2. Definitie
• Curentul electric reprezintă deplasarea dirijată a
sarcinilor electrice. Există două mărimi fizice care
caracterizează curentul electric:
• intensitatea curentului electric, numită adesea simplu tot
curentul electric, caracterizează global curentul
măsurănd cantitatea de sarcină electrică ce străbate
secţiunea considerată în unitatea de timp. Se măsoară
în amperi.
• densitatea de curent este o mărime vectorială asociată
fiecărui punct, intensitatea curentului regăsindu-se ca
integrală pe întreaga secţiune a conductorului din
densitatea de curent. Se măsoară în amperi pe metru
pătrat.
4. Caracteristici
• Sarcinile electrice în mişcare pot fi purtate
de electroni, ioni sau o combinaţie a
acestora. Stabilirea curentului electric este
determinată de existenţa unei tensiuni
între cele două puncte (între care se
deplasează sarcinile). De asemenea,
curentul electric se mai poate stabili dacă
un circuit închis este influenţat de o
tensiune electromotoare.
6. Intensitatea curentului electric
• Intensitatea curentului electric, numită şi
intensitate electrică sau simplu curentul este o
mărime fizică scalară ce caracterizează curentul
electric şi măsoară sarcina electrică ce
traversează secţiunea unui conductor în unitatea
de timp.
• Unitatea de măsură în Sistemul Internaţional
este amperul (A), si este egal cu intensitatea
curentului electric care trece prin doi conductori
identici expusi in vid intre care exista o forta de
2·10-7 N.
8. • Conform legilor lui Kirchoff, în fiecare nod al unui
circuit electric, suma intensităţilor curenţilor care
intră în acel nod (considerate pozitive dacă
curentul intră în nod şi negative dacă curentul
iese din nod) este zero.
• Dacă secţiunea conductorului nu poate fi
considerată neglijabil de mică şi este necesar să
se descrie repartiţia curentului electric pe
suprafaţa secţiunii, atunci curgerea curentului
electric se caracterizează printr-o altă mărime
fizică, densitatea de curent.
9. Curent continuu, curent alternativ
• Dacă mişcarea sarcinilor se face numai într-un
singur sens, avem de-a face cu un curent
continuu (generat de exemplu de bateria
galvanică sau de dinam). Dacă sensul de
deplasare alternează în timp, curentul se
numeşte alternativ (alternatorul este un
dispozitiv care generează un asemenea curent).
Curentul alternativ folosit în industrie este de
obicei (cvasi) sinusoidal, adică intensitatea lui
variază ca o funcţie sinusoidală (în timp).
11. • În cazul redresării curentului alternativ se obţine un curent continuu
de intensitate variabilă, numit şi pulsatoriu (sau ondulat).
Redresarea se poate face cu ajutorul tuburilor electronice (diode
sau duble diode) sau semiconductoarelor (diode, punţi redresoare).
• Transformarea inversă, pentru a obţine curent alternativ din curent
continuu, se face cu ajutorul unor dispozitive electronice (invertoare)
şi este utilă, de exemplu, la alimentarea de la elemente galvanice
sau acumulatoare a unor consumatori ce au nevoie de curent
alternativ (lămpi electrice pentru avarii, alimentarea unor aparate
electrice care funcţionează cu curent alternativ de la acumulatorul
autoturismului). De asemenea din curent alternativ se poate obţine
curent continuu şi cu ajutorul grupurilor comutatrice (un motor
electric de curent alternativ roteşte un dinam pentru a produce
curent continuu care să alimenteze de exemplu electrodul de
sudură).
12. • Curentul electric poate produce fenomene diferite:
• căldură, fenomen cunoscut sub numele de efect termic
sau efect Joule:
• apariţia unei forţe asupra conductoarelor străbătute de el
aflate în câmp magnetic, cunoscute sub denumirea de
forţe electromagnetice sau forţe electrodinamice:
• apariţia unui câmp magnetic (rotativ) în jurul
conductoarelor pe care le străbate.
• transportul de substanţe (electroliza) atunci când
purtătorii de sarcină care determină curentul electric
continuu sunt ionii dintr-o soluţie sau topitură.
13. Electromagnetism
• Electromagnetismul este acea ramură a fizicii care studiază
sarcinile electrice şi magnetice, câmpurile create de acestea
(electric şi magnetic), legile care descriu interacţiunile dintre
acestea.
Efectul magnetic al curentului electric
• Ramurile principale ale electronagnetismului sunt:
• Electrostatica, care se ocupă cu studiul sarcinilor electrice aflate în
repaus şi al câmpurilor generate de acestea.
• Electrodinamica, care se ocupă cu studiul sarcinilor aflate în
mişcare, precum şi al câmpurilor generate de acestea.
• Magnetismul, care se ocupă cu studiul câmpului magnetic.
15. Câmp magnetic
• Câmpul magnetic este o mărime fizică vectorială ce
caracterizează spaţiul din vecinătatea unui magnet,
electromagnet sau a unei sarcini electrice în mişcare.
Acest câmp vectorial se manifestă prin forţele care
acţionează asupra unei sarcini electrice în mişcare (forţă
Lorentz), asupra diverselor materiale (paramagnetice,
diamagnetice sau feromagnetice după caz). Mărimea
care măsoară interacţiunea dintre câmp magnetic şi un
material se numeşte susceptibilitate magnetică.
• Câmpul magnetic şi câmpul electric sunt cele două
componente ale câmpului electromagnetic. Prin variaţia
lor, cele două câmpuri se influenţează reciproc şi astfel
undele electrice şi magnetice se pot propaga liber în
spaţiu sub formă de unde electromagnetice
17. Istoric
• Încă din secolul al VI-lea î.Hr., filozofii greci descriau şi încercau să explice
proprietăţile mineralelor ce conţineau magnetit, tip de mineral găsit în regiunea
Magnezia (Thesalia), de unde şi numele mineralului.
• Acul magnetic care "arăta sudul" este menţionat pentru prima dată în secolul al XI-lea
î.Hr. ca fiind folosit în China.
• De abia din secolul al XII-lea d.Hr. se utilizează în mod curent busola în navigaţie.
•
• Detaliu din Epistola de magnete.
• Unul dintre primii învăţaţi europeni care au studiat magnetismul a fost Pierre de
Marincourt (Petrus Peregrinus), savant medieval ce l-a avut ca discipol pe Roger
Bacon şi care a scris, în 1269, un tratat remarcabil asupra magneţilor:
• Epistola Petri Peregrini de Marincourt ad Sygerum de Foucaucourt, militem, de
magnete.
• Studiile sale au anticipat folosirea busolei..
18. Tensiunea electrică
• Tensiunea electrică între două puncte ale unui circuit
electric este diferenţa de potenţial între cele două puncte
şi este proporţională cu energia necesară deplasării de
la un punct la celălalt a unei sarcini electrice.
• Tensiunea electromotoare reprezintă mărimea fizică
scalară egală cu raportul dintre lucrul total efectuat de
câmpul electric pentru a transporta sarcina electrică pe
întregul circuit şi mărimea sarcinii electrice.
Unde:
• U - tensiune electromotoare;
• L - lucrul forţei electrice;
• q - sarcina electrică.
20. Rezistenţa electrică
• Rezistenţa electrică este o mărime fizică prin care se exprimă
proprietatea unui conductor electric de a se opune trecerii prin el a
curentului electric. Unitatea de măsura a rezistenţei electrice, în SI,
este ohm-ul, notat cu Ω.
• Pentru un conductor omogen, valoarea rezistenţei este :
• Unde:
• ρ este rezistivitatea materialului din care este făcut conductorul,
măsurată în ohm · metru;
• l este lungimea conductorului, măsurată în metri;
• S este secţiunea transversală a conductorului, măsurată în metri
pătraţi;
21. James Joule a descris
cantitativ un efect, ce-i
poarta numele, efect
de care noi toti ne
folosim astazi