31. să stau, să văd Bîrzava mea
curgînd mereu în vale....
32. În memoria lui Tibi Bellak (născut 1919 în Resita, dec. 1978 în Witten - NRW)
şi dragostei lui irepresibile pentru oraşul său natal - Resita.
Poemul a fost scris la inceputul anilor `60, adica, cu cel puţin 20 de ani
după ce autorul a văzut orasul lui natal pentru ultima dată.
Ultima strofa este scrisa original în limba română.
Produs de către Horst Krucso cu textul sus-numitului prieten al tatălui meu
şi cu ajutorul deloc neglijabil si participarea exemplară al lui Gerhard Kunz
(imagini şi asistenţă tehnică), şi Babiak Robert (poze). Imaginile vechi au fos
furnizate cu amabilitate de către Anton Schulz.
Multe mulţumiri, si lui Mircea Hohoiu pentru muzica - (CD –
„Mia sein Reschitzara” – „Noi suntem resiteni”)