material realizat de profesor Delia Dragan

1. Studiul privind copiii cu părinți
plecați in străinătate
Liceul Teoretic “Ion Luca” Vatra Dornei
Cabinetul de asistență
psihopedagogică

2. “Când părinții se mulțumesc să-i lase pe copii
în voia lor, iar copiii nu mai țin seamă de cuvintele
părinților, când profesorii tremură în fața
discipolilor preferând să-i lingușească, în sfârșit,
când tinerii disprețuiesc legile pentru că nu suferă
pe nimeni și nimic deasupra lor ca să-i conducă, ei
bine, în asemenea vremuri își face intrarea în
scenă, în toată strălucirea ei, tirania.”
Platon

3. Elevii cu părinți plecați în străinătate
85%
15%
703 copii cu părinți în țară
125 copii cu părinți plecați
în străinătate

4. Elevii care au plecați mama, tatăl sau
ambii părinți
52%
33%
15%
Mama este plecată (69
elevi)
Tatăl este plecat (41 elevi)
Ambii părinți sunt plecați
(15 elevi)

5. Durata de despărțire cu părintele/
părinții
33%
8%
8%9.60%
12%
28.80%
Până la 1 an (42 elevi)
Între 1-2 ani (10 elevi)
Între 2-3 ani (10 elevi)
Între 3-4 ani (14 elevi)
Între 4-5 ani (12 elevi)
Mai mult de 5 ani (19 elevi)

6. Cu cine locuiesc
69.60%
28.80%
1.60%
Locuiesc cu celălalt
părinte (87 elevi)
Locuiesc cu persoane de
îngrijire (36 elevi)
Locuiesc singuri ( 2 elevi)

7. Mijloacele de comunicare dintre copii
și părinții emigrați
30%
70%
Telefon
Internet

8. Mărturii
“Atunci când un părinte pleacă în altă țară
pentru a munci, noi, cei care rămânem ne
simțim singuri, ai nimănui, chiar dacă nu este
așa.”
“Mama mea este plecată în Italia. Îmi este
foarte greu fără ea. În primul rând îmi este dor
de ea, îmi lipsețte foarte mult, mai ales acum
în perioada în care suntem adolescenți...”

9. “Părinții mei au divorțat de trei ani, eu mai am trei frați
mai mari cu care mă înțeleg foarte bine, mai ales de când s-
au despărțit ai mei. Mama mea este recăsătorită, iar soțul
ei nu o lasă să discute cu mine, mai ales acum când am
foarte mare nevoie de ea. Mama a plecat împreună cu el în
Italia, iar eu am rămas cu frații mei și tata. Foarte des îi simt
lipsa, deoarece aveam o relație foarte specială cu ea, iar
acum vorbim foarte rar și când vorbim, discutăm doar
despre școală și când îmi trimite bani. Cel mai mult mă
doare faptul că nu am cu cine vorbi, iar cu tata nu pot
discuta anumite lucruri. Mama vine o data pe an în țară,
dar soțul ei nu o lasă să vorbească cu mine. Îmi este foarte
greu...”

10. “De când tata a plecat, simt că nu mai sunt aceeași
persoană, sunt mai tristă, mai rece. Nu pot spune că
aveam o relație foarte bună, că eram foarte apropiați,
dar este o persoană în viața mea. Știu că nu aceaste
trebuie să fie reacția mea, dar după plecarea sa m-am
închis în mine, am renunțat să-mi mai deschid sufletul
în fața oamenilor din jurul meu și am devenit foarte
emotivă, multe lucruri ajungând să mă rănească foarte
ușor. În acest moment, singura mea dorință este ca tata
să vină acasă și să nu mai plece. Adevărul e că nu pot
să descriu în cuvinte ce simt.”

11. Concluzii
 Copiii cu părinți plecați în străinătate reprezintă un grup
vulnerabil, aflat în situații de risc, cu efecte în plan
psihologic;
 Consecințele negative ale migrației părinților sunt:
– Privarea copilului de afectivitatea parentală și de
supravegherea necesară dezvoltării normale a acestuia;
– Dificultăți de comunicare și relaționare;
– Probleme în exprimarea și controlul emoțiilor;
– Tulburări de somn și nutriție;
– Rezultate școlare slabe, absenteism;
– Aderarea la diverse grupuri cu comportamente delincvente

12. Recomandări
 Se recomandă să se evite plecarea ambilor părinți în
străinătate;
 Atunci când plecarea este absolut necesară, copilul trebuie
lăsat în grija unor persoane care se pot implica afectiv în
relația cu el, care pot suplini nevoia de comunicare a
acestuia, sfatul părintelui sau pot menține contactul
permanent cu școala;
 Să i se explice copilului faptul că plecarea părinților nu
înlătură dragostea pe care aceștia o au față de el;
 Organizarea de către autorități a unor centre after-school
care să asigure pregătirea suplimentară a copiilor,
orientarea școlară și consilierea individuală cu un personal
specializat care să țină legătura permanent cu persoanele în
a căror îngrijire se află copiii, să organizeze întâlniri și vizite
la domiciliu.