1. Mărgăritarul ascuns 1
Traian Dorz
Mărgăritarul ascuns
110
Tot ce vă spun aici cu lacrimi
e adevăr curat şi greu,
mărturisit pe conştiin ă
şi-n Numele lui Dumnezeu.
Nu-mi lepăda i nici o frântură
din tot ce spun aici şi scriu,
că tot ce nu-n elege i astăzi
ve i în elege mai târziu.
3. Mărgăritarul ascuns 3
C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E
2
TRAIAN DORZ
MARGARITARUL
ASCUNS
Gânduri duhovniceşti şi împărtăşiri tainice în Hristos
– Scurte şi scumpe medita ii –
Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale
Dr. LAUREN IU STREZA,
Mitropolitul Ardealului
Editura «Oastea Domnului»
Sibiu, 2009
4. 4 Traian Dorz
Mărgăritarele ascunse
Mărgăritarele ascunse
sunt lumini ele de har
ce-n noaptea lumii îndrumează
spre Unicul Mărgăritar.
Spre-Acel nepre uit şi veşnic
Mărgăritar ascuns: Iisus,
în Care e şi via a asta
şi Via a fără de apus.
Ferice sufletul ce-L află
şi-şi vinde tot, spre a-L avea;
aceluia Hristos îi este
Comoara unică şi grea.
Aceluia nimic pe lume
nu-i este-atât de scump ca El,
credin a Lui e-un unic aur,
iubirea Lui e-un unic el.
Ferice-acel care-L păstrează
prin toate-a’ lumii prăbuşiri,
aceluia Hristos i-aduce
nebănuite moşteniri...
...Munceşte, suflete, şi luptă,
şi roagă-te să po i să ai
Mărgăritarul Scump şi Unic
prin care moşteneşti un rai!
5. Mărgăritarul ascuns 5
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Iisus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
Mărgăritarul nostru cel de pre etern,
Slavă veşnică ie!
Pentru că Tu ne-ai făcut să Te aflăm pe Tine în ă-
râna acestei lumi şi în ărâna acestei scurte vie i,
noi Î i mul umim numai ie, Căruia Î i datorăm
aceasta.
Pentru că, în clipa când Te-am aflat, Tu ne-ai făcut să
putem da TOT ce aveam, spre a Te putea câştiga pe Tine,
noi Î i mul umim numai ie, Căruia Î i datorăm şi
aceasta.
Şi, pentru că avem în inimile noastre o dorin ă mai
presus ca oricare alta, de a Te păstra pe Tine, chiar dacă ar
trebui să dăm pentru aceasta tot ce mai avem pe lume,
plătind această dorin ă cu sânge, cu sudoare şi cu lacrimi,
noi Î i mul umim tot numai ie şi pentru aceasta,
fiindcă numai datorită ie Te-am putut păstra în trecut...
şi Te putem avea în prezent...
şi Te vom putea avea şi în viitor din ce în ce tot
mai ferici i.
Tu – Bucuria noastră negrăită,
Tu – Lumina dulce a sufletelor noastre,
Tu – Comoara nebănuită a dragostei, a vie ii şi a
veşniciei noastre,
Slavă veşnică ie,
Mărgăritarul nostru cel de pre etern,
Marele nostru Mântuitor şi Dumnezeu
Iisus Hristos!
6. 6 Traian Dorz
Am întrebat Lumina...
Am întrebat Lumina: de unde vii spre mine,
şi Care i-e izvorul: în soare sau mai sus,
şi Cine mă iubeşte de-mi face-atâta bine?
Şi mi-a răspuns Lumina: Iisus, Iisus, Iisus...
Şi-am întrebat Credin a: de unde eşti, ce Stâncă
te ine şi-ntăreşte când undeva te-ai pus
şi Care-i Temelia: înaltă, ori adâncă?
Şi mi-a răspuns Credin a: Iisus, Iisus, Iisus...
Şi-am întrebat Nădejdea: din Cine ai avântul
ce- i dă puteri să birui când toate i-au apus
şi Cine- i re-nnoieşte curaju-mprospătându-l?
Şi mi-a răspuns Nădejdea: Iisus, Iisus, Iisus...
Şi-am întrebat Iubirea: din Cine eşti, din Cine,
tu, scumpo, tu, frumoaso, tu, dulceo de nespus?
Şi Cine-mi dete mie tot cerul Lui cu Tine?
Şi mi-a şoptit iubirea: Iisus,
Iisus,
Iisus...
7. Mărgăritarul ascuns 7
1. MINUNEA CEA MARE: GOLGOTA
1. Pentru că Marea Minune a tuturor veacurilor s-a
petrecut pe Golgota, Ea va străluci peste toate veacurile
şi peste toată veşnicia, atât de aproape şi atât de depar-
te, încât nimeni nu-i va putea nici cuprinde adevărata
măre ie şi frumuse e, nici socoti adevăratul ei pre .
To i cei ce vor vrea să se mântuiască va trebui să
privească spre Crucea ei şi to i cei ce s-au mântuit o vor
privi la fel, cu aceeaşi veşnică recunoştin ă.
Nimeni nu s-a putut, nici nu se va putea mântui
vreodată în alt fel decât prin răscumpărarea Ei.
Iisus Hristos, Domnul nostru, este singurul, unicul
şi veşnicul Mântuitor.
2. Hristos face toate lucrurile noi.
El face oameni noi, opere noi, vremuri noi.
În curând El va veni din cea mai mare strălucire,
făcând ceruri noi şi un pământ nou în care va locui ne-
prihănirea. Atunci toate lumile înnoite Îl vor slăvi nu-
mai pe El.
8. 8 Traian Dorz
To i cei ce au fost smeri i vor fi înăl a i atunci,
to i cei nedreptă i i vor căpăta o răsplată veşnică
şi to i cei ce L-au iubit vor primi o strălucire ca a Lui.
O, ce înnoire va fi atunci!
Dacă tu te naşti acum din nou, şi tu vei fi atunci acolo.
3. Când Hristos Iisus, Domnul nostru, va veni, El
va înnoi întreaga Crea iune... Toată firea de acum sus-
pină şi aşteaptă cu o dorin ă înfocată descoperirea fiilor
lui Dumnezeu... în nădejdea izbăvirii ei din robia stri-
căciunii, spre înfiere...
Suspină şi tu, suflete al meu, şi-L aşteaptă, ca să te
bucuri şi tu de înfierea Lui Slăvită…
4. Nu predicatorii, nici preo ii îi vor primi pe oa-
meni în cer, ci săracii au acest dar de la Dumnezeu, du-
pă cum este scris: Face i-vă prieteni cu ajutorul bogă i-
ilor, ca, atunci când ve i muri, să vă primească în cortu-
rile veşnice (Luca 16, 9).
5. Priveşte la Iisus Domnul nostru: El a fost atât de
lipsit, încât orice sărac I-ar fi putut da ceva.
El a fost atât de smerit, încât oricine ar fi putut
privi de sus la El
şi a fost atât de blând, încât orice învă at ar fi putut
învă a de la El.
Ce pildă pentru fiecare dintre noi!
6. Hristos Domnul nostru a spus: Schimba i-vă,
adică naşte i-vă din nou... Acesta este în elesul cuvân-
tului „pocăi i-vă!“
9. Mărgăritarul ascuns 9
Dar acum şi acest cuvânt al Lui este atât de răstăl-
măcit, încât şi-a pierdut cu totul în elesul lui cel adevă-
rat, rămânându-i numai în elesul cel fals şi gol.
Fals pentru cei rătăci i şi gol pentru cei nepăsători.
Astăzi cei ce se pocăiesc nu se schimbă.
Şi cei ce se botează nu se nasc din nou...
7. Numai un Hristos nevăzut nu ar fi putut mântui
lumea. A fost nevoie de un Hristos văzut... De Hristos Ii-
sus, Domnul şi Mântuitorul Întrupat şi Răstignit între noi.
Este nevoie ca Adevărul să devină o realitate vie şi
trăită în via a noastră, prin învă ătura Lui...
Şi dragostea să devină vie, prin unitatea şi umbla-
rea fră ească – altfel nu vom putea fi mântui i.
Trebuie Cuvântul să se facă trup, învă ătura să se
facă faptă şi milă între noi şi prin noi.
Numai o credin ă fără fapte este ca un cuvânt fără
împlinire, ca un cap fără trup, ca o coroană fără trunchi...
8. În chinurile vie ii mele, o, iubire mântuitoare, eu
nu voi dori nimic altceva decât să te am pe tine şi să- i
pot spune fericit că i-am fost credincios, iar tu să sim i
în tot adâncul tău că eu spun numai adevărul, că te-am
iubit până la ultima mea suflare...
Iisuse, Domnul meu, încredin ează-Te de acest lu-
cru: Tu ai fost cea dintâi şi cea din urmă Comoară a
inimii mele. Numai Tu, Iisuse, Preaiubitul meu.
9. Focul inimii mele pentru Tine, Domnul şi Mân-
tuitorul meu Scump, n-a fost un foc potolit şi mic, ci
unul mare şi puternic, alb şi înalt...
Aşa îl vreau până la moarte. Nu pot trăi altfel.
10. 10 Traian Dorz
10. La tot ce mi-ai încredin at Tu, Preaiubitul meu
Mântuitor, am lucrat mereu cu mult drag, fiindcă am
vrut să- i slujesc ie cu toată puterea dragostei din
inima mea.
Tot ce am putut face a fost cu cea mai curată iubire
pentru Tine şi am vrut să-l fac cât a putut sufletul meu mai
frumos, mintea mea mai limpede, mâinile mele mai curat...
Pentru Tine, Preaiubitul meu, Care m-ai iubit atât
de mult...
11. O clipă de iubire înaltă şi deplină este pentru
Tine, Iisuse, Domnul nostru, atât de pu in, dar pentru
noi este atât de mult…
Pentru Tine anii sunt clipe,
pentru noi clipele valorează ani.
12. Ceea ce este din Tine, Dumnezeul nostru, ră-
mâne veşnic frumos, veşnic nou, veşnic sfânt; şi singu-
re acestea ne fac sufletele noastre fericite cu adevărat,
bogate cu adevărat, răsplătite cu adevărat.
13. Părin ii noştri cei veşnici sunt Cuvântul şi Du-
hul Sfânt – adică Adevărul şi Dragostea, după cum este
scris: Fiul Tatălui în Adevăr şi în Dragoste (II Ioan 3).
Cuvântul ne-a născut mintea cea nouă, iar Duhul
inima cea nouă. Cei doi Părin i ne-au crescut pentru a
ne iubi şi a ne ajuta împreună, îndemnându-ne la dra-
goste şi la fapte bune, după cum ne-a fost poruncit... Şi
numai când vie uim astfel între noi, atunci Aceşti Doi
Părin i ai noştri locuiesc cu drag între noi şi lucrează cu
bucurie prin cuvintele şi roadele noastre.
11. Mărgăritarul ascuns 11
Le mul umim Amândurora că ne-au născut şi cres-
cut aşa.
14. O, de-ar fi mereu zi,
mereu soare
şi mereu frumos...
– Dar trebuie să fie şi noapte şi nor şi ploaie, căci
toate lucrează împreună spre rodul cel sănătos şi bun.
Fără noapte, n-ar fi frumoasă ziua; fără nor, n-ar fi
plăcut seninul; fără ploaie, n-ar rodi nici o floare.
15. Să luăm cu mul umire tot ce ne dă Dumnezeul
nostru cu dragoste.
Lui nu-I pare rău de nimic din ceea ce ne dă nouă
şi care ne face pe noi ferici i.
Dar nouă să ne pară rău de tot ce nu-I dăm spre bu-
curia Lui.
16. O, când Te-am cunoscut, Iisuse, Domnul meu
iubit, ce drag mi-ai apărut – şi ce frumos erai!
Am sim it cum iubirea inimii mele toată a zburat
spre Tine... şi n-a mai voit să vină înapoi. A rămas la
Tine pentru totdeauna.
Aşa este şi acum după ani şi ani...
Şi aşa va fi în veci şi în veci.
17. Fericirea Ta, Domnul meu Iisus, care am gus-
tat-o în mijlocul primejdiilor şi al suferin elor, a fost
atât de mare, de unică şi de frumoasă, că n-a mai între-
cut-o nici una până azi.
O, neuitata noastră fericire din mijlocul spinilor şi
al flăcărilor!…
12. 12 Traian Dorz
18. Adeseori noi trebuie să plângem, pentru ca al ii
să poată cânta.
Să veghem, pentru ca al ii să se poată odihni,
să flămânzim, pentru ca al ii să poată să se sature,
să rămânem, pentru ca al ii să poată merge,
să ne smerim, pentru ca al ii să se poată înăl a
şi să murim, pentru ca al ii să se poată naşte.
Să facem asta cum o face grăuntele de grâu semă-
nat... Cum a făcut-o Domnul şi Mântuitorul nostru.
19. O, Iubire Cerească... am fost de atâtea ori neli-
niştit în via a mea, dar totdeauna am fost încrezător în
Tine.
Ştiam că Tu îmi vei purta întotdeauna de grijă,
fiindcă am fost încredin at pazei Tale prin sânge şi prin
lacrimi.
Nu mă lăsa niciodată nici să mă îndoiesc, nici să
uit asta.
20. Ce mul i se roagă cu gura lor pentru cei neferi-
ci i – dar ce pu ini dintre ei se duc să-i caute şi să-i
ajute cu fapta lor, cu mâna lor, cu pâinea lor, cu dra-
gostea lor.
O, ce nefolositoare este rugăciunea fără binefacere,
gura fără mână, sfatul fără pâine...
13. Mărgăritarul ascuns 13
Ce mult mi-ai dat
Ce mult mi-ai dat – şi ce comori nespuse!
Nu-i împărat aşa de-avut ca eu,
dar ce- i fac eu, o, ce- i fac eu, Iisuse,
îndatorat şi-ndatorat mereu?...
O, cum să- i pot, pu inul ce-l ştiu, face?
Căci nici acest pu in nu pot să-l fac
şi sufletu-mi în lacrimi se desface
îndatorat şi-ndatorat în veac.
De ce nu pot să- i dau fiin a toată
cu tot ce am, cu inima din sân,
când Tu Te-ai dat în totul dintr-o dată?
Ce-ndatorat şi-ndatorat rămân!
Dezleagă-mă, Iubitul meu, de toate,
cum pentru mine Tu Te-ai dezlegat,
să- i pot da tot ce-n inimă se zbate
atât de-ndatorat şi-ndatorat...
14. 14 Traian Dorz
2. BIRUIREA GREULUI VIE II
1. Iisus Hristos, Domnul meu, tot greul vie ii mele
l-am biruit când am avut gândul inimii îndreptat spre
Tine.
Toate valurile vie ii le-am despicat şi am trecut
prin ele privind la Tine şi ascultând chemarea iubirii
Tale.
Peste to i mun ii am trecut cu o încredere biruitoare
când Fa a Ta am văzut-o deasupra lor şi Mâna Ta mi se
întindea luminoasă şi iubitoare.
O, Preaiubitul meu Iisus, prin Tine şi numai prin
Tine am primit tot ce poate da mai frumos Dumnezeu
cuiva aici, pe acest pământ...
Totul!
2. De dragul Tău, Iisuse, Domnul meu, nu m-am
dat înapoi de la nici o suferin ă şi nu am răspuns nicio-
dată cu rău vorbelor rele care mi s-au spus din pricina
iubirii mele pentru Tine.
Eram prin toate cu inima fericită că le îndur pentru
Tine, Preaiubitule Scump, căci toată fiin a mea era a Ta.
15. Mărgăritarul ascuns 15
Precum şi Tu erai întru totul al meu când sufereai
pentru mine.
3. Vrăjmaşii Tăi loveau în mine, dar ochii mei nu ve-
deau decât Fa a Ta care mă îmbărbăta să sufăr cu bucurie,
pentru a fi vrednic de Tine, de suferin a Ta pentru mine.
Urletele fiarelor se năpusteau spre mine – dar eu nu
auzeam decât glasul Tău dulce care îmi şoptea: Te iu-
besc...
Poate să mi se nimicească trupul, pot să mi se întu-
nece ochii aceştia de lut, poate să-mi piară auzul ure-
chilor acestora – sufletul meu cel nou, fiin a mea cea
eternă Te va vedea, Te va auzi şi Te va sim i mereu
iubindu-mă.
Şi, când cea din urmă putere a trupului meu se va
stinge, sufletul meu va dobândi biruin a iubirii.
O, iubire biruitoare, iubirea mea fericită şi veşnică!
4. Ce mult mă bucură toate cântările noi şi vechi pe
care cu Domnul meu preaiubit le ascult!
Recunosc în ele şi retrăiesc toate clipele fericite
sau amare prin care le-am primit, le-am cules şi le-am
ales una câte una, ca pe nişte mărgăritare albe sau ne-
gre, înalte sau adânci, uşoare sau grele.
Toate le-am înşirat pe firul de aur al dragostei Tale
şi le împletesc în jurul Crucii Tale, pe care mi-ai arătat
cât mă iubeşti de mult.
5. Ce fericit mi-e sufletul, Iisuse, Domnul meu,
când mă gândesc că mai am azi şi mâine, iar poimâine
ne vom revedea!
16. 16 Traian Dorz
Inima mea se va umple de Tine şi nimeni nu mi Te
va mai putea răpi şi îndepărta, niciodată.
Ştiu că atunci mi se va închide graiul şi ochii – şi
numai lacrimile şi mişcarea buzelor mele Î i vor putea
spune: Te-am iubit atât de mult... Te iubesc, Te iubesc,
Te iubesc... atât de mult Te iubesc, Iubitul şi Preaiubitul
meu...
6. Mi-e dor să Te ascult vorbindu-mi, Iisuse, Prea-
iubitul meu scump.
Mi-atât de dor ca Tu să-mi vorbeşti mereu, iar eu
să Te ascult stând în genunchi la picioarele Tale şi săru-
tându- i-le sub lumina dulce a ochilor Tăi sfin i, fru-
moşi, albaştri şi dragi.
Ce fericit voi fi aşa... Ca la o masă grasă şi gustoa-
să mă voi îndulci şi îndestula din tot ce-mi vei da Tu...
7. Iisuse, dulce Preaiubitul meu, ştiu că şi Tu do-
reşti de mine şi mă vrei al Tău, cum tot sufletul din mi-
ne şi cum toată fiin a mea Te vrea pe Tine al ei.
Te rog, trimite pe Duhul Sfânt să netezească toate
cărările dintre noi, să îndepărteze orice piedică şi orice
vrăjmaş, grăbind ajungerea mea cât mai repede la Tine.
Sau ajungerea Ta la mine, Preaiubitul meu.
8. Ce mult mă bucur eu, Doamne Iisuse, ce mult
mă bucur eu când putem face binele împreună: Tu îmi
dai mie, eu dau altora.
Tu mie – eu lor. Tu mă atragi pe mine, eu atrag pe
al ii. Tu îmi spui mie, eu le spun lor. Tu prin mine şi eu
prin Tine spre ei.
17. Mărgăritarul ascuns 17
În toate acestea Tu eşti Începutul şi Tu Sfârşitul.
Eu nu sunt decât nimicul dintre aceste două veşnice
valori, albia dintre Izvor şi Mare.
9. Preafericită este inima mea de tot ce-mi dăru-
ieşte Domnul meu prin tine, iubirea mea dulce, primită
de la El.
Mi se înfioară toată fiin a când îmi aduc aminte de
stările pe care mi le-a dăruit Dumnezeul meu prin tine
şi cu tine.
Poate să mi se ia toate, dacă îmi vei rămâne tu, eu
nu voi mai avea nimic de cerut, niciodată – voi avea
totul deplin, deplin…
10. O, Doamne Iisuse, într-adevăr, cum ai spus Tu,
ce mult este secerişul – şi ce pu ini sunt secerătorii!
Ce grăbite sunt holdele spre seceriş, dar ce înce i
sunt cei trimişi să le secere!
Iar diminea a şi seara sunt atât de apropiate…
Grăbeşte-ne, Doamne Iisuse – şi grăbeşte-Te.
11. Toate gândurile inimii mele i le-am dăruit ie,
Preaiubitul meu scump, fiindcă toată fericirea mea eşti Tu.
Oricât de departe ai fi de mine, Tu îmi eşti tot-
deauna cel mai aproape.
Oricât de frumoşi ar fi to i cei ce mă cer, eu nu
vreau să mai fiu al nimănui altuia, fiindcă Tu m-ai răs-
cumpărat cu un pre atât de mare ca să fiu pe veşnicie
numai al Tău.
Sufletul meu petrece liniştit numai în preajma Ta,
Preaiubitul sufletului meu, Iisuse...
18. 18 Traian Dorz
12. Iisuse, Domnul şi Binefăcătorul meu veşnic,
toate amintirile mele n-au uitat nimic din ce mi-ai făcut
Tu şi mi-ai dăruit Tu.
Nici unul dintre cuvintele Tale, pe care mi le-ai
spus Tu, inima mea nu le-a uitat.
Toate cântările Tale le-am învă at întocmai şi le
cânt cu lacrimi de drag de fiecare dată. Şi eu sunt feri-
cit, iar Tu Te bucuri dulce.
Lumina ce mi-ai arătat-o Tu mi-a rămas mereu cu-
rată şi frumoasă în toată fiin a mea.
O Iisuse, bogatul meu Binefăcător şi dragul meu So ,
ce pline îmi sunt sufletul şi casa de tot ce mi-ai dăruit Tu...
13. Când aud sau văd pe cineva că nu- i dă cinstea
cuvenită, Iisuse, Domnul meu, mă doare de parcă se
zdrobeşte inima din mine,
Ocările celor ce Te ocărăsc mă acopăr pe mine şi
sufăr de fiecare dată cum mi-ar fi străpuns sufletul cu
un fier înroşit.
O, dacă ai fi iubit de to i atât de mult cât se cuvine,
atât de mult cât ai dori Tu, cât doresc eu!...
14. Iisuse, Domnul şi Preaiubitul meu, Te iubesc
cu o dragoste şi cu o durere la fel de mari amândouă.
Şi n-am cum spune nimănui nici dragostea, nici du-
rerea mea, ci numai inima mea trebuie să le poarte sin-
gură şi tăcută în adâncul ei toată greutatea amândurora.
Cu o fericire şi cu o suferin ă la fel de mari...
15. Mângâietorul şi Dumnezeul meu, Î i mul umesc
că mi-ai lăsat rugăciunea şi lacrimile cu care să-mi în-
19. Mărgăritarul ascuns 19
carc şi să-mi descarc sufletul spre Binefăcătorul meu şi
spre binefăcătorii mei.
Ce mult dau şi ce mult primesc prin aceste două
mijloace divine!
Cât de fericit sunt primind şi dând cu ele!
Î i voi mul umi veşnic că mi le-ai dat şi că mi le îm-
prospătezi neîncetat, Mângâietorul şi Dumnezeul meu.
16. O, cât de mare şi de bună este inima Ta, Prea-
iubitul meu Sfânt! Eu văd crâncena luptă pe care ai dus-
o şi o duci printre cei ce nu Te iubesc şi nu pot în elege
Jertfa Ta pentru ei.
Ei Te dispre uiesc, Te alungă, Te batjocoresc şi Te
leapădă, fiindcă nu Te cunosc.
Iar Tu Te întorci la ei mereu şi mereu, rugându-i,
chemându-i, aşteptându-i, iubindu-i până la moartea
lor, a fiecăruia.
Dar şi atunci nu Tu Te despar i – ci ei.
O, cât de mare este bunătatea Ta, Dumnezeul meu!
17. O, ce pândit este tot drumul meu cu Tine, Mân-
tuitorul meu Iisus!
Îmi este atât de teamă uneori în mijlocul nop ilor
care ne înconjoară…
Cerule iubit, acopere-ne cu lumina ta,
iubire divină, învăluie-ne cu umbra Ta,
oştiri cereşti, înconjura i-ne cu paza voastră,
ca să nu ne simtă ghearele vrăjmaşe,
să nu ne vadă ochii răi
şi să nu ne apuce cursele primejdioase,
20. 20 Traian Dorz
până ce vom trece cu bine de această vale a umbrei
mor ii şi de aceste zile rele.
18. Domnul şi Dumnezeul meu Binecuvântat, cât
de mult mă bucur eu când pot face câte ceva pentru
mângâierea celor care sufăr săraci şi chinui i!
Şi asta de la Tine, Binefăcătorul meu, am învă at-o...
Tot ce eu pot face este numai din al Tău, căci cu
sărăcia mea, Doamne, nimic n-aş fi în stare, niciodată.
O, numai când Tu îmi dai, atunci am şi eu şi atunci
pot da.
Tu ştii, Tu singur ştii cât sunt de nefericit când văd
că este atâta nevoie – şi eu n-am cu ce s-o acopăr.
Nu mă lăsa niciodată să văd sărăcia fără s-o pot
ajuta, foamea fără s-o pot potoli, lacrima fără s-o sărut.
19. Domnul meu şi Iubirea mea cea sfântă...
Toată fiin a mea este cuprinsă în Tine –
şi Tu eşti cuprins în toată fiin a mea.
Serile mele de rugăciune sunt cele mai dulci îm-
părtăşiri, care se prelungesc fericit în tăcerea ceasuri-
lor adânci şi tainice ale celei mai fericite singurătă i cu
Tine.
Adorm... dar inima mea continuă să se roage,
sufletul meu continuă să- i vorbească,
dorul meu continuă să cânte lângă Tine
şi iubirea mea continuă să Te ină îmbră işat.
Când mă voi trezi, doresc să fiu tot aşa...
Apoi tot ce s-a continuat în vis, să reînceapă aievea
iarăşi.
Şi aşa, veşnic şi veşnic.
21. Mărgăritarul ascuns 21
O, Preaiubitul meu dulce, toată fiin a mea vreau să
fie cuprinsă în Tine pe totdeauna.
20. Iisuse – Mama mea, Iisuse – So ul meu, Iisuse
–Nedespăr itul meu Prieten, Iisuse – Dumnezeul şi
Mântuitorul meu, fie binecuvântată iubirea Ta nedes-
păr ită de mine.
Singurătatea nu-i un gol pustiu pentru mine de
când Te ştiu al meu şi de când via a mea este a Ta. Ci
pustia îmi este o plinătate fericită, fiindcă Tu îmi umpli
totul.
În afară îmi este lumină şi bucurie totul, fiindcă
înăuntrul meu este aşa.
Toate întinderile mele sunt pline de Tine, Soarele
meu, căci Tu îmi luminezi totul.
Aerul meu este totdeauna plin de mireasma Ta, ca
o diminea ă de flori...
Umbrele mele sunt totdeauna răcoroase şi izvoa-
rele mele nu seacă niciodată.
Iarba mea este totdeauna moale şi proaspătă, iar
roua ei este totdeauna strălucitoare.
Oriunde m-aş duce sau aş privi, Tu îmi zâmbeşti de
peste tot şi Prezen a Ta fericită îmi răspunde prieteneşte
şi binevoitor.
Oriunde aş sosi, Te regăsesc pe Tine tot aşa de iu-
bitor şi fericit, precum Te-am avut şi de unde am plecat.
O, Preaiubitul şi Nedespăr itul meu Mântuitor, So-
ul meu, Mama mea şi Ocrotitorul meu, dragoste veşni-
că ie...
22. 22 Traian Dorz
Toate laudele noastre
Toate laudele noastre
şi mai mult de mii de ori
nu pot spune-n veci, Iisuse,
cât Î i suntem de datori.
Buze îngereşti să- i cânte
laude de nepătruns,
pentru slava Ta cea mare
niciodată nu-i de-ajuns;
nu-i de-ajuns, nu-i de-ajuns,
niciodată nu-i de-ajuns.
Toate lacrimile noastre
şi-ai evlaviei fiori
nu pot spune-n veci, Iisuse,
cât Î i suntem de datori.
Pentru mila Ta cu care
ne-ai privit şi ne-ai răspuns,
jertfa mul umirii noastre
niciodată nu-i de-ajuns;
nu-i de-ajuns, nu-i de-ajuns,
niciodată nu-i de-ajuns.
Avu ia noastră toată,
de i-am da-o, nu putem
să plătim în veci, Iisuse,
datoria ce-o avem.
Dar, când inima curată
cu-al iubirii strop ascuns,
noi i-o dăm, Iisuse, toată,
atunci ie i-e de-ajuns;
i-e de-ajuns, i-e de-ajuns,
atunci ie i-e de-ajuns.
23. Mărgăritarul ascuns 23
3. FERICIREA DE A FI CU DOMNUL
1. O, Iisuse, Domnul meu, eu sunt cu Tine şi aici
unde am ajuns, după cum am fost şi acolo de unde am
plecat.
Sunt cu Tine şi astăzi, cum am fost şi ieri.
Sunt şi după aceşti ani mul i-mul i, după cum am
fost şi înainte de ei.
Ce dulce e lumina acestei stări pe unde trec legănat
şi cu ochii înlăcrima i de dragul Tău...
Şi, când mă întrebi: „E bine?“ – eu nu- i pot
răspunde decât cu dulcea aplecare a genelor mele
umede de lacrimi: „Sunt fericit, Preaiubitul meu, atât
de fericit!“
O, rugăciunea mea cu Tine, lângă Tine, în Tine...
Preaiubitul meu!
2. Ce greu păcat este necuviin a fa ă de cele sfinte!
Oare cum să po i vorbi necuviincios despre fiin ele
şi lucrurile pe care Însuşi Dumnezeu le-a cinstit şi le-a
binecuvântat?
Ferici i sunt şi vor fi numai cei care vorbesc cu
24. 24 Traian Dorz
evlavie şi cu temere despre tot ce este sfin it de Dum-
nezeu.
Şi neferici i vor fi veşnic to i cei ce vorbesc necu-
viincios. Aceştia vor aluneca tot mai adânc şi nu se vor
opri decât în iad. Căci nu există păcat pe care să nu-l
facă necuviin a fa ă de fiin ele şi lucrurile sfin eniei.
Sufletul meu, îngrozeşte-te de acest păcat şi fugi cu
teamă de oricine îl face!
3. Niciodată o sărbătoare nouă nu-mi vine singură;
cu ea vin toate surorile ei cele de dinainte de ea.
Nici una dintre frumoasele noastre sărbători nu
le-am putut uita. Tot ce mi-au adus ele păstrez într-un
loc sfânt, din care nici un fur nu le poate răpi şi din care
nici o furtună nu le poate smulge.
O, ce nepre uită este comoara pe care mi-ai dat-o Tu!
4. Iisuse, darnicul nostru Stăpân, slavă veşnică ie!
O, cât de mult ne-ai îmbogă it Tu pe noi în harul
Tău!
Cât de pline sunt vistieriile noastre,
cât de scumpe sunt bogă iile nop ilor noastre,
cât de strălucit este aurul amintirilor noastre,
cât de îmbelşugate rugăciunile noastre,
cât de fericite ne sunt lacrimile sfin ite de sărutul
Tău,
cât de cereşti ne sunt cântările noastre acompaniate
de îngerii Tăi!...
O, darnicul nostru, bogatul nostru Stăpân, cine oare
ar mai putea fi atât de boga i ca noi
şi atât de îndatora i fa ă de Tine!
25. Mărgăritarul ascuns 25
5. Cântarea noastră po i s-o începi de oriunde, ca şi
dragostea Ta, fiindcă ea nu are un sfârşit sau un înce-
put, cum nu are ceea ce este între noi sau în noi.
Înainte de începutul cunoscut, era un neînceput în
care eram înainte de a fi.
După sfârşitul de acum, va fi o continuare în care
vom fi pe totdeauna, fiindcă tot aşa avem şi un nesfâr-
şit, după cum am avut un neînceput, în amândouă fiind
numai acest prezent fericit...
6. Înainte nu ştiam ce ştim acum, după cum azi nu
ştim ceea ce vom şti mâine.
Starea de tot-mai-lumină prin care trecem astăzi ne
încredin ează că totul va merge şi în viitor, cum a venit
din trecut, crescând în strălucire, în frumuse e, în putere
şi în întindere până la contopirea cu ceea ce nu se poate
nici grăi acum, din mult în mai mult,
din frumos în mai frumos,
din fericit în mai fericit,
din larg în mai larg,
din înalt în mai înalt,
aşa şi aşa,
veşnic şi veşnic…
– Şi, o, Iisuse, Domnul nostru, Mântuitor Nemărginit,
toate acestea numai prin Tine, din Tine şi pentru Tine.
Slavă veşnică ie!
7. Nu ştiu prin câte va trebui să mai trec – dar ştiu
unde trebuie să ajung.
Nu ştiu câte amenin ări va trebui să mai aud – dar
ştiu că la urma tuturora voi auzi binecuvântarea Ta.
26. 26 Traian Dorz
Şi dacă aici, în lumea asta, pentru o sărbătoare, uit
atâtea osteneli, ştiu că, pentru Sărbătoarea Dragostei
Veşnice, nimic nu poate fi prea greu sau prea mult de
îndurat.
O singură bucurie a Ta, Preaiubit Iisuse, Domnul
meu, răscumpără o mie de necazuri ale mele.
8. Via a pe care o mai trăiesc încă este numai o în-
găduin ă foarte mărginită. Simt că ea îmi poate fi luată
în orice clipă, fiindcă ea nu mai este de mult a mea.
Port în mine conştient posibilitatea mor ii la orice
pas şi sămân a ei în mine poate rodi oricând.
De aceea caut să trăiesc cât pot mai folositor, spre
a merita prelungirea scaden ei mele.
Cumpăna şi ceasul sunt în Mâna Ta.
9. Oare când îmi voi putea plăti eu, Doamne, marea
mea datorie a binelui pe care trebuie să-l fac în schim-
bul marelui şi multului bine ce mi se face?
Cu cât îmi cunosc mai mult mărimea datoriei mele
– mi-o simt mereu crescând în loc să scadă, amenin ând
în loc să liniştească şi împovărând în loc să uşureze.
O Dumnezeule, cât de dator sunt să fac binele ori-
când şi oricui, spre a-mi plăti cât mi se face mie de că-
tre Tine prin to i, totdeauna.
10. O, Duhule al Preaiubitului meu Sfânt, Te rog,
ajută-ne să lăsăm urme frumoase ori pe unde trecem, ca
Sfântul Tău Cuvânt şi scumpa Ta Lucrare să nu fie vor-
bite niciodată de rău din pricina noastră.
În felul acesta greul ne va fi uşor, întunericul lumi-
27. Mărgăritarul ascuns 27
nos, iar cerul de deasupra noastră va coborî tot mai jos,
până ce se va cuprinde pe totdeauna statornic în noi. Şi
noi veşnic în el.
11. O, Mărgăritarul scump al inimii mele, Iisuse...
Când Tu erai dincolo de ziduri, cum mergeam
plângând de-a lungul lor, plângând şi chemându-Te!
Cum întrebam pe oricine credeam că ştie ceva des-
pre Tine
şi cât am cheltuit din sufletul meu ca să aflu ceva
despre Tine!
Cât de fierbin i erau căutările mele, întrebările
mele, strigătele mele, rugămin ile privirilor mele spre
to i cei care, nădăjduiam că vor vrea să-mi spună ceva
despre Tine, Comoara şi Preaiubitul inimii mele!
Câtă pâine mi-am mâncat udată cu plânsul meu, cel
şi mai amar ca fierea, de suferin a despăr irii Tale!
Dumnezeul meu, nu-mi mai întoarce niciodată ast-
fel de zile în via a mea.
12. Dulce Binefăcătorul meu Sfânt, Tu ai venit în
casa mea chiar în ceasul când aş fi murit dacă n-ai fi
venit Tu.
Î i spăl cu lacrimi picioarele Tale însângerate şi i
le zvânt cu sărutări... Picioarele care au alergat atât de
mult şi au înfruntat atâtea depărtări pentru a Te aduce la
mine care zăceam în cea mai adâncă singurătate, şi să-
răcie, şi deznădejde.
Tu mi-ai luat dintr-o dată toate poverile mele.
Tu ai luminat dintr-o dată toate încăperile sufletu-
lui meu.
28. 28 Traian Dorz
Tu mi-ai alinat dintr-o dată toate neliniştile, toate
arşi ele, toate chinurile fiin ei mele.
Niciodată nu voi uita cât de mult bine mi-ai făcut Tu!
13. Scumpul meu Binefăcător şi Dumnezeu, Prea-
iubitul sufletului nostru, Martorul credincios şi ocrotitor
al legămintelor noastre cereşti – fii binecuvântat!
Tu ai acoperit pădurile noastre şi mun ii noştri cu
seninul Tău.
Tu ai spălat cu picurii Tăi de rouă sau ploaie ur-
mele noastre – şi nimeni n-a mai aflat că a călcat cineva
pe acolo.
Tu ai acoperit florile căpătâiului nostru cu frunza-
rul toamnelor frumoase şi noile primăveri fericite le-ai
înlocuit iarăşi cu altele noi.
O, priveşte în adâncul inimilor noastre şi vezi. Ni-
ciodată ele nu vor putea să- i spună cât de mult Te iu-
bim, pentru cât de mult ne-ai iubit Tu...
14. Doamne, ajută dragostei noastre să primească
în tăcere şi fără murmur tot ce bunătatea grijii Tale a
hotărât mai dinainte pentru noi.
Fă-ne să rămânem atât în via ă, cât şi în moarte
credincioşi legământului făcut: una şi pe totdeauna.
15. O, ce Minunat eşti Tu, Minunatul Dumnezeu al
nostru şi al părin ilor noştri minuna i!
Nu numai prin felul vie ii lor, ci şi prin felul mor ii,
părin ii noştri Te-au slăvit şi binecuvântat pe Tine.
Aşa dorim şi noi să Te slăvim şi să Te slujim nu
numai cu via a noastră, ci şi mai mult cu moartea noas-
29. Mărgăritarul ascuns 29
tră, fiindcă mai însemnat este sfârşitul vie ii decât înce-
putul ei.
Ajută dorin ei noastre să se împlinească fericit şi
frumos.
Numai aşa vom putea vedea cu bucurie Fa a Ta.
Şi fe ele lor.
16. Să stăm tot mai strâns alipi i de Domnul nostru
şi de rugăciunea noastră.
Ajutorul Lui să-l aşteptăm în tăcere.
Şi să ascultăm de El în răbdare.
Lucrul pe care mai avem a ni-l face, să căutăm a-l
împlini cât mai frumos, mai deplin, mai repede.
Ca să putem merge tot mai slobozi şi tot mai feri-
ci i spre întâlnirea cu Preaiubitul nostru.
17. Să nu mai amărâm pe nimeni.
Să ne fie milă chiar şi de vrăjmaşii noştri, fiindcă ei
au şi mai mare nevoie de mântuirea lui Dumnezeu de-
cât prietenii.
Să le înlăturăm pe cât putem orice piedică din
drumul lor spre Hristos, Domnul nostru, ca să-L poată
afla şi ei pe scumpul nostru Mântuitor, Care a suferit pe
Crucea Lui şi pentru ei.
Şi să facem slujba aceasta cu bucurie, cu milă, cu
dragoste – şi nu de silă, ca ei s-o poată primi.
Puterea şi iubirea Lui ne va ajuta.
18. Eu am iubit acest pământ al părin ilor şi al
înaintaşilor mei cu tot atâta putere cu câtă iubesc cerul
acesta, tot al lor.
30. 30 Traian Dorz
Fiindcă în acest pământ sunt trupurile lor, după
cum în acest cer sunt sufletele lor.
Ori de câte ori am atins acest pământ cu picioarele
mele, cu plugul meu sau cu sapa mea, am dorit să-l
mângâi totdeauna cald şi iubitor, cu o dulce dragoste de
fiu, cum atingi un suflet viu şi drag.
Şi tot aşa mă ating de acest cer scump, cu mâinile
mele, cu ochii mei, cu rugăciunea mea.
Fiindcă în acest pământ suspină trupurile părin ilor
mei şi în acest cer cântă sufletele lor.
Iar eu sunt între amândouă cu ei.
19. Primele spice de grâu le sărut totdeauna cu
evlavie, ca pe ceva sfânt.
Pe cele trei mai frumoase le aşez frumos, în semn
de cruce, le duc cu fior la fruntea mea, pe buzele mele,
pe ochiul drept, apoi pe cel stâng: în Numele Tatălui, şi
al Fiului, şi al Sfântului Duh. Şi le aşez pe inima mea,
numindu-le, pe unul pentru Trecut, pe unul pentru Pre-
zent şi pe unul pentru Viitor, după cum la altar aprind
totdeauna trei lumânări: una pentru cei ce au fost, una
pentru cei ce sunt şi una pentru cei ce vor fi.
Dumnezeul nostru, între ce taine trăim noi!
20. Cea mai dulce odihnă a mea n-am avut-o în
patul meu cald şi între pernele mele moi, ci întins cu
toată fiin a mea peste fiin a acestui pământ, cu fa a
mea pe fa a lui, cu inima mea peste inima acestui
pământ drag, a acestui pământ gol şi plin, şi cu frun-
tea mea odihnind-o pe iarba verde de pe sânul lui
moale şi tare.
31. Mărgăritarul ascuns 31
Ca pe sânul cel mai drag şi odihnitor mie.
Oare nu hrăneşte acest sân mai îndelung şi mai iu-
bitor decât al mamei mele?
Oare nu din el sunt eu născut întâi?
Oare nu în el voi odihni curând şi nu din el mă voi
renaşte la învierea cea veşnică?
O, ce odihnitor este sânul tău, pământul meu drag!
Cea mai dulce odihnă a mea este pe tine!
* * *
Orişicare fel de muncă
are-n ea ceva divin;
Dumnezeu a pus în muncă
har din cerul Lui senin.
El a pus în muncă pâinea
şi-a pus mul umirea-n ea;
e ceva din rugăciune
chiar şi-n munca cea mai grea.
32. 32 Traian Dorz
Binecuvântate fie
Binecuvântate fie focul şi furtuna,
care de la Tine, Doamne, vin întotdeauna
să sfin ească şi s-aleagă grâul din neghină.
Fă-le, Doamne, totdeauna când ştii Tu să vină.
Binecuvântate fie lacrima şi rana,
care ne lovesc când, Doamne, merităm dojana;
nu ni le cru a când, Doamne, este-n noi mândrie.
Fă-le, Doamne, totdeauna când ştii Tu să vie.
Binecuvântate fie ruga şi cântarea,
care ne păstrează-n Tine mai curată starea;
primeneşte-ni-le-n harul mare şi fierbinte.
Fă-le, Doamne, totdeauna cum vrei Tu de sfinte.
Binecuvântate fie pacea şi iubirea,
care cresc şi-nfrumse ează fapta şi vorbirea
în lumina Ta curată dulce-mbră işate.
Fă-le, Doamne, mai frumoase, astea decât toate.
33. Mărgăritarul ascuns 33
4. DRAGOSTEA PENTRU ÎNAINTAŞI
1. O, pământule sfânt în care odihnesc osemintele
sfin ilor noştri înaintaşi, fii binecuvântat!
Cu palmele noastre cele mai bătătorite de munca
cinstită, dorim să- i închidem cât mai moale şi mai
blând rănile brazdelor greşite, să- i netezim marginile
răzoarelor tale dureroase, să- i aşezăm cât mai frumos
pernele semănăturilor tale.
Pentru ca să i se vindece cât mai repede orice durere
pe care i-am pricinuit-o şi să i se liniştească orice rană.
Ca să fii cât mai frumos şi mai fericit, tu, pămân-
tule sfânt în care odihnesc ca într-un chivot de altar
sfintele oseminte ale minuna ilor noştri înaintaşi sfin i.
2. Pe aici, iată, chiar pe aici unde in eu picioarele
mele înfiorate au călcat picioarele tatălui meu, s-au
aplecat genunchii bunicului meu şi au sângerat palmele
străbunilor mei.
De aici au luat spicele de aur străbunele mele, bu-
nica şi mama mea, atunci când erau fete tinere, frumoa-
34. 34 Traian Dorz
se şi harnice – făcându-şi din ele cununa secerişului şi
punând-o peste părul lor bogat, frumos, strălucitor şi
auriu, tot ca spicul grâului acestuia
sau ca raza soarelui ceresc
prin care mergeau ele, la fel de frumoase, ca grâul
şi ca soarele.
O, ce nalte şi adânci sunt lacrimile şi rugăciunile
acestor gânduri!
3. După cum am dorit să înfrumuse ez acest pă-
mânt cu munca drăgăstoasă a mâinilor mele,
tot aşa am dorit să înfrumuse ez acest cer cu lacri-
mile drăgăstoase ale rugăciunilor şi cântărilor mele.
Pentru ca şi holdele pământului meu sfânt,
ca şi livezile cerului meu slăvit
să fie la fel de însorite şi de îmbelşugate.
Toate pentru bucuria Preaiubitului meu Scump.
4. Ori de câte ori văd acest sfânt pământ batjocorit
de vreun plug,
de vreo sapă
sau de vreun păcat
– mă cutremur şi mă doare
ca atunci când aud acest Cer sfânt înjurat sau învi-
nuit.
Pentru că şi cerul, şi pământul sunt alcătuite de
aceeaşi mână sfântă, bună şi iubitoare a Tatălui nostru.
Şi pentru că şi în pământul, şi în cerul acesta, atât
de apropiate unul de celălalt, sunt sfin ii noştri înain-
taşi, printre care umblăm ca printre spice şi ca pe sub
stele.
35. Mărgăritarul ascuns 35
Să ne atingem cu aceeaşi sfin enie atât sapa, cât şi
genunchii noştri de acest pământ, cât şi rugăciunea şi
ochii noştri de acest cer.
Să fie binecuvântat şi de pământ şi de cer acela ca-
re va face aşa!
5. Scumpă semin ie a sufletului meu, familia mea
duhovnicească, fii binecuvântată în veci de Domnul şi
Dumnezeul tău.
În tine mi-a dat harul dumnezeiesc tot ce am în
inima şi în fiin a mea mai frumos şi mai vrednic, mai de
pre şi mai etern.
În tine şi prin tine să-mi aduc spre Dumnezeul
meu, ca o plăcută şi sfântă ardere de tot, întreg avutul
sufletului meu.
Tu eşti partea şi locul dăruit mie de Dumnezeul
meu, Care mi-a rânduit să am atât în via a asta, cât şi în
cealaltă numele tău, soarta ta, drumul tău şi răsplata ta.
O, familie scumpă a sufletului meu, fra ii mei şi su-
rorile mele, părin ii mei şi fiii mei, so ii mei şi prietenii
mei – fie în veci binecuvântat Dumnezeul şi Mântuito-
rul nostru Care m-a înfiat şi m-a înfră it între voi.
6. Slavă veşnică ie, dragoste a lui Dumnezeu, ca-
re ai atâta grijă şi atâta lărgământ fa ă de ai Tăi
şi care nu priveşti nimic rău sau necurat în ai Tăi,
între ei şi pentru ei
atunci când toată dragostea lor eşti numai Tu,
este numai în Tine
şi numai pentru Tine;
şi când toată fericirea lor este să umble în asculta-
rea Ta.
36. 36 Traian Dorz
7. Iată, Marea Tiberiadei este vie, pentru că ea şi
primeşte, şi dă. În jurul ei trăiesc mul i oameni, pentru
că ea le dă lor, iar ei dau altora.
Dar Marea Moartă este moartă, pentru că ea numai
primeşte, dar nu dă. În jurul ei nu trăieşte nimic, pentru că
ea nu dă niciodată nimic nimănui din tot ce primeşte în ea.
Vai celor răi, cu sufletul şi cu mâna închisă. În ju-
rul lor va fi numai pustiu şi înăuntrul lor numai moarte.
8. Când soseşte vremea unei mari lucrări, Dumne-
zeu aduce şi omul mare prin care o va face.
Astfel oamenii mari au fost aduşi totdeauna de
Dumnezeu pentru împrejurări, iar nu împrejurările
pentru ei.
Când fructele unei grădini sunt coapte, vine şi
vântul sau culegătorul care să le scuture.
9. Energiile şi experien ele noastre nu merg tot-
deauna împreună, ci, pe măsură ce se înmul esc cele din
urmă, scad cele dintâi.
Când aveam multă energie, aveam pu ină experi-
en ă, iar acum, când avem multă experien ă, ne-a mai
rămas doar pu ină energie.
Oare nu cumva se întâmplă astfel pentru că pu ina
noastră energie ne este dată pentru via a asta spre a ne
câştiga cu ea multă experien ă pentru via a viitoare?
Cine investeşte ceva pentru un mormânt, şi nu
pentru o înviere?
10. Fericit omul cel ales şi iubit lui Dumnezeu, că-
ruia El îi dă cunoaşterea ascunsei lumi a tainelor lui
Hristos, Domnul nostru!
37. Mărgăritarul ascuns 37
Fericit sufletul care a aflat drumul minunat spre
lumea cea mereu senină a păcii şi părtăşiei sale cu
Dumnezeu!
Aceasta este, încă de pe acest pământ trecător, um-
blarea cu Dumnezeu prin raiul veşnic.
11. O, cât de mult m-ai îndatorat, Preaiubitul meu
Mântuitor, Care mi-ai dat atât de mult, cât nu pot cu-
prinde cuvintele nici unei limbi omeneşti!
Sunt bogat-bogat. Am o avu ie mai scumpă decât
orice aur din lumea asta:
am pacea cu Tine,
am dragostea Ta,
am dulcea făgăduin ă a mântuirii şi moştenirii Tale
veşnice.
O, cum să- i pot fi eu de folos, măcar în a mia
parte din cât inima mea este datoare fa ă de Tine?
12. Preadulcele meu Mântuitor, cum oare să pot fa-
ce pentru Tine măcar ceva din multul cât aş fi dator,
spre a răsplăti bogă ia cea mare şi darnică a binefaceri-
lor Tale necurmate fa ă de mine? De câte ori am spus şi
voi mai spune aceasta...
Oricât aş face, eu Î i voi rămâne îndatorat, îndato-
rat, îndatorat pentru totdeauna,
fără să pot plăti niciodată.
13. Mi-e dor atât de mult de Tine, Preaiubitul
scump al inimii mele, Iisuse, Domnul meu!
Iubirea mea arde ca o candelă plină cu untdelemn,
în aşteptarea Ta.
38. 38 Traian Dorz
Deasupra uşii mele sunt aşezate cele trei steaguri
ale Tale, iar toată calea Ta până în odăi a mea ascunsă
este presărată cu crini albi şi trandafiri roşii.
Albi de cură ie şi aprinşi de dragoste.
Sunt ca o mireasă care este bolnavă de dragostea
Ta şi care, plângând, Te strigă:
– Vino repede, mai repede, mai repede, Iubitul meu!
14. Veşnică slavă şi dragoste ie, Preaiubitul inimii
din mine, pentru toată bunătatea dragostei pe care mi-a
arătat-o – de la început şi până în veşnicie – inima Ta.
ie şi numai ie i se cuvine toată via a şi fiin a
mea:
Aceasta îmi este şi dorin a, şi rugăciunea mea: să
ajung odată a i le preda ie pe totdeauna, arzând ca pe
un altar sfin it pentru Tine.
Iisuse, Martorul Credincios al legămintelor noastre!
15. O, eu am cerut atât de pu in, iar Tu mi-ai dat
atât de mult! Cum voi putea eu măsura adâncimea şi
înăl imea dragostei în care mă învălui Tu?
Cu ce cuvinte să- i ştiu mul umi îndeajuns, Doamne,
şi cu ce fapte să fiu în stare să- i mul umesc?
Iartă-mă că nu pot nici să cânt şi nici să plâng atât
de frumos sau de recunoscător cât simt că ar trebui s-o
fac pentru Tine.
Înva ă-mă neîncetat să ştiu şi eu face la fel altora,
cum îmi faci Tu mie.
Pentru ca şi al ii să Te binecuvânteze pentru ce le
faci Tu lor prin mine, după cum şi eu Te binecuvântez
pentru tot ce-mi faci Tu mie prin al ii.
39. Mărgăritarul ascuns 39
16. Doamne Iisuse, Preaiubitul meu, ajută-mă să- i
dau cea mai mare iubire de care este în stare inima mea
şi cele mai sfinte lacrimi,
şi cele mai smerite binecuvântări,
şi cele mai dulci roade duhovniceşti şi trupeşti,
şi cele mai fierbin i rugăciuni,
şi cea mai deplină ascultare,
şi cei mai frumoşi paşi,
şi cea mai totală alipire de Tine
– pentru ca şi Tu să po i avea atâta bucurie de mi-
ne, câtă am eu de Tine.
17. Binecuvântatul meu Părinte şi Binefăcător, ce
nemăsurat de mult mi-ai dat Tu mie!
Şi totuşi mereu îmi dai şi îmi mai dai încă...
Nu ştii oare cât Î i sunt eu de dator?
Nu ştii câte daruri am primit?
Şi eu n-am putut face pentru Tine nimic, nimic şi
chiar nimic!
Cum aş putea face oare să ştiu să- i plătesc măcar
ceva atât de curat, de frumos şi de vrednic cât aş dori,
fa ă de marile Tale binefaceri?
O, să nu uit niciodată că eu sunt în totul-totului-tot
al Tău, cu tot ce am, pe totdeauna.
Să nu mă socotesc altfel niciodată, decât robul Tău.
18. O, Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu, lumina şi vi-
a a noastră... Nu este nimeni dintre noi care să nu aibă
cea mai mare nevoie totdeauna de tine, mai mult ca de
pâine, de apă sau de aer pentru via a sa.
40. 40 Traian Dorz
Umple-ne, Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu, de tine,
de puterea şi de lumina ta întregi fiin ele noastre şi fii
pentru noi pâine, apă şi aer, fiindcă numai aşa noi vom
putea avea via a şi rodirea.
Pentru veacul acesta şi pentru veacul cel viitor.
19. Dumnezeul nostru şi Via a noastră, noi to i avem
cea mai mare nevoie să venim la Tine chiar acum.
Cei bătrâni trebuie să vină pentru că ei to i pot fi
siguri de moarte,
iar cei tineri, pentru că nici unul nu poate fi sigur
de via ă.
Ci cu to ii ne putem avea toată siguran a noastră
numai în Tine.
20. Scumpul şi Unicul nostru Mântuitor, Iisuse
Doamne, fiecare dintre noi avem cea dintâi şi cea mai
mare nevoie de Tine, chiar dacă n-am trăi pe pământul
acesta decât o singură zi.
Nici această zi n-am putea-o trăi fără Tine.
Atunci cum ne-am putea trăi veşnicia?
Iisuse Doamne, nu lăsa nici un suflet omenesc nici
să trăiască şi nici să moară fără Tine!
Amin.
41. Mărgăritarul ascuns 41
Doamne, inima mea toată
Doamne, inima mea toată
ie i-o predau.
Fă să nu pot niciodată
înapoi s-o iau.
Î i predau a ei sim ire
cu tot focul ei,
toată dulcea ei iubire
numai Tu s-o iei.
Pune-n slujba Ta,
Doamne, via a mea;
sunt al Tău cu tot ce-am eu,
Dumnezeul meu.
Î i predau a mea fiin ă
cu tot ce-am cuprins,
pune-n ea a Ta credin ă
ca un jar aprins,
pune-n mine-a Ta lumină
cât un soare-ntreg,
căci de Calea Ta divină
via a mea mi-o leg.
Fă-mă să- i predau mai dulce
rodul vie ii tot,
împletit pe după cruce
cât mai strâns mi-1 pot.
– Azi sub Crucea Ta se-aşază,
Doamne, via a mea,
fă mai sfântă să se vază
Fa a Ta pe ea.
42. 42 Traian Dorz
5. BOLILE ŞI SUFERIN ELE
DE PE PĂMÂNT
1. Boala este totdeauna grea,
suferin a este totdeauna dureroasă,
iar moartea, totdeauna înspăimântătoare.
Fiecare om luptă cât poate ca să scape de ele,
sau să le uşureze,
sau să le amâne cât mai mult.
O, ce pu ine suflete ştiu, Iisuse Doamne, că singurul
care îi po i ajuta pe cei ce ajung în ele eşti numai Tu.
2. Păcatul este singura cauză a bolilor, a suferin ei
şi a mor ii.
Iisuse, numai Sângele Tău ne poate izbăvi de pă-
cat, de orice păcat, de tot păcatul, pe fiecare dintre noi
şi pe to i.
Adu-ne, Iisuse Doamne, sub puterea răscumpără-
toare a Sângelui Tău pe fiecare dintre noi şi pe to i, spre
a putea fi izbăvi i cu biruin ă şi bucurie prin toate, până
la slava Ta veşnică.
43. Mărgăritarul ascuns 43
3. Nici un loc al nostru de pe pământ nu este veşnic.
În curând vom părăsi pe totdeauna această locuin ă
frumoasă sau urâtă, nouă sau veche, a noastră sau a al-
tuia şi acest scaun de cinste sau de ocară pe care stăm
acum în lumea asta.
Nici chiar locul nostru din cimitir nu este veşnic, al
nimănui.
În curând, la învierea tuturor mor ilor, noi to i vom
părăsi sau monumentul frumos, sau iarba uscată a
mormântului nostru – cunoscut sau necunoscut, unde
vom fi fost înmormânta i – şi vom ieşi la Judecată în fa a
marelui nostru Dumnezeu şi Judecător, Iisus Hristos.
Şi numai locul unde vom merge din fa a înfricoşa-
tului Judecător va fi al nostru pentru totdeauna:
fie raiul fericit – dacă L-am urmat pe Hristos,
fie iadul blestemat – dacă L-am respins.
Să nu uite asta nici un împărat
şi nici un cerşetor!
4. Să nu fim zdrobi i niciodată la vestea mor ii alto-
ra sau la apropierea mor ii noastre. Să privim dincolo
de moarte, la înviere şi la plata veşnică ce o urmează.
Dacă suntem ai lui Hristos Iisus, Domnul nostru,
atunci moartea ne este pragul necesar peste care intrăm
în casa şi fericirea Lui şi a noastră.
Şi cine nu doreşte pragul unei case fericite?
5. Chiar dacă trăim prin credin ă şi avem înfierea
slavei, cât suntem în lume, noi trăim în trupul acesta.
Iar trupul acesta este supus trecerii din pricina pă-
catului în care s-a născut firea noastră pământească, de
44. 44 Traian Dorz
care nu putem scăpa decât o dată cu încetarea existen ei
noastre pământeşti şi trecerea în existen a cealaltă.
Dar, trăind prin Duhul Sfânt, puterea firii pămân-
teşti va scădea mereu, până ce puterea firii duhovniceşti
va stăpâni întreagă fiin a noastră încă de pe acum.
Ferici i şi sfin i sunt cei care au putut ajunge starea
asta cât mai curând.
6. Nu întotdeauna bolile şi suferin ele sunt o pe-
deapsă.
Ele pot fi mijloace prin care noi putem preamări pe
Dumnezeu,
sau pot fi nişte pregătiri pentru o lucrare minunată
a Lui prin noi,
sau nişte înlesniri pentru al ii de a-L afla pe Dum-
nezeu prin noi,
sau nişte feriri de alte nenorociri şi mai mari,
sau mijlociri ale arătării unor lucrări minunate ale
lui Dumnezeu prin noi,
sau prilejuri ca răbdarea noastră prin ele să fie o
pildă pentru al ii.
Oricare ar fi scopul suferin elor noastre, să-L lău-
dăm pe Dumnezeu Care prin ele nu urmăreşte decât bi-
nele nostru. Dacă vom birui prin răbdare, vom vedea
aceasta, ferici i, la El.
7. Oricât de lungă şi de grea ar fi Săptămâna Pati-
milor, după ea vine totdeauna Ziua Învierii, Praznicul
Biruin ei.
În zilele necazului deci – sus inima! După ele tot-
deauna Dumnezeu ne va aduce zilele bucuriei.
45. Mărgăritarul ascuns 45
8. Bucura i-vă voi, to i cei care munci i, sau lupta i,
sau suferi i pentru Hristos Domnul şi Împăratul Veşnic.
Paştile nostru – Iisus – este aproape.
Cununa şi slava celor care sufăr pentru El şi cu El
vin întocmai ca pentru El: numai după moarte, şi nu
înainte de ea.
Nu vă teme i de moarte! Ea este uşa de aur prin ca-
re vom intra în strălucirea unde ne aşteaptă cununa şi
cununia noastră fericită.
Clipa mor ii este ajungerea noastră la premiul aler-
gării.
Este dobândirea cununii pentru care am luptat.
Este îmbră işarea pentru care am suferit.
O, fericită şi dorită moarte, tu eşti cea mai mare bi-
ruin ă pentru noi în Hristos şi a Lui în noi.
Vai de cei care se tem de tine!
9. La oameni, mărimea se măsoară cu înăl imea, dar
la Dumnezeu se măsoară cu smerenia, cu micşorarea.
Nu cel care este ridicat mai sus este mai mare, ci
acela care se poate micşora pe sine cel mai mult.
Ioan Botezătorul era socotit cel mai mare pentru că
el se socotea ca un nimic, ca un glas stins şi fără ecou,
cum sunt glasurile în pustiu.
Numai Hristos Domnul nostru, Care S-a smerit pe
Sine şi mai mult, El singurul a fost mai mare ca Ioan,
fiindcă S-a făcut cel mai mic.
Atât de mare este cel smerit!
10. Orice om şi orice popor are un destin mântuitor
pe lume.
46. 46 Traian Dorz
Dacă şi-l în elege şi şi-1 împlineşte, el a realizat
voia lui Dumnezeu.
Oricine îl abate pe un om sau pe un popor de la
împlinirea destinului său mântuitor va fi osândit de
Dumnezeu.
Şi, o, câ i inconştien i sau ticăloşi fac aceasta, spre
osânda lor veşnică!
11. Ce dureros este spre Dumnezeu strigătul orică-
rui muribund!
ipătul unui iepuraş împuşcat, al unei vietă i ucise,
al unei dreptă i sugrumate.
Fiecare astfel de ipăt este un strigăt către Dumne-
zeu, împotriva celui care ia o via ă sau un drept sfânt.
12. Mormintele iubi ilor noştri sunt în mijlocul
nostru locuri de popas sufletesc, de amintiri neuitate, de
îmbărbătare sfântă.
La căpătâiul iubi ilor noştri, dragostea şi recunoş-
tin a noastră trebuie să ridice monumente vrednice de
numele lor.
Peste mormintele lor, flori; iar peste florile lor, la-
crimi.
Dar fără urmarea pildei lor, toate acestea nu folo-
sesc prea mult.
13. Dumnezeu este Acela Care te-a pus acolo unde
eşti acum, oricare i-ar fi locul acesta unde stai, sau lu-
crezi, sau suferi.
i-e bine? – Mul umeşte-I Lui şi fă cât bine po i
astăzi.
47. Mărgăritarul ascuns 47
i-e greu? – Laudă-L pe El şi roagă-te, suferind cât
mai liniştit.
În curând se va sfârşi totul.
Şi tu î i vei primi mâine urmarea a tot ceea ce su-
feri sau lucrezi astăzi.
14. Tot ce- i aud urechile şi î i văd ochii trebuie să
împlineşti tu.
Nu refuza, nu neglija, nu amâna şi nu lăsa în grija
nimănui nimic din ceea ce trebuie să faci tu.
Fă acum! Fă frumos! Fă deplin!
Ca să po i vedea liniştit şi bucuros mâine Fa a
Dumnezeului tău.
15. Dumnezeu Însuşi va arunca ocara celor ce ocă-
răsc Numele Său şi al copiilor Săi asupra acestor ocă-
râtori.
El va dărâma pe to i dărâmătorii, va dezbina pe to i
cei ce dezbină. Va strica pe cei ce strică şi va zdrobi pe
cei ce zdrobesc.
Dar, cu cât aşteaptă mai mult, cu atâta pedeapsa
celor răi va fi mai cumplită.
Voi, cei ce suferi i, ruga i-vă, crede i şi aştepta i!
Există o vreme a lui Dumnezeu. Şi El intervine
numai atunci. Dar niciodată prea târziu.
16. Să nu te laşi împiedicat nici de numele, nici de
renumele unui dezbinător sau potrivnic al Lucrării lui
Dumnezeu.
Hotărât şi curajos, ridică-te împotriva oricărui dez-
binător şi potrivnic. Apără unitatea familiei tale sufle-
48. 48 Traian Dorz
teşti şi scoate-1 fără cru are afară pe stricătorul Casei
lui Dumnezeu, potrivnicul învă ăturii şi călcătorul dra-
gostei, oricine ar fi el.
Orice slăbiciune fa ă de el va fi un păcat fa ă de
Dumnezeu.
17. Iubirea este singurul mijloc prin care putem
comunica şi ne putem în elege cu tot ce este mai sus şi
mai jos ca noi.
Prin iubire putem vorbi cu tainele de deasupra, cu
cele dedesubtul şi cu cele din jurul nostru.
Fără iubire suntem izola i în inutul straniu al tăce-
rii şi al despăr irii atât de lumea superioară, cât şi de
cea inferioară nouă.
Numai Dumnezeu şi Natura sunt binefăcătorii care
ne dezrobesc din grozăvia singurătă ii.
Iar cu aceşti binefăcători putem comunica numai
prin iubire.
18. Opreşte-te din când în când şi priveşte spre cer.
Acesta te va face să cunoşti cât de mic eşti.
Să priveşti spre soare, ca să vezi cât de dator eşti.
Să priveşti spre semeni, ca să vezi cât de om eşti.
Să priveşti spre timp, ca să vezi cât de trecător eşti.
Să priveşti spre pământ, ca să vezi ce vei fi.
Şi, văzând cum trăieşti, să în elegi cum vei muri.
19. Numai când Hristos te asigură, atunci fii sigur.
Numai Cuvântul lui Dumnezeu este întreg, adevă-
rat şi veşnic. La EI nu-i nimic nici de adăugat, nici de
scăzut de către nimeni.
49. Mărgăritarul ascuns 49
Vai oricui îl adaugă, ori îl scade, ori îl strică, ori îl
calcă!
20. Tot ce n-am dăruit lui Dumnezeu am pierdut,
tot ce am pierdut pentru Dumnezeu este singurul
meu câştig.
O, de le-aş fi pierdut pe toate pentru El!
* * *
Vremea bucuriei tale este când eşti fericit,
bucură-te-atunci, cântându-I Celui ce-astfel a voit;
vremea încercării tale este când eşti întristat,
plânge-atunci răbdând, dar crede...
– tot de El eşti încercat!
*
Dărnicia este-n lume lucru foarte rar şi greu,
căci ea cere să-ai o mare dragoste de Dumnezeu
şi o milă tot asemeni de-al aproapelui amar
– iar în lumea lăcomiei, asta-i foarte greu şi rar.
50. 50 Traian Dorz
Doamne-nlătură-l pe răul
Doamne-nlătură-l pe răul din a noastră cale,
a lui curse şi primejdii rupe-le şi ia-le
şi pe noi, de-a lui căi, Doamne,
pururi ne departă,
zid de îngeri, zări de soare
fă să ne despartă.
Lasă binele să vină către noi de-oriunde,
a lui fa ă niciodată nu ne-o mai ascunde
şi pe noi ne du de-oriunde către el întruna,
până când va fi-n noi totul el pe totdeauna.
Nu lăsa-ntre fra i vreodată, Doamne, dezbinare,
depărteaz-o şi topeşte-o ca pe-o noapte-n soare.
Şi pe noi de ea departe pururea ne ine,
cum e soarele cu ziua, să fim una-n Tine.
Doamne, lasă părtăşia între fra i curată,
de ea nu ne mai desparte via a niciodată
şi pe ea cu noi de-a pururi dulce o cunună,
să fim împleti i în Tine
veşnic împreună.
51. Mărgăritarul ascuns 51
6. LINIŞTIRE ŞI VINDECARE
1. Oamenii îşi caută liniştirea şi vindecarea lor prin
spitale, sanatorii, locuri de odihnă... Şi uneori li se pare
că o află.
Dar salvarea şi vindecarea adevărată atât pentru
trupul, cât şi pentru sufletul omului se află numai într-
un singur loc: la Golgota, la picioarele Crucii Mântuito-
rului nostru Iisus Hristos. Acolo Domnul nostru Iisus
Hristos, purtând păcatele noastre, cauza bolii şi neliniş-
tii noastre, ne-a câştigat singura noastră salvare. Vinde-
când sufletul nostru, El ne vindecă şi trupul. Cele mai
multe boli trupeşti au cauza în boli sufleteşti. Hristos le
vindecă totdeauna.
Însă numai dacă venim cu adevărat la El.
2. A fost o vreme când eram mici, de aceea să nu-i
uităm pe cei ce ne-au crescut.
Şi am fost slabi – să nu-i uităm pe cei ce ne-au purtat.
Şi am fost săraci – să le fim recunoscători celor ca-
re ne-au îmbogă it.
52. 52 Traian Dorz
Şi am avut nevoie să fim ajuta i... Când nu mai avem
nevoie de cei care ne-au ajutat, să nu uităm că am avut.
3. Durerea are numai trecut,
fericirea are numai prezent,
speran a are numai viitor;
– dragostea le are pe toate.
4. Via a mea se aseamănă cu via a fiecărui semen
al meu; şi via a fiecărui semen al meu se aseamănă cu
via a mea.
Tot ce am trăit eu poate să trăiască oricare alt om.
Şi tot ce i s-a putut întâmpla fiecăruia mi se poate în-
tâmpla şi mie.
Astfel fiecare semen al meu să se regăsească în vi-
a a mea, în scrisul meu, în experien ele mele, pentru ca
pe fiecare să-l pot ajuta să pornească de la starea sa,
până la inta fericită, care este Hristos, Mântuitorul
nostru al fiecăruia şi al tuturor.
Acesta este scopul meu, rostul meu, destinul meu.
Şi pentru aceasta, numai pentru aceasta, exist.
5. Râul vie ii mele a curs atât de pu in printre lu-
minişuri şi atât de mult printre scrâşnete…
Dar din toate s-a alcătuit Cântarea Cântărilor mele,
fiindcă dragostea Preaiubitului meu mi-a fost totdeauna
nedespăr ită şi dulce.
6. Păcatul este cancerul văzut sau ascuns, care duce
totdeauna la pierzare pe acel care-l are şi căruia nu i-1
operează Hristos, Răscumpărătorul,
singurul Vindecător al acestei ucigătoare boli.
53. Mărgăritarul ascuns 53
7. Hristos, Binefăcătorul nostru, cere consim irea
voin ei noastre la orice vindecare a noastră.
– Vrei să te faci sănătos? întreabă El.
Fără voin a ta puternică, Dumnezeu nu- i face nimic.
Voieşte deci să te mântuieşti – şi te vei mântui!
8. Numai Vindecătorul nostru Iisus Hristos, singu-
rul, poate să ne tămăduiască de suferin a de orice fel –
şi trupească, şi sufletească. El ni le-a luat pe toate asu-
pra Lui.
Cauza tuturor suferin elor e păcatul, iar El a venit
să înlăture această cauză.
Iertarea lui Hristos deci poate însănătoşi atât trupul,
cât şi sufletul.
Întăreşte, Doamne, voin a noastră, ca să primească
voin a Ta.
Aşa vom fi vindeca i deplin.
9. Ra iunea noastră trebuie să aibă un sentiment,
sentimentul nostru trebuie să aibă o ra iune;
amândouă împreună duc numai la bine –
una fără cealaltă duce numai la rău.
10. Fiecare om este dator să crească pe urmaşul său
întocmai cu aceleaşi cuvinte şi în aceeaşi credin ă cu
care l-a crescut pe el înaintaşul său.
Acesta este drumul păstrării învă ăturii sănătoase şi
al continuării credin ei adevărate.
Oricine rupe acest lan de aur va păcătui nu numai
împotriva sufletului său, ci şi împotriva sufletelor între-
gului său neam.
54. 54 Traian Dorz
11. Frumoasă este medita ia asupra Cuvântului
Sfânt când este împreună cu rugăciunea şi mai ales cu
binefacerea.
Numai îndeletnicirea cu acestea trei fereşte de păcat.
Şi aduce creşterea în harul lui Dumnezeu.
12. Înva ă pe fiul tău să muncească harnic şi să
trăiască smerit
şi înva ă-l să caute totdeauna mai întâi folosul alto-
ra, apoi pe al său, în temerea de Dumnezeu;
– aceasta este adevărata învă ătură mântuitoare şi
fericită pentru sufletul şi via a fiului tău
şi pentru a ta.
13. Adevăratul slujitor al lui Hristos, Domnul şi
Mântuitorul nostru, nu-şi vinde pâinea lui, ci o dăru-
ieşte.
Învă ătura bună şi dragostea adevărată n-au pre ...
Cine le dă pentru bani şi le dispre uieşte singur.
Fericit cine îşi câştigă pâinea cu sudoarea sa, şi nu
cu a altora.
Fericit cine şi-o aruncă pe ape... ea se va întoarce la
el prin cer.
14. Mai bine fără nici un prieten decât cu unul ti-
călos.
Mai bine să nu mergi nicăieri decât să apuci pe un
drum rătăcit.
Şi mai bine să nu ştii nimic decât să ştii stricat.
Fiindcă cine n-are nici un prieten, cine nu merge
nicăieri şi cine nu ştie nimic – acela nu se pierde tot-
55. Mărgăritarul ascuns 55
deauna, dar cine are un prieten rău, cine apucă pe un
drum rătăcit şi cine ştie stricat – acela da.
15. Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
Iubirea din inima ta î i modelează inima după for-
ma comorii pe care o iubeşti.
Iubeşte frumosul – şi vei avea o inimă frumoasă.
Iubeşte cură ia – şi vei avea o inimă curată.
Iubeşte sinceritatea şi smerenia – şi vei avea o ini-
mă sfântă.
16. Toate lucrurile au însemnătate, dar numai pen-
tru clipe sau ceasuri – cel mult pentru zile.
După câteva zile totul se învecheşte, se obişnuieşte,
se uită.
Singurul lucru cu însemnătate veşnică este mântui-
rea sufletului, este naşterea din nou, este dobândirea lui
Hristos. Singura clipă netrecătoare este clipa mântuirii.
Şi singura Comoară veşnică este Domnul Hristos.
Nu te linişti şi nu te odihni până ce nu le vei do-
bândi pe acestea trei.
17. Necazul este cu adevărat o nenorocire pentru
om numai când acesta nu-L are pe Hristos Mântuitorul.
Pentru că singura nenorocire este lipsa mântuirii
şi singura pierdere adevărată este numai pierderea
sufletului, fiindcă toate celelalte comori sunt pieritoare.
Singură aceasta este veşnică.
18. O singură îmbră işare fierbinte răscumpără ze-
ce despăr iri, pentru că nimic nu vindecă sufletul ca o
iubire adevărată.
56. 56 Traian Dorz
O bucurie dulce răscumpără o sută de amărăciuni,
fiindcă nimic nu-i mai dulce pentru o inimă omenească
decât o bucurie mare aici, unde totul este mic.
Şi o mântuire adevărată răscumpără o mie de că-
deri şi lupte, pentru că toate acestea au fost în pre ul pe
care ea l-a cerut pentru dobândirea ei.
Dacă sfârşitul e fericit, tot ce ai dat pentru el era
nevoie să dai.
Nu- i pară rău!
19. O inimă bună nu îmbătrâneşte niciodată, pentru
că bunătatea o ine mereu fragedă, proaspătă, frumoasă.
Cu un om bun, nu te urăşti niciodată, fiindcă el este
un izvor curat şi o pâine caldă. Pe acestea le doreşti şi
le iubeşti totdeauna.
Şi pe o dragoste adevărată o pre uieşti mai mult de-
cât via a, fiindcă via a fără dragoste este un chin de neîn-
durat, pe când dragostea adevărată î i dă via a veşnică.
20. Niciodată să nu- i pierzi speran a.
Totdeauna când î i va părea că totul e pierdut,
Dumnezeu va face să- i apară de undeva o lumină sal-
vatoare.
Atunci inima ta va tresări şi va dori iarăşi via a.
Speran a poartă cu uşurin ă orice povară. În ea este
putere şi curaj, pentru că este credin ă şi dragoste.
Cea mai mare crimă este să ucizi speran a cuiva
când mai este
şi cea mai mare binefacere este s-o învii când a
murit.
În tine sau în al ii.
57. Mărgăritarul ascuns 57
O, scoate-ne, Iisuse
O, scoate-ne, Iisuse, din veacul bănuielii
şi scoate bănuiala, Iisuse, dintre noi,
nu ne lăsa pe cuget noroiul învoielii,
nici învoiala, Doamne, cu-al veacului noroi.
Ci-ntoarce-ne, Iisuse, în umbletul Luminii
şi umbletul Luminii întoarce-ni-l mereu,
iubirea să ne poarte pe căile Grădinii
prin care împreună umblăm cu Dumnezeu.
Fereşte-1 pe satana din calea noastră-ntruna
şi calea noastră-ntruna fereşte-ne-o de el;
din felul nostru n-aibă nimic el totdeauna,
nici noi întotdeauna nimic din al lui fel.
Ci ine-ne în totul în Duhul Tău, Iisuse,
şi Duhul Tău Îl ine în totul între noi
– apoi să se sfârşească via a
sau să nu se,
vom fi pe veşnicie nedespăr i i apoi.
58. 58 Traian Dorz
7. ASPRIME ŞI BUNĂTATE
1. Nu fii niciodată aspru şi fără bunătate fa ă de su-
fletele apropiate de tine, fiindcă asprimea şi răutatea vor
măcina propria ta inimă şi vor otrăvi propria ta via ă.
Să nu te împingă niciodată necugetarea până la ră-
tăcire, fiindcă o mie de regrete nu vor putea vindeca o
rană şi un râu de lacrimi nu vor putea despăgubi o pier-
dere.
2. Să nu fim ca nebunii care nu pricep niciodată,
nici ca proştii care pricep prea târziu.
Ci să fim ca în elep ii care văd înainte şi pricep la
timp.
Fiindcă adevărul pierdut nu se mai află,
prilejul pierdut nu se mai întoarce
şi sufletul pierdut nu se mai poate înlocui.
Aceste bunuri sunt unice.
3. Ceasul existen ei noastre este atât de scurt şi de
trecător, iar prilejul binelui ne vine atât de rar în via ă.
59. Mărgăritarul ascuns 59
De multe ori ai cui, dar n-ai cu ce. Sau ai cu ce, dar
n-ai cui. Când ai şi cui şi cu ce – fă-l!
A cunoaşte şi a folosi prilejul cel rar, în ceasul cel
scurt, este cea mai mare în elepciune şi cel mai mare
noroc al unei vie i pe pământ.
4. Cu cât avem mai multă pace, avem mai pu ină
ceartă.
Cu cât avem mai multă bunătate, avem mai pu ină
gelozie.
Cu cât avem mai mult adevăr în prezent, vom avea
mai pu ină minciună în viitor.
Cu cât spunem mai mult noi, vom spune mai pu-
in eu.
Şi cu cât vom avea mai multă voin ă, vom avea
mai pu ine căderi.
Şi cu cât ducem mai multe flori în via ă, vom duce
mai pu ine păreri de rău la morminte.
5. Deschide- i inima spre bucurie, pentru ca să nu
i-o deschizi spre regrete.
Nu fi niciodată nepăsător, ca să nu te sugrume sin-
gurătatea.
Dacă vei semăna totdeauna un cuvânt bun, vei cu-
lege totdeauna o privire prietenoasă.
6. Nu te ruga niciodată numai pentru tine singur.
Cine nu se roagă şi pentru al ii nu va câştiga nimic
pentru sine.
Nu te bucura niciodată numai pentru că ai reuşit tu.
Bucură-te când reuşesc şi al ii; atunci eşti om.
60. 60 Traian Dorz
Nu căuta niciodată numai mântuirea ta singură.
Mântuirea ta este condi ionată şi de a altora. Numai
când îi aju i pe al ii, te aju i cu adevărat pe tine,
fiindcă fericirea ta este legată totdeauna de a seme-
nilor tăi.
Nu po i fi tu fericit când semenii tăi sunt neferici i.
Deci ajută-i!
7. Preamăreşte-L pe Dumnezeu ori de câte ori vezi
o lucrare a Lui mărea ă.
Trezeşte- i toate sim urile, pentru ca prin toate să-L
lauzi pe Dumnezeu pentru fiecare minune a Lui.
Când toate în afara ta cântă, lasă să cânte şi înăun-
trul tău, sufletul şi inima ta.
Nota cea mai înaltă să vibreze nu în afara ta, ci
înăuntrul fiin ei tale, pentru slava şi frumuse ea Dum-
nezeului tău. El este Dragoste şi Cântec atât în ceruri,
cât şi pe pământ.
Când dragostea şi cântecul sunt în tine, ele te vor
ferici de peste tot.
8. Tot ce i-a dăruit ie Dumnezeu, dăruieşte-I şi
tu Lui.
Aceasta este singura condi ie pentru a i le păstra
toate ale tale frumoase, proaspete şi dulci pe veşnicie.
Aceasta î i va îndulci întristarea, î i va creşte bucu-
ria şi î i va ferici dragostea.
Numai ce ai dăruit lui Dumnezeu î i va rămâne cu
adevărat.
9. Predă-I lui Dumnezeu în fiecare diminea ă şi
seară pe cei pe care îi iubeşti – şi El îi va face ferici i.
61. Mărgăritarul ascuns 61
Încredin ează-i cu lacrimi şi cu rugăciuni în paza
Lui – şi El îi va ocroti.
Adu-i la Hristos Mântuitorul – şi El îi va binecu-
vânta pe veşnicie, pe ei cu tine.
Şi pe tine cu ei.
10. Dacă îl conduci pe fiecare om spre Dumnezeu,
El îl va conduce pe fiecare om spre tine.
Dacă vei căuta neîncetat foloasele lui Hristos,
Mântuitorul şi Domnul tău, El va căuta neîncetat foloa-
sele tale.
Căci Dumnezeu se poartă cu fiecare om după ini-
ma lui, după cum este scris.
11. Îndrumă sufletele oamenilor spre cer şi ele te
vor ajuta şi pe tine să ajungi cât mai fericit acolo.
Orice suflet pe care îl îndrumi spre păcat te va
atrage şi pe tine cu el în focul iadului său.
12. Închină lui Dumnezeu lucrul mâinilor tale – şi
El î i va întări mâinile când vor slăbi, le va odihni când
vor fi obosite şi le va umple când vor fi goale.
Binecuvântează în Numele Domnului orice zi şi
orice noapte – şi El le va însenina pe cele întunecate, le
va linişti pe cele zbuciumate şi le va vindeca pe cele
bolnave.
Cu tot ce binecuvântezi pe Dumnezeu, El te va bi-
necuvânta pe tine.
Şi tot ce faci spre slava Lui va fi spre slava ta.
13. Vino la Domnul nostru Iisus Hristos cu ispitele
tale şi El te va face biruitor în lupta cu ele.
62. 62 Traian Dorz
Te biruie numai ispita pe care n-o aduci în fa a lui
Iisus.
Deci îndată ce sim i vreo ispită venind spre tine,
vino cu ea la Domnul nostru şi Domnul tău.
Şi ea va dispare îndată, ca şi când nici n-ar fi fost.
Satana fuge numai din fa a lui Hristos.
14. Închină-I Domnului nostru Iisus Hristos voin a
ta de a fi bun – şi vei putea fi bun.
Închină-I Lui dorin a ta de a izbuti într-o lucrare –
şi vei izbuti.
Luptă-te spre salvarea sufletelor iubi ilor tăi – şi le
vei vedea salvate.
Hristos, Dumnezeul nostru, poate tot ce voieşti tu
prin El.
15. Predă-I Domnului Iisus singurătatea ta – şi ea
nu va mai fi niciodată un pustiu gol, ci o plinătate feri-
cită.
Predă-I Domnului viitorul tău – şi fii sigur că El i-l
va face fericit atât aici, cât şi în veşnicie.
Dar ceea ce I-ai predat Domnului odată, nu mai lua
din Mâna Lui.
Singura fericire este aceea pe care o dă Mântuitorul
Hristos. Nu este o alta afară de asta.
Toate celelalte vin numai din ea şi pentru ea.
16. Este oare prea departe răsplătirea lui Dumne-
zeu? Se poate... Dar asta e o părere amară urmată de o
realitate veşnic fericită.
Este mai aproape răsplata lumii? Se poate... Dar
63. Mărgăritarul ascuns 63
aceasta este o părere înşelătoare urmată de o realitate
veşnic amară.
17. Cei mai necru ători vrăjmaşi sunt fra ii căzu i
şi cei mai primejdioşi vânzători sunt ucenicii vi-
cleni, cărora le-ai făcut odată cel mai mare bine.
Când alimentele cele mai bune se strică, ele devin
cele mai otrăvitoare.
18. Nu pentru o răsplătire să munceşti, ci pentru
împlinirea datoriei tale.
Nu pentru a primi, să iubeşti, ci pentru a da.
Aceasta este cea mai mare răsplată în muncă,
aceasta este cea mai mare fericire în dragoste.
19. Ce arată în afară starea ta lăuntrică?
La ce ai renun at tu pentru Hristos?
Cu ce te deosebeşti tu de chipul lumii acesteia?
Ce ai realizat tu cu adevărat din iubirea pentru
Domnul?
Ce lucru neobişnuit faci tu pentru Iisus, Mântuito-
rul tău?
Cu ce se alege Lucrarea lui Dumnezeu în urma ta?
Pentru ce mergi tu la biserică, la adunare, la al ii?
Ce fire stăpâneşte fiin a ta: a Duhului sau a tru-
pului?
Al cui chip se vede pe îmbrăcămintea ta, pe vor-
bele tale, pe gesturile şi umblările tale: al lui Hristos
sau al lui satana?
Al aceluia eşti!
64. 64 Traian Dorz
20. Dragostea nu ine seama de costul darului ei.
Ea pre uieşte totdeauna mai mult decât orice dă.
Dragostei nu-i pasă de nici o judecată.
Ea ştie totdeauna mai mult decât to i cei ce o ju-
decă.
Iar Dumnezeu face totdeauna dreptate dragostei –
nu judecă ii.
* * *
Cu iubire merg oriunde,
lângă ea îndur oricâte;
ea le face minunate
toate câte-ar fi urâte;
ea le face fericite
toate câte-ar fi prea grele;
ziua ei e-n veci cu soare,
noaptea ei e-n veci cu stele.
*
Dărnicia către-orfanii şi lipsi ii lui Hristos
are cea mai mare plată şi cel mai etern folos.
Binefacerea uneşte sufletul cu Dumnezeu;
ai mereu un suflet darnic – şi eşti fericit mereu.
65. Mărgăritarul ascuns 65
Fericită-i ascultarea
Fericită-i ascultarea de Hristos şi fra i,
to i, prin ea, suntem întruna binecuvânta i;
stările de har şi lacrimi ce le-avem în ea
nicăieri pe lumea asta nu le-avem aşa.
Doamne, Te rugăm,
fă-ne s-ascultăm
voia Ta smeri i,
să fim ferici i.
Fericită-i rugăciunea cu Hristos şi-ai Lui,
stare ca în ea, cerească, nicăierea nu-i;
binecuvântat e-oriunde ceasul ei de har,
între cer şi adunare nu-i atunci hotar.
Binecuvântat e plânsul fiului aflat
când la sânul mântuirii cade-mbră işat,
când via a lui întoarsă se sfârşeşte-n rai –
stări ca asta niciodată n-au pe lume grai.
Doamne, Duhule Preasfinte, dă-ni-le mereu,
ine sufletele noastre una-n Dumnezeu,
să nu fie nici o uşă între El şi noi,
iar din cea mai naltă stare, nu ne-adu ’napoi...
66. 66 Traian Dorz
8. LACRIMI ŞI MÂNGÂIERI
1. Lacrimile care curg înăuntru sunt cele mai grele
lacrimi
şi durerile îndurate singur sunt cele mai amare du-
reri.
De aceea mângâierile Domnului nostru Iisus Hris-
tos sunt totdeauna cel mai aproape de acestea.
2. Aşa să- i duci to i paşii tăi prin lume, încât orici-
ne te va urma să ajungă la Mântuitorul nostru Iisus
Hristos.
Aşa să- i fie toate cuvintele tale spre semenii tăi,
încât oricine te va auzi să dorească să vină la El.
Atunci, în Ziua cea Mare a Înfricoşatei Judecă i, tu
vei putea privi cu bucurie nu numai în ochii tuturor ce-
lor pe lângă care au trecut paşii tăi şi cuvintele tale, ci şi
în Ochii Aceluia la care au ajuns.
3. Dacă vei avea încrederea unui copil,
iubirea unui copil,
67. Mărgăritarul ascuns 67
seninătatea unui copil
şi nevinovă ia unui copil
– vei putea trece prin via ă şi cu neîngrijorarea unui
copil.
Atunci vei intra în cer cu uşurin a şi bucuria cu ca-
re intră în camera de sărbătoare un copil la părin ii săi.
4. Cântările Domnului î i trezesc atâtea rezonan e în
inimă şi î i aduc atâta liniştire şi bucurie în duhul tău...
Deci caută cântările Domnului şi iubeşte-le!
Ele sunt aripile pe care fiin a ta zboară în cer
şi miresmele care te fac să te sim i în grădina raiului.
5. Aceea este adevărata iubire, care nu-şi caută ni-
ciodată folosul ei personal.
Te iubeşte cu adevărat numai acela care nu urmă-
reşte nici un câştig, de nici un fel, de la tine
şi care nu trage nădejde să-i fii nimic... Ci caută el
să- i fie ie, ca o mamă copilului ei.
Iubirea noastră este curată şi fericită numai cât ră-
mâne la jumătatea noastră de sus.
O, Dumnezeul nostru, păstrează-ne iubirea noastră
totdeauna sus, spre a ne fi totdeauna vrednică de Nu-
mele Tău
şi de numele ei.
6. Adevărata în elepciune este a şti să spui la timp:
„Ajunge!“.
În toate lucrurile tale – în mâncarea ta, în odihna ta,
în munca ta, în rătăcirea ta – să ştii spune la timp:
„Ajunge!“.
68. 68 Traian Dorz
Fericit acela care nu spune niciodată acest cuvânt
prea târziu.
7. Dragostea adevărată trăieşte numai atâta cât
flămânzeşte şi însetează mereu, cât nu se satură nicio-
dată.
Când ajunge să se sature, dragostea moare.
De aceea, flămânzeşte şi însetează mereu după
dragostea lui Dumnezeu, după dragostea fra ilor şi a
semenilor tăi, ca să fii totdeauna fericit – şi când o ca-
u i, şi când o primeşti!
8. Cea mai înaltă iubire este iubirea vrăjmaşului tău
şi cel mai mare suflet este acela care a crescut până la
nivelul iubirii pentru vrăjmaşi.
Aceasta este singura unitate de măsură a înăl imii
duhovniceşti
şi, dacă vrem să ne cunoaştem cât am crescut în
Domnul, să ne măsurăm cu aceasta.
Împăcarea adevărată nu-l ocoleşte pe celălalt, ci îi
iese înainte cu bucurie şi seninătate.
Împăcarea fericită nu ocoleşte, ci întâmpină.
9. Nu cuvinte despre iubire, nu cântări despre ea,
nu scrisori de iubire – ci fapte de iubire adevărată; pe
acestea ni le cere Dumnezeu, pe acestea ni le cere ade-
vărata dragoste.
Cine prea vorbeşte, acela nu face, iar cine face,
acela nu prea vorbeşte.
Dar numai la Izvorul Crucii aflăm această putere.
69. Mărgăritarul ascuns 69
10. Cum tratăm noi pe cel ce ne-a făcut răul?
Cum răspundem noi celui ce ne-a iubit?
Aceasta ne va arăta ce fel de suflet avem şi ce răs-
plată merităm de la Dumnezeu.
Numai cine rămâne la coarnele plugului său până
la capătul brazdei sale
şi numai cine rămâne statornic lângă iubirea sa pâ-
nă la sfârşit
acela va fi binecuvântat.
11. Dacă ai necazuri în via a ta, mergi să- i afli
mângâierea lor la cel care a suferit.
Dacă î i este greu pe calea vie ii tale, înso eşte-te
cu cel care poartă şi el o povară grea
şi dacă ai nevoie să ceri vreodată ceva, du-te şi cere
celor săraci,
pentru că cel care nu a suferit nu te va mângâia ni-
ciodată, cel care nu poartă el însuşi povara nu te va în-
elege niciodată şi cel bogat nu te va împrumuta bucu-
ros niciodată.
Fiindcă to i aceştia sunt străini de Dumnezeu. Şi
totdeauna vor zice că nu au.
12. De nimic să nu- i fie frică atât de mult ca de
frică.
Nimic să nu iubeşti atât de mult ca iubirea
şi pentru nimic să nu te rogi atât de puternic ca
pentru harul de a te putea ruga întotdeauna puternic.
Cine face aşa va fi totdeauna biruitor în toate lup-
tele sale şi binecuvântat în orice vreme a lui.
70. 70 Traian Dorz
13. Sunt multe rele pe care le faci în via ă fără să
vrei. Acestea au şi ele urmările lor nefericite.
Dacă tu eşti bun, urmările nefericite ale relelor tale
le vei suporta tu.
Dacă eşti rău, vei lăsa să le suporte al ii.
14. Celui iubitor, iubirea îi surâde de pretutindeni.
Celui curat, cură ia îi înveseleşte privirea la orice pas.
Şi celui ce doreşte după Dumnezeu, El îi iese în
întimpinare pe orice drum. Şi la orice întoarcere.
15. Temerile cele prea uşoare şi îndrăznelile cele
prea grele fac să crească în inima noastră îndoielile cele
mai stăruitoare.
În elepciunea este a şti întotdeauna să afli calea cea
de mijloc dintre acestea,
de a o ine mereu şi de a nu o pierde niciodată,
nici noaptea şi nici iarna.
Nici când umbli singur,
nici când ajungi în gloată.
16. Dumnezeu este atât de departe de noi – şi totuşi
nu este străin nici unuia.
Este atât de apropiat de fiecare – şi totuşi nu este
familiar nimănuia.
Este atât de Nemărginit – şi totuşi neîndestul.
Atât de pretutindeni, încât parcă nu-i nicăieri.
17. Istoria datoriilor noastre este o zbuciumare în-
tre cerin ele împără iilor lumii acesteia şi cerin ele îm-
pără iei lui Dumnezeu.
71. Mărgăritarul ascuns 71
Şi tocmai acesta este semnul că vremea împără ii-
lor lumeşti a trecut şi că vremea împără iei lui Dumne-
zeu este aici.
Fiindcă ceea ce este sigur şi prezent nu te zbuciumă.
18. Doamne, când va veni încercarea în via a mea,
adu-mi aminte că eu i-am cerut-o pentru cură irea mea.
Când va veni lenevirea inimii mele, adu-mi aminte
că eu am mustrat pe al ii pentru ea.
Când îmi va veni ispita, adu-mi aminte că eu am
judecat pe al ii pentru că s-au lăsat birui i.
Iar în clipele de frică, adu-mi aminte de tot ce i-
am promis eu cu legământ veşnic.
Şi nu mă lăsa niciodată să cad, uitând acestea.
19. Doamne, pe cei ce sunt slabi, întăreşte-i
şi pe cei care dorm, trezeşte-i. Ca pe nici unii să
nu-i prindă satana dormind, ci să-i afle treji, pentru a
lupta cu el şi a-l birui.
Astfel fă-ne, Doamne, să vezi Tu la sfârşitul lup-
telor fa a noastră biruitoare şi capul şarpelui zdrobit.
20. Mi-am sim it sufletul ca un vrej îndrăzne care
se răsuceşte, sprijinindu-se de o rază, spre Lumină.
Am găsit coloana fără de sfârşit a dragostei Tale...
Şi acum sufletul meu urcă în spirale fericite, în jurul ei,
spre cer.
Curând va ajunge dincolo de Timp.
Şi, oprindu-se la picioarele Tale, va deveni imn,
ori va deveni o rază de aur,
ori va deveni un suspin de dragoste împlinită.
72. 72 Traian Dorz
Şi Tu îl vei săruta de patru ori:
pe fruntea care a gândit frumos,
pe gura care a vorbit dulce,
pe ochiul cel care a privit drept
şi pe ochiul cel care a plâns iubitor: în Numele Ta-
tălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin.
* * *
Dacă Domnul i-e averea cea de mare pre căutată,
fericirea ta rămâne pe vecie neschimbată.
Însă dacă-a ta avere stă-n noroc sau nenoroc,
po i să tremuri pe-orice vreme, po i s-o pierzi în orice loc.
*
Înva ă-te să-L lauzi de-aici pe Dumnezeu,
ca să doreşti în ceruri a-L lăuda mereu.
*
O, iubire îngerească, tu nu-mbătrâneşti nicicând,
perii-ncărun esc – şi totuşi inima-i la fel bătând,
greută ile pot curge, încercările la fel,
dar iubirea cea din Domnul e-n veci tânără – ca El.
73. Mărgăritarul ascuns 73
Doamne, în ce har ne-nvălui
Doamne, în ce har ne-nvălui via a uneori,
când în inimile noastre Tu întreg cobori,
când Cântarea şi Cuvântul dulce se-mpletesc!
Atunci fa a, ochii, gândul – totul ni-e ceresc.
ine-ne mereu,
Sfinte Dumnezeu,
stările de har
unde nu-i hotar.
Ca s-avem mereu,
Sfinte Dumnezeu,
Coardele cereşti
ce Tu le doreşti.
Doamne, cum e rugăciunea din al Tainei loc,
când în suflete-i cutremur şi-n cuvinte-i foc
şi când sfânta adunare toată-i pe Tabor,
când Hristos străluce Soare dulce tuturor!
Doamne, fă-ne-n stări de-acestea ne-ncetat să fim,
în cântare şi-n iubire to i să ne-mpletim,
dintr-o astfel de-adunare să pornim în Sus
la a Nun ii Sărbătoare, Tu şi noi, Iisus...
74. 74 Traian Dorz
9. COMORILE CARE RĂMÂN VEŞNIC
1. La capătul timpului nu ne mai rămân decât amin-
tirile scumpe, jertfele iubirii şi mul umirea binefacerilor;
pe toate celelalte le pierdem
sau le uităm pe totdeauna.
2. Iubire, numai tu afli totdeauna ceva să lauzi, ce-
va să dai, ceva să mângâi, ceva să înfrumuse ezi, ceva
să dezvinovă eşti, ceva să înal i.
Iubire, numai tu po i ceea ce nimeni altcineva nu
poate,
ştii ceea ce nimeni altcineva nu ştie,
ier i ceea ce nimeni altcineva nu poate ierta
şi birui ceea ce nici o altă putere din lume nu poate
birui.
3. Nu te uita niciodată înapoi decât pentru a şti să
vezi mai bine înaintea ta,
nu te odihni niciodată decât pentru a- i relua şi mai
harnic munca ta
75. Mărgăritarul ascuns 75
şi nu te opri decât pentru a te arunca şi mai cu
avânt înainte.
Până ce vei ajunge la inta fericită a mântuirii tale.
Atunci să stai.
4. Doamne Iisuse, So ul şi Mântuitorul Scump al
inimii mele, binecuvântată este Taina cerească ce ne-a
unit, făcându-ne pentru totdeauna unul: Butuc şi mlă-
di ă, Trunchi şi ram, astfel că rădăcinile noastre se îm-
pletesc sub pământ, iar mugurii noştri sub cer.
Seva Ta se ridică în roadele mele, iar respira ia ru-
găciunii mele se coboară în inima Ta.
Binecuvântare veşnică Tainei care a făcut această
desăvârşită părtăşie!
5. Să nu regre i niciodată bunele hotărâri, oricât de
repede le-ai luat aici, chiar când ele cer un pre greu.
Greul lor trece, dar bunele hotărâri care te-au dus la
făptuirea binelui rămân asigurări spre o răsplată netre-
cătoare.
6. Regăseşte mereu puterea de a duce la îndeplinire
orice hotărâre bună pe care ai luat-o fără să te laşi nici-
odată oprit de piedici, descurajat de potrivnici, ori do-
borât de nereuşită.
Nu te opri decât atunci când ai reuşit să închei bine
un lucru pe care l-ai început
şi bucură-te totdeauna în fa a lui Dumnezeu, spre
a-I face şi Lui bucurie... Fii fericit cu Domnul numai
atunci când El este fericit cu tine.
7. Noi, cei care ne-am predat în Mâna Domnului
via a, nu mai suntem nici în mâinile sor ii, nici în ale
76. 76 Traian Dorz
oamenilor, nici în ale vrăjmaşilor noştri, ci suntem
pentru totdeauna în Mâinile bune şi puternice ale iubirii
lui Dumnezeu.
Şi soarta, şi oamenii, şi vrăjmaşii noştri sunt în
Mâinile Lui. Nimeni şi nimic nu ne mai poate face nici
un rău cât rămânem în aceste Mâini dumnezeieşti.
8. Conştiin a este în noi Sfânta Sfintelor din tem-
plul nostru duhovnicesc, sanctuarul nostru cel tainic,
locul nostru sfânt în care nu trebuie să lăsăm să pătrun-
dă nimic necurat, niciodată.
Conştiin a noastră trebuie să ne fie nouă altarul pe
care să nu-l spurce nimic,
respira ia care să nu fie sugrumată niciodată,
clopotul pe care să nu-l poată da nimeni jos din
turnul cel înalt al personalită ii noastre.
De înştiin ările ei totdeauna să ascultăm!
9. Biserica este Mireasa cea curată a lui Hristos.
Nimeni nu trebuie s-o logodească cu alt so .
Nici să o robească altui stăpân, nici să o supună
altui împărat.
El trebuie să fie So ul ei, Stăpânul ei, Împăratul ei.
Nimeni nu trebuie să uite că ea a promis: Eu sunt a
Preaiubitului meu, întreagă şi pe totdeauna (Cânt. Cânt.
7, 10).
Cine strică dragostea asta va fi blestemat pe veci.
10. Pentru un credincios adevărat, care este fiul ce-
rului, moartea este ceea ce era pentru el în copilărie
poarta casei părinteşti. Pe uli ă, mergând spre casă, erau
câini, erau igani răi, erau primejdii care îl puteau ajun-
ge până la poartă.
77. Mărgăritarul ascuns 77
Dar, o dată ajuns, ce fericită era pentru el poarta
casei! Intrat pe ea, el era scăpat de orice primejdie.
Tot aşa vom fi după ce vom trece de poarta mor ii,
în Casa noastră fericită şi ocrotitoare.
11. Spre Cetatea Poeziei nu po i merge pe urmele
altora decât foarte pu in. Îndată trebuie să- i afli dru-
mul tău propriu. Şi încăl ămintea ta de aur. Şi urma ta
prin rouă.
Lumina urmelor tale s-o laşi numai pe un teren vir-
gin, pe unde n-a mai călcat nimeni niciodată.
Numai urmele lui Iisus să le cau i.
Ale nimănui altcuiva.
12. Hristos are numai fii unici. Nu are nici măcar
doi la fel.
Fiecare e frumos, dar fiecare este altfel decât cei-
lal i.
Toate operele lui Dumnezeu sunt numai exemplare
originale, fără cópii, nici una nu este o copie a alteia.
Într-un codru întreg nu sunt două frunze absolut la fel.
Într-un câmp de iarbă sau de flori, nu sunt două fire ab-
solut la fel.
Aşa sunt copiii lui Dumnezeu, aşa sunt operele
Celui desăvârşit şi unic.
13. O, Mama dulce şi Sfântă a Domnului Iisus!
Cum îi va fi legat ea degetul sau picioruşul împuns
sau rănit la lucru sau la joacă…
Cum Îl va fi sărutat să-I treacă durerea şi cum Îi va
fi şters ea cu dragoste lacrimile când plângea…
78. 78 Traian Dorz
Când va fi căzut alergând, cum Îl va fi ridicat de cu
drag, spălându-I cămăşu a şi mângâindu-I locul lovit...
Cum va fi vegheat nop ile la căpătâiul Lui bolnav
şi cum va fi tremurat ea de teamă pentru El, ca mama
cu un Singur Copil Preasfânt şi drag!
Ca mama căreia îi era încredin at să crească pe Fiul
lui Dumnezeu. Şi căreia, pentru a avea de El atâta grijă
câtă trebuia, i-a fost dat ca Fiu al ei.
O, Dumnezeule Slăvit, cum ai binecuvântat-o Tu!
O, arhanghel slăvit, cum te-ai închinat tu înain-
tea ei!
O, om nesocotit care nu vorbeşti cu un respect
sfânt despre ea, şi nu-i dai plecăciunea cuvenită ce
osândit vei fi!
14. Binecuvântate să fi i voi, bucurii ale noastre cu
Iisus Domnul nostru, şi voi, suferin e ale noastre cu El!
Acum mi se pare că n-a fost nimic pământesc în
voi în toate, ci numai un vis fericit, numai o sărbătoare
de primăvară, numai o cunună cerească.
O, dulce Iisuse scump, ce fericire că Te-am cu-
noscut!
15. De trei sute optsprezece ori se vorbeşte în Noul
Testament despre venirea Domnului nostru Iisus Hris-
tos. Aproape pe fiecare pagină a lui.
Oare noi de câte ori vorbim despre venirea Sa în
zilele noastre, în aceste pagini ale căr ii vie ii noastre?
O, dacă în fiecare seară, când întoarcem pagina zi-
lei, am spune şi noi cu lacrimi „Vino, Doamne Iisu-
se!“... ca pe ultima pagină a Bibliei!
Pentru că şi a noastră poate fi ultima.
79. Mărgăritarul ascuns 79
16. Niciodată să nu doreşti lauda. Să nu lucrezi şi
să nu lup i pentru ea. Să nu suferi şi să nu cân i pen-
tru ea.
Să n-o ascul i şi să n-o spui decât pentru Domnul şi
Mântuitorul tău şi pentru Lucrarea Lui.
Totdeauna să te jenezi de laudă şi numai atunci să
te bucuri de ea când se va răsfrânge toată asupra Dom-
nului tău, singurul Care are tot meritul că eşti ceva şi că
ai făcut ceva vrednic de vreo laudă.
17. La lumina stelelor, noi nu ne vedem umbrele –
n-avem umbre. Numai la lumina soarelui le avem şi ni
le vedem.
Nici o în elepciune omenească nu te poate face să-
i recunoşti păcatele şi umbra.
Numai în elepciunea şi puterea lui Hristos te con-
vinge de păcat.
18. Un credincios al lui Hristos nu trece în lumea
aceasta printre trupuri, ci printre suflete.
Nu se uită la fe e, ci la conştiin e.
Nu vede râsul oamenilor, ci tragediile lor.
Şi n-ar trebui să caute altceva decât mântuirea lor.
Cât încă se mai poate afla.
19. Răzbunarea este cumplită şi n-ar trebui să vină
niciodată. Nici n-ar veni dacă faptele crude şi nedrepte
n-ar cere-o.
O, dacă orice om ar gândi bine la tot ce face
mai înainte de a veni răzbunarea, nu după ce a
venit!
