Grigore Botezatu - valorificator al folclorului național, colocviu.

1. Executor:
Mariana COCIERU , cercetător ştiinţific,
Institutul de Filologie al Academiei de Ştiințe a Moldovei

2. Folcloristul Grigore Botezatu
surprinde lumina zilei la 14 Ianuarie
1929 în familia Anei (născută Burbulea)
şi al lui Gheorghe Botezatu, ţărani răzeşi
din nordul Moldovei, satul Baraboi,
judeţul Bălţi („Regatul României”). „Neam trezit... într-o ogradă largă de 0,5 ha,
la o margine de sat, la început de țarină,
cu două case, livadă și vie. ...Casele
noastre erau văruite cu un alb orbitor,
trase cu brâie, acoperite cu şindrilă. Una
din case era cea bătrânească. În ea trăiau
buneii. Casă frumoasă, ca-n poveşti, cu faţa la soare, de
arhitectură tradiţională de la nordul Basarabiei. Avea prispă lată
vopsită cu humă: în nopţile de vară, cu năduf, bunelul îşi găsea
odihna pe prispă”, consemnează fratele folcloristului, Ion
Botezatu.

3. „Livada și via de o rară frumusețe erau
separate de restul ogrăzii cu un gărducean
împletit în nuiele”. Pe unul dintre pari
odihnea un craniu de cal. Drept totem
arhaic, „calul reprezenta la strămoşii noştri
divinitatea care protejează curtea”- ne
explică omul de ştiinţă cu referire la acest
element. Copilul Grişa, aşa cum era numit
în familie, era foarte ataşat de bunicul său.
Anume poveştile bunelului Ion al lui
Cozma Botezatu au lăsat urme adânci în
sufletul viitorului folclorist. Realitate pe
care ne-o dezvăluie însuși cercetătorul,
atunci când îl descrie ca pe „un mare
meșter
la
ticluirea
întâmplărilor
neverosimile”.

4. Apoi a urmat vremea școlii primare (1936-1940).
„Învățătorul nostru ne mângâia cu vorba-i domoală și
ne obișnuisem că nu puteam lipsi nicio zi de la lecții.
Mai târziu, mi-am dat seama că acesta era un talent,
talent ce vine de la natură, împodobit cu cunoștințe. Am
prins de la el chiar și gustul poveștilor și al pătărăniilor
populare, încât mă interesam mai târziu la bătrânii
satului ce-și amintesc ei de la străbunii lor. Așa a
început drumul meu spre colectarea folclorului. Și nu
numai poveștile, dar și alte genuri folclorice le-am prins
din copilărie. <...> În școală încă fiind, mi-am dat seama
că unele pătărănii și povești trebuie fixate, fiindcă
autorii lor se trec, însă ele trebuie să rămână”, notează
cercetătorul.

5. „Cât timp părinții au fost pe lângă noi, eram fericiți. Dar
situația s-a schimbat brusc atunci când, în preajma războiului
și în anii războiului (1941-1945), tata a fost mobilizat în armata
română, iar mama căzu la patul de suferințe grav bolnavă.
Ne susțineau bunicii și surorile tatei și ale mamei. Dar
greutățile apăreau la tot pasul. Și noi, în limita posibilităților,
căutam să facem față cât de cât lucrurilor <...>. În deosebi
Grișa suporta stoic necazurile. Vicisitudinile, abătute asupra
noastră, îl făceau pe Grișa tot mai rezistent, hotărât,
concentrat, stârnind admirația celor din jur.
Surorile mamei, Sășunea și Năstunea, încântate de
istețimea și curajul lui Grișa, nu-l slăbeau din adresarea
„căpitane Grişa!”
Aceste epitete (bine meritate), s-au dovedit a fi profetice. Pe
Grișa îl aștepta un viitor mare. Fără a exagera, pot afirma în
cunoștință de cauză, că pe Grișa l-au salvat basmele bunelului,
el devenind un folclorist de marcă, recunoscut în lumea
savanților” , ne relatează Ion Botezatu.

6. În anul 1940 repetă cl. a IV-a în şcoala sovietică, apoi
în 1941-1943 urmează două clase de şcoală românească.
În anul 1943-1944 este admis în clasa I a Liceului
Comercial „Regele Mihai I” din or. Balţi. În septembrie
1944 revine în şcoala medie din Baraboi.
A urmat o perioadă dificilă de studii: „greutăţile care
au fost în învăţământ le-am suportat deplin, abia în clasa
IX-a a apărut un manual de fizică, cele româneşti erau
interzise. Însă am avut noroc de profesori buni, cu studii
universitare la Iaşi şi la Sorbona”, ne mărturisește
folcloristul Grigore Botezatu.

7. În anul 1949 a absolvit
şcoala medie din satul natal, iar în
1954 – Facultatea de Istorie şi
Filologie a Universităţii de Stat din
Chişinău. Ulterior proaspătul
absolvent
devine
cercetător
ştiinţific la Institutul de Istorie,
Limbă şi Literatură al Filialei
Moldoveneşti a Academiei de
Ştiinţe a Uniunii Sovietice.
Din 1979 până în 1999 este şeful Secţiei de Folclor şi între
1991-1999 deține funcția de director adjunct al Institutului de
Etnografie şi Folclor al Academiei de Ştiinţe a Republicii
Moldova .

8. Şi-a susținut doctoratul în filologie cu teza
Genurile folclorice şi realitatea istorică (pe baza
folclorului haiducesc) (1966).
Grigore Botezatu a desfăşurat o amplă activitate
de culegător, traducător, editor şi cercetător al
folclorului literar. A înregistrat texte folclorice în
satele din Republica Moldova, în localităţile
româneşti din regiunile ucrainești (Odesa, Nicolaev,
Chirovograd, Cernăuţi, nordul Maramureşului,
numit astăzi Transcarpatia), din Rusia (ţin.
Crasnodar) ş. a. S-a consacrat culegerii textelor de
proză populară.

9. Debutează cu prima colecţie de folclor, Poveşti
norodnice moldoveneşti, în 1955. Unele dintre
culegerile lui au fost traduse în numeroase limbi
străine (engleză, franceză, germană, spaniolă,
japoneză, bulgară, slovacă, rusă, ucraineană,
belorusă, georgiană etc.). Distinsul folclorist a
transliterat în graiul românesc şi a editat la Chişinău
peste 30 de culegeri folclorice ale diferitelor popoare.
Pentru munca uimitoare de culegere şi publicare
a nestematelor populare, a fost primit în Uniunea
Scriitorilor în 1957.

10. A participat la pregătirea, redactarea şi editarea celor
trei serii de culegeri folclorice ale românilor moldoveni:
Creaţia populară moldovenească (16 volume); publicarea
creaţiilor populare conform zonelor etnofolclorice (8
volume); Mărgăritare (15 volume). A contribuit la
evaluarea moştenirii lucrărilor în sfera folcloristicii
româneşti. A publicat articole despre preocupările
etnofolcloristice ale lui D. Cantemir, I. Neculce, I.
Creangă, M. Eminescu, A. Mateevici, T. Pamfile, P.
Ştefănucă, Gh. V. Madan, T. Găluşcă.
G. Botezatu a contribuit la scrierea unor manuale
pentru instituţiile de învăţământ superior şi cel mediu:
Schiţe de folclor moldovenesc (1965), Creaţia populară:
(Curs teoretic de folclor românesc din Basarabia,
Transnistria şi Bucovina) (1991) ş. a.

11. Palmaresul activităţilor sale ştiinţifice înscriu 60 de ani
dăruiţi memoriei colective a poporului şi spiritualităţii
româneşti.
Opera științifică:
• Folclorul haiducesc în Moldova, Chişinău, 1967;
• La izvoare. Poveşti, poezie populară şi cercetări de folclor,
Chişinău, 1991;
• Creaţia populară: (Curs teoretic de folclor românesc din
Basarabia, Transnistria şi Bucovina), Chişinău, 1991 (în
colaborare).
Culegeri de texte folclorice:
• Poveşti norodnice moldoveneşti, Chişinău, 1955;
• Poveşti, Chişinău, 1956;
• Basme şi snoave, Chişinău, 1958;
• A fost odată. Poveşti şi snoave, Chişinău, 1966;
• Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana - sora Soarelui, Chişinău,
1967;

12. Culegeri de texte folclorice:
• Peneş-împăratul, Chişinău, 1968;
• Poveşti populare moldoveneşti, Chişinău, 1972;
• Legende, tradiţii şi poveşti orale, Chişinău, 1975;
• Poveşti fantastice, Chişinău, 1976;
• Doi Feţi-Logofeţi cu părul de aur. Poveşti populare
moldoveneşti, Chişinău, 1980;
• Poveşti nuvelistice, Chişinău, 1980;
• Auzit-am din bătrâni. Legende moldoveneşti, Chişinău, 1981;
• Poveşti populare moldoveneşti, Chişinău, 1981;
• De n-ar fi, nu s-ar povesti, Chişinău, 1983;
• Plugul de aur. Parabole şi poveşti nuvelistice, Chişinău, 1985;
• Folclor din ţara fagilor, Chişinău, 1993 (în colaborare).

13. Culegeri de texte folclorice:
• Cât îi Maramureşul…, Chişinău, 1993 (în colaborare).
• Făt-Frumos şi Soarele. Poveşti populare din Basarabia,
prefaţă de Iordan Datcu, Bucureşti, 1995;
• Nourul omului, Chişinău, 1997;
•Coroana de aur. Poveşti populare, Chişinău, 2007.
•Folclor românesc de la est de Nistru, de Bug, din nordul
Caucazului (Texte inedite). În 2 volume. Vol. II,
Chişinău, 2009.
•Poveşti cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene, Chişinău,
2012.
•Poveşti şi snoave (culegere de texte folclorice), Chişinău,
2013.

14. •
•
•
•
•
•
•
Ediţii îngrijite:
Petre Ştefănucă, Folclor şi tradiţii populare, I-II, Chişinău, 1991
(în colaborare cu A. Hâncu);
Nicolae Donţu, Talmaza, Ermoclia, Cioborciu: tezaur folcloric,
ed. îngrij. de Vasile Grosu şi Grigore Botezatu, Chişinău, 1999.
Tatiana Gălușcă, Romulus I. Nicola, Folclor român din
Basarabia, Chişinău, 1999 (în colaborare cu T. Colac).
Petre Ştefănucă (1902-1942). Culegere tematică, ChişinăuIaloveni, 2006 (în colaborare).
Vasile Grosu, Talmaza: Creaţii folclorice/ ed. îngrij. de Vasile
Grosu şi Grigore Botezatu, Chișinău, 2003.
Petre V. Ştefănucă, Datini şi creaţii populare / Text ales şi
stabilit, studiu introductiv, note şi comentarii de Grigore
Botezatu, Chişinău, 2008.
Gheorghe V. Madan, Un sat basarabean de codru: Truşenii /
Text stabilit, note, comentarii, corespondenţă, documente,
fotografii, bibliografie de Grigore Botezatu şi Tamara ApostolMacovei, Chişinău, 2008.

15. Traduceri:
• Poveşti norodnice tadjice, Chişinău, 1954;
• Ivan cel mic-isteţ şi voinic. Poveşti ruseşti, Chişinău, 1956;
• Poveşti indiene, Chişinău, 1958;
• Poveşti norodnice chinezeşti, Chişinău, 1959;
• Ceathan lăutarul. Poveşti populare incaşe, Chişinău, 1960;
• Poveştile Birmei, Chişinău, 1964;
• Povestea lui Bahtiar. Poveşti azerbaidjene, Chişinău, 1965;
• Poveşti ruseşti. Prelucrare de A. N. Tolstoi, Chişinău, 1966;
• Meşter faur, mâini de aur. Poveşti populare ruseşti, Chişinău,
1967;
• Vino poveste, vino! Poveşti şi proverbe ale popoarelor Etiopiei
şi Sudanului povestite pentru copii de L. Linbarskaia,
Chişinău, 1967.

16. Premii și distincții
A fost distins cu titlul onorific
„Om emerit în ştiinţă” din RSSM
(1990) şi cu Premiul „Dacia“ (1991),
iar în 1993, cu Premiul „Simion
Florea Marian" al Academiei
Române. În 1996 obține Cavaler al
ordinului „Gloria Muncii” și în 2004 –
Premiul Uniunii Scriitorilor din
Moldova și medalia „Dimitrie
Cantemir”, oferită de Academia de
Științe a Republicii Moldova. În
2014, la cei 85 de ani, i-a fost
decernată Diploma Academiei de
Științe a Moldovei Meritul academic.

17. Bunica Sonia
Bunelul Ion
Tata Gheorghe
Mama Ana
Frații
Ion, cadru didactic,
jurnalist
Grigore, doctor în
filologie, scriitor
Serafim, veteran
de război
Leonid, medic
militar, colonel

19. Cercetări de teren:

20. Cercetări de teren:
Imagine: L. Curuci

21. Inf. Ion Sorici și cercetătorii: Grigore Botezatu, Victor Gațac,
Ion Gherman, s. Căbăiești, r. Călărăși, 1965

22. Grigore Botezatu alături de informatorii săi, 1983

23. Efim Junghietu, Iulian Filip, Grigore Botezatu într-un scurt popas, 1974

24. Grigore Botezatu și Iulian Filip în Crasnoilsc, Bucovina, 1982

25. Culegătorii Grigore Botezatu, Nicolae Băieșu acasă la
informatorul Alexandra Pârvan

26. Cercetătorii Sergiu Moraru, Nicolae Bilețchi, Ion Oprișan și
Grigore Botezatu la sectorul de folclor

27. Conferința științifică consacrată folcloristului P. Ștefănucă,
Ialoveni, 2006. Acad. M. Cimpoi, Eremia Ștefănucă, acad. H.
Corbu, Grigore Botezatu și Vasile Vetișanu, dir. IEF „C. Brăiloiu”
din București

28. Folcloristul Grigore Botezatu alături de criticul literar Constantin Popovici

29. Folcloristul Grigore Botezatu alături de B. Marian, Ion Druță,
Dumitru Matcovschi, Iulia Botezatu, Ilie Teleșcu. Soroca, 2004

30. G. Botezatu alături de colegii de la Sectorul de Folclor: I. Buruiană,
N. Băieșu, E. Junghietu, V. Cirimpei, I. Filip și S. Moraru, 1986

31. Vasile Vetișanu, Tatiana Gălușcă și Grigore
Botezatu, Institutul de Etnografie și
Folclor „C. Brăiloiu”, 22 iunie 1992
Etnologul Grigore Botezatu la 80 de
ani

32. Revenirea acasa a folcloristei Tatiana Gălușcă. În incinta căminului
cultural din satul Izvoare, 15 decembrie 1990

33. Revenirea acasa a folcloristei Tatiana Gălușcă. În incinta căminului cultural din
satul Izvoare, 15 decembrie 1990. La microfon Grigore Botezatu.

34. Alături de prietenii săi Nicolae Băieșu și Victor Gațac

35. Şedinţa lărgită a Consiliului ştiinţific cu prilejul marcării a 80 de
ani de la naşterea folcloristului Grigore Botezatu, 2009

36. La cei 85 de ani, cercetătorul îşi continuă meseria, nu o face pe
teren, ci în bibliotecă, 2013

37. La Simpozionul științific în memoria folcloristului Efim
Junghietu, Petrești, 2008

38. I rând - G. Botezatu, E. Junghietu, L. Carauş, A. Tamazlâcaru, 18
februarie 1990

39. Particularităţile folclorului de a constitui un proces
complex, ireversibil şi irepetabil ca formă de promovare
orală au generat consemnarea manuscriptică şi înregistrarea
acestuia cu ajutorul mijloacelor tehnice disponibile.
Ca un adevărat om de știință, folcloristul Grigore
Botezatu şi-a orientat activitatea întru salvgardarea
elementelor de înţelepciune populară, având o deosebită
predilecţie faţă de:
 proza populară: poveşti, parabole, legende, snoave ş.a.;
 genurile folclorice scurte (proverbe, zicători, ghicitori);
 eposul haiducesc ș.a.

40. Grigore Botezatu este unul dintre puţinii oameni de
ştiinţă, care a cules material folcloristic de la basarabenii
din lagărele de muncă forțată - Gulag. „În anii 80, am
efectuat o expediţie în Kazahstan, sărmanii luaseră cu ei
viţă-de-vie din Basarabia. Atunci am băut vin
moldovenesc din Kazahstan şi mi-a rămas în memorie
cântecul „Dorul de Basarabia”: „Dorule, nu mă-nghie, /
Basarabia nu-i cole, / Basarabia-i loc departe, / Nici
scrisoarea nu răzbate”, ne mărturisește folcloristul.

41. „Activitatea folcloristică a Tatianei Gălușcă a decurs în
împrejurări grele și nefavorabile pentru munca științifică.
Locul principal în viața ei, ca și a altor învățători folcloriști,
l-a ocupat activitatea didactică. În munca zi de zi cu
colectivele de elevi s-a convins că solul fertil în procesul de
instruire a tinerei generații îl formează moștenirea
culturală a poporului. Promovând valorile culturii
naționale, în mod firesc s-a apropiat de izvoarele cristaline
și nesecate ale tezaurului etnofolcloric, culegerea și
valorificarea creației populare devenind o pasiune a sa
pentru întreaga viață”.
folcloristul Grigore BOTEZATU

42. „Efim V. Junghietu s-a afirmat ca folclorist în trei direcţii de
bază: culegerea creaţiilor populare, editarea lor ştiinţifică şi
studierea moştenirii etnofolclorice”.
***
„Pe teren, Efim Junghietu lucra cu succes individual, dar şi în
grup. La multe expediţii mergea însoţit de trei, patru
studenţi de la facultatea de filologie a Universităţii. Culegea
tot ce afla la informatorii cu care venea în contact. Caietele
sale cu materiale folclorice sunt scrise cu deosebită îngrijire,
ele vor rămâne în perspectiva vremii model pentru
mulţi care urmează să efectueze
cercetări de teren”.
folcloristul Grigore BOTEZATU

43. Despre activitatea sa științifică mărturisesc colegii de sector:

„Cărţile lui Grigore Botezatu sunt o întreagă
bibliotecă, utilă pentru mii de cititori din ţară şi de peste
hotare”.
 „Este diversă şi îndeletnicirea folcloristică a Dumnealui,
unde putem distinge câteva aspecte: culegerea creaţiilor
populare pe teren, publicarea lor, traducerea din folclorul
literar al altor etnii, studierea operelor artistice anonime”.
 „Grigore Botezatu este o personalitate marcantă în
domeniul cercetării culturii populare. Datorită Dumnealui,
în mare parte, tezaurul folcloric existent în Basarabia şi în
satele româneşti din Ucraina este cunoscut în multe ţări nu
numai din Europa”.1
folcloristul Nicolae BĂIEȘU
1
N. Băieșu, Folcloristul Grigore Botezatu. 80 de ani de la naştere şi 55 de ani de
activitate, în Academos, nr . 1 (12), februarie 2009, p. 115.

44. „Grigore Botezatu este decanul folcloristicii basarabene. A cules
tot ce este mai bun în folclorul nostru atât de bogat. A editat
peste 40 de culegeri de folclor”
folcloristul Nicolae BĂIEŞU
„E o vocaţie şi o cruce pe care o duce de 60 de ani. Ceea ce a
înţeles el fiind student: să tragă o fugă în Kazahstan pe
urmele acestor turişti trişti basarabeni şi să vadă, să culeagă
folclorul de acolo”
folcloristul Iulian FILIP
„Gr. Botezatu se apropie cu multă dragoste de izvoarele
cristaline ale geniului popular, se străduie să păstreze tot ce e
mai frumos, să pătrundă tâlcul adânc al creației populare, să
nu altereze autenticitatea basmului, să păstreze șarmul vorbei
vii, aurul expresiei ei”.
etnologul Efim JUNGHIETU

45. „La alegerea perlelor folclorice folcloristul are la îndemână
numai câteva instrumente de lucru: cunoaşterea perfectă a
comorii folclorice, a genului sau a speciei, în care s-a specializat
şi căruia i s-a consacrat, puterea de pătrundere analitică în
mulţimea de variante, intuiţia, simţul şi gustul artistic în
selectarea variantelor de vârf, pentru a scoate din amalgamul
bolovănos şi crud eleganţa şi supleţea compoziţională,
fluiditatea desfăşurării şi frumuseţea cuvântului. În tot ce a
făcut Grigore Botezatu în mod creator pentru adunarea,
redactarea, propagarea şi comentarea ştiinţifică a basmelor
noastre populare se simte o muncă inspirată şi plină de dăruire
şi har.”
scriitorul Ion C. CIOBANU

46. „Grigore Botezatu: Poveşti populare moldoveneşti – o comoară
nepreţuită. A trecut neobservată, dar cartea face cât jumătate, dacă
nu mai mult, din celelalte cărţi de beletristică, tipărite în aceşti ani.
Botezatu nu e un culegător şi «prelucrător» – e un extrem de talentat
povestitor. Ce stil, ce limbă, ce bogăţie şi prospeţime şi firesc al
vorbirii…”
scriitorul Vladimir BEŞLEAGĂ
„Prin cărţile lui Grigore Botezatu lumea fermecată a basmelor
moldoveneşti a fost cunoscută de la Atlantic şi până la Pacific, a
devenit un bun spiritual al copiilor de diferite naţionalităţi. Poveşti
moldoveneşti au fost editate la Vilnius şi Tbilisi, la Berlin şi la Sofia,
la Moscova şi la Kiev, la Riga (în inspirata traducere a lui Leons
Briedis), la Tokio şi Londra. Basmele lui au o geografie bibliografică
aproape că imposibil de a fi identificată până la capăt.”
folcloristul Sergiu MORARU

47. G. Botezatu a participat laborios la întocmirea, redactarea şi
editarea celor trei serii de culegeri de folclor cules la românii din
R. Moldova şi din Ucraina. Principala între acestea este Creaţia
populară moldovenească (în 16 volume), la elaborarea căreia
folcloriştii de la Academie au lucrat mai mult de 10 ani. Autorul a
trei volume din respectiva serie este G. Botezatu: Legende,
tradiţii şi poveşti orale, Chişinău, 1975; Poveşti fantastice,
Chişinău, 1976; Poveşti nuvelistice, Chişinău, 1980; Lucrarea
colectivă s-a bucurat de o apreciere merituoasă din partea
recenzenţilor din ţară şi de peste hotare.

48. Al doilea ansamblu de culegeri folclorice şi-a pus drept
scop publicarea creaţiilor populare conform zonelor
etnografice. Nominalizez lucrările la care a lucrat și G.
Botezatu alături de colegii săi: Folclor din părţile codrilor
(1973), Folclor din Bugeac (1982), Folclor din nordul Moldovei
(1983), Folclor din stepa Bălților (1984), Folclor din câmpia
Sorocii (1989), Folclor din ţara fagilor (1993), Cât îi
Maramureșul... (1993).

49. În cea de a treia serie – Mărgăritare –destinată
elevilor G. Botezatu are trei culegeri: Auzit-am din
bătrâni. Legende moldoveneşti, Chişinău, 1981, De n-ar fi,
nu s-ar povesti, Chişinău, 1983; Plugul de aur. Parabole şi
poveşti nuvelistice, Chişinău, 1985;

50. Au urmat și alte ediții: Frumos e la şezătoare (în colaborare,
1983) La izvoare. Poveşti, poezie populară şi cercetări de folclor
(Chişinău, 1991), Făt-Frumos şi Soarele. Poveşti populare din
Basarabia (Bucureşti, 1995). În total, a întocmit şi a editat, în
particular sau în colaborare, peste 40 de culegeri de folclor.

51.  Traduse în alte limbi

52.  Traduse în alte limbi.

53. Din seria Înșiră-te mărgăritare

54. Basme populare românești.
Alcătuitor Gr. Botezatu, Chișinău,
1998
Dicționar de proverbe și zicători românești.
Alcătuitor Gr. Botezatu, București-Chișinău,
ed.I, 2001; ed. II, 2004

55. Grigore Boptezatu a depus o muncă însemnată, în calitate
de coautor şi coredactor al lucrării colective Creaţia
populară (Curs teoretic de folclor românesc din Basarabia,
Transnistria şi Bucovina) (1991) și a Crestomației de folclor
moldovenesc (1989)
– suporturi didactice pentru studenții,
cadrele didactice
ale instituțiilor superioare
de învățământ. O prerogativă
de viitor a Sectorului de folclor
ar fi reeditarea acestor
două lucrări.

56. Ediție îngrijită de Gr. Botezatu și
T. Colac, Chișinău, 1999
Text stabilit, note, comentarii,
corespondenţă, documente, fotografii,
bibliografie de Grigore Botezatu şi Tamara
Apostol-Macovei, Chişinău, 2008

57. Text ales şi stabilit, studiu introductiv, note şi comentarii de Grigore
Botezatu, Chişinău, 2008
Text stabilit, note, comentarii de Grigore
Botezatu şi Andrei Hâncu, Chişinău, 1991.

58. Poveşti cu Feţi-frumoşi şi Ilene Cosânzene.
Grigore BOTEZATU (coautor, culegător de
texte folclorice), Chişinău, 2012
Povești și snoave. Alcătuitor Gr.
Botezatu, Chișinău, 2013

59. Băieșu, Nicolae. Dragoste înnăscută pentru folclor are savantul și
omul Grigorea Botezatu. În: Viața satului, 1989, 17 ian., p.4.
Băieșu, Nicolae. Folcloristul Grigore Botezatu: 80 de ani de la
naştere şi 55 de ani de activitate. În: Academos, 2009, nr . 1 (12),
p. 115.
Grigore Botezatu. În: Literatura și arta Moldovei: Enciclopedie. Vol. I.
Chișinău, 1985, p. 106.
Hâncu, Andrei. Grigore Botezatu. În: Literatura și arta, 1989, 19 ian.,
p.1.
Darienco, Claudia, Piloni ai neamului: Portrete de epocă, Vol. I.
Chișinău, 2010, p. 86-124.
Moraru, Sergiu. Drumuri și oameni. În: Moldova Socialistă, 1989, 18
ian., p.4.
Junghietu, Efim. Folclorul – o pasiune permanentă. În: Literatura și
arta, 1979, 18 ian.

60.  VĂ MULȚUMIM!!!!!!!!!!!!!