sper sa va placa :)

1. Lefter Andreea

2. Agenda
 Traditii de Craciun
 Scrisoare catre Mos Craciun
 Colinde de Craciun
 Istoria Craciunului
 Bradul de Craciun
 Mos Craciun

3. Sarbatorile si obiceiurile populare, grupate in preajma solstitiului de iarna
(20 decembrie - 7 ianuarie), poarta numele generic de sarbatori de iarna.
Perioada este deschisa si inchisa de sarbatori prefatate de ajunuri, atat Craciunul,
cat si Boboteaza, si intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou. principalele sarbatori
ale ciclului de iarna - Craciunul, Anul Nou, Boboteaza - au functionat de-a lungul vremii
ca momente independente de innoire a timpului si de inceput de an. Romanii folosesc,
pe langa calendarul oficial, recunoscut de stat si Biserica, un calendar neoficial - calendarul
popular - creat de popor si transmis folcloric. Spre deosebire de calendarul
bisericesc oficial si de calendarul civil, care constituie un simplu tabel al zilelor grupate
pe saptamani si luni, calendarul popular indica timpul optim pentru arat si semanat,
pentru petit si logodit, pentru mostenirea stramosilor sau aflarea ursitei etc.
Sarbatorile si obiceiurile populare, care au loc in decurs de o zi sau de mai multe zile,
diurne sau nocturne, cu data fixa sau mobila, dedicate divinitatilor calendaristice,
oamenilor, animalelor, pasarilor, plantelor, fenomenelor terestre si cosmice sunt
cunoscute si respectate, in unele zone etnografice, pana astazi.
Unele au preluat numele sfintilor crestini, altele nu au nici o legatura cu crestinismul
("Caloianul", "Paparuda", "Dragaica" etc.) sau sunt pe cale de a fi asimilate, precum Craciunul, de crestinismul
carpatic. Divinitati mostenite de la substratul autohton, trac si greco-dac, cele imprumutate si similate de la
greco-romani si popoarele orientale, cat si creatiile mitice stramosesti si romanesti alcatuiesc un original panteon.

5. Obiceiul de a redacta o scrisoare către Moș Crăciun este o tradiție de Crăciun.
Scrisorile de obicei conțin o listă de jucării pe care le doresc copii și
confirmarea faptului că au fost buni. Unii sociologi au constatat că fetele de obicei,
scriu mai politicos și mai mult decât băieții, chiar dacă cererile lor nu sunt mai mari
decât ale celorlați și au tendința de a folosi expresii mai complexe.
Fetele cer cel mai adesea și cadouri pentru alte persoane.
Satul lui Moș Crăciun din Finlanda a fost înființat în 1985 și din acel an au fost
primite peste 12,5 milioane de scrisori din peste 197 de țări.
Din România au fost trimise peste 33 000 de redactări spre această destinație.
În Statele Unite, copiii lasă în seara de Ajun prăjituri și lapte pentru Moș Crăciun.
În Olanda, acesta vine pe un cal alb și pune cadourile în saboți
confecționați din lemn, iar în Rusia el este însoțit de Albă-ca-Zăpada.
În Suedia, darurile sunt puse într-un sac îngropat adânc în zăpadă,
iar Moș Crăciun este un pitic îmbrăcat în roșu, cu barbă albă,
căruia ii place să mănânce orez cu lapte (o mâncare tradițională).
În Italia există obiceiul ca, înainte de Moș Crăciun, să vină Befana.
Ea se deplasează pe mătură și verifică dacă au fost cuminți copiii,
lăsându-le cadouri lângă brad. În Anglia, cei mici aruncă scrisorile pentru Mos Crăciun
în sobă astfel încât dorințele lor să iasă pe coș. În Islanda există 13 Moși Crăciun,
câte unul pentru fiecare zi a sărbătorilor de iarnă. În perioada 24 decembrie – 6 ianuarie,
aceștia împart copiilor cuminți cadouri, cei răi primind un cartof.
În Elveția, el aduce pomul de Crăciun
în casele oamenilor, obicei ce datează din 1775.

6. La români, colindele au o funcțiune rituală, exprimând o atmosferă sărbătorească,
de ceremonie, petreceri și urări. Ele se cântă în perioada Crăciunului,
iar multe dintre ele sunt legate de imaginea lui Moș Crăciun.
Numele „Moș Crăciun” în aceste cântece apare ca „Crăciunu’” sau „Doamne”,
cu variantele „Lerui Doamne”, „Alerui Doamne”, „Ler”.
Cele mai populare colinde sunt: „Mărire-ntru cele-nalte”, „Astăzi s-a născut Hristos”,
„Domn, Domn să-nălțăm”, „Sus la poarta raiului”, „Colindița”, „O ce veste minunată”,
„Plecarea magilor”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”, „Bună dimineața la Moș Ajun”,
„Florile dalbe”, „Colinde - strigate colindătorilor”, „Colind de fereastră”, și
„Colindul Crăciunului”. Obiceiul de mers la colindat a fost promovat de
Ion Creangă în Amintiri din copilărie.Cel mai vechi cântec creștin de Crăciun este
„Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea,
iar cea mai veche transcriere după unul englezesc îi aparține lui Ritson (1410).
Oliver Cromwell a interzis colindele în Anglia între 1649 și 1660. Martin Luther
și adepții lui s-au împotrivit acestei idei, unii find nevoiți să emigreze.

7. Crăciunul a început să fie serbat de către creștini pe 25 decembrie,
după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor,
anume începând cu secolul al IV-lea în Vest și începând cu cel de-al V-lea secol
în Est. Inițial, sărbătoarea nașterii lui Hristos era ținută pe 6 ianuarie,
istoricii știind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma.
(în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea,
celebra pe atunci nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus,
în timp ce gnosticii (sectă creștină considerată eretică de către creștinismul canonic)
serbau aceeași „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie,
când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez”).
Sextus Julius Africanus, un creștin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221d.
Chr. această dată pentru nașterea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată
încă multă vreme de către ceilalți creștini, care preferau 6 ianuarie.
În primele două secole creștine, a existat o puternică opoziție la celebrarea
zilelor de naștere a martirilor și a lui Iisus. Numeroși Părinți ai Bisericii au emis
comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naștere,
când, de fapt, sfinții și martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebrați
la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor nașteri” din prespectiva bisericii.
Mulți creștini ai primelor secole erau scandalizați și de veselia și festivismul celebrării,
pe care îl vedeau ca fiind o reminiscență a păgânismului, în special alSaturnaliilor romane.

8. Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îsi trage
originile de la popoarele germanice.
Tradiția s-a răspândit în restul Europei și apoi
în toata lumea după Primul Război Mondial.
Între podoabele bradului bomboanele de pom,
globurile și ghirlandele au devenit clasice.

9. Moș Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae care și-a făcut apariția
în secolul III. El apare ca un om bătrân prietenos care împarte cadouri
tuturor copiilor în noaptea deCrăciun (de 24 spre 25 decembrie).
Chiar dacă mitul poate varia de la zonă la zonă, în special în funcție de clima
în perioada Crăciunului (care pleacă de la o iarnă înghețată în emisfera nordică
și ajunge la o vară călduroasă în emisfera sudică), în general Moș Crăciun
este imaginat ca fiind îmbrăcat într-un costum roșu, având o barbă lungă și albă
și locuind într-o țară nordică (mai frecvent în Finlanda sau în Canada).
Spiridușii îl ajută la pregătirea cadourilor. El împarte cadourile cu ajutorul
unei sănii zburătoare, ce este trasă de reni (sau pe o planșă de surf în Australia).
Moș Crăciun intră în case prin horn (dacă există unul) și pune cadourile sub
pomul de Crăciun sau în cizmele pregătite special pentru aceasta.

10. Va Multumesc!
Lefter Andreea
Timisoara, Romania
E-mail: lefter_andreea@yahoo.com
Facebook: facebook.com/lefter.andreea