
spate! Dacă a dispărut durerea,
începeţi să ridicaţi cu precauţie şi
progresiv!
40.
41.
42.
43. Limite maxime admise pentru manipularea
manualã a maselor (în kg)
Tip de
manipular
e
Frecvenţa
operaţiilor
Bãrbaţi Femei
Vârstã (ani) Vârstã (ani)
16-19 19-45 peste
45
16-19 19-45 peste
45
Ridicare rar 35 55 50 13 15 13
frecvent 25 30 25 9 10 9
foarte
frecvent
20 25 20 8 9 8
Purtare rar 30 50 40 13 15 13
frecvent 20 30 25 9 10 9
foarte
frecvent
15 20 15 8 10 8
Tragere rar 15 10
frecvent 10 7
Împingere rar 16 11
frecvent 11 7,5
NOTÃ:
-
rar: sub 5%
din durata
schimbului;
- frecvent:
între 6 - 10%
din durata
schimbului;
- foarte
frecvent:
peste 10%
din durata
schimbului.
44. Accidente şi boli curente
Leziunile pot apare la:
utilizarea repetată a uneltelor vibratorii (ciocanul
pneumatic);
unelte şi manevre care necesită o torsiune a
articulaţiilor, ca în cazul mecanicilor;
utilizarea forţei în poziţie inconfortabilă;
aplicarea unei presiuni excesive cu aceeaşi parte
a mâinii, spatelui, degetelor, altor articulaţii;
muncă cu braţele menţinute deasupra capului;
muncă în poziţie îndoită a spatelui (aplecat);
ridicarea sau purtarea de sarcini.
În general leziunile evoluează lent (ani, luni)
45. AFECŢIUNEA SIMPTOMELE CAUZE CURENTE
Bursite: inflamaţii ale burselor
(cavităţi localizate între piele şi
os sau între os şi tendon). Pot
apare la genunchi, coate, umeri.
Dureri şi edeme. Poziţie îngenunchiată, presiune pe coate,
mişcări repetitive ale umerilor.
Celulite: infecţii ale palmelor
consecutive hematoamelor
repetate.
Dureri şi edeme Utilizarea de unelte manuale, asociată cu
abraziune dată de praf.
Epicondilite: inflamaţia
joncţiunii dintre os şi tendon
(umărul de tenismen „tennis
elbow").
Dureri şi edeme Muncă repetitivă, asociată cu efort mare fizic.
Chisturi: formaţiuni ce apar la
joncţiunea sau pe fascia unui
tendon. De obicei pe dosul
mâinii sau la încheietura
pumnului.
Tumefacţie de mici
dimensiuni, dură, sferică, de
obicei nedureroasă.
Mişcări repetitive ale mâinilor.
46. Osteoartrite: leziuni ale
articulaţiilor rezultate din
cicatricile, excrescenţele
osoase.
Redoare şi durere a coloanei dorsale,
coatelor, altor articulaţii
Suprasolicitarea îndelungată a
coloanei vertebrale, altor articulaţii.
Sindrom de tunel carpian:
presiune pe nervul median (în
canalul de la nivelul
pumnului)
Înţepături, dureri şi parestezii ale
degetelor, în special nocturne.
Muncă repetitivă cu articulaţia
pumnului îndoită, utilizarea de
unelte vibratorii. Poate apare după
o sinovită.
Sinovite: inflamaţiii ale
tendoanelor sau ale tecilor
tendinoase.
Dureri, uneori ascuţite, sensibilitate,
edeme, impotenţă funcţională0.
Mişcări repetitive, adesea fără efort
deosebit. Pot fi decleanşate de o
intensificare a muncii, de
introducerea unei noi metode.
Tendinite: inflamaţii ale zonei
în care muşchiul şi tendonul se
unesc.
Dureri şi edeme, sensibilitate sau
roşeaţă a mâinii, a pumnului sau a
antebraţului, dificultate în utilizarea
mâinii.
Mişcări repetitive
Tendinite ale degetelor:
inflamaţia tendoanelor şi / sau
tecilor tendinoase ale
degetelor.
Imposibilitatea de a mişca degetele
regulat, cu sau fără durere.
Mişcări repetitive, prin mişcări de
strângere prelungite, cu forţă sau
prea frecvente.
Tensiune a cotului sau a
umărului: inflamaţie a
muşchilor şi tendoanelor
cotului şi umărului.
Dureri localizate în umăr şi cot. Obligaţia menţinerii / susţinerii într-
o poziţie rigidă
51. Profilaxie
eliminarea factorilor de risc;
reducerea ritmului;
angrenarea muncitorului într-o altă
operaţie sau alternarea operaţiilor
repetitive cu altele nerepetitive
în munca repetitivă creşterea numărului
de pauze
instruire, antrenament
52.
53.
54.
55.
56.
57.
58. Va multumesc!
“Să cercetăm cele ce s-au petrecut, să cunoaştem
cele prezente, să prevedem cele ce se vor întâmpla”
Hipocrate
