Economia Bazata pe Cunoastere - proiect interdisciciplinr - Liceul Tehnologic "Sfantul Dimitrie" - Comuna Teregova, jud. Caras Severin

3. Între turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii pe
baza relaţiei dintre locul sacru şi motivaţia turistului.
Pornind de la noţiunea de turism cultural religios se poate vorbi de două
mari tendinţe de călătorii:
 Călătorie unifuncţională, care are un singur scop de natură religioasă.
Participantul la acest gen de călătorie este strict pelerinul.
 Călătorie plurifuncţională, care îmbină aspectele religioase ale călătoriei
cu cele strict culturale, şi care permit vizitarea unui număr mai mare de
obiective turistice. Atunci când elementul de atracţie pentru turişti se află
într-un monument sau altă formă a patrimoniului cultural de factură
religioasă, se poate vorbi de turism în spatiu religios.
O altă tendinţă a ultimelor decenii ale secolului trecut este de a petrece
un sejur în apropierea unor lăcaşe de cult renumite. Astfel, multe ansambluri
monahale şi-au realizat propriile case de oaspeţi în care primesc un număr
redus de credincioşi şi în care trebuie respectate anumite norme pe durata
şederii, pentru a nu perturba ordinea activităţii monahale.

5. Trăsături
 Cuprinde perioada Antichitate sec. XIX
 Se manifesta sub forma de pelerinaj
 Participau doar pesoanele în vârstă
 Implica renunţarea la confort

6.  În Antichitate, principalele centre de pelerinaj erau:
 Karnak, Teba, Egipt
 Kurukshetra, India
 Dodona, Epirus, Delphi, Grecia
 Efes, Turcia
 Baalbek , Liban
 Ierusalim, Israel
 În secolul IV e.n., perlerinajul începe să fie practicat
şi de creştini. Locul preferat de către pelerinii
creştini era Ierusalimul.

7.  În Evul Mediu, pelerinajul:
 Este legitimat de către ecleziastici
 Devine un fenomen colectiv
 Este alimentat de nevoia individului de a-şi salva sufletul
 Are ca destinaţii principale Mormântul Sfânt din Palestina,
Santiago de Compostela, Czestochowa şi Roma.
 În secolele XV-XVI, o dată cu reforma religioasă,
apar aşa numiţii predicatori şi misionari, care
călatoreau la distanţe mari în scopul realizarii unei
propagande religioase.
 În secolul XVII, pelerinajul devine un act
individual, având ca scop căutarea adevărului.

11.  Creştinism
 Ierusalim, Nazaret, Lacul Tiberiada, Muntele Tabor
(Israel)
 Betleem (Palestina)
 Roma (Italia)
 Vatican
 Istambul (Turcia)
 Lourdes, Paris (Franţa)
 Santiago de Compostela (Spania)
 Fatima (Portugalia)
 Muntele Athos (Grecia)
 Mormântul Măicii Domnului din Guadalupe (Mexic)
 Cologne (Germania)
 Aparecida do Norte (Brazilia)

12. Se consideră că “pelerinajul modern este un pact pe care industria
turismului l-a încheiat cu religia”.
Pelerinajul religios este o constantă a umanităţii. El are motivaţii
multiple şi semnificaţii spirituale profunde, când este trăit intens şi
înţeles corect. Pelerinii sunt oameni care doresc să viziteze şi să venereze
locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, moaştele sfinţilor, icoane
făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc mari duhovnici renumiţi.
Pelerinajul este văzut ca o călătorie la locuri sfinte, întâlniri sau
manifestări cu caracter religios. După opiniile bisericii, pelerinajul nu
vizează doar influenţarea pshicului prin instalarea liniştii sufleteşti,
împlinirea spirituală ci consideră că o cale de atingere a acestei stări este
biciuirea fizicului. Călătoria în sine, la locurile sfinte, ar trebui să fie o
penitenţă, o suferinţă necesară pentru atingerea unui anumit nivel
spiritual. Ca urmare confortul, relaxarea, distracţia şi alte forme de
distragere nu ar avea ce căuta în pelerinaj. Văzut în felul acesta,
pelerinajul are prea puţine puncte comune cu turismul.
Pelerinajul în stil tradiţional însemna călătoria ca o penitenţă, însă
pare că astăzi lucrurile au început să se schimbe. Chiar dacă preotul
însoţeşte grupul, se acceptă stilul de viaţă al pelerinului actual şi se
optează pentru hoteluri de trei stele, transport cu avionul, utilizarea
telefoanelor mobile şi a laptopurilor. În felul acesta turismul religios
aduce beneficii atât participanţilor cât şi beneficiarilor.

13. Centrele de pelerinaj sunt mijloace moderne de
promovare a spiritualităţii şi culturii în contextul ecumenic
local şi internaţional. Acestea au rolul de a dirija, coordona
şi controla procesul de organizare al pelerinajelor. Aceste
centre oferă o serie de servicii cum ar fi:
 excursii pentru creştini din ţară şi străinătate;
 pelerinaje pentru pelerini de alte confesiuni, în special din Europa
Occidentală;
 tururi de oraşe;
 expediţii şi tabere de studii;
 cazare în case de oaspeţi şi spaţii de primire ale bisericii;
 consiliere pelerinaje;
 servicii de informare pentru turismul religios.
Principalele pelerinaje se organizează spre: Ierusalim,
Roma, Istanbul, Lourdes ( al doilea cel mai vizitat oraş
după Roma) şi Santiago de Compostella.

14. Deşi au o durată scurtă - câteva zile - ele se adaugă
obiectivelor turistice materializate în teren, diversificând
oferta de ansamblu a unui teritoriu. Adesea practicarea este
condiţionată de prezenţa edificiilor turistice propriu zise,
cum ar fi hramurile şi pelerinajele religioase desfăşurate sub
egida unor schituri sau mănăstiri.
Hramurile şi pelerinajele religioase, concentrează, pentru
1-3 zile, un mare număr de credincioşi veniţi dn toată lumea
la un anumit obiectiv.
Alte activităţi:
 Simpozioane religioase;
 Evenimente cultural creştine;
 Expoziţii de icoane şi obiecte de cult;
 Concerte de muzică religioasă.

15. Edificiile religioase marchează evoluţia concepţiilor şi a
stilurilor arhitectonice. Sunt răspândite pe toate continentele,
constituind veritabile puncte de atracţie turistică. O mare
parte dintre acestea au suferit mari distrugeri atunci când
forţele aflate în conflict aveau religii diferite sau aveau
concepţii antireligioase. Au fost distruse templele aztece sau
incaşe de către conchistatori, bisericile creştine în evul mediu
de către turci, sau lăcaşurile de cult din Estul Europei de către
comunişti. Dar exemplul ocrotirii de către turci a catedralei
Sfânta Sofia, chiar în centrul imperiului, sau a catedralei din
Moscova de către comuniştii sovietici, dovedeşte că
fanatismul religios sau ateu a avut limitele lui, arta adevarată
supravieţuindu-i.
Lăcaşurile de închinăciune şi meditaţie sunt diverse. La
început această funcţie au îndeplinit-o peşterile şi labirinturile
întunecate unde omul şi-a înfiripat primele altare de cult sau
urne mortuare. Ulterior, componenta mistică a sufletului său
l-a condus la edificarea şi diversificarea edificiilor cu o astfel
de funcţie, în strânsă dependenţă cu varietatea religiilor,
tradiţiilor, vechimii şi intensităţii populării teritoriului, cu
gradul de dezvoltare al societăţii etc.

17. World Religious Travel Association (WRTA)
Modelează Era Modernă a Liderilor în Turismul
Religios
WRTA este principala organizaţie, ce are ca scop
modelarea, îmbogăţirea şi extinderea la nivel global
a industriei turismului religios;
WRTA furnizează membrilor săi resurse,
cunoştinţe şi oportunitatea de a se întâlni şi de a
colabora, aceştea devenind mult mai informaţi, mult
mai profitabili şi adevăraţi profesionişti.

19.  Astăzi, turismul religios, a
ajuns să reprezinte un segment
distinct al pieţei turistice
mondiale, transformându-se
treptat într-o vastă industrie;
 Dacă, transformăm această
industrie în „dolari”, atunci,
pelerinajul, excursiile
religioase, întrunirile,
conferinţele şi taberele
religioase vor reprezenta în
cadrul acestei industrii,
segmente distincte de multi-
miliarde de dolari;

20.  - mai mult de 8 milioane de voluntari s-au implicat în
proiectele de înfiinţare a taberelor religioase, incluzând mai
mult de 120.000 de biserici;
 - au fost înfiinţate 600 milioane de tabere religioase;

21.  1 din 4 turişti sunt interesaţi de turismul religios;
 numeroşi turoperatori au început să elaboreze
circuite cu caracter religios;
 10 din 1000 de agenţii turistice vând circuite cu
caracter religios;
 s-a înregistrat o creştere imensă a programelor
turistice şi taberelor oferite de biserici şi organizaţii
religioase;
 s-a înregistrat o creştere a numărului de ghiduri
turistice, broşuri, pliante etc. cu caracter religios.

22.  Comparativ cu Occidentul, în România lucrurile stau mai bine în ceea
ce priveşte turismul religios şi pelerinajele. Mănăstirile din România
sunt des vizitate de turişti, acest fapt a dus la o creştere considerabilă a
lăcaşelor de cult în ultimii ani. Dacă mai adăugăm şi faptul că în foste
mănăstiri, precum celebra Westminster Abbey, din Londra, vizitatorii
sunt mai degrabă turişti decât pelerini, deoarece pot cumpăra chiar în
biserică hot-dog-uri şi salate, pe care le consumă în timp ce se plimbă
prin naos, atunci România poate fi chiar mândră cu pelerinii săi.
 Ochiul atent al celor care ştiu să scoată profit din orice a remarcat
nevoia de pelerinaj a Occidentului, dar a deturnat-o rapid către turism,
aşa încât la Fatima sau la Ierusalim, de exemplu, sacrul se vinde şi se
cumpără cu neruşinare. În Ţara Sfântă poţi închiria o cruce şi o cunună
cu spini şi te poţi fotografia purtându-le, sau poţi cumpăra o ilustrată
din care Iisus iţi face cu ochiul, fără ca vreun turist să reproşeze
ceva… Există chiar şi salamuri cu chipul Mântuitorului pe etichetă,
după cum poţi cumpăra şi sticluţe cu lacrimile Maicii Domnului sau
bucăţi generoase din lemnul Sfintei Cruci… În materie de sacralitate,
Occidentul vinde şi cumpără orice, în timp ce Răsăritul creştin pare a
păstra încă duhul autentic al sfinţeniei anumitor locuri, lăcaşuri sau
persoane…

23. Având în vedere turismul religios din România trebuie să luăm
în considerare 6 aspecte:
 Mormintele sfinte, ca locuri de pelerinaj (mormântul Sfintei
Paraschiva la Iaşi, osemintele primilor părinţi martiri creştini de la
mănăstirea Cocoş din nordul Dobrogei);
 Sanctuarele religioase (sanctuarul dacic de la Sarmisegetuza
Dacică din Munţii Orăştiei);
 Bunuri cultural-religioase (mănăstirile din Moldova, Muntenia,
Oltenia sau Transilvania şi catedralele catolice din Şumuleu,
Braşov, Cluj-Napoca);
 Destinaţiile religioase, unde au loc manifestări religioase
(sărbătorile de Crăciun şi sfârşitul anului în zona Maramureş sau
în Bucovina);
 Circuitele de vizitare a unor importante lăcaşe de cult (circuitul
mănăstirilor din Bucovina, Moldova, Dobrogea);
 Taberele religioase pentru tineret (Asociaţia Studenţilor Creştin-
Ortodocşi din România organizează pelerinaje la mănăstiri din
toată ţara, grupurile de studenţi din Bucureşti şi din alte centre
universitare pot participa la pelerinaje organizate la Muntele
Athos);

24. În ultima perioadă, a apărut o nouă formă de pelerinaj
- pelerinajul cultural. Destinaţiile pentru astfel de
pelerini includ siturile istorice de importanţă naţională
sau culturală (casa unui artist, un loc în care s-a petrecut
un eveniment important sau o destinaţie iconică):
 Muzeul Naţional de Basseball numit „Holul Faimei”, din
localitatea Cooperstown, New York;
 Lagărul de Concentrare Nazist Auschwitz-Birkenau, fondat
între anii 1940-1945, situat în Polonia;
 Casa scriitorului Ernest Hemingway, din Key West,
Florida;
 Parcul de Distracţii Disneyland, din Anaheim, California;
 Mausoleul lui Lenin,din Moscova, Rusia;
 Mausoleul Dictatorului Italian Benito Mussolini, din
Predappio, Italia;
 Mausoleul lui Mao Zedong, din Beijing, China;
 Casa lui Karl Marx, din Trier, Germania;
 Muzeul Graceland (Casa lui Elvis Presley), din Memphis,
Tennessee.

25. Din perspectiva unora, între turism şi religie nu există
prea multe puncte comune. Având în vedere obiectivele
intrinseci pe care turismul şi religia le au, atragerea
turiştilor ar trebui să fie un scop comun.
Marketingul religios, la fel de „real” ca şi cel turistic,
chiar dacă mai puţin cunoscut ar trebui să se îmbine cu
acesta din urmă pentru satisfacerea multiplelor categorii
de turişti. Un management atent al destinaţiilor
religioase ar putea aduce beneficii atât pentru operatorii
turistici cât şi pentru instituţiile religioase.