2. CAPITOLUL 1
Zabulon, al șaselea fiu al lui Iacov și al Leei.
Inventatorul și filantropul. Ce a aflat ca
urmare a complotului împotriva lui Iosif.
1 Copia cuvintelor lui Zabulon, pe care le-a
poruncit fiilor săi înainte de a muri în al o
sută paisprezece an al vieții sale, la doi ani
după moartea lui Iosif.
2 Și el le-a zis: Ascultați-mă, fiii lui Zabulon,
luați seama la cuvintele tatălui vostru.
3 Eu, Zabulon, m-am născut un dar bun
pentru părinții mei.
4 Căci când m-am născut, tatăl meu s-a
înmulțit foarte mult, atât în turme, cât și în
turme, când avea porția lui cu toiagurile
înțepate.
5 Nu sunt conștient că am păcătuit în toate
zilele mele, decât prin gând.
6 Nici nu-mi amintesc încă că am făcut vreo
nelegiuire, în afară de păcatul neștiinței pe
care l-am săvârșit împotriva lui Iosif; căci
am făcut legământ cu frații mei să nu spun
tatălui meu ce sa făcut.
7 Dar am plâns în ascuns multe zile din
pricina lui Iosif, căci mă temeam de frații
mei, pentru că toți s-au înțeles că, dacă
cineva ar spune secretul, să fie ucis.
8 Dar când au vrut să-l omoare, i-am
îndemnat cu lacrimi să nu se facă vinovați
de acest păcat.
9 Căci Simeon și Gad au venit împotriva lui
Iosif să-l omoare și el le-a zis cu lacrimi:
Miluiește-mă, fraților mei, ai milă de
măruntaiele tatălui nostru Iacov; nu-ți pune
mâinile asupra mea ca să vărs sânge
nevinovat, căci am nu a păcătuit împotriva
ta.
10 Și dacă într-adevăr am păcătuit,
pedepsiți-mă cu pedeapsa, fraților mei, dar
nu vă puneți mâna asupra mea, de dragul
tatălui nostru Iacov,
11 Și în timp ce rostia aceste cuvinte,
plângându-se în timp ce făcea așa, nu am
putut să-i suport plânsul și am început să
plâng, și ficatul mi s-a vărsat și toată
substanța măruntaielor mele s-a dezlegat.
12 Și am plâns împreună cu Iosif și inima
mi-a răsunat și articulațiile trupului mi-au
tremurat și nu am putut sta în picioare.
13 Și când Iosif m-a văzut plângând cu el și
pe ei venind împotriva lui să-l omoare, a
fugit în spatele meu, rugându-i.
14 Între timp, Ruben s-a sculat și a zis:
Veniți, fraților mei, să nu-l omorâm, ci să-l
aruncăm într-una din aceste gropi uscate, pe
care le-au săpat părinții noștri și n-au găsit
apă.
15 Pentru aceasta, Domnul a interzis ca în ei
să se ridice apă, pentru ca Iosif să fie păstrat.
16 Și au făcut așa, până l-au vândut
ismaeliților.
17 Căci în prețul lui nu am avut parte, copiii
mei.
18 Dar Simeon și Gad și alți șase dintre
frații noștri au luat prețul lui Iosif și și-au
cumpărat încălțăminte pentru ei, pentru
soțiile și copiii lor, zicând:
19 Nu vom mânca din el, căci este prețul
sângelui fratelui nostru, dar cu siguranță îl
vom călca în picioare, pentru că el a spus că
va fi rege peste noi și, așadar, să vedem ce
se va întâmpla cu visele lui.
20 De aceea este scris în scrierea Legii lui
Moise că oricine nu va ridica sămânță
fratelui său, să-i dezlegați încălțămintea și
să-i scuipe în față.
21 Și frații lui Iosif nu au vrut ca fratele lor
să trăiască, și Domnul a dezlegat de la ei
încălțămintea pe care o purtau împotriva
fratelui lor Iosif.
22 Căci, când au intrat în Egipt, au fost
dezlegați de slujitorii lui Iosif, în afara porții,
și așa s-au închinat lui Iosif după chipul
împăratului Faraon.
23 Și nu numai că s-au închinat înaintea Lui,
ci au fost și scuipați peste el, căzând îndată
înaintea lui, și astfel au fost rușiniți mai
înainte. egiptenii.
24 Căci după aceasta, egiptenii au auzit
toate relele pe care le făcuseră lui Iosif.

3. 25 Și după ce a fost vândut, frații mei s-au
așezat să mănânce și să bea.
26 Dar eu, din mila de Iosif, n-am mâncat,
ci am privit groapa, pentru că Iuda se temea
ca Simeon, Dan și Gad să nu se grăbească și
să-l omoare.
27 Dar când au văzut că nu mănânc, m-au
pus să-l păzesc, până a fost vândut
ismaeliților.
28 Și când Ruben a venit și a auzit că, pe
când era plecat, Iosif fusese vândut, și-a rupt
hainele și, plângând, a zis:
29 Cum să mă uit la fața tatălui meu Iacov?
Și a luat banii și a alergat după negustori,
dar, negăsindu-i, s-a întors îndurerat.
30 Dar negustorii părăsiseră drumul larg și
mărșăluiseră prin troglodiți pe o scurtătură.
31 Dar Ruben s-a întristat și n-a mâncat în
ziua aceea.
32 Dan a venit deci la el și a zis: Nu plânge
și nu te întrista; căci am găsit ceea ce putem
spune tatălui nostru Iacov.
33 Să omorâm un ied din capre și să
înmuiem în el haina lui Iosif; și să-l
trimitem lui Iacov, zicând: Știi, acesta este
haina fiului tău?
34 Și au făcut așa. Căci i-au dezbrăcat pe
Iosif haina când îl vindeau și i-au îmbrăcat
haina de sclav.
35 Și Simeon a luat haina și n-a vrut să
renunțe la ea, căci voia să-l sfâșie cu sabia,
fiindcă era mânios că Iosif trăia și că nu-l
ucisese.
36 Atunci ne-am sculat cu toții și i-am spus:
Dacă nu renunți la haina, vom spune tatălui
nostru că tu singur ai făcut acest lucru rău în
Israel.
37 Și așa le-a dat și ei au făcut așa cum
spusese Dan.
CAPITOLUL 2
El îndeamnă la simpatia umană și la
înțelegerea semenilor.
1 Și acum copii, Eu voi să păziți poruncile
Domnului și să arătați milă față de aproapele
voștri și să aveți milă față de toți, nu numai
față de oameni, ci și față de fiare.
2 Pentru toate acestea, Domnul m-a
binecuvântat și, când toți frații mei au fost
bolnavi, am scăpat fără boală, pentru că
Domnul cunoaște scopurile fiecăruia.
3 Aveți, deci, milă în inimile voastre, copiii
mei, pentru că așa cum face omul aproapelui
său, așa va face și Domnul cu el.
4 Căci fiii fraților mei erau îmbolnăviți și
mureau din pricina lui Iosif, pentru că nu
aveau milă în inimile lor; dar fiii mei au fost
păstrați fără boală, după cum știți.
5 Când am fost în țara Canaanului, lângă
țărmul mării, am făcut o captură de pește
pentru tatăl meu Iacov; iar când mulți s-au
sufocat în mare, am continuat nevătămat.
6 Am fost primul care a făcut o barcă care
să navigheze pe mare, căci Domnul mi-a dat
înțelegere și înțelepciune în ea.
7 Am coborât o cârmă în spatele ei și am
întins o pânză pe o altă bucată de lemn
dreaptă în mijloc.
8 Și am navigat acolo de-a lungul țărmurilor,
prinzând pești pentru casa tatălui meu, până
am ajuns în Egipt.
9 Și prin compasiune mi-am împărțit
captura cu fiecare străin.
10 Iar dacă un om era străin, sau bolnav, sau
bătrân, fierbeam peștele și îi îmbrăcam bine
și îi ofeream tuturor oamenilor, după cum
fiecare avea nevoie, mâhnindu-mă și având
milă de ei.
11 De aceea și Domnul m-a săturat cu
abundență de pește când am prins pește; căci
cel ce se împărtăşeşte cu aproapele său
primeşte mult mai mult de la Domnul.
12 Timp de cinci ani, am prins pește și i-am
dat fiecărui om pe care l-am văzut și a fost
suficient pentru toată casa tatălui meu.
13 Și vara am prins pește, iar iarna am
păscut oile cu frații mei.
14 Acum vă voi spune ce am făcut.
15 Am văzut un om în necaz prin goliciune
pe timp de iarnă și am avut milă de el și am
furat pe ascuns o haină din casa tatălui meu
și i-am dat-o celui care era în necaz.

4. 16 Așadar, copiii mei, din ceea ce vă
dăruiește Dumnezeu, arătați milă și îndurare
fără ezitare față de toți oamenii și dați
fiecărui om cu inimă bună.
17 Și dacă nu aveți ce să dați celui ce are
nevoie, aveți milă de el în măruntaiele milei.
18 Știu că mâna mea nu a găsit ce să-i dea
celui ce avea nevoie, și am mers cu el
plângând șapte stadii, și măruntaiele mele au
tânjit spre el cu milă.
19 Aveți, așadar, și voi înșivă, copiii mei,
milă de fiecare om cu milă, pentru ca și
Domnul să aibă milă și milă de voi.
20 Pentru că, de asemenea, în zilele din
urmă, Dumnezeu Își va trimite milă pe
pământ și oriunde va găsi măruntaiele milei,
El locuiește în el.
21 Căci în măsura în care omul are milă de
aproapele săi, în aceeași măsură are și
Domnul asupra lui.
22 Și când ne-am coborât în Egipt, Iosif nu
a purtat rău împotriva noastră.
23 La care luaţi aminte, şi voi, copiii mei, să
vă aprobaţi fără răutate şi să vă iubiţi unii pe
alţii; și nu dați socoteală, fiecare dintre voi,
de rău împotriva fratelui său.
24 Căci aceasta rupe unitatea și desparte
toate neamurile și tulbură sufletul și uzește
chipul.
25 Observă, așadar, apele și știi când curg
împreună, ele mătură de-a lungul pietrelor,
copacilor, pământului și a altor lucruri.
26 Dar dacă sunt împărțite în multe pâraie,
pământul le înghite și ele dispar.
27 Așa veți fi și voi, dacă veți fi dezbinați.
Nu vă împărțiți, așadar, în două capete,
pentru că tot ceea ce a făcut Domnul nu are
decât un cap și doi umeri, două mâini, două
picioare și toate mădularele rămase.
28 Căci am învăţat în scrisul părinţilor mei
că veţi fi împărţiţi în Israel, că veţi urma doi
împăraţi şi veţi săvârşi orice urâciune.
29 Și vrăjmașii voștri vă vor duce în robie și
veți fi rugați rău între neamuri, cu multe
slăbiciuni și necazuri.
30 Și după aceste lucruri vă veți aduce
aminte de Domnul și vă veți pocăi, iar El se
va îndura de voi, pentru că El este milos și
milos.
31 Și El nu socotește răul împotriva fiilor
oamenilor, pentru că ei sunt trup și sunt
înșelați prin faptele lor rele.
32 Și după aceste lucruri se va răsări pentru
voi Domnul Însuși, lumina dreptății, și vă
veți întoarce în țara voastră.
33 Și Îl veți vedea în Ierusalim, pentru
numele Lui.
34 Și iarăși, prin răutatea faptelor voastre, Îl
veți provoca la mânie,
35 Și veți fi lepădați de El până la vremea
desăvârșirii.
36 Și acum, copiii mei, nu vă întristați că
mor și nu vă lăsați doborâți că mă apropii de
sfârșit.
37 Căci Mă voi ridica în mijlocul vostru, ca
un conducător în mijlocul fiilor săi; și mă
voi bucura în mijlocul seminției mele, toți
cei ce vor păzi Legea Domnului și poruncile
lui Zabulon, tatăl lor.
38 Dar peste cei nelegiuiți va aduce Domnul
foc veșnic și îi va nimici în toate neamurile.
39 Dar acum mă grăbesc spre odihna mea,
așa cum au făcut și părinții mei.
40 Dar vă temeți de Domnul Dumnezeul
nostru cu toată puterea voastră în toate zilele
vieții voastre.
41 Și după ce a spus aceste lucruri, a
adormit la o bătrânețe bună.
42 Și fiii lui l-au culcat într-un sicriu de
lemn. După aceea, l-au dus şi l-au îngropat
la Hebron, împreună cu părinţii săi.