2. • Să nu ne îndreptățim patimile!
• Pentru a fi tăiată o patimă,
trebuie ca omul să nu se
îndreptățească pe sine însuși, ci
să se smerească.
• Când omul recunoaște că are
patimi, se smerește și atunci
vine harul lui Dumnezeu.
3. Când greșim, ni se cunoaste sinele
adevărat, îl cunoaștem și încercăm
să ne îndreptăm. În felul acesta
înaintăm pe calea cea buna și nu
trăim cu sentimentul fals că mergem
bine.
Când te mânii că ai căzut, e firesc să
te mâhnești, pentru că ai căzut, dar
trebuie să te și bucuri pentru că ți s-a
dezvăluit neputința.
4. Dacă te doare când scoți un
spin din deget, cu cât mai mult
când dezrădăcinezi dinlăuntrul
tău o patimă!
7. Să-l pui pe Dumnezeu înainte. Să
spui: ”Cu puterea lui Dumnezeu voi
încerca să mă îndrept”, ca să te ajute
Dumnezeu. Faptul că vrei să te îndrepți
înseamnă că accepți ajutorul
8. Cine, când vede un copilaș
care încearcă să rostogolească
un pietroi cu mânuțele, nu va
alerga ca să-l ajute, pentru a nu-l
vedea chinuindu-se? La fel face și
Dumnezeu, când vede puțina ta
strădanie, te va ajuta să biruiești.
