1. MIHAI BABELE
Dedic
această carte Marelui nostru
intelectual, publicist, prozator şi
patriot înflăcărat, Maiestrului
Serafim Saka
MAREŞAL
ALEXANDRU
AVERESCU
Cartea a II-a
BIOGRAFIE ROMANŢATĂ

2. 2

3. Un cap de geniu.
REFERINŢE
„ A fost un cap de geniu”- Neagu Djuvara despre
Mareşalul Averescu.
Marele istoric N. Iorga remarca valoarea
generalului Averescu ca militar „Am văzut la noi, în
1913, la Cartierul general din Corabia, un om pe care îl
cunoşteam din politică şi nu-l cunoşteam avantajos.
Vagonul lui era o colecţie de hărţi şi o bibliotecă. Acolo
se deschidea întâi fereastra dimineaţa şi ultima lumină
era în căsuţa lui. Nevoile materiale ale vieţii păreau să
nu existe pentru el, cum existau pentru alţii. La anume
ceasuri apărea de acolo un călugăr în uniformă, care
mergea la rostul lui, fără încetineală şi fără grabă. Nu
impunea prin nimic această siluetă palidă de om slab şi
rece, dar aveai siguranţa că de aici, de la neîntrerupta
cugetare din acest cap ascet, pleacă toată mişcarea ce se
desfăşoară peste munţi şi văi şi că ea îşi va atinge
ţinta… Numirea generalului Averescu pe frontul de Sud
a născut speranţe şi chiar dacă ele nu s-au materializat
temporar, acest lucru nu trebuie să nemulţumească,
deoarece lumea crede că generalul va da izbânda
finală…”
Seara, la ora 10, porni înapoi. La marginea oraşului
Câmpulung se opri. O femeie se apropie de automobil şi
spuse: „ ... Am auzit că avem u n general mare, grozav
de tot, pune săracul pieptul în toate părţile pentru noi, îi
zice Averescu.” Generalul Mărdărescu, care se afla
alături, o întrebă dacă nu doreşte să-l vadă pe acest
general. Averescu îi şopti că nu e nevoie.
Alegerile programate în luna ianuarie 1919 au fost
anulate. Averescu hotărî să petreacă sărbătorile de
Crăciun la Craiova, împreun ă cu familia sa.
3

4. Aproape de Craiova, lângă satul Pârşani, maşina cu
care călătorea rămase fără faruri funcţionale, faptul
făcând imposibilă deplasarea mai departe. Auzind că în
satul lor se află generalul Averescu, toată lumea a venit
să-l întâmpine. Constantin Argetoianu, care se deplasa
împreună cu Averescu, a scris despre aceste scene de
adevărat entuziasm popular:
„Femeile plângeau, se apropiau pe furiş şi încercau
să sărute poalele mantalei generalului. Bărbaţii îl
priveau, îl sorbeau din ochi şi îngânau „tatăl nostru,
tatăl nostru”. Într-o clipă, au fost primarul şi popa şi
jandarmul lângă noi. Un flăcău s-a urcat cu o lanternă
pe scara maşinii, lângă şofer, un alt flăcău tot aşa, de
partea opusă. Şi aşa am pornit, în uralele mulţimii. A
fost prima luare concretă de contact a generalului cu
popularitatea sa”.
Averescu era în contact permanent cu trupa, se
interesa de nevoile soldaţilor şi ofiţerilor, îi îmbărbăta,
le oferea decoraţii...
Renumitul politician şi memorialist Constantin
Argetoianu scria: „Această continuă grijă de soldat a
fost una din cauzele ulterioarei popularităţi a
generalului Averescu. De la Bacău în jos domnea
spiritul frontului, spiritul de luptă şi încrederea în sine
şi în comandantul Armatei...”
Se pare că anume Constantin Argetoianu a intuit
cel mai corect situaţia lui Averescu: „El n-a umblat
după popularitate şi la începutul războiului nici nu i-a
trecut prin cap că aşa ceva ar fi posibil – popularitatea a
alergat după dânsul şi când l-a prins, cel mai mirat a
fost dânsul, atât de mirat încât n-a ştiut, în primul
mo ment, ce să facă cu dânsa”.
16 ianuarie 1917.
Paradă la Oneşti. Cuvântarea regelui. Cuvântarea
pompoasă a generalului Grigorescu i-a impresionat prost
pe toţi generalii şi ofiţerii armatei active. Să auzi cu
4

5. urechile tale că Divizia a 15 a salvat de două ori soarta
ţării: odată în Dobrogea şi odată aici, la Oituz, şi că
Regele a fost în şanţurile din prima linie!
Averescu se gândi cu amărăciune: „Dacă se vorbeşte
astăzi aşa, în faţa celor ce cunosc personal realitatea, ce
se va povesti mâine, peste 10 ani, 20 de ani? De aceştia
ca Grigorescu ne vor scrie istoria!”
5

6. Cu ocazia aniversării a 40 ani de la instalarea la
domnie în România a prinţului german din neamul
Hohenzollern, Carol I, la 10 mai 1906 colonelul
Alexandru Averescu a primit gradul de general.
Ceremonia se desfăşură conform uzanţelor, nimic nou,
nimic deosebit. A fost felicitat de Majestatea sa Regele
şi Regina, de cei apropiaţi.
- Iată că ţi s-a împlinit şi cel mai mare vis al tău, îi
spuse Rodica, uşor lăcrimând –felicitările mele, mai
adăuga.
- Te felicit, tată, rosti Margaret, care se făcuse deja
domnişoară frumoasă, cu ochii mari ca ai mamei sale –
frumoasă şi matură.
Cuvintele fiicei i-au fost ca un balsam pe inimă. Se
uita la ea şi o vedea pe Margaret, prima sa dragoste.
Dragoste de neuitat. Cât de repede s-a scurs timpul!
Parcă mai ieri se săruta cu Margaret… apoi Războiul
pentru Independenţă. De la voluntar, acum iată-l ajuns
general. Visul lui Sandu Averescu s-a împlinit. Când i-a
înmânat epoleţii, Regele îi spuse, printre altele, că
mâine urmează să plece la Focşani pentru a prelua
comanda garnizoanei de acolo şi că peste o lună va
raporta.
-Bine, Majestate, voi face-o. Era sigur că va
îndeplini cerinţa Regelui.
Făcuse regulă în garnizoană, aceasta având o
importanţă strategică pentru Estul ţării.
…Balul dat de Curtea Regală era în toi.
Clo şi Rodica, pentru a câta oară, s-au apucat să
caute un mire Margaretei. Dar ea nu-l acceptă pe nici
unul. Şi, în general, să i se caute…
- Margaret, nu-ţi plac cavalerii pe care ţi-i
propunem? Nu ne pricepem? După ce le privi cu atenţie
pe una şi pe alta le spuse categoric:
- Nu vreau să fac greşeala mamei. Mă mărit numai
cu bărbatul, pe care îl voi iubi. Altfel nu mă mărit
niciodată. Aşa că nu vă pierdeţi timpul. Vă rog, afişă un
zâmbet mai dur ca un verdict.
Margaret sta cu Clo şi Rodica, când s-a apropiat un
tânăr locotenent, şi a invitat-o la dans. Era mai înalt ca
6

7. ea. Şi simpatic. Când ochii lor s-au întâlnit, simţi că
ceva se întâmplă cu ea. Nu era în stare să lămurească ce.
Parcă nu se întâmplase nimic. Au dansat. N-au scos nici
o vorbă. Tot aşa, în tăcere, a condus-o la loc. Şi tocmai
aici el spuse:
- Mersi, domnişoară. Îmi permiteţi să vă mai
angajez la un dans?
Ea se pierduse. În loc să spună ceva, a dat afirmativ
din cap. I-a plăcut vocea lui, maniera de purtare.
Încetişor, să nu observe Clo şi Rodica, începu să-l caute
prin sală. L-a văzut stând de vorbă tot cu nişte tineri ca
el. Ofiţeri. Se întoarse în altă parte a sălii, ca el să nu
observe, când auzi:
- Îmi permiteţi, domnişoară?
În faţa ei era acel tânăr, cu care voia să danseze. A
întins mâna, şi s-au avântat în dans.
- Dansaţi extraordinar, domnişoară! spuse el
entuziasmat. Sunteţi dansatoare profesionistă?
- Nu. Am absolvit liceul de Muzică şi Arte.
- Nu am auzit de un astfel de liceu.
- Liceul din Milano.
- Atunci totul e clar. Cântaţi la vre-un instrument?
- La pian.
- Eu sunt Mihai Munteanu. Pe dumneavoastră?
- Margaret, spuse ea simplu.
Dansul se termină.
- Îmi permiteţi să vă conduc acasă?
- Sunt cu părinţii.
- Aveţi vre-un serviciu?
- Nu.
- Cum putem, nu vă supăraţi, să ne mai întâlnim?
- Nu ştiu. Poate la Teatrul de Operă?
- Sunteţi pasionată de Operă?
- Cum să vă spun – zâmbi ea – îmi place Opera din
Milano. La a noastră încă n-am fost. Dar la următorul
spectacol merg neapărat.
Clo şi Rodica s-au apropiat. Au făcut cunoştinţă.
Când i-a fost prezentat lui Clo, locotenentul s-a
schimbat la faţă. Se vede că numele Averescu i-a amintit
de ceva. S-a înclinat spre doamne şi a plecat.
7

8. - Interesant tânăr – rosti Rodica, şi o privi fix pe
Margaret – îţi place?
- E un tânăr interesant – răspunse ea – dar mai
interesant e – râse, apoi continuă, cine l-a invitat la bal?
Tânărul îi ocupă brusc toate gândurile. Voia să-l
mai vadă. Era aproape sigură, aproape convinsă că şi el
îşi dorea acelaşi lucru . Acum aştepta cu nerăbdare să se
poată duce la spectacol.
* * *
Din garnizoană s-a trimis un automobil, în care se
deplasa acum spre Focşani. Clo rămase la Bucureşti.
După ce Sandu termină învăţătura, vine cu el la Focşani,
iar Margaret rămâne. Se bucura că pleacă din capitală,
de la Curte, unde în ultimul timp prinţul moştenitor
Ferdinand începuse nişte jocuri, greu de înţeles, cu
politicienii. În special cu aşa-zisul clan politic al
Brătienilor, care, într-un fel îl priveau uşor de sus pe
Averescu: acesta neavând, înainte de toate, „rădăcini
nobiliare”. Se prea poate că Regele ştia ceva, şi tocmai
de aceea l-a trimis special mai departe de Curte. Ca să
nu fie influenţat şi amestecat în diverse intrigi politice.
Apoi la timpul potrivit să poată executa fără piedici
inutile anumite misiuni regale. Cine ştie?
…După ce făcu ordine în garnizoană, acum aştepta
să fie chemat la Rege. Însă trecu anul 1906, iar Regele
nu-i dădu nici un semn. Concomitent, nici ministerul de
război nu-l „deranja” cu comisii. Părea că toată lumea
uitase de el. Slăbise mult...
* * *
Pe la mijlocul lui februarie 1907 focarul revoltei
ţărăneşti din nordul Moldovei, aprins în comuna
Flămânzi, moşia prinţului Dimitrie Sturdza, arendată de
trustul evreiesc Mochi Fischer, începu să se
răspândească cu rapiditate în toată Moldova.
Averescu, atent la evenimente şi consecinţe,
prevăzu primejdia pentru ţară a unei răzmeriţe haotice.
A fost primul care a în ţeles, că de la o anumită perioadă
răscoala este bine dirijată de puterile mari, care
8

9. înconjurau România. În primul rând de Imperiul Rus şi
Austro-Ungar. Interese teritoriale avea şi Bulgaria. Dar
şi Serbia era gata să rupă o bucată din ţară.
Averescu îi scrise un mesaj Regelui, altul
Ministrului de Război. Regelui i-a înmânat-o personal.
- Domnule Averescu, începu suveranul după ce-i citi
scrisoarea – într-adevăr primejdia e atât de mare?
- Da, Majestate. Din Bucureşti nu se simte, nu se
vede, însă acolo, în Moldova, ea se simte şi se vede la
fiecare pas, în fiecare vorbă.
- Pot să întreb ce propuneţi Dumneavoastră?
- Ca militar propun câteva măsuri de primă urgenţă:
Unu: Ministerul de Război să anunţe înrolarea în
armata activă a tinerilor cu vârsta respectivă.
Doi: Mobilizarea rezerviştilor.
- Ce câştigăm prin asta?
- Partea Centrală şi de Sud a Moldovei nu e încă
atinsă de răscoală. În armată va fi chemată şi mobilizată
partea cea mai activă a răsculaţilor – bărbaţii. Cu partea
de Nord, acum răsculată, care urmează a fi izolată
neîntârziat de restul ţării, trebuie purtate tratative. De
satisfăcut cerinţele ţărănimii.
- Dumneavoastră, după cum văd, aţi analizat în
detaliu evenimentele. Despre cauza răscoalei mi s-au
spus mai multe lucruri. Ştiindu-vă om cumpătat, devotat
Coroanei, bănuiesc că n-o să-mi ascundeţi adevărul.
- După cum ştiţi, sunt născut într-o localitate rurală
şi cunosc destul de bine nevoile şi grijile ţăranilor.
Conform informaţiei de care dispun vă pot spune
următoarele: procesul de modernizare a României iniţiat
de Majestatea voastră a condus la schimbări esenţiale în
toate domeniile vieţii. Însă nu au privit şi condiţia
ţărănimii, pe care nimeni n-a luat-o în seamă. E fără
protecţia statului, lăsat de fapt în mâinile unor trusturi
de arendaşi, de regulă, evreieşti, care au la cherem
justiţia, organele de resort, administraţia locală, şi
astfel exploatează fără milă ţărănimea română. Cel mai
mult acest lucru se simte în Moldova.
- De ce?
9

10. - Sincer vorbind, nu ştiu exact, Majestate. Poate că
parlamentul va forma o comisie pentru cercetarea
cauzei. Eu vă raportez ce ştiu. Comuna Flămânzi, unde a
izbucnit această răscoală la 8 februarie, este o comună
cu un nivel de trai destul de înalt. Fapt care se vede că
nu prea i-a plăcut prinţului Sturdza, pământul căruia îl
arendau ţăranii. Prin intermediul trustului evreiesc de
arendaşi, Mochi Fischer, a schimbat învoielile de arendă
care se întocmesc anual, în defavoarea ţăranilor. Ţăranii
s-au dus la judecător, care însă le-a dat dreptate
evreilor. Acelaşi răspuns l-au primit şi de la
administraţia locală. Şi dacă au tot văzut că nu sunt
apăraţi deloc de structurile statului, au hotărât se pare
să-şi facă singuri dreptate. Şi au pus mâna pe furci,
topoare şi coase… În Moldova trusturile de arendaşi
sunt, cum spuneam, domeniul evreilor, ei fiind
intermediari între proprietarii mari de moşii şi ţărani. În
alte părţi ale României trusturile sunt administrate de
austrieci, germani, români, care nu exploatează atât de
crud ţărănimea ca evreii… Nu-i exclus, Majestate…
Averescu făcu o pauză. Regele îl privi întrebător:
- Spuneţi, îl îndemnă el.
- Voiam să Vă spun că nu-i exclus ca răscoala din
Moldova să aibă şi un puternic accent antievreiesc
personalizat.
Averescu tăcu. Regele căzu pe gânduri.
- Ce ne mai puteţi spune, domnule Averescu?
- S-au observat şi grupuri de agitatori bine pregătiţi,
veniţi din afara localităţilor, care se dau drept studenţi,
tulbură ţărănimea. Astfel, treptat se poate produce o
adevărată stare de haos. Am impresia că aceste grupuri
sunt bine dirijate din Viena şi Petersburg.
- Ministrul de Război va primi imediat ordinul de
recrutare şi mobilizare. Ministerul de Interne va aresta
aceste grupuri. Ce se mai poate de făcut?
- Reforme agrare. Urgent. De impus cu forţa unde
nu merge cu binişorul trusturile de arendaşi să încheie
învoielile cu ţăranii, contracte, conform condiţiilor
anului trecut. Ca ţăranii să poată lucra măcar cu minim
de venit garantat pământul. Şi în scurt timp agricultura
10

11. să fie reformată din temelie. Pot propune guvernului
nişte idei cum să se facă reforma agrară fără asuprirea
umilitoare în continuare a ţăranului.
- Bine domnule, Averescu. Va mulţumesc. Notiţele
referitoare la reforma agrară transmiteţi-le la guvern. Se
ridică şi-i strânse prieteneşte mâna. Audienţa de-o oră
luă sfârşit.
* * *
Acum pleca satisfăcut la Focşani. Convorbirea cu
Regele i-au dat puteri, încredere că totul va fi bine.
Dar se sfârşise luna februarie, era început de martie,
iar ordinul Ministerului de Război privind recrutarea şi
mobilizarea n-a fost emis. Nici trusturile de arendaşi nu
fuseseră obligate să încheie învoielile conform anului
trecut. Răscoala ţărănească, care putea fi izolată în
Nordul Moldovei, acum cuprinse acum toată ţara. Peste
tot ardeau moşiile boiereşti. Cele mai violente forme
răscoala o căpătase în Muntenia şi Oltenia.
Acum, folosindu-se de haosul ce cuprinse ţara, şi-au
înteţit activitatea şi tot felul de bande de hoţi, tâlhari,
ucigaşi. Funcţionarii furau tot ce erau în stare să fure,
dând vina pe răsculaţi. Numai armata nu era atinsă de
acest focar.
Ministrul de război, Gheorghe Manu, a ordonat, deşi
cu o întârziere vădită, mobilizarea unor contingente de
rezervişti. Dar nu s-au pregătit la timp condiţiile de
cazare. La porţile cazărmilor s-au adunat mase mari de
oameni, armata fiind incapabilă să-i primească, să-i
cazeze şi să-i hrănească.
În scurt timp, flămândă, scăpată de sub control,
această masă s-a pornit ea însăşi să distrugă, să
jefuiască tot ce-i cădea în cale, unindu-se, mulţi din ei,
cu masa ţăranilor răsculaţi.
Ideea de a mări contingentul de armată şi de a
micşora astfel numărul de răsculaţi expusă de generalul
Averescu, ar fi fost o măsură extraordinar de bună
pentru siguranţa ţării. Dar conducerea proastă,
neprofesionistă a ministerului şi personal a ministrului
de război, a condus la rezultate contrare celor urmărite,
11

12. unităţi ale armatei au trecut de partea răsculaţilor. Deşi
armata în ansamblu a rămas fidelă Regelui şi Ţării.
Politicienii continuau să se învinuiască unul pe
altul, de parcă în ţară nu se întâmpla nimic grav.
Liberalii lui Ion I.C. Brătianu îi învinuiau pe
conservatori de slăbiciune, de incompetenţă iar aceştia
pe liberali. Situaţia însă se agrava continuu. Până la
urmă s-a întâmplat „minunea” cea mare! Liberalii din
opoziţie, şi conservatorii de la putere, s-au unit.
Take Ionescu, acest mare politician al timpului său,
provenit, ca şi Alexandru Averescu, din păturile sociale
modeste, a fost primul printre politicieni care a înţeles
adevărata primejdie legată de răscoalele ţărăneşti. Şi a
cerut audienţă la Rege.
- Vă ascult, domnule Ionescu. Regele părea obosit,
vorbea mai încet ca de obicei.
- Majestate, Ţara şi Neamul e în mare pericol.
- Sunt la curent. Vreţi să propuneţi ceva?
- Vreau ca Parlamentul, Guvernul, opoziţia şi
Curtea Regală să ne unim forţele şi să salvăm ţara.
- Unirea cu liberalii e posibilă?
- Da, Majestate. Şi Brătianu şi Sturdza sunt de
acord. Aşteptăm consimţământul Curţii.
- De acord.
- Cu liberalii am hotărât următoarele:
Guvernul conservator, format din mari proprietari
de pământ, n-are dreptul moral să înăbuşe în sânge
răscoalele ţărăneşti îndreptate contra lor.
Aducerea la guvernare a Partidului Liberal cu D.A.
Sturdza prim-ministru.
- Ideea cu guvernarea liberalilor nu-mi place. Nu ar
exista o alternativă?
- Până în prezent n-am găsit. Iar fiece nouă zi aduce
grave daune şi numai nenorociri ţării. Primejdia liberală
e minimă, căci Parlamentul este al nostru.
Regele tăcu destul de mult. Lui Ionescu îi păru că
deja suveranul şi uitase de el când acesta rosti brusc:
- De acord.
S-a început alegerea candidaturilor la posturile de
ministru. Regele a propus ca postul de Ministru de
12

13. Război să fie dat unui general din armata activă, care nu
e membru a nici unuia din cele două partide. S-a propus
o listă de alegere din opt generali.
- Nu văd aici numele generalului Averescu, spuse
Regele.
- Dar cine e acesta? Brătianu se uită mirat la cei
prezenţi.
- Este cel mai tânăr general din Armata Română, un
tactic şi un strateg militar recunoscut până şi de
germani. Câtva timp în urmă am fost în vizită în
Germania. La una din întrevederile cu Kaizerul, acesta
m-a întrebat: „Dar ce mai face maiorul Averescu, un
ofiţer extrem talentat. Nu e neamţ? Nu are rădăcini
germane?” L-am asigurat că nu. E get-beget român.
Invocarea opiniei Kaizerului avu efect neîntârziat.
- Dacă generalul Averescu îşi dă consimţământul,
atunci ministru de război va fi dumnealui, spuse Regele,
sumând percepţia asistenţei.
Regele procedă în aşa fel încât Averescu să nu cadă
sub jurământul dat de guvernul liberal, lăsându-i astfel
posibilităţi suplimentare de manevră în afara
guvernului. Îl invită la Curte pe data de 13 martie.
Guvernul liberal a depus jurământul în faţa
suveranului la 12 martie 1907…
Averescu nu ajunse încă la Bucureşti, când află de
ce este chemat la Rege. Faptul numirii sale îl surprinse.
De ce Regele l-a ales pentru această funcţie deloc
simplă, anume pe el?
De fapt, nu era chiar atât de greu de ghicit.
Acasă, la Bucureşti, a ajuns spre seară. A fost
întâmpinat de Clo şi Sandu. Margaret nu era la curent cu
toate noutăţile.
- Ce zici? întrebă el după ce luă cina.
- Ai de ales?
- Nu prea…
- Asta-i situaţia… Pe Rege nu-l poţi refuza.
- Da, dar bănuiesc că armata va trebui să se implice
în reprimarea răscoalei. Se va vărsa sânge. În majoritate
nu ţăranii sunt vinovaţi că au fost aduşi la această stare.
De tras însă se va trage.
13

14. - De ce nu se implică Ministerul de Interne? După
cât mă pricep eu, funcţia de menţinerea ordinei publice
în ţară este prerogativa lui. Armata apără ţara de
duşmanii externi. Nu? întrebă Clo.
- Ai dreptate. Însă nu sunt capabili de nimic. Au
scăpat situaţia de sub control. Unica forţă care poate
restabili ordinea în ţară este armata. Dar am crescut
printre ţărani, şi ştiu cât de grea e viaţa lor. Cum să
ordon să se tragă în ei?
- Poate că se va găsi o soluţie paşnică? Clo încercă
să detensioneze atmosfera.
- Soluţii au fost atunci, la început. Guvernul
conservator, format din marii proprietari de pământ, a
tot amânat luarea unei decizii radicale. Ţara era în
primejdie de pieire, iar ei nu voiau să cedeze nimic.
Acum sunt gata, însă timpul e pierdut. Unica soluţie e
folosirea forţei.
- Poate că ar trebui, cum spun mulţi politicieni, de
dat voie să se implice forţe străine. Am înţeles că şi
ruşii şi austriecii sunt gata să intervină cu forţă armată.
Averescu răspunse categoric:
- România e ţara noastră. Şi de aceea anume noi şi
trebuie să facem ordine în ea. Da, şi ruşii, şi austriecii
au concentrat la hotarele României forţe mari. Dar şi
unii, şi alţii vor să rupă din ţară. Dacă ruşii intră pe
teritoriul românesc, pe urmă va fi foarte greu să-i
poftim acasă. N-au plecat niciodată benevol din
teritoriile ocupate.
- Atunci va trebui să accepţi propunerea Regelui şi
să faci ce urmează să se facă. Acum linişteşte-te, ea îi
zâmbi şi îşi trecu degetele prin părul lui des şi frumos.
Aşa a făcut în toţi anii de căsătorie când încerca să-l
calmeze. Îl mângâia ca pe un copil.
La 13 martie, a doua zi, se prezintă la Rege, pe care
îl însoţi apoi la Parlament, unde guvernul Sturdza a fost
acceptat cu aplauze de majoritatea conservatoare. Lui
Take Ionescu i-a revenit sarcina ca în numele majorităţii
conservatoare să acorde susţinere noului guvern. Regele
l-a prezentat pe Averescu. Ministru de Interne a fost
14

15. numit Ion C. Brătianu, deoarece Vasile Lascăr,
nominalizat la acest post, se îmbolnăvise grav.
La Ministerul de Război Averescu găsi o stare de
aproape harababură totală. Nimeni nu putea să-i
raporteze, elementar, ce trupe sunt implicate în acţiunile
de potolire a răscoalei şi unde se află în prezent. A emis
Ordinul Circular № 6 din 13 martie 1907 prin care se
fixa conduita trupelor în condiţiile concrete de atunci.
În aceiaşi zi Averescu îi solicită Regelui să
decreteze mobilizarea.
Iniţial şovăind, Regele o decretă. Mobilizarea s-a
desfăşurat în ordine, conform planului strict întocmit de
Averescu. Armata ajunse acum la un efectiv de circa
140000 de persoane. Pe recruţii moldoveni Averescu i-a
trimis în Oltenia şi Muntenia, iar pe olteni – în Moldova
şi Muntenia, pe munteni în Moldova şi Oltenia. Astfel s-
a făcut un prim pas ca legătura dintre trupe şi răsculaţi,
de care se temea Regele, să fie ruptă definitiv. O
manevră strălucită, apreciată de altfel chiar de Rege.
Apoi Regele decretă starea de asediu în toată ţara.
Folosindu-se de priorităţile stării de asediu, generalul
Averescu emite „Instrucţiunile asupra întrebuinţării
armatei în caz de tulburare. Somaţiuni. Stare de asediu”,
care prevedea clar cazurile în care urma să acţioneze
armata pentru reprimarea răscoalelor ţărăneşti. Folosirea
armatei la cererea autorităţilor locale, a Ministerului de
Interne şi altor organe statale era strict interzisă. Se
indica că reprimarea trebuie să fie energică şi hotărâtă,
însă mijloacele de realizare urmau să fie adecvate
pentru fiecare caz aparte.
Folosirea forţei a fost lăsată la deciderea
comandanţilor de unităţi, călăuza cărora trebuia să fie
faptul: armata este chemată în primul rând să potolească
tulburarea, şi mai puţin să-i pedepsească pe participanţi.
Acest ordin cerea fermitate din partea
comandanţilor şi ostaşilor pentru a preveni şi a curma
orice acţiune agresivă a răsculaţilor. Se prevedea ca
atunci când ţăranii se vor aduna în grupuri mari, cu ei se
vor purta tratative, discuţii de către persoane cu
pregătire specială din cadrul armatei. Dacă tratativele n-
15

16. au succes, comandantul, cu trupa dotată cu muniţii de
război, se ţine la o distanţă nu mai mică de 100 m de
mulţime, continuând să le ceară să se împrăştie. După a
treia preîntâmpinare, va fi dată comanda „La ochi”. Se
va mai aştepta puţin, poate mulţimea se împrăştie. Dacă
nu, se va comanda „Foc” şi se va trage prima salvă. Se
va trage până mulţimea nu se va împrăştia. Ordinul
prevedea că se va trage numai la picioare. Şi doar în caz
extraordinar, când în pericol erau puse vieţile ostaşilor,
se va trage direct. Se mai prevedea ca unităţile mobile
să fie dotate cu o secţie de artilerie, însoţite de
cavalerie. Aceste unităţi se vor folosi contra bandelor de
hoţi, tâlhari şi jefuitori de tot felul, extrem de agresive,
care se deplasau dintr-o localitate în alta pentru a jefui.
Artileria se folosea numai contra acestor bande.
Pentru a se evita utilizarea excesivă a forţei, se
stipula obligativitatea ca autorităţile să fie competente,
ca procurori şi ca prefecţii să fie de faţă pentru a
aprecia nemijlocit oportunitatea şi dimensiunile
represiunii.
Averescu a împărţit ţara în 12 zone de operaţii, iar
judeţele în mai multe sectoare. În fiecare judeţ a fost
numit un comandant militar, care îl „dubla” pe prefect şi
care avea un fel de dreptul de „veto” în anumite decizii
şi situaţii.
* * *
Spre sfârşitul lunii martie 1907 Margaret absolvi
cursurile de soră de caritate. Se ceru la spitalul
municipal, unde era nevoie de forţă de muncă, căci din
toată ţara erau internaţi răniţi. Militari şi civili, tineri şi
bătrâni, femei, copii, au fost loviţi de furtuna răscoalei.
Când văzu prima oară picioare, mâini rupte, mai că
nu-şi pierdu cunoştinţa. A fost susţinută de o colegă,
care deja trecuse prin această încercare. Un soldat, rănit
în Oltenia, cu piciorul amputat, cerea categoric să fie
împuşcat căci fără un picior nu va mai trebuie nimănui.
Cum va putea să lucreze în câmp? Nu se dorea povară
pentru familie, care şi aşa abia supravieţuia…
16

17. Răniţii erau aduşi şi ziua şi noaptea. Spitalul lucra
non-stop. Surorile lucrau şi ele zi şi noapte. Câteva ore
de somn în camera personalului... şi reveneau iarăşi „la
muncă”. Nu s-a plâns niciodată. Nu ştia că e atât de
rezistentă. „Cred că e de la tata”, se gândi ea, care ştia
că nici generalul Averescu, de când a devenit ministru
n-a înnoptat acasă. Dormea în cabinet.
A treia zi au fost aduşi răniţi din Oltenia. Când pe
alături trecu o targă cu un tânăr ofiţer grav rănit, cu
capul total în bandaje, care îi ascundeau faţa, pe care
sanitarii se grăbeau să-l ducă în sala de operaţie, i se
păru ceva cunoscut. Încercă să-şi amintească. Nu izbuti.
Totuşi intuiţia îi spunea că îl văzuse undeva.
Înainte de a se duce la odihnă hotărî să-l vadă. În
salon erau trei paturi, cu câte un ofiţer grav rănit. Patul
celui pe care îl căuta se afla lângă fereastră. Era rănit în
piept. Se uită la mâini... mâinile care de atâtea ori au
îmbrăţişat-o cu gingăşie, cu dragoste. Era el, omul la
care ea se gândea mereu şi care i se destăinui că o
iubeşte.
Stătu mult aşa în nemişcare. Nu ştia ce să spună, ce
să facă şi nu ştia în ce stare este el.
Se duse la medicul-şef. Acesta scria ceva. O văzu
schimbată la faţă.
- Ce s-a întâmplat, Margaret?
- Domnule doctor, vă rog să-mi spuneţi în ce stare e
locotenentul Munteanu?
- E rănit în piept. Dar a avut noroc locotenentul. Un
centimetru mai într-o parte şi... Acum va trăi mult.
Starea lui e gravă, dar stabilă. Vă cunoaşteţi? De fapt se
citeşte pe faţa dumitale. - Margaret, …are nevoie de o
soră de serviciu. Doriţi?
- Mai întrebaţi, domnule doctor? rosti ea involuntar.
- Dacă e aşa, plecaţi la bolnav. Mâine vin să văd în
ce stare e.
* * *
Pentru reprimarea răscoalei Averescu a folosit
numai opt divizii, comandanţii cărora au fost instruiţi
personal de general. El ceru maximă disciplină în
17

18. unităţi, folosirea tratativelor ca cea mai bună metodă de
a se evita vărsările de sânge.
Averescu triplă sistemul de apărare al capitalei, a
împărţit satele în diverse categorii: sate în care numai se
vorbea şi se făcea agitaţie; sate în care s-au înregistrat
doar devastări de bunuri; sate cu răscoale, urmate de
jafuri, incendii, omoruri şi care au putut fi potolite
totuşi doar prin simpla prezenţă a armatei; şi, în sfârşit,
sate în care a fost nevoie să se apeleze la represiune.
Acest „tabel” a fost folosit pentru distribuirea
exactă a forţelor.
Ministerul de Război se sufoca din cauza lipsei de
informaţie în general, şi a lipsei de informaţie concretă,
exactă, amănunţită, operativă şi nu de informaţie
aproximativă, „din spuse”, adesea inventată de
comandanţii de unităţi.
La 14 martie fu chemat la ministru colonelul Arthur
Văitoianu. După ce s-au salutat, Averescu, trecu
imediat, ca întotdeauna, la subiect.
- Situaţia din ţară o ştii. Şi mai ştii că nivelul de
informaţie parvenit din unităţi nu redă realitatea, şi ea
adesea depinde de comandant. Ce propui?
- M-am gândit des la această problemă. Germanii au
hotărât-o la nivel de guvern. La noi ar fi ceva mai greu,
dacă nu chiar imposibil.
- De ce?
- Nici un guvern nu se uită la armată şi nu o va
finanţa suplimentar. Cu atât mai mult structuri de
informaţii.
- Dar nu putem găsi ofiţeri de încredere?
- Cred că da. Însă ei trebuie căutaţi. În fiecare
unitate. Trebuie început cu unităţile mai mari.
- Atunci din acest moment te ocupi de asta. Tot ce
faci e strict secret. Şi îmi raportezi numai mie. Vei
primi o legitimaţie specială, prin care toţi comandanţii,
de la pluton până la corp de armată, urmează să-ţi
acorde tot ajutorul necesar. Şi încă ceva: toţi ofiţerii,
care vor coopera şi în acest domeniu, vor fi avansaţi mai
repede în grad, în funcţie. Vor avea şi alte privilegii din
18

19. partea mea. Vom găsi cred şi o modalitate de a-i
remunera, finanţa suplimentar, astfel ca ei să poată
recruta cu uşurinţă persoanele necesare pentru culegerea
informaţiei care ne interesează.
- Am înţeles, însă nu te-am felicitat cu funcţia de
ministru. O fac acum. Diseară vă invităm la noi. Să
sărbătorim.
- Mulţumesc de invitaţie, Arthur, dar cred că o
facem altă dată. Peste câteva minute mi se aduce la
semnat legitimaţia ta şi pleci imediat în unităţi.
- E chiar atât de complicată situaţia?
- Situaţia a ieşit într-un fel de sub control încă la
începutul lui martie. Nu voiam această funcţie acum,
când se va vărsa sânge nevinovat. Regele a insistat. Îmi
dau seama că pe viitor, pot să am, ca om politic,
probleme. Oricine şi oricând va putea să mă învinuiască
de vărsare de sânge. Că Patria noastră e în mare
primejdie acum, nu-şi va mai aminti nimeni. Dacă nu
restabilim noi ordinea în ţară, vor interveni ruşii şi
austriecii. O primejdie neînlăturată acum, mâine poate fi
fatală pentru ţară.
- Bine spus, domnule general. Foarte bine.
Averescu zâmbi. Făcu un gest de fluturare din mână.
Adică, de „lasă”. După care rosti:
- Arthur, ia spune-mi, ţie nu ţi-i dor de stepele
noastre? Eu le văd des în vis. Des de tot. Cum călăream,
de exemplu, ca nebunii... Pentru care taică-meu mă tot
ameninţa.
- Mi-e dor... mult prea mult. Dar situaţia...
• Alexandru Averescu şi Arthur Văitoianu au pus
bazele S.S.I.A.R. (Serviciul Secret de Informaţie al
Armatei Române), care a funcţionat până la 6
septembrie 1940, când generalul Antonescu, devenind
Conducătorul României, l-a arestat pe Mihail Moruzov,
directorul acestei structuri. Ulterior, S.S.I.A.R. a fost
reorganizată în SSI şi subordonat direct lui Antonescu.
…Averescu a mai întreprins o manevră considerată
ulterior foarte bună, fără a folosi armata.
19

20. El l-a invitat la minister pe redactorul-şef
(directorul) ziarului „Adevărul” Constantin Mille. Pe
atunci „Adevărul” promova o campanie împotriva
autorităţilor, acuzate de atrocităţi contra ţărănimii.
În discuţia avută cu Mille, Averescu i-a spus
acestuia, că doreşte foarte mult ca ordinea publică să fie
restabilită fără să se facă mare vărsare de sânge. Mille l-
a susţinut.
Spre finele convorbirii s-au înţeles că Mille îi va
transmite direct lui Averescu toate informaţiile
corespondenţilor „Adevărului” din teren privind starea
de spirit de acolo, pe măsură ce vor ajunge la redacţie.
Generalul i-a promis în schimb că acolo unde se vor
constata abateri, va cerceta cazurile. Şi că vinovaţii vor
fi pedepsiţi sever.
Pe tot parcursul răscoalei şi Mille, şi Averescu s-au
ţinut de cuvânt. Mille i-a transmis personal informaţiile
deţinute lui Averescu, i-ar acesta, după ce analiza şi
cerceta, îi pedepsea aspru pe vinovaţi.
Prin această manevră, generalul Averescu a urmărit
două scopuri:
1. Să evite ca opinia publică să fie alarmată în mod
„zvonistic” şi exagerat pe calea presei şi să nu critice în
neştire armata.
2. Să cunoască cât mai bine realitatea din diferite
regiuni, ca să pedepsească operativ toate încălcările
ordinii şi să verifice efectul dispoziţiilor ce s-au dat
pentru evitarea brutalităţilor.
Până la 29 martie 1907, în majoritatea lor răscoalele
ţărăneşti au fost potolite. În ţară se instala treptat
liniştea şi ordinea publică. În aceeaşi zi de 29 martie
1907 Comandantul Suprem al Armatei Române, Regele
Carol I, a emis o dispoziţie prin care mulţumea armatei
„pentru comportamentul ei în timpul răscoalei.”
Tocmai atunci Regele Carol I îl numi pe generalul
Alexandru Averescu „Salvatorul Patriei”! În popor însă
era numit, nu fără o anumită doză de ironie motivată,
„Salvatorul Patriei şi al… Dinastiei!”
* * *
20

21. Adversarii lui Averescu au început prin intermediul
unei părţi a presei o adevărată campanie de discreditare
a generalului, folosind în special ofiţerii de provenienţă
nobiliară interesaţi. Drept reacţie a declanşat o anchetă
severă de serviciu în rândul armatei, pentru a stabili
modul în care ofiţerii şi trupa s-au comportat în timpul
acţiunilor de potolire a răscoalei.
Au fost depistate încălcări grave în Corpul 2
armată, comandat până la 13 martie de Prinţul
moştenitor Ferdinand. Acolo au fost constatate cele mai
multe cazuri când trupele au deschis foc de nimicire în
împrejurări în care nu era nevoie, încălcându-şi astfel
toate ordinele şi instrucţiunile. Chemaţi la răspundere,
comandanţii au declarat că au primit ordin de a trage
nemijlocit de la Prinţul Ferdinand. Aceiaşi lucru l-a
raportat şi comandantul Diviziei 2 armată, generalul
Petre Gigurtu. Au fost depistate, câteva sute de cazuri şi
aproximativ 1000 de ofiţeri s-au ales cu dosare penale,
acestea fiind transmise neîntârziat justiţiei. Onoarea
Curţii Regale, existenţa ei a fost pusă în pericol.
Generalul Averescu nu era să fie acel Averescu,
stimat de popor şi temut de duşmani, dacă nu prevedea
şi această situaţie. La 13 martie 1907 a emis un Ordin
prin care Corpul 2 armată era scos de sub comanda
Prinţului moştenitor Ferdinand şi supus direct
Ministerului de Război. Prin această mişcare el a
sugerat că, de fapt, Curtea Regală n-a avut nici un
amestec în reprimarea răscoalelor ţărăneşti şi nu e
pătată de sângele vărsat.
Ferdinand, până pe patul de moarte, nu l-a iertat pe
Averescu pentru această decizie, continuând în mod
neoficial să comande Corpul 2 armată.
Celor interogaţi în cazul Corpului 2 armată, care au
executat ordinele Prinţului moştenitor Ferdinand,
Averescu le adresa o singură întrebare: ştiau ei că
prinţul Ferdinand a fost înlăturat de la conducerea
corpului? Toţi au răspuns: da.
Carol I a promulgat o largă amnistie, un gest de
împăcare a naţiunii, de iertare a tuturor greşelilor făcute
atât de armată, cât şi de răsculaţi.
21

22. Adversarii lui Averescu l-au învinuit în continuare
de pierderi umane mari în rândul răsculaţilor. Anumite
ziare au scris despre 11 000 morţi, date care în final nu
au fost confirmate de documente. Erau citate şi cifrele
2000, 2500, 4000 de morţi.
Generalul Averescu a numit cifra de 2000 – 2500. Şi
a lămurit cum a ajuns la această cifră. Şeful biroului de
statistică era pe atunci pământeanul său Zamfir Arbore.
Averescu l-a rugat să stabilească cota victimelor,
apelând, ca referinţă, la tabelele celor decedaţi în anii
1901 – 1906. În 1907 proporţia celor decedaţi era
superioară cu 2000 – 2500. În aceste cifre sunt incluse
pierderile nu numai în rândul răsculaţilor, dar şi a
armatei, a bandelor de hoţi şi tâlhari, nimiciţi de armată,
jertfele acestor bande etc.
Popularitatea generalului Averescu a crescut
extraordinar de mult în timpul răscoalei. După cum scrie
generalul Radu R. Rosseti, care nu era deloc
simpatizantul lui Averescu, ci chiar un adversar aprig al
acestuia, vorbind obiectiv, soldaţii executau ordinele
superiorilor cu argumentul că „aşa ne-a cerut generalul
Averescu.”
Intuiţia generalului Averescu, care era şi un bun
psiholog, calităţi apreciate şi de duşmanii săi, referitor
la educaţia militară, este evocată şi de sus-numitul
general Radu R. Rosseti:
„În faţa unei coloane de răzvrătiţi, ce încercau să
pătrundă în localitate, au ieşit autorităţile cu puţinii
ostaşi rămaşi în regiment. Cuvântările autorităţilor şi
somaţiile rămăsese fără ecou, răsculaţii neluându-le în
seamă. Atunci interveni sergentul adjutant Vasile Lupu,
decanul corpului de subofiţeri din regiment, care îi
instruise militar cândva pe mulţi dintre ţăranii acum
consideraţi răsculaţi. El comandă: „Drepţi, dreapta v-
aliniaţi!”, iar la auzul unui glas cunoscut şi respectat,
răsculaţii au acţionat instinctiv. Au urmat comenzile de
adunare şi de marş către cazarme, dublate de sudalmele
prea cunoscute ale sergentului. Şi, astfel, sergentul
adjutant Vasile Lupu a dus în cazarmă câteva sute de
„revoluţionari”, transformându-i în soldaţi disciplinaţi.”
22

23. Având calităţi deosebite, apreciate până şi de
Kaizerul german care nu era deloc un om care
„împrăştia cuvinte”, Averescu a ştiut să se impună
maselor de soldaţi, să le cucerească încrederea, chiar
dacă, acum, măsurile erau mai dure, mai severe decât în
timp de pace.
Aflat pentru prima oară la un post ministerial cu
răspundere decisivă, în mo mentul hotărâtor pentru
Patrie, generalul Alexandru Averescu a acţionat cu
energie şi eficienţă, ceea ce i-a adus gloria unui militar
cu calităţi deosebite, stima şi recunoaşterea naţiunii
româneşti.
* * *
O comisie specială a Parlamentului a investigat
atent cauzele revoltelor ţărăneşti. Concluzia a fost
următoarea”...La sfârşitul secolului XIX şi începutul
secolului XX România se afla în primul stadiu de
evoluţie a capitalismului, care a condus la o
suprapopulare rurală, care nu a fost absorbită de
celelalte ramuri ale economiei naţionale, fiind şi ele în
stadiu de dezvoltare. Criza agrară, oricum se spunea
„chestiunea ţărănească”, pe care partidele ajunse la
putere promiteau s-o rezolve, nu s-a mişcat din loc. Din
contra, ţărănimea românească s-a aflat sub o crescândă
presiune socială, astfel că o explozie era aproape
inevitabilă:
1. Trusturile de arendaşi, erau formate în
majoritatea cazurilor de străini, majoritatea evrei.
Străinii făceau regulile jocului în satele româneşti,
creând o presiune deosebită asupra ţărănimii, care s-a
văzut exploatată din ce în ce mai mult.
2. Suprapopularea rurală care a adus la fărâmiţarea
proprietăţii şi la o criză a pământului.
3. Dotarea cu tehnică a agriculturii se afla la un
nivel mizerabil din cauza investiţiilor reduse. Evreii nu
voiau să investească în economia românească.
Principalul instrument de exploatare a pământului
rămase ţăranul. Contractele de muncă, aşa-zisele
„învoieli”, încheiate cu arendaşii erau cu fiecare an tot
mai defavorabile pentru ţărani.
23

24. 4. România avea hotare comune cu două state mari,
două imperii agresive: Austro-Ungaria şi Rusia, cu
interese în acest spaţiu. În Rusia, înfrântă în războiul cu
Japonia (1904 – 1905), s-au început răscoale (1905 –
1907), care ajunse şi în Europa Centrală. Ideile
revoluţionare, susţinute şi finanţate bine, au pătruns şi
în România. Şi Rusia, şi Austro-Ungaria, aveau mari
interese în regiunea Sud-Est europeană, încercând să-şi
sporească influenţa în acest spaţiu, folosind la maximum
capacităţile serviciilor secrete.
5. Ridicarea nivelului cultural de la sate, datorită
activităţii unor intelectuali, sincer ataşaţi la nevoile
ţărănimii. Un rol important în procesul de edificare
culturală a tinerilor ţărani l-a jucat şi armata.
* * *
…Amintirile frumoase au fost curmate de vocea
doctorului. Era dimineaţă. Margaret făcu toate
procedurile prescrise de medic şi se aşeză din nou la
locul ei. I-a luat mâna, a dus-o la buze şi o sărută cu
gingăşie, aşa cum o săruta el în nopţile lungi de toamnă
şi iarnă, când primea permisiune să plece din unitate.
Stăteau de vorbă până dimineaţa, se sărutau atât de
mult, încât (lucru poate uşor jenant dar…) două-trei zile
după aşa seară o dureau astfel… buzele.
În timpul prânzului, când ea încerca să-l hrănească
cu linguriţa, în salon intră medicul-şef însoţit de un
bărbat şi de o doamnă. Nu-i văzu: era concentrată asupra
lui. În sfârşit îi văzu pe cei intraţi: Faţa îi radia de
bucurie:
- Domnule doctor, Mihai a înghiţit prima linguriţă
de supă! Era fericită.
- Excelent, domnişoară! Mă bucur. Faceţi cunoştinţă
– Margaret Munteanu, sora care face de servici zi şi
noapte lângă el. Iar dumnealor sunt părinţii
locotenentului Mihai Munteanu. Margaret, roşie la faţă
se ridică şi îi salută.
- Mulţumim, domnişoară pentru grija pe care i-o
purtaţi feciorului nostru, rosti domnul din faţa ei cu o
24

25. uşoară înclinare a capului. Doamna o privi prietenoasă,
însă n-a spus nimic.
- Asta mi-e meseria. Dacă îmi permiteţi, după ce-l
hrănesc, vă las să staţi nestingherit cu el.
- Îl hrănesc eu, zise cu anumită răceală doamna.
Domnul o privi mirat.
Margaret acceptă şi ieşi.
- Ce e cu tine? Nu ţi-a dat nici un motiv…
Doamna răspunse:
- Nu vezi, ea e îndrăgostită de el.
- Şi chiar dacă?
Doamna nu ştiu ce să răspundă. Încercă să-şi
hrănească „băiatul”. Nu izbuti. Mihai îşi ţinea gura
închisă.
- Şi acum ce facem? rosti vădit supărat domnul…
Trebuie să apelăm la serviciile domnişoarei. Mă duc s-o
chem.
Când Margaret reveni, doamna stătea în picioare.
Avea privirea plecată.
- Vă înţeleg, doamnă. Şi nu sunt supărată. Să
sperăm că Mihai îşi revine.
După ce-l hrăni îi conduse. La despărţire şi-au
strâns mâinile.
- Vă mulţumim, mult domnişoară, spuse domnul.
Mama lui Mihai îi zâmbi:
- Ne mai vedem.
- Vă mulţumesc şi eu, rosti şi Margaret, deşi nu ştia
prea bine pentru ce.
* * *
Ca urmare a răscoalelor ţărăneşti s-a înrăutăţit mult
imaginea şi, implicit, situaţia internaţională a României.
Bulgaria, care era o autonomie turcească, voia să obţină
şi ea independenţă. Şi elaborase un proiect de înarmare
serioasă a trupelor sale, pentru ca să ceară României
retrocedarea Dobrogei. Grecia începuse o politică de
purificare a românilor din Macedonia, fapt care a făcut
ca România să rupă relaţiile diplomatice cu ea. Relaţiile
cu Imperiul Austro-Ungar erau deja rupte după
amestecul vădit al acestui „Imperiu” în treburile interne
25

26. ale României, prin sprijinirea răscoalelor ţărăneşti.
Serbia avea şi ea anumite ambiţii „imperiale”, încercând
să unească slavii de sud într-un singur stat, condus de
autorităţi din Serbia. Fapt însă care nu era deloc pe plac
Austro-Ungariei.
Imperiul Otoman îşi înrăutăţi şi el relaţiile cu toate
ţările din Sud-Estul Europei şi încercă prin vizita unei
delegaţii militare condusă de Abdula-paşa la Bucureşti,
în perioada 16 – 23 iunie, să formeze o alianţă militară
cu România. Cu acest prilej sultanul Abdul-Hamid II l-a
decorat pe regele Carol I cu Ordinul „Nisan Imtiaz”.
Regele Carol I însă rămase ferm pe poziţiile declarate
anterior, şi anume: de a nu face alianţă cu un stat
balcanic contra altui stat balcanic.
Regele României făcu un gest similar, hotărând să
acorde sultanului Ordinul „Carol I” „cu briliante”,
instituit în anul 1906, cu prilejul împlinirii a 40 ani de
la urcarea sa la tron. La 12 iulie 1907 o delegaţie, porni
din Bucureşti, în frunte cu ministrul de război
Alexandru Averescu, însoţit de Gabriel Mitilineu,
secretar de delegaţie. La bordul vasului „Carol I”au
sosit la Istanbul, întâmpinaţi de mari personalităţi
otomane.
Culmea vizitei a avut loc la 15 iulie, când generalul
Averescu a înmânat sultanului decoraţia. Apoi au urmat
discuţii cu oficialii turci. În timpul prânzului de gală,
oferit de sultan, la care el a discutat îndelung cu
Alexandru Averescu, remarcând între altele şi modul
rapid în care s-a înfăptuit mobilizarea trupelor în timpul
răscoalelor ţărăneşti. Sultanul s-a mai interesat de
organizarea şi instruirea armatei române, apreciată în
Europa, de starea reală din punctul său de vedere, a
armatei bulgare, ştiindu-l ca n bun cunoscător.
A mai avut întrevederi cu ministrul de război Riza-
paşa. El i-a solicitat de fapt… lui Averescu ca armata
română să desfăşoare manevre militare în Dobrogea,
pentru înspăimântarea bulgarilor. Averescu îi răspunse
că astfel de manevre sunt programate pentru toamna
anului 1907 dar preciză că nu dorea să „înspăimânteze
pe nimeni”. Erau nişte manevre de rutină. „Marele
26

27. maestru al artileriei” Zeki-paşa observă amical că
armata română nu este completată cu armament modern.
La 16 iulie delegaţia s-a întors în ţară.
În toamna lui 1907 Averescu a condus personal
manevrele regale desfăşurate în Dobrogea. Regele Carol
I a renunţat să dirijeze personal aceste manevre, iar
Prinţul Ferdinand era absent.
Aceste manevre au scos la iveală „problemele” din
sistemul de pregătire şi aprovizionare al armatei. Însă
nu în măsura declarată de turci.
* * *
După ce medicul curant i-a permis mamei să vină
regulat la fiul său, primul gest pe care l-a făcut, a fost
să-şi ceară din nou iertare lui Margaret.
- Nu vă deranjaţi, doamnă, – îi răspunse cald
Margaret – înţeleg totul.
- Regret, domnişoară, rosti doamna – e păcatul meu.
Aş dori să fim prietene. După care, şovăind, rosti blajin
şi parcă în glumă: Vă asigur că aş putea să fiu o soacră
extrem de bună.
La aceste cuvinte rostite de faţă cu Mihai şi tatăl
lui, Margaret se fâstâci de-a binelea şi ieşi din salon.
- Când facem nunta, fiule? întreabă doamna
zâmbind.
- Cum scot bandajele de pe faţă – măcar să văd ce
mi se întâmplă, răspunse vesel Mihai – Oricum
pregătiţi-vă.
- Noi suntem gata cam de când te-ai născut. Dar
cine ar fi cuscrii noştri? întrebă ea spontan.
Mihai nu ştia ce să spună. Vor crede că se întâlneşte
cu fiica ministrului de război doar ca, eventual, să-şi
facă o carieră militară bună. Dorea să-şi facă una
cinstit, fără „proptele”, ca nimeni să nu-i reproşeze
cândva că nu ar fi fost meritul lui.
- Ce taci fiule? îl întrebă tatăl.
- Tată, mamă, vreau să fiu înţeles corect. O iubesc
sincer pe această domnişoară, şi vreau să mă căsătoresc
27

28. cu ea. Am cunoscut-o şi m-am îndrăgostit de ea când
habar nu aveam cine e sau va fi tatăl ei.
Mihai povesti tot ce ştia de la Margaret cine sunt
tatăl, mama ei.
Datorită lui Margaret, eforturilor ei, din vara anului
1907 locotenentul Mihai Munteanu îşi reveni complet.
Rana de la piept i se vindecă, faţa însă era... toată
brăzdată de cicatrici. Cu greu la recunoscut mama. Însă
şi mai greu l-au recunoscut camarazii, prietenii şi
cunoscuţii. Se sfia de faţa sa, nu voia să se întâlnească
cu nimeni. Cât era bandajat şi nu-şi vedea faţa, vorbeau
cu Margaret de căsătorie, unde vor trăi, câţi copii vor
avea. Ea îl asculta fericită şi se vedea deja mamă a trei
copii. Atâţia au decis ei, după multe discuţii aprinse pe
această temă.
De când însă şi-a văzut clar faţa…o privea tot mai
vinovat pe Margaret, aceasta arătându-se aproape
fericită. Era caldă, firească, absolut deschisă. Acum se
întreba dacă are dreptul să se afle alături de această
domnişoară extrem de frumoasă. Nu mai voia ca ea să-şi
piardă tinereţea, să-şi sacrifice viaţa cu un bărbat
practic infirm. Şi aşa îi datora mult prea mult pentru tot
ce a făcut ca să se „pună pe picioare”. Îi va fi
recunoscător toată viaţa. Acum dorea ca ea să-şi
găsească alt tânăr, cel puţin aşa cum era el până a fi
rănit şi era suficient.
Margaret observă schimbările produse în el. Din zi
în zi o simţea tot mai mult. Avea în faţă un trup viu,
care nu mai răspundea la întrebări. Şi atât. Nu era acel
Mihai vesel, acel Mihai plin de viaţă pe care îl ştia şi de
care se îndrăgostise...
* * *
Componenta militară românească s-a format
conform Regulamentului Organic (1830) care avea, în
esenţă aspectul unei simple forţe de poliţie. Iniţial ea
era aşa-numita „strajă pământeană”. Apoi luă forma unei
structuri mixte, ceva mai complicate, formate din trupe
permanente şi trupe cu schimbul, care îndeplineau
obligaţii militare şi civile. Şi domnitorii Moldovei, şi
28

29. cel al Munteniei, ulterior au depus eforturi pentru a
întări calitativ şi numeric cadrele celor două armate.
Primul Domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza,
a unificat cele două armate, crescând numărul unităţilor,
însă păstrând structura mixtă generală a sistemului
militar.
Până la Războiul de Independenţă s-au dezvoltat
mai mult structurile cu schimbul – călăraşii, dorobanţii,
grănicerii, în defavoarea celor permanente.
Contopirea regimentelor permanente (de linie) cu
dorobanţii (unităţi cu schimbul) în 1891 a deschis calea
permanentizării armatei române.
Ca autor de prestigiu a numeroase lucrări
fundamentale în domeniul militar, Averescu cunoştea la
perfecţie realităţile militare internaţionale, şi era
conştient de importanţa operării unor reforme militare
de profunzime. Răscoalele au demonstrat că a armată,
legată de teritoriul din care i se recrut efectivul, nu
poate fi capabilă să manevreze forţele, rezervele.
Generalul Radu R. Rosetti notează în a cest sens:
„Averescu – stăruitor, priceput ostaş, destoinic,
cunoscând bine armata şi lipsurile ei… socotea că era
nevoie să se modifice organizarea armatei şi să se
înnoiască gradele generalilor şi ofiţerilor superiori”. Şi
în consecinţă, propunea ca promovarea în grade să se
facă după faptele şi calităţile concrete ale fiecărui
ofiţer, cunoscute de toată armata, şi nu „prin semnături
de birou”.
La 10 mai 1908 colonelul Arthur Văitoianu primi
gradul de general. Pe merit. Se dovedi un militar pe
cinste, recunoscut de toată lumea cât de cât iniţiată.
Numai prin optimizarea structurilor organizatorice,
prin îmbunătăţirea selecţionării şi pregătirii cadrelor,
prin perfecţionarea instrucţiei trupei şi prin
achiziţionare de armament modern, muniţie şi tehnică de
luptă din străinătate, considera Averescu, armata ro mână
putea fi „adusă” la standardele europene.
Promova hotărât ideea că „numărul este un element
foarte important, numai când este clădit pe calitate. Fără
această condiţie, numărul reprezentă un factor de
29

30. slăbiciune (n.n. – M.N.), o ficţiune, o putere presupusă,
şi nimic mai dezastruos nu poate fi pentru o armată, care
pune temei pe o astfel de amăgire”. Admirabil.
Averescu a adus la cunoştinţa Parlamentului că la
sfârşitul anului 1907, începutul anului 1908 se pregătea
de cineva o răscoală similară celei din februarie 1907.
Însă ele au fost prevenite de armată. De acţiunile
calificate ale armatei! Generalul privi spre sală şi nu
oferi detalii, invocând glumeţ… interese superioare de
stat.
Serviciile secrete de informaţii şi contrainformaţii
ale Armatei Române, organizate şi legalizate de
Averescu şi conduse de Arthur Văitoianu, au dat astfel
primele roade. Însă aceste structuri continuau să fie
„tenebre” nelegalizate „cu pompă” iar extinderea lor
putea provoca oricând o nouă criză politică. Averescu şi
Văitoianu au decis să rămână la nivelul atins.
Adoptarea de către cele două camere ale
Parlamentului, în martie 1908, a noii legi pentru
organizarea armatei, propusă (iarăşi) de Averescu, plasa
armata română la nivelele celor mai bune forţe armate
europene. Discuţiile au fost aprinse, căci generalii, care
primiseră grade „prin blat”, şi aveau sprijin în
Parlament, au opus o rezistenţă de invidiat. „Dacă
opuneau o aşa rezistenţă şi în luptă, armata română era
să fie de neînvins”, glumea Averescu.
P.P. Carp, unul dintre liderii conservatori a dat
dovadă de cunoştinţe profunde în problemele militare,
susţinând separarea cavaleriei de infanterie, recrutarea
pe regiuni, permanentizarea infanteriei. S-a pus
problema numărului mare de generali pentru o armată
atât de mică ca cea a României.
La Senat însă părţile „pro” şi „contra” legii erau
aproape egale. Totuşi Senatul a votat în deplină
cunoştinţă de situaţia în care se afla atunci armata
română: 50 de voturi „pro” şi doar 5 contra.
Regele Carol I, printr-un Înalt Decret din 29 martie
1908, a promulgat legea respectivă.
30

31. Legea, era o adevărată victorie a generalului
Averescu, a restructurat substanţial sistemul militar:
1. Serviciul activ a fost fixat la doi ani pentru toate
trupele permanente, la trei pentru cavalerie şi la patru
pentru marină.
2. Toată artileria de câmp a fost transmisă
diviziilor.
3. Durata serviciului militar s-a redus la 19 ani,
respectiv de la 21 la 40 ani. Serviciul s-a modificat şi
structural: 7 ani în activitate, 5 în rezervă, 3 în miliţie,
4 în armata teritorială.
4. Selecţionarea, pregătirea şi promovarea cadrelor,
avându-se în vedere că aceste cadre, bine pregătite să
înlocuiască cadrele prost pregătite, înrolate în armată
prin blat, prin favoritism.
5. Simplificarea modalităţilor de promovare a
soldaţilor la gradul de caporal şi sergent, şi de recrutare
a ofiţerilor activi din rândul sublocotenenţilor de
rezervă, după o pregătire prealabilă şi susţinerea unui
examen.
6. Concesionarea unei fabrici de conserve care să
îndestuleze armata în timp de pace şi să creeze un stoc
suficient de război, care trebuia înlocuit în fiecare an cu
o treime.
Astfel generalul Averescu a mai demonstrat odată în
plus că este nu numai un ilustru teoretic militar, general
recunoscut pe plan internaţional, dar şi că ştie cum să
conducă şi mari unităţi pe câmpul de luptă. În timpul
desfăşurării primelor manevre ale cavaleriei, văzând că
generalii din subordine nu ştiau ce să facă pe câmpul de
luptă, a preluat,la un moment dat, contrar dispoziţiilor
legale, comanda trupelor angajate, mai „colecţionând”
astfel pe lângă Prinţul moştenitor Ferdinand, încă un
duşman înverşunat – generalul Constantin Prezan, care
s-a arătat necalificat în desfăşurarea manevrelor. Era
însă favoritul Prinţului moştenitor Ferdinand...
Averescu a fost criticat pentru reformele propuse.
Una din critici consta în faptul că armata a scăzut
numeric, şi că astfel nu putea concura „potenţial” cu
armata Bulgariei şi Serbiei.
31

32. Mihai C. Vlădescu, un adversar ştiut a lui Averescu
scria însă în 1923 „...Războiul este singurul criteriu de
verificare a capacităţii combative a unei armate. În
campania din sudul Dunării din 1913, dar mai ales în
cea din toamna anului 1916, numărul prea mare al
soldaţilor şi a marilor unităţi a fost un handicap serios
pentru armata română. La intrarea în război la mijlocul
lunii august 1916, armata română dispunea de circa
800000 de oameni, prost înzestraţi şi instruiţi, iar
insuccesele pe câmpul de luptă s-au ţinut lanţ. În
schimb, în vara lui 1917, armata română cu un număr
aproximativ de 450000 de militari, dar care beneficia de
o bună înzestrare şi instruire, a obţinut victoriile de la
Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz. Generalul Averescu ca
întotdeauna, în ce priveşte problemele militare, a avut
dreptate...”
În decembrie 1908 Ion I.C. Brătianu a devenit
liderul liberalilor şi prim-ministru, căruia nu-i convenea
ca în guvernul pe care îl conducea să se afle şi
Averescu, care, între timp, se apropiase de Take
Ionescu, pe care Brătianu îl considera cel mai periculos
om politic din tabăra opoziţiei. Pe Averescu şi Ionescu
i-au apropiat inclusiv originea lor socială. Dincolo de
afinităţi politice şi doctrinare.
* * *
La balul pentru Anul Nou 1909, dat de Curtea
Regală, a fost invitată, fireşte şi familia Averescu. Clo,
care se apropia de 45 de ani, arăta extraordinar, primind
complimente nu numai de la bărbaţi, dar şi de la…
doamne. Era însă conştientă, că majoritatea
„co mplimentărilor” nu erau sincere, toţi îşi făceau un
fel de „datorie” faţă de „eroul naţional”, cum era numit
în presă soţul ei, generalul Averescu.
* * *
… De ei se apropie Prinţesa Maria, soţia Prinţului
moştenitor Ferdinand, care trecuse pu ţin de 35 de ani,
însă arăta minunat, fiind însoţită de una din froilein, în
care Averescu a recunoscut-o pe Florica. Averescu şi
32

33. Clo au făcut o plecăciune în faţa ei, aşa cum cerea
eticheta.
- Bucuroasă să vă întâlnesc aici, în seara asta –
spuse principesa, întinzându-i lui Averescu mâna şi
privindu-l ţintă în ochii. El îi suportă privirea,
sărutându-i mâna şi privind-o direct şi cu sinceritate în
ochi. Scena se cam prelungi, peste orice măsură
protocolară. Froilein tuşi, mai tare decât cerea eticheta,
şi principesa îşi retrase mâna. Făcu o plecăciune plină
de afecţiune spre Clo.
- Nu ne cântaţi nimic, doamnă general Averescu?
întrebă principesa uşor tulburată de atingerea acestui
general chipeş şi frumos.
- Nu, Excelenţă, nu mai cânt. Nu mai am voce –
răspunse cald, amabil şi direct Clo, care nu voia să
cânte pentru această femeie considerată uşor „libertină”.
Văzu cum se uita la soţul ei.
- Păcat, păcat…
Peste câteva clipe Clo uită de principesă. Prea mare
era diferenţa dintre o principesă şi un general provenit
dintr-o familie modestă. Dacă de Alessandro al ei se
„lega” o froilein care o însoţea pe o principesă, atunci
avea temei de gelozie. Însă cu Prinţesa…
Despre faptul că soţul ei ar fi un fel de Don Juan i-
au şoptit mai multe doamne. Ea vedea însă altfel
lucrurile îşi avea propria percepţie despre aceste relaţii.
Când aceste şoapte s-au înteţit, ea a răspuns clar şi
public: „Soţul meu este cum este. Şi aşa cum este, este
Alessandro al meu. Vă rog să-l lăsaţi în pace…”
Această declaraţie, această stimă sinceră pentru soţ,
în pofida tuturor bârfelor, era ceva nou pentru
mentalitatea românească.
Averescu, însă, nu era atât de naiv ca Clo. El văzu
focul ce ardea în ochii principesei, când ea îl apucă
strâns de braţ. Nu-şi putea închipui, că o principesă să-
şi permită aşa ceva! Însă el avea experienţa relaţiilor cu
femei din toate păturile sociale, inclusiv din
aristocraţie. Şi înţelese că are o şansă… Clar, nu el va
face primul acest pas.
33

34. …Ca Averescu să fie demis din funcţie, liberalii au
procedat de fapt mişeleşte, strecurându-i lui Alexandru
Marghiloman, liderul conservator, informaţii falsificate
despre, chipurile, mari încălcări produse în armată. L-au
folosit pe un ofiţer, Victor Verzea, care a falsificat
demersul. Ulterior acest ofiţer a fost descoperit că făcea
spionaj în favoarea Puterilor Centrale.
Averescu a răspuns la toate punctele numite de
Marghiloman. Ulterior acesta a notat franc „...răspunsul
lui Averescu a fost credibil...”.
Averescu purta tratative de perfecţionare a
Arsenalului armatei cu firma germană „Krupp”, cea mai
renumită pe atunci structură producătoare de armament
de o calitate deosebită. Se presupune că înlăturarea lui
Averescu a urmărit tocmai blocarea acestei (eventuale)
concesiuni.
După seara de Anul Nou n-o mai văzu pe principesă.
Ocupat cu treburile tot mai numeroase ale ministerului,
cu combaterea a tot felul de zvonuri şi chiar minciuni
lansate non-stop de liberali, Averescu uită total de ea.
Ea însă n-a uită de el. Într-o zi se pomeni cu
principesa şi cu câteva froilein din anturaj la minister,
fapt care îi miră pe o bună parte din angajaţi. Sub
pretextul anunţat de cunoaştere a condiţiilor de muncă a
angajaţilor, principesa se întâlni astfel cu ministrul,
care îi puse imediat la dispoziţie cabinetul.
- Bucuroasă să vă văd, domnule ministru, începu
principesa şi îi întinde mâna. Averescu i-o sărută cu
multă armonie, toată gingăşia. Principesa nu se grăbea
să-şi retragă mâna.
- Sunt încântat de vizita Excelenţei Voastre, rosti
Averescu ţinând-o în continuare de mână.
- Abia am găsit un pic de timp liber ca să vă pot
face o vizită de cunoaştere. Rosti ea şi nu-şi lua ochii de
pe el
- Vă mulţumesc de atenţie, principesă, sunteţi
oricând binevenită la noi – avea privirea coborâtă,
deşi… continua să-i reţină involuntar mâna întinsă
pentru salut.
34

35. După a treia întâlnire Prinţesa nu mai adormi ca la
celelalte. Îmbrăţişându-l şi sărutându-l cu pasiune, ea îi
spuse: – eşti mult mai bun decât mi s-a vorbit, domnule
general. El nu spuse nimic. Doar o sărută pe umăr.
La 3 martie 1909 generalul Alexandru Averescu a
fost scos din funcţie.
Cooptat în guvern ca „salvator al Patriei”, a fost
trădat de acei, pe care îi servise atât de mult în
groaznicul 1907. Dar Averescu n-a fost totuşi înlăturat
complet din armată. Nici n-a fost trecut în rezervă. Fu
numit comandant al Diviziei I-i infanterie... Ridicol.
Ca urmare a luptei cu clanul politic Brătianu, cu
oponenţii săi politici şi militari, în primăvara anului
1909 lui Averescu i se activiză vechea boală – oftica
(tuberculoza). Slăbi mult, forma militară atârna ca pe
harag, ochii înfundaţi, maxilarele evidenţiate mult.
Pentru a-şi atenua semnele de pe faţă, şi-a lăsat barbă,
care i se potrivea de minune.
Părinţii nu-i mai erau în viaţă, nu erau în viaţă nici
bătrânele care l-au lecuit în toamna lui 1878. Clo îl trata
cu toate mijloacele medicale cunoscute pe atunci. Însă
boala nu dispărea, dar nici, adevărat, nu progresa.
În aprilie 1910, partidul liberal aflat la putere, a
promulgat o nouă lege de organizare a armatei, propusă
de generalul Grigore Crăiniceanu, ministru de război,
care a anulat o parte din prevederile legii din 1908.
Noua lege a mai fost modificată în 1911 şi 1913. Din
legea lui Averescu rămas doar permanentizarea
infanteriei.
* * *
În toamna anului 1911 împrejurările l-au plasat din
nou pe generalul Alexandru Averescu pe arena politică
românească.
La 18 noiembrie 1911 Averescu a fost numit şeful
Marelui Stat Major, înlocuindu-l pe generalul Vasile
Zottu. Această revenire a fost posibilă datorită instalării
la putere a partidului conservator, la 28 decembrie 1910,
în frunte cu P.P. Carp, şi numirii generalului Nicolae
35

36. Filipescu în calitate de ministru de război. Acestei
numiri s-a opus unul din liderii partidului conservator
Alexandru Marghiloman, care provocase la sfârşitul lui
februarie 1909 demisia lui Averescu din fotoliul
ministrului de război. Atitudinea lui Marghiloman a
condus la un conflict dur cu Nicolae Filipescu.
După cum nota la acel timp generalul Radu R.
Rozetti: „Aducerea lui Averescu în capul Marelui Stat
Major fu unul din ultimele acte ale lui Nicu Filipescu ca
ministru de război.”
La 28 martie 1912, criza în tabăra conservatoare s-a
înteţit. În fruntea guvernului veni Titu Maiorescu, care
l-a demis din funcţie pe ministrul de interne Alexandru
Marghiloman şi pe ministrul de război Nicu Filipescu,
înlocuit de generalul Ion Argetoianu, cu care Averescu
avea relaţii foarte bune. Peste şase luni Argetoianu a
fost schimbat de generalul Constantin Hârjeu, cu care
Averescu avea relaţii tensionate… Nota bene!
Radu Ştirbei, apropiatul Curţii Regale, i-a spus lui
Marghiloman că Prinţul moştenitor Ferdinand nu va fi
mulţumit de numirea lui Averescu la această înaltă
funcţie, că el are candidatura sa, anume pe generalul
Constantin Prezan. Dar din teama faţă de Regele Carol
I, se va arăta mulţumit.
Marghiloman notează la 27 decembrie 1911:
„Ştirbei m-a căutat spre a mă lăsa să înţeleg că la
Cotroceni, palatul prinţilor moştenitori, ar fi îngrijorare
despre Averescu, că el ar căuta să vorbească rău pe
Prinţ, că înainte de reintrarea în graţie a fost la Berlin,
unde zilnic vedea pe Kinderlen şi de acolo ar fi venit
impunerea...”
Iar s-a recurs la falsificări, la minciuni scornite
probabil tot la Cotroceni, precum că generalul Averescu
a vrut să se angajeze în armata rusă, însă ceva n-a mers.
Se făcea tot posibilul ca el să nu fie numit la acest
însemnat post în orice armată.
Marele Stat Major al armatei române a fost înfiinţat
în 1882, şeful căruia avea o poziţie net inferioară
ministrului de război. Această funcţie se considera cea
mai înaltă din ierarhia militară în timp de pace, funcţia
36

37. de ministru fiind ocupată şi de oameni politici, care nu
se pricepeau la militărie, şi de militari de profesie, era
considerat ca administrator.
Averescu anterior, fiind în funcţie de ministru de
război, şi Nicolae Filipescu, ca ministru de război au
pus nu odată problema privind consolidarea poziţiilor
şefului M. St. M. la conducerea armatei.
Marele Stat Major al armatei române era presat atât
de ministrul de război, cât şi de Inspectoratul general de
armată, condus de Prinţul moştenitor Ferdinand, care era
ajutat de colonelul Dumitru Iliescu. Inspectoratul „se
amesteca” masiv în activitatea organizatorică şi de
instruire a armatei, fapt care nu i-a plăcut lui Averescu.
Susţinut de ministrul de război Nicolae Filipescu,
care avea o părere proastă despre Prinţul Ferdinand,
Averescu începu lupta cu Inspectoratul pentru ridicarea
prestigiului şi autorităţii şefului Marelui Stat Major,
concentrând toată pregătirea de război a armatei în
mâinile sale, scăzând simţitor rolul Inspectoratului
general în armată.
Prinţul moştenitor Ferdinand a încercat prin diferite
metode să recapete influenţa în armată, pierdută odată
cu numirea lui Averescu în funcţie de şef al M.St.M.
Însă evenimentele din Balcani, şi urmările ce au avut
loc, au ridicat nespus de mult prestigiul Marelui Stat
Major şi, nemijlocit, autoritatea generalului Alexandru
Averescu. În final, Prinţul făcu un gest inteligent şi se
retrase.
La 1 aprilie 1912 generalul de brigadă Alexandru
Averescu a fost avansat la gradul de general de divizie.
La această ceremonie va asista şi principesa, care se
arătă a nu-l mai recunoscu pe Averescu. Unde era acel
general chipeş, bine făcut, cu care ea îşi petrecu
anumite zile de o satisfacţie senzuală nemaipomenită.
Îşi amintea des de el, mai ales când făcea dragoste de
două minute cu soţul... sau cu noul său amant...
Acum alături de Rege sta un general uscăţiv, cu
bărbuţă, însă tot atât de frumos. „Interesant, a rămas tot
atât de… „puternic”?, se întrebă principesa. Voia să
vorbească cu el, să-l sărute…
37

38. El însă nu-şi aruncă niciodată privirea spre ea.
Parcă nici nu exista. „Poate nu i-a plăcut atunci. Ori se
teme să înceapă a doua etapă” – se gândi ea. Trebuie
cumva să-i atragă atenţia...
* * *
Evoluţiile politico-militare din Europa de Sud-Est,
începute în iulie 1908 prin răscoala „junilor turci”,
proclamarea independenţei Bulgariei la 22 septembrie
1908, anexarea de către Imperul Austro-Ungar a Bosniei
şi Herţegovinei, au creat o atmosferă tensionată, zona
balcanică devenind din nou o problemă incendiară a
Europei.
Aceste evenimente au condus la încheierea unei
alianţe între ţările balcanice împotriva Imperiului
Otoman, pentru împărţirea teritoriului turcesc.
Componenţa alianţei: Bulgaria, Serbia,
Grecia,Muntenegru. România, nu avea pretenţii
teritoriale către Imperiul Otoman şi a refuzat să se
alăture aliaţilor.
La începutul lunii octombrie 1912 aliaţii, pe rând,
au declarat război Imperiului Otoman. Acţiunile militare
s-au desfăşurat pe diferite teatre de război. Armata turcă
în majoritatea luptelor a fost învinsă.
După încheierea păcii între Bulgaria şi Imperiul
Otoman, la 20 noiembrie 1912, ceilalţi aliaţi au
continuat totuşi luptele.
Conferinţa de pace, care urma să pună capăt
primului război balcanic a avut loc la Londra, pe data de
3 decembrie 1912. Imperiul Otoman, nemulţumit de
cedările teritoriale la care a fost obligat, la 17 ianuarie
1913 a întrerupt negocierile. Operaţiunile militare, care
au epuizat ambele părţi beligerante au continuat.
La 26 noiembrie 1912 o importantă delegaţie rusă în
frunte cu marele duce Nikolai Mihailovici Romanov,
care avea în componenţa sa şi pe baronul May endorf,
prinţii Bagration şi Trubeţkoi au sosit la Bucureşti.
Ţarul Rusiei Nikolai II, prietenul şi subordonatul militar
al Regelui Carol I în Războiul pentru Independenţă din
38

39. 1877-1878, i-a trimis un cadou meritat pe deplin de
Rege – un baston de feldmareşal al armatei ruse.
Delegaţia a luat parte şi la manifestările ocaziţionate de
aniversarea cuceririi Plevnei.
Însă scopul principal a fost de a-i sugera României
să se alăture coaliţiei balcanice, care lupta cu otomanii
şi să părăsească de urgenţă Tripla Alianţă.
În decembrie 1912 Averescu a elaborat un studiu
strategic ”Memoriu asupra unei eventuale invazii în
Bulgaria de Est.”, în care analiza posibilităţile armatelor
bulgară şi română, situaţia politică la acel mo ment. În
ce privea forţele armate, armata română era superioară
în comparaţie cu cea bulgară. Însă aspectul politic era în
defavoarea României, căci atacul asupra Bulgariei,
armata căreia lupta contra otomanilor, adică „apăra
creştinătatea” după cum declara Bulgaria, putea
conduce, prin tot felul de manevre de culise la izolarea
României pe plan internaţional.
Către anii 1912-1913 Europa era deja împărţită în
două mari coaliţii de forţe. Pe de o parte exista Tripla
Alianţă, pe cealaltă – Antanta. Ambele exprimau
interese opuse în Peninsula Balcanică, fapt bine
cunoscut încă până la declan şarea crizei balcanice.
România a fost pusă în faţa unei opţiuni decisive
pentru viitorul său, fiind din 1883, membră a Triplei
Alianţe, fapt care a protejat-o în timp de câteva decenii
pe plan extern, dându-i suplimentar posibilitatea de a se
dezvolta mai uşor în plan social, şi creând numeroase
posibilităţi de concentrare a eforturilor asupra
modernizării societăţii şi dezvoltării economiei
naţionale.
Regele Carol I şi numeroşi politicieni se pronunţau
pentru păstrarea alianţei tradiţionale. Dar susţinerea
Bulgariei de către Imperiul Austro-Ungar în criza
balcanică nu-i convenea României, care nu dorea să aibă
la sudul Dunării un mare stat bulgar, bine înarmat de
Imperiu şi, suplimentar, cu importante pretenţii
teritoriale faţă de România.
39

40. Desprinderea de Tripla Alianţă putea avea urmări
grave în plan extern, luând în consideraţie şi intenţiile
expansioniste clar demonstrate de către Imperiului Rus.
Totodată, şi viaţa politică internă era deosebit de
tensionată. Clasa politică românească nu avea o
atitudine clară şi asumată public faţă de situaţia ce se
crea în Balcani.
Înainte de desfăşurarea acţiunilor militare în
Balcani, marile puteri au încercat să atragă România de
partea lor. Însă Regele Carol I a păstrat neutralitatea
ţării, evitând alinierea ei la una din puteri. În acelaşi
timp a avertizat, că dacă în regiunea balcanică se vor
produce modificări teritoriale, România îşi păstrează
dreptul de a interveni pentru a-şi apăra interesele. Se
avea în vedere în special rectificarea graniţei din
Dobrogea, ajungându-se până la nord de Varna, teritoriu
trasat încă din 1878. O problemă era şi soarta românilor
din Macedonia, România cerând îmbunătăţirea soartei
lor, condiţiei lor etnice, a drepturilor naţionale, sociale,
culturale.
La 23 ianuarie 1913 a fost reînnoit tratatul cu Tripla
Alianţă. Totuşi, la 15 februarie 1913 guvernul român a
anunţat cele şase mari puteri europene, că în conflictul
balcanic România a păstrat neutralitatea, atâta timp cât
puterile mari au păstrat statu-quo-ul convenit.
Însă guvernul român n-a fost auzit, şi România a
fost nevoită să-şi afirme doleanţele şi să-şi apere
interesele.
Guvernul bulgar însă, spre surprinderea tuturor, a
acceptat propunerea, fapt care l-a pus în gardă pe
Averescu. Ştiind comportamentul bulgarilor, le ghici
intuitiv planul. Pentru a-şi asigura neutralitatea,
neimplicarea României, ceda teritorii neînsemnate
pentru ea, ca apoi să poată procura alte teritorii, mult
mai avantajoase. (Evenimentele ce au urmat peste câteva
luni, când Bulgaria a atacat neprovocată Serbia şi
Grecia, i-au confirmat percepţiile lui Averescu).
Fără a pierde timp pornind de la situaţia creată,
după o întrevedere cu Regele, care l-a susţinut,
40

41. Averescu intensifică activitatea de pregătire şi dotare a
armatei române, planifică în amănunt tactica şi strategia
unei eventuale implicări în război. În 1900 locotenent-
colonelul Alexandru Averescu, ca şef al secţiei întâi a
Marelui Stat Major, a elaborat un plan bine chibzuit
numit „Ipoteza A”, în care prevedea implicarea
Imperiului Rus, şi un eventual război cu Rusia, în cazul
unui atac forţat asupra Bulgariei.
În perioada de 18-26 aprilie 1913 la Petersburg a
avut loc o conferinţă a marilor puteri la care s-a semnat
un protocol care prevedea că oraşul Silistra împreună cu
un teritoriu de 3 km în jur, intra în componenţa
României.
Bulgaria, care împreună cu aliaţii săi semnase
Tratatul de la Londra din 17 mai 1913, mai apoi s-a
considerat păcălită de aliaţi la împărţirea teritoriilor
luate de la Imperiul Otoman. Având în spate Imperiul
Austro-Ungar, ea hotărî să recupereze unele teritorii din
Serbia şi Grecia, urmând să formeze, în final Marea
Bulgarie, slogan, care preocupa activ opinia publică,
viaţa socială şi politică bulgară, şi să-şi impună
hegemonia în Balcani.
Pe data de 16 iunie 1913, Bulgaria, fără a declara
război, a atacat Serbia şi Grecia. Armata Bulgară,
condusă de generalul Kolev, lupta cu succes, ocupând
tot mai multe teritorii. Armatele sârbă şi greacă se
retrăgeau, având pierderi mari în oameni şi tehnică.
Acţiunile Bulgariei au condus la destrămarea
alianţei balcanice, plasând România în prim-plan. De ea
depindeau acum atât soarta războiului, cât şi viitoarea
configuraţie politico-statală din regiunea balcanică.
România a dat de înţeles, că agravarea situaţiei n-o
poate lăsa indiferentă. De acest fapt au luat cunoştinţă
Belgradul, Atena şi Sofia. Austro-Ungaria a dat de
înţeles că nu-i contra ca România să ocupe paşnic
regiunea Turtucaia-Balcic, numai să nu intervină cu
forţele militare în acest război.
Pe de altă parte Rusia, Franţa şi Italia au cerut
guvernului român să concentreze forţe mari la graniţa cu
Bulgaria, ameninţând-o cu un atac din spate.
41

42. În primul şi în al doilea război balcanic, care au
urmat în scurt timp, armata bulgară a fost condusă de
şeful Marelui Stat Major al Armatei bulgare generalul
Ivan Kolev (în prima mea carte-Nicola Kolev), prietenul
de copilăria al generalului Averescu, bulgar basarabian,
originar dintr-o comunitate bulgară adusă în Basarabia
de ruşi pe la sfârşitul secolului XVIII în cadrul politicii
acestora de modificare a componenţei etnice a
teritoriilor ocupate.
Participant la Războiul pentru Independenţă din anii
1877 – 1878 în componenţa Regimentului de Cavalerie
Ismail, trecu şcoala militară română, primind împreuna
cu Averescu grad de ofiţer şi comandând, ca şi
Averescu, un pluton de cavalerie din Regimentul de
Cavalerie Ismail.
Împreună cu colonelul armatei române Stoianov, şi
acesta bulgar basarabian, născut în satul Cubei, judeţul
Bolgrad, au format armata bulgară. Averescu, care era
pildă pentru Stoianov, şi pentru Kolev, purta încă
epoleţi de maior, când Kolev deveni general al armatei
bulgare în curs de constituire definitivă.
Armata bulgară comandată de generalul Kolev a
obţinut câteva victorii strălucite în luptele cu turcii,
devenind un adevărat erou naţional.
* * *
Familiile Averescu şi Kolev continuau să-şi menţină
relaţiile de prietenie . Clo şi copiii au fost de câteva ori
în vizită la Sofia. Erau prietene bune cu Luminiţa, soţia
româncă a lui Kolev, originară din Bucureşti, care îşi
vizita des părinţii, fraţii. Atunci stătea săptămâni
întregi, făcând vizite regulate familiei Averescu. Clo era
bucuroasă, de ea, aveau ce discuta, şi aveau ce-şi aminti
din tinereţe. Luminiţa avea doi copii şi trei nepoţi, care,
datorită ei, ştiau la perfecţie limba română…
La sfârşitul lunii mai 1913, Averescu primi o
scrisoare de la diplomaţia bulgară în Bucureşti, prin
care era anunţat că şeful Marelui Stat Major al Armatei
42

43. bulgare intenţionează să-i facă o vizită neoficială
Şefului Marelui Stat Major al Armatei române.
Kolev veni direct la Averescu acasă. Nu se văzuse
mai mult de un an.
- Ai mai cărunţit un pic, spuse zâmbind Averescu.
- Cam ca tine după reprimarea răscoalelor ţărăneşti,
răspunse acesta râzând.
- Da, războaiele nu te prea fac să înfloresc. Ştii din
ce cauză mi s-a deschis boala veche? Tot din emo ţii,
griji.
- Cinstit să-ţi spun, am venit de fapt la tine să mă
odihnesc, să mă relaxez puţin, să uit de toate cele. Mă
întreb din ce în ce mai des: de ce doream atât de mult să
fim generali? Ai vreun răspuns?
- Nu. Sunt obosit şi eu la culme. Lupta asta pentru
influenţă în Armată îmi este extrem de neplăcută, contra
mea se folosesc metode de-a dreptul murdare.
- Cu cine lupţi acum?
- Cu Prinţul moştenitor Ferdinand. Nu cu el însuşi,
ci cu cei care stau în spatele lui, care nu vor să facă
nimic pentru Armată.
- Generalul Stoianov, Dumnezeu sa-l ierte, te
preţuia extrem de mult. Ştii doar. Şi nu odată ţi-a propus
să treci în Armata bulgară.
- Ştii şi răspunsul meu.
- Da. Dar spune-mi, dacă pot să te întreb, ce lucruri
ai mai introdus în armată? Nu-ţi cer deloc informaţie
secretă. Nu mă interesează. Avem şi noi destui ingineri
şi specialişti străini care ne umflă capul cu idei, fără să
ia în consideraţie posibilităţile economice a ţarii.
- Nu e nimic secret. Perfecţionez sistemul de
organizare şi instruire.
- Şi cum merge?
- Parcă bine. Însă dacă moare Regele Carol I,
Ferdinand o să facă praf din toate ce am făcut. Pare să
nu-l intereseze absolut deloc problemele Armatei, îi
plac numai intrigile politice.
- Nu te invidiez. Cu un astfel de inamic îţi va fi cât
se poate de greu.
43

44. - Vom vedea. Vreau să te felicit cu biruinţele
obţinute asupra Turciei. Nu cunosc ce manevre a-i
înfăptuit, dar a mers bine.
- Îţi spun dacă te interesează.
- Nu. Primesc azi-mâine un raport detailat.
Kolev se uită lung la Averescu, însă nu spuse nimic.
Bănuia demult că are pe cineva în statul său major, care
aduna informaţia necesară. Dar nu credea că pentru
România.
Intră Clo.
Averescu se grăbi să-l liniştească:
- Nu e ceea ce crezi.
- Hai băieţi la masă. V-am pregătit mâncarea
voastră preferată – mămăligă cu jumări şi brânză de
oaie. Să vă amintiţi de copilărie, de tinereţe. Doi bătrâni
camarazi. Râse.
- Clo, ca întotdeauna eşti admirabilă. Are mare
noroc Alexandru!
- Nu, eu am noroc de el, îl contrazice ea.
- Alt răspuns nu aşteptam. Nici nu l-aş fi acceptat,
râse Averescu, luând loc la masă.
Au servit mai întâi un vin franţuzesc. După care
Averescu se grăbi să-i propună:
- Amice, eu zic să bem şi un vin de al nostru,
ţărănesc.
- Cu deosebită plăcere.
Şi-au amintit de copilărie, de seminarul teologic din
Ismail unde s-au cunoscut. Cuno ştinţă care s-a
transformat, cu anii într-o prietenie pe viaţă.
- Sandu, am o întrebare care nu-mi dă pace de un
timp încoace...
- Spune. Te ascult.
- Se poate întâmpla că vom lupta unul cu altul...
Averescu îl privi atent. Vorbea serios.
- Spuse: Noi suntem o ţară paşnică. Să nu te
îndoieşti.
- Orice se poate întâmpla. Cum va rămâne cu
prietenia noastră?
44

45. Stăteau amândoi la masă. Averescu sorbi puţin vin.
Clo se porăia undeva cu nepoţelul. Kolev aştepta
răspunsul.
- Prietenia adevărată nu se va strica la prima
greutate. Nu cred că noi doi să ajungem să luptăm corp
la corp. Vor lupta eventual armatele conduse de noi.
Acolo se va vedea doar cine din noi este un pic mai
deştept şi cui îi va zâmbi norocul. Sper însă să nu
ajungem la asta.
- Şi eu cred. Am întrebat aşa... Nu te supăra.
- Nu mă supăr. Te înţeleg.
Însă Averescu simţi intuitiv că Kolev nu e sincer
până la capăt. De fapt, nici nu trebuia să fie... Oricum
ceva se pregăteşte. Însă ce?
Kolev a mai rămas în ospeţie două zile. Ziua mergea
la ambasadă, se plimba prin oraş. A mai avut câteva
întâlniri. Seara discutau pe diferite teme. S-au despărţit
ca întotdeauna, prieteneşte şi cu speranţa că se vor mai
întâlni...
* * *
Margaret, gravidă cu al doilea copil, venea din ce în
ce mai rar pe la părinţi. Se simţea cam prost. Însă dorea
să-şi vadă cât mai des fiul, pe care acum i-l educau
părinţii. De fapt numai Clo, căci Averescu era mereu la
serviciu.
În 1908 au plecat cu Mihai în Germania, unde acesta
a fost operat din nou. Nu era acel Mihai „frumos,
frumos”, însă faţa i se schimbase spre bine. În 1911
Mihai primi grad de căpitan. Fără ajutorul nimănui.
Socru său, generalul Averescu era încă în „exil”.
Comanda Divizia I de infanterie, şi nu avea nici o
influenţă în Armată. A fost numit comandant de
escadron.
Margaret îşi amintea des de aceşti şase ani trăiţi
împreună... Mai cu seamă cu m s-a măritat... Sau… cum
l-a însurat pe Mihai cu ea...
După ce i-au fost scoase bandajele şi Mihai îşi
văzut faţa, acesta căzu într-o stare de depresie totală.
Nu ştia cum să-i spună lui Margaret, că el nu mai poate
45

46. să-i fie pereche. Se spulberaseră toate visele la o
căsnicie trainică. Era complexat rău. Iniţial ea nu
înţelegea nimic. Când îşi dădu seama despre ce era
vorba, îl certă aspru.
- Cine ţi-a permis să hotărăşti pentru mine? Nu fi
ridicol. Nu faţa îţi iubesc ci pe tine, vorbea cu duritate.
Cine? repetă ea. Mă aranjează perfect cum eşti. Altul
nu-mi trebuie! Trebuie să reţii ce ţi-am spus şi să te
opreşti. N-ai nici un motiv să-ţi plângi copilăreşte de
milă.
- Margaret, ştii cât de mult te iubesc. Dar uneori
mi-e groază să mă uit la mine, îmi închipui ce simţi tu!
Nu pot să-ţi stric viaţa. Nu eram în stare să-ţi spun…
Acum uite că ţi-am spus. Însă tu ai început şi mi-ai
uşurat chinurile. Acum ştii părerea mea.
- Şi asta e tot?
- Mai trebuie ceva?
- Da. Ai uitat să-mi spui când fixăm ziua nunţii.
- Glumeşti? părea năucit.
- De fapt nu mai am ce vorbi cu tine, se întoarse şi
pleacă. Se duse la mama lui şi îi povesti totul.
- Fiica mea, pe obrajii doamnei se prelingeau
lacrimi, sincer vorbind, la un astfel de gest, la o aşa
jertfire din partea ta nu mă aşteptam. Nu e o treabă
uşoară. Dar dacă totuşi eşti decisă, mă bucur enorm.
Mersi pentru tot ce faci. Dumnezeu să vă aibă în paza
sa, să vă ocrotească de rele. Ziua nunţii o numeşti tu. O
sărută pe ambii obraji. Şi-i făcu semnul crucii.
A fost o nuntă frumoasă, cu o mireasă excelentă şi
cu un mire care părea mult mai frumos lângă ea. La
solicitarea invitaţilor, Clo îşi aminti că a fost primadona
Operei din Milano. Acompaniată acum de Margaret, dar
nu de Rodica, care uitase ce e pianul, cântă aşa, cum
cântase cândva pentru el, pentru Alessandro al ei, de
care se îndrăgostise. Aplauzele care au urmat i-au
amintit de zilele de glorie şi de fericite când îl aştepta
pe Alessandro să vină din Torino.
Soacra, după cum îi promisese, se împrieteni cu ea.
O prietenie caldă şi sinceră. După operaţie, când faţa i
se schimbase spre bine, Mihai fu rechemat la regiment.
46

47. * * *
La 20 iunie1913, regele a decretat mobilizarea
armatei care s-a desfăşurat în bune condiţii şi s-a
încheiat la 27 iunie. Efectivul armatei a crescut la circa
510 000 de militari, aproape 8000 din ei fiind ofiţeri
operativi. Cauza mobilizării a fost înrăutăţirea situaţiei
din regiune, ca urmare a înteţirii luptelor între foştii
aliaţi.
Prin Înaltul Decret regal nr. 4639 din 24 iunie 1913,
Prinţul moştenitor Ferdinand a fost numit Comandant al
Armatei de operaţii. Generalul Alexandru Averescu a
fost numit Şeful Statului Major al Armatei de operaţii.
Deşi se ştia despre relaţiile proaste dintre cei doi, în
mo mentele de responsabilitate ei au colaborat foarte
bine, stârnind bucuria Regelui şi mâhnirea celor din
anturajul Prinţului.
Armata bulgară, comandată de generalul Kolev se
apropia de Belgrad, când regele Serbiei i se adresă
Regelui Carol I cu rugămintea de a interveni şi a opri
armata bulgară, salvând tronul regal. Guvernul a
sprijinit propunerea Regelui ca armata română să
intervină ca o forţă de pacificare. Diplomaţia bulgară a
fost anunţată despre această decizie. Bulgariei i s-a
propus să-şi oprească înaintarea armatei spre Belgrad.
Însă bulgarii, încurajaţi probabil şi de victoriile
obţinute relativ uşor dar şi de Imperiul Austro-Ungar, au
declarat că nu renunţă la ofensivă. Regele Carol I s-a
adresat din nou personal regelui Bulgariei. Nu urmă nici
un răspuns.
România a fost pusă în situaţia când nu mai avea
altă soluţie decât de a declara război Bulgariei. Ceea ce
a şi făcut la 27 iunie 1913.
Generalul Alexandru Averescu a elaborat „Ipoteza
nr. 1 bis” ca bază principală pentru acţiunile armatei
române la Sud de Dunăre şi planul de operaţii bazat pe
„Memoriul privitor la îndrumarea operaţiunilor armatei
române în cazul că ar interveni în conflictul sârbo-
bulgar”, definitivat la 17 iunie 1913. În acest memoriu
47

48. Averescu stabilea că principala acţiune va fi îndreptată
spre a înfrânge grosul forţelor bulgare, iar o alta,
secundară, din Dobrogea, până la aliniamentul Rusciuk-
Varna, va fi dictată de considerente politice, ca
teritoriul ocupat urmând să intre în componenţa statului
român.
Au fost formate două grupări de forţe – Armata
Principală de operaţii, formată din 4 corpuri de armată
cu 8 divizii şi două rezervă, care s-a concentrat între
râurile Olt şi Jiu, şi Corpul de Dobrogea, compus din
Corpul 5 armată cu două divizii de operaţii şi una
rezervă.
La 1 iulie Armata Principală de operaţii era deja
concentrată la nord de Dunăre, gata de debarcare pe
malul opus. Marele Cartier General şi-a instalat punctul
de comandă la Corabia, în jurul căreia erau dislocate
Corpul 2 şi 4 de armată. MCG a decis trecerea Dunării
prin două sectoare: pe la Corabia şi Bechet şi la 2 iulie
1913 armata română a trecut Dunărea şi înaintă rapid
spre Sofia.
După debarcarea armatei pe malul de sud al Dunării,
la Corabia sosi Regele şi suita sa, care împreună cu
suita Prinţului moştenitor au format un fel de batalion
de persoane fără ocupaţie concretă, circulând fără rost
prin MCG, colaboratorii căruia nu puteau lucra. La un
mo ment Averescu le-a interzis accesul pe teritoriul
MCG. Regele n-a reacţionat la această acţiune, în
schimb Ferdinand se arătă nemulţumit.
A doua zi după sosirea sa la Corabia, Carol I l-a
chemat pe Averescu la el.
- Domnule Averescu, folosindu-mă de moment, când
Armata română victorioasă înaintează rapid spre Sofia,
aş dori să văd Plevna, redutele Griviţei, pe care cândva,
în tinereţe, împreună cu dumneavoastră le-am luat de la
turci.
- Majestate, sunt la ordinul dumneavoastră. Însă am
o rugăminte: suita rămâne aici. Ea numai va deranja
Armata. Prinţul moştenitor rămâne la Marele Cartier
General. La întoarcere voi prelua conducerea trupelor.
48

49. - Fie cum spuneţi, generale. Mâine de cu zori
plecăm. Cu noi se va deplasa şi ministrul de război,
generalul Hârjeu. Ştiindu-vă relaţiile vă rog să nu vă
opuneţi.
- Majestate, sunt soldat român şi dorinţa Regelui
meu pentru mine e ca un ordin. Îmi permiteţi să plec ca
să ordonez pregătirea deplasării?
- Da, generale. Şi vă rog, ordonaţi să fie chemat la
mine Prinţul Ferdinand.
Ce a vorbit Regele cu Prinţul a rămas taină. Însă
Prinţul ieşi de la audienţă foarte mâhnit.
Ajunşi la Plevna, Regele, însoţit de generalii
Averescu şi Hârjeu, a privit îndelung prin lunetă, de pe
locul unde atunci, în acel război, când era Comandantul
forţelor unite ruso-române, era situat statul său major.
Averescu, împreună cu Kolev, mai fuseseră pe aici,
amintindu-şi de tinereţe, de luptele crâncene ce s-au dat.
- Majestate, am mai fost aici cu comandantul actual
al armatei bulgare, generalul Kolev, prietenul şi
pământeanul meu, cu care împreună am luptat la
cucerirea redutelor Griviţa.
- Nu mai spuneţi! Vă cunoaşteţi cu generalul Kolev?
- Suntem prieteni cam de la 12 ani. A fost ofiţer
român, şi cunoaşte capacitatea de luptă a Armatei
române. Nu cred că ne va ataca. Ştie că eu conduc
operaţiunile militare şi va evita ciocnirea cu noi.
- Credeţi în ce spuneţi?
- Da, Majestate. Cred că-l va convinge pe regele său
să capituleze.
- Deja s-au înregistrat ciocniri violente cu
bulgarii… Regele îl privi ţintă.
- Însă biruinţa e de partea noastră! Şi aşa va fi. Vă
garantez.
Averescu şi statul său major se deplasa împreună cu
Armata. Principele Ferdinand cu suita sa rămânea
regulamentar în urmă. La unul din popasuri de Averescu
se apropie generalul Constantin Prezan, primul favorit
al Prinţului Ferdinand, care numai ce sosise de la el.
- Domnule general, vă transmit ordinul Excelenţei
Sale Principele Ferdinand de a opri înaintarea.
49

50. - Cu ce motivează Excelenţa sa?
- Armata poate fi atrasă într-o ambuscadă.
- Am înţeles, generale. Dar ideea respectivă e ideea
dumitale pe care i-ai insuflat-o Principelui. Nu vă pare
că ar fi bine să nu interveniţi în situaţii care vă depăşesc
înţelegerea?
Generalul, care nu se aşteptase la o replică atât de
categorică, se fâstâci. Averescu se întoarse şi reveni la
ocupaţia lui. După puţin timp generalul Prezan întrebă,
de astă dată împăciuitor:
- Ce să transmit Excelenţei Sale?
- Să-mi ordone Excelenţa sa personal. Transmiteţi-i
că Armata are o cavalerie bine instruită, care cercetează
direcţiile de înaintare a trupelor. Lucru care trebuia să-l
ştiţi, generale.
De atunci generalul Prezan n-a mai călcat pe la
statul major până la sfârşitul campaniei. Doar că o dată
l-a trimis pe adjutantul său, maiorul Ion Antonescu, care
se prezentă.
- Am înţeles că te cheamă Ionel. Permite-mi să te
întreb, dragule, tu nu te-ai plictisit să-i porţi hârtiile
generalului Prezan? Îţi propun să conduci un batalion
operativ. Vei simţi mirosul pulberii, şi vei avea ce
povesti nepoţilor. Ce zici?
- Nu vă supăraţi, îmi place postura, domnule
general!
- Înţeleg. Şi înţeleg că ai şi un fel de simţ al
umorului. Da, dar cum totuşi poţi lupta fără soţii de
campanie! Prin ţul ştie de aceste femei?
- Nu ştiu, domnule general...
- Atunci spune-i generalului Prezan să se ocupe de
femei. Acolo e la nivel.
Fiind informat din timp, comandantul Armatei
bulgare, generalul Kolev încercă să taie drumul Armatei
române ce înainta spre Sofia, retrăgând şi concentrând
forţe considerabile din Serbia şi Grecia. Însă scăpă
mo mentul potrivit. La 8 iulie cavaleria Armatei române
plasată în avangarda ei, ajunse la porţile capitalei
Bulgariei, care nu era apărată, a încercuit-o, aşteptând
50

51. acum să sosească grosul forţelor. Kolev nu se hotărî să
atace cavaleria română. Ca fost cavalerist român, ştia
forţa ei. Dar nici nu prea avea cu ce ataca. Forţe
proaspete, suficiente pentru un eventual atac victorios îi
lipseau.
A cerut consimţământul regelui bulgar să poarte
tratative nemijlocit cu Averescu, ca să afle astfel clar şi
direct ce condiţii de pace va pune partea română. Regele
acceptă.
Întâlnirea dintre cei doi prieteni, iar acum deveniţi
adversari, a avut loc la conacul unui moşier bulgar.
Ceva cunoscut îi păru lui Averescu când călcă pragul.
Ori acest conac era asemănător cu alte conacuri, ori e
acela unde a fost adus degerat şi stâlcit după lupta de la
Vidin cu cavaleria turcească, de la care au pornit toate
problemele lui legate de sănătate.
După ce s-au salutat, Averescu întreabă direct:
- Ivan, când ai fost în ospeţie la noi, ştiai că
Bulgaria v-a ataca Serbia şi Grecia?
- Da, Statul Major era în stadiu de definitivare a
operaţiei. În afară de faptul că voiam să te văd, voiam
să aflu ce atitudine va avea România în acest caz.
- Şi ai aflat?
- De unde? Tu n-ai spus nimic, iar în vorba
politicienilor nu cred. Ce face Clo? Margaret ţi-a mai
adus un nepot?
- Nu ştiu. N-am nici o veste de la ei. Cred că nici tu
n-ai de la ai tăi.
- E război...
- Te rog să-mi spui condiţiile. I le voi prezenta
imediat Regelui.
- Începem cu încetarea luptelor. Scoateţi blocada
Sofiei. Bulgaria cedează teritoriu în Dobrogea. Care şi
cât vor stabili concret guvernele noastre.
- Bune condiţii. Eu scot blocada capitalei, însă
Armata română rămâne pe poziţiile ce le ocupă la
mo ment. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Armata bulgară.
Partea militară o pot decide şi eu. Celelalte rămân în
seama politicienilor.
51