SlideShare une entreprise Scribd logo
1  sur  98
Télécharger pour lire hors ligne
ION IONESCU BUCOVU
2013
ION IONESCU BUCOVU văzut de Adelina Mateescu.
ninge
era toamnă i amin,ș
iată c-a venit i iarna,ș
noi călare pe destin,
am deschis deja povarna.
arde doar un crin în sobă,
cu cenu a pe grătar,ș
căntă-mi, îmbrăcat în robă,
tu, sărmane, lăutar.
zi-mi de moarte, zi-mi de via ă,ț
să mă răcoresc acum,
hai s-o luăm de diminea ăț
că s-a rupt căru a-n drum.ț
totul parcă e miraj,
fluturi albi i vrăbii bete,ș
toate în pelerinaj,
umplu câmpul de confete.
hai să bem în prag de seară,
moartea sună prin odăi,
iară tu să-mi cazi povară,
tu, cu ochi orii tăi!ș
ninge la paseri flaminge
i ferestrele se sting,ș
vine iarna, ninge, ninge,
între yang i între yng.ș
tu, cu surâsul pe buze,
stai agale i prive ti,ș ș
este umbra unei frunze
ce se-ascunde în pove ti.ș
sâmbătă, 23 noiembrie 2013
orpheu n-a murit
auzi cum neaua cade peste arăț
ca o nălucă i ca o dulce povară,ș
iarna -n delir, în alai nup ial,ț
un templul albastru în dans,
ne-a lovit pe to i par ialț ț
în ritmuri macabre de vals,
dansează i fulgii pe sus,ș
la răsărit, la nord, la sud, la apus,
pe scena vie ii e lini te mută,ț ș
ca umbra de harpe –n delir,
se fierbe otrava-n cucută
pentru sărmanul rege lear,
în cerul sacru domnul pe vatră,
cu ochiul către lumea idolatră,
o măsoară pe orbită la pândă
cu harul lui i iertarea-i blândă.ș
sunt mai străine dorurile-n vis,
mai calpe sufletele ni-s,
tot mai departe trena ta suavă,
tot mai aproape via a de otravă,ț
degeaba dezgropăm noi la cuvinte
cuvântul este searbăd i ne minte…ș
iarnă frumoasă, hofmmaniană,
lasă-mă să visez pe argint de fulgi,
cad catedralele în albul meu pur,
se-aud de neunde divinele rugi,
ce dor l-a ucis pe orpheu,
curg avalan e pe mun ii cărun i,ș ț ț
doarme i lira în cântec de vis,ș
orpheu n-a murit, nu-i ucis.
duminică, 24 noiembrie 2013
.
iarna-n fanar
ce lini te albă a căzut peste lumeș
în acest fanar murdar cu sclipici de tinichea,
e semn de iarnă, cerul s-a mutat mai sus,
zăpezile cad năluce în cuiburi de viscol,
hai să uităm de noi, iubito,
să ne mutăm pe alt tărâm cu sălciile
ca mătasea unde vom desfrunzi pomii lunii
i vom face din ei harphe orfeice,ș
unde timpul se face rază de soare,
clădind din cioburi de lumină palate de argint,
acolo la margini de tăceri,
să ne iubim ca doi nebuni, eu prunc incon tientș
i tu marmură vie cu ochii în haos,ș
adăposti i la pomul paradisiac al păcatului,ț
acolo a vrea să ne găseascăș
surâsul mor ii, prin esă inocentă,ț ț
hăitui i de spaime, zăvorâ i unul în trupul celuilalt…ț ț
geme cronos în lini tea limpedeș
a începuturlui de iarnă,
ajunge atâta nebunie de alb,
pentru tine va trebui să chem ursitorile
în amurg sângerat să- i ghicească pe linia vie iiț ț
toate misterele ascunse-n păcat,
zăpada a ucis o floare nebună,
clavecinul cântă pe lacrimi de dor,
unde sunt iernile de-altădată
cu nebunia lor când ne tăvăleam prin zăpadă,
parcă ieri cădea seara-ntr-o piesă de ibsen,
parcă ieri cavaleri ai ninsorii,
cântăreau în somn talerul visului nostru.
luni, 25 noiembrie 2013
iarna
orga viscolului rage
prin Carpa ii plini de vis,ț
cu zăpezi ame itoareț
i c-un orizont închis.ș
e un dans frumos i purș
cu fulgi ce se dau de-a dura,
în culori de vag azur,
precum dragostea i ura.ș
dans de fluturi peste zare,
ca i stelele-n nuntire,ș
forme de argint bizare,
cioburi vagi de amintire.
trecem iar în sfântă taină,
taina iernilor sihastre,
ce-a-mbrăcat o nouă haină,
straiul visurilor noastre.
ninge iar cu vise albe,
cu triste i i bucuriiț ș
iarna –mpodobită-n salbe
se dezlăn uie-n stihii.ț
miercuri, 27 noiembrie 2013
între rai i iadș
eu am fugit de mult din rai
e prea lini te i paceș ș
mie da i-mi iadul dulceț
unde patimile cresc
unde râurile mor iiț
curg i nu se mai oporesc…ș
da i-mi, da i-mi altceva,ț ț
valea verde i durereaș
să mă mântui ca isus,
pentru mine raiul dulce
e departe i prea sus,ș
crucea mea este frumoasă
i mi-o port ca pe-o comoară,ș
nu contează de e grea
i ce dacă mă omoară,ș
duc cu mine toată vraja
unei vie i cu u i deschiseț ș
iadul meu este frumos
i cu patimi i cu vise…ș ș
mie da i-mi dragostea,ț
ca pe perne să se culce
i mai da i-mi i-altceva:ș ț ș
ochi căprui i gură dulce.ș
raiul meu e pe pământ,
iadul tot aici mi-l duc,
dincolo e doar poveste,
cântec pustiit de cuc.
miercuri, 27 noiembrie 2013
se face frig în pu căria meaș
se face frig în pu căria meaș
i ninge i ningeș ș
numai paseri flaminge,
se sting ferestrele
la crucea de piatră,
doi câini încă mai latră…
e vremea tăcerilor
când te răsfe iț
pe bra ul muierilor,ț
gurile aman ilor taieț
aerul printre evantaie,
coc â ele de otravăț ț
printre vorba lor suavă
dansând goale
cu formele lor ovale,
adu-i gura-n două ciuturi,
să umpli casa de fluturi,
pe genunchiul lor suav
să devii fecior de sclav,
din mijlocul lor sub ireț
să curgă harphe i lireș
i din gură albăstrele,ș
din scrum de lună, inele,
uite-i doamne cum mai zac
c-au băut fierturi de mac
damele fierturi de vie,
cu miros de iasomie,
i-a umplut deja tăciunul
de la to i până la unul…ț
se face frig în pu căria mea,ș
seară dulce, muzicală,
ning fulgi u ori de puf de nea,ș
serafi se urcă i coboarăș
dintr-o sângerândă stea,
în acorduri de vioară.
joi, 28 noiembrie 2013
turma orelor albastre
turma orelor albastre se adună-n nop i de iarnăț
printre vise i insomnii,ș
frânturi de imagini rămase de ziua, o frunză ce se zbate-n neant,
clarul de lună de altădată, ochii tăi, serile copilăriei,
anii de coală când stăteam mut la tablă i-l înjuram pe Pitagora,ș ș
mama când mă mângâia, crângul, dealul i apa,ș
cerul albastru, câmpia verde pe care-mi pierdeam privirea când
veneam singur de la gară, ziua de mai când a murit stalin
i i-am tras clopotele trei zile pe flămânda (un cimitir trist),ș
apoi parăzile de 1 mai, de 23 august i 7 noiembrie,ș
armata la foc ani cu frigul din unitate, vântul acelaș
care fluiera prin oasele noastre crude pe care n-am să-l uit niciodată,
vinul băut cu găleata din gole ti,ș
milcovul ce-mi aducea aminte de unire, biblioteca în care
l-am citit pe contele tolstoi i pe olohov cu donul lui lini tit,ș ș ș
sergentul filip care ne scotea la instruc ie în zilele geruite ale luiț
ianuarie,
prima dragoste când am plâns lângă un zid părăsit de pe peron
despăr irea, trenul care a plecat cu toate sentimentele meleț
spre alte zări, luptele sacre din sufletul meu pentru a uita acele clipe,
voiam să mor, voiam un loc de pace sub un cer senin cu răcoarea unui
amurg în care să-mi înec toate durerile mele, sim eam moartea ca pe unț
abur înmiresmat, apoi neantul, dragostea e ca apa, trece i vine altăș
dragoste, apoi tata cu pove tile lui din război, hara o, nehara o,ș ș ș
românia daleco, retragerea de la cotul donului, adevăruri mărunte
lângă marele adevăr care era via a, răcoarea stelelor târziiț
lângă altă dragoste lioară, amfora mea virgină
pe care-am sculptat-o în suflet ca s-o iau cu mine când am să plec,
tata păzind visele mamei, apoi moartea lor, bucium de durere
care a încrustat în el toate dorurile mele…
valuri care vin, valuri care se sparg de zidurile timpului,
valuri mari care vin cu uragane, valuri mici solare
în care se răspânde te argintul vie ii i fericirea se plimbă pe plajeleș ț ș
însorite ale verii, îmi număr bucuriile i durerile i moartea-miș ș
tremură pe la ochi în fo niri diafane, visurile-mi biciuiesc vederea,ș
în fiecare zi iau via a de la început ca pe o lec ie pe care memoria n-oț ț
poate învă a, rătăcitor ca ulise prin via ă, trec prin păduri neumblateț ț
i ies la lumină, hăr uit i flămând ca o felină, câteodată fericitș ț ș
dar de cele mai multe ori cenu iu de singurătate,ș
câteodată întreb frunzele rătăcite cine sunt i de unde vinș
i nu-mi răspunde nimeni i atunci nefericirea mea ia propor iiș ș ț
dureroase ca-n tragediile lui eschil, iernile îmi par pove ti, oameniiș
răsar i curg ca izvoarele, cad vârstele, privesc carminul amurguluiș
în singurătatea lui cu o lună venind la geam i amintindu-mi de nop ileș ț
frumoase, de văpăile clipelor incendiare când ne sim eam stăpâni peț
întregul univers, suflet, pasăre, patimă, plin de umbre i de luminiș
întoarce-te pe dealuri i prin păduri, leagă i desleagă alte legi,ș ș
coboară timpul jos ca să-l pipăi, măsoară înăl imile cu în elepciuneaț ț
de acum a cornului de aur…
turma orelor albastre, început de iarnă sfânt, cine seamănă la stele,
cine se culcă pe bra ul meu, ce cap de amforă m-adorme, las iarna săț
cânte-n surdină pe ithaca mea de vis, ca să-mi rotunjească slova între
dor i dragoste în paradisurile mele pustii…ș
sâmbătă, 30 noiembrie 2013
De ziua ta, Românie
astăzi chem to i domnitorii ăriiț ț
la masa tăcerii,
vreau să-i trag de bărbi i să-i sărut,ș
să-i scufund în cristelni a istoriei,ț
căci în inima lor
vulturii-au încercat primul zbor,
în sufletul lor de domn
s-a făcut dorul nesomn
i din mierea bizantină,ș
au făcut ara grădină,ț
au venit mul i nepofti iț ț
să ne fure fructul copt,
ne-au lăsat ciunti i de mâiniț
cu piciorul chiopătând,ș
Basarabie de vis
i tu Transilvanie,ș
două mâini rupte din trup
date lor ca danie…
întinde i hora peste totț
în marea limbă românească
căci visul nostru-a fost demult
ca ara să se întregească!ț
trezi i-vă din somn, copii,ț
urma i-vă străbunii-n sfat,ț
din lacrimi coase i numai iiț
i nu vă fie cu bănat,ș
din doina voastră ancestrală,
un viitor mai luminat!
duminică, 1 decembrie 2013
Când m-am născut…
Când m-am născut eu nu era lună,
Era ger i era furtună,ș
Cădea peste lume zăpadă,
Elfii dormeau în paradis,
Nechemate coborau pădurile din munte
Pe flaute de viscol,
Sunetele lor
Se spărgeau de lama ultimei lumini,
Erau orele mute
Care veneau în vis să mă sărute.
Coco ii ipau pe sub aripi de -argintș ț
Iar mama mă întreba:
Cum te sim i, închinatule,ț
Tu care te-ai spălat cu lacrimile mele
Pe fa a ta bălaie de prunc?ț
De ziua mea ninge mereu,
Se na te iară Eminescu,ș
Rătăcind printre zăpezi,
Tot mai pur i mai frumos,ș
Curat ca o rugăciune.
…Vin, Emine, să mă vezi…
De ziua mea cad serafimi din cer,
To i zeii vin să bea din vinul sacru,ț
În sobă arde focu-n ro u- pal,ș
Turnând încet cenu a prin grătar,ș
Printre iluzii chipuri noi apar,
Vechi umbre rupte dintr-un calendar
i printre ele chipul tău iar vine,Ș
Mireasa mea, încet, să mă aline…
luni, 2 decembrie 2013
ultima Ofelie
ultima ofelie alunecă prin vis,
îndantelată în ve minte sacre,ș
cu pa i mărun i de elfi căzând din cerș ț
înmiresma i în aurite lacre.ț
Ofelia i-a sădit viseleș
peste aceste zăpezi luminoase,
prin ul ei, ostatic absurd,ț
i-a adunat de pe jos oasele.ș
fo netul inimii ei, aripi de lebădă,ș
scăldate-n brume sepulcrale,
arborii vârstei de aur
cântâ prin oldurile sale.ș
codrii i mun ii sub iri,ș ț ț
spinteca i de cântec de liră,ț
dau glas sfintei lor iubiri
pe când cerbii to i muriră.ț
iară se trezesc amurguri
de pe drumuri, de pe ape,
cu Orpheu cântând din liră,
cântul lor să ni-l adape.
timpul fuge iar pe câmp
privind ăgalnic înapoi,ș
în zarea unde vor cădea
ca ultimii iubi i eroi.ț
cântă lira doar în vis,
nu mai trece iar Orpheu,
oare cine l-a ucis,
dacă nu chiar Dumnezeu?
marţi, 3 decembrie 2013
săpând fântâni
tot săpând fântâni de vise,
peste anii ce-au trecut,
am scos ciuturi de lumină
ca un rob căzut pe scut.
m-am urcat pe scări de îngeri
ca să cuceresc eternul,
un sisif rămas pe drumuri,
după ce-a văzut infernul.
timpul doarme-n minutare
nu-i tiu vrerea, nu mai tiu,ș ș
caut printre clipe- amare,
în elesul lor târziu.ț
plânge cineva în mine,
aiurind adesea-n somn,
se tot plimbă prin ruine,
căutând un os de domn.
printre cruguri luna trece,
vărsând aur pe zăpadă,
sufletul mi-e tot mai rece,
fără scut i fără spadă!ș
plouă iar frumos cu vise,
adunând uitări i dor,ș
lâsând u ile deschise,ș
ca să intre mai u or.ș
joi, 5 decembrie 2013
a teptăriș
am umblat descul prin mărăciniț
i mi-au sângerat tălpile de durere,ș
am avut îngerii vecini,
iubirea mi-a fost singura avere.
rugându-mă într-un altar de piatră
i rătăcind cărările pustii,ș
am stat smerit în propria –mi ogradă
i te-a teptam în serile târzii.ș ș
s-au adunat în noi atâtea vise,
încât făceam din ele lungi pove ti,ș
dar am lăsat ferestrele deschise
i au zburat spre zările cere ti.ș ș
ascunde-mă târziu în visul tău ,
în colb de stele să mă ca i la nopte,ț
ne-a aruncat destinul într-un hău,
fiind biciui i de propriile fapte.ț
în iarna asta mă ascund de lume
i-asult la geam colindători urând,ș
când ziua dă în gene i apune,ș
eu te a tept să te întorci curând.ș
miercuri, 18 decembrie 2013
visătorii
nu vă război i cu visătorii,ț
ei sunt naivii ce se pierd în stele,
ce au săpat fântâni de gânduri
i-acum visează printr ele.ș
ei sunt izvoare i fântâniș
i ochi aprin i de suferin ă,ș ș ț
ei doar pe vise sunt stăpâni
i pe firava lor fiin ă.ș ț
peste zăpezi imaginare,
ei rătăcesc printre dorin i,ț
culeg doar glasuri de izvoare
i lacrimile printre sfin i.ș ț
ei caută un drum prin vreme,
prin fulgerele de lumină,
a teaptă dragoste să-i cheme,ș
dar vine moartea i-i alină.ș
vineri, 6 decembrie 2013
era foarte târziu când m-am născut
era foarte târziu când m-am născut
i-o iarnă ruptă de la polul nord,ș
trosneau de ger ferestrele-nghe ateț
i eu, născutul din abis, plângeam,ș
cu ochii mari i tri ti priveam pe geam.ș ș
trei ursitori venit-au să mă-mbune,
trei babe chioare, rupte din pove ti,ș
să-mi deslu ească viitorul meu,ș
prin anii ce aveau să mă-mpresoare,
una mi-a spus că am să mor târziu
când liliacul nostru dă în floare,
alta că am să umblu ca un prinț
prin lumea asta rea i trecătoare,ș
doar ultima m-a mângâiat u orș
i mi-a prezis că am un viitor,ș
au apărut întâi semnele moarte,
era război i cioclii trudeau din greu,ș
coco ii cântau silabe dincolo de moarte,ș
ecoul miori ei se auzea departe,ț
cădeau grămadă visele pe casă,
iar tata în război era absent la masă.
a trecut timpul în necunoscut,
copilul din mine se făcuse copac,
mireasma norilor fierbea de corbi i miereș
i toate astea îmi dădeau putere.ș
eu rumegam în van misterul lumii
i căutam în pietre-n elepcinea,ș ț
dar pitrele tăceau precum socrate
când, bând cucuta, î i cerea dreptate.ș
era foarte târziu când m-am născut,
ca în poveste a trecut timpul,
călcând peste via ă i peste moarte,ț ș
am dus în spinare doar singurătate…
sâmbătă, 7 decembrie 2013
în iarna asta se opresc zborurile către paradis
(poem aproape politic)
în iarna asta se opresc zborurile către paradis,
rămânem în acest infern dantesc,
unde lupii haini au năvălit din codri
în haite ca migratoarele păsări de noapte,
a teptând trecerea ciutelor la izvor,ș
amu inând urmele lor să le alerge i să le decapiteze.ș ș
s-au închis aeroporturile fericirii,
timpul în cea ă nu mai permite zboruri,ț
mai marii no tri fac exerci ii de mu enieș ț ț
sau ne povestesc ce fericire a dat peste noi
sau cum se ridică-n văzduh i disparș
autostrăzile lor imaginare odată cu bugetele.
vremea minciunilor lor a fost o vară fugară,
târziu s-a văzut că au pus capăt grăbitului lor zbor,
vor cădea aceste minciuni din frumoasa lor salbă,
prin oglinzi vor privi îngândura i carminul amurguluiț
i căderea-n sondajele lor atotputernice.ș
din toate va rămâne amintirea unui crin ofilit
dărâmat de gerurile iernii, chiar viorelele pontifice
se vor preface-n petale ruginite, luate de vânt.
un ochi imens îi absoarbe sub pleoapele lui,
ochiul celor ce- i vor da votul pe-o coajă de pâine,ș
poate azi, peste-un an,… sau chiar mâine…
în iarna asta se vor opri zborurile către paradis,
goală, sărăcia rătăcind prin pustie,
ne va săruta cu buzele ei de ceară,
va arde-n suflete speran a-o făclie,ț
până va veni o nouă primăvară.
sâmbătă, 7 decembrie 2013
i ion avea o arăș ț
i ion avea o ară ca noi to i, era bogată,ș ț ț
plină de păsări i sfin i,ș ț
avea sufletul curat, avea mamă, avea tată
i copiii lui cumin i.ș ț
peste ea veni blestemul de bătrânii din bătrâni,
to i bandi ii au furat-o,ț ț
s-a umplut ara de javre , ni te fameni, ni te câini,ț ș ș
stăpânire, cui ne-a i dat-o?ț
a pleca ion de-acasă lăsând mamă, lăsând tată
i copiii singurei,ș
să câ tige i-el o pâine colindând în lumea toată,ș ș
dincolo de Pirinei…
învă ase ce să facă i ce-nseamnă vorba mamăț ș
i uitase ara lui,ș ț
auzea vorbe străine i părin ii cum îl cheamăș ț
i el tot umbla hai- hui.ș
pe pământul lui de-acasă au crescut doar buruieni,
vin samsarii să i-l ia
i ion umblă prin lume cer etor pe câ iva ieni,ș ș ț
asta este ara ta?ț
ara ta, ioane dragă,a ajuns acum nefastă,ț
a fost dată la fier vechi,
vin acasă la părin i, la copii i la nevastăț ș
c-ai să calci de-acum în strechi…
pune mâna pe lopată sau pe coda de topor
i fă ordine-n ogradă,ș
căci aici î i este doina, nici decum în ara lor,ț ț
în curând o să i-o radă,ț
să rămânem slugi pe via ă, fără nici un viitor!ț
duminică, 8 decembrie 2013
moartea i dragosteaș
moartea i dragostea stau împreunăș
priveli tea vremii colindând-o,ș
dragostea plute te-ntr-un albastru etern,ș
moartea o cară după ea în infern.
cine trecea hotarul pustiei, triste e,ț
spre malul dinspre durere i bucurieș
pe o mare de iluzii fără corăbii,
lăsându-se jefuit de anticele sirene?
poe ii nu mai au aripi să zboare,ț
castelele lor au rămas sinistre-ncăperi,
a căzut peste ele o spuză de boare,
nălucind via a de până mai ieri.ț
moartea i dragostea ne cheamă mereu,ș
e lini tea clipei privită-n oglindă,ș
sub poala zăpezii în iarnă stă greu
pădurea ce cre te din ghindă.ș
ca să devii cu greu o fântână,
sapă, poete, în tine pân’ la izvoare,
ziua i noaptea, fără odihnă,ș
până ce lutul din tine nu moare.
luni, 9 decembrie 2013
arunc ancora în pustiul din mine
arunc ancora în pustiul din mine,
corabie în derivă pe-o mare-n furtună,
uneori mă văd alergând în infinit,
e târziu, nu mai pot să-mi smulg aripile,
zbor spre neunde, prin valurile singurătă ii din cea ă.ț ț
când mă voi întoarce, voi găsi zăpezile de mâine
i patul gol, vegheat de neodihnele gândului,ș
îmi va ie i din oglindă chipul ei,ș
va veni până la marginea speran ei,ț
apoi se va strecura prin frigul chemării
peste umbra mea, alergând după depărtările timpului.
luni, 9 decembrie 2013
iarna
în acestă seară
îmi intră iarna în casă,
întinde albe bra eț
cu bră ări de păsăriț
i cu inele de argint,ș
e zâna cea frumoasă a nordului
cu o mânâ scutură cerul
i cu alta coboară-n fântâniș
să ne-adape
din pumnul ei cu mirul
din marele mister
al ploii de fluturi în delir.
marţi, 10 decembrie 2013
actorul
n-am reu it niciodatăș
să- i citesc heroglifa din pupile,ț
oriunde calc,
pretutundeni sunt un biet străin,
joc mereu comedia
în fa a unui public pestri ,ț ț
mereu într-un alt travesti,
folosindu-mă de diverse trucuri,
câteodată sunt bufonul cel mai bun
al propriului rol,
altădată privesc rampa
i debitez pe nerăsuflateș
rolul unui general în retragere
cu sabia fermecată în teacă,
ucid visele cu voluptate,
un fel de agate pe tâmple păgâne,
împietrite-n cuvinte,
mă cutremur ca o orgă
într-o mare catedrală,
când mă gândesc că trebuie să mor.
i totu i…ș ș
a tept pa ii următoarei primăveriș ș
să ascult ipătul fericit al păsărilorț
i să gust din mierea surâsului tău,ș
oricum, împreună cu speran a,ț
cre te i numărul iluziilor din noi.ș ș
marţi, 10 decembrie 2013
lumini pe zăpadă
Moto: „Nous sommes toujours au dela”
Montaigne, Essais
Peste poemele mele
totul e foarte alb,
câmpie de zăpadă
întinsă cât zarea,
ocean de nelini tiș
în tumultul asurzitor
al cascadelor,
matricea mea de vis,
ploaie de sunete,
lumini pe zăpadă
ce dansează frenetic
ca ni te flăcări de comoriș
noaptea prin locuri pline de mister.
Peste toate
aud durerea lui Dumnezeu
ce se-ntoarce-n agonie
în negura relelor ancestrale,
văd căzând zeii
unul câte unul,
răni i, iau forma mitului,ț
contempla ie filozofică,ț
ce se-ntoarce-n cuvând
i devine biblie.ș
Totul e alb
în acestă zare infinită,
ocean de zăpezi
ce-au pus stăpânire pe suflete,
magie i moarte,ș
magie i via ă,ș ț
magie neagră
i magie albă,ș
lume care aleargă de-a valma,
viermuie te,ș
lascivă i tandră,ș
cu ură i iubireș
prin timp,
precum în anticul Egipt
un Amon anonim
cu vulturul după el,
care se pierde
prin zigzagurile istoriei
în uterul unui timp
ascuns sub misterele nisipului.
Secole de-arândul,
efemeriade terse-ntr-o clipăș
de negura timpului,
topind succesivele straturi ale clipei
întrunul singur,
identitate i schimbare,ș
piatră i norș
măturate de neîncetatul
vânt al schimbării.
Lumini pe zăpadă,
albul acesta de vis,
puritate i inocen ă,ș ț
vis de zbor spre alte lumi,
zăpadă din basmele copilăriei
să cazi descântată
pe drumurile noastre de vis,
dragostea încă mai poate vorbi
în limba tăcerilor i-a îmbră i ării.ș ț ș
Nu uita că:
Din iubire â ne te i poezia.ț ș ș ș
miercuri, 11 decembrie 2013
tu cine e ti?ș
printre to i cei care trec,ț
Tu cine e ti?ș
arsă de flacăra propriei bezne,
misterioasă,
te na ti într-o clipă în ochii mei,ș
pretutindeni sunt un străin
în straiele mele de piele.
Tu cine e ti?ș
În arterele tale urlă râuri
i curg izvoare dintre coapse,ș
în bietele mele aripi
s-au ascuns ipetele păsărilorț
i-am oprit toate umbreleș
să vorbesc cu ele,
Tu, umbră, cine e ti?ș
vineri, 13 decembrie 2013
ochii ei
ochii ei erau primii sori
pentru care înălţam cetăţi,
iar ea era clipa beată
care se ivea
din umbre şi din fantasme
să-mi înmiresmeze
sufletul năuc.
unde eşti drum îndărăt
să mai conjug acest
vârtej de fulgi
din pojghiţa zăpezii
cu chipul ei?
sâmbătă, 14 decembrie 2013
trece vremea
trece vremea, zice filozoful,
ascultând scurgerea timpului,
când cade zăpada
nun ile de ieri trec incognito,ț
ca ni te chitare dogite.ș
gri, verde, soarele iernii
pătrunde prin ferestre,
construind goemetrii de lumină.
zăpada acoperă pădurea,
dealul i câmpia,ș
se stinge în fereastră chipul tău
în spatele pleoapelor mele,
parcă i vântul oftează în glasul tău,ș
departe de poemul meu
chipul tău se înclină
peste ghe urile ierniiț
i numai o mânu ă zdren uităș ș ț
mai apără inima ta
de toate intemperiile sentimentale.
samedi 14 décembre 2013
amintirile, ca fructele nop iiț
amintirile, ca fructele nop ii,ț
căzute în infinit,
le-am gustat
i s-au ofilit de-atâta târziu,ș
nu le mai întâlnesc
decât în vipia visului,
când îmi alungă somnul
i-mi storc în cugetș
doar zeamă de cucută
i neguri abisale.ș
visez numai flori de trup,
descuind temni eț
prin care-am trecut
cu ea de mână
prin marea ispită
i-ntr-un cântec venindș
peste zăpezile iernii,
înfloreau în inima ei
toate visele mele.
am vrut să îngrop aceste amintiri
într-un pustiu de cărări
fără să tiu că înhumamș
propria mea inimă.
duminică, 15 decembrie 2013
voivodul limbii române
(la a 164-a aniversare de la na tere)ș
la mijloc de iarnă grea,
prunc frumos ne-a fost ca dar,
să se nască din genuni,
printre chinuri i amar.ș
s-a născut din nefiin ăț
magul nostru cel pribeag,
voivodul limbii române,
să ne -ntâmpine cu drag.
cum îl tim cu ochi păgâni,ș
plini de-amar i suferin i,ș ț
el ne vine din bătrâni,
din părin ii de părin i.ț ț
are chipul lui Orpheu
i în frunte steme poartă,ș
ca un vechi arhiereu
i-a croit limbii o soartă.
a trăit cu-atâta dor,
singur el tăindu- i cale,ș
ca o apă de izvor
curgând limpede la vale.
ne deschide cartea sfântă
ce-a-nflorit din viul grai,
iar cuvântul lui ne-ncântă
cu tot raiul de pe plai.
româneasca noastră fire,
s-a născut dintr-un izvor:
Eminescu e iubire,
e i cântec, e i dor...ș ș
luni, 16 decembrie 2013
cumpănă
M-am aplecat prea mult
peste marginea întrebării
i-am căzut în ispita fântâniiș
plină cu gânduri i răcoare.ș
Am ascultat tăinuite izvoare
vorbindu-mi din adânc
ca ni te ochi aprin iș ș
de-o lumină tainică
despre neodihnă i iubire,ș
despre moarte i via ă.ș ț
Golul din inimă
ascultă tăcerea surâsului tău,
luminându-mi clipa singurătă ii.ț
Deschid ferestrele în acestă iarnă
să văd zăpezile din zare,
strânse pe umerii tăi
i mâna ta care-mi tergeș ș
tâmpla de brume.
marţi, 17 decembrie 2013
să pleci din visul unei femei
să pleci din visul unei femei
prin periferiile iernii
acolo unde viscolele
miroase a siberii
i unde suferin aș ț
î i neagă propria via ăț ț
înseamnă
să te condamni
la o singurătate
care- i macinăț
iluziile lent
devenind o fântână
cu ugerele izvoarelor
pline de mâl.
mercredi 18 décembre 2013
nebunii au împins lumea-ninte
sunt nebuni care tac i visează,ș
nu-i împiedică nici setea de mare
nici dorul de ploaie,
ei văd cerul curbat ca o vi ă-de-vieț
prin ferestrele nop iiț
i deschid către privighetoriș
glasuri cu necunoscute chemări.
Nebunii au împins lumea-nainte
cu visele lor bizare care au răsturnat logica
unei perfec iuni cu o imperfec iune,ț ț
ei au amestecat ordinea i haosulș
i-au creat un nou univers.ș
În mintea lor alambicată
realitatea devine fantezie
i fantezia realitate,ș
redefinind spa iulț
din care vedem ie ind alte forme.ș
miercuri, 18 decembrie 2013
rugăciune
Petale blonde cad din ceruri
Pe creasta stâncilor de munte,
i bântuite sunt de geruriȘ
Pe vârfurile lor cărunte.
A tept să treacă înc’un vânt,ș
Să viu învins, Doamne, la Tine,
Tu e ti în cer, eu pe pământ,ș
Să caut căile divine.
La ce icoană să mă-nchin,
Din gloata de icoane sfinte,
Când am trăit atâta chin,
Răspunde-mi sincer, Tu, Părinte!
Pe care drumuri vreai s- apuc,
Spre ce curată înflorire
i-n care locuri să mă duc,Ș
Ca să-mi zidesc o mănăstire.
Prin ierni i primăveri sau toamne,ș
Eu am trecut ca un proscris,
Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
În labirintul meu închis.
Am poposit între răscruce
Cu palmele împreunate,
M-ai răstignit destul pe cruce,
M-ai i trădat, mi-ai fost i frate.ș ș
Stau trist i pasul mi-l măsor,ș
Între acum i ve nicii,ș ș
Încet din amăgiri cobor
i Te a tept, Doamne, să vii.Ș ș
A tept să nu mai întârzii,ș
A tept minunea să se-ntâmple,ș
Printre zăpezile târzii,
Te-a tept cu mâinile la tâmple.ș
vineri, 20 decembrie 2013
sonet
ca pasărea de foc figura ta
se na te din cenu ă câteodată,ș ș
te văd aevea, îmbujorată,
i-apoi dispari din calea mea.ș
mi-e-a a de grea însingurareaș
încât te-a tept mereu la u ă,ș ș
te nasc adesea din cenu ăș
i- i caut permanent cărarea.ș ț
am căutat desăvâr irea,ș
crezând că tim ce e iubirea,ș
dar a trecut ca boarea-n vânt.
toate au trecut ca ieri, iubito,
răspuns nu am de nicăieri
i resemnat m-am împăcat cu toate.ș
sâmbătă, 21 decembrie 2013
încă un an…
încă un an s-a dus din via ăț
pe toboganul din trecut,
s-a mai scurtat firul de a ăț
pe cerul vie ii c-un minut.ț
încă un an s-a dus spre stele,
l-am îngropat în nefiin ă,ț
în cercul nostru de inele
de ne-mpliniri i neputin ă.ș ț
între ce e i ce-ar mai fi,ș
aproape totu-i fără rost,
precum i verbul a iubi,ș
între ce e i ce-ar fi fost.ș
noi suntem fluturi efemeri
zburând prin lumile de vis,
ca mâine vine iară i ieri,ș
în cercul nostru cel închis.
ne ridicăm mereu prin vreme,
ne prăvălim ca-n dominou,
a teptăm via a să ne chemeș ț
i ne-adunăm deja din nou.ș
duminică, 22 decembrie 2013
cite te-mi…ș
cite te-mi la cap din cartea cea sfântăș
ca să pot dormi în amurg,
un ochi mi se deschide în haos,
celălalt călătore te pe-un cal murg,ș
s-a rătăcit ca un prin din Corintț
printre zăpezile reci de argint.
prin visul meu apar femei dantelate
ce m-au cuprins cu bra e-nstelateț
într-un turn princiar de castel andaluz,
cu muzici ce-mi bat în auz.
a teaptă-mă între raze de întuneric,ș
mai fâlfâie pe sus pasărea paradisului,
mai zboară prin noi atât de feeric,
aripa dulce a visului.
a venit babilonul, apocaliptice rune
să ne-amăgească cu basme străbune,
chip de lut, mai vino odată-napoi
hăituit de spaime să mă ascund în trupul tău
tu e ti hrana fricii mele de moarte,ș
versetul sublim din psalmii din carte,
parfumuri uscate în temple miroase
a lavandă i-a mirodenii din Nazaret,ș
beau din trupul tău de carne destin
i ca la icoane mă-nchinș
i cad în lutul meu ca un mortș
renăscut din corole albastre de stele.
e frig înăuntru, e frig în afară,
sunt un Socrate târziu rătăcit,
da i-mi cucuta s-o beau din paharț
mai da i-mi o zi din via a acestaț ț
să scutur lan ul cuvintelor de zăpadăț
să le pun în poeme cu sfin i,ț
să văd amurgul jucând pe Ninive
i leii cu rânjetu-n din i.ș ț
duminică, 22 decembrie 2013
mo Crăciunș
plângeam în vis când a teptam Crăciunul ca să vieș
mi-era atâta dor de el i-atăta bucurieș
i când venea cu sacul plin să-i spun o poezie,ș
mi-era ru ine să m-arăt în noaptea cea târzie.ș
a a se face că nicicând eu n-am văzut pe mo ul,ș ș
dar jucăriile la cap mi le lăsa cu co ulș
i îl doream atât de mult, voind să-i mul umescș ț
i-i arătam în sinea mea ce mult eu îl iubesc.ș
venea în visul meu frumos cu sania cu cai,
cu renii ce trăgeau de ea i muzici în alaiș
trecea în vis printre zăpezi cu saci de jucării
i eu îl a teptam cu drag în nop ile târzii.ș ș ț
dar într-o zi n-a mai venit i m-am sim it umil,ș ț
mi-a spus în vis că m-am mărit i nu mai sunt copilș
i-atât de mult am regretat că sunt a a de mareș ș
i mo ul meu n-a mai venit la mine pe cărare.ș ș
de-atunci tot îl a tept mereu i mo ul nu mai vine,ș ș ș
a vrea să fiu din nou copil, dar unde e ti copile,ș ș
s-a dus povestea de demult, acum mo ul sunt eu,ș
vin la nepo ii mei cei dragi trimis de Dumnezeu.ț
marţi, 24 decembrie 2013
inimă
cobor în mine ca-n fântână
din al cărei zăcământ,
să iau inima în mână,
s-o arunc scânteie-n vânt
i să ardă pân’ la nori,ș
înc-o inimă mai da i-miț
i în muzici de vioriș
s-o văd flacără de patimi,
să- i deschidă larguluiș
setea din genunile,
să dea vânt catargului
spre toate minunile.
i în limpedea de curgeri,ș
din cununa-i magică,
să-i zăresc ca printre fulgeri,
aura ei tragică.
să aud cântare-n mine,
ca în scoică toată marea,
s-o a tept dacă mai vine…ș
să-mi răspundă depărtarea.
niciodată n-o să piară
i totu i ea va pieri,ș ș
niciodată n-o să moară,
dar odată va muri…
vineri, 27 decembrie 2013
eminescu
Eminescu s-a născut
sub zăpezile lui ianuarie
din lacrima fecioarei
i din frigul primelor umbre,ș
umplând aerul de frumuse e.ț
din corpul său de spumă
a ie it în lumină,ș
curat, luminat,
regele fericit al poeziei.
el a cunoscut drumul
cel mai scurt
dintre fericire i triste e.ș ț
din ochii lui
a â nit lumina albastrăț ș
a cuvântului
cu susurul de crânguri,
cu doine i cânteceș
de dragoste.
niciodată geniul
nu vorbe te cu gura sa,ș
el vrbe te cu alte voci,ș
visul lui nu cre teș
în sânul anotimpurilor
ci în afara vremii,
unde moare ra iuneaț
i unde se joacăș
de-a răsucirea
în mii de sensuri
pe o sârmă de aur,
ca un saltimbanc nebun
al frumuse ii.ț
vineri, 27 decembrie 2013
la cumpănă de ani
mă doare
c-a trecut un an,
nu mai tiu,ș
pesemne e târziu,
se-aude plugu orulș
pe la por i,ț
i sorcova,ș
cântată de copii
i chipul mamei,ș
cel topit în ii,
din ceasurile
ei târzii,
au sosit magii
de la sud,
îi văd aievea
i-i aud,ș
trec maiestuos
condu i de-o steaș
spre maica mea,
spre maica ta,
acolo-n staulul
din dos
unde născutu-Sa
Hristos.
mă doare
c-a trecut alt an,
i vine timpulș
de răscruce,
când răstigni iț
murim pe cruce
i-o îngropămș
pe ana-n zid,
între lini te i vidș ș
i dorul îl topimș
în doine
i în baladeș
de verbină,
între-ntuneric
i lumină,ș
mutăm via aț
într-o zi albă
i înaintămș
c-un vis,
floare dalbă
la ureche,
floare dalbă
de cais.
sâmbătă, 28 decembrie 2013
LA MUL I ANI!Ț
Ultimele zie ale anului,
Sure bol i de cea ă,ț ț
Pe unde nu văd decât
Păuni i fântâni â nitoare,ș ț ș
Iată-l i pe Dumnezeuș
Mâncând la cantina săracilor,
În timp ce noi, muritorii,
Visăm provincial
Dealuri cu măslinii
Care ne aduc pacea pe pământ.
Privi i la ferestre,ț
Vin serafimii cu clopo eiț
Să ne-aducă ANUL NOU.
LA MUL I ANI!Ț
colindă de anul nou
să colind
cu inima mea,
făcută sorcovă
din flori de cuvinte,
ca un crez,
să vă urez,
acum pe ger
şi pe zăpadă,
cu braţele-mi spadă,
făcute cer,
LINIŞTE ALBĂ,
cu steluţe
bătute-n salbă,
ave, ave, la mulţi ani,
sânul plin de gologani,
la masă
să aveţi parte
de belşug şi sănătate,
pe zăpada argintie,
viaţa numai bucurie,
să uitaţi amarul,
iubire cu carul,
răul, fâlll,fâll,
mai departe
până –l vom duce
la moarte,
să aveţi privirea blândă,
fără vorbe de osândă,
numai bucurii
si vise,
fără gânduri
plânsu-mi-se.
din cupe
doar vinuri grele,
şi în mâini
numai inele
şi pe faţă bucurii
din zenit pân’la chindii…
priviţi la luna
virgină,
pe zăpadă
e regină,
şi ne-mbie şi pe noi
să jucăm hora în doi,
căci de mult
îţi fac cu ochiul
şi-ţi dă gaica
cu ghiocul
ca să-mi cazi
odată-n braţe,
acum a venit momentul
să serbam evenimentul!
ultimul prag
(so iei mele)ț
În via ă am trecut de multe praguri,ț
Mai avem să trecem peste ultimul prag,
A fost greu, a fost u or, e greu de spusș
Acum la ultimul frumos apus.
În via ă am trecut de multe praguri,ț
Fac bilan ul acum la sfâr it de an,ț ș
Amână- i, Doamne, toată graba,Ț
Sim im deja că n-am trăit degeaba.ț
E loc destul de noi pe-acest pământ,
În golul ăsta răscolit de patimi,
De ce oare, salcia mea plângătoare,
Te-apleci în vânt i plângi, de ce oare?ș
Va fi grea plecarea noastră-n cer,
Unde-i mormântul nostru printre stele,
Îmi pun urechea să te-aud în mine
i- i voi privi făptura cum mai vine.Ș ț
Ne vom petrece-aievea acolo peste ani,
O altă via ă, poate mai frumoasă,ț
Oricât de mare ar fi însingurarea,
Figura ta îmi umple toată zarea.
luni, 30 decembrie 2013
pasărea iubirii noastre
pasărea iubirii noastre
a zburat spre infinit,
ai uitat, femeie scumpă,
că odată ne-am iubit,
ai uitat acele clipe
când în nop ile târziiț
mă uitam mereu la lună
i te a teptam să vii,ș ș
ce mai seri pline de vise
care s-au topit în timp,
cu regrete, pânsu-mi-se
i de zeii din olimp,ș
erau serile stelare
ce-ncercau să ne adune,
sub lumini de felinare,
tu crăiasă, eu un june,
aveam dragostea în inimi
i vorbeam mereu optit,ș ș
eram bântui i de patimi,ț
cu inimi de-ndrăgostit.
pasărea iubirii noastre
spânzurat-a fost de vânt,
a căzut în zări albastre
i-a rămas doar în cuvânt.ș
te iubeam i te uram,ș
veneai pe cărări divine,
când ades’ te căutam,
tu făceai parte din mine,
alergau verbe nebune
după tine prin ninsori
i- i puneam mii de cununeș ț
din stelu e i din flori.ț ș
dar s-a dus pasărea noastră,
bântuită de blestem
vine rar pe la fereastră
când adesea eu o chem,
vine-n amintiri i-n viseș
să dezlege fără rost,
pasărea e pare-mi-se,
umbra ta i tot ce-a fost.ș
sâmbătă, 4 ianuarie 2014
unde sunte i…ț
Câte secole trecură, de când tu, Dacie sfântă,
Tu, cu Decebal în frunte, ai fost pe vecie-nfrântă?
Prin toate apele noastre de la munte pân’ la mare
Ne-am creat o soartă-n via ă prin istorii milenare,ț
Printre Cri uri, printre Olturi, printre Mure uri i Pruturi,ș ș ș
Curg la vale valuri-valuri de eroi căzu i pe scuturi,ț
Printre Tise, printre Nistruri s-a ro it apa de sânge,ș
O, Moldovă, bra de ară, nu mai plânge, nu mai plânge...ț ț
Basarabie iubită, stai i-a teaptă la hotare,ș ș
Până domnul dintre vise, domnul tău, tefan cel Mare,Ș
Va uni ara lui dragă precum pofta ce-a poftit,ț
Precum dragostea lui sfântă pentru tot ce a iubit.
Brâncovenii mor de bardă că n-au vrut să se turcească
Asta-i ara lor cea sfântă, mândra ară Românească,ț Ț
Horia, Cri an i Clo ca dorm în Mun ii Apuseni,ș ș ș ț
Avram Iancu la-mpăratul a cerut dreptate ieri,
El e viu, trăie te încă i coboară la câmpieș ș
Ca să ne apere glia de barbari i scârnăvie,ș
Mihai Bravu a murit în cort pe Câmpia Turzii
Trădători de neam i ară au făcut mereu pe surzii,ș ț
To i, cu tot neamul îi plânge i se roagă pentru ei,ț ș
Doamne, adu-i pe pământ i fă-i flacără de zmei,ș
Adu-i, Doamne, la hotare să vadă ara cum plângeț
Cum a trecut glia noastră printre sabie i sânge,ș
Fiii lor i-au luat adio i-au pleca în ări străine,ș ș ț
Stau mamele i se roagăș : nu mai vine, nu mai vine...
Zac ogoare nemuncite, mun ii no tri aur poartă,ț ș
Noi cer im pe la străini, blestema i mereu de soartă,ș ț
Unde-s tefan i Mihai, unde s-au dus Brâncovenii,Ș ș
Unde e Moldova noastră să răscoale moldovenii,
Unde-i ara Româneacă, Transilvania de vis,Ț
Am rămas săraci cu duhul i cu doina, plânsu-mi-s.ș
Am rămas săraci-lipi i i ne-am făcut de ocară,ț ș
Unde e ti tu, epe Doamne, să faci ordine în arăș Ț ș ț ?
Până-acum am dat doar vina pe imperiile mari,
Acum au venit în ară ho i de-ai no tri i samsari,ț ț ș ș
Au venit săraci cu duhul, călcând ve nic doar în strechi,ș
Ne-au furat păduri i dealuri i-au dat ara la fier vechi,ș ș ț
Au rămas ruine-n picioare, parcă e după război
i românii no tri dragi au rămas flămânzi i goi.Ș ș ș
Unde e ti tu, epe Doamne, să răzbuni acest popor,ș Ț ș
Care n-are nicio vină, n-are niciun viitor,
Noi stăm dârji, plini de speran ă i te a teptăm în pragț ș ș
Pregăte te epi mai multe, că-s prea mul i la furti ag...ș ț ț ș
vendredi, 6 juin 2014
rugă
( de ziua mea)
doarme o ramură în mine
cu frunza bătută-n vânt,
cât galben de frunze moarte
vor mai fi pân’ la mormânt ?
mă-ncol e te timpul sur,ț ș
lua i-mă din plânsul meu,ț
nu mai am aripi să zbor,
mi le-a tăiat Dumnezeu.
stau mereu sub clar de lună,
cum au făcut al i poe i,ț ț
vrând ca să pricep odată
tot misterul ăstei vie i.ț
i mă rog de tine, Doamne,ș
cât li-i zborul să mă poarte,
anii mei frumo i i dragi,ș ș
de la na tere la moarte.ș
06.01.2014
EMINESCU
inefabilă, târfă durere, plină de ură,
unde mi-ai dus acest copil,
în sufletul căruia prea somnoros
ciutura steleleor a vîrsat aur i argint,ș
el s-a născut spre a muri
învă ând zborul de la păsăriț
i de la frunzele toamnei ,ș
ca i Orfeu el a îmblânzitș
fiarele din inima noastră,
era într-o zi de ianuarie când
ipând a ie it din pântecul mameiț ș
în acestă clipă de venire pe lume
s-a oprit timpul în loc,
altfel decât Dante care a descoperit
commedia în văile raiului
el a pictat paradisul în care iubirea
a devenit dureros de dulce,
apoi a căzut în infern,
a lut la spinare toată
suferin a neamului,ț
buddha l-a ajutat
i l-a făcut rege al limbii româneș
peste cuvânt, peste poezie,
pasărea lui se hrăne te în gerș
cu lumină de lună, cântă triluri
din psalmii lui david,
femeia la el e ca o diană
cu frumuse ea ei, atingându-iț
absen a i fericindu-l o clipă,ț ș
cu inocen a lui demonicăț
a despăr it cerul i pământul în douăț ș
i raiul lui e pământeanș
cu codri de aramă i păduri de argint,ș
cu fiecare rază de soare la apus
inima lui devine tot mai grea,
în timp ce noaptea strânge în căuș
ultimele licăriri de lumină
din în elepciunea sa,ț
geniul lui n-a vorbit cu gura sa,
idealul lui s-a încurcat în false miraje
visul lui a crescut în afara vremii,
trăie te unde moare ra iunea,ș ț
între o silabă i alta, el, în loc de accente,ș
a pus a chii de speran ăș ț
i s-a hrănit cu ea până la mormânt.ș
vendredi, 6 juin 2014
flux i refluxș
trec mereu în nefiin ă oamenii mei visele meleț
înfloresc alte ramuri care apar aidoma ca ni teș
spânzurători i bietul holderlin trăie te umilș ș
însingurat ca o pasăre de noapte într-o ruină
dispărând în laptele zorilor acestei ierni mocirloase
telefonul nu mai sună din afară nuan eleț
vagabonde ale iernii îmi anulează toate reac iileț
totul este ceea ce este pentru vecie cu excep iaț
că eu ar trebui să tac la o margine de prăpastie
să nu mă mai lamentez că istoria are ca marea
flux i reflux precum o femeie în frigurileș
dragostei con tiin a se scufundă foarte departeș ț
atingând eternitatea cu aripa visului
geografiile mele sunt fără substan ă nu le fere teț ș
timpul sunt un fel de valuri ce se înal ăț
i îngenunchiază într-o clipită un fel de cea ăș ț
prefăcută-n nori elan congelat în ni te litere banaleș
din care se făure te cuvântul magic din biblieș
singurul stâlp în secreta plasă a timpului
de dincolo dragostea încă mai poate vorbi
evocând cuvântul din cântarea cântărilor
iubirea e oarbă ea cite te în ochi în astre în formeș
i câteodată i în inimi un fel de căsătorieș ș
a amintirii cu presentimentul riscând eroarea
pentru a găsi alt drum pe care ne vom rătăci
am citit în semnele cerului cuvintele mele pleacă
de-aici în vânt nicio fală niciun foc nu le-a mistuit
jumătă i de clipe în fugă mă surprind descifrândț
câte un vis ticălos timpul mi-e lavă care se-ncheagă
curgând aiurea pe un relief nul al istoriei
trăim cu masca lui faust pe fa ăț
vom ajunge la sfâr itul piesei să strigăm către umbreș
unde ne este chipul nostru inocent
când visam printre vi inii în floare revolu ieș ț
mi cări versuri dorin e lini te foc ghea ă iubire i alte bazaconiiș ț ș ț ș
unde ne vom privi egali ie ind din noi în ineș ș
când propria metaforă va arde imaginile într-un întuneric imens...
vineri, 6 iunie 2014
peste aripa de vis
peste aripa de vis
lacrima din plânsu-mi-s
a căzut ca o povară,
pe săraca inimioară,
lacrima s-a făcut dor
s-a topit într-un izvor
i din el se-adapă miiș
cântece de ciocârlii,
păsările codrului
cântă doina dorului
pe poiana mărului
i o duc în vârf de cerș
unde dorurile pier,
unde dragoste i viseș
au ferestrele deschise
peste azi i peste ieri,ș
peste tainice tăceri.
du-te, timpule, de tiiș
în clepsidrele târzii,
să nu fiu strivit de umbre
i de gândurile sumbre,ș
vreau să ies din acest chin
în albastrul meu senin
i drumul a vrea să-mi fieș ș
cărarea de-o ve nicie…ș
vineri, 6 iunie 2014
i noi am fost frumo i odatăș ș
i am iubit i-am fost iubi i,ș ș ț
muguri de băiat i fată,ș
am fost i draci am fost i sfin i.ș ș ț
dar am trăit pe apucate,
printre betoane i moloz,ș
ne-am cumpărat totul în rate
i am văzut via a în roz.ș ț
ne-am furat i viitorulș
i trecutul l-am furat,ș
am virat a a prin via ăș ț
pe interzis i-am mers pe blat.ș
am mutat în legendă orele,
gesturi i voci de demult,ș
ne-au rămas doar umbrele,
sătui de acela i tumult.ș
miroase-a pustiu
doarme cerul pe patru silabe
un timp năuc peste tot
se-aud lupii urlând în pădure
prin ce ile iernii apele curgț
din pieile nop ii se fac haine de firmăț
cu stelele nastruri la gât cu dantele
se fac perchezi ii la inimiț
i nu mai găsec decât vântș
căutători de tragice roluri
ard la sentimente pe ruguri
se-aude cântând un corn departe
e semn că cerbii vin către moarte
e iarnă sau ce e nu mai tiuș
că totul miroase-a pustiu…
vineri, 6 iunie 2014
nop i stelareț
stau aplecat
peste gândurile lumii,
suflet orb i nelumesc,ș
greieri cântă în surdină
nop i stelare lacrimi parț
din palat împărătesc,
coboară râuri din mun iț
ducând jalea lor la vale
visele-au încărun itț
între doine i cavale,ș
ostenit de pribegii
eu te-a tept,ș
Doamne, să vii…
vineri, 6 iunie 2014
cuvinte
Slova rotunjită-n nimb,
Reculegere măiastră,
O fac monedă de schimb
Într-o odă îngerească
Se aude de departe
Mersul fusului de sfere,
Fus galactic ce desparte
Steaua mea de-alte stele.
Se hlize te luna sumbrăș
peste geam prin giurgiuvele
se strecoară ca o umbră
peste visurile mele
ca o umbră din trecut
peste prispa mea de lut.
Slova mea-cuvânt de vis
Toate păsările mi-s
Zboruri în vârtej de rime
i de doruri i de timeș ș ș
las ferestrele deschise
ca să-mi intre-n casă vise
de cocori cu aripi ude
prin frunzi urile crudeș
i pâraie în căderiș
visând numai primăveri.
Ce frumos se face noapte
Printre vise printre oapteș
amintire
mi-au rămas două păsări heraldice-n vie
pe dealul acela din visele mele
i-un nuc ce avea coroana cât cerulș
la a cărui umbră stăteai, copilărie.
toamnele cădeau altfel atunci,
se rostogolea soarele pe devale,
din mirajul serilor stelele deveneau licurici
i –mi ie eau ca fluturii-n cale.ș ș
câteodată rămâneam cu ochii pe ele,
erau un câmp de mioare pe cerul albastru,
ciobanul se pitise departe în lună,
eu călăream pe un cal măiastru.
adesea descul ă prin iarbă-n poiană,ț
din vrăji te-a teptam încet să cobori,ș
printr-un văl de mătase argintoasă,
mi-apăreai, iubito, pe aripi de nori.
erai o minune ruptă din raiul ceresc,
noaptea noastră era parcă un vis,
ne cuprindeau fiorii dulci ai iubirii
i cădeam amândoi în paradis.ș
vineri, 6 iunie 2014
frunză verde de cuvânt
frunză verde de cuvânt,
doamne, ce bolâng mai sunt,
nu tiu unde-s anii mei,ș
c-am dat via a pe doi leiț
i nu o voi lepădaș
decât după moartea mea,
frunzu ă verde de laur,ț
n-am arginturi i nici aur,ș
am doar spaimele din mine
de rătăciri i suspineș
i mi-e dor de iarba verdeș
unde-a vrea să mă dezmierdeș
despletită-n curcubee
doar o gură de femeie,
când trece luna pe ape
gura ei să mă adape,
când trece luna pe câmp
să mă lase-n via ă tâmp,ț
i sub stelele târziiș
să-i recit la poezii,
eu sunt suflet fără trup,
când mă nărui, când mă rup
i când pic în vreo osândă,ș
trăiesc bucuria blândă,
răsturna i-mi un paharț
să mă umplu iar de har,
o seară dulce nebună,
trăită sub clarul de lună
să visezi cai verzi pe cer
care pân’la ziuă pier
i pove tile nescriseș ș
pline toate doar de vise
feerie
curcubeu magic
apărut după ploaia de vară,
maramă aruncată în albastrul cerului,
coboară- i culorile în sufletl meuț
i luminează-mi întunericulș
cu spectrul tău de frumuse i,ț
fii oglindă peste ochii mei
care nu vor să vadă macii ro ii din grâuș
ce mor peste apa holdelor seara…
vineri, 6 iunie 2014
când vine amurgul
când vine amurgul
crepuscular
i pleoapa zieleiș
î i închide fereastraș
în mine se-aprinde
ceva dureros:
un regret că se năruie-n
inimă cerul
i cu el visul meuș
ca un vas plin de jar
incendiiază
orpheice harfe.
vineri, 6 iunie 2014
stăpânul stelelor
eu sunt stăpânul
stelelor,
un pan înaripat
pe câmpuri,
în grota mea
nici un străin,
doar liliecii
care zboară,
desfac izvoarele
din crânguri,
desfund fântâni
din mâlul lor,
sunt mistuit
de multe patimi,
aleargă fauna
prin mine
i ni te ochiș ș
plini de miresme,
nimic, nimic
nu s-a schimbat,
în templul
sufletului meu,
se umplu zările
cu semne
dinspre
vremea de apoi,
cu blesteme orfice,
cu strigoi
i idoli goi…ș
vineri, 6 iunie 2014
unde au fugit ăraniiț
unde au fugit ăranii,ț
lăsând brazda-n bălării,
cu holdele ruginite
duse vamă pe pustii,
s-au ascuns în cimitire
printre crucile din sat,
au lăsat casa pustie
i copiii le-au plecat,ș
au rămas satele goale,
cu bătătura pustie,
latră câinii prin ogradă,
a teptându-i ca să vie.ș
cer etori după o pâine,ș
câ tigată prin străini,ș
fiii lor umblă prin lume,
huidui i ca ni te câini.ț ș
când se va sfâr i povaraș
relelor din astă ară,ț
unde sunte i, voi români,ț
că v-a i făcut de ocară ?ț
ce-a tepta i, nu vă ajunge,ș ț
că a i fost mereu povară,ț
nu vede i că nu mai mergeț
cam nimic la noi în ară?ț
vineri, 6 iunie 2014
trăim ca pomii
când încă nu eram eu nu tiu ce eraș
poate existau i atunci oameni i dragosteș ș
existau sentimente i ploi i ar i eș ș ș ț
părin ii mei erau tineri i se iubeauț ș
în zăvoaiele dragostei seara pe la por i,ț
era cer i atunci i stele i lunăș ș ș
cădeau pe pământ miresme de brumă
i beau căprioarele din palmele lorș
apa cea grea din tainic izvor
în timp ce eu stăteam în templul meu păgân
mistuit de răni lăuntrice i cicatriceș
acestă lume albastră exista pe pământ,
mai murea, mai trăia, se nă tea,ș
sub cine tie ce zodie trecea printre eiș
sfântul duh i eva încă mai blestemaș
dar când am ie it din cetate copil pustiitș
i-am văzut ce frumoasă e lumeaș
pove tile sângelui s-au revărsat peste mineș
i-am început să fac schimb de taineș
cu străbunii mei rătăci i prin timpț
acum o mie de ani îmi îngropam primul înaintaș
probabil că avea mustă i i luptase cu huniiț ș
de-atunci timpul a luat-o razna
i to i am umblat printre stele i ierburiș ț ș
bătându-ne viscolul prin iernile vie iiț
a teptând să vină o minune cevaș
un ipăt, o rună din veacuri uitateț
să ne mântuie de amurgul primelor mituri
de luciferice gânduri căzute din cine tie ce steaș
pe urmă am văzut că suntem frunze i ărânăș ț
iubirea ne-ndeamnă, iubirea ne mână
durerea se instalează în noi ca-ntr-un cuib
trăim ca i pomii murim ca i eiș ș
suntem popor de frunze prin care cad ghinde
renăscând via a într-un lăstarț
frunzele pier toamna bătute de vânt
noi nu rămânem decât pământ…
peste bol i de timp amintirile cad osteniteț
ca ni te stele ce-au plecat demultș
din cuibul lor din zările pustii
i astăzi le vedem i nu mai suntș ș
vedem lumina lor ce-ncet se stinge
i vraja de-altădată ce ne-atingeș
i de ne-atinge nu mai suntem noiș
să trecem printre viscole i ploiș
i prin furtuni de patimi i iubireș ș
noi vom rămâne doar în amintire…
un feti ism este în tot i-n toateș ș
i ne târâm a a până la moarteș ș
apoi se stinge steaua ce-a căzut
lumina ei s-a prefăcut în lut.
vineri, 6 iunie 2014
undeva bat clopotele
undeva bat clopotele
departe cine tie undeș
sunetele de aramă
aduse de vântul iernii
se frământă la ărm de viseț
unde-mi spânzur fiin aț
de dangătele lor.
clopotele undeva
nu-mi cru ă niciț
amintirile
totul doare cerule
culcă-mă peste
prea cunoscutele
dangăte
culcă-mă…
vineri, 6 iunie 2014
spectacol
un pescăru se opre te în cristalul aeruluiș ș
precum o lacrimă pe un chip
boarea nop ii se apropie de steleț
copacii mu că din întuneric i se culcăș ș
cre te frigul primelor umbreș
orizontul se gole te de luminăș
cuvintele tale- susur de crânguri-
nu-s margini să le cuprindă
sim urile mele lacomeț
tu aprinzi sideful i luminaș
vreai să cân i să cân i să cân iț ț ț
via a cea adevărată plină de minciuniț
ochii tăi de cuar devin cascadăț
care curge în cele patru puncte cardinale
piciorul în dans i părul aprins de flăcăriș
se-nvârt mu cate de fulgerș
nimicul carnivol din tine sperie
frun ile-n flăcăriț
luna sus singură spune o poveste
peste mun ii prăbu i i ca ni te ceruri căzuteț ș ț ș
turma copacilor doarme
un râu un curent dulce i tăcutș
te inundă cre te te-ntunecăș
noaptea cade pe sufletul tău ca o cortină
peste un spectacol de shakespeare.
vineri, 6 iunie 2014
labirintul
m-am rătăcit prin labirint
văd numai ziduri i pere i imen iș ț ș
care-mi obturează privirea
în stânga i-n dreapta sunt desenateș
hieroglife egiptene i mon triș ș
care-mi sperie gândul rătăcit
zig-zagurile mă torturează
cad oglinzi concave
prin care mă văd în felurite chipuri
apoi oglinzi convexe
care-mi fură figura i mi-o distorsioneazăș
dau de un circ cu clovni
care sar prin fa a meaț
i-mi fac giumbu lucuriș ș
veni i-zice circarul-ț
să vede i femeia tăiată-n douăț
omul cu două capete
arpele jucând pe muzică indianăș
fachiri i ghicitoareș
e vis e realitate nu mai tiuș
labirintul e o lume prin care trec
dau de dante urc prin paradis
flori grădini păuni femei lascive
ce- i joacă mijlocul pe muzici orientaleș
pia a san-marco fântâni â nitoareț ț ș
el greco pictând alungarea zarafilor din templu
pe pere ii imen i afi e mariț ș ș
vindem fericire ieftin cumpăra iț
la pachet cu durere i iubire i alte ingredienteș ș
veni i via a e un labirint- strigă unul-ț ț
zig-zagurile te urcă i te coboarăș
dar niciodată nu tii pe unde mergiș
m-am trezit- la capătul labirintului-
piramida i un semn al întrebăriiș
de acum te descurci singur- îmi opte te cineva…ș ș
i a a a fostș ș
vineri, 6 iunie 2014
via a e o cursă nebună către moarteț
fugim mereu prin via ă ca nebuniiț
eroi sau neeroi cu mii de arme
luptăm pe-un câmp cu propria fiin ăț
i ne trezim din cursă prea târziuș
când armele au devenit relicve
n-am priceput nimic din toată via aț
am îmbătat la fluturi i dorin iș ț
i am ajuns să ne rugăm la sfin iș ț
de-atâta timp noi dibuim mereu
picioarele mai caută cărări
mai mângâie frumosul i mâinile firaveș
mai tragem câteodată i un aveș
de mult aud i văd mai pipăi i mirosș ș
la piei de fulgere la fluiere de os
la luna ce se scaldă-n gol de ape
la dulci petreceri, dulci agape
privim cum amurgesc cărări de vis
tergem statui mâncate de ruginăș
i ve nicim din clipa cea virginăș ș
doar amintirea care este calpă
trecătorule de demult trecătorule
nu mai fugi prin via ă către moarteț
un ochi ironic ne prive te- agaleș
râzând de noi când ne-a ie it în cale…ș
vineri, 6 iunie 2014
sonetul primăverii
Prive te prin albastrul stelelor vrăjiteș
În seara dulce care ne-nconjoară
Cum cerul primăverii-n brazi coboară
i luna cade-n ape lini tite.Ș ș
Te-a tept să vii cu seara dimpreună,ș
Pe banca unde teiul ninge floarea
i unde cântă ades privighetoarea,Ș
Pe poieni a de sub clar de lună.ț
Î i voi ie i cu primăvara-n caleț ș
Sub crengile de tei îmbălsămate
Să sorb toată dulcea a gurii tale…ț
i când vom fi de stele mai aproape,Ș
Vom măsura întreaga ve nicie,ș
Tot tăinuind iubirea noastră-n oapte.ș
vineri, 6 iunie 2014
inele
Trunchiul meu s-a umplut de inele,
Am ajuns stejar bătrân,
Bat viscole prin frunzele mele,
Iernile-mi fură frunza din sân.
Poate-or mai veni primăveri calde,
Să-nfrunzesc în haină nouă,
Inelele mele a vrea să se scaldeș
Prin ploi de vis i prin rouă.ș
Îmi număr anii, nu îi ascund,
Mi-e greu piciorul, mă doare o mână,
Argint a trecut prin părul cărunt
i rădăcina îmi e bătrână.Ș
M-am ascuns adesea-n cuvânt
Mi-au plăcut nop ile cu lună,ț
Am plutit fericit pe aripi de vânt,
Am avut iubirea cunună.
A vrea via ă să te desmierdș ț
C-un mănunchi de mărgăritare,
Ce mult te-am iubit , de ce să te pierd,
Co marul mor ii mă doare…ș ț
vineri, 6 iunie 2014
ne fură moartea la cântar
ne fură moartea la cântar
i noi nici nu avem habarș
zburăm pe-o verticală frântă
avem credin a noastră sfântăț
gustăm arome de silabe
cu aripa ucisă-n labe
pe geana sufletului fals
dansăm adesea câte-un vals
albastra lume ne săgeată
precum pe-al nostru brâncoveanul
când capul lui cădea ca banul
în bosforul de-acum uitat
după un trup decapitat
robe serafice de sfin iț
ne tot îndeamnă la argin iț
zburăm mereu cocori alba triș
spre cine tie care a triș ș
căzând ca ni te osândi iș ț
acolo unde nu gândi iț
ochiul surd urechea oarbă
tot filozofând în barbă,
ne trezim că nu ne-ascultă
teoria cea ocultă
părul fluturând în aer
într-o lume ca de vaier
tot căzând într-o capcană
eu am rană tu ai rană
fără scuturi sângerând
i murind i nu murindș ș
cu peruci aristocrate
colorate cam pudrate
dansăm pe falduri de hârtie
într-o decentă măre ieț
cu gra ie i strălucireț ș
pe sfoara vie ii cea sub ireț ț
ni te bufoni la o serbareș
sub raze de lumini solare
e ger mereu la polul nord
nu mai avem semnal la bord
planăm în praful dintre nori
i ne trezim deja în zori…ș
palide prin i dragă domnț ș
nouă ni s-a făcut iar somn
i dragă doamnă domni oarăș ș
am repetat a câta oară
hai să visăm numai himere
că-n via a asta totul piere…ț
vineri, 6 iunie 2014
mije te primăvaraș
Mije te primăvara prin zăpadă,ș
Se-aude-un zvon de ghiocel în zare,
De câtva timp a început să cadă
O rază dulce de la sfântul soare.
Se bucură pământul în nuntire,
Se-nvesele te apa în izvor,ș
Iarna rămâne doar o amintire
În ara mea de vise i de dor.ț ș
A vrea o primăvară-n ve nicieș ș
Ca să-mi alunge iar melancolia,
Cu dulcele miros de iasomie
Acolo unde cântă ciocârlia.
Izvorul curge iar ca o baladă,
Un cer albastru plin de stele mii,
O lună se tope te în zăpadă,ș
O, primăvară, ce frumoasă vii!
Î i simt mirosul tău de ghiocelț
i verdele din adormitul crâng,Ș
Cu bucuria jocului de miel,
A vrea să râd întruna… i să plâng…ș ș
vineri, 6 iunie 2014
rugăciune către soare
Soarele meu, soarele meu,
Luminează-mi ferestrele deschise,
Du-mă aproape de Dumnezeu,
Lasă-mi zborul meu de vise.
Înmiresmat de primăveri ferice,
A vrea să zbor pe vechile poteci,ș
Prin câmpul vesel cu aglice,
Pe unde Tu, Doamne, mai treci.
Lasă-mi cuvântul meu în rune
Să dăinuiască ca un zeu,
În veci de veci să se cunune
Cu logosul lui Dumnezeu.
Mai dă-mi o ansă pe pământ,ș
Culege-mă din amintiri
S-ascult fo niri de frunze-n vântș
Cu umbra tainicei iubiri.
Mai înviază clipa moartă,
Când prindeam stelele în noapte
i eu te a teptam la poartăȘ ș
Iar tu îmi răspundeai în oapte…ș
vineri, 6 iunie 2014
adoarme-mă
în primăvara asta nebună
de ce nu m-a întoarceș printre pomi
s-ascult cum pocne te muguru-n floareș
să-mi văd umbra rătăcită de mine de mine
să-i fie frică de umbrele pomilor
în spatele meu e o încăierare de umbre
sângerând în întuneric umbra mea
se preface-n noapte într-o pasăre
cuib dulce legănând depărtările
cuib dulce-alungând arătările…
trec râzând i plângând i plângând plângândș ș
într-o lume rebelă
ne ivim din senin ne-ntâlnim ne-nmul imț
ne-amintim i uităm i uitămș ș
e ceva luminând în sufletul meu
e goana e vremea spre faldul plăcerii
e rece e lună sunt stele mai plouă mai stă
trupul nop ii l-am frânt pe genunchiț
a trecut nebunia în alb roste te-mă-n sângele tăuș
cu limba de rune din patima dragostei
insemnele orei au adormit pe sărutul
genunchiului tău ascuns în amurgul
unei luni nup iale cu ofrande din vechiul ofirț
adoarme-mă înlăuntrul luminii
ca să înmugurim în ierburi albastre
peste priveli tea stelelor în nuntireș
adoarme-mă pe bra ele tale de pluț ș
ca să visez cai murgi pe câmpii andaluze
boltească- se-n vise acest cer peste care
trec sfin i în marame cu aripiț de libelulă
adoarme-mă pe sânii tăi languro iș
s-ascult cum se scurge laptele-n prunc
cum inima ta bate nervoasă nervoasă
ca o viperă strânsă de gât
adoarme-mă-n ochiul tău mistic
să devin un sihastru prin grote de dor
prin sângele tău să mă plimb ca un schimnic
adoarme-mă i-apoi fă-mă să mor…ș
luni, 10 februarie 2014
poveste naivă
hai să ne-a ezăm pe banca vecheș
cu mâinile împreunate într-o poveste naivă
să ascultăm tăcerea ce-a adormit în noi
privind la treptele cerului înstelate
la luna care aiurează sus pe boltă
în cea mai frumoasă primăvară a vie iiț
vin îngerii serii taci lin melodii albe
urcă i cad ca dintr-un altar bizantinș
în largi singurătă i în largi singurătă iț ț
chivotul nostru l-am pierdut demult
în acestă mare agonie a două suflete
care respiră extazul tăcerilor din ochi
e ora primăverii i pe pământ i-n cerș ș
ascultă cum cântă frunzele în noi
cum tremură izvoarele a moarte i-a via ăș ț
rătăcite zănatic prin jnepii ro ca iș ț
unde e oare poteca de piatră spre apele vii
să le bem savoarea cea dulce cea dulce
turme biblice urcă precum sângele -n noi
unde ni-i rădăcina i unde-i izvorulș
am rătăcit cărarea s-a rătăcit dorul
parcă avem sufletele morminte jefuite
cărări de lebede decapitate trecute în vise
câtă tăcere-n cuvinte i-n priviri câtă tăcereș
ochii-au pierdut vasul fantomă florile tac
banca veche a ruginit de-atâta lini teș
primăvara încercă în noi ultimul leac
hai să ne-a ezăm pe banca cea vecheș
moartea n-are ce căuta printre noi
seara i-a desfăcut cerurile pe care plutesc îngeriș
gândul zadarnic pâlpâie ca o flacără-n gol
ascultă natura cu muzica ei
lasă sămân a să cadă pe reavăn pământț
să ie im din obscure strofe fardateș
a- nflorit frunza-n codru a-nflorit
pune- i luna-n păr iubito i hai mai departeț ș
glesnele tale alunecă spre apele ochilor mei…
vineri, 6 iunie 2014
refelec iiț
când luna trece vămile
-n pustiu
i gândurile aleargă în ne tireș ș
se lasă pleoapa rece
din privire
mă doare începutul
primului ipăt viuț
când am văzut lumina
din propriul sicriu
mă reazem de-acest cer
fără de margini
scrâ nesc din din iș ț
i merg ca un proscrisș
c-o cruce mare-n suflet
pe buze c-un sărut
urc către flori stelare
cu lini tea ce zboarăș
ca fumul sus în aer
pierzându-se-n neant
apoi cobor în mine
i-mi sap o groapă mareș
prin lujerele plânse
aproape de mormânt
prin ruine de safire
i colonade reciș
cu obeliscuri triste
din antica eladă
mă furi ez din lumeș
în dulcea-mea plămadă
dormind acolo somnul
eternelor plăceri
o timp al nemuririi
cum ai trecut ca ieri…
vineri, 6 iunie 2014
reîmprimăvărare
în diminea a asta sorb razele soarelui care cad prin geamul meuț
ce frumoasă e primăvara când î i desfac florile lujerii multicoloriș
o privighetoare s-a urcat în vârful cerului i aiurează nebunăș
via a străbate prin zidurile durerilor din noi spre paradisul celestț
luna grea ca o lubeni ă obosită după priveghiul îndelung al ierniiț
strălucind a fanar murdar se sinucide de după dealurile din zori
umbrele cerului joacă rotundul pe boltă din păsări măiastre-n nuntiri
pan bătrân ca o nălucă dansează pe frunzele verzi prin grădini
cu iarna care se duce curge ofelia moartă ca un fluviu infernal
printre pietrele spălate de timp de ciclopi i de ielele nop iiș ț
vântul care cântă din flaut pe guri nevăzute mângâie ochiul
prin ornicul timpului care deschide i-nchide tăceri ancestraleș
cerul se mută mai sus frunzele murmură prin copaci pe umerii no triș
primăvara vine ca o scoar ă esută-n tainice războaie de mâini nevăzuteț ț
înstemată cu lujeri cu flori cu aglice cu jocuri de hore rotunde
acum săruturile devin inele la degetele fecioarelor i curg prin sângele lorș
spălându-le de toate necură eniile din lume de peste iarnăț
au început sălciile să fo nească răcoroase ca mătasea mângâiateș
de aripile nevăzute ale zefirului într-un voluptuos i lung sărut de apeș
în care femeile î i înmoaie glesnele de bronz sânii i umeriiș ș
într-un iordan binefăcător botezându-se a doua oară
se-aud harfe ciudate vuiet de ape cerul prădat de cântecele
gâzelor care au luat în stăpânire cosmosul i-l descîntă mângâindu-lș
o evadare triumfală a vie ii ca un puls al naturii spre reverieț
tot mai vale e pe vale i pădurile fo nesc a cai murgi i a haiduciș ș ș
a cerbi i căprioare care zburdă prin omătul ierbii spre tainicile lorș
izvoare
acest fast al primăverii cere pulberi de aripi pe brocarduri
fecioare cu sâni puri psalmodiind i divinizând erosulș
născătoare de zei care rătăcesc prin lume în căutarea fericirii
o magie simpatică hirotonită între ierburi i raze în ara pove tilorș ț ș
i iar i e cald în cetate i curge luna ca o mireasă răpităș ș ș
spre patul nup ial un fel de voivodi ă cu ochi de azurț ț
acum se pregăte te huma pentru amfore i cupeș ș
acum se trezesc mieii zburdând pe câmpiile lor de rai
când steaua polară se rupe-n mări de mărgăritare împră tiindu-seș
pe valuri de spume argintate rupând în două orizonturile
în diminea a asta sorb razele soarelui care cad prin geamul aburindț
peste levantul meu curg constela ii de flamingi zburând în infinitț
argila se luminează brusc i prinde via ă fântânile colcăie de izvoareș ț
pământul e plin de legende i e viu frumos i magic trist i veselș ș ș
ca sufletul nostru care miroase a vioară spartă i-a harphă i-a citerăș ș
acum zeii visează i clocesc a singurătă i pe cuiburi de strungăș ț
privesc prin timp cum îngenunche apele în calea lor
sorbindu-le cu ciuturi bătrâne din stejari ciopli i la gura sobeiț
de me teri de hobi a care s-au suit la ceruri pe coloana infinităș ț
de cinci mii de ani dansul rotund purtând pe genunchi izvoarele
vine cu ploi cu nop i cu zile cu lună i soare umăr lângă umărț ș
mână lângă mână în ritmul îndrăcit al vie ii ca să reînnoiascăț
i să împrimăvărească acestă copilărie a omenirii i s-o ducă maiș ș
departe…
vineri, 6 iunie 2014
la cina cea de taină
încă mai fo nesc plopii prin tinere ea noastrăș ț
când luna martor singur ne străjuia cărarea
în nop ile senine cârpite doar cu steleț
când ne eseam din gânduri pove ti de viitorț ș
cai murgi treceau prin noi ca prin câmpii celeste
zburând înaripa i spre zările albastreț
păduri de codri ve nici martori iubirii noastreș
cu primăveri cu păsări cu căprioare mii
ne-ntâmpinau cu daruri cu vise de copii
i ne-amăgeau adesea ie ind din timp afarăș ș
ca o minune dulce în plină primăvară
se scurg amurgurile într-o clepsidră spartă
căzând în suflete precum o veche harpă
adânc străfulgerând tăcerile din noi
ne-am mântuit mereu prin bucurii mărunte
i am sosit târziu la cina cea de tainăș
când ambra topită curgea printre iederi
pe-altarul rugilor din lumea fecundă
i gurile noastre gustau din cucutăș
din gândul ce- i bate la tâmplă o clipăț
ca pasărea- i scutură-n văzduhuri aripăș
i liber cutreieră se zbate mereu…ș
fluidă făptură ce curgi prin sângele meu
mânz i hulub căprioară rănită i totu i stingherăș ș ș
a doua minune tristă i dulce himerăș
atunci am aflat ca un vis ce-i femeia
la cina de taină… în noaptea aceea…
vineri, 6 iunie 2014
de ziua ta
Tu ai culoarea eternită ii, femeie dulce,ț
Ca o veneră în spume de lapte scăldată,
Tu cazi din icoane cu pruncul în bra eț
Cu frumuse ea- i din dorul de fată.ț ț
Tu ai culoarea minunilor lumii acestea
i-ai luat frumuse ea din toate florile,Ș ț
Cineva nevăzut i-a esut ie povesteaț ț ț
i te-a-mpodobit cu toate culorile.Ș
Tu duci omenirea pe drum mai departe,
E ti suflet curat, ai cugetul tern,ș
E ti Ana din ziduri, Maria din carte,ș
Via a din tine curge ca izvoarul etern.ț
Ai strâns nevăzute comori de iubire,
În sufletul tău spălat cu lacrimi de dor,
Sensibilă i delicată femeie din fire,ș
De ziua ta, te iubesc i te-ador!ș
vineri, 6 iunie 2014
evadatul
am evadat din cuiele lui Crist
i mă întreb i eu de mai exist,ș ș
Vene ia mă plimbă ca un vis,ț
pe unde via a u ile-a deschis.ț ș
calc pe argint de ape i de cerș
i diminea a visele îmi pier,ș ț
nu în eleg de unde-atâta vină:ț
fug de întuneric spre lumină.
azi este via ă, mâine poate nu eț
i rugile din noi încet se suie,ș
urcând a a din trepte-n treaptăș
spre -nvă ătura în eleaptă.ț ț
adorm cu vise grele în gând,
din mine fiare tot mu cândș
i totu i de via ă mi-e dor,ș ș ț
cum mor ii plâng de mila lor.ț
sunt fiul doinelor din crâng
care mai râd, care mai plâng
i îmi dau seama cine sunt,ș
când iau frunza i când cânt.ș
vineri, 6 iunie 2014
Cum vin femeile din absurd
Luminate frumos de lună
Cu stele orbitoare în mâini
Cu pilea de lapte alb -brună.
Poposind în fo niri diafaneș
Goale ca visul, goale ca zarea,
O frumuse e trece în alta,ț
Precum valul învăluie marea.
oldul sub linii de mătaseȘ
E sclipet de marmură i de aurș
Toartă de lut din antice vase,
E insulă crudă de plaur.
Dragostea lor e jocul ascuns,
E nunta cerească plină de har,
Stele de vis albastre ce nu-s
Decât argintul din inelar.
la nord de iubire
la nord de iubire e rece,
e frig, e gulag de singurătă i,ț
la nord de iubire zăpezile iernii
se-adună-n troiene pustii,
la nord de iubire e trist de nu vii,
la nord de iubire
nu-s zile senine, nu-i soare,
nu călători i la nord de iubire,ț
acolo –s siberii de jale i chin,ș
la tine femeie mă-nchin,
femeie frumoasă,
femeie frumoasă,
tu e ti iubire i casă,ș ș
la nord de iubire
fără tine e ger, e pustiu,
cuvintele mor zidite-ntr-o criptă,
mi-ai spus-o, o tiu!ș
la nord de iubire
doar nebunii trec visători
pe aripi de fluturi,
pe aripi de nori,
tu dormi în mine
cu inelul la pândă
nu merg la nord de iubire,
acolo e noapte,-i osândă.
în ochii tăi frumo iș
înfloresc toate florile,
primăverile, culorile,
privindu- i coapsele goale,ț
tu e ti dragoste i e ti floare,ș ș ș
în chipul tău dumnezeesc
toate iubirile înfloresc!
vineri, 6 iunie 2014
memento mori
Mutăm mereu ziua de azi pe mâine
i amânăm speran ele de arte,Ș ț ș
Nu tim că soarta ne e scrisă-n carteș
Mutăm mereu nenorociri la al iiț
Uitând de noi că s-ar putea să vie
Să ne lovească drept în pălărie
Urgia urii din magia neagră.
Trec peste noi i soarele i noriș ș
i ne-ncurcăm în sute de erori,Ș
Purtăm pustiul nostru sub cămilă
i mergem înainte doar în silăȘ
i din aproape i din mai aproapeȘ ș
Ca Moise ne visăm mereu pe ape.
Visăm i frunze, primăveri i floriș ș
Visăm femei care ne dau fiori
Visăm mereu, visăm de toate
Dar niciodată nu visăm a moarte,
Privi i la gânditorul de la Hamangia,ț
Cum timpul trece peste el, urgia,
i cum visează stele verzi pe cerȘ
Când toate curg i toate pier,ș
Moare pendula veche în perete,
Încremenită-ntre clepsidre bete,
Rămân icoanele ce plâng pe sticlă,
Pe care timpul aspru nu le strică,
Slujind mereu doar un păgân altar
În marea chinuită de amar.
vineri, 6 iunie 2014
în camera cu amintiri
în camera cu amintiri de ani de zile nu mai intră nimeni
stau pe pere i tablouri prăfuite i umbre ce se-aga ă de păiejeniț ș ț
doar spiritele se mai plimbă-n voie i delirează în tăcereș
trupul femeii cel din urmă soare na te-ntr-un golf de somnș
doar vise cu zboruri de păun cu cozi fantastice de curcubee
se-aud fo nind i plopii de ieri încolona i solda i dociliș ș ț ț
doi câte doi pe marginea oselei pleca i să cucerească ve niciaș ț ș
o stare de gra ie mallarmeeană se-a terne a a în astă noapteț ș ș
legende vii silabe sunătoare fiin e ce plutesc prin vidul secț
fanatice fanare pe tarabe lene e consoane ce vând cenu ăș ș
unui fenix mort cu ochiul fix pe bezna de-ntuneric
în camera cu amintiri mai e doar umbra unei harfe prin care
umblă pasărea colibri în albii mări de mari singurătă iț
i plâng iluzii îndulcind otrava unor melancolii de miereș
de când clopotni e bolnave se varsă triste –n mari ruineț
spre frigul devorat de coapse al unei doamne bizantine
ce basm frumos umblă prin casă cu umărul virgin al tău
ce basm frumos în scrum de timp se varsă-n vasul funerar
cu săli de bal în tonuri vii i cu surâsul tău vicleanș
cu buzele căzute-n patimi într-un dezmă de nervi carnalț
ce basm frumos dansează azi prin ochiul meu de catifea
ca un copac prin care luna se joacă ca o balerină
din studiile lui degas zburând cu aripi transparente
într-un decor de verde pur pe un albastru selenar
ce basm frumos mi se a terne în aiureala de singurătă iș ț
vin din senin ca uciga ii turmele-ntregi de amintiriș
eu vreau să fug dar nu mă lasă lumina lor care mă doare
rugina cade -n gol de peste tot se-aud ecouri de departe
tac obiectele i-ascultă în marea lor singurătateș
nu în eleg de unde vine această grea melancolieț
o moarte lentă pe aripi transparente de libelule împăiate
perdelele arse de soare cuvintele uscate-n din iț
cu mirosul lor metafizic care transformă umbrele
într-un vas funerar de crini ce-au ars în vechiul crematoriu
în camera cu amintiri se joacă umbre pe pere iț
ca pe o sfântă în delir serafi uituci mi te dezbracă
ce corp tăiat din linii dulci cu apetituri de madonă
ce marmură cioplită-n forme de un sălbatec rafael
ce vise sumbre mă-mpresoară în evantai de lini ti greleș
se rupe trupul de armură i-n gol de hăuri se destramă…ș
vineri, 6 iunie 2014
parcă ieri…
parcă ieri fumega seara
prin aburii pământului
parcă ieri cădeau
frunzele-n lan uriț
răpite de lună
parcă ieri a venit la mine
donquijotte-n armuri de o elț
i mă invitaș
să dărâmăm morile de vânt
parcă ieri sorbeam
elixirul din ulcioarele de lut
frământat de fecioare
cu gleznele lor.
primăvara asta doarme
peste ce uri de pufț
norii se joacă
de-a pitita cu soarele
vino lumină odată
i în eapă umbra stelelorș ț
cu laserii tăi
desleagă-ne din visul
prin care-am trecut
i dă-ne ce-am vrea să vedem:ș
râuri, iarbă, femeia-floare,
erori i fructeș
pe ramurile înverzite…
vineri, 6 iunie 2014
tu, suflet, încotro?
în ploile primăverii
germinează semin eleț
peste oasele străbunilor
mirificele ploi aduse
de misterul rena teriiș
păsări visătoare se rotesc
pe cerul încărun itț
cuvintele mor paralitice
în grădinile ce înverzesc
umbre fantastice
alunecă prin mine
pasăre- patima zborului
tu suflet încotro?
vineri, 6 iunie 2014
poveste de primăvară
acum îmbobocesc
inimile,
ca florile
î i desfac culorile,ș
zboară
ca păsările
în lumina cristalină
a soarelui
i se leagă între ele:ș
inima mea de a ta,
inima ta
de altă inimă-
o horă de inimi-
i prin eleș
curge un sânge
ro u de verbină,ș
â nesc i se zbat,ț ș ș
precum hulubii
prin i în palme,ș
arde apusul
de-atâta dragoste,
se-aude corn
de vânător,
gâlgâie apele
prin mun i,ț
ca dragostea
prin inimi,
se strâng cuvinte-n
necuvânt
tăcerile zoară
în vânt
astăzi râzând,
mâine cântând…
vineri, 6 iunie 2014
lacrimă- ană
pe ram albastru cântec se-aprinde
i pier singurătă ile din noi,ș ț
curg fluvii de stele pe cerul în flăcări,
setoase fântânile se-ntorc înspre ploi.
balsamul de soare se scaldă în zare,
se-ntorc rândunele spre casele lor,
fantomele fug din sufletul nostru
departe-n pustiuri i-n hău incolor.ș
noi ceruri aprinse din vechiul lor cer
deschide mireasma tămâilor sfinte,
se limpezesc visele ca apa –n izvor
i na te poeme din mii de cuvinte.ș ș
lacrimă -ană cu plânsul în gene
dărâmă zidurile ce te-mpresoară,
ie i din strânsoarea viselor taleș
i na te- i pruncul pe iarbă afară.ș ș ț
lumina zilei se preface în miere
cercuri de-argint azvârlite pe sus,
zâmbetul i farmecul din tine nu piereș
lacrimă-ană, unde te-ai dus?
brazii nuntesc în vechea pădure,
manole piere în lacrima ta,
primăvara trece prin fluiere,
cu pruncul în bra e tu alergi dup-o stea.ț
vineri, 6 iunie 2014
primăvară
vine primăvara într-un verde- albastru,
pretutindeni verdele a-nvins,
s-a născut alt soare i-a venit alt astruș
i-a pus în lumină verdele-aprins.ș
râd florile-n glastre sub raze de soare
i câmpul în verde se coase-n alti ăș ț
se-adună ciobanii cu drag pe ponoare
dând viersului glas dintr-o „miori ă”.ț
umblă ades prin codri dorul păsărar,
din amurg de stele i până în zori,ș
viersul altoit pe frunza de stejar,
ispite te glasul de privighetori.ș
cu seva strecurată prin nervure
acestă primăvară în dulci culori
a coborât prin noi cu gânduri pure
în timp rimbaudian cu mii de sori.
cu dulci femei alunecând prin vise
precum un glas din ramul înfrunzind,
au mai rămas în suflet plânsu-mi-se
atâtea vise-n mantii de argint.
vineri, 6 iunie 2014
lumini de primăvară
se despletesc lumini în primăvară cu orbitoare lasere pe cer
înmugure te i-nfrunze te via a a piscuri i a codri mirosindș ș ș ț ș
din imnuri ve nicia a irupt ca un azur din mantiile-albastreș
cadâne moi cu corpuri dulci se plimbă agale printre păuni
i vin în vis când noaptea grea love te grav tăcerea de pere iș ș ț
se-aude năvalnic un râu curgând prin mine ro u ca sângele unui măcelș
totul e vis o altă lume mă plimb cu regii din egipt pe-aleia
cu lei i obeliscuri ducând spre piramide unde dorm tăcutș
veacurile în cuibul lor ce-ascund mistere pe care această lume
nu le tie trec fulgere prin mine i zboară păsări prin cenu aș ș ș
caldă dintre ninive i valea regilor pe malul nilului se leagănăș
o barcă cu trei luntra i ducând doar smirnă la oracolș
unde se descifrează via a din iambii suitori ai mor iiț ț
acolo o curte cu vocale ne trâmbi ează poeme cu cleopatraț
femeia care a înnebunit doi regi cu farmecele ei de divă
o tempora o mores striga catilina din cuibul lui de viespi
i timpul se rostogole te printre a tri tot amăgind singurătă iș ș ș ț
prin mii de ani trecând ca o dulce răcoare printr-o inimă
căreia moartea i-a furat iubirea i i-a închis-o într-un pustiuș
dar m-am trezit iau via a iar de la-nceput memoria mă lasăț
sunt însetat ca un ulise rătăcitor spre elul meu imaginarț
de o frumoasă singurătate este uneori acestă via ă coloratăț
ca formele unei femei tu ate-n ochiul criptic de bărbatș
ca un cioban însingurat voi plânge iar după turma mea
pierdută des în infinit departe într-o sfântă stea
e primăvară e frumos un marte rupt dintr-un poem balcanic
cu razele ce cad pe muguri într-o ciudată melopee
sorbind lumina i dând via ă unui întreg câmp de luminăș ț
tot ascultând în graiul ierbii sărutul lutului bătrân
acum învă să merg ca pruncul prima dată pe alt tărâmț
călcat numai de zei spre tine printre păsări i aripi de vântș
nu mai visez cad vârstele te-absoarbe ochiul meu nătâng
a a cum e ti goală ca zarea ca visul ca malul unei mări pustiiș ș
ca lună rătăcind pe valuri într-un delir de nop i albastreț
ca iedera necunoscută urcând pe sâni de catifea
trimite-mi ale tale forme printre cadavre de vocale moarte
să- i văd statuia în marmură roz tu e ti otrava mea cea dulceț ș
câteodată cu umerii curba i învin i de -mbră i eri pustiitoareț ș ț ș
în ochii mei fo ne ti mereu - un lan bătut de un zefir cu aripi lineș ș
frumoaso mai vino odată de-mi ară adânc precum plugarul
ogorul meu rămas pustiu pârloagă-n dulcea primăvară
un ochi imens te-absoarbe-ncet sub pleoapa plină de mistere
un ochi în care s-au îngropat atâta dor i-atâtea visuriș
i lasă anii la o parte cu nuferii decapita i pe lacul golș ț
de-atâtea secete secat printre castele pustiite ce zac la margine
de lume uitate în pove ti bătrâne i-n cronici arse de cenu ăș ș ș
o babilon pe-aici mi-am pierdut tinere ea visând la pofte de seraiț
la fructul cel oprit din biblii i la co maruri ne-mpliniteș ș
atâtea mă ti imunde mi-au hrănit îndoiala mu cat doar de tăgadăș ș
dar niciodată-nvins de via ă doar ars de flăcări ce nu dormț
sună o orgă de mesteceni pe gâtu- i gol ca de vioarăț
plâng i- i cântă coapsele dulci sub luna ce- i deschide chipulș ț ș
mu când sălbatic vârcolacul din obrazul ei pustiuș
se despletesc izvoarele prin cetini ca părul tău cel mătăsos
iar zarea-i plină de centauri adulmecând iubirea noastră
ascultă cum se desfac frunzele i cum se-aprind florileș
lasă-te pe umărul meu i-ascultă singurătă ile cum tacș ț
prive te cum cineva seamănă stele pe cer i le preface-n confettiș ș
hai să ne desprindem din acest joc al spaimelor terestre
i să fugim undeva la poale de cer la poale de codruș
să nuntim ferici i moartea noastră frumoasăț
cu lăute de fag cu frunze de doină cu miros adormitor de tei
i străini de noi să cre tem frumos într-o floare…ș ș
vineri, 6 iunie 2014
Sunete de orgi în tuburi

Contenu connexe

Tendances

Poezii de Mos Craciun
Poezii de Mos CraciunPoezii de Mos Craciun
Poezii de Mos CraciunPaul Ionut
 
Copilul tau in siguranta carte de colorat
Copilul tau in siguranta carte de coloratCopilul tau in siguranta carte de colorat
Copilul tau in siguranta carte de coloratCristiana Mateoiu
 
Claudia Partole – scriitoarea cu suflet de copil
Claudia Partole –  scriitoarea  cu suflet de copilClaudia Partole –  scriitoarea  cu suflet de copil
Claudia Partole – scriitoarea cu suflet de copilBibliotecaMickiewicz
 
Bun venit dragi părinţi şi stimaţi oaspeţi la sărbătoarea anului nou
Bun venit dragi părinţi şi stimaţi oaspeţi la sărbătoarea anului nouBun venit dragi părinţi şi stimaţi oaspeţi la sărbătoarea anului nou
Bun venit dragi părinţi şi stimaţi oaspeţi la sărbătoarea anului noudoradyrda
 
ioncreanga-powerpoint
 ioncreanga-powerpoint ioncreanga-powerpoint
ioncreanga-powerpointAlexandra Ally
 
Rolul literaturii in perioada Pasoptista
Rolul literaturii in perioada PasoptistaRolul literaturii in perioada Pasoptista
Rolul literaturii in perioada PasoptistaVlad Bodareu
 
Mari clasici ai literaturii romane
Mari clasici ai literaturii romaneMari clasici ai literaturii romane
Mari clasici ai literaturii romanekatha23
 
Matematica in tara_povestilor
Matematica in tara_povestilorMatematica in tara_povestilor
Matematica in tara_povestilorteozavoianu
 
Diferiti dar cu aceleasi drepturi - FARE action weeks” 2017
Diferiti dar cu aceleasi  drepturi - FARE action weeks” 2017Diferiti dar cu aceleasi  drepturi - FARE action weeks” 2017
Diferiti dar cu aceleasi drepturi - FARE action weeks” 2017elena1r
 
Festivalul Național al Cărții și Lecturii. Buletin informativ nr. 2 (4), 2014
Festivalul Național al Cărții și Lecturii. Buletin informativ nr. 2 (4), 2014Festivalul Național al Cărții și Lecturii. Buletin informativ nr. 2 (4), 2014
Festivalul Național al Cărții și Lecturii. Buletin informativ nr. 2 (4), 2014Biblioteca Națională a Republicii Moldova
 
Gaudeamus igitur
Gaudeamus igiturGaudeamus igitur
Gaudeamus igiturAncaAnca25
 
Povesti ion creanga
Povesti ion creangaPovesti ion creanga
Povesti ion creangaoanamuresan
 
Prezentare powerpoint
Prezentare powerpointPrezentare powerpoint
Prezentare powerpointlizzykiraly
 
In dulcele stil clasic -Nichita Stanescu
In dulcele stil clasic  -Nichita StanescuIn dulcele stil clasic  -Nichita Stanescu
In dulcele stil clasic -Nichita StanescuAna-MariaPopescu
 

Tendances (20)

Limba maternă matineu
Limba maternă  matineuLimba maternă  matineu
Limba maternă matineu
 
Poezii de Mos Craciun
Poezii de Mos CraciunPoezii de Mos Craciun
Poezii de Mos Craciun
 
Copilul tau in siguranta carte de colorat
Copilul tau in siguranta carte de coloratCopilul tau in siguranta carte de colorat
Copilul tau in siguranta carte de colorat
 
Caiet clasa-intai
Caiet clasa-intaiCaiet clasa-intai
Caiet clasa-intai
 
Claudia Partole – scriitoarea cu suflet de copil
Claudia Partole –  scriitoarea  cu suflet de copilClaudia Partole –  scriitoarea  cu suflet de copil
Claudia Partole – scriitoarea cu suflet de copil
 
Bun venit dragi părinţi şi stimaţi oaspeţi la sărbătoarea anului nou
Bun venit dragi părinţi şi stimaţi oaspeţi la sărbătoarea anului nouBun venit dragi părinţi şi stimaţi oaspeţi la sărbătoarea anului nou
Bun venit dragi părinţi şi stimaţi oaspeţi la sărbătoarea anului nou
 
ioncreanga-powerpoint
 ioncreanga-powerpoint ioncreanga-powerpoint
ioncreanga-powerpoint
 
Izomerie
IzomerieIzomerie
Izomerie
 
Rolul literaturii in perioada Pasoptista
Rolul literaturii in perioada PasoptistaRolul literaturii in perioada Pasoptista
Rolul literaturii in perioada Pasoptista
 
Mari clasici ai literaturii romane
Mari clasici ai literaturii romaneMari clasici ai literaturii romane
Mari clasici ai literaturii romane
 
Matematica in tara_povestilor
Matematica in tara_povestilorMatematica in tara_povestilor
Matematica in tara_povestilor
 
Diferiti dar cu aceleasi drepturi - FARE action weeks” 2017
Diferiti dar cu aceleasi  drepturi - FARE action weeks” 2017Diferiti dar cu aceleasi  drepturi - FARE action weeks” 2017
Diferiti dar cu aceleasi drepturi - FARE action weeks” 2017
 
șEzatoarea sf. andrei
șEzatoarea sf. andreișEzatoarea sf. andrei
șEzatoarea sf. andrei
 
Festivalul Național al Cărții și Lecturii. Buletin informativ nr. 2 (4), 2014
Festivalul Național al Cărții și Lecturii. Buletin informativ nr. 2 (4), 2014Festivalul Național al Cărții și Lecturii. Buletin informativ nr. 2 (4), 2014
Festivalul Național al Cărții și Lecturii. Buletin informativ nr. 2 (4), 2014
 
D l goe... - rezumat
D l goe... - rezumatD l goe... - rezumat
D l goe... - rezumat
 
Gaudeamus igitur
Gaudeamus igiturGaudeamus igitur
Gaudeamus igitur
 
Prezentare 8 martie
Prezentare 8 martiePrezentare 8 martie
Prezentare 8 martie
 
Povesti ion creanga
Povesti ion creangaPovesti ion creanga
Povesti ion creanga
 
Prezentare powerpoint
Prezentare powerpointPrezentare powerpoint
Prezentare powerpoint
 
In dulcele stil clasic -Nichita Stanescu
In dulcele stil clasic  -Nichita StanescuIn dulcele stil clasic  -Nichita Stanescu
In dulcele stil clasic -Nichita Stanescu
 

En vedette

Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie   Gabriel Matrana 2008 2009.Poezie   Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Gabriel Matrana
 
Lista simplificata a verbelor neregulate.
Lista simplificata a verbelor neregulate.Lista simplificata a verbelor neregulate.
Lista simplificata a verbelor neregulate.adeadina
 
45 lectii de viata in imagini superbe din norvegia
45 lectii de viata in imagini superbe din norvegia45 lectii de viata in imagini superbe din norvegia
45 lectii de viata in imagini superbe din norvegiaAlin Sbârnaure
 
Eugen nicolae gisca evangheliile întunecate
Eugen nicolae gisca   evangheliile întunecateEugen nicolae gisca   evangheliile întunecate
Eugen nicolae gisca evangheliile întunecateEugen Nicolae
 
Verbul schema
 Verbul schema Verbul schema
Verbul schemaMiha485
 
12 pasi spre vindecare
12 pasi spre vindecare12 pasi spre vindecare
12 pasi spre vindecarekitty106
 
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuOrgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuIonescu Ion
 
Autoaparare psihica
Autoaparare psihicaAutoaparare psihica
Autoaparare psihicaNicu Barbi
 
Proiec tematic prezentare ppt
Proiec  tematic  prezentare pptProiec  tematic  prezentare ppt
Proiec tematic prezentare pptmihaelapaduraru
 
Curs Franceza Incepatori
Curs Franceza IncepatoriCurs Franceza Incepatori
Curs Franceza Incepatoridoinanelu
 
Bucuriile Primaveri2
Bucuriile Primaveri2Bucuriile Primaveri2
Bucuriile Primaveri2gueste3c540
 
Omraam mikhael-aivanhov forta sexuala
Omraam mikhael-aivanhov forta sexualaOmraam mikhael-aivanhov forta sexuala
Omraam mikhael-aivanhov forta sexualaSorina Iacob
 

En vedette (20)

39970180 omul-sistem-energetic
39970180 omul-sistem-energetic39970180 omul-sistem-energetic
39970180 omul-sistem-energetic
 
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie   Gabriel Matrana 2008 2009.Poezie   Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
 
Lista simplificata a verbelor neregulate.
Lista simplificata a verbelor neregulate.Lista simplificata a verbelor neregulate.
Lista simplificata a verbelor neregulate.
 
Copacul carte
Copacul carte Copacul carte
Copacul carte
 
45 lectii de viata in imagini superbe din norvegia
45 lectii de viata in imagini superbe din norvegia45 lectii de viata in imagini superbe din norvegia
45 lectii de viata in imagini superbe din norvegia
 
Eugen nicolae gisca evangheliile întunecate
Eugen nicolae gisca   evangheliile întunecateEugen nicolae gisca   evangheliile întunecate
Eugen nicolae gisca evangheliile întunecate
 
Verbul schema
 Verbul schema Verbul schema
Verbul schema
 
12 pasi spre vindecare
12 pasi spre vindecare12 pasi spre vindecare
12 pasi spre vindecare
 
Citate celebre-citate-despre-viata
Citate celebre-citate-despre-viataCitate celebre-citate-despre-viata
Citate celebre-citate-despre-viata
 
Testare psihologica
Testare psihologicaTestare psihologica
Testare psihologica
 
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuOrgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
 
Autoaparare psihica
Autoaparare psihicaAutoaparare psihica
Autoaparare psihica
 
Proiec tematic prezentare ppt
Proiec  tematic  prezentare pptProiec  tematic  prezentare ppt
Proiec tematic prezentare ppt
 
Curs engl incepatori
Curs engl incepatoriCurs engl incepatori
Curs engl incepatori
 
Ganduri
GanduriGanduri
Ganduri
 
Curs Franceza Incepatori
Curs Franceza IncepatoriCurs Franceza Incepatori
Curs Franceza Incepatori
 
Cuvinte intelepte
Cuvinte intelepteCuvinte intelepte
Cuvinte intelepte
 
Cartea- lumina dintre rafturi
Cartea-  lumina dintre rafturi Cartea-  lumina dintre rafturi
Cartea- lumina dintre rafturi
 
Bucuriile Primaveri2
Bucuriile Primaveri2Bucuriile Primaveri2
Bucuriile Primaveri2
 
Omraam mikhael-aivanhov forta sexuala
Omraam mikhael-aivanhov forta sexualaOmraam mikhael-aivanhov forta sexuala
Omraam mikhael-aivanhov forta sexuala
 

Similaire à Ion ionescu bucovu poezii

Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri  versuriIon ionescu jurnalul unei nefericiri  versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIonescu Ion
 
Ultima verba poezii
Ultima verba poeziiUltima verba poezii
Ultima verba poeziiIonIonescu21
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTCARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTIBGTV
 
Poemele senectuţii
Poemele senectuţiiPoemele senectuţii
Poemele senectuţiiIonescu Ion
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBACARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBAIBGTV
 
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriEu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriIonescu Ion
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIICARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIIIBGTV
 
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1Gavriil Stiharul
 
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil StiharulTaina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil StiharulGavriil Stiharul
 
Prima zi de toamna
Prima zi de toamnaPrima zi de toamna
Prima zi de toamnaddrugea
 
Hobana, ion caleidoscop - ctrl
Hobana, ion   caleidoscop - ctrlHobana, ion   caleidoscop - ctrl
Hobana, ion caleidoscop - ctrlGeorge Cazan
 
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018Ioan M.
 
Is blog 5 years in travel and lifestyle
Is blog 5 years in travel and lifestyleIs blog 5 years in travel and lifestyle
Is blog 5 years in travel and lifestyleIoana Budeanu
 
I's blog 5 years in travel and lifestyle
I's blog 5 years in travel and lifestyleI's blog 5 years in travel and lifestyle
I's blog 5 years in travel and lifestyleIoana Budeanu
 
Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019  Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019 Elisabeta Boțan
 
Cuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cugetCuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cugetDaniel Șuteu
 

Similaire à Ion ionescu bucovu poezii (20)

Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri  versuriIon ionescu jurnalul unei nefericiri  versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
 
Ultima verba poezii
Ultima verba poeziiUltima verba poezii
Ultima verba poezii
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTCARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
 
Poemele senectuţii
Poemele senectuţiiPoemele senectuţii
Poemele senectuţii
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBACARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
 
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriEu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIICARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
 
Taina fecioarelor
Taina fecioarelorTaina fecioarelor
Taina fecioarelor
 
Cercul interzis
Cercul interzisCercul interzis
Cercul interzis
 
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
 
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil StiharulTaina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
 
Prima zi de toamna
Prima zi de toamnaPrima zi de toamna
Prima zi de toamna
 
Hobana, ion caleidoscop - ctrl
Hobana, ion   caleidoscop - ctrlHobana, ion   caleidoscop - ctrl
Hobana, ion caleidoscop - ctrl
 
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018
 
Is blog 5 years in travel and lifestyle
Is blog 5 years in travel and lifestyleIs blog 5 years in travel and lifestyle
Is blog 5 years in travel and lifestyle
 
I's blog 5 years in travel and lifestyle
I's blog 5 years in travel and lifestyleI's blog 5 years in travel and lifestyle
I's blog 5 years in travel and lifestyle
 
Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019  Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019
 
Cuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cugetCuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cuget
 
Mihai eminescu
Mihai eminescuMihai eminescu
Mihai eminescu
 
Ion minulescu, strofe pentru-toată-lumea
Ion minulescu, strofe pentru-toată-lumeaIon minulescu, strofe pentru-toată-lumea
Ion minulescu, strofe pentru-toată-lumea
 

Plus de Ionescu Ion

Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevărViața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevărIonescu Ion
 
îNgerul care a căzut din paradis roman
îNgerul care a căzut din paradis romanîNgerul care a căzut din paradis roman
îNgerul care a căzut din paradis romanIonescu Ion
 
Romanul la râscruce de timpuri
Romanul la râscruce de timpuriRomanul la râscruce de timpuri
Romanul la râscruce de timpuriIonescu Ion
 
Romanul priveghiul
Romanul priveghiulRomanul priveghiul
Romanul priveghiulIonescu Ion
 
Monografia comunei RÂCA
Monografia comunei RÂCAMonografia comunei RÂCA
Monografia comunei RÂCAIonescu Ion
 
Din viața și opera unor scriitori
Din viața și opera unor scriitoriDin viața și opera unor scriitori
Din viața și opera unor scriitoriIonescu Ion
 
Privegihi ultima
Privegihi ultimaPrivegihi ultima
Privegihi ultimaIonescu Ion
 
Monografia scolii
Monografia scoliiMonografia scolii
Monografia scoliiIonescu Ion
 
Izvorul fericirii
Izvorul fericiriiIzvorul fericirii
Izvorul fericiriiIonescu Ion
 
Mihai şi Veronica
Mihai şi VeronicaMihai şi Veronica
Mihai şi VeronicaIonescu Ion
 
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevărViața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevărIonescu Ion
 
Din viața și opera unor scriitori
Din viața și opera unor scriitoriDin viața și opera unor scriitori
Din viața și opera unor scriitoriIonescu Ion
 

Plus de Ionescu Ion (17)

Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevărViața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
 
Album Eminescu
Album EminescuAlbum Eminescu
Album Eminescu
 
Veronica micle
Veronica micleVeronica micle
Veronica micle
 
îNgerul care a căzut din paradis roman
îNgerul care a căzut din paradis romanîNgerul care a căzut din paradis roman
îNgerul care a căzut din paradis roman
 
Romanul la râscruce de timpuri
Romanul la râscruce de timpuriRomanul la râscruce de timpuri
Romanul la râscruce de timpuri
 
Povestiri
PovestiriPovestiri
Povestiri
 
Romanul priveghiul
Romanul priveghiulRomanul priveghiul
Romanul priveghiul
 
Monografia comunei RÂCA
Monografia comunei RÂCAMonografia comunei RÂCA
Monografia comunei RÂCA
 
Din viața și opera unor scriitori
Din viața și opera unor scriitoriDin viața și opera unor scriitori
Din viața și opera unor scriitori
 
Fiasco
FiascoFiasco
Fiasco
 
Rica fara foto
Rica fara fotoRica fara foto
Rica fara foto
 
Privegihi ultima
Privegihi ultimaPrivegihi ultima
Privegihi ultima
 
Monografia scolii
Monografia scoliiMonografia scolii
Monografia scolii
 
Izvorul fericirii
Izvorul fericiriiIzvorul fericirii
Izvorul fericirii
 
Mihai şi Veronica
Mihai şi VeronicaMihai şi Veronica
Mihai şi Veronica
 
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevărViața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
 
Din viața și opera unor scriitori
Din viața și opera unor scriitoriDin viața și opera unor scriitori
Din viața și opera unor scriitori
 

Ion ionescu bucovu poezii

  • 2. ION IONESCU BUCOVU văzut de Adelina Mateescu. ninge
  • 3. era toamnă i amin,ș iată c-a venit i iarna,ș noi călare pe destin, am deschis deja povarna. arde doar un crin în sobă, cu cenu a pe grătar,ș căntă-mi, îmbrăcat în robă, tu, sărmane, lăutar. zi-mi de moarte, zi-mi de via ă,ț să mă răcoresc acum, hai s-o luăm de diminea ăț că s-a rupt căru a-n drum.ț totul parcă e miraj, fluturi albi i vrăbii bete,ș toate în pelerinaj, umplu câmpul de confete. hai să bem în prag de seară, moartea sună prin odăi, iară tu să-mi cazi povară, tu, cu ochi orii tăi!ș ninge la paseri flaminge i ferestrele se sting,ș vine iarna, ninge, ninge, între yang i între yng.ș tu, cu surâsul pe buze, stai agale i prive ti,ș ș este umbra unei frunze ce se-ascunde în pove ti.ș sâmbătă, 23 noiembrie 2013 orpheu n-a murit
  • 4. auzi cum neaua cade peste arăț ca o nălucă i ca o dulce povară,ș iarna -n delir, în alai nup ial,ț un templul albastru în dans, ne-a lovit pe to i par ialț ț în ritmuri macabre de vals, dansează i fulgii pe sus,ș la răsărit, la nord, la sud, la apus, pe scena vie ii e lini te mută,ț ș ca umbra de harpe –n delir, se fierbe otrava-n cucută pentru sărmanul rege lear, în cerul sacru domnul pe vatră, cu ochiul către lumea idolatră, o măsoară pe orbită la pândă cu harul lui i iertarea-i blândă.ș sunt mai străine dorurile-n vis, mai calpe sufletele ni-s, tot mai departe trena ta suavă, tot mai aproape via a de otravă,ț degeaba dezgropăm noi la cuvinte cuvântul este searbăd i ne minte…ș iarnă frumoasă, hofmmaniană, lasă-mă să visez pe argint de fulgi, cad catedralele în albul meu pur, se-aud de neunde divinele rugi, ce dor l-a ucis pe orpheu, curg avalan e pe mun ii cărun i,ș ț ț doarme i lira în cântec de vis,ș orpheu n-a murit, nu-i ucis. duminică, 24 noiembrie 2013 . iarna-n fanar
  • 5. ce lini te albă a căzut peste lumeș în acest fanar murdar cu sclipici de tinichea, e semn de iarnă, cerul s-a mutat mai sus, zăpezile cad năluce în cuiburi de viscol, hai să uităm de noi, iubito, să ne mutăm pe alt tărâm cu sălciile ca mătasea unde vom desfrunzi pomii lunii i vom face din ei harphe orfeice,ș unde timpul se face rază de soare, clădind din cioburi de lumină palate de argint, acolo la margini de tăceri, să ne iubim ca doi nebuni, eu prunc incon tientș i tu marmură vie cu ochii în haos,ș adăposti i la pomul paradisiac al păcatului,ț acolo a vrea să ne găseascăș surâsul mor ii, prin esă inocentă,ț ț hăitui i de spaime, zăvorâ i unul în trupul celuilalt…ț ț geme cronos în lini tea limpedeș a începuturlui de iarnă, ajunge atâta nebunie de alb, pentru tine va trebui să chem ursitorile în amurg sângerat să- i ghicească pe linia vie iiț ț toate misterele ascunse-n păcat, zăpada a ucis o floare nebună, clavecinul cântă pe lacrimi de dor, unde sunt iernile de-altădată cu nebunia lor când ne tăvăleam prin zăpadă, parcă ieri cădea seara-ntr-o piesă de ibsen, parcă ieri cavaleri ai ninsorii, cântăreau în somn talerul visului nostru. luni, 25 noiembrie 2013
  • 6. iarna orga viscolului rage prin Carpa ii plini de vis,ț cu zăpezi ame itoareț i c-un orizont închis.ș e un dans frumos i purș cu fulgi ce se dau de-a dura, în culori de vag azur, precum dragostea i ura.ș dans de fluturi peste zare, ca i stelele-n nuntire,ș forme de argint bizare, cioburi vagi de amintire. trecem iar în sfântă taină, taina iernilor sihastre, ce-a-mbrăcat o nouă haină, straiul visurilor noastre. ninge iar cu vise albe, cu triste i i bucuriiț ș iarna –mpodobită-n salbe se dezlăn uie-n stihii.ț miercuri, 27 noiembrie 2013
  • 7. între rai i iadș eu am fugit de mult din rai e prea lini te i paceș ș mie da i-mi iadul dulceț unde patimile cresc unde râurile mor iiț curg i nu se mai oporesc…ș da i-mi, da i-mi altceva,ț ț valea verde i durereaș să mă mântui ca isus, pentru mine raiul dulce e departe i prea sus,ș crucea mea este frumoasă i mi-o port ca pe-o comoară,ș nu contează de e grea i ce dacă mă omoară,ș duc cu mine toată vraja unei vie i cu u i deschiseț ș iadul meu este frumos i cu patimi i cu vise…ș ș mie da i-mi dragostea,ț ca pe perne să se culce i mai da i-mi i-altceva:ș ț ș ochi căprui i gură dulce.ș raiul meu e pe pământ, iadul tot aici mi-l duc, dincolo e doar poveste, cântec pustiit de cuc. miercuri, 27 noiembrie 2013
  • 8. se face frig în pu căria meaș se face frig în pu căria meaș i ninge i ningeș ș numai paseri flaminge, se sting ferestrele la crucea de piatră, doi câini încă mai latră… e vremea tăcerilor când te răsfe iț pe bra ul muierilor,ț gurile aman ilor taieț aerul printre evantaie, coc â ele de otravăț ț printre vorba lor suavă dansând goale cu formele lor ovale, adu-i gura-n două ciuturi, să umpli casa de fluturi, pe genunchiul lor suav să devii fecior de sclav, din mijlocul lor sub ireț să curgă harphe i lireș i din gură albăstrele,ș din scrum de lună, inele, uite-i doamne cum mai zac c-au băut fierturi de mac damele fierturi de vie, cu miros de iasomie, i-a umplut deja tăciunul de la to i până la unul…ț se face frig în pu căria mea,ș seară dulce, muzicală, ning fulgi u ori de puf de nea,ș serafi se urcă i coboarăș dintr-o sângerândă stea, în acorduri de vioară. joi, 28 noiembrie 2013
  • 9. turma orelor albastre turma orelor albastre se adună-n nop i de iarnăț printre vise i insomnii,ș frânturi de imagini rămase de ziua, o frunză ce se zbate-n neant, clarul de lună de altădată, ochii tăi, serile copilăriei, anii de coală când stăteam mut la tablă i-l înjuram pe Pitagora,ș ș mama când mă mângâia, crângul, dealul i apa,ș cerul albastru, câmpia verde pe care-mi pierdeam privirea când veneam singur de la gară, ziua de mai când a murit stalin i i-am tras clopotele trei zile pe flămânda (un cimitir trist),ș apoi parăzile de 1 mai, de 23 august i 7 noiembrie,ș armata la foc ani cu frigul din unitate, vântul acelaș care fluiera prin oasele noastre crude pe care n-am să-l uit niciodată, vinul băut cu găleata din gole ti,ș milcovul ce-mi aducea aminte de unire, biblioteca în care l-am citit pe contele tolstoi i pe olohov cu donul lui lini tit,ș ș ș sergentul filip care ne scotea la instruc ie în zilele geruite ale luiț ianuarie, prima dragoste când am plâns lângă un zid părăsit de pe peron despăr irea, trenul care a plecat cu toate sentimentele meleț spre alte zări, luptele sacre din sufletul meu pentru a uita acele clipe, voiam să mor, voiam un loc de pace sub un cer senin cu răcoarea unui amurg în care să-mi înec toate durerile mele, sim eam moartea ca pe unț abur înmiresmat, apoi neantul, dragostea e ca apa, trece i vine altăș dragoste, apoi tata cu pove tile lui din război, hara o, nehara o,ș ș ș românia daleco, retragerea de la cotul donului, adevăruri mărunte lângă marele adevăr care era via a, răcoarea stelelor târziiț lângă altă dragoste lioară, amfora mea virgină pe care-am sculptat-o în suflet ca s-o iau cu mine când am să plec, tata păzind visele mamei, apoi moartea lor, bucium de durere care a încrustat în el toate dorurile mele… valuri care vin, valuri care se sparg de zidurile timpului, valuri mari care vin cu uragane, valuri mici solare
  • 10. în care se răspânde te argintul vie ii i fericirea se plimbă pe plajeleș ț ș însorite ale verii, îmi număr bucuriile i durerile i moartea-miș ș tremură pe la ochi în fo niri diafane, visurile-mi biciuiesc vederea,ș în fiecare zi iau via a de la început ca pe o lec ie pe care memoria n-oț ț poate învă a, rătăcitor ca ulise prin via ă, trec prin păduri neumblateț ț i ies la lumină, hăr uit i flămând ca o felină, câteodată fericitș ț ș dar de cele mai multe ori cenu iu de singurătate,ș câteodată întreb frunzele rătăcite cine sunt i de unde vinș i nu-mi răspunde nimeni i atunci nefericirea mea ia propor iiș ș ț dureroase ca-n tragediile lui eschil, iernile îmi par pove ti, oameniiș răsar i curg ca izvoarele, cad vârstele, privesc carminul amurguluiș în singurătatea lui cu o lună venind la geam i amintindu-mi de nop ileș ț frumoase, de văpăile clipelor incendiare când ne sim eam stăpâni peț întregul univers, suflet, pasăre, patimă, plin de umbre i de luminiș întoarce-te pe dealuri i prin păduri, leagă i desleagă alte legi,ș ș coboară timpul jos ca să-l pipăi, măsoară înăl imile cu în elepciuneaț ț de acum a cornului de aur… turma orelor albastre, început de iarnă sfânt, cine seamănă la stele, cine se culcă pe bra ul meu, ce cap de amforă m-adorme, las iarna săț cânte-n surdină pe ithaca mea de vis, ca să-mi rotunjească slova între dor i dragoste în paradisurile mele pustii…ș sâmbătă, 30 noiembrie 2013
  • 11. De ziua ta, Românie astăzi chem to i domnitorii ăriiț ț la masa tăcerii, vreau să-i trag de bărbi i să-i sărut,ș să-i scufund în cristelni a istoriei,ț căci în inima lor vulturii-au încercat primul zbor, în sufletul lor de domn s-a făcut dorul nesomn i din mierea bizantină,ș au făcut ara grădină,ț au venit mul i nepofti iț ț să ne fure fructul copt, ne-au lăsat ciunti i de mâiniț cu piciorul chiopătând,ș Basarabie de vis i tu Transilvanie,ș două mâini rupte din trup date lor ca danie… întinde i hora peste totț în marea limbă românească căci visul nostru-a fost demult ca ara să se întregească!ț trezi i-vă din somn, copii,ț urma i-vă străbunii-n sfat,ț din lacrimi coase i numai iiț i nu vă fie cu bănat,ș din doina voastră ancestrală, un viitor mai luminat! duminică, 1 decembrie 2013
  • 12. Când m-am născut… Când m-am născut eu nu era lună, Era ger i era furtună,ș Cădea peste lume zăpadă, Elfii dormeau în paradis, Nechemate coborau pădurile din munte Pe flaute de viscol, Sunetele lor Se spărgeau de lama ultimei lumini, Erau orele mute Care veneau în vis să mă sărute. Coco ii ipau pe sub aripi de -argintș ț Iar mama mă întreba: Cum te sim i, închinatule,ț Tu care te-ai spălat cu lacrimile mele Pe fa a ta bălaie de prunc?ț De ziua mea ninge mereu, Se na te iară Eminescu,ș Rătăcind printre zăpezi, Tot mai pur i mai frumos,ș Curat ca o rugăciune. …Vin, Emine, să mă vezi… De ziua mea cad serafimi din cer, To i zeii vin să bea din vinul sacru,ț În sobă arde focu-n ro u- pal,ș Turnând încet cenu a prin grătar,ș Printre iluzii chipuri noi apar, Vechi umbre rupte dintr-un calendar i printre ele chipul tău iar vine,Ș Mireasa mea, încet, să mă aline… luni, 2 decembrie 2013
  • 13. ultima Ofelie ultima ofelie alunecă prin vis, îndantelată în ve minte sacre,ș cu pa i mărun i de elfi căzând din cerș ț înmiresma i în aurite lacre.ț Ofelia i-a sădit viseleș peste aceste zăpezi luminoase, prin ul ei, ostatic absurd,ț i-a adunat de pe jos oasele.ș fo netul inimii ei, aripi de lebădă,ș scăldate-n brume sepulcrale, arborii vârstei de aur cântâ prin oldurile sale.ș codrii i mun ii sub iri,ș ț ț spinteca i de cântec de liră,ț dau glas sfintei lor iubiri pe când cerbii to i muriră.ț iară se trezesc amurguri de pe drumuri, de pe ape, cu Orpheu cântând din liră, cântul lor să ni-l adape. timpul fuge iar pe câmp privind ăgalnic înapoi,ș în zarea unde vor cădea ca ultimii iubi i eroi.ț cântă lira doar în vis, nu mai trece iar Orpheu, oare cine l-a ucis, dacă nu chiar Dumnezeu? marţi, 3 decembrie 2013
  • 14. săpând fântâni tot săpând fântâni de vise, peste anii ce-au trecut, am scos ciuturi de lumină ca un rob căzut pe scut. m-am urcat pe scări de îngeri ca să cuceresc eternul, un sisif rămas pe drumuri, după ce-a văzut infernul. timpul doarme-n minutare nu-i tiu vrerea, nu mai tiu,ș ș caut printre clipe- amare, în elesul lor târziu.ț plânge cineva în mine, aiurind adesea-n somn, se tot plimbă prin ruine, căutând un os de domn. printre cruguri luna trece, vărsând aur pe zăpadă, sufletul mi-e tot mai rece, fără scut i fără spadă!ș plouă iar frumos cu vise, adunând uitări i dor,ș lâsând u ile deschise,ș ca să intre mai u or.ș joi, 5 decembrie 2013
  • 15. a teptăriș am umblat descul prin mărăciniț i mi-au sângerat tălpile de durere,ș am avut îngerii vecini, iubirea mi-a fost singura avere. rugându-mă într-un altar de piatră i rătăcind cărările pustii,ș am stat smerit în propria –mi ogradă i te-a teptam în serile târzii.ș ș s-au adunat în noi atâtea vise, încât făceam din ele lungi pove ti,ș dar am lăsat ferestrele deschise i au zburat spre zările cere ti.ș ș ascunde-mă târziu în visul tău , în colb de stele să mă ca i la nopte,ț ne-a aruncat destinul într-un hău, fiind biciui i de propriile fapte.ț în iarna asta mă ascund de lume i-asult la geam colindători urând,ș când ziua dă în gene i apune,ș eu te a tept să te întorci curând.ș miercuri, 18 decembrie 2013
  • 16. visătorii nu vă război i cu visătorii,ț ei sunt naivii ce se pierd în stele, ce au săpat fântâni de gânduri i-acum visează printr ele.ș ei sunt izvoare i fântâniș i ochi aprin i de suferin ă,ș ș ț ei doar pe vise sunt stăpâni i pe firava lor fiin ă.ș ț peste zăpezi imaginare, ei rătăcesc printre dorin i,ț culeg doar glasuri de izvoare i lacrimile printre sfin i.ș ț ei caută un drum prin vreme, prin fulgerele de lumină, a teaptă dragoste să-i cheme,ș dar vine moartea i-i alină.ș vineri, 6 decembrie 2013
  • 17. era foarte târziu când m-am născut era foarte târziu când m-am născut i-o iarnă ruptă de la polul nord,ș trosneau de ger ferestrele-nghe ateț i eu, născutul din abis, plângeam,ș cu ochii mari i tri ti priveam pe geam.ș ș trei ursitori venit-au să mă-mbune, trei babe chioare, rupte din pove ti,ș să-mi deslu ească viitorul meu,ș prin anii ce aveau să mă-mpresoare, una mi-a spus că am să mor târziu când liliacul nostru dă în floare, alta că am să umblu ca un prinț prin lumea asta rea i trecătoare,ș doar ultima m-a mângâiat u orș i mi-a prezis că am un viitor,ș au apărut întâi semnele moarte, era război i cioclii trudeau din greu,ș coco ii cântau silabe dincolo de moarte,ș ecoul miori ei se auzea departe,ț cădeau grămadă visele pe casă, iar tata în război era absent la masă. a trecut timpul în necunoscut, copilul din mine se făcuse copac, mireasma norilor fierbea de corbi i miereș i toate astea îmi dădeau putere.ș eu rumegam în van misterul lumii i căutam în pietre-n elepcinea,ș ț dar pitrele tăceau precum socrate când, bând cucuta, î i cerea dreptate.ș era foarte târziu când m-am născut, ca în poveste a trecut timpul, călcând peste via ă i peste moarte,ț ș am dus în spinare doar singurătate… sâmbătă, 7 decembrie 2013
  • 18. în iarna asta se opresc zborurile către paradis (poem aproape politic) în iarna asta se opresc zborurile către paradis, rămânem în acest infern dantesc, unde lupii haini au năvălit din codri în haite ca migratoarele păsări de noapte, a teptând trecerea ciutelor la izvor,ș amu inând urmele lor să le alerge i să le decapiteze.ș ș s-au închis aeroporturile fericirii, timpul în cea ă nu mai permite zboruri,ț mai marii no tri fac exerci ii de mu enieș ț ț sau ne povestesc ce fericire a dat peste noi sau cum se ridică-n văzduh i disparș autostrăzile lor imaginare odată cu bugetele. vremea minciunilor lor a fost o vară fugară, târziu s-a văzut că au pus capăt grăbitului lor zbor, vor cădea aceste minciuni din frumoasa lor salbă, prin oglinzi vor privi îngândura i carminul amurguluiț i căderea-n sondajele lor atotputernice.ș din toate va rămâne amintirea unui crin ofilit dărâmat de gerurile iernii, chiar viorelele pontifice se vor preface-n petale ruginite, luate de vânt. un ochi imens îi absoarbe sub pleoapele lui, ochiul celor ce- i vor da votul pe-o coajă de pâine,ș poate azi, peste-un an,… sau chiar mâine… în iarna asta se vor opri zborurile către paradis, goală, sărăcia rătăcind prin pustie, ne va săruta cu buzele ei de ceară, va arde-n suflete speran a-o făclie,ț până va veni o nouă primăvară.
  • 19. sâmbătă, 7 decembrie 2013 i ion avea o arăș ț i ion avea o ară ca noi to i, era bogată,ș ț ț plină de păsări i sfin i,ș ț avea sufletul curat, avea mamă, avea tată i copiii lui cumin i.ș ț peste ea veni blestemul de bătrânii din bătrâni, to i bandi ii au furat-o,ț ț s-a umplut ara de javre , ni te fameni, ni te câini,ț ș ș stăpânire, cui ne-a i dat-o?ț a pleca ion de-acasă lăsând mamă, lăsând tată i copiii singurei,ș să câ tige i-el o pâine colindând în lumea toată,ș ș dincolo de Pirinei… învă ase ce să facă i ce-nseamnă vorba mamăț ș i uitase ara lui,ș ț auzea vorbe străine i părin ii cum îl cheamăș ț i el tot umbla hai- hui.ș pe pământul lui de-acasă au crescut doar buruieni, vin samsarii să i-l ia i ion umblă prin lume cer etor pe câ iva ieni,ș ș ț asta este ara ta?ț ara ta, ioane dragă,a ajuns acum nefastă,ț a fost dată la fier vechi, vin acasă la părin i, la copii i la nevastăț ș c-ai să calci de-acum în strechi… pune mâna pe lopată sau pe coda de topor i fă ordine-n ogradă,ș căci aici î i este doina, nici decum în ara lor,ț ț în curând o să i-o radă,ț să rămânem slugi pe via ă, fără nici un viitor!ț duminică, 8 decembrie 2013
  • 20. moartea i dragosteaș moartea i dragostea stau împreunăș priveli tea vremii colindând-o,ș dragostea plute te-ntr-un albastru etern,ș moartea o cară după ea în infern. cine trecea hotarul pustiei, triste e,ț spre malul dinspre durere i bucurieș pe o mare de iluzii fără corăbii, lăsându-se jefuit de anticele sirene? poe ii nu mai au aripi să zboare,ț castelele lor au rămas sinistre-ncăperi, a căzut peste ele o spuză de boare, nălucind via a de până mai ieri.ț moartea i dragostea ne cheamă mereu,ș e lini tea clipei privită-n oglindă,ș sub poala zăpezii în iarnă stă greu pădurea ce cre te din ghindă.ș ca să devii cu greu o fântână, sapă, poete, în tine pân’ la izvoare, ziua i noaptea, fără odihnă,ș până ce lutul din tine nu moare. luni, 9 decembrie 2013
  • 21. arunc ancora în pustiul din mine arunc ancora în pustiul din mine, corabie în derivă pe-o mare-n furtună, uneori mă văd alergând în infinit, e târziu, nu mai pot să-mi smulg aripile, zbor spre neunde, prin valurile singurătă ii din cea ă.ț ț când mă voi întoarce, voi găsi zăpezile de mâine i patul gol, vegheat de neodihnele gândului,ș îmi va ie i din oglindă chipul ei,ș va veni până la marginea speran ei,ț apoi se va strecura prin frigul chemării peste umbra mea, alergând după depărtările timpului. luni, 9 decembrie 2013
  • 22. iarna în acestă seară îmi intră iarna în casă, întinde albe bra eț cu bră ări de păsăriț i cu inele de argint,ș e zâna cea frumoasă a nordului cu o mânâ scutură cerul i cu alta coboară-n fântâniș să ne-adape din pumnul ei cu mirul din marele mister al ploii de fluturi în delir. marţi, 10 decembrie 2013
  • 23. actorul n-am reu it niciodatăș să- i citesc heroglifa din pupile,ț oriunde calc, pretutundeni sunt un biet străin, joc mereu comedia în fa a unui public pestri ,ț ț mereu într-un alt travesti, folosindu-mă de diverse trucuri, câteodată sunt bufonul cel mai bun al propriului rol, altădată privesc rampa i debitez pe nerăsuflateș rolul unui general în retragere cu sabia fermecată în teacă, ucid visele cu voluptate, un fel de agate pe tâmple păgâne, împietrite-n cuvinte, mă cutremur ca o orgă într-o mare catedrală, când mă gândesc că trebuie să mor. i totu i…ș ș a tept pa ii următoarei primăveriș ș să ascult ipătul fericit al păsărilorț i să gust din mierea surâsului tău,ș oricum, împreună cu speran a,ț cre te i numărul iluziilor din noi.ș ș marţi, 10 decembrie 2013
  • 24. lumini pe zăpadă Moto: „Nous sommes toujours au dela” Montaigne, Essais Peste poemele mele totul e foarte alb, câmpie de zăpadă întinsă cât zarea, ocean de nelini tiș în tumultul asurzitor al cascadelor, matricea mea de vis, ploaie de sunete, lumini pe zăpadă ce dansează frenetic ca ni te flăcări de comoriș noaptea prin locuri pline de mister. Peste toate aud durerea lui Dumnezeu ce se-ntoarce-n agonie în negura relelor ancestrale, văd căzând zeii unul câte unul, răni i, iau forma mitului,ț contempla ie filozofică,ț ce se-ntoarce-n cuvând i devine biblie.ș Totul e alb în acestă zare infinită, ocean de zăpezi ce-au pus stăpânire pe suflete, magie i moarte,ș magie i via ă,ș ț magie neagră i magie albă,ș lume care aleargă de-a valma, viermuie te,ș
  • 25. lascivă i tandră,ș cu ură i iubireș prin timp, precum în anticul Egipt un Amon anonim cu vulturul după el, care se pierde prin zigzagurile istoriei în uterul unui timp ascuns sub misterele nisipului. Secole de-arândul, efemeriade terse-ntr-o clipăș de negura timpului, topind succesivele straturi ale clipei întrunul singur, identitate i schimbare,ș piatră i norș măturate de neîncetatul vânt al schimbării. Lumini pe zăpadă, albul acesta de vis, puritate i inocen ă,ș ț vis de zbor spre alte lumi, zăpadă din basmele copilăriei să cazi descântată pe drumurile noastre de vis, dragostea încă mai poate vorbi în limba tăcerilor i-a îmbră i ării.ș ț ș Nu uita că: Din iubire â ne te i poezia.ț ș ș ș miercuri, 11 decembrie 2013
  • 26. tu cine e ti?ș printre to i cei care trec,ț Tu cine e ti?ș arsă de flacăra propriei bezne, misterioasă, te na ti într-o clipă în ochii mei,ș pretutindeni sunt un străin în straiele mele de piele. Tu cine e ti?ș În arterele tale urlă râuri i curg izvoare dintre coapse,ș în bietele mele aripi s-au ascuns ipetele păsărilorț i-am oprit toate umbreleș să vorbesc cu ele, Tu, umbră, cine e ti?ș vineri, 13 decembrie 2013
  • 27. ochii ei ochii ei erau primii sori pentru care înălţam cetăţi, iar ea era clipa beată care se ivea din umbre şi din fantasme să-mi înmiresmeze sufletul năuc. unde eşti drum îndărăt să mai conjug acest vârtej de fulgi din pojghiţa zăpezii cu chipul ei? sâmbătă, 14 decembrie 2013
  • 28. trece vremea trece vremea, zice filozoful, ascultând scurgerea timpului, când cade zăpada nun ile de ieri trec incognito,ț ca ni te chitare dogite.ș gri, verde, soarele iernii pătrunde prin ferestre, construind goemetrii de lumină. zăpada acoperă pădurea, dealul i câmpia,ș se stinge în fereastră chipul tău în spatele pleoapelor mele, parcă i vântul oftează în glasul tău,ș departe de poemul meu chipul tău se înclină peste ghe urile ierniiț i numai o mânu ă zdren uităș ș ț mai apără inima ta de toate intemperiile sentimentale. samedi 14 décembre 2013
  • 29. amintirile, ca fructele nop iiț amintirile, ca fructele nop ii,ț căzute în infinit, le-am gustat i s-au ofilit de-atâta târziu,ș nu le mai întâlnesc decât în vipia visului, când îmi alungă somnul i-mi storc în cugetș doar zeamă de cucută i neguri abisale.ș visez numai flori de trup, descuind temni eț prin care-am trecut cu ea de mână prin marea ispită i-ntr-un cântec venindș peste zăpezile iernii, înfloreau în inima ei toate visele mele. am vrut să îngrop aceste amintiri într-un pustiu de cărări fără să tiu că înhumamș propria mea inimă. duminică, 15 decembrie 2013
  • 30. voivodul limbii române (la a 164-a aniversare de la na tere)ș la mijloc de iarnă grea, prunc frumos ne-a fost ca dar, să se nască din genuni, printre chinuri i amar.ș s-a născut din nefiin ăț magul nostru cel pribeag, voivodul limbii române, să ne -ntâmpine cu drag. cum îl tim cu ochi păgâni,ș plini de-amar i suferin i,ș ț el ne vine din bătrâni, din părin ii de părin i.ț ț are chipul lui Orpheu i în frunte steme poartă,ș ca un vechi arhiereu i-a croit limbii o soartă. a trăit cu-atâta dor, singur el tăindu- i cale,ș ca o apă de izvor curgând limpede la vale. ne deschide cartea sfântă ce-a-nflorit din viul grai, iar cuvântul lui ne-ncântă cu tot raiul de pe plai. româneasca noastră fire, s-a născut dintr-un izvor: Eminescu e iubire, e i cântec, e i dor...ș ș
  • 31. luni, 16 decembrie 2013 cumpănă M-am aplecat prea mult peste marginea întrebării i-am căzut în ispita fântâniiș plină cu gânduri i răcoare.ș Am ascultat tăinuite izvoare vorbindu-mi din adânc ca ni te ochi aprin iș ș de-o lumină tainică despre neodihnă i iubire,ș despre moarte i via ă.ș ț Golul din inimă ascultă tăcerea surâsului tău, luminându-mi clipa singurătă ii.ț Deschid ferestrele în acestă iarnă să văd zăpezile din zare, strânse pe umerii tăi i mâna ta care-mi tergeș ș tâmpla de brume. marţi, 17 decembrie 2013
  • 32. să pleci din visul unei femei să pleci din visul unei femei prin periferiile iernii acolo unde viscolele miroase a siberii i unde suferin aș ț î i neagă propria via ăț ț înseamnă să te condamni la o singurătate care- i macinăț iluziile lent devenind o fântână cu ugerele izvoarelor pline de mâl. mercredi 18 décembre 2013
  • 33. nebunii au împins lumea-ninte sunt nebuni care tac i visează,ș nu-i împiedică nici setea de mare nici dorul de ploaie, ei văd cerul curbat ca o vi ă-de-vieț prin ferestrele nop iiț i deschid către privighetoriș glasuri cu necunoscute chemări. Nebunii au împins lumea-nainte cu visele lor bizare care au răsturnat logica unei perfec iuni cu o imperfec iune,ț ț ei au amestecat ordinea i haosulș i-au creat un nou univers.ș În mintea lor alambicată realitatea devine fantezie i fantezia realitate,ș redefinind spa iulț din care vedem ie ind alte forme.ș miercuri, 18 decembrie 2013
  • 34. rugăciune Petale blonde cad din ceruri Pe creasta stâncilor de munte, i bântuite sunt de geruriȘ Pe vârfurile lor cărunte. A tept să treacă înc’un vânt,ș Să viu învins, Doamne, la Tine, Tu e ti în cer, eu pe pământ,ș Să caut căile divine. La ce icoană să mă-nchin, Din gloata de icoane sfinte, Când am trăit atâta chin, Răspunde-mi sincer, Tu, Părinte! Pe care drumuri vreai s- apuc, Spre ce curată înflorire i-n care locuri să mă duc,Ș Ca să-mi zidesc o mănăstire. Prin ierni i primăveri sau toamne,ș Eu am trecut ca un proscris, Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, În labirintul meu închis. Am poposit între răscruce Cu palmele împreunate, M-ai răstignit destul pe cruce, M-ai i trădat, mi-ai fost i frate.ș ș Stau trist i pasul mi-l măsor,ș Între acum i ve nicii,ș ș Încet din amăgiri cobor
  • 35. i Te a tept, Doamne, să vii.Ș ș A tept să nu mai întârzii,ș A tept minunea să se-ntâmple,ș Printre zăpezile târzii, Te-a tept cu mâinile la tâmple.ș vineri, 20 decembrie 2013 sonet ca pasărea de foc figura ta se na te din cenu ă câteodată,ș ș te văd aevea, îmbujorată, i-apoi dispari din calea mea.ș mi-e-a a de grea însingurareaș încât te-a tept mereu la u ă,ș ș te nasc adesea din cenu ăș i- i caut permanent cărarea.ș ț am căutat desăvâr irea,ș crezând că tim ce e iubirea,ș dar a trecut ca boarea-n vânt. toate au trecut ca ieri, iubito, răspuns nu am de nicăieri i resemnat m-am împăcat cu toate.ș sâmbătă, 21 decembrie 2013
  • 36. încă un an… încă un an s-a dus din via ăț pe toboganul din trecut, s-a mai scurtat firul de a ăț pe cerul vie ii c-un minut.ț încă un an s-a dus spre stele, l-am îngropat în nefiin ă,ț în cercul nostru de inele de ne-mpliniri i neputin ă.ș ț între ce e i ce-ar mai fi,ș aproape totu-i fără rost, precum i verbul a iubi,ș între ce e i ce-ar fi fost.ș noi suntem fluturi efemeri zburând prin lumile de vis, ca mâine vine iară i ieri,ș în cercul nostru cel închis. ne ridicăm mereu prin vreme, ne prăvălim ca-n dominou, a teptăm via a să ne chemeș ț i ne-adunăm deja din nou.ș duminică, 22 decembrie 2013
  • 37. cite te-mi…ș cite te-mi la cap din cartea cea sfântăș ca să pot dormi în amurg, un ochi mi se deschide în haos, celălalt călătore te pe-un cal murg,ș s-a rătăcit ca un prin din Corintț printre zăpezile reci de argint. prin visul meu apar femei dantelate ce m-au cuprins cu bra e-nstelateț într-un turn princiar de castel andaluz, cu muzici ce-mi bat în auz. a teaptă-mă între raze de întuneric,ș mai fâlfâie pe sus pasărea paradisului, mai zboară prin noi atât de feeric, aripa dulce a visului. a venit babilonul, apocaliptice rune să ne-amăgească cu basme străbune, chip de lut, mai vino odată-napoi hăituit de spaime să mă ascund în trupul tău tu e ti hrana fricii mele de moarte,ș versetul sublim din psalmii din carte, parfumuri uscate în temple miroase a lavandă i-a mirodenii din Nazaret,ș beau din trupul tău de carne destin i ca la icoane mă-nchinș i cad în lutul meu ca un mortș renăscut din corole albastre de stele. e frig înăuntru, e frig în afară, sunt un Socrate târziu rătăcit, da i-mi cucuta s-o beau din paharț mai da i-mi o zi din via a acestaț ț să scutur lan ul cuvintelor de zăpadăț să le pun în poeme cu sfin i,ț să văd amurgul jucând pe Ninive i leii cu rânjetu-n din i.ș ț
  • 38. duminică, 22 decembrie 2013 mo Crăciunș plângeam în vis când a teptam Crăciunul ca să vieș mi-era atâta dor de el i-atăta bucurieș i când venea cu sacul plin să-i spun o poezie,ș mi-era ru ine să m-arăt în noaptea cea târzie.ș a a se face că nicicând eu n-am văzut pe mo ul,ș ș dar jucăriile la cap mi le lăsa cu co ulș i îl doream atât de mult, voind să-i mul umescș ț i-i arătam în sinea mea ce mult eu îl iubesc.ș venea în visul meu frumos cu sania cu cai, cu renii ce trăgeau de ea i muzici în alaiș trecea în vis printre zăpezi cu saci de jucării i eu îl a teptam cu drag în nop ile târzii.ș ș ț dar într-o zi n-a mai venit i m-am sim it umil,ș ț mi-a spus în vis că m-am mărit i nu mai sunt copilș i-atât de mult am regretat că sunt a a de mareș ș i mo ul meu n-a mai venit la mine pe cărare.ș ș de-atunci tot îl a tept mereu i mo ul nu mai vine,ș ș ș a vrea să fiu din nou copil, dar unde e ti copile,ș ș s-a dus povestea de demult, acum mo ul sunt eu,ș vin la nepo ii mei cei dragi trimis de Dumnezeu.ț marţi, 24 decembrie 2013
  • 39. inimă cobor în mine ca-n fântână din al cărei zăcământ, să iau inima în mână, s-o arunc scânteie-n vânt i să ardă pân’ la nori,ș înc-o inimă mai da i-miț i în muzici de vioriș s-o văd flacără de patimi, să- i deschidă larguluiș setea din genunile, să dea vânt catargului spre toate minunile. i în limpedea de curgeri,ș din cununa-i magică, să-i zăresc ca printre fulgeri, aura ei tragică. să aud cântare-n mine, ca în scoică toată marea, s-o a tept dacă mai vine…ș să-mi răspundă depărtarea. niciodată n-o să piară i totu i ea va pieri,ș ș niciodată n-o să moară, dar odată va muri… vineri, 27 decembrie 2013
  • 40. eminescu Eminescu s-a născut sub zăpezile lui ianuarie din lacrima fecioarei i din frigul primelor umbre,ș umplând aerul de frumuse e.ț din corpul său de spumă a ie it în lumină,ș curat, luminat, regele fericit al poeziei. el a cunoscut drumul cel mai scurt dintre fericire i triste e.ș ț din ochii lui a â nit lumina albastrăț ș a cuvântului cu susurul de crânguri, cu doine i cânteceș de dragoste. niciodată geniul nu vorbe te cu gura sa,ș el vrbe te cu alte voci,ș visul lui nu cre teș în sânul anotimpurilor ci în afara vremii, unde moare ra iuneaț i unde se joacăș de-a răsucirea în mii de sensuri pe o sârmă de aur, ca un saltimbanc nebun al frumuse ii.ț vineri, 27 decembrie 2013
  • 41. la cumpănă de ani mă doare c-a trecut un an, nu mai tiu,ș pesemne e târziu, se-aude plugu orulș pe la por i,ț i sorcova,ș cântată de copii i chipul mamei,ș cel topit în ii, din ceasurile ei târzii, au sosit magii de la sud, îi văd aievea i-i aud,ș trec maiestuos condu i de-o steaș spre maica mea, spre maica ta, acolo-n staulul din dos unde născutu-Sa Hristos. mă doare c-a trecut alt an, i vine timpulș de răscruce, când răstigni iț murim pe cruce i-o îngropămș
  • 42. pe ana-n zid, între lini te i vidș ș i dorul îl topimș în doine i în baladeș de verbină, între-ntuneric i lumină,ș mutăm via aț într-o zi albă i înaintămș c-un vis, floare dalbă la ureche, floare dalbă de cais. sâmbătă, 28 decembrie 2013
  • 43. LA MUL I ANI!Ț Ultimele zie ale anului, Sure bol i de cea ă,ț ț Pe unde nu văd decât Păuni i fântâni â nitoare,ș ț ș Iată-l i pe Dumnezeuș Mâncând la cantina săracilor, În timp ce noi, muritorii, Visăm provincial Dealuri cu măslinii Care ne aduc pacea pe pământ. Privi i la ferestre,ț Vin serafimii cu clopo eiț Să ne-aducă ANUL NOU. LA MUL I ANI!Ț
  • 44. colindă de anul nou să colind cu inima mea, făcută sorcovă din flori de cuvinte, ca un crez, să vă urez, acum pe ger şi pe zăpadă, cu braţele-mi spadă, făcute cer, LINIŞTE ALBĂ, cu steluţe bătute-n salbă, ave, ave, la mulţi ani, sânul plin de gologani, la masă să aveţi parte de belşug şi sănătate, pe zăpada argintie, viaţa numai bucurie, să uitaţi amarul, iubire cu carul, răul, fâlll,fâll, mai departe până –l vom duce la moarte, să aveţi privirea blândă, fără vorbe de osândă, numai bucurii si vise,
  • 45. fără gânduri plânsu-mi-se. din cupe doar vinuri grele, şi în mâini numai inele şi pe faţă bucurii din zenit pân’la chindii… priviţi la luna virgină, pe zăpadă e regină, şi ne-mbie şi pe noi să jucăm hora în doi, căci de mult îţi fac cu ochiul şi-ţi dă gaica cu ghiocul ca să-mi cazi odată-n braţe, acum a venit momentul să serbam evenimentul!
  • 46. ultimul prag (so iei mele)ț În via ă am trecut de multe praguri,ț Mai avem să trecem peste ultimul prag, A fost greu, a fost u or, e greu de spusș Acum la ultimul frumos apus. În via ă am trecut de multe praguri,ț Fac bilan ul acum la sfâr it de an,ț ș Amână- i, Doamne, toată graba,Ț Sim im deja că n-am trăit degeaba.ț E loc destul de noi pe-acest pământ, În golul ăsta răscolit de patimi, De ce oare, salcia mea plângătoare, Te-apleci în vânt i plângi, de ce oare?ș Va fi grea plecarea noastră-n cer, Unde-i mormântul nostru printre stele, Îmi pun urechea să te-aud în mine i- i voi privi făptura cum mai vine.Ș ț Ne vom petrece-aievea acolo peste ani, O altă via ă, poate mai frumoasă,ț Oricât de mare ar fi însingurarea, Figura ta îmi umple toată zarea. luni, 30 decembrie 2013
  • 47. pasărea iubirii noastre pasărea iubirii noastre a zburat spre infinit, ai uitat, femeie scumpă, că odată ne-am iubit, ai uitat acele clipe când în nop ile târziiț mă uitam mereu la lună i te a teptam să vii,ș ș ce mai seri pline de vise care s-au topit în timp, cu regrete, pânsu-mi-se i de zeii din olimp,ș erau serile stelare ce-ncercau să ne adune, sub lumini de felinare, tu crăiasă, eu un june, aveam dragostea în inimi i vorbeam mereu optit,ș ș eram bântui i de patimi,ț cu inimi de-ndrăgostit. pasărea iubirii noastre spânzurat-a fost de vânt, a căzut în zări albastre i-a rămas doar în cuvânt.ș te iubeam i te uram,ș veneai pe cărări divine, când ades’ te căutam, tu făceai parte din mine, alergau verbe nebune după tine prin ninsori i- i puneam mii de cununeș ț din stelu e i din flori.ț ș dar s-a dus pasărea noastră, bântuită de blestem
  • 48. vine rar pe la fereastră când adesea eu o chem, vine-n amintiri i-n viseș să dezlege fără rost, pasărea e pare-mi-se, umbra ta i tot ce-a fost.ș sâmbătă, 4 ianuarie 2014
  • 49. unde sunte i…ț Câte secole trecură, de când tu, Dacie sfântă, Tu, cu Decebal în frunte, ai fost pe vecie-nfrântă? Prin toate apele noastre de la munte pân’ la mare Ne-am creat o soartă-n via ă prin istorii milenare,ț Printre Cri uri, printre Olturi, printre Mure uri i Pruturi,ș ș ș Curg la vale valuri-valuri de eroi căzu i pe scuturi,ț Printre Tise, printre Nistruri s-a ro it apa de sânge,ș O, Moldovă, bra de ară, nu mai plânge, nu mai plânge...ț ț Basarabie iubită, stai i-a teaptă la hotare,ș ș Până domnul dintre vise, domnul tău, tefan cel Mare,Ș Va uni ara lui dragă precum pofta ce-a poftit,ț Precum dragostea lui sfântă pentru tot ce a iubit. Brâncovenii mor de bardă că n-au vrut să se turcească Asta-i ara lor cea sfântă, mândra ară Românească,ț Ț Horia, Cri an i Clo ca dorm în Mun ii Apuseni,ș ș ș ț Avram Iancu la-mpăratul a cerut dreptate ieri, El e viu, trăie te încă i coboară la câmpieș ș Ca să ne apere glia de barbari i scârnăvie,ș Mihai Bravu a murit în cort pe Câmpia Turzii Trădători de neam i ară au făcut mereu pe surzii,ș ț To i, cu tot neamul îi plânge i se roagă pentru ei,ț ș Doamne, adu-i pe pământ i fă-i flacără de zmei,ș Adu-i, Doamne, la hotare să vadă ara cum plângeț Cum a trecut glia noastră printre sabie i sânge,ș Fiii lor i-au luat adio i-au pleca în ări străine,ș ș ț Stau mamele i se roagăș : nu mai vine, nu mai vine... Zac ogoare nemuncite, mun ii no tri aur poartă,ț ș Noi cer im pe la străini, blestema i mereu de soartă,ș ț Unde-s tefan i Mihai, unde s-au dus Brâncovenii,Ș ș Unde e Moldova noastră să răscoale moldovenii, Unde-i ara Româneacă, Transilvania de vis,Ț Am rămas săraci cu duhul i cu doina, plânsu-mi-s.ș Am rămas săraci-lipi i i ne-am făcut de ocară,ț ș
  • 50. Unde e ti tu, epe Doamne, să faci ordine în arăș Ț ș ț ? Până-acum am dat doar vina pe imperiile mari, Acum au venit în ară ho i de-ai no tri i samsari,ț ț ș ș Au venit săraci cu duhul, călcând ve nic doar în strechi,ș Ne-au furat păduri i dealuri i-au dat ara la fier vechi,ș ș ț Au rămas ruine-n picioare, parcă e după război i românii no tri dragi au rămas flămânzi i goi.Ș ș ș Unde e ti tu, epe Doamne, să răzbuni acest popor,ș Ț ș Care n-are nicio vină, n-are niciun viitor, Noi stăm dârji, plini de speran ă i te a teptăm în pragț ș ș Pregăte te epi mai multe, că-s prea mul i la furti ag...ș ț ț ș vendredi, 6 juin 2014
  • 51. rugă ( de ziua mea) doarme o ramură în mine cu frunza bătută-n vânt, cât galben de frunze moarte vor mai fi pân’ la mormânt ? mă-ncol e te timpul sur,ț ș lua i-mă din plânsul meu,ț nu mai am aripi să zbor, mi le-a tăiat Dumnezeu. stau mereu sub clar de lună, cum au făcut al i poe i,ț ț vrând ca să pricep odată tot misterul ăstei vie i.ț i mă rog de tine, Doamne,ș cât li-i zborul să mă poarte, anii mei frumo i i dragi,ș ș de la na tere la moarte.ș 06.01.2014
  • 52. EMINESCU inefabilă, târfă durere, plină de ură, unde mi-ai dus acest copil, în sufletul căruia prea somnoros ciutura steleleor a vîrsat aur i argint,ș el s-a născut spre a muri învă ând zborul de la păsăriț i de la frunzele toamnei ,ș ca i Orfeu el a îmblânzitș fiarele din inima noastră, era într-o zi de ianuarie când ipând a ie it din pântecul mameiț ș în acestă clipă de venire pe lume s-a oprit timpul în loc, altfel decât Dante care a descoperit commedia în văile raiului el a pictat paradisul în care iubirea a devenit dureros de dulce, apoi a căzut în infern, a lut la spinare toată suferin a neamului,ț buddha l-a ajutat i l-a făcut rege al limbii româneș peste cuvânt, peste poezie, pasărea lui se hrăne te în gerș cu lumină de lună, cântă triluri din psalmii lui david, femeia la el e ca o diană cu frumuse ea ei, atingându-iț absen a i fericindu-l o clipă,ț ș cu inocen a lui demonicăț a despăr it cerul i pământul în douăț ș i raiul lui e pământeanș cu codri de aramă i păduri de argint,ș cu fiecare rază de soare la apus inima lui devine tot mai grea, în timp ce noaptea strânge în căuș
  • 53. ultimele licăriri de lumină din în elepciunea sa,ț geniul lui n-a vorbit cu gura sa, idealul lui s-a încurcat în false miraje visul lui a crescut în afara vremii, trăie te unde moare ra iunea,ș ț între o silabă i alta, el, în loc de accente,ș a pus a chii de speran ăș ț i s-a hrănit cu ea până la mormânt.ș vendredi, 6 juin 2014
  • 54. flux i refluxș trec mereu în nefiin ă oamenii mei visele meleț înfloresc alte ramuri care apar aidoma ca ni teș spânzurători i bietul holderlin trăie te umilș ș însingurat ca o pasăre de noapte într-o ruină dispărând în laptele zorilor acestei ierni mocirloase telefonul nu mai sună din afară nuan eleț vagabonde ale iernii îmi anulează toate reac iileț totul este ceea ce este pentru vecie cu excep iaț că eu ar trebui să tac la o margine de prăpastie să nu mă mai lamentez că istoria are ca marea flux i reflux precum o femeie în frigurileș dragostei con tiin a se scufundă foarte departeș ț atingând eternitatea cu aripa visului geografiile mele sunt fără substan ă nu le fere teț ș timpul sunt un fel de valuri ce se înal ăț i îngenunchiază într-o clipită un fel de cea ăș ț prefăcută-n nori elan congelat în ni te litere banaleș din care se făure te cuvântul magic din biblieș singurul stâlp în secreta plasă a timpului de dincolo dragostea încă mai poate vorbi evocând cuvântul din cântarea cântărilor iubirea e oarbă ea cite te în ochi în astre în formeș i câteodată i în inimi un fel de căsătorieș ș a amintirii cu presentimentul riscând eroarea pentru a găsi alt drum pe care ne vom rătăci am citit în semnele cerului cuvintele mele pleacă de-aici în vânt nicio fală niciun foc nu le-a mistuit jumătă i de clipe în fugă mă surprind descifrândț câte un vis ticălos timpul mi-e lavă care se-ncheagă curgând aiurea pe un relief nul al istoriei trăim cu masca lui faust pe fa ăț vom ajunge la sfâr itul piesei să strigăm către umbreș unde ne este chipul nostru inocent când visam printre vi inii în floare revolu ieș ț mi cări versuri dorin e lini te foc ghea ă iubire i alte bazaconiiș ț ș ț ș unde ne vom privi egali ie ind din noi în ineș ș când propria metaforă va arde imaginile într-un întuneric imens...
  • 55. vineri, 6 iunie 2014 peste aripa de vis peste aripa de vis lacrima din plânsu-mi-s a căzut ca o povară, pe săraca inimioară, lacrima s-a făcut dor s-a topit într-un izvor i din el se-adapă miiș cântece de ciocârlii, păsările codrului cântă doina dorului pe poiana mărului i o duc în vârf de cerș unde dorurile pier, unde dragoste i viseș au ferestrele deschise peste azi i peste ieri,ș peste tainice tăceri. du-te, timpule, de tiiș în clepsidrele târzii, să nu fiu strivit de umbre i de gândurile sumbre,ș vreau să ies din acest chin în albastrul meu senin i drumul a vrea să-mi fieș ș cărarea de-o ve nicie…ș vineri, 6 iunie 2014
  • 56. i noi am fost frumo i odatăș ș i am iubit i-am fost iubi i,ș ș ț muguri de băiat i fată,ș am fost i draci am fost i sfin i.ș ș ț dar am trăit pe apucate, printre betoane i moloz,ș ne-am cumpărat totul în rate i am văzut via a în roz.ș ț ne-am furat i viitorulș i trecutul l-am furat,ș am virat a a prin via ăș ț pe interzis i-am mers pe blat.ș am mutat în legendă orele, gesturi i voci de demult,ș ne-au rămas doar umbrele, sătui de acela i tumult.ș
  • 57. miroase-a pustiu doarme cerul pe patru silabe un timp năuc peste tot se-aud lupii urlând în pădure prin ce ile iernii apele curgț din pieile nop ii se fac haine de firmăț cu stelele nastruri la gât cu dantele se fac perchezi ii la inimiț i nu mai găsec decât vântș căutători de tragice roluri ard la sentimente pe ruguri se-aude cântând un corn departe e semn că cerbii vin către moarte e iarnă sau ce e nu mai tiuș că totul miroase-a pustiu… vineri, 6 iunie 2014
  • 58. nop i stelareț stau aplecat peste gândurile lumii, suflet orb i nelumesc,ș greieri cântă în surdină nop i stelare lacrimi parț din palat împărătesc, coboară râuri din mun iț ducând jalea lor la vale visele-au încărun itț între doine i cavale,ș ostenit de pribegii eu te-a tept,ș Doamne, să vii… vineri, 6 iunie 2014
  • 59. cuvinte Slova rotunjită-n nimb, Reculegere măiastră, O fac monedă de schimb Într-o odă îngerească Se aude de departe Mersul fusului de sfere, Fus galactic ce desparte Steaua mea de-alte stele. Se hlize te luna sumbrăș peste geam prin giurgiuvele se strecoară ca o umbră peste visurile mele ca o umbră din trecut peste prispa mea de lut. Slova mea-cuvânt de vis Toate păsările mi-s Zboruri în vârtej de rime i de doruri i de timeș ș ș las ferestrele deschise ca să-mi intre-n casă vise de cocori cu aripi ude prin frunzi urile crudeș i pâraie în căderiș visând numai primăveri. Ce frumos se face noapte Printre vise printre oapteș
  • 60. amintire mi-au rămas două păsări heraldice-n vie pe dealul acela din visele mele i-un nuc ce avea coroana cât cerulș la a cărui umbră stăteai, copilărie. toamnele cădeau altfel atunci, se rostogolea soarele pe devale, din mirajul serilor stelele deveneau licurici i –mi ie eau ca fluturii-n cale.ș ș câteodată rămâneam cu ochii pe ele, erau un câmp de mioare pe cerul albastru, ciobanul se pitise departe în lună, eu călăream pe un cal măiastru. adesea descul ă prin iarbă-n poiană,ț din vrăji te-a teptam încet să cobori,ș printr-un văl de mătase argintoasă, mi-apăreai, iubito, pe aripi de nori. erai o minune ruptă din raiul ceresc, noaptea noastră era parcă un vis, ne cuprindeau fiorii dulci ai iubirii i cădeam amândoi în paradis.ș vineri, 6 iunie 2014
  • 61. frunză verde de cuvânt frunză verde de cuvânt, doamne, ce bolâng mai sunt, nu tiu unde-s anii mei,ș c-am dat via a pe doi leiț i nu o voi lepădaș decât după moartea mea, frunzu ă verde de laur,ț n-am arginturi i nici aur,ș am doar spaimele din mine de rătăciri i suspineș i mi-e dor de iarba verdeș unde-a vrea să mă dezmierdeș despletită-n curcubee doar o gură de femeie, când trece luna pe ape gura ei să mă adape, când trece luna pe câmp să mă lase-n via ă tâmp,ț i sub stelele târziiș să-i recit la poezii, eu sunt suflet fără trup, când mă nărui, când mă rup i când pic în vreo osândă,ș trăiesc bucuria blândă, răsturna i-mi un paharț să mă umplu iar de har, o seară dulce nebună, trăită sub clarul de lună să visezi cai verzi pe cer care pân’la ziuă pier i pove tile nescriseș ș pline toate doar de vise
  • 62. feerie curcubeu magic apărut după ploaia de vară, maramă aruncată în albastrul cerului, coboară- i culorile în sufletl meuț i luminează-mi întunericulș cu spectrul tău de frumuse i,ț fii oglindă peste ochii mei care nu vor să vadă macii ro ii din grâuș ce mor peste apa holdelor seara… vineri, 6 iunie 2014 când vine amurgul când vine amurgul crepuscular i pleoapa zieleiș î i închide fereastraș în mine se-aprinde ceva dureros: un regret că se năruie-n inimă cerul i cu el visul meuș ca un vas plin de jar incendiiază orpheice harfe.
  • 63. vineri, 6 iunie 2014 stăpânul stelelor eu sunt stăpânul stelelor, un pan înaripat pe câmpuri, în grota mea nici un străin, doar liliecii care zboară, desfac izvoarele din crânguri, desfund fântâni din mâlul lor, sunt mistuit de multe patimi, aleargă fauna prin mine i ni te ochiș ș plini de miresme, nimic, nimic nu s-a schimbat, în templul sufletului meu, se umplu zările cu semne dinspre vremea de apoi, cu blesteme orfice, cu strigoi i idoli goi…ș
  • 64. vineri, 6 iunie 2014 unde au fugit ăraniiț unde au fugit ăranii,ț lăsând brazda-n bălării, cu holdele ruginite duse vamă pe pustii, s-au ascuns în cimitire printre crucile din sat, au lăsat casa pustie i copiii le-au plecat,ș au rămas satele goale, cu bătătura pustie, latră câinii prin ogradă, a teptându-i ca să vie.ș cer etori după o pâine,ș câ tigată prin străini,ș fiii lor umblă prin lume, huidui i ca ni te câini.ț ș când se va sfâr i povaraș relelor din astă ară,ț unde sunte i, voi români,ț că v-a i făcut de ocară ?ț ce-a tepta i, nu vă ajunge,ș ț că a i fost mereu povară,ț nu vede i că nu mai mergeț cam nimic la noi în ară?ț
  • 65. vineri, 6 iunie 2014 trăim ca pomii când încă nu eram eu nu tiu ce eraș poate existau i atunci oameni i dragosteș ș existau sentimente i ploi i ar i eș ș ș ț părin ii mei erau tineri i se iubeauț ș în zăvoaiele dragostei seara pe la por i,ț era cer i atunci i stele i lunăș ș ș cădeau pe pământ miresme de brumă i beau căprioarele din palmele lorș apa cea grea din tainic izvor în timp ce eu stăteam în templul meu păgân mistuit de răni lăuntrice i cicatriceș acestă lume albastră exista pe pământ, mai murea, mai trăia, se nă tea,ș sub cine tie ce zodie trecea printre eiș sfântul duh i eva încă mai blestemaș dar când am ie it din cetate copil pustiitș i-am văzut ce frumoasă e lumeaș pove tile sângelui s-au revărsat peste mineș i-am început să fac schimb de taineș cu străbunii mei rătăci i prin timpț acum o mie de ani îmi îngropam primul înaintaș probabil că avea mustă i i luptase cu huniiț ș de-atunci timpul a luat-o razna i to i am umblat printre stele i ierburiș ț ș bătându-ne viscolul prin iernile vie iiț a teptând să vină o minune cevaș un ipăt, o rună din veacuri uitateț să ne mântuie de amurgul primelor mituri de luciferice gânduri căzute din cine tie ce steaș pe urmă am văzut că suntem frunze i ărânăș ț iubirea ne-ndeamnă, iubirea ne mână durerea se instalează în noi ca-ntr-un cuib
  • 66. trăim ca i pomii murim ca i eiș ș suntem popor de frunze prin care cad ghinde renăscând via a într-un lăstarț frunzele pier toamna bătute de vânt noi nu rămânem decât pământ… peste bol i de timp amintirile cad osteniteț ca ni te stele ce-au plecat demultș din cuibul lor din zările pustii i astăzi le vedem i nu mai suntș ș vedem lumina lor ce-ncet se stinge i vraja de-altădată ce ne-atingeș i de ne-atinge nu mai suntem noiș să trecem printre viscole i ploiș i prin furtuni de patimi i iubireș ș noi vom rămâne doar în amintire… un feti ism este în tot i-n toateș ș i ne târâm a a până la moarteș ș apoi se stinge steaua ce-a căzut lumina ei s-a prefăcut în lut. vineri, 6 iunie 2014
  • 67. undeva bat clopotele undeva bat clopotele departe cine tie undeș sunetele de aramă aduse de vântul iernii se frământă la ărm de viseț unde-mi spânzur fiin aț de dangătele lor. clopotele undeva nu-mi cru ă niciț amintirile totul doare cerule culcă-mă peste prea cunoscutele dangăte culcă-mă… vineri, 6 iunie 2014
  • 68. spectacol un pescăru se opre te în cristalul aeruluiș ș precum o lacrimă pe un chip boarea nop ii se apropie de steleț copacii mu că din întuneric i se culcăș ș cre te frigul primelor umbreș orizontul se gole te de luminăș cuvintele tale- susur de crânguri- nu-s margini să le cuprindă sim urile mele lacomeț tu aprinzi sideful i luminaș vreai să cân i să cân i să cân iț ț ț via a cea adevărată plină de minciuniț ochii tăi de cuar devin cascadăț care curge în cele patru puncte cardinale piciorul în dans i părul aprins de flăcăriș se-nvârt mu cate de fulgerș nimicul carnivol din tine sperie frun ile-n flăcăriț luna sus singură spune o poveste peste mun ii prăbu i i ca ni te ceruri căzuteț ș ț ș turma copacilor doarme un râu un curent dulce i tăcutș te inundă cre te te-ntunecăș noaptea cade pe sufletul tău ca o cortină peste un spectacol de shakespeare. vineri, 6 iunie 2014
  • 69. labirintul m-am rătăcit prin labirint văd numai ziduri i pere i imen iș ț ș care-mi obturează privirea în stânga i-n dreapta sunt desenateș hieroglife egiptene i mon triș ș care-mi sperie gândul rătăcit zig-zagurile mă torturează cad oglinzi concave prin care mă văd în felurite chipuri apoi oglinzi convexe care-mi fură figura i mi-o distorsioneazăș dau de un circ cu clovni care sar prin fa a meaț i-mi fac giumbu lucuriș ș veni i-zice circarul-ț să vede i femeia tăiată-n douăț omul cu două capete arpele jucând pe muzică indianăș fachiri i ghicitoareș e vis e realitate nu mai tiuș labirintul e o lume prin care trec dau de dante urc prin paradis flori grădini păuni femei lascive ce- i joacă mijlocul pe muzici orientaleș pia a san-marco fântâni â nitoareț ț ș el greco pictând alungarea zarafilor din templu pe pere ii imen i afi e mariț ș ș vindem fericire ieftin cumpăra iț la pachet cu durere i iubire i alte ingredienteș ș veni i via a e un labirint- strigă unul-ț ț zig-zagurile te urcă i te coboarăș dar niciodată nu tii pe unde mergiș m-am trezit- la capătul labirintului- piramida i un semn al întrebăriiș de acum te descurci singur- îmi opte te cineva…ș ș i a a a fostș ș
  • 70. vineri, 6 iunie 2014 via a e o cursă nebună către moarteț fugim mereu prin via ă ca nebuniiț eroi sau neeroi cu mii de arme luptăm pe-un câmp cu propria fiin ăț i ne trezim din cursă prea târziuș când armele au devenit relicve n-am priceput nimic din toată via aț am îmbătat la fluturi i dorin iș ț i am ajuns să ne rugăm la sfin iș ț de-atâta timp noi dibuim mereu picioarele mai caută cărări mai mângâie frumosul i mâinile firaveș mai tragem câteodată i un aveș de mult aud i văd mai pipăi i mirosș ș la piei de fulgere la fluiere de os la luna ce se scaldă-n gol de ape la dulci petreceri, dulci agape privim cum amurgesc cărări de vis tergem statui mâncate de ruginăș i ve nicim din clipa cea virginăș ș doar amintirea care este calpă trecătorule de demult trecătorule nu mai fugi prin via ă către moarteț un ochi ironic ne prive te- agaleș râzând de noi când ne-a ie it în cale…ș vineri, 6 iunie 2014
  • 71. sonetul primăverii Prive te prin albastrul stelelor vrăjiteș În seara dulce care ne-nconjoară Cum cerul primăverii-n brazi coboară i luna cade-n ape lini tite.Ș ș Te-a tept să vii cu seara dimpreună,ș Pe banca unde teiul ninge floarea i unde cântă ades privighetoarea,Ș Pe poieni a de sub clar de lună.ț Î i voi ie i cu primăvara-n caleț ș Sub crengile de tei îmbălsămate Să sorb toată dulcea a gurii tale…ț i când vom fi de stele mai aproape,Ș Vom măsura întreaga ve nicie,ș Tot tăinuind iubirea noastră-n oapte.ș vineri, 6 iunie 2014
  • 72. inele Trunchiul meu s-a umplut de inele, Am ajuns stejar bătrân, Bat viscole prin frunzele mele, Iernile-mi fură frunza din sân. Poate-or mai veni primăveri calde, Să-nfrunzesc în haină nouă, Inelele mele a vrea să se scaldeș Prin ploi de vis i prin rouă.ș Îmi număr anii, nu îi ascund, Mi-e greu piciorul, mă doare o mână, Argint a trecut prin părul cărunt i rădăcina îmi e bătrână.Ș M-am ascuns adesea-n cuvânt Mi-au plăcut nop ile cu lună,ț Am plutit fericit pe aripi de vânt, Am avut iubirea cunună. A vrea via ă să te desmierdș ț C-un mănunchi de mărgăritare, Ce mult te-am iubit , de ce să te pierd, Co marul mor ii mă doare…ș ț vineri, 6 iunie 2014
  • 73. ne fură moartea la cântar ne fură moartea la cântar i noi nici nu avem habarș zburăm pe-o verticală frântă avem credin a noastră sfântăț gustăm arome de silabe cu aripa ucisă-n labe pe geana sufletului fals dansăm adesea câte-un vals albastra lume ne săgeată precum pe-al nostru brâncoveanul când capul lui cădea ca banul în bosforul de-acum uitat după un trup decapitat robe serafice de sfin iț ne tot îndeamnă la argin iț zburăm mereu cocori alba triș spre cine tie care a triș ș căzând ca ni te osândi iș ț acolo unde nu gândi iț ochiul surd urechea oarbă tot filozofând în barbă, ne trezim că nu ne-ascultă teoria cea ocultă părul fluturând în aer într-o lume ca de vaier tot căzând într-o capcană eu am rană tu ai rană fără scuturi sângerând i murind i nu murindș ș cu peruci aristocrate colorate cam pudrate
  • 74. dansăm pe falduri de hârtie într-o decentă măre ieț cu gra ie i strălucireț ș pe sfoara vie ii cea sub ireț ț ni te bufoni la o serbareș sub raze de lumini solare e ger mereu la polul nord nu mai avem semnal la bord planăm în praful dintre nori i ne trezim deja în zori…ș palide prin i dragă domnț ș nouă ni s-a făcut iar somn i dragă doamnă domni oarăș ș am repetat a câta oară hai să visăm numai himere că-n via a asta totul piere…ț vineri, 6 iunie 2014
  • 75. mije te primăvaraș Mije te primăvara prin zăpadă,ș Se-aude-un zvon de ghiocel în zare, De câtva timp a început să cadă O rază dulce de la sfântul soare. Se bucură pământul în nuntire, Se-nvesele te apa în izvor,ș Iarna rămâne doar o amintire În ara mea de vise i de dor.ț ș A vrea o primăvară-n ve nicieș ș Ca să-mi alunge iar melancolia, Cu dulcele miros de iasomie Acolo unde cântă ciocârlia. Izvorul curge iar ca o baladă, Un cer albastru plin de stele mii, O lună se tope te în zăpadă,ș O, primăvară, ce frumoasă vii! Î i simt mirosul tău de ghiocelț i verdele din adormitul crâng,Ș Cu bucuria jocului de miel, A vrea să râd întruna… i să plâng…ș ș vineri, 6 iunie 2014
  • 76. rugăciune către soare Soarele meu, soarele meu, Luminează-mi ferestrele deschise, Du-mă aproape de Dumnezeu, Lasă-mi zborul meu de vise. Înmiresmat de primăveri ferice, A vrea să zbor pe vechile poteci,ș Prin câmpul vesel cu aglice, Pe unde Tu, Doamne, mai treci. Lasă-mi cuvântul meu în rune Să dăinuiască ca un zeu, În veci de veci să se cunune Cu logosul lui Dumnezeu. Mai dă-mi o ansă pe pământ,ș Culege-mă din amintiri S-ascult fo niri de frunze-n vântș Cu umbra tainicei iubiri. Mai înviază clipa moartă, Când prindeam stelele în noapte i eu te a teptam la poartăȘ ș Iar tu îmi răspundeai în oapte…ș vineri, 6 iunie 2014
  • 77. adoarme-mă în primăvara asta nebună de ce nu m-a întoarceș printre pomi s-ascult cum pocne te muguru-n floareș să-mi văd umbra rătăcită de mine de mine să-i fie frică de umbrele pomilor în spatele meu e o încăierare de umbre sângerând în întuneric umbra mea se preface-n noapte într-o pasăre cuib dulce legănând depărtările cuib dulce-alungând arătările… trec râzând i plângând i plângând plângândș ș într-o lume rebelă ne ivim din senin ne-ntâlnim ne-nmul imț ne-amintim i uităm i uitămș ș e ceva luminând în sufletul meu e goana e vremea spre faldul plăcerii e rece e lună sunt stele mai plouă mai stă trupul nop ii l-am frânt pe genunchiț a trecut nebunia în alb roste te-mă-n sângele tăuș cu limba de rune din patima dragostei insemnele orei au adormit pe sărutul genunchiului tău ascuns în amurgul unei luni nup iale cu ofrande din vechiul ofirț
  • 78. adoarme-mă înlăuntrul luminii ca să înmugurim în ierburi albastre peste priveli tea stelelor în nuntireș adoarme-mă pe bra ele tale de pluț ș ca să visez cai murgi pe câmpii andaluze boltească- se-n vise acest cer peste care trec sfin i în marame cu aripiț de libelulă adoarme-mă pe sânii tăi languro iș s-ascult cum se scurge laptele-n prunc cum inima ta bate nervoasă nervoasă ca o viperă strânsă de gât adoarme-mă-n ochiul tău mistic să devin un sihastru prin grote de dor prin sângele tău să mă plimb ca un schimnic adoarme-mă i-apoi fă-mă să mor…ș luni, 10 februarie 2014
  • 79. poveste naivă hai să ne-a ezăm pe banca vecheș cu mâinile împreunate într-o poveste naivă să ascultăm tăcerea ce-a adormit în noi privind la treptele cerului înstelate la luna care aiurează sus pe boltă în cea mai frumoasă primăvară a vie iiț vin îngerii serii taci lin melodii albe urcă i cad ca dintr-un altar bizantinș în largi singurătă i în largi singurătă iț ț chivotul nostru l-am pierdut demult în acestă mare agonie a două suflete care respiră extazul tăcerilor din ochi e ora primăverii i pe pământ i-n cerș ș ascultă cum cântă frunzele în noi cum tremură izvoarele a moarte i-a via ăș ț rătăcite zănatic prin jnepii ro ca iș ț unde e oare poteca de piatră spre apele vii să le bem savoarea cea dulce cea dulce turme biblice urcă precum sângele -n noi unde ni-i rădăcina i unde-i izvorulș am rătăcit cărarea s-a rătăcit dorul parcă avem sufletele morminte jefuite cărări de lebede decapitate trecute în vise câtă tăcere-n cuvinte i-n priviri câtă tăcereș ochii-au pierdut vasul fantomă florile tac banca veche a ruginit de-atâta lini teș primăvara încercă în noi ultimul leac hai să ne-a ezăm pe banca cea vecheș moartea n-are ce căuta printre noi seara i-a desfăcut cerurile pe care plutesc îngeriș gândul zadarnic pâlpâie ca o flacără-n gol ascultă natura cu muzica ei lasă sămân a să cadă pe reavăn pământț să ie im din obscure strofe fardateș a- nflorit frunza-n codru a-nflorit
  • 80. pune- i luna-n păr iubito i hai mai departeț ș glesnele tale alunecă spre apele ochilor mei… vineri, 6 iunie 2014 refelec iiț când luna trece vămile -n pustiu i gândurile aleargă în ne tireș ș se lasă pleoapa rece din privire mă doare începutul primului ipăt viuț când am văzut lumina din propriul sicriu mă reazem de-acest cer fără de margini scrâ nesc din din iș ț i merg ca un proscrisș c-o cruce mare-n suflet pe buze c-un sărut urc către flori stelare cu lini tea ce zboarăș ca fumul sus în aer pierzându-se-n neant apoi cobor în mine i-mi sap o groapă mareș prin lujerele plânse aproape de mormânt prin ruine de safire i colonade reciș cu obeliscuri triste din antica eladă mă furi ez din lumeș în dulcea-mea plămadă dormind acolo somnul eternelor plăceri o timp al nemuririi
  • 81. cum ai trecut ca ieri… vineri, 6 iunie 2014 reîmprimăvărare în diminea a asta sorb razele soarelui care cad prin geamul meuț ce frumoasă e primăvara când î i desfac florile lujerii multicoloriș o privighetoare s-a urcat în vârful cerului i aiurează nebunăș via a străbate prin zidurile durerilor din noi spre paradisul celestț luna grea ca o lubeni ă obosită după priveghiul îndelung al ierniiț strălucind a fanar murdar se sinucide de după dealurile din zori umbrele cerului joacă rotundul pe boltă din păsări măiastre-n nuntiri pan bătrân ca o nălucă dansează pe frunzele verzi prin grădini cu iarna care se duce curge ofelia moartă ca un fluviu infernal printre pietrele spălate de timp de ciclopi i de ielele nop iiș ț vântul care cântă din flaut pe guri nevăzute mângâie ochiul prin ornicul timpului care deschide i-nchide tăceri ancestraleș cerul se mută mai sus frunzele murmură prin copaci pe umerii no triș primăvara vine ca o scoar ă esută-n tainice războaie de mâini nevăzuteț ț înstemată cu lujeri cu flori cu aglice cu jocuri de hore rotunde acum săruturile devin inele la degetele fecioarelor i curg prin sângele lorș spălându-le de toate necură eniile din lume de peste iarnăț au început sălciile să fo nească răcoroase ca mătasea mângâiateș de aripile nevăzute ale zefirului într-un voluptuos i lung sărut de apeș în care femeile î i înmoaie glesnele de bronz sânii i umeriiș ș într-un iordan binefăcător botezându-se a doua oară se-aud harfe ciudate vuiet de ape cerul prădat de cântecele gâzelor care au luat în stăpânire cosmosul i-l descîntă mângâindu-lș o evadare triumfală a vie ii ca un puls al naturii spre reverieț tot mai vale e pe vale i pădurile fo nesc a cai murgi i a haiduciș ș ș a cerbi i căprioare care zburdă prin omătul ierbii spre tainicile lorș izvoare acest fast al primăverii cere pulberi de aripi pe brocarduri fecioare cu sâni puri psalmodiind i divinizând erosulș născătoare de zei care rătăcesc prin lume în căutarea fericirii o magie simpatică hirotonită între ierburi i raze în ara pove tilorș ț ș i iar i e cald în cetate i curge luna ca o mireasă răpităș ș ș spre patul nup ial un fel de voivodi ă cu ochi de azurț ț acum se pregăte te huma pentru amfore i cupeș ș
  • 82. acum se trezesc mieii zburdând pe câmpiile lor de rai când steaua polară se rupe-n mări de mărgăritare împră tiindu-seș pe valuri de spume argintate rupând în două orizonturile în diminea a asta sorb razele soarelui care cad prin geamul aburindț peste levantul meu curg constela ii de flamingi zburând în infinitț argila se luminează brusc i prinde via ă fântânile colcăie de izvoareș ț pământul e plin de legende i e viu frumos i magic trist i veselș ș ș ca sufletul nostru care miroase a vioară spartă i-a harphă i-a citerăș ș acum zeii visează i clocesc a singurătă i pe cuiburi de strungăș ț privesc prin timp cum îngenunche apele în calea lor sorbindu-le cu ciuturi bătrâne din stejari ciopli i la gura sobeiț de me teri de hobi a care s-au suit la ceruri pe coloana infinităș ț de cinci mii de ani dansul rotund purtând pe genunchi izvoarele vine cu ploi cu nop i cu zile cu lună i soare umăr lângă umărț ș mână lângă mână în ritmul îndrăcit al vie ii ca să reînnoiascăț i să împrimăvărească acestă copilărie a omenirii i s-o ducă maiș ș departe… vineri, 6 iunie 2014
  • 83. la cina cea de taină încă mai fo nesc plopii prin tinere ea noastrăș ț când luna martor singur ne străjuia cărarea în nop ile senine cârpite doar cu steleț când ne eseam din gânduri pove ti de viitorț ș cai murgi treceau prin noi ca prin câmpii celeste zburând înaripa i spre zările albastreț păduri de codri ve nici martori iubirii noastreș cu primăveri cu păsări cu căprioare mii ne-ntâmpinau cu daruri cu vise de copii i ne-amăgeau adesea ie ind din timp afarăș ș ca o minune dulce în plină primăvară se scurg amurgurile într-o clepsidră spartă căzând în suflete precum o veche harpă adânc străfulgerând tăcerile din noi ne-am mântuit mereu prin bucurii mărunte i am sosit târziu la cina cea de tainăș când ambra topită curgea printre iederi pe-altarul rugilor din lumea fecundă i gurile noastre gustau din cucutăș din gândul ce- i bate la tâmplă o clipăț ca pasărea- i scutură-n văzduhuri aripăș i liber cutreieră se zbate mereu…ș fluidă făptură ce curgi prin sângele meu mânz i hulub căprioară rănită i totu i stingherăș ș ș a doua minune tristă i dulce himerăș atunci am aflat ca un vis ce-i femeia la cina de taină… în noaptea aceea… vineri, 6 iunie 2014
  • 84. de ziua ta Tu ai culoarea eternită ii, femeie dulce,ț Ca o veneră în spume de lapte scăldată, Tu cazi din icoane cu pruncul în bra eț Cu frumuse ea- i din dorul de fată.ț ț Tu ai culoarea minunilor lumii acestea i-ai luat frumuse ea din toate florile,Ș ț Cineva nevăzut i-a esut ie povesteaț ț ț i te-a-mpodobit cu toate culorile.Ș Tu duci omenirea pe drum mai departe, E ti suflet curat, ai cugetul tern,ș E ti Ana din ziduri, Maria din carte,ș Via a din tine curge ca izvoarul etern.ț Ai strâns nevăzute comori de iubire, În sufletul tău spălat cu lacrimi de dor, Sensibilă i delicată femeie din fire,ș De ziua ta, te iubesc i te-ador!ș vineri, 6 iunie 2014
  • 85. evadatul am evadat din cuiele lui Crist i mă întreb i eu de mai exist,ș ș Vene ia mă plimbă ca un vis,ț pe unde via a u ile-a deschis.ț ș calc pe argint de ape i de cerș i diminea a visele îmi pier,ș ț nu în eleg de unde-atâta vină:ț fug de întuneric spre lumină. azi este via ă, mâine poate nu eț i rugile din noi încet se suie,ș urcând a a din trepte-n treaptăș spre -nvă ătura în eleaptă.ț ț adorm cu vise grele în gând, din mine fiare tot mu cândș i totu i de via ă mi-e dor,ș ș ț cum mor ii plâng de mila lor.ț sunt fiul doinelor din crâng care mai râd, care mai plâng i îmi dau seama cine sunt,ș când iau frunza i când cânt.ș vineri, 6 iunie 2014
  • 86. Cum vin femeile din absurd Luminate frumos de lună Cu stele orbitoare în mâini Cu pilea de lapte alb -brună. Poposind în fo niri diafaneș Goale ca visul, goale ca zarea, O frumuse e trece în alta,ț Precum valul învăluie marea. oldul sub linii de mătaseȘ E sclipet de marmură i de aurș Toartă de lut din antice vase, E insulă crudă de plaur. Dragostea lor e jocul ascuns, E nunta cerească plină de har, Stele de vis albastre ce nu-s Decât argintul din inelar.
  • 87. la nord de iubire la nord de iubire e rece, e frig, e gulag de singurătă i,ț la nord de iubire zăpezile iernii se-adună-n troiene pustii, la nord de iubire e trist de nu vii, la nord de iubire nu-s zile senine, nu-i soare, nu călători i la nord de iubire,ț acolo –s siberii de jale i chin,ș la tine femeie mă-nchin, femeie frumoasă, femeie frumoasă, tu e ti iubire i casă,ș ș la nord de iubire fără tine e ger, e pustiu, cuvintele mor zidite-ntr-o criptă, mi-ai spus-o, o tiu!ș la nord de iubire doar nebunii trec visători pe aripi de fluturi, pe aripi de nori, tu dormi în mine cu inelul la pândă nu merg la nord de iubire, acolo e noapte,-i osândă. în ochii tăi frumo iș înfloresc toate florile, primăverile, culorile, privindu- i coapsele goale,ț tu e ti dragoste i e ti floare,ș ș ș în chipul tău dumnezeesc toate iubirile înfloresc!
  • 88. vineri, 6 iunie 2014 memento mori Mutăm mereu ziua de azi pe mâine i amânăm speran ele de arte,Ș ț ș Nu tim că soarta ne e scrisă-n carteș Mutăm mereu nenorociri la al iiț Uitând de noi că s-ar putea să vie Să ne lovească drept în pălărie Urgia urii din magia neagră. Trec peste noi i soarele i noriș ș i ne-ncurcăm în sute de erori,Ș Purtăm pustiul nostru sub cămilă i mergem înainte doar în silăȘ i din aproape i din mai aproapeȘ ș Ca Moise ne visăm mereu pe ape. Visăm i frunze, primăveri i floriș ș Visăm femei care ne dau fiori Visăm mereu, visăm de toate Dar niciodată nu visăm a moarte, Privi i la gânditorul de la Hamangia,ț Cum timpul trece peste el, urgia, i cum visează stele verzi pe cerȘ Când toate curg i toate pier,ș Moare pendula veche în perete, Încremenită-ntre clepsidre bete, Rămân icoanele ce plâng pe sticlă, Pe care timpul aspru nu le strică, Slujind mereu doar un păgân altar În marea chinuită de amar.
  • 89. vineri, 6 iunie 2014 în camera cu amintiri în camera cu amintiri de ani de zile nu mai intră nimeni stau pe pere i tablouri prăfuite i umbre ce se-aga ă de păiejeniț ș ț doar spiritele se mai plimbă-n voie i delirează în tăcereș trupul femeii cel din urmă soare na te-ntr-un golf de somnș doar vise cu zboruri de păun cu cozi fantastice de curcubee se-aud fo nind i plopii de ieri încolona i solda i dociliș ș ț ț doi câte doi pe marginea oselei pleca i să cucerească ve niciaș ț ș o stare de gra ie mallarmeeană se-a terne a a în astă noapteț ș ș legende vii silabe sunătoare fiin e ce plutesc prin vidul secț fanatice fanare pe tarabe lene e consoane ce vând cenu ăș ș unui fenix mort cu ochiul fix pe bezna de-ntuneric în camera cu amintiri mai e doar umbra unei harfe prin care umblă pasărea colibri în albii mări de mari singurătă iț i plâng iluzii îndulcind otrava unor melancolii de miereș de când clopotni e bolnave se varsă triste –n mari ruineț spre frigul devorat de coapse al unei doamne bizantine ce basm frumos umblă prin casă cu umărul virgin al tău ce basm frumos în scrum de timp se varsă-n vasul funerar cu săli de bal în tonuri vii i cu surâsul tău vicleanș cu buzele căzute-n patimi într-un dezmă de nervi carnalț ce basm frumos dansează azi prin ochiul meu de catifea ca un copac prin care luna se joacă ca o balerină din studiile lui degas zburând cu aripi transparente într-un decor de verde pur pe un albastru selenar ce basm frumos mi se a terne în aiureala de singurătă iș ț vin din senin ca uciga ii turmele-ntregi de amintiriș eu vreau să fug dar nu mă lasă lumina lor care mă doare rugina cade -n gol de peste tot se-aud ecouri de departe tac obiectele i-ascultă în marea lor singurătateș nu în eleg de unde vine această grea melancolieț o moarte lentă pe aripi transparente de libelule împăiate
  • 90. perdelele arse de soare cuvintele uscate-n din iț cu mirosul lor metafizic care transformă umbrele într-un vas funerar de crini ce-au ars în vechiul crematoriu în camera cu amintiri se joacă umbre pe pere iț ca pe o sfântă în delir serafi uituci mi te dezbracă ce corp tăiat din linii dulci cu apetituri de madonă ce marmură cioplită-n forme de un sălbatec rafael ce vise sumbre mă-mpresoară în evantai de lini ti greleș se rupe trupul de armură i-n gol de hăuri se destramă…ș vineri, 6 iunie 2014
  • 91. parcă ieri… parcă ieri fumega seara prin aburii pământului parcă ieri cădeau frunzele-n lan uriț răpite de lună parcă ieri a venit la mine donquijotte-n armuri de o elț i mă invitaș să dărâmăm morile de vânt parcă ieri sorbeam elixirul din ulcioarele de lut frământat de fecioare cu gleznele lor. primăvara asta doarme peste ce uri de pufț norii se joacă de-a pitita cu soarele vino lumină odată i în eapă umbra stelelorș ț cu laserii tăi desleagă-ne din visul prin care-am trecut i dă-ne ce-am vrea să vedem:ș râuri, iarbă, femeia-floare, erori i fructeș pe ramurile înverzite… vineri, 6 iunie 2014
  • 92. tu, suflet, încotro? în ploile primăverii germinează semin eleț peste oasele străbunilor mirificele ploi aduse de misterul rena teriiș păsări visătoare se rotesc pe cerul încărun itț cuvintele mor paralitice în grădinile ce înverzesc umbre fantastice alunecă prin mine pasăre- patima zborului tu suflet încotro? vineri, 6 iunie 2014
  • 93. poveste de primăvară acum îmbobocesc inimile, ca florile î i desfac culorile,ș zboară ca păsările în lumina cristalină a soarelui i se leagă între ele:ș inima mea de a ta, inima ta de altă inimă- o horă de inimi- i prin eleș curge un sânge ro u de verbină,ș â nesc i se zbat,ț ș ș precum hulubii prin i în palme,ș arde apusul de-atâta dragoste, se-aude corn de vânător, gâlgâie apele prin mun i,ț ca dragostea prin inimi, se strâng cuvinte-n necuvânt tăcerile zoară în vânt astăzi râzând, mâine cântând…
  • 94. vineri, 6 iunie 2014 lacrimă- ană pe ram albastru cântec se-aprinde i pier singurătă ile din noi,ș ț curg fluvii de stele pe cerul în flăcări, setoase fântânile se-ntorc înspre ploi. balsamul de soare se scaldă în zare, se-ntorc rândunele spre casele lor, fantomele fug din sufletul nostru departe-n pustiuri i-n hău incolor.ș noi ceruri aprinse din vechiul lor cer deschide mireasma tămâilor sfinte, se limpezesc visele ca apa –n izvor i na te poeme din mii de cuvinte.ș ș lacrimă -ană cu plânsul în gene dărâmă zidurile ce te-mpresoară, ie i din strânsoarea viselor taleș i na te- i pruncul pe iarbă afară.ș ș ț lumina zilei se preface în miere cercuri de-argint azvârlite pe sus, zâmbetul i farmecul din tine nu piereș lacrimă-ană, unde te-ai dus? brazii nuntesc în vechea pădure, manole piere în lacrima ta, primăvara trece prin fluiere, cu pruncul în bra e tu alergi dup-o stea.ț
  • 95. vineri, 6 iunie 2014 primăvară vine primăvara într-un verde- albastru, pretutindeni verdele a-nvins, s-a născut alt soare i-a venit alt astruș i-a pus în lumină verdele-aprins.ș râd florile-n glastre sub raze de soare i câmpul în verde se coase-n alti ăș ț se-adună ciobanii cu drag pe ponoare dând viersului glas dintr-o „miori ă”.ț umblă ades prin codri dorul păsărar, din amurg de stele i până în zori,ș viersul altoit pe frunza de stejar, ispite te glasul de privighetori.ș cu seva strecurată prin nervure acestă primăvară în dulci culori a coborât prin noi cu gânduri pure în timp rimbaudian cu mii de sori. cu dulci femei alunecând prin vise precum un glas din ramul înfrunzind, au mai rămas în suflet plânsu-mi-se atâtea vise-n mantii de argint. vineri, 6 iunie 2014
  • 96. lumini de primăvară se despletesc lumini în primăvară cu orbitoare lasere pe cer înmugure te i-nfrunze te via a a piscuri i a codri mirosindș ș ș ț ș din imnuri ve nicia a irupt ca un azur din mantiile-albastreș cadâne moi cu corpuri dulci se plimbă agale printre păuni i vin în vis când noaptea grea love te grav tăcerea de pere iș ș ț se-aude năvalnic un râu curgând prin mine ro u ca sângele unui măcelș totul e vis o altă lume mă plimb cu regii din egipt pe-aleia cu lei i obeliscuri ducând spre piramide unde dorm tăcutș veacurile în cuibul lor ce-ascund mistere pe care această lume nu le tie trec fulgere prin mine i zboară păsări prin cenu aș ș ș caldă dintre ninive i valea regilor pe malul nilului se leagănăș o barcă cu trei luntra i ducând doar smirnă la oracolș unde se descifrează via a din iambii suitori ai mor iiț ț acolo o curte cu vocale ne trâmbi ează poeme cu cleopatraț femeia care a înnebunit doi regi cu farmecele ei de divă o tempora o mores striga catilina din cuibul lui de viespi i timpul se rostogole te printre a tri tot amăgind singurătă iș ș ș ț prin mii de ani trecând ca o dulce răcoare printr-o inimă căreia moartea i-a furat iubirea i i-a închis-o într-un pustiuș dar m-am trezit iau via a iar de la-nceput memoria mă lasăț sunt însetat ca un ulise rătăcitor spre elul meu imaginarț de o frumoasă singurătate este uneori acestă via ă coloratăț ca formele unei femei tu ate-n ochiul criptic de bărbatș ca un cioban însingurat voi plânge iar după turma mea pierdută des în infinit departe într-o sfântă stea e primăvară e frumos un marte rupt dintr-un poem balcanic cu razele ce cad pe muguri într-o ciudată melopee sorbind lumina i dând via ă unui întreg câmp de luminăș ț tot ascultând în graiul ierbii sărutul lutului bătrân acum învă să merg ca pruncul prima dată pe alt tărâmț călcat numai de zei spre tine printre păsări i aripi de vântș
  • 97. nu mai visez cad vârstele te-absoarbe ochiul meu nătâng a a cum e ti goală ca zarea ca visul ca malul unei mări pustiiș ș ca lună rătăcind pe valuri într-un delir de nop i albastreț ca iedera necunoscută urcând pe sâni de catifea trimite-mi ale tale forme printre cadavre de vocale moarte să- i văd statuia în marmură roz tu e ti otrava mea cea dulceț ș câteodată cu umerii curba i învin i de -mbră i eri pustiitoareț ș ț ș în ochii mei fo ne ti mereu - un lan bătut de un zefir cu aripi lineș ș frumoaso mai vino odată de-mi ară adânc precum plugarul ogorul meu rămas pustiu pârloagă-n dulcea primăvară un ochi imens te-absoarbe-ncet sub pleoapa plină de mistere un ochi în care s-au îngropat atâta dor i-atâtea visuriș i lasă anii la o parte cu nuferii decapita i pe lacul golș ț de-atâtea secete secat printre castele pustiite ce zac la margine de lume uitate în pove ti bătrâne i-n cronici arse de cenu ăș ș ș o babilon pe-aici mi-am pierdut tinere ea visând la pofte de seraiț la fructul cel oprit din biblii i la co maruri ne-mpliniteș ș atâtea mă ti imunde mi-au hrănit îndoiala mu cat doar de tăgadăș ș dar niciodată-nvins de via ă doar ars de flăcări ce nu dormț sună o orgă de mesteceni pe gâtu- i gol ca de vioarăț plâng i- i cântă coapsele dulci sub luna ce- i deschide chipulș ț ș mu când sălbatic vârcolacul din obrazul ei pustiuș se despletesc izvoarele prin cetini ca părul tău cel mătăsos iar zarea-i plină de centauri adulmecând iubirea noastră ascultă cum se desfac frunzele i cum se-aprind florileș lasă-te pe umărul meu i-ascultă singurătă ile cum tacș ț prive te cum cineva seamănă stele pe cer i le preface-n confettiș ș hai să ne desprindem din acest joc al spaimelor terestre i să fugim undeva la poale de cer la poale de codruș să nuntim ferici i moartea noastră frumoasăț cu lăute de fag cu frunze de doină cu miros adormitor de tei i străini de noi să cre tem frumos într-o floare…ș ș vineri, 6 iunie 2014
  • 98. Sunete de orgi în tuburi