Cutremurul

Pe timpul vechilor greci, cutremurele se asociau cu vulcanii din Marea Egee. Dar
odata cu trecerea timpului a devenit clar ca cele mai devasatoare cutremure nu aveau
legatura cu activitatea vulcanica.
O explicatie destul de satisfacatoare referitoare la majoritatea cutremurelor sunt
asa numitele placi tectonice. Ideea principala este ca partea cea mai tare a pamantului
(numita litosfera) este compusa din niste bucati mari si instabile numite placi. Placile,
care se misca, explica un numar mare de activitati seismice din lume.
Cutremurul este unul din cele mai înspământătoare şi distrugătoare fenomene
ale naturii de pe Terra. Potenţialul enorm de distrugere se datorează energiei
cutremurului, care la un seism deosebit de puternic este de zece-douăzeci de mii de
ori mai mare decât energia primei bombe atomice aruncate peste Hiroshima.

Cand are loc o fisura sau
deplasare brusca in scoarta
pamantului, energia radiaza in
exterior sub forma unor unde
seismice, la fel cum energia
formata prin miscarea unei
suprafete de apa radiaza sub
forma unui val. In fiecare
cutremur, exista mai multe
tipuri de unde seismice.

Cutremurele de origine tectonică reprezintă circa 90% din
numărul total de cutremure care se produc într-o anumită perioadă
de timp. În alte locuri, ca de exemplu de-a lungul brâului
Mediteranean-Himalaian, intră în conflict blocuri continentale
întinse pe aceeaşi placă tectonică, unde activitatea seismică este
foarte înaltă.
Pe Terra se mai produc cutremure la erupţia vulcanilor,
cărora le revin circa 7% din numărul total de seisme. Zguduirile
vulcanice, în unele cazuri, sunt puternice, dar se manifestă într-o
arie restrânsă.
Alunecările de teren, prăbuşirea tavanelor unor peşteri şi galerii de mine sau alte goluri subterane
provoacă şi ele cutremure, însă sunt slabe şi au numai efecte locale. Magnitudinea acestora nu depăşeşte 4,5
grade pe scara Richter şi le revin mai puţin de 3% din numărul total de cutremure.

• Mişcarea bruscã a rocilor situate de-a lungul
unei falii produce vibraţii ce transmit energia
prin pãmânt sub formã de unde. Undele ce sunt
transmise prin rocile de sub suprafaţa
pãmântului sunt numite unde esenţiale şi se
clasificã în unde esenţiale primare sau unde P şi
unde esenţiale secundare sau unde S. Undele S,
cunoscute şi ca unde tãioase, provoacã cele mai
multe pagube în timpul zguduirilor unui
cutremur pentru cã mişcã pãmântul înainte şi
înapoi.
• Cutremurele conţin de asemenea şi unde de
suprafaţã ce sunt transmise din epicentru pe
suprafaţa pãmântului. Existã douã astfel de
unde de suprafaţã: undele Raileigh, numite
dupã fizicianul britanic Lord Raileigh, şi unde
Love, numite dupã geofizicianul A.E.H. Love
• . Undele de structurã produc de asemenea
pagube structurilor pentru cã zguduie
pãmântul de sub fundaţia construcţiilor.
• Undele esenţiale, sau undele P şi S, radiazã din
falia de ruptura începând din focarul seismului.
Undele P sunt unde compresate pentru ca
stâncile din calea lor se mişcã înainte şi înapoi în
aceaşi direcţie în care se propagã undele.

• Etapele unui cutremur si principiile
detectarii acestuia:
- Un cutremur are urmatoarea structura :
Unda P - Ajunge prima la destinatie, fiind
inofensiva.
Unda S - Ajunge a doua si este distructiva
asupra cladirilor.
Unda R - Ajunge a treia, fiind la fel de
devastatoare.
- Sistemul monitorizeaza continuu mediul
inconjurator, in cautarea undelor P ale unui
cutremur.
- Cand sistemul a detectat o unda P
(reprezintand avertizarea unui viitor
cutremur major), se va declansa alarma
optica si sonora.
- Dispozitivul avertizeaza cu 30-60s inainte
de producerea unui cutremur, in functie de
epicentrul seismic si distanta la care va aflati
de acesta, compozitia solului etc.

• Refractia undelor seismice si faptul ca undele
S nu pot traversa mediile lichide au permis
geofizicienilor sa fundamenteze modelul
actual de structura interna a
Pamantului.Existenta asa-numitelor “zone
de umbra” ale undelor S si P i-au determinat
sa presupuna ca Pamantul are un nucleu
interior solid inconjurat de un nucleu lichid
foarte vascos.
• Undele seismice sunt inregistrate cu
ajutorul unui seismograf.
• Seismograma inregistrata da indicatii
asupra intervalelor de timp dupa care
sosesc diferitele tipuri de unde directe sau
reflectate, ca si asupra energiei transportate
de acestea (prin analiza amplitudinii lor).

• Scara Richter este făcută pentru a măsura puterea unui cutremur. Este o
scară logaritmică, pentru că magnitudinea, după Richter, corespunde
logaritmului măsurării amplitudinii undelor de volum (de tip P şi S), la 100
km de epicentru. În mod normal nu este gradată de la 1 la 9, ci mai ales cu
numere raţionale.
Magnitudine 1 : În mod normal nu este simţit.
Magnitudine 2 : În mod normal nu este simţit.
Magnitudine 3 : Este simţit adeseori, dar nu provoacă daune materiale.
Magnitudine 4 : Este simţit adeseori, dar nu provoacă daune materiale.
Magnitudine 5 : Cutremur moderat. Este simţit bine. Mici daune la clădirile din apropierea epicentrului.
Magnitudine 6 : Cutremur puternic. Clădirile care nu sunt rezistente se distrug pe o rază de câţiva kilometri de la epicentru.
Magnitudine 7 : Cutremur major. Cauzează multe daune importante pe câteva sute de kilometri de la epicentru.
Magnitudine 8 : Cutremur gigant. Există multe daune materiale, numeroase decese şi mulţi răniţi pe sute de kilometri.
Magnitudine 9 : Super-cutremur. Foarte rar. Distruge tot sau aproape tot atât în zona epicentrului cât şi într-o arie de mii de
km² în jurul acestuia.

• Dispozitivul cu care au fost colectate datele prezentate în secţiunea 1A3, realizat dintr−un pendul
elastic şi un mouse cuplat la calculator, poate servi ca seismograf: instrument care poate înregistra
activitatea seismică
• Mişcările violente ale solului se transmit suportului pendulului. Corpul atârnat de pendul nu este
legat rigid de suport, ci prin intermediul firului elastic.
• Astfel, apar deplasări relative între corpul pendulului şi sol, deplasări care, prin intermediul
mouse−ului, sunt înregistrate de calculator.
• Seismograful realizat astfel nu este foarte sensibil: trebuie să "tropăi" în preajma dispozitivului
pentru ca acesta să înregistreze ceva!
• Pe principii asemănătoare pot fi realizate seismografe foarte sensibile

• Cutremurul din Oceanul Indian din 2004
• Cutremurul din Oceanul Indian din 2004
a fost un seism submarin cu o
magnitudine de 9,0 grade pe scara Richter
desfăşurat în estul Oceanului Indian pe
26 decembrie 2004

• Cutremurul din Peru din 2007 a
fost un cutremur foarte puternic,
care a lovit partea centrală a
coastei Oceanului Pacific a ţării în
ziua de 15 august 2007 la orele
18:40:58 ora locală sau 23:40:58
UTC şi a durat aproximativ două
minute.
• Epicentrul a fost localizat la circa
150 km sud-sud-vest de Lima la o
adâncime de circa 30 de km.
Centrul informativ al
Serviciului Geologic al
Statelor Unite (USGS
National Earthquake Information Center
) a raportat că a fost un cutremur
foarte puternic, care a măsurat 8,0
pe scala Mercali.

• Cutremurul din 1977
(Cutremurul din '77) a fost un
puternic cutremur care s-a
produs la ora 21:22 în data de
4 martie 1977, cu efecte
devastatoare asupra României.
A avut o intensitate de 7,2
grade pe Scara Richter şi a
făcut în timp de circa 55 de
secunde, 1.578 de victime, din
care 1.424 numai în Bucureşti

• La nivelul întregii ţări au fost circa
11.300 de răniţi şi aproximativ 35.000 de
locuinţe s-au prăbuşit. Majoritatea
pagubelor materiale s-au concentrat la
Bucureşti unde peste 33 de clădiri şi
blocuri mari s-au prăbuşit.
• Tot oraşul Zimnicea a fost distrus, şi s-a
trecut la reconstruirea sa din temelii.
• Epicentrul cutremurului a fost localizat
în zona Vrancea, cea mai activă zonă
seismică din ţară, la o adâncime de circa
100 km. Unda de şoc s-a simţit aproape în
toţi Balcanii.

Text
• www.gardianul.ro/pics/
• www.e-referate.ro
• www.wikipedia.com
• Revista Terra
• www.edcenter.sdsu.edu/ssc/3d/seismicpropagation2d/seismicpro
pagation-sm.mov

Proiect realizat de:
Cristiana Tatia
Alexandru Ambrosie
Florica Ilie