1. PROGRAMUL TRANSFRONTALIER DE INSTRUIRE
„INTEGRAREA COPIILOR CU CES: PROVOCĂRI ȘI SOLUȚII”, CHIȘINĂU, 2022
PROMOVAREA EDUCAȚIEI INCLUZIVE ÎN
ȘCOALA CONTEMPORANĂ PRIN PROIECTE
EUROPENE
Prof. Mariana Constantin
Liceul Teoretic „Emil Racoviță”, Galați, România

2. • Printre instituțiile de învățământ aflate într-o continuă perfecționare și care
promovează educația incluzivă se află și Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” din
Galaţi, România care în anul școlar 2015-2016 a derulat un Proiect ERASMUS +,
intitulat „Educație formativă și incluzivă prin instrumente și strategii didactice
inovatoare”. La unul dintre cursurile din cadrul proiectului, „Disability- the value of
the difference”, desfășurat în perioada 13-19 martie 2016, în localitatea Celano din
Italia, au participat cadrele didactice Cozmaciuc Aurica(chimie), Silion
Bogdan(discipline socio-umane) şi Constantin Mariana(limba și literatura
română). Acesta a fost organizat de Agenţia pentru mobilitate AMFI International şi
a avut ca obiective dezvoltarea abilităţilor referitoare la educaţia incluzivă şi
asigurarea bunei integrări a elevilor cu nevoi speciale sau a celor din medii
defavorizate.

3. • Alături de alți cursanţi din Turcia,
profesorii gălățeni au participat la
cursuri susținute de doamna formator
Elena Venditti, la workshopuri și au
vizitat diverse instituții de învățământ
italiene în care educația incluzivă este
promovată încă din 1992, când în
Constituția Italiei, prin Legea 104 a fost
impusă totala integrare a elevilor cu
nevoi speciale.

4. LA LICEO ARTISTICO „VINCENZO
BELLISARIO” DIN LOCALITATEA
AVEZZANO,
• profesorii români au admirat sălile de clasă, laboratoarele
de specialitate, dotate pentru specificul instituției de
învățământ: arte plastice, design vestimentar, sculptură.
• În amfiteatru, Doamna Angela Rubini, director adjunct, a
susținut o conferinţă despre sistemul școlar italian, despre
legislația națională privind integrarea copiilor cu dizabilități
și despre etapele incluziunii acestora. S-a pus accentul pe
diferența dintre conceptele de inserare, integrare și
incluziune. Cele mai importante idei evidențiate au fost :
- persoanele cu nevoi speciale se consideră că au alte
abilități( nu dizabilități);
- toți copiii sunt considerați educabili, indiferent de nevoile
lor speciale;
- in Italia există o colaborare permanentă între familie,
școală, biserică, agenții educative, medici pentru
incluziunea elevilor cu nevoi speciale.

5. O ALTĂ ZI DE CURS: DIZABILITĂȚI-
STATISTICI ȘI EVOLUȚII
• Conform cercetărilor efectuate, cei mai mulți
elevi cu dizabilități sunt în Islanda, iar cei mai
puțini, în Suedia.
• Cel mai întâlnit tip de dizabilitate este cea
intelectuală.
• Modalitățile de incluziune a elevilor cu nevoi
speciale în sistemul educațional italian:
-Clasele au între 15- 21 de elevi și maxim doi
educabili cu dizabilități, care beneficiază de
asistență din partea unui profesor specialist, în
cadrul unei ore de curs susținute de un alt profesor
aflat la catedră.
-Aproximativ 92% dintre elevii cu dizabilități
frecventează școlile de stat, iar restul, școli
private, aceștia fiind, de obicei, de vârstă
preșcolară.

6. • A fost vizat şi modul cum se adaptează curriculumul şcolar la cazurile speciale de
copii cu dificultăţi de învățare, cu referire la dislexici. După prezentarea disfuncțiilor
mentale caracteristice dislexiei, cum ar fi dificultăți de pronunție, scriere și învățare,
s-a trecut la menționarea unor strategii în vederea instruirii cât mai eficiente a
copiilor dislexici. Concluzia a fost că dislexia poate fi corectată prin aplicarea unor
metode adaptate stilului de învățare al fiecărui elev.
• În cadrul aceleași conferințe, s-au menţionat şi generalităţi despre educaţia
incluzivă. Nevoile speciale nu izolează, ci individualizează și potențează
personalitatea. În aplicarea legilor italiene la acest tip de învăţare au existat trei
mituri care au constituit bariere în implementarea educației speciale: separat e mai
bine, copiii trebuie să fie pregătiți pentru a fi integrați în învățământul de masă și
părinții nu susțin educația inclusivă.

7. • În sistemul de învăţământ italian sunt avute în vedere şi alte principii:
• toți copiii sunt egali și merită să beneficieze de aceleași oportunități și experiențe;
• fiecare copil învață într-un mod diferit ;
• rolul profesorului constă în accesibilizarea conţinuturilor învățării şi crearea unui
climat adecvat educaţiei.

8. ÎN URMA ORGANIZĂRII UNEI MESE ROTUNDE LA
INSTITUTO TECNICO STATALE PER IL TURISMO
DIN ORAȘUL TAGLIACOZZO,
• am aflat că în învăţământul italian și cele mai grave cazuri de
handicap pot fi acceptate în școală, lucru specificat in Legea
104/1992. Există şi două tipuri de situații nefavorabile,
neincluse in legea respectivă: BES(Bisognio Educative
Speciale) referitoare la cazurile sociale și DSA(Disturbo
Specifico de l´Aprendimento), in care se încadrează situațiile
de dislexie, dizortografie, discalculație. Medicii stabilesc un
diagnostic corect pentru fiecare elev, iar profesorii din școală
întocmesc, pe baza fișei medicale, programul individualizat de
pregătire(PEI), pe care familia îl semnează. Dacă aceasta
refuză să colaboreze, școala este obligată să anunțe Poliția.
PEI are statutul unui regulament. Profesorul de sprijin nu are
cum să fie un specialist în toate disciplinele, ci îndeplineşte
rolul unui pedagog care încearcă să găsească metodele
potrivite pentru a îmbunătăți randamentul învățării elevului cu
dizabilități. Într-o școală în care am participat la diverse ore de
curs, domnul Giovanni Maioloni, coordonatorul grupului de
profesori de sprijin, ne-a prezentat elevi cu dizabilități integrați
în clasele obișnuite. Activitățile de remediere se desfășurau fie
în colectivitate, fie într-o sală separată, în care se retrăseseră,
pentru câteva minute, elevul și profesorul specialist. În
instituția vizitată erau în total 60 de elevi cu dizabilități, dintre
care 24 în ciclul liceal.

9. INSTITUTO TECNICO COMMERCIALE
”GALILEO GALILEI”,DIN CELANO
• Gazdele noastre au fost doamnele Cassandra Morcante, profesor de
limba engleză, dar și specialist în educația inclusivă și Michelina
Apostolo, coordonator al echipei de profesori specialiști.
• Ni s-a prezentat o statistică a numărului de elevi cu dizabilități și a
diferitelor cazuri, în școală fiind 32 de copii cu nevoi speciale din totalul
de 442 de elevi. Dintre cele patru cazuri de autism, unul, mai grav,
beneficiază de un program special: o oră lucrează cu ceilalți colegi, apoi
petrece timp în fața computerului pentru a se relaxa. Acesta are un orar
diferit și începe cursurile mai târziu. Este întotdeauna însoțit de un
profesor și deseori ajutat și de un specialist. Acesta din urmă este
coordonat de AMFAS, asociația care validează lista profesorilor pe care
îi trimite în instituții la cererea acestora.
• Doamna profesoară Morcante, din norma de 18 ore, 9 ore lucra cu doi
copii cu nevoi speciale.
• Ca un exemplu de practică educațională incluzivă, unul dintre elevi, aflat
într-o situaţie mai dificilă, era ajutat de doi profesori de sprijin, timp de 30
de ore pe săptămână.
• În acest liceu, pe lângă cazurile de autism, se mai întâlnesc și elevi cu
probleme cognitive, locomotorii și de acuitate auditivă și vizuală. Am
asistat și la două secvențe de lecții la clasele a II-a și a VIII-a , unde erau
și copii cu nevoi speciale. Profesorii de sprijin se ocupau în particular de
aceștia, în timp ce profesorii de cultură generală discutau cu întreaga
clasă.

10. DINTRE BENEFICIILE EDUCAȚIEI
INCLUZIVE REȚINEM:
• copiii cu dizabilități își dezvoltă mai
bine potențialul într-o colectivitate,
crescând, jucându-se și învățând
împreună; părinții acestora sunt
implicați activ în actul educativ. Există o
serie de bariere în calea acestui tip de
educație: fonduri insuficiente din partea
guvernului, prejudecățile menționate
mai sus, lipsa individualizării învățării,
mijloace insuficiente de acces în clădiri
sau în alte locuri pentru cei cu
probleme locomotorii.

11. CONSTATĂRI ÎN URMA PARTICIPĂRII LA CURSUL „DISABILITY- THE VALUE
OF THE DIFFERENCE” DIN CADRUL PROIECTULUI ERASMUS+ EDUCAŢIE
FORMATIVẶ ŞI INCLUZIVẶ PRIN INSTRUMENTE ŞI STRATEGII DIDACTICE
INOVATOARE
• Sistemul de învăţământ italian are un
puternic caracter constructiv.
• Ca şi la noi, se afirmă că în centrul atenţiei
se află elevul, dar mijloacele prin care
acesta este ajutat sunt numeroase şi
eficiente.
• Fondurile alocate integrării copiilor cu
dizabilităţi sunt corespunzătoare
necesităţilor procesului instructiv- educativ.
• Profesorii de sprijin beneficiază de o
pregătire suplimentară, însuşită într-o
perioadă de doi ani în instituţii specializate.
Contribuţia lor este concretizată în
rezultatele mai bune pe care le obţin elevii
cu nevoi speciale.

12. FĂCÂND O COMPARAŢIE CU
SITUAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
ROMÂNESC,
• constatăm faptul că promovarea educației incluzive se află încă într-o perioadă
incipientă și că problematica acesteia este, prin diverse metode, integrată
sistemului tradițional de învățământ ca element de inovație;
• nu există instituții pentru specializarea profesorilor de sprijin și de aceea și aceștia
sunt în număr redus;
• școlile speciale încă există, spre deosebire de Italia, unde au fost desființate (în
1992).
• Insuficienta finanțare limitează implementarea în școala românească a educației
incluzive.

13. • Proiectele europene în care se înscriu în ultimii ani din ce în ce mai multe instituții
românești de învățământ, reprezintă un prilej de cooperare transnațională și de
evoluție a școlii contemporane, educația incluzivă fiind un aspect al progresului,
oferind şanse egale tuturor copiilor integraţi în procesul instructiv-educativ.

14. BIBLIOGRAFIE
CONSTITUZIONE DELLA REPUBLICA ITALIANA E STATUTO DELLA
PROVINCIA DELL´AQUILA, 1948-2008