Ce diaporama a bien été signalé.
Nous utilisons votre profil LinkedIn et vos données d’activité pour vous proposer des publicités personnalisées et pertinentes. Vous pouvez changer vos préférences de publicités à tout moment.

Psihologia copilului; Autoritatea parintilor in fata copiilor

1 666 vues

Publié le

Publié dans : Santé & Médecine
  • Soyez le premier à commenter

Psihologia copilului; Autoritatea parintilor in fata copiilor

  1. 1. Autoritatea parintilor in fata copiilor -psihologia copilului- Psihoterapie de cuplu si familie vezi articolulhttp://in2constient.ro pe site-ul in2constient.ro
  2. 2. Relatia parinte - copil Cu siguranta multa lume stie ca educatia copiilor nu se face cu foarte mare usurinta si ca dincolo de satisfacerea nevoilor de baza si a dorintelor copilului sunt necesare si comportamente mai ferme sau restrictive din partea parintilor. De multe ori copiii vor sa experimenteze lucruri care fie ii pun in pericol pe ei, fie nu sunt potrivite categoriei lor de varsta. Acestea sunt situatii in care rolul si interventia parintilor sunt esentiale in procesul de crestere si educatie al copilului. Psihoterapie de cuplu si familie http://in2constient.ro
  3. 3. Relatia parinte - copil • Vi s-a intamplat vreodata, in calitate de parinte… sa nu reusiti sa va faceti ascultat de copil? Vi s-a intamplat sa nu il puteti disciplina… sau sa vedeti copilul trecand cu prea mare usurinta peste acel „Nu!” pe care i-l impuneti? Daca nu, felicitari! Daca ati raspuns afirmativ Ati reusit sa dezvoltati intre dumneavoastra si copil o colaborare si un respect reciproc in baza carora incep sa se contureze locul si rolul fiecarui membru al familiei. (la cel putin una dintre intrebarile de mai sus), inseamna ca exista riscul de a va confrunta cu o modalitate de educatie mult prea permisiva care-i lasa copilului libertatea de a incalca acea autoritate sanatoasa, fireasca si necesara pe care fiecare parinte ar fi bine s-o manifeste in relatia cu copilul. Psihoterapie de cuplu si familie http://in2constient.ro
  4. 4. Ce inseamna o autoritate sanatoasa? Evolutia si dezvoltarea copilului depind in mare masura de educatia primita (in primul rand de la parinti), de un mediu familial stabil, cald si securizant, dar in egala masura depind si de limite, de reguli. Acestea creeaza un cadru bine stabilit in care autoritatea parentala vine in defavoarea anarhiei, reducand riscul de instalare a confuziei si haosului in viata copilului (si uneori si a parintilor). Prin urmare, autoritatea parentala implica, asa cum am mentionat mai sus, definirea si fixarea unor reguli si limite corespunzatoare fiecarei etape de varsta a copilului. Ea il ajuta pe copil sa-si gaseasca rolul in familie si sa deosebeasca intre ce este permis si ce nu este permis si, mai ales, de ce? Psihoterapie de cuplu si familie http://in2constient.ro
  5. 5. Ce inseamna o autoritate sanatoasa? De retinut ca prin forma de autoritate pe care alegem sa o manifestam fata de copil, il punem fata in fata cu nuante ale ideilor de „teama/frica” si „respect”. Respectul hraneste evolutia copilului, teama o inhiba. Autoritatea inseamna disciplinare, ea serveste dezvoltarii copilului si nu de putine ori ea presupune a sti cum sa spui „Nu!” copilului tau. De retinut ca, daca ii spui „Nu!” si atat nu se rezolva nimic, insa un „nu” urmat de explicatii detensioneaza si atenueaza in mod cert potentialele conflicte. Psihoterapie de cuplu si familie http://in2constient.ro
  6. 6. De ce sa spunem „NU” copilului? Pentru ca fara acest „nu”, lasat liber si de capul lui, copilul se pierde in confuzia propriilor impulsuri, fiind astfel condamnat sa traiasca o serie de esecuri si suferinte. Prezenta in viata unui copil a unui adult care sa stie cum si cand sa spuna „nu” usureaza pastrarea si continuarea liniei/traseului de dezvoltare a copilului. Altfel spus, in locul unui imperios „Ai sa faci asa pentru ca asa trebuie!” ar fi indicat un „Ar fi mai potrivit sa faci asta, pentru ca te-ar ajuta mai mult sa…”. Autoritatea parentala nu este totuna cu o forma de abuz fizic sau psihic, nu este o forma de agresare a copilului, ci, mai degraba, o atitudine de fermitate clara si sustinuta. Psihoterapie de cuplu si familie http://in2constient.ro
  7. 7. De ce sa spunem „NU” copilului? O atitudine ferma ii da de inteles copilului ca in relatia dintre ei parintele este adultul, persoana matura care a trecut prin experientele copilului si poate lua deciziile cele mai potrivite si nu invers. Inversarea rolurilor nu duce altundeva decat la transformarea copilului in „copilul-rege”, care acapareaza autoritatea. Autoritatea nu presupune, desigur, sa-i luati copilului dreptul de a experimenta diverse lucruri. A sti sa spui „nu” inseamna a-l invata pe copil sa inteleaga faptul ca nu totul i se cuvine, ca nu sunteti obligat sa-i spuneti de fiecare data „da”, si inseamna mai ales sa-l invatati pe copil formele de respect fata de cei din jur (parinti, alte persoane, jucarii etc). Acolo unde nu exista respect, apar drame in familie, neintelegeri, devalorizari, atitudini si comportamente neadecvate. Psihoterapie de cuplu si familie http://in2constient.ro
  8. 8. Cand sa spuneti „NU” copilului? De preferat atunci cand… … actiunile sale il imping spre gesturi auto sau heteroagresive; … i se pare ca totul i se cuvine, totul este gratuit si parintii sunt obligati sa-i satisfaca toate dorintele/mofturile; … cand tipa, se tranteste, loveste sau strica jucariile sau obiectele din jur doar pentru ca ii face placere sau nu-i oferiti ceea ce va cere exact in acel moment; … cand el este cel care-si atribuie rolul de sef/stapan al casei impunand/ordonand/comandand tuturor persoanelor din casa sa-i stea la dispozitie; … cand va cere sa faceti in locul lui anumite lucruri (sa-l imbracati, sa-l hraniti, sa-l stergeti la gura, etc.), desi stiti prea bine ca poate si el singur sa faca lucrurile acestea. Psihoterapie de cuplu si familie http://in2constient.ro
  9. 9. In final, nu uitati ca respectul se castiga in timp, autoritatea se descopera si/sau se invata. Ambele sunt necesare si sunt fundamentale pentru dezvoltarea unei relatii sanatoase intre parinti si copii. Atat respectul, cat si fermitatea stau la baza educarii si dezvoltarii unui comportament adecvat al copilului, fara a exclude celelalte ingrediente: iubirea, afectiunea, comunicarea, intelegerea, toleranta, etc Diana MORARU – Psiholog Psihoterapeut Psihoterapie psihanalitica de cuplu si familie Psihoterapie de cuplu si familie http://in2constient.ro
  10. 10. Alte articole de acelasi autor: •Cum raspundem la intrebarile incomode ale copilului? •Intre parinti si copii… •Incapatanarea copilului sau deficit de atentie la copil? •Comportamentul opozitional la copii •Autismul la copii •Ce doare in familie…? •Candidati la viata sociala •Atacul de panica •Despre Depresie sau… ”Precum inauntru, asa afara” Psihoterapie de cuplu si familie http://in2constient.ro

×