Revista Tehnium 73_11

IIGIII IlUI:,----------------------
~ INIINSTiIATIE
lE INEiZllltlNTlltA
• Receptorul h.D'''.Dw·n.ril
• Miniinstalaţie
de incălzire centrală
• Controlul automat
,.,1 nivelului de apă
• Ohmetrul
• Aparat·de măsură
universal
• Detecţia cu tranzistoa
• Aparate indicatoare
cu ochi magic
• Zăvor electronic
• Verificarea diodelor
• Vobulator
• Comandă electronică
pentru trenuleţ electr
• Fotoceramica
• Diachrom
• Automobil comCJ.ndat
• Circuit de echilibrare
• Sesizor cu amp1ifi~ato
diferential
• Rodaju.· automobilului
• Secur;itatea circulaţiei
auto
• Retete utile
• Schimbarea geamu~ilc
• Actualitatea astronau1
• Radioservice
• Verificarea frecvenţei
reţelet electrice
• Rame de polistiren
• Circuit de echilibrare
• Doza triplex
• Filatelie

D
RADIORfiCEPTORUL
RADIO-
CONSTRUCTII lUPII MARCEL NEGRU
Receptoarele superheterodină sint, fără Îndoială, cele mai des folosite atît În instalaţiile profesionale, cît şi În cele desti-
nate largului public.
in cele ce urmează vom prezenta un asemenea tip de receptor de categorie medie,destinat recepţionării gamelor de unde
lungi, medii şi scurte.
Pentru a facilita prezentarea receptorului, am Împărţit schema În 3 module principale, pe care le-am folosit la realizarea
practică a receptorului: amplificatorul de AF (fig. 1), amplificatorul de FI (fig. 2) şi schimbătorul de frecvenţă (fig. 5).
Să analizăm pe rînd fiecare parte componentă a receptorului.
1
Se poate observa că am
folosit un amplificator de AF.
fără nici un fel de transfor-
matoare de ieşire sau de cu-
plaj. Acest montaj oferă nu-
meroase avantaje din care ci-
tăm: spec ru e reprodus mult mai larg decit la amplifica-
toarele de AF cu transformatoare. distorsiuni mici. greutate
mică etc.
la etajul final s-au folosit două tranzistoare p.n p de tip
EFT 131. comandate de două tranzistoare complementare:
EFT 353-EFT 373. Condensatorul C
2
a fost ales astfel ca
frecvenţa minimă (f
min
) aplicată difuzorului să fie de 200Hz.
Din relaţia:
. 1
~ = 211:f" Rs
mlO
rezultă pentru RS"= 4J. +4,7.A.. :c8.fl., C. = 900 .EF. Din
.motive constructive, s-a ales însă C. = 1000 uF la 16 V, con-
densator folosit la receptorul «NeptuO». Puterea utilă Pu obţi-
nută cu etajul final în acest aranjament este de 1,2 W.
Această putere poate fi mărită însă la 2 W (putere atinsă şi
aşa la semnal maxim). prin mărirea tensiunii de alimentare şi
montarea in locul tranzistoarelor T1-T2 altele cu o putere
disipată corespunzătoare.
Pentru micşorarea gabaritului etajului final se pot inlocui
dubleţii T1-Ta şi Ţ9 - T4 cu două tranzistoare complemen-.
tare cu o putere ecmvalentă acestora. de exemplu: AC 180 K
- AC 181 K. obţinindu-se un montaj contratimp.
De remarcat este obţinerea polarizării iniţiale a acestor
tranzistoare. Se observă că tranzistorul T§ şi rezistenţa semi-
C
FI
reglabilă I;l,s formează un diviz.or cu factor variabil de divizare
a tensiunii. astfel Încît pe dioda cu siliciu DC 1 să avem
UD = 2 U
BE
deschidere. respectiv 0.6 V. valoare reglabilă
În circuit din Rg. În felul acesta stabilindu-se şi curenţii iniţiali
ai tranzistoareror T3- T4'
Grupul R
10
C
3
din emitorul tranzistorului T
S este montat
pentru a stabili termic acest etaj. Cuplajul cu etajul preampli-
ficator s-a realizat galvanic cu ajutorul rezistenţei R
5
in curent
continuu şi cu C
5
în curent alternativ.
La etajul preamplificator cu T6 s-a folosit În emitor. pentru
mărirea stabilităţii t~rmice. rezistenţa R
12
. in paralel cu R
12
găsim însă grupul serie R11
CS
' care in curent alternativ şun
tează R
12
• aşa că la frecvente inalte nu găsim practic decît
R . Tot in emitorul tranzistorului T este adusă o fracţiune
diWtensiunea de la ieşire. Această &nsiune fiind În antifază
cu cea de la intrare. se scade din aceasta. realizîndu-se ceea
ce se numeşte reacţia negativă. In felul acesta se îmbunătă
ţeşte caracteristica de frecvenţă a intregului amplificator.
Polarizarea bazei tranzistorului T6 se ajustează cu ajutorul
rezistenţei semireglabile R
1T
care modifică de fapt punctele
statice de funcţionare a tuturor etajelor (deoarece acestea
siFlt cuplate galvanic). Practic. din această rezistenţă se sta-
bileşte tensiunea din punctul notat pe schemă cu «A». in aşa
fet: incit in acest punct să avem o tensiune egală cu jumă-
2
tatea tensiunii de alimentare. Grupul de filtraj C
1
R
9
C
8
ser-
veşte la prevenirea oscilaţiilor parazite ce s-ar putea ivi atunci
cînd se uzează bateriile. Condensatoarele C
1
C
8
au. preferabil.
o capacitate cit mai mare la o tensiune de străpungere SfjJJe-
rioară celei de alimentare. pentru a se obţine o fiabilitate cît
mai mare a amplificatorului.
La realizarea practică a amplificatorului am folosit condensa-
toare tip butoiaş de la receptoarele «NeptuO» şi «Zefif». Re-
zistenţele folosite au toate 0.1-0.5 W. Tranzistoarele finale
T1-T2 vor avea de preferinţă punct alb. Dioda cu siliciu DC 1
are catodul marcat cu un punct roşu. Dacă nu se dispune de
o asemenea diodă. se va inlocui cu o alta cu siliciu - Zenner.
de fabricaţie românească, tip DZ 309. DZ 308. Unele firme
constructoare de radioreceptoare tranzistorizate care au fo-
losit montaje similare au preferat înlocuirea acestei diode cu
montajul din fig. 7. realizat cu un tranzistor p.n.p.• de cate-
gorie inferioară. cu o diodă cu siliciu selecţionată.
În cazul folosirii în locul tranzistoarelor EFT 131 a două
tranzistoare AC 180 K. acestea vor fi fixate pe un radiator
de tablă Împreună cu dioda DC 1. sau montajul înlocuitor
din fig. 7.
Întregul montaj l-am realizat pe o plăcuţă cu cablaj imprimat.
cu dimensiunile 120x40. prin aceasta mărindu-se siguranţa
în exploatare (un scurtcircuit accidental la etajul final poate
fi fatal tranzistoarelor finale). micşorînd timpul executării
montajului şi obţinînd un montaj elegant.
Potenţiometrul R
19
va fi de 10 kO şi va avea întrerupător.
La punerea in funcţiune ~e vor plasa cursoarele potenţio
metrelor semireglabile Ra şi R17 la mijlocul curselor. apoi
se va alimenta montajul. Operatiile de reglare sînt: aducerea
Rg 120.0.
fig. 1
+-+
E
FI1
fig. 2
tensiunii din punctul «A» la jumătatea tensiunii de alimentare
cu ajutorul potenţiometrului R17 şi urmărirea variaţiei tensiunj.j
din punct cu un voltmetru (preferabil) electronic conectat
intre punctul «A) şi masă. Se verifică apoi curentul de colector
al lui TI şi se reglează din Ra pină se stabileşte la 5 mA.
Atentie: toate măsurătorif6 se fac fără semnal la intrarea
ampl!f!catorului. Dacă se respectă valorile pieselor din circuit.
amphflcatorul va lucra foarte bine de la prima probă.
Caracteristicile acestui amplificator sint: banda de trecere
- 60 Hz-15ooo Hz; distorsiunile măsurate la 1 kHz sint-
pentru P = 1,5 W, mai mici de 5%, iar pentru Pu = 2 W,
mai mici de 10%.
Curentul consumat de la baterii fără semnal este de 10 mA.
Pentru obţinerea puierii de 1.5 W la intrare trebuie aplicat
un semnal cu amplitudinea maximă de 30 mV. Difuzorul
folosit este cel de la «Neptun» sau altul cu Z = an şi PU=3 W.
Nu se vor monta la ieşire difuzoare sau agregate electro-
acustice cu Z=40.
Acestea fiind spuse despre amplificatorul de AF. să tre-
cem la analiza modului de funcţionare a celorlalte etaje ale
receptorului. Mai intii să ne reamintim principiul de funcţio
nare a unei superheterodine. Se ştie că semnalul cules de
circuitul de intrare este foarte slab. şi pentru a-I detecta in
bune condiţii ar trebui adus la o valoare convenabilă. Da-
pentru a-I amplifica mai uşor ar fi preferabil ca acestea să fie
de o frecvenţă fixă. Deci semnalul de frecvenţă variabilă cules
de circuitul de acord ar trebui În aşa fel transformat incit să
lucrăm În etajele de amplificare cu o frecvenţă fixă. care să
păstreze insă aceeaşi modulaţie. In cazul nostru. etajul care
furnizează la ieşire o frecvenţă fixă. indiferent de frecvenţa
recepţionată. este convertorul autooscilant. Fenomenul dorit
este realizabil prin heterodinare. proces care constă in ames-
tecarea frecvenţei recepţionate (f
s
) cu o altă frecvenţă dată
de un oscilator local (f
h
). astfel ales incit să avem mereI.
indeplinită condiţia: f
h
-f
s
=f
i
• unde fi este frecvenţa inter-
mediară.
Convertorul autooscilator este realizat cu un tranzistor
EFT 317 (T9)' Nu s-a folosit etaj oscilator separat in scopul
simplificării montajului Şi reducerii costului acestuia, soluţie
adoptată de majoritatea firmelor constructoare de radio-
receptoare. Aceasta şi datorită faptulUi că, in mod obişnuit.
tranzistorul se prezintă pentru semnalul recepţionat cu emi-
torul comun, iar pentru funcţionarea ca oscilator il găsim În
montaj echivalent cu baza comună.
Se observă din analiza schemei că este vorba despre un
oscilator la care tensiunea de reacţie se ia cu o bobină se-
parată pentru fiecare gamă recepţionată.
Deoarece acest tranzistor se foloseşte şi in gama de US.
admitanţa internă intre emitor şi bază tinde să devină tot mai
mică pe măsură ce frecventa de lucru creşte, pe baza tranzis-
torului ajungind o energie destul de mare cu aceeaşi frecvenţă
cu cea de la os«:ilator. Acest efect supărător se inlătură in
montajul prezentat prin neutrodinare. In acest scoP. o parte
din tensiunea oscilatorului se aplică pe bază, prin circuitul
serie R
34
-C
29
• Tensiunea aplicată bazei se ia de la o bobină
suplimentară şi are faza opusă tensiunii - care se aplică
pe emitor. Prin această reacţie negativă se obţine o pantă de
conversie mai mare, iar cuplajul dintre circuitul de acord şi
oscilator se reduce.
Deoarece in gamele UL-UM admitanţa tranzistorului se
măreşte. circuitul de reacţie negativă este scos din funcţiune
II.':.·Îi,
,:
ii
c

1
2
3
u
Tt=-t-
automat la recepţionarea uneia dintre aceste
Şi acum, citeva indicaţii constructive:
Circuitul de acord pentru Ul. UM şi US, precum şi oscila-
îoarele UI, UM şi US sînt similare cu cele de la rec;eptoGlrele
«Delta» sau «Dunărea») (de fapt. se pot folosi co,muitatonJI
de game şi cablajul de la acaste receptoare.
inţeles piesele conform acestei scheme). La punerea in
ţiune a montajului. acesta se va r~gla după cum urmează'
se aduce tranzistorul in punctul normal de functionare (dacă
este cazul), modificind rezistenteie de polarizare corespun
zător, in aşa fel ÎnCÎt să avem pe tranzistor tensiunile de pe
schema de principiu. Cea de-a doua operaţie este incercarea
funcţionării oscilatorului. operaţie care necesită un voltmetru
cu rezistenţă internă cit mai mare, pe care il montăm În pa-
ralel cu R
31
. Scurtcircuitînd pe rînd punctele notate pe schemă
cu RS pentru Ul. OP pentru UM şi GG pentru US. oscilatorul
trebuie să-şi înceteze funcţionarea. iar tensiunea pe rezis-
tenţa R
31
trebuie să scadă puţin. in cazul in care oscilatorul
inversata MQ pentru
şi ..II pentru se va regla
şi o8cilator, o
intre aceste frecvElnte la
o fUflcţionare pe UM intre 1 500
in apropierea capetelor benzii;
se va
astfel
2pe această frecventă, suficiente o
receptorulUI, Se folosesc două tranzistoare:
şi T8 de tip 2 SA 102 (se pol folosi cu rezultate slabe pentru
T 7 - EFT 307, EFT 306 iar pentru TS - EFT 319). Etajul am-
plificator cu T7 are o amplificare de tensiune de aproximativ
40 şi de aceea trebuie luate o serie de măsuri la proiectarea
cablajului pentru a preintimpina oscilaţiile parazite. Astfel.
ar trebui păstrată o distanţă cit mai mare intre circuitul colec-
torului şi cel al bazei tranzistorului. O altă măsură ar fi ecra-
narea corpului tranzistorului T7 Cu un tub metalic pus la masă,
Cu şi mai multă precauţie trebuie construit etajul echipat
cu Tg' deoarece acesta are o amplificare şi mai mare.
AnT lăsat mai la urmă analiza modului de functionare a
acestui amplificator şi a anexelor:
- CAA cu diodă (prin amortizarea primului transformator
de FI).
s M L
e e
H H
7
2
H
8
3 e Q Q G 9
4 e e
H :re 10
5
H
t1
6 G G G G 12.
~~
~'
I~t~ ~I ,~
~rl
~t·~~ IZ ~
- CAA cu rezistenţă (prin modificarea punctului static de
funcţionare a tranzistorului Ta)'
- Neutrodinarea. Deoarece acestea sînt ceva mai dificile
la acest montaj. stabilitatea termică a tranzistoarelor T 7 ŞI
Ta este asigurată de rezistenţe le R
23
şi R
2S
' montate În emi-
toarele tranzistoarelor. Aceste rezistenţe măresc totodată
rezistenţa de intrare a tranzistoarelor. in paralel cu aceste
rezistenţe găsim condensatoarele C
14
şi respectiv C
1S
' care
şuntează aceste rezistenţe la frecvenţe inalte.
Rezistenţele R
26
-R
25
şi R30-R21-R20-R19 asigură po-
larizarea bazelor tranzistoarelor, fixind punctul static de
funcţionare a acestora. Rezistenţa R21
acţionează În montaj.
producînd ceea ce se numeşte În literatura de specialitate
CAA sau RAA. De fapt, această rezistenţă, Împreună cu
C
1Q
, R
90
şi R1Q
, alcătuieşte dispozitivul CAA fără intirziere.
care flmcţionează prin deplasarea punctului static de func-
ţionare a tranzistorului TS' adică prin variatia pante! acestuia.
De fenomenele se produc astfel: să considerăm că s-a
radioreceptorul pe un post oarecare. amplificatorul
amplifică semnalul cules, detectorul îl detectează. iaf
pe rezistenţa de sarcină a redresorului, formată din R20 serie
cu R
i9
• apare o tensiune continuă. Dacă amplitudinea sem-
nalului are tendinţa să crească. atunci şi tensiunea
R
20
-R
19
Ia creşte. Această tensiune este aplicată prin
pe baza primului tranzistor amplificator de FI. modifică po-
larizarea acestuia. scăzindu-Î amplificarea. Astfel raţionind.
se poate, pentru semnalele foarte mari. ca. datorită siste-
mului CAA. polarizarea bazA-emitor să tindă către O. iar
curentul de colector să tindă către o valoare reziduală leo.
la care amplificarea este minimă. folosirea numai a acestui
tip de reglaj are Însă Q serie de inconveniente:
- reglajul nu este destul de eficient. Informativ. pentru
R34 120.0.
R F
R ~I l~1
rl
scade sub valoare 0,1 mA, iar dioda 0
3
se polarizează direct,
amortizind circuitul acordat al transformaîorului de Fi cu o
rezistenţă diferenţiată de ordinul 10 1<0. Reducerea amplificării
etajului schimbător de frecvenţă de către 0
3
este Însoţită de
lărgirea benzii de trecere (13 = ~). prin aceasta obţinîndu-se
un efect de
posturile puternice
mai largă. deci cu o
două dispozitive care
accesorii obligatorii ale
este observabilă, mai
oarea programelor ra<liodifuziiuf1le
se află la o distanţă
la doar
straturi
AT
100p f (38 500pF
c
fig. 5
variaţii ale mărimii semnalului de la intrare de 20-25 ono
tensiunea de ieşire variază de 2-3 ori;
- pentru obţinerea regiaju!ui maxim este nscesar ca ten-
siunea la intrare să crească exagerat;
- În timpul reglajului automat, datorită variaţiei tensiunII
de polarizare. variază şi capacitatea de intrare şi de ieşire
a tranzistorului. dezacordindu-se astfel În mod nedorit trans"
formatoarele de FI. Pentru a diminua aceste neajunsuri. se
foloseşte pentru controlul automat sistemul RAA prin amor-
tizare. realizat cu diodă semiconduc;toare.
Acest dispozitiv funcţionează astfel: fără semnal. deci cu
receptorul neacordat pe nici un post. tensiunea U
CAA
la
tranzistorul Ta este nulă, iar curentul acestuia este maxim
(lCT8 = 0.5 mA). Pentru acest caz, dioda este blocată cu
aproximativ 0.5-1 V şi prezintă, in derivaţie, pe circuitul osci-
lant primar al primului transformator de FI. o rezistenţă in-
ternă "foarte mare. Nu modifică Impedanta circuitului acor-
dat şi nici amplificarea etajului, care are in aceste condiţii
o valoare foarte mare (AU = 1 000). Pentru semnale mici
se aplică tranzistorului T
S
o tensiune +U
CAA
mică. curentul
' CTa scade. dar rămîne mai mare de 0.1 mA. astfel că dioda
rămîne În continuare polarizată invers. deci blocată. Pentru
semnale mari. tensiunea +U
CAA
la Ta creşte. aşa că 'CTS
fig. 4
torului devine nul. Tranzistorul neutrodiflat
considerat ca un dispozitiv unilateral. in care
fo~mă Într-un singur sens de ia intrare spre
In montaj circuitele de neutrodinare sint din:
C -R şi C -R . Trllnsformatoarele de
cJ?a glds con1Wctio~te din comerţ şi lor fi tipul celor
folosite la receptoarele «Delta» sau «Dunărea). Pentru cei
ce vor să le construiască singuri, le recomandăm folosirea
unor «oaie» de ferită. pe care se lor bobina aceste transfor-
matoare. după cum urmează:
FI
1
FI
2
Intre 2-4-130 spire L.. ..
Între 1-5- 4 spire ,.onductor Cu-Em cu fi 0.15 mm
Între 2-3- 50 SPire}
Între 2-4-140 spire !ită 7 x 0,05
Intre 1-5- 4 spire
FI
3 Intre 2-3- 65 SPire}
Intre 2-4-140 spire lită 7 x 0.05
fntre 1-5- 35 spire
Transformatoarele de FI vor fi introduse in ecrane metalice
din aluminiu puse la masă. pentru a se evita cuplajele induc-
tive intre bobinele diferitelor transformatoare. Rezistenţele
sînt toate fabricate de I.P.R.S., la puteri de 0.1-0,5W. Con-
densatoarele utilizate vor fi dintre cele cu ceramică de mici
dimensiuni, iar cele de la acordul circuitelor de FI vor fi din
stiroflex sau MIAL. cu cel mult 5% toleranţă. In incheiere. vom
analiza ultimul etaj al receptorului:
3
Demodulatorul este inclus in
amplificatorul de FI. Pentru
aceasta. vom considera pe~
·tru inceput schema simpli'-
(CONTINUARE ÎN PAG. S)
E

4
Sezonul rece apropiindu-se, e momentul să ne gîndim
la mijloacelor de Încălzit, la consumul de
de cost), la şi dezavan-
utilizarea combusti-
trC'ldi1tioinalele sobe de tera-
r"',,"H'T"I~:i la ritmul contextul
de ori mare. electrică
de teracotă şi radiatoare cu ulei, deşi foarte
are eficienţă mică şi un de cost ridicat.
măsură, Încălzirea cu (în butelii)
radiatii de infraroşii, prezintă un randament
p~ate fi competitivă economic.
ultimul s-au răspîndit, aşa cum ştim, sobele
cu combustibili -'- motorină şi petrol. Acestea.
desi costul combustibilului pe un sezon este cu circa
30% mai mare decît al lemnelor şi cărbu.nilor pentr~
aceeaşi suprafaţă Încălzită, pot arde contmuu, menţi
nînd temperatura constantă. Combustibilul din rezer-
voarele acestor sobe ajunge În medie pentru 25-30 de
ore de funcţionare În condiţiile În care t;mperatur.a
mediului ambiant, exterior, ar fi de -10 C. CapacI-
tatea rezervoarelor este de 10-15 1, În funcţie de
tipul sobeI. Randamentul acestor. sobe est~ .?e mini-
mum 70%, conform notiţei tehnice a fabriCII produ-
cătoare. Aceasta deoarece combustibilul este de cali-
tate bună şi degajă o cantitate de 9000-10000 kcal/oră
pentru 1 litru. Aceste sobe, de tip Mecalor, C~nrort 1 şi ~,
Metaloglobus, au nevoie, conform recomandari lor fabrl-
cilor, de un burlan de 1,5-2 m şi de un tiraj bun, res-
pectiv un coş bine curăţat. Totuşi, gazele ies pe coş
calde, deci se pierde o mică parte din căldură. Arzăto
rul sobei este cilindric, fig. 1, arderea făcîndu-se În par-
tea de jos, unde ajunge combustibilul şi se produce
gazeificarea; spaţiul de deasupra arzăto~ului pe wun.de
trec gazele fierbinţi serveşte ca suprafaţa de incalZire
(radiaţie) a sobei, el fiind confecţionat din tablă de 2 mm.
VAS
EXPANSIUN
SOBA
După cum se vede, acest spaţiu este gol, el avînd În
partea de sus un capac de fontă pentru curăţare şi
coşul pentru ieşirea gazelor arse. Tocmai acest spaţiu
se poate folosi o instalaţie de Încălzire centrală
de mici care se poate construi destul de
cu cheltuieli mICI şi cu ajutorul unui instalator
..."lnrifpl"'i<::t O sobă pentru Încălzirea a trei ca-
mere, fie folosind Încălzirea a două camere
şi instalaţia cea a treia, folosind soba pen-
tru camera care este instalată şi alte
două camere. BineÎnteles, camerele sînt
obişnuite, cu o . de
consum care se
200 ia
:lnt'rH(im:ltiv 6
a
ment.
de functionare. Functionarea unor astfel
se baze'ază pe . efect de termo-
sifon, de a apei calde faţă
de apa rece. caldă mai uşoară, se ridică În sus,
iar locul ei este luat de apa rece, sau mai rece, din
instalaţie. Astfel, apa caldă ia mereu loc.ul apei reci din
radiatoare. in instalaţia propusă, apa se În<;~lzeşte În ser-
pentina care se găseşte În cilindrul sobei, iese prin
Ilo
-CAPAC
-l---H--C OŞ
_ __ & _ - SPAŢIU LIBER
_-H--1NELE
TABLĂ 2mm
potrivit, ţinînd seama că intre spire trebuie să avem
minimum 5 mm, iar la scoaterea de pe cilindru diame-
trul se măreşte cu 5--8 mm.
Din ţeavă de .1
din segmente
ceea ce este
stropi şi
cOlnfe,cţionan~a serpenti-
vom da două găuri (de mărimea exactă
În peretele cilindrului sobei,
pentru a evita coşul.
făcute foarte dînd mai
multe găuri pe un diametru mai cu de
4 mm şi pilind apoi cu grijă. Trebuie să ţinem seama
că ele trebuie să fie pe aceeaşi verticală şi distanţa dintre
centrele lor să fie exact distanţa ce desparte ştuţurile
de la serpentină. De exactitatea acestor găuri depinde
etanşarea pentru foc, respectiv ieşirea sau nu a gazelor
În cameră. Ştuţurile serpentinei trebuie să se potri-
vească exact, fără nici un joc.

joase decît capătul de ios al serpentinei.
camere de 18-20 mp sînt suficienţi 12-15 ele-
17 eiemenţi tip 777/4, sau 20 elemenţi
astfel formate trebuie instalate
ceva sus deCÎt de obicei, si anume la 0,6--1 m dis-
tanţă pe verticală Între mijioc~1 radiatorului şi mijlocul
serpentinei. Cel mai depărtat radiator va fi cel mai
de sus. Radiatoarele se racordează cu robinet Înspre
tur şi fără spre retur. Ele se montează sub geamuri,
Însă, avînd În vedere ci se vor monta mai sus, vom folosi
(URMARE DIN PAG. 3)
(CONTINUARE ÎN PAG. 16)
AUREl
În toate recep·
i'"nC::,!rl",r",j'''' drept schemă
2rrfi wÎ
adică mult mai mare decît 1.. unde wi este pulsaţia frecven-
wl
ţel intermediare. De aceea tensiunea Ud de la bazele grupului
de detecţie nu poate varia În ritmul tensiunii de FI. ci se men-
ţine aproape constantă (fig. 4).
Tensiunea ia bornele diodei este Ua = U - Ud.
Dioda va conduce numai cînd această tensiune este po-
zitivă.
Considerăm tensiunea de FI variabilă reprezentată grafic
În fig. 4.
fiind de contactul NI
La A-B se va relua ciclul umplere.
Comutatorul Al asigură funcţionarea automată pe
R
O
00220 V; SOHz
Tr
Această tensiune se aplîcă circuitului de detecţie. procesul
desfăşurîndu-se astfei: in prima parte a semiaiterrianţei po-
zitive (durata 1-2) dioda este blocată, căci Ua > Ud. iar ten-
siunea la dioda Ua este negativă, deci rezistenţa diodei este
foarte mare. curentul prin ea fiind nul. Pe durata 2--4. tensiune"
de semnal devine mai mare ca Ud. deci Ua=U-Ud>O, re-
zistenţa diodei Ri devine mică. prin diodă circulînd un cu-
rent la = 1. care încarcă condensatorul Cd şi de aceea ten-
siunea Ud creşte (duratele 2,3.4). După momentul 4. dioda
se blochează din nou. dar cu toate că «i» prin diodă este nul
(sau aproape). tensiunea de la grupul de detecţie Ud nu dis-
căci condensatorul Cd se va descărca lent prin rezis-
Rd. aşa încît tensiunea Ud va scade Această
stare continuă durata semialternantei după
care totul '
Dacă amlplituejine,
a
tecţie se explică prin aceea că
metrului de volum, rezistenţa eclliv,alentă
o valoare prea mică, rezistenţa
mo':!ulcltie.
de detecţie. Este adevărat însă rezistenţei
R duce la o pierdere suplimentară putere utilă. însă
at9astă rezistenţă împreună cu condensatorul C
i0
alcătu-
iesc totodată un filtru În 'It pentru a nu influenţa caracteristica
de audiofrecvenţă. scurgind la masă frecvenţele superioare
160 kHz- 290 kHz
UM520 kHz-1600 kHz
US S•g MHz-12.5
ZSIGMOND
valoarea din montaj este bine
de tip OC 70. dar poate fi uti-
indigenă de tip EFD 100 sau
este similar cu cel folosit
Sensibilitatea o putere la ieşire de 50 mW:
Ul -800 IN
UM -200 p.V
US 50 IlV
Selectivitatea: un semnal cu o frecvenţă diferită cu +9 IIHz
de cea a semnalului recepţionat este atenuat cu cel puţin20 dB.

~-HHIM~Y~A~'III,~r~~~I~ ~ MtA~
PRINCIPIUL
DE FUNCTIONARE
SI CALCUL'lOjI
OhmetFul este instrumentul care măsoară valoarea
rezistivă a elementelor de circuit, a cărui funcţionare
se bazează pe legea enunţată de fizicianul Ohm.
Din relaţia În care rezistenţa apare ca raportul
dintre tensiunea şi curentul ce circulă prin circuit,
acest instrument - ohmetrul - indică valoarea re-
zistenţei tocmai În funcţie de curentul care circulă.
Pentru că tensiunea de alimentare poate fi variabilă
În timp, instrumentul a fost prevăzut cu elemente de
corecţie. care sînt nişte potenţiometre cuplate În serie
sau paralel cu instrumentul indicator.
În fig. 1 este prezentată schema unui ohmetru cu
sistemul de reglai În serie (aducerea la zero).
Tensiunea de alimentare a baterie! poate fi cuprinsă
Între o valoare maximă (U max) şi o valoare minimă
(U min). Potenţiometrul P conectat În serie permite
reglajul curentului din circuit, micşorînd astfel in-
fluenţa variaţiei tensiunii U asu pra preciziei măsu ră
torii.
Rezistenţa serie fixă Rs este montată pentru ca
aparatul indicator (mA) să poată avea indicaţie maximă
(fund de scală) pentru tensiunea minimă a bateriei
(U min). in acest caz, potenţiometrul este la zero, iar
Între bornele de măsură se face scurtcircuit (Rx=O).
I U min
m = Rs+r '
unde Im este curentul maxim admis de instrument,
iar r este rezistenţa internă a instrumentului, deci
valoarea rezistenţei Rs se determină din relaţia.
R (n) U min (V) _ r( n).
s Im(A)
Dacă instrumentul funcţionează cu o tensiune mai
6
PII
tiU
Se ştie că randamentul detecţiei clasice
cu diodă, adică raportul dintre valoarea
tensiunii de audiofrecvenţă obţinută la
ieşire pentru un anumit semnal de radio-
frecvenţă, este totdeauna cuprins între
0,01 şi 0,12 pentru un semnal de 20 la
100 mV. Acest randament poate fi amelio-
rat făcînd apel la montaje dubloare de
tensiune, dar pot fi utilizate şi montajele
cu tranzistoare ca cele din fig. 1 şi fig. 2.
Impedanţa de intrare a unui astfel de
detector nu diferă mult fată de unul cu
diodă şi valoarea sa este determinată de
valoarea rezistenţei de sarcină Rl' Se poate
utiliza orice tip de tranzistor de joasă sau
Ing. 1. MIHĂESCU
~are d~CÎt U mi.n. se introduce În circuit şi o por-
ţiune dm potenţiometrul P, adică se face scurtcircuit
Între borne şi se roteşte axul potenţiometrului pînă
CÎnd instrumentul indică valoarea zero.
in circuit va intra valoarea maximă a rezistenţei
potenţiometrului CÎnd tensiunea bateriei are valoare
maximă (U max). Deci valoarea potenţiometru!ui se
calculează astfel:
PUL) = U max-U min ;
Im
CÎnd potenţiometrul este pe valoarea zero, rezistenţa
proprie a ohmetrului este Rs+r=Re, iar curentul
ce circulă prin instrument este Im.
Cînd se conectează o rezistenţă Rx la intrare, cu-
rentul ce circulă În acest caz prin circuit este:
Ix = U = ~ + ~ = Im + ~ ;
Re+Rx Re Rx Rx
pentru gradarea scalei ohmetrului se utilizează raportul
~ = ~. Este evident că dacă U variază, va-
Im Re+Rx
loarea lui Re se va modifica, introdUCÎnd În serie şi
o parte din potenţiometrul P.
Rezultă că raportul ~ va lua valori diferite pentru
lm
aceeasi valoare a lui Rx. Pentru reducerea erorii de
măsu~ă se ia o valoare medie a tensiunii pilei de ali-
mentare, de exemplu: o baterie de 1,5 V, la 'inceput
furnizează 1,6 V (U max), iar după un timp de func-
ţionare nu furnizează deCÎt 1,2 V (U min). Deci va-
loan:!a medie a acestor tensiuni este 1,4 V şi la această
tensiune vom face calculele.
înaltă frecvenţă. Bobinajul L2 are aproxi-
mativ 20 de spire şi se execută peste Li>
cu priză la mijloc sau fără priză, după
montajul utilizat, performanţele fiind iden-
tice.
în graficul din fig. 3, curba 1 reprezintă
randamentul detecţiei cu tranzistor, iar in
curba 2, randamentul detectiei cu diodă.
Pentru un semnal de intrare de 30 mV,
randamentul creşte de 6,5 ori. Pentru un
semnal la intrare de 100 mV, creşterea
randamentului este însă de 3,5 ori. Aceste
curbe au fost trasate pentru valoarea frec-
venţei intermediare de 465 kHz şi re-
zÎstenţă de sarcină de 1 kQ.
În concluzie, În schema prezentată În fig. 1, În care
reglajul se face cu un potenţiometru serie~ precizia
măsurătorii depinde de stabilitatea tensiunii bateriei
de alimentare.
Pentru reducerea influenţei tensiunii de alimentare
asupra preciziei măsurătorii se poate utiliza schema
din fig. 2, unde rezistenţa variabilă de reglai R este
montată În paralel cu aparatul indicator mA. Calculul
se face tot pentru deviaţia maximă a acului instru-
mentului: CÎnd tensiunea de alimentare are valoare
minimă U min, atunci . valoarea rezistenţei poten-
ţiometrului este maximă, deci
R = __'m_K_s_r__
U-Im (Rs-r)
Valoarea rezistenţei serie Rs se calculează ţinînd cont
de valoarea rezistenţei de intrare Re şi de tensiunea
de alimentare U.
Rs = Re(1-~).
U
O variaţie a rezistenţei potenţiometrului determină
o variaţie a rezistenţei de intrare Re şi aceasta din
urmă nu poate depăşi valoarea r.
Dacă se utilizează o tensiune de alimentare mai
ridicată la acest tip de montaj. eroarea maximă de
măsură poate ajunge la un procent de 2%.
Bineinţeles, se vor utiliza piese componente cu
stabilitate ridicată şi un instrument indicator CÎt mai
sensibil.
U
1
1
Rx;::O
t1
td
Rs RX
2
Rx=O
Rx
02 !-~IIt--+--+--+--t
01 ~~--~~~~~
20 40 60 80 100 120 RF(mV)
" __---1--111
II
It
11l1li---_---.1
li
33nF

Î
ELEC
APA AT
DE MASURA
IJ IIERSAl
Cred că nu mai trebuie dovedită utilitatea unui
instrument de măsură universal În micul nostru la-
borator.
Instrumentul propus spre a fi realizat permite mă
surarea curenţilor continui şi alternativi, precum şi
a tensiunilor. De asemenea, cu acest instrument se
vor putea măsura şi valori de rezistenţe, funcţionînd
deci ca ohmetru.
Desigur că ar putea fi folosit şi pentru măsurarea
capacităţilor sau a frecvenţelor, dar, În acest caz,
montajul s-ar completa foarte mult şi ar fi dificil de
realizat, şi mai ales de etalonat, cu mijloacele modeste
de care dispune un amator.
Instrumentul universal se va realiza dintr-un micro-
ampermetru de tip magnetoelectric, avînd o sensibi-
litate de 100 A şi o rezistenţă internă a bobinei echi-
pajului mobil Ri =100./1...
Dacă microampermetrul pe care îl avem are o altă
sensibilitate şi o altă rezistenţă internă, se dau mai
jos relaţiile cu ajutorul cărora se pot determina şun-
4
v A ON
+
-->- In
-=-<i
G
:x:
oIt)
ft
IL
turile pentru ampermetru şi rezistenţe!e adiţionale
pentru voltmetru.
in situaţia CÎnd avem un instrument la care nu cu-
noaştem nici o caracteristică, trebui-e să-i determinăm
sensibilitatea şi Ri.
Pentru aceasta, real izăm montajul din fig. 1. Din
această figură se observă că este necesar un instru-
ment etalon la care să putem citi valori de
mici, de ordinul zecilor şi sutelor de mirr,,,,,,,r,,',=::.ri
Deoarece precizia determinării sensibilităţii
de instrumentul etalon let, va trebui ca acest instru-
ment să fie de calitate. avînd o clasă de precizie de
1,5% sau mai bun.
Determinarea sensibilităţii se face foarte simplu.
legat ca variabiiă, va
re.tisten1ţa sa maximă, comutatorul
K este deschis, adică intrerupt.
După, verificarea polarităţilor la cele două micro-
Ing. Nic. HANU
ampermetre (dacă la instrumentul Ix nu este marcată
polaritatea, aceasta se va lega la intîmplare), se co-
nectează bateria. I-etalon fiind pus pe scara de 100 A
(sau altă scară apropiată), se va observa o uşoară de-
plasare a acului indicator.
Dacă acul instrumentului Ix bate În sens opus, În-
seamnă că trebuie inversate conexiunile la intrarea
acestui instrument.
Se creşte apoi curentul prin circuit, În sensul scă
derii rezistenţei, acţionînd cursorul potenţiometrului
PI
, urmărindu-se cu atenţie ca acul unuia din instru-
mente să nu depăşească capul de scală.
Creşterea curentului se face pină cînd acul indicator
al instrumentului Ix ajunge să indice maximum, adică
semnul de la capul scalei.
in acest moment, se citeşte pe instrumentul I-etalon
valoarea curentului În circuit. Această valoare arată
sensibilitatea instrumentului Ix.
Pentru determinarea rezistenţei Ri a instrumentului
Ix se procedează astfel: realizînd montajul din fig. 1,
se Închide intrerupătorul K şi se acţionează cursorul
potenţiometrului Pz pînă CÎnd indicaţia lui Ix scade la
jumătate. in această situaţie, valoarea rezistenţei po-
tenţiometrului Pz este egală cu Ri a instrumentului Ix.
Pe tot timpul determinării rezistenţei Ri, vom avea
grijă ca valoarea curentu.lui să fie menţinută constantă
prin instrumentul I-etalon.
Odată determinate caracteristicile instrumentului
pe care il avem, se trece la calCularea rezistenţelor
adiţionale şi a şunturilor.
Pentru calculul şuntului se vor folosi relaţiile:
Rs = .!!..(R+Ri) . R = ~~
Ik ' Im-li
in care:
Rs=rezistenţa şuntului pentru o anumită valoare a
lui Ik
R =rezistenţa totală a şuntului, valabilă pentru cea
mai mică valoare a st:ării (În cazul nostru 3 mA).
li =curentul maxim ce trece prin instrument (în
cazul nostru 100 A).
Ik =valoarea curentului pe scara k.
Im=valoarea cea mai mică a curentului de măsurat
(În cazul nostru Im=3 mA).
Şuntul folosit, de tip universal, are avantaj faţă
de şuntul clasic prin faptul că, la o comutare de pe o
gamă pe alta sau la .defectarea comutatorului de game,
şuntul rămîne conectat mereu În circuit, şi În acest
fel se realizează o protecţie a microampermetrului.
la calculul valori.lor concrete ale rezistenţelor şun
tutui se va ţine seamă că aceste valori se obţin prin
scădere, astfel ca suma lor să dea În total valoarea
rezistenţei R.
Schema instrumentului cu şunt universal folosit ca
ampermetru este dată În fig. 2.
Pentru folosirea microampermetrului ca voltmetru
sînt necesare rezistenţe adiţionale, care se calculează
cu relaţia:
Rk = Uk-TiRi
li
în care:
Rk = rezistenţa aditic>na.lă pentru tensiunea Uk.
Uk = tensiunea În gama de lucru aleasă (V).
+
100 -150 K..n.
Ri,I;
r---------( /'1-------......
2
I I I.
o ________~~__--__~9IK
~
1
Ri~Ii,/ 3 R.K
--'---,
30 100 300 1000V
o
---*---- 6
Uk
ii = curentul prin microampermetru (A).
Ri = rezistenţa internă a microampermetrului.
Schema microampermetrului funcţionînd ca volt-
metru este dată În fig. 3.
in curent alternativ, instrumentul universal func-
ţionează ca ampermetru sau ca voltmetru.
Pentru redresare se folosesc patru diode montate
În punte. Aceste diode vor trebui să suporte o ten-
siune inversă mai mare decît cea mai mare tensiune
alternativă pe care o avem pe scala aparatului.
Pentru a evita existenţa unui comutator suplimen-
tar prea complicat, s-a ales solUţia cu borna separată
de zero pentru curent continuu sau curent alternativ.
Desigur, amatorii avansaţi pot introduce modificări
În schema de principiu conform cu materialele de
care dispun.
Rezistenţa care se conectează În paralel pe instru-
ment pentru măsurători În curent alternativ este
necesară. deoarece În lipsa ei prin diode ar trece un
curent insuficient pentru ca ele să funCţioneze În re-
gim corect.
Funcţionarea ca ohmetru este posibilă În trei game
de măsură.
Reglajul de zero se face cu ajutorul potenţiometrului
P, tensiunea de alimentare se ia de la o baterie de
4,5 V.
Deoarece pentru gama de măsurare a rezistenţe lor
celor mai mari se conectează instrumentul de măsură
(microampermetrul) fără a avea o rezistenţă În deri-
vaţie. trebuie avut grijă ca la aducerea la zero să se
înceapă punînd Întîi potenţiometrul la valoarea maximă.
Dacă nu avem un comutator construit de fabrică.
va trebui să-I realizăm cu mijloace proprii.
Ca sugestie propunem realizarea cu ajutorul unor
nituri din alamă sau pe o plăCUţă cu circuit imprimat.
Dacă folosim circuitul imprimat la această soluţie,
trebuie avut În vedere că prin contactele de măsurări
de curenţi trece un curent apreciabil.
Comutatoarele pentru curent continuu şi curent
alternativ, voitmetru etc. pot fi realizate cu bucşe
şi banane.
Instrumentul universal poate fi realizat Într-o
din material plastic.
Etalonarea se face cu ajutorul unui instrument
precis. verifidndu-se fiecare scală În
incheiere o ultimă recomandare:
zistenţelor adiţionale şi ale şunturilor
CÎt mai bine şi cu cositor din
Schema
!orile

puternic,
şi
decît cîmpul de
va scade mult.
• Această este legată
de obicei din punct de
vedere electric, anodul părţii triodei a ochiului
magic. Tensiunea a sursei de alimentare ano-
dică la triodei rezistenta de sarcină
R , de de valoare mare 2M n).s
În funcţie de tensiunea negativă aplicată pe grila de
comandă a triodei fată de catod, rezistenta internă a
triodei creşte la un potenţial negativ m~i mare sau
scade la o negativizare mai slabă, variind astfel calită
ţile divizorului format de tnodă - serie cu R3' Deoarece
RS este constant, rezultă că tensiunea pozitivă a anodului
triodei va varia în limite largi în raport cu catodul, iar
8
,------ -
pe porţiunea ecranului fluorescent, înaintea căruia este
plasată, reţinînd toţi electronii ce sosesc de la catod.
La unele tuburi indicatoare, sita nu este legată în inte-
rior de anodul triodei cum este tubul EM 84 (fig. 2)
sau EAM 86 (fig. 3). La unele tuburi se mai montează
în spaţiul grilă-catod al părţii tetrode CÎte un ghid de
Cu datele prezentate în schemă, sensibilitatea aparatului
este suficientă pentru depistarea unui cîmp magnetic
la o distanţă de 10 cm de transformator sau difuzor. O
mărire a sensibilităţii se poate realiza ajustînd valorile
R
4
şi RS (micşorarea tensiunii anodice a părţii triode

'---- ------- - --
Se măsoară intii
satorului.
I I
Metoda a mai fost
din numerele mai
Într-unul
o
condensatorui
şi alimentind cu
tensiunea alternativă exact de
pe instrument se de exemplu
valoarea de 27 mA. Aceasta Înseamnă că
Ivaloarea condensatorului este de
27 măsurătoarea să fie
alternativă să
= curentul de
reală
- tensiunea la care s-a făcut măsu-
rătoarea
M ~
diferă de cel descris anterior.
Deoarece tehnica
aplicabilitate radio, telleVlzmne,
locaţie, automatică, de calcul şi in
domenii, iar utilizarea ochiului ca indicator de
sau de curent constant. ca în cele di-
verse forme (sînt de asemenea nenumărate,
din în
noastre), în fig. 7, ca rlH,pr1"iQrn"",t
realizarea unui element memorie electronică, tot
cu un ochi magic. Starea sectorului luminos de
nul ochiului se odată cu
de la bornele A sau B
prin
bornelor res.nel:::tn/e
Această
ţialului grilei comandă
sectorului luminos
electrică a se datorează distri1bu1;iei
potenţiometrului intre electrozii tubului, care
se vizualiza pe ecranul unui osciloscop sau citi
unui voltmetru de conectat
bornele X sau Y. Tot de se de
basculare diferite utilizări. (realizat
cele sau Într-o cutie adevărată) se
didactic sau fixarea prc)ce~;elc)r
scurtă cum ar fi
pentru înregistrarea comenzilor sosite
comandate, sau pentru realizarea unor calculatoare
simple.
unui
se introduc cu
cite 1-1.5 cITI" solu-
amoniac. Se
smoală cu ciocanului
acest fel bateriile sînt refăcute
.,pentru un. nou ciclu de funcţionare.

s 1 G UR A N A
Construcţia unor broaşte sau zăvoare «se-
crete» a constituit o preocupare şi un tărîm
de neîntreruptă inventivitate încă din cele mai
vechi timpuri. De la zăvoarele cu piedică de
lemn, pînă la sistemele de broaşte complicate,
pe bază de combinaţii cu cifru sau cod, scopul
acestor dispozitive a fost totdeauna acelaşi: ca
numai cunoscătorul «secretului» să poată să
deschidă o uşă, un sertar, o casă de bani sau să
comande pornirea sau oprirea unei instalaţii
speciale. Dezvoltarea electronicii a permis înlo-
cuirea soluţiilor mecanice şi folosirea unei apara-
turi de o complexitate atît de ridicată încît nu
mai este la îndemîna amatorilor. Circuitele sim-
pliste electrice sau electronice au fost abando-
nate, întrucît se pot dejuca uşor. Un astfel de
exemplu este reprezentat în fig. 1. La prima ve-
dere, circuitul pare să fie bun. Se compune din
două comutatoare rot::l.tive cu cîte 12 poziţii
SCS2 (nu s-au desenat decît 6 pentru o înţele
gere mai tlşoară), un releu pentru acţionarea
mecanismului de deschidere şi un dispozitiv de
semnalizare a aiarmei (sonerie etc.).
Schema din fig. 1 este concepută în aşa fel
încît releu! este acţionat numai dacă S1 =2 şi
concomitent 82 = 5. Învîrtind comutatoarele, la
celelalte ploturi se declanşează alarma. Plotul
Si = 1 este de repaus şi nu acţionează nimic.
Numărul posibil de combinaţii pînă la găsirea
solutiei exacte este de 143 (12 x 12 minus unu
pentru poziţia «repaus»). Acest «secret» însă,
în mod practic, poate fi găsit într-un timp foarte
scurt, cam de 1 minut, cît durează răsucirea
<~ur-împrejur» a lui S2 pentru toate poziţiile
lui Si' Alarma sună..., însă măsurile care trebuie
luate să decurgă în acest interval scurt, greu de
realizat în mod p:actic.
Prezentăm în continuare un dispozitiv simplu,
bazat pe un principiu folosit la frecvenţmetrele
cu indicaţie directă. Necesarul de piese este
I
I
I
I
redus şi se ellmină inconvenientul arătat la schema
din fig. 1. Dispozitivul se bazează pe încărcarea
succesivă a unor condensatoare electrolitice, pînă
la obţinerea unei tensiuni suficiente pentru acţio
narea unui releu de comandă. Fig. 2 arată schema
principială a montajului. Astfel, dacă S1 este în
poziţia 1, condensatorul Cl se încarcă la ten-
siunea sursei de alimentare. Dacă S1 este în pozi-
ţia 2, încărcarea se împarte în mod egal între
C1 şi C2, tensiunea va scade însă la jumătate
din cea a sursei. Ceva asemănător se întîmplă
dacă legăm două vase între ele şi turnăm lichid
într-un vas (principiul vaselor comunicante). Ten-
siunea cu care s-a încărcat C2 nu este suficientă
însă pentru acţionarea releului. Se pune din nou
S1 în poziţia 1, apoi în poziţia 2, se obţin astfel
trei sferturi din tensiunea sursei. Dacă în această
situaţie se apasă 82, releul încă nu acţionează,
anclanşarea nu are loc, ci numai o vibraţie a
piesei mobile. Repetînd a treia oară comutarea Si
în poziţia şi apoi în 2, tensiunea ajunge la 7/8
din tensiunea sursei. în această situaţie, apăsînd
S2, releul este acţionat, anclanşarea are loc. Mon-
tajul este prevăzut cu automenţinere prin con-
tactul de lucru RLA 2 şi circuitul care poate fi
întrerupt cu S3.
Contactul de lucru RLA3 asigură inchiderea
circuitului de comandă la mecanismul de des-
I
I
cînd la intrare se aplică o ten-
siune alternativă de 2-;-6 V.
N. PORUMBARU
chidere, respectiv acţionarea unui dispozitiv. Va-
loarea lui Cl şi C2 determină numărul de comu-
tări necesare pentru anclanşarea releului. Con-
densatorul C3 determină o anclanşare sigură,
fără acest condensator releul «clămpăne».
Această schemă interesantă, bazată pe un prin-
cipiu simplu, nu asigură încă «secretul», la
această schemă existînd posibilitatea dejucării
rapide prin tatonări.
Inlocuind SI cu~ un comutator cu 12 poziţi~
schema se poate perfecţiona în aşa fel încît o
dejucare este practic· imposibilă.
Analizînd fig. 3, care cuprinde aceste perfec,,:
1
1-
SURSĂ
DE AI.IMENTARE
DISPOZITIV
DE
ALARMĂ
--------'SPRE
t ~LM DISPOZ.
• II DE DESCHIDERE
lionări. observăm că în afară de Si (s-au desenat
numai 6 poziţii din 12). schema cuprinde şi alte
îmbunătăţiri. AstfeL în paralel cu C1 şi C2. sînt
puse rezistenţele R3 respectiv R4' cu scopul
descărcării lente a condensatoareloL rezultatul
fiind limitarea timpului în care trebuie să decurgă
acţionarea lui S1.şi apoi apăsarea lui S2: De
asemenea. rezistenţa R.2.' prin contactele 1 şi 5
din exemplu, descarcă condensatorul Cl' iar
cO!ltactele 4 şi 6 descarcă Ci în c'l:
In acest feL dacă cineva neinitiat ar încerca.
prin tatonări deschiderea, nu v~ putea atinge
CALIBRARE
Desigur, există multiple me-
tode de verificare a diodelor
semiconductoare, totuşi metoda
verificării cu oscilograful cato-
dic este mult apreciată de spe-
cialişti.
La verificare, în afara oscilo-
grafului, se mai utilizează un
foarte simplu montaj auxiliar,
a cărui schemă o prezentăm
alăturat.
Pentru calibrarea montajului,
la intrare se conectează în locul
diodei o rezistenţă de 1 kQ şi
se reglează amplificarea oscilo-
grafului pe orizontală (X) şi pe
verticală (Y), pînă ce apare pe
ecran o linie dreaptă înclinată
la 45°.
DIODĂ DEFECTĂ blODĂ ÎNTRERUPTĂ
în fond, pe ecranul oscilogra-
fului va apărea trasată caracte-
ristica curent tensiune a diodei,
10
Diagramele alăturate arată di-
versele curbe ce apar pe ecran
atît la calibrare cît şi la conec-
tarea diodei.
1KA

3
3
•
+
t
SURSĂ
12-14V
C.C.
RZ
:~K~
CIFRU 242424 - DESCHIS
tensiunea necesară anclanşării releului. Valorile
rezistenţelor RJ-R,.. pot fi diferite de cea indicată.
În raport de necesităţi (timp de gîndire mai lung
sau mai scurt); e recomandat însă să fie de va-
lori aproximativ egale.
Legarea pieselor la contactele comutatorului
prezintă «secretul» cifrului.
în exemplu cifrul este 242424 - S2 (deschis).
Chiar dacă se ştie că cifrul conţine 6 numere, ar
trebui să" se încerce 1 000 000 de combinatii
posibile ca să fie acţionat releu!. .
De remarcat că rezistenţa R2 nu se va lega
între contactele numerelor cifrulu~ întrucît in
acest caz, chiar la formarea cifrulu~ cursorul ar
fi obligat să treacă pe contactul de descărcare.
Cifra 2 şi 4 din exemplu fiind numerele cifrulu~
R2 nu se va putea lega la contactul 3.
Dacă prin absurd cineva ar cunoaşte că tre-
buie repetate primele două cifre, tot ar trebui
să facă 120 de combinaţii.
Pe cine nu satisface acest număr de combinaţii,
poate executa schema după figura 4. Analizînd
sc1iema, se poate observa că S1 se compune din
două secţiuni (2 x 12 contacte)~S1 a şi S1 b. Con-
tactele de lucru de la SI b sînt înseriate in cir-
cuitul butonului de comandă S2' Astfe~ înainte
de acţionarea comenzii prin S2' comutatorul
trebuie pus pe contactul respectiv (în exemplu
contactul 5). Combinaţia schemei din fig. 4 va
fi 2727275 - S2 (deschis~
Schemele din fig. 3-4 prezintă avantajul sim-
plităţii atît în construcţie cît şi in memorarea
cifrulu~ acesta cu toate că are 6, respectiv,7 cifre,
de memorat nu sînt decît două, respectiv, trei
cifre. Tot aşa montajul nu consumă curent decît
la deschidere, dacă se respectă regula obligato-
rie că la închiderea comutatorului S1 se pune
pe contactul 1 şi' se apasă apoi butonul de în-
chidere S3' Dioda 0 1 este montată în vederea
evitării tensiunilor de antiinducţie provenite de
DESCHIS
-L
SPRE DISPOZ. ~ RLA3.,/
oe DESCHIDERE ....4II1---_ _ _-11.___....t
4
+
SURSA
12-14V
C.C
S1a
CIFRU 2727275 - DESCHIS
la bobina releului.
R1
10.0.
3-
4_
5
-6
Alegerea unui releu adecvat este prima fază
în procurarea pieselor. Se va procura un releu
la 12 V cu o rezistenţă cuprinsă între 200-700 fi
Cu o sursă de tensiune variabilă se vor mă
sura exact tensiunea la care reIeul anclanşează
sigur şi tensiunea la care încă nu anclanşează.
în raport de aceste valori se aleg, tensiunea
sursei de alimentare şi valorile condensatoarelor
CC C2. Valoarea condensatoarelor, după cum
am menţion~ determină totodată de cîte ori
trebuie repetate cifrele pînă la atingerea tensiunii
de anclanşare.
Tensiunea de anc1anşare a unui releu se mai
poate regla in anumite limite şi prin tensionarea
sau detensionarea arcului de deschidere, cu aju-
torul unor şuruburi de reglaj, sau al distanţei
in numărul viitor:
• Emiţător banda de
144 MHz
• Emiţător in banda de
430 MHz
• Convertoare eu tranzis-
toare
• Milivoltmetru electro~
nle
• Staţie de telecomandă
cu circuite logice
A S5
INCHIS
-2
3-
.9
Slb
4-
8 6 RLA2
• 7
-•
01 C RLA
• ERD
12$'-108
~V
SPRE DISPOZ. ....
:tRLA3
DE DESCHIDERE ,.
piesei mobile de miezul bobinei.
Ca sursă de alimentare se pot folosi trei baterii
plate de lanternă, legate în serie. în raport de
tensiunea şi curentul necesare releulu~ se pot
pune un număr mai mare sau mai mic de baterii
faţă de cifra recomandată.
în afară de scopul arătat, dispozitivul poate
avea întrebuinţări diferite: coptact cifrat la por-
nirea automobilului, pornirea unui emiţător sau
a unui sistem de alarmă pentru prevenirea unor
calamităţ~ punerea in funcţiune a unor instru-
mente muzicale electronice valoroase, staţii de
amplificare etc.
VERifiCAREA
FREC'ENTEI.,.
IETIIEI
ElECTRICE
din reţeaua locală. Dacă, de obicei,
agregatul este prevăzut cu un volt-
metru pentru controlarea tensiunii, în
majoritatea ca71'rilor lipseşte instru-
mentul cu care se poate controla frec-
venţa. Nerespectarea frecvenţei la a-
ceste agregate are drept rezultat o
funcţionare necorespunzătoare, În
special a aparatelor electronice şi a
unor aparate prevăzute cu motoare
sincron.
gatului la valoarea necesară. Alimen-
tarea aparatului se face de la d()uă
baterii plate legate În serie. Calibrarea
instrumentului P1 se Începe prin co-
nectarea sa la o priză legată la reţeaua
naţională şi se reglează În aşa fel
potenţiometrul Încît instrumentul să
indice 0,5 (jumătatea scalei). Se re-
petă operaţia la ore diferite ale zilei,
luînd valoarea medie. În această si-
tuaţie, precizia indicaţie; va fi mai bună
decît 1% (absolut satisfăcătoare sco-
pului). Cu aparatul descris se pot
măsura frecvenţe cuprinse Între 1 şi
100 Hz.
Se vor respecta măsurile de pro-
tecţia muncii atît la executarea, cît şi la
folosirea aparatului.
NICOLAE GALAMBOS
Reţeaua naţională are norme precise
În privinţa păstrării stricte a frecvenţei
de 50 Hz. Nu acelaşi lucru se întîmplă
în acele locuri unde funcţionează agre-
gateTndividuale. Astfel, clădirile izola-
te, greu accesibile, care nu sînt legate
la reţeaua naţională, mai posedă şi
astăzi generatoare proprii folosite în
special la iluminat.
Turaţia acestor No,."ar",'!'..... !:>
mină tensiunea şi tn::""'"ant,,,
Televizoarele, de exemplu, chiar da-
că sînt prevăzute cu stabilizatoare de
tensiune pentru a contracara fluctua-
ţiile de tensiune, funcţionează defec-
tuos dacă nu se respectă cu stricteţe
frecventa de 50 Hz. O situatie similară
se întîmplă la picupuri, a căror turaţie
nu va mai corespunde. Tot aşa, alte
aparate electronice de radio-
amplificare ar
cu un randa!l1elnt
să se Încălzească "'nru'''....
matorul de alimentare.
trele electromecanice (cu vÎ-
brante) sînt costisitoare şi greu de
procurat. Schema din 1 reprezintă
cu care
frecventa
eventual turaţia agre-
100V
Ni 5K
6)
1'1
n
.>
r-
Că
:;lO
:li>
ţg

in laboratoarele electronistului se pune adesea pro~
blema de a regla amplificatorul de frecvenţă interme-
diară a unui receptor MA. Pentru acest lucru se indică
a se folosi un generator de semnal şi un voltmetru elec-
tronic, acordul blocului de frecvenţă intermediară fă
cîndu-se după cunoscuta metodă a «maximului». Dar
această metodă nu este nici practică şi nici precisă.
in plus, În cazul unui receptor mai pretenţios sau al
unui receptor de. trafic, echipat cu circuite decalat
acordate sau cu filtre de bandă, această metodă nu dă
rezultate bune. in astfel de cazuri se recomandă a se
folosi vobulatoarele care În asociaţie cu un osciloscop
ne pot permite să vizualizăm direct curba de selectivi-
tate. Propriu-zis, un vobulator este un generator mo-
dulat În frecvenţa de bază de timp al oseilografului. Ten-
siunea fiind de amplitudine constantă, pe ecranul osci-
loscopului apare curba de selectivitate a amplificatoru-
lui FI. in fig. 1 este prezentat un oseilator În trei puncte,
realizat cu tranzistorul T,. cu baza la masă din punct
de vedere al radiofrecvenţei. Circuitul acordat din
colectorul tranzistorului este realizat din bobina
condensatoarele Cv şi Cl . Pentru
comandă se folosi o «medie frerv",n1'?>
" ..."r:ltpl", «Albatros» sau "1.1"''''.... ''',,
care are
realizează
torului şi,
Ca
electronice nu este o opţiune numai
paSionaţi şi În rîndul tinerilor, şi chiar al adulţilor. Trenuleţele electrice sînt modele
preferate de o categorie destul de mare de «modelişti». Locomotivele acestora sînt antrenate de obicei de
micromotoare electrice in curent continuu, cu magnet permanent, În vederea posjbilităţii de comandă a vitezei
şi a mersului inainte şi inapoi. Nu toate tipurile au Însă aceste comenzi, iar unele confectionate chiar de fabrică
au .comenzi rudimentare.
.~
este mult mai mică de 150 V, de exemplu 20 V,
făcute modificări În schema de bază, modificări
ce apar în figu ra 2.

nică (tranzistoarele T3 - T",). Reglarea curentului maxj~ de- d~clănşare se face cu
Transformatorul de alimentare Tr1 este recomandabil să fie dimensionat mai mare
eventual alimentarea concomitentă a 2-3 circuite de comandă electronică, existînd
vrării concomitente şi independente a 2-3 locomotive electrice. Informativ, transformatorul
cu tole M 74, echivalent aproximativ cu tole EI13 (stas), 26 U::'nd 7R (11111 ÎnH"'IIY~ril", "''''t'lInrl<>yo
60 de spire cu sîrmă de 0,7 mm. Rezistenţa R6 este bobinată
un corp de rezistenţă de 0,25-0,5 W. Analizînd schema, observăm că tranzistoarele
lington asigură tensiunea reglabilă prin reglarea polarizării bazei lui
Cum s-a menţionat, pentru protectia montaÎului. În caz de scurtcircuit folosesc tram:istoarele comple-
mentare T3 -1.4..
Sistemul Cle basculare folosit are avantajul că, la un regim normal de lucru, tranzistoarele
duc şi nu consumă curent. La un curent de sarcină mai mare decît sarcina normală, baza tr;:!r17i<::tnnd,
polarizează, incepe să conducă şi scade tensiunea de polarizare a bazei tranzistorului
curentul prin potenţiometrul P2 • Baza tranzistorului TJ primeşte o tensiune pozitivă, baza tranzistorului
este alimentată cu o tensiune, negativă, şi astfel conduce. Această basculare include tranzistoarele
pectiv T2 ; tensiunea de ieşire este zero. După Înlăturarea scurtcircuitului, montajul funcţionează
densatorul C2 de 47 MF asigură o mică Întîrziere de răspuns pentru a evita bascularea circuitului de pro-
tecţie la şocurile de curent, cînd se porneşte locomotiva. De menţionat că şi În cazul protecţiei electronice
folosit un artificiu contra «accidentelon>, întrucît, chiar duoă Îndeoărtarea scurtcircuitului. motorul nu
amă că solutio-
it de ieftină. .
inceput, un stoc de nnlictiran
balaje), din care veţi debita
nichelină~ bare dreptunghiulare de diferite
Din acestea vă veţi forma viitoarele rame.
Primul pas îl veţi face construindu-vă un batiu de
debitare, respectînd fig. 1. Nu se dau cote, acestea
fiind la latitudinea constructorului. Pe unul din capetele
JI
5 (riguros, la
«O» trasaţi un-
ramei.
(eventual, un
undarului, si de care se
nichelină 7 terminată cu' un lat. Prac-
două fante 10 ca în figură, necesare
firului de nkhelină În timpul tăierii
se face cu aracet un adeziv avînd
polistirenului.
ramei astfel confecţionate,
ajutorul acelor cu gămălie fotografia sau
Puteţi lăsa rama cum este: aibă. Vă vom împărtăşi
nu vă place această culoare sau
cu tapetul camerei, le puteţi vopsi cu
«bronzol», Un strat bine dozat (experi-
efecte deosebite ramei, cllnr"bt::.
III'
pînă la o anumită
curioasă.
se conecteaza un conden-
şuntează la masă capetele secun-
I eliminării unor fenomene nedorite
mică.
trecute în ..dtdlVd,l:?l;;ll;;
conductoare.
Tiristoarele sînt elementele de comandă
din montaiul<d.'1uzică şi culoare»,
nevoie o .
la radio-
......-,~~-~-

."
IW.)j...............................
i1i(~).,_ _ _ _.",~_ _ _ _ _•
TEHNICA
în principiu, poate fi utilizat
ca suport orice material ceramic
ALEGEREA glazurat avînd dimensiuni co-
ŞI respunzătoare, determinate în pri-
PREGA
""TIREA mul rînd de mărimea cuptorului
de care dispunem sau pe care îl
SUPORTULUI vom construi pe baza indicaţii10r
ce se vor da intr-unul din nume-
CERAMIC rele viitoare ale revistei.
Pentru început, recomandăm
folosirea plăcilor de faianţă albă, eventual uşor colorate într-o
nuanţă deschisă, avînd o glazură fără defecte (lovitur~ crăpă
turi etc.).
Suporturile cele mai răspîndite şi care din punct de vedere
artistic valorifică mai bine imaginea fotoceramică sînt însă
farfuriile ornate cu imaginea unor obiective turistice repre-
zentative din oraşele vizitate, ce pot constitui obiectul unor
colectii «murale» interesante şi decorative. De asemenea, pe
aceste farfurii pot fi aplicate, în egală măsură, portrete, flori,
reproduceri ale unor tablouri valoroase etc.
în sfîrşit, unele cooperative de producţie din ţara noastră
produc şi comercializează şi suporturi speciale, de formă circu-
lară sau ovală, în dimensiuni destul de variate pentru uz
fotoceramic.
Culoarea clasică a fondului (suportului) este de obicei cea
albă, dar pot fi utilizate la fel' de bine şi alte culor~ alegerea
acestora depinzînd de imaginaţia şi simţul artistic ale fiecă
ruia şi în mare măsură şi de culoarea de ceramică pe care o
vom folosi pentru reproducerea imagini~ astfel încît între
culoarea fondului şi cea a desenului să se realizeze un contrast
suficient.
Odată suportul ales, suprafaţa acestuia se va curăţa în
mod minuţios, mai întîi prin ştergere cu un tampon de vată,
apoi prin imersare în soluţia cromică descrisă la început pen-
tru curăţirea plăcii de sticlă ş~ în final, prin spălare abun-
dentă cu apă curată.
FDTDCERAM C
Ing. A. DENEŞ
OBTINEREA Culorile de ceramică (glazurile) sînt amestecuri de oxizi metalici
• cu un fondant (flux) oarecare. Prin fondant sau flux, în limbaj cera-
IMAGINII mistic, se înţeleg substanţele care, adăugate în cantităţi mici oxizilor
ÎN" meta1ic~ coboară semnificativ punctul de topire a amestecului.
CULORI
Astfel de substanţe sînt: feldspatul, marmura albă, cuarţul, caolinul,
oxidul de plumb (miniu sau litarga), boraxul etc. în general, canti-
DE tatea de fondant este de 5-6% faţă de oxidul metalic utilizat.
CĂ Natura oxidului metalic determină culoarea glazurii după calci-
CERAMI nare. Oxizii metalici cei mai des întrebuinţaţi şi culorile corespun-
zătoare sînt: bioxid de staniu - alb; oxid de cobalt - albastru;
oxid de crom - verde; oxid de cupru - roşu; oxid de uraniu - negru; oxid de fier-
brun.
Amestecul de oxid metalic - fondant se mojarează într-un mojar de porţelan pînă
cînd se obţine o pudră foarte fină, care este apoi cernută printr-o sită cît mai deasă.
Pulberea de glazură se aplică pe suprafaţa plăcii expuse cu ajutorul unei pensule cu
păr moale, executînd mişcări circulare de pensulare pe întreaga suprafaţă a imaginii.
Prin această operaţiune imaginea negativă de pe placă se inversează, în sensul că pudra
de colorant va adera numai pe porţiunile neexpuse şi deci nemodificate.
Avînd în vedere hidroscopicitatea emulsie~ care absoarbe rapid umiditatea din aerul
atmosferic, după aplicarea glazurii şi îndepărtarea exoesului de pulbere prin suflare se
trece la protejarea stratului prin Iăcuire. Lăcuirea se efectuează prin pulverizarea pe
suprafaţa plăcii a unui amestec format din:
colodiu medicinal' . . . . . . . . . . .. 100 mI
alcool rectificat··· . . . . . . . . . . . . 50 mI
eter etilic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 mI
Acest lac se usucă rapid (practic, în cîteva minute1 după care se poate trece la efec-
tuarea celorlalte operaţiuni.
DEVELOPAREA IMAGINII FOTOCERAMICE
PRIN CALCINARE
Developarea imaginii fotografice apli-
cate pe suportul ceramic se realizează prin
calcinare timp de 2 ore la o temperatură
de 600-800°C. După expirarea perioadei
de calcinare, cuptorul se va răci progresiv,
astfel ca temperatura din interiorul acestuia
să ajungă la temperatura camerei în timp
de aproximativ 6 ore. Pe timpul calcinări~
suportul trebuie să fie într-o poziţie perfect
orizontală, pentru a evita curgerea colo-
ranţilor de ceramică în stare topită, ceea
ce ar putea duce la «abstractizarea» ima-
ginii. De asemenea, pe timpul calcinării şi
răcirii nu este admisă deschiderea cupto-
rului sau întreruperea curentului electric
de alimentare, deoarece o răcire bruscă
poate produce tensiuni în materialul cera-
mic.
După răcire, valoroasa noastră lucrare
de fotoceramică. este gata de «întrebuin-
ţare», răsplătind pe deplin munca depusă,
prin frumuseţea şi originalitatea imagini-
lor, care pot deveni, uneo~ în funcţie de
imaginaţia şi talentul autorulu~ adevărate
lucrări de artă decorativă.
APLICAREA IMAGINII PE SUPORTUL CERAMIC
Pentru transpunerea imaginii pe suportul cera-
mic împreună cu stratul de emulsie este necesar
ca înainte acesta să fie îndepărtat de pe suprafaţa
plăcii de sticlă.
Această operaţiune se efectuează prin imersarea
plăcii de sticlă într-o soluţie alcalină conţinînd:
borax' . .. . .. .. . .. . .. ... .. 25 g
hidroxid de sodiu' . . . . . . . . 5 g
apă (caldă)" . . . . . . . . . . . . . 1 litru.
După CÎteva minute de la introducerea plăcii
soluţie, se va observa că la marginile plăcii
de emulsie începe să se desprindă de pe
În acest moment, se scoate placa din
şi se introduce într-o tavă cu apă curată,
sub un curent foarte slab de apă de la
se continuă stratului de emul-
fără a interveni Însă cu alte «stimu-
de diverse obiecte meta-
să deterio-
în mod
se aduce sub stratul de emulsie, încercînd apo~
tot în apă, aplicarea lui în poziţia dorită pe su-
prafaţa suportului. Ultimele retuşuri se efec-
tuează asupra stratului de emulsie în stare încă
umedă şi perfect întinsă prin «croirea» la dimen-
siunile exacte, folosind o lamă de cuţit foarte
bine ascutită.
înaint~ de a se trece la faza finală a procesu-
lui fotoceramic, emulsia aplicată pe suport se
lasă în repaus timp de 24 de ore pentru uscare
completă.
FOTOTRUCAJ
Trucajele, bineÎnţeles, nu sÎnt o noutate
((Planeta giganţi/on) a demonstrat-o din
plin, determinÎnd, s-ar părea, şi un
Trucajele Însă implică o tehnică rI(:l'~;'IIi'r<:ltrl
iar Însuşirea ei - mai ales pentru cineaştii
amatori - depăşeşte simplul divertisment,
angajind o veritabilă pregătire profesională

La dozele «Triplex», discul spiralat
superior se roteşte foarte uşor pe axul
bobinei. Din această cauză. Ia develo-
parea filmelor late (65 mm). În timpul
rotirii bobinei În vederea developării
uniforme a filmului. discul superior se
roteşte faţă de discul inferior. descăr
cind filmul din bobină şi lipindu-I pe
peretele dozei; astfel pot apărea urmă
toarele incoveniente:
- developare neuniformă sau zone
nedevelopate;
4. Executăm o gaură (if> 3, de exemplu)
înclinată la 4SO pe direcţia axei bobinei.
care să prindă şi axul bobinei şi butucul
discului mobil;
5. Dintr-o sîrmă de aluminiu sau ma-
terial plastic, de acelaşi diametru cu al
burghiului folosit. decupăm un bolţ lung
de 4 cm.
6. Introducem bolţul În gaura reali-
zată În ax şi butucul discului mobil.
5
6
- spălare intermediară sau finală in-
completă;
- fixare incompletă.
7. Executăm în elementul care se ca-
lează pe axul bobinei. deasupra discului
mobil, un locaş pentru capătul exterior
al bolţului. În aşa fel ca bolţul să nu
împiedice contactul elementului cu dis-
cui mobil.
semigăuri (din disc şi din axul bobinei)
se suprapun.
Acum. in timpul rotirii bobinei. discul
mobil nu se va mai roti faţă de discul
inferior. deci filmul nu va mai fi derulat
din bobină.
Pentru remedierea acestui fenomen
propunem următoarea rezolvare prac-
tică:
1. Axul bobinei; 2. Elementul de dea-
supra discului mobil; 3. sorţ; 4. Disc
mobil; 5. Element distanţier; 6. Disc
inferior.
2. Se scoate de pe axul bobinei ele-
mentul 2.
1. Pregătim bobina ca pentru Încăr
carea cu film lat.
3. Se introduce boiţul În gaură;
2. Scoatem de pe axul bobinei ele-
mentul de deasupra discului mobil.
Uti.lizarea dozei:
4. Se introduce pe ax elementul 2,
calat cu locaşul. peste capătul exterior
al boltului.
5. S~ introduce bobina În doză.
Pentru cazul filmului ingust (35 mm),
incovenientul nu apare, deoarece zonele
de contact dintre film şi discul mobil sînt
multe. generînd o forţă de frecare mare,
3. Rotim discul mobil al bobinei În
sens orar, pînă la capăt.
1. În camera obscură se Încarcă filmul
În bobină şi. în final, se roteşte pînă la
capăt discul mobil. pînă cind cele două
6. Se aşază capacul la doză şi urmează
developarea după metodele ştiute.
.. împiedicînd rotirea relativă a discului
mobil.
Ing. l. DRĂGU$IN
Ing. V. lAUfUC
Vă prezentăm mai jos reţetele complete pentru pre-
lucrarea peliculei ORWOCHROM lJT 16, DT 18,
UT 21 după schema indicată îri numărul precedent ai
revistei «Tehnium».
A. REVELATORUL ALB-NEGRU
Reţeta revelatorului original recomandat ele
ORWO - baia C-07 nu a fost încă dată publicităţii.
În locul ei vom utiliza însă una din cele două reţete
propuse de E. Gehert-AngIia.
Revelator primar alb - negru - varianta 1: pH=
10 2 +0,1
1. 'ORWO A 901*" ........ , ., .. ,. 2,0 g
2. Fenidonă······················· 0,8 g
3. ORWO-H 142 (hidrochinonă)' . .. 6,0 g
4. Sulfit de sodiu (anhidru)' ........ 40,0 g
5. Carbonat de sodiu (anhidru)' .... 34,0 g
6. Bromură de potasiu' . . . . . . . . . . .. 2,5 g
7. Rodanură de sodiu' . . . . . . . . . . .. 1,2 g
8. Iodură de potasiu, soluţie 0,1 % .. 6,0 cm3
9. Apă fiartă şi răcită, pînă la" . . .. 1 000 cm3
volum de so-
Revelator primar
10,3+o~1
lutie.
alb-negru - variant~ 2: pH=
1. ORWO A 901*" . . . . . . . . . . .. . .. 2,0 g
2. Fenidonă····· . . . . . . . . . . . . . . . . .. 0,3 g
3. ORWO-H 142 (hidrochinonă)' . .. 5,0 g
4. Sulfit de sodiu(anhidru} ......... 40,0 g
5. Metaborat de sodiu (borax)··· . " 5,0 g
6. Bromură de potasiu' . . . . . . . . . . .. 2,5 g
7. Rodanură de sodiu ........... " 0,8 g
8. 10dură de potasiu, soluţie 0,1 % .. 6,0 cm3
9. Apă fiartă şi răcită, pînă la·" ... 1 000 cm3
volum de so-
lutie.
Valoarea indicelui de aciditate (pH) se' conectează
prin adaos de hidroxid de sodiu sub formă de solu-
ţie 10%.
Revelatorul a fost experimentat şi de autor, rezulta-
tele fiind perfect comparabile cu cele obţinute prin
prelucrarea în revelator original tip C-07. Se observă
că faţă de revelatorii obişnuiţi pentru developarea alb-
negru, în reţetă mai apar două substanţe mai rar întîl-
nite: rodanura de sodiu şi iodura de potasiu.
Autorul celor două reţete de mai sus motivează
adaosul de rodanură (sau tiocianat sau sulfocianat de
sodiu) prin ridicarea fotosensibiIităţii peliculei la valoa-
rea nominală de 18" DIN şi prin reducerea dominantei
galbene. lodura de potasiu are ca efect eliminarea
vo alului gri, care ar reduce saturaţia generală a culo-
rilor şi, de asemenea, dominanta galbenă ce se obţine
în urma prelucrării în revelatori fără aceşti doi com-
ponenţi
B. BAIA DE OPRIRE
Se prepară după reţeta originală ORWO-C-37, avînd
următoarea compoziţie (pH =4,0 + 4,3):
1. Acetat de sodiu" .............. .
2. Acid acetic glacial ............. .
3. Apă fiartă şi răcită, pînă la"" .. .
C. REVELATORUL CROMOGEN
15 g
25 cm3
1000 cm3
volum de so-
luţie.
După cum am mai amintit în prima parte a acestui
articol, revelatorul cromogen tip C-17, a cărui reţetă
n-a fost încă publicată, se poate înlocui cu rezultate
foarte bune cu revelatorul tip C-15 preparat după reţeta
de mai jos (pH =10,7 + 11,0):
1. ORWO A 201*···· ..... , . . . . . .. 3,0 g
2. Sulfat de hidroxilamină (S 55) . .. 1,2 g
3. Sulfat de dietil-p-fenilendiamină
(T 22) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 3,0 g
4. Carbonat de potasiu (anhidru) ... 75,0 g
5. Sulfit de sodiu (anhidru)'" .... " 2,0 g
6. Bromură de potasiu' .......... " 2,5 g
7. Nitrat de nitrobenzinidazol . . . . .. 0,015 g
8. Apă fiartă şi răcită, pînă la·" . " 1 000 cm3
volum de so-
luţie.
Acest revelator se poate procura şi direct preparat
din comerţ, el intrînd în componenţa seturilor de deve-
lopare ORWOCOLOR nr. 5 165, 6166 şi 7 160. De
cele mai multe ori. la adăugarea directă a pulberii de
sulfat de dietil~p-fenilendiamină în soluţie, baza liberă
se separă sub forma unor pete mici uleioase, ce se
dizolvă în continuare foarte greu, rămînînd pe vase şi
alterînd în final calitatea revelatorului cromogen.
Se propune prepararea următoarei soluţii cu con-
centraţie 20% cu conservant, soluţie ce poate fi păstrată
la intuneric în sticlă închisă cca 2-3 luni, fără a se
altera:
1. Sulfat de dietil-p-feni1endiamină" 20,0 g
2. Metabisulfit de potasiu (cristalizat) 3,0 g
3. Apă fiartă şi răcită, pînă la'" ... 1 000 cm3
volum de so-
luţie.
Din această soluţie se adaugă în reţeta C-15, în loc
de 3,0 g sulfat de dietil-p-fenilendiamină, un volum de
15,0 cm3
• întrucît cantitatea de nitrat de nitrobenzinida-
zol (denumit uneori şi 6-nitrobenzinidazol) este extrem
de mică, el se poate adăuga după prepararea revelato-
rului, sub forma unei soluţii cu concentraţie 0,2%
Într-o cantitate de 5,5 cm3
•
Ajustarea valorii indicelui de aciditate (pH) se efec-
tuează de asemenea prin adăugare de hidroxid de so-
diu, soluţie 10%.
D. BAIA DE ALBIRE
Se prepară după reţeta originală ORWOCOLOR
C-57, în următoarea compoziţie (pH=6,0+6,5):
1. Fericianură de potasiu· ......... 100 g
2. Bromură de potasiu· . . . . . . . . . . .. 15 g
3. Fosfat monopotasic (KH2P04)' • • 5,8 g
4. Fosfat disodic cristalizat
(Na2NP04' 12 H20)'" . . . . . . . . . 4,3 g
5. Apă fiartă şi răcită, pînă la" .... 1 000 cm3
volum de so-
luţie.
Soluţia este destul de sensibilă la calitatea apei. în
cazul în care este nevoie, se adaugă 2 g ORWO-A 901
«Anticalcar», obţinînd astfel reţeta ORWOCOLOR
C-57/2.
Şi această baie este comercializată gata preparată în
seturile de prelucrare ORWOCOLOR nr. 5 160, 5 180,
7 160, 7 180 şi 9 160.
E. BAIA DE FIXARE
Se prepară după reţeta originală ORWOCOLOR
C-71, în următoarea compoziţie (pH,,6,8 + 7,2):
1. Tiosulfat de sodiu (cristalizat)· . . . 200 g
2. Apă fiartă şi răcită, pînă la'" ... 1000 cm3
volum de so-
lutie.
F. După ultima spălare, se recomandă o'«înmuiere»
de cca un minut în soluţie ORWO F 905, concentra-
ţie 1:200.
Pentru prevenirea accidentelor cauzate de apariţia
bulelor de aer pe peliculă în timpul prelucrării în dife-
rite bă~ se poate adăuga în fiecare dintre ele CÎte o
cantitate de maximu..'1'l. 2 miI/litru ORWO-F 905,
acesta fiind în băile respective chimic inert.
>1< in locul componentei ORWO A 901 se poate utiliza
orice produs similar, ca de exemplu, hexametafosfat de
sodiu, calgon etc.
15

16
Contactul de cositor Închide circuitul electric al
bistabil, care rolul de semnalizator
optic. maşina contactul de
cositor aprinde ambele maşinii co-
mandate.
Schema bistabilului nu prezintă nici un fel de
dificultate, el putînd fi uşor realizat. Pentru schim-
barea constantei de timp a clipitului, se modifică
valorile condensatoarelor din bazele celor două
tranzistoare. se execută pe cablaj imprimat
(fig. 11 b, fig. 11 iar contactele «O» dreapta şi
«S)} se fac două cose, care le plantăm
şi apoi cositorim. Placa cablaj imprimat
se montează cu două distanţiere (12) pe .:;""",....,''1".'1
de direcţie. au lungimea de
M3x fixarea întregului
comandate. .
care trece firul de nailon se
(fig. 8).
din pag· 5)
libere nefolosite din camere, etc, Vasul
expansiune poate avea orice fiind con-
fectionat din 1.5-2 mm. Volumul va fi
cuprins Între 6 şi 10 1, reprezentînd din volumul
instalaţiei. Se va monta pe cît posibil sus, mai sus
decît turul.
Toate îmbinările se vor Însuruba cu cîlti si miniu
de plumb pentru etanşare sau: dacă este po;ibi'i, se vor
fixa prin sudura.
Motorul automobilului (3) este
reductor şi se alimentează de la o de lan-
ternă de 4,5 V (2) ce se fixează cu suporţi din plexi-
glas - 19 - lipiţi cu lac polistiren de şasiu,
Puntea motoare (4) se face din oţel, după detaliile
din fig. 9. Suporţii punţi! motoare (18) se execută
din plexiglas cu grosimea de 3 mm (fig. 9 a), În
număr de 4 bucăţi, din care două bucăţi se fixează
pe şasiu, după care se montează puntea motoare
şi În se lipesc ceilalţi doi
Tubul este un de PVC
el sînt introduse firul de
conductoare electrice
aC1:IOlleclza t"""Yloln7i!lo motoruiui.
şi se
da foc la
doua În sus,
1) se execută Într-o
două comutatoare din
~()nl1l1i'::Itl,)::lr'AIA de schimbare a ga-
de buzunar.
modul de
Conductele care trec prin ziduri interioare sau prin
Încăperi nu trebuie termoizolate, căci ele radiază şi
deci Încălzesc. Vopsind cu bronz de aluminiu radiatoa-
rele şi conductele, mărim cu 8-10% suprafaţa de ra-
diaţie a instalaţiei. Putem astfel renunţa la CÎte un ele-
ment de la fiecare radiator.
În această formă, o instalatie de Încălzire centrală este
destul de simplă şi de ieftină.

atentă a dă sa-
InQenlozrtatE~a amatorilor constructori
Oel"te(:tlolnarea masinii comandate.
se execută din ' cu di-
mensiunile x8x1 şi se lipire cu
diabont sau aracet În locurile ('Io<~on",1'o
(in locul respectiv se
LL_ + M
.. ~M +
Este se 'Jlnl~p>"-I<;i "-"rl1I1',,,
echilibrarea celor două căi
ficator stereofonic.
acest
introduce chiar in
iar instrumentul se fixea-
frontaI.
EFO 108
I
•
canal atacă
sistem de redre-
instrumentul
de
orice
CAt-JAl
DRfAPTA
17

Ing. V. LAURIC
• Ce este, de fapt, rodajul?
• In ce constă efectuarea rodajului?
• La automobilele moderne este necesar sau nu rodajul?
• Motorul este «complet» rodat În uzină?
Iată citeva din Întrebările adresate redacţiei de
cititori, Întrebări la care ne propunem să răspundem
pe scurt.
Într-un motor sint o serie de organe, În mişcare
reciprocă, între care are loc o frecare de alunecare,
de exemplu, grupul piston-segmenţi-cilindru, grupul
piston-bolţ-bieIă şi grupul biele-cuzineţi-fisurile ar-
borelui cotit.
Cerinţele producţiei moderne prezintă deseori
aspecte contradictorii. Pe de o parte se pretinde din
partea tehnologiei de fabricaţie realizarea unui înalt
grad de netezire a suprafeţei şi precizie dimensio-
nală a pieselor În mişcare reciprocă, lucru ce con-
duce la scumpirea preţului de cost al fabricatului,
iar pe de altă parte se cere reducerea cheltuielilor
de fabricaţie tocmai În scopul micşorării preţului
de cost.
Rezolvarea problemei se face, ca dealtfel de cele
mai multe ori În tehnică, printr-un compromis.
Gradul de netezire a suprafeţelor este din ce În
ce mai mare, dar nu de 100%; dimensiunile 'pieselor
se realizează in cimpuri de toleranţe, jocurile de mon-
taj restrîngÎndu-se şi ele prin montaj selectiv pe
grupe etc.
Rezultatul îl constituie un produs de bună cali-
tate, la un preţ de cost incadrat in limite normale,
dar nu un produs perfect.
Un motor auto este astfel realizat: cu suprafeţele
de frecare cu microasperităţi. Acestea se nivelează
reciproc În cursul mişcării celor două suprafeţe
in contact, prin detaşare de material (vîrfurile aspe-
rităţilor). Suprafeţele rezultate sînt suficient de ne-
tede pentru a asigura o frecare minimă pe un parcurs
indelungat şi prezintă, de asemenea, o reţea de
SISTEM RECOMANDAT ÎNTRE
ANII 1940-1950
microcanale, care vor contribui la realizarea pelicu··
lei de ulei.
Deci rodaju. constă tocmai În nivelarea suprafe-
ţelor in contact şi mişcarea reciprocă cu frecare de
alunecare, nivelarea realizindu-se În timpul exploa-
tării motorului.
Pe de altă parte, trebuie amintit că două dintre
piesele principale ale unui motor sint confectionate
de regulă din materiale diferite şi sînt sup'use in
funcţiune şi la regimuri termice diferite: blocul
motor şi chiulasa. Ca urmare a dilatărilor inegale
atit Între aceste două piese cit şi pe diferite zone din
aceeaşi piesă, pot apărea diferenţe de strîngeri la
prezoanele de chiulasă, care dacă nu sînt anulate
cît mai repede posibil se poate ajunge la deformări
remanente ale chiulasei, arderea garniturii etc.
Iată deci apărînd răspunsul la cea de a doua
intrebare. Efectuarea rodajului constă În principal
din două etape: rodajul În uzină şi rodajul in exploa-
tare, insoţite şi urmate fiecare de o serie de strin-
geri de piese şi de refaceri de reglaje. În uzină,
motorul este montat pe bancuri speciale, pe care
funcţionează un anumit timp În gol, În sarcină la
rece şi la cald, sistemul şi durata acestei funcţio
nări diferind foarte mult de la o uzină la alta, functie
În principal de tehnologia de fabricaţie, de mărjmea
şi de destin::tţia motorului.
Rodajul pe automobil constă în exploatarea mo-
torului În sarcini reduse, pe un anumit număr de
kilometri de rulaj, cu restricţii În ceea ce priveşte
atît încărcătura cît şi viteza maximă, Întrucît, conform
celor de mai sus, un motor nu poate funcţiona ime-
diat ce a părăsit banda de montaj În plină sarcină.
Dacă totuşi se încearcă exploatarea unui auto-
SISTEM RECOMANDAT ÎN
PREZENT, '
PRODUSUL LA UZINĂ
1. Rodaj la rece fără
bujii . . . . . .30 min./500 rot./min.
2. R-odaj la rece cu
bujii . . . . . .30 min./800 rot./min.
3. inlocuirea uleiului
4. Rodaj la cald În
gol .. 3x30min./800-1 4OOrot./min.
5. Rodaj la cald În sarcină, progresiv,
pînă la cca 30~~J 3,5 ore
6. Probă de accelerare
in gOI •.•5-10 mina
TOTAL: cca 6 ore
(pentru 100/~ din motoarele
1. Alimenfarea motorului cu ulei şi
apă caldă la temperatura de regim.
2. Pornirea matorului.
3. Verificarea echilibrajului şi, even-
tual, retuşarea.
4. Verificarea zgomotelor.
5. Cuplarea cutiei de viteze.
Timp total cca 1/2 oră.
(pentru 99% din motoarele produse).
Pentru 1% din producţie se fac
probe complete pe banc de probă
special, cu cabină izolată tonic, cu
durată de cca 6 ore, ajungindu-se
până la Încărcarea motorului
deci cu verificarea sale ma-
xime.
RODAJUl PE AUTOMOBil
18
1.
2.
3.
1.
2. ma.ximă
3. Viteză maximă 40-50
turism cu {(zero kilometri», direct În plină sarcină,
cu Încărcătură maximă şi În viteză maximă, Jiscu-
riie sînt două. Primul risc constă În gripajul moto-
rului, ca urmare a supraîncălzirii pieselor în .. fre-
care de alunecare. in funcţie de calitatea de pro-
ducţie a motorului şi de neuniformitatea calitativă
a realizării unei serii de motoare din acelaşi lot,
gripajul despre care am amintit poate apărea sau nu.
Dacă nu a apărut, nu înseamnă totuşi că am scăpat.
Cel de al doilea risc apare În mod inevitabil Însă
mult mai tirziu. Durata totală de funcţionare a unui
motor pînă la reparaţie capitală se micşorează sen-
sibil În condiţiile unei exploatări brutale, începută
prin eliminarea totală a rodajului.
Odată cu îmbunătăţirea tehnologiei de fabricaţie,
durata rodajului s-a redus sensibil atit la rodajul
de uzină cît şi la cel din exploatare.
De exemplu, În aceste condiţii, motorul unui auto-
turism «Dacia» 1 100 sau 1 300 se Iasă abia după
pa'rcurgerea a 5000+6000 km, parcursul de func-
ţionare pînă la reparaţia sa capitală crescînd con-
siderabil.
Iată deci că nici În prezent nu am scăpat de rodajui
pe automobil. Avind Însă În vedere viteza maximă
admisă, el nu mai constituie o problemă.
În general, instrucţiunile de rodaj sînt cuprinse
În cartea tehnică a fiecărui automobil, unde sînt
indicate vitezele maxime admise pentru fiecare
treaptă de viteză, cît şi parcursurile de rulaj.
Ca regulă generală, rodajul unui automobil nou
se face după următoarea schemă:
1. Drumul. Se va evita pe cît posibil circulaţia În
oraşe şi pe şosele aglomerate. Se vor alege şosele
mai puţin frecventate, cu pante cît mai reduse.
2. Traseul. Se vor alege trasee de rodaj cît mai
lungi cu putinţă, fără însă a exagera, lungimea opti-
mă a etapelor fiind de 2x80+150 km.
3. Temperatura. La autoturismele moderne, sis-
temele de răcire fac ca temperatura mediului am-
biant să nu joace un rol prea mare În funcţionarea
motorului; totuşi se va evita alegerea zilelor de ca-
niculă pentru rodaj.
4. Încărcătura. Două persoane şi un copil (sau
bagaj redus - maximum 10 kg) sînt absolut sufi-
ciente. Vom încerca deci să nu depăşim valoarea
de 160 kg.
5, Conducătorul auto. Un autoturism 110U nu im-
neapărat rodaj un conducător auto
multă si evita totusi
ca ei să devină un 'mijloc '
celui ce după carnetului conducere
nu a mai condus iată deci două limite. Vom
reţine că bruscarea comenzilor, supraturarea
mai ales, subturarea motorului,
!a conducătorii auto începători.

TO DE LAALAZ
toare autoturismului.
6. Maniera de conducere. Motorul este pornit
încălzit doar atît cît începe să funcţioneze regulat,
şi apoi se pleacă din loc cît mai blînd. Atenţie însă,
din prea multă blîndeţe să nu ardem discurile am-
breiajului! Vom conduce cît mai constant, menţi
nînd pentru motor un regim mediu În fiecare treaptă
de viteză. Dacă constructorul recomandă, de exem-
plu, că viteza maximă În treapta a IV-a este de cca
90 km/h, nu Înseamnă că neapărat trebuie să o şi
atingem.
Iată un mic truc foarte folositor pentru rodaj şi
pentru deprinderea conducerii autoturismului În
regim constant. Din multe motive, care nu fac însă
obiectul articolului de faţă, conducătorii auto de pe
autocamioanele mari, În special de pe cele cu re-
morcă, conduc Într-un ritm de viteză foarte constant.
Trucul constă În urmărirea de la distanţa de 200-
300 m a unui astfel de autocamion sau autotren,
după ce ne-au convins În prealabil că au un ritm
bun. În-final vom fi surprinşi de constanta menţi
nerii vitezei, de consumul de combustibil realizat
şi, mai ales, de timpul de acoperire a distanţei de
mers, În comparaţie cu cel realizat de ({sprinterii»
şoselelor care, după ce aleargă cu 100-140 km/h
şi fac cîteva depăşiri a la Mannix, se opresc pentru
o ţigară pe marginea şoselei şi ajung la destinaţie
obositi În urma noastră.
7. După cca 500 km parcurşi, este necesară pre-
zentarea la staţia {,Service» pentru efectuarea pri-
melor lucrări obligatorii din perioada rodajului, din
care cele mai importante sînt: strîngerea chiulasei
cu cheia dinamometrică, controlul şi, eventual,
strîngerea tuturor şuruburilor accesibile de la caro-
serie, înlocuirea uleiului, revizuirea şi reglajele in-
stalaţiei de aprindere şi carbu raţie, reg lajul faru-
rilor etc.
8. După parcurgerea celei de-a doua etape de
rodaj (1()()O-15oo km), ne prezentăm din nou la staţia
«Service» pentru efectuarea lucrărilor de control
al strîngerilor şi reglajelor cuprinse În cartea teh-
nică a maşinii. Atît efectuarea lucrărilor din prima
etapă de rodaj cît şi din a doua sînt obligatorii şi
condiţionează menţinerea garanţiei acordate de
uzină.
Dacă rodajul s-a efectuat cu blîndeţe, vom avea
surpriza să constatăm că, după terminarea sa, mo-
torul Încă ({ţine» şi nu livrează întreaga sa putere.
Este un semn că rodajul s-a efectuat mai mult deCÎt
corect.
LA
SFÎRŞIT
DE
SEZON
Sezonul turis-
tic estival s-a
incheiat, dar ma-
rea dispută intre
partizanii fulote-
lor tractate şi cei
ai autoturismelor
special adaptate
pentru week-end
(cu plafoane mon-
tante) continuă.
Dar vechiul, cla-
sicul cort de 2--3
--4 persoane săfi
fost definitiv in-
fi-int? Sau va so-
licita o revanşă (
o SOLUŢIE TEHNiCĂ
SECURITATEA
CIRCULATIEI..
Una din manevrele care generează frecvent eveni-
mente pe drumurile rutiere este depăşirea. Cu riscul
de a spune lucruri banale, ne permitem să insistăm
puţin asupra acestei probleme.
Pentru efectuarea depăşirii, asigurarea şi semnali-
zarea intenţiei de depăşire În condiţiile prevăzute de
lege sînt obligatorii.
Practica conducerii a arătat că sînt dese situatiile,
mai a.les ia circulaţia pe mai multe benzi, În care co~du
cătorul autovehicu lu lui care intentionează să efec-
tueze o depăşire nu vede un alt aut~vehicul care cir-
cu Iă paralel cu el. În stînga şi puţin înapoia sa. În aşa
numitul «unghi mort». zonă care nu se poate observa
În oglinda retrovizoare din interiorul autoturismului.
Dacă autoturismul nu este prevăzut cu oglindă retro-
vizoare laterală. conducătorul auto este nevoit să-si
abată privirea de ia şosea CÎteva clipe şi să priveasd
În stînga şi inapoi pentru a observa dacă manevra sa nu
stÎnjeneşte un alt conducător auto. Este lesne de În-
ţeles ce se poate întîmpla În aceste CÎteva clipe, fie şi
numai la o viteză de 60 kmjoră (adică 16.6 m parcurşi
Într-o secundă).
De aici rezultă necesitatea. am zice obligativitatea,
unei oglinzi exterioare pe partea dinspre şofer. lucru
pe care-I recomandăm cu insistenţăconducătorilol
auto. Pentru 50 iei. CÎt costă această oglindă. ne scutim
de mari necazuri.
Să revenim acum la autovehiculul aflat În «unghiul
mort» al celui din faţa sa. Acest autovehicul mergind
paralel cu cel din faţă şi puţin înapoi, conducătorul
acestuia nu observă intenţia de depăşi re a celui din faţă,
deoarece el nu poate vedea lămpile de semnalizare care
sînt amplasate În faţa şi În spatele autoturlsmuiui
acestuia,
Pentru conducătorul auto aflat lateral sînt Însă uşor
de observat lămpile de semnalizare a direcţiei aflate pe
aripa din faţă a autoturismului.
Multe autoturisme sînt prevăzute cu astfel de lămpi,
dar există şi tipuri de autoturisme care nu le au, de
exemplu: «Dacia» 1 100. «Dacia» 1 300. «Renault»
10 etc.
În cele ce urmează. vom arăta cum se poate Îmbună-
I
I,I
I
I
1
l

'--
1
2
!
taţl sistemul de semnalizare printr-o metodă aplicată
la mai multe autoturisme «Dacia» 1 100, Încă din
anul 1969.
După cum se constată din schema alăturată. este
vorba de utilizarea complexă a lămpi lor de parcare
(7) atît pentru semnalizarea parcării CÎt şi a schimbării
de direcţie.
A TOIng. AlEXE CORNELIU
Pentru aceasta, Între contactele comutatorului de
semnalizare a direcţiei (2) şi cele corespunzătoare ale
comutatorului tămpilor de parcare (1), au fost conectate
două diode O, şi O2 , cu anoz!i inspre comutatorul (2).
Diodele vor permite trecerea curentului numai de la
comutatorul (2), la comutatorul (1). Astfel. alimentînd
contactele ~omutatorului (2) concomitent cu lămpile
de semnalizare a direcţiei din faţa şi spatele autoturis-
mufui, se va aprinde şi lampa de parcare corespun-
zătoare. laterală.
Cînd utilizăm lampa de parcare. diodeie evită neplă
cerea de a se aprinde şi lămpile de semnalizare, lămpi
de consum mare, care ar solicita puternic acumulatorul
pe timpul parcării.
6 7
LA LĂMPI SEMNALIZARE
DIRECTIE DREAPTA.
FAŢĂ SPATE
FI'~~--~--Îl
MAS> 30
(ŞASIU)
-,
I LA LĂMPI
~,+---e---+'rl-iH-"?' FA RU RI
fi"'~«'~"'oR-t-J I (FAZA MARE)
t 49 10
21
I
I LA LAMPI
'------I----"'-"~_+-H-;aoo- FARURI
I(FAZA MICĂ)
:-~--- -------tJ
,- ,• FATA SPATE
LA LAMPI SEMNALIZARE
DIRECŢI E STÎNGA.
Diodele OI şi O2 pot fi de orice tip. cu condiţia să
aibă curenţi de lucru de 0.2 A (dacă lămpile de parcare
sînt de 2 W) sau de 0,4 A (dacă acestea sînt de 4 W).
Practic s-au folosit diode româneşti de tip EFR 135.
DR 300 şi F 107.
la montarea diodelor se va tine seama de schema
de montaj alăturată. Înainte de m'ontare se va deconecta
borna de pămînt a acumulatorului. Diodele vor fi
pregătite pentru montare. fixÎndu-le de contacte prin
cositorire conductoare de 8-10 cm lungime, din liţă
izolată În vinilin. Peste zona cositorită se va trage un
tub mipolan. Diodele se vor introduce, de asemenea,
În tub mipolan pentru a nu se atinge de masa autoturis-
muluL Pentru montareadiodelor se vor desface din
cele 3 şuruburi capacele de protecţie din material plas-
tic de sub volan. Conductoarele dinspre comutatorul
(2) al diodelor vor avea la capete fişe identice cu cele
ale celorlalte conductoare din comutator. Dacă nu
găsim astfel de fişe, ele se pot confecţiona uşor din tablă
de alamă de 0,2-0,4 mm. prin tăiere şi Îndoire conform
modelului.
Aceste fişe se vor conecta la contactele libere ale
comutatorului (2). Fiecare poziţie a comutatorului (2)
are CÎte 3 contacte. din care numai 2 sînt folosite.
Conductoarele de ia capătul dinspre comutatorul (1)
ai diodelor se vor Înfăşura În jurul bazei fişelor de ia
lămpile de parcare. după care se vor izola cu bandă
izoiatoare sau leucoplast.
După montarea diodelor şi verificarea bunei funCţio
nări se vor fixa la loc capacele de protecţie a comuta-
toarelor.
În exploatare. vom avea ocazia să ne convingem de
utilitatea semnalizării astfel realizate.
19

9.
10.
11.
12.
13.
14.
Carmen -
Constantinescu Vasile -
David Vasile __ 1Io<'!,.".",...+.
Cubasa
Dohroczy Mihai -- Timisoara
22 Dumitraş Dan - Cluj
20
neapărat de
o scurtă prezentare lucrării sau de o enumerare
mentată a propunerilor, în n"?of'",li",Q,,il
la concursul
3 Lucrările realizate - în în care
sînt transportabile - vor trimise pe adresa redacţiei
mai
relie premii:
Un premiu al «Ştiinţă şi tehnică»
valoare de 5 lei.
Două premii a cite 2 500 fiecare .
menţium cite 000 Iei.
52. Romaniuc
Constantin - Prahova
Săvescu Constantin
55. Serbschi
Serdeleanu
Simionescu
Stănescu
Sterescu
6~ Alexandru -- M~lr~~1
61. Dan -
62. Tudoran Constantin -
63. Aurel - Sibiu
64. Panel -- Arad
65. Zanga Ion --
66. Wolf Helmut -

.c~-----------------------------------"-"---=~
...
I
transport Deva (...) rog a fi înscris la concurs, la
disciplina «a» - raţionalizări şi soluţionări practice la locul
de muncă, cu lucrarea «Metodă şi dispozitive de exploatare a
funicuiarelor forestiere cu trasee curbe in sensuri multiple şi
cu două funiculare cuplate prin macaz».
Lucrarea COmISia de selectie
îşi rezervă dreptul de a o prezen'ta
O.S.I.M.-ului pentru omologare -
se referă la o metodă şi două dispo-
zitive pentru exploatarea funicula-
relor pasagere cu traseu curb în
sensuri multiple, în plan orizontal
şi a două funiculare instalate în
releu, cuplate prin macaz.
Întrucît o astfel de lucrare (instalaţie) nu poate fi trimisă
la dv., avînd în vedere dimensiunile ei (într-o singură instalaţie
fiind cuprinsă întreaga metodă), voi prezenta această instalaţie
în machetă - funcţionînd demonstrativ (...)
APARAT DE IASURÎ UllVERSAl
...Vă prezint in cele ce urmează un aparat de
măsură universa~ pe care [-am conceput, l-am
experimentat şi l-am realizat practic. Anexez şi
fotografia lui cu rugămintea de a-l include În
concurs, fie ca realizare practică. fie ca idee nova-
toare.
CARACTERISTICI TEHNICE
1 - Tensiuni continue: 50mV; l00mV; 1 V +600V
(sau 1+ 1 000 V pentru varianta 2 şi 3) în cinci
subgame: IV; IOV; 30V; 100V; 600V.
- Tensiuni alternative: 2,5 V + 600V în cinci
subgame: 2,5V; IOV; l00V; 300V; 600V,
2 - Curent continuu: 1+ 1 000 mA (0,1 + 1 000 mA
varianta 2), 0,05 + 1 000 mA varianta 3, în şase
subgame: 1 mA; 10 mA; 100 mA; 200 mA;
500 mA; 1000 mA.
Curent alternativ: 5 + 1 000 mA în patru sub-
game: 5 mA; 50 mA; 500 mA. 1000 mA.
3 - Rezistenţe: 10 a+ 2 Ma în şapte subgame :
xl; x 5; x 10; x 20; x 50: x 10; x 103 a.
4--Condensatoart'. 0.1 + 100 "F În două subga-
me: O.l----;.-IOjlF; 10 o IOOuF.
5 - Tranzistoare: I co-lector.;- 1 bază; I
CBO
;
factor de amplificare f3 = k citit direct pe
cadran, sau calculat - 1 CEO
Belica -Dan - Cimpulung-Muscel
Pentru a nu de-
conspira originalita-
tea lucrării, vă pre-
zentăm alăturat nu-
mai unul dintre ele-
mentele componente
ale dispozitivului
- Suport spe-
cial şi dispo:zi.tiv cu
role pentru dirijarea
cablului trăgător in
curbă
BORNELE
E.B.C
ÎN FATĂ
L,;..
la actuala a
se poate
din care
aceasta
nu-am
cărora
variate,
pa~; IWlea mea -
Înscrierea în concursul «Tehnium» cu
un aparat de zbor, cu rotitoare.
tip autogir.
Turpan Aurel
Sibiu
concursului
ristici :
va avea următoarele caracte-
maximă
- Puterea motor
- Ehcea de propulsle este de tip «Gea-
mănă», invenţie a lui Otto Zeides din
Codlea (Braşov).
Viteza maximă
3480
1 990 mm
6270 mm
2
127
125
38 CP
110 km/h
21

I
"I'!J
~
I
TEHNIUM pentru TOTI
PENTRU
ilU/;:v,Ii::UU in cele ce urmează un simplu crampon
C011dil~iile in care suprafaţa stî!l1c()asă,
se formează
Cr:amponuJ nl"()nrlm-,~lS se execută din tablă neagră
mm.
43 cu.
este dată in fig. 2, care cOires1pUllde
Cu linii sînt marcate locurile pe se
forma din fig. 1. Această formă este necesară pentru a se
cului.
Fixarea definitivă se va face cu dispozitivului cu
vede in
cflim,!J<j,n1.ll1ui se vor executa prin matriţare cu
cu locaşul corespunzător,
IITII ~411~L
PIESELOR DE ALUMINIU
CONTRA COROZiUNU
Aluminiul este unul din metalele cu utilizarea cea mai
mare În electrotehnică. Avantajul utilizării acestui metal
constă În rezistenţa mare pe care o are faţă de agenţii
corosivi. Astfel, aluminiul se'oxideazăla aer, oxidul format
fiind superficial, ceea ce împiedică coroziunea În profun-
zime. Oxidarea superficială a aluminiu lui poate fi observată,
În timp, prin pierderea luciului metalic, oxidul format
(Alz0 3) fiind insolubil, deci foarte rezistent faţă de agenţii
corosivi.
COLORAREA CHIMiCĂ
Piesele din aluminiu si duraluminiu se curătă mai Întîi
cu benzină pentru degresare (urme de vas~lină, ulei,
smoală etc.). Se prepară o soluţie de hidroxid de sodiu
(sodă caustică) prin dizolvarea a 15-25 g hidroxid de sodiu
Într-un litru de rece. Deoarece la dizolvare are loc o
mare degajare de vasul de sticlă (pahar Berzelius),
pentru a nu se sparge, se va introduce Într-un alt vas mai
mare (o cratiţă sau o oală) În care s-a pus apă răcită cu
cubuleţe de gheaţă preparate la frigider. In acest fel,
pereţii exterior; ai paharului Berzelius vor fi răciţi În per-
manenţă, Pentru ca dizolvarea. să se producă normal,se va
turna În cantităţi mici la dizolvarea completă CI
hidroxidului de so<jiu caustică). La introducerea
pieselor de aluminiu sau În soluţia de hidroxid
de sodiu (sodă caustică),se degajă hidrogen, creind pericolul
de explozie la orice scînteie. Acest pericol poate fi În~
depărtat printr-o bună aerisire a camerei in care se lucrează
şi În absenţa focului, iar dacă e timp fr,!Jmos este recomandat
ca să se lucreze afară. În aer liber. In urma acestui trata~
ment al pieselor cu soluţia de hidroxid de sodiu, se vor
obţine suprafeţe cu asperităţi, care vor prezenta un aspect
frumos. Culoarea pieselor va fi alb-mat. Concentraţiile
mai mici, precum şi durata de menţinere a pieselor În solu-
ţie vor fi cele ce vor aiuta la obţinerea unor nuanţe dorite
de alb. Ca piesele să capete un aspect şi mai frumos, se vor
scufunda apoi Într-o soluţie concentrată de oţet (~),
caldă. menţinÎndu-se aici 3 minute, după care se vor spăla
cu multă apă şi se vor şterge imediat cu o bucată de pînză
uscată.
VOPSIREA CU MATERII COLORANTE
Se aplică pieselor din aluminiu şi duraluminiu tratamen-
tul indicat pentru colorarea chimică 20% hidroxid dE
sodiu şi cu soluţie concentrată de oţet (90), caldă, apoi
spălare şi ştergere. După acest tratament, piesele din alu-
miniu se pot colora În diferite nuanţe, utilizînd vopsele
diluate tot felul de cerneluri şi tuşuri pentru vopsirea
metaleior. După uscare, piesele se pot lustrui cu ajutorul
unei bucăţi de stofă, frecînd bine suprafeţele.
C. DUMITRESCU
Rezultatele cele mai bune pentru colorarea pieselor de
radio, etc. din aluminiu duralu-
miniu le dau de anilină. ,Aceştia,
de vopsele, tllşuri şi nu suferă ,.,1",,,,,",,,..1.,,..;
ce se În timpul fUi1ct,iollăr'ii
Pentru CI vopsi cu de
aceştia se 'lor dizolva În şi se 'lor Întinde pe suprafeţele
Se vor lăsa un să se zvÎnte la aer şi se va
cu ajutorul unui tampon cu tifon o de
şerlac incolor.
ZINCAREA
Această operaţie, prin care se realizează un strat de zinc
pe este avantajoasă din două puncte de
vedere: contra
conducă
pe cale chi-
unei soluţii obţinute prin dizolvarea a
150 g de zinc În 750 cmc apă. Se adaugă apoi prin
amestecare continuă 150 g hidroxid de sodiu (sodă caus-
Se va lucra cu grijă (ca şi În cazu! colorării
deoarece dizolvarea hidroxiduiui de sodiu (sodă
se produce cu degaiare de căldură.
de aluminiu, in prealabil curăţate şi deP'l"l~sate,
se vor scufunda În această şi se vor
minute, după care se vor scoate se vor spăla cu apă multă,
lăsîndu-se apoi să se usuce la aer.
CROMAREA
Piesele din aluminiu pot fi protejate contra coroziunii
cromÎndu-le pe cale electrolitică. Astfel, se dizolvă 1,?7,5 g
anhidridă cromică Într-un volum de 750 cmc apă. In alţi
750 cmc apă. aflaţi Într-un vas de sticlă cu pereţii exteriori
răciţi cu gheaţă, se toarnă picătură cu picătură (atenţie,
pericol de accidentare 1) 2 g acid sulfuric, agitîndu-se bine
cu o baghetă de sticlă. Cele două soluţii se amestecă apoi
cu multă atenţie, pentru a evita accidentele, se Încălzesc
la o temperatură cuprinsă Între 50-60'C.
Într-un vas de sticlă se toarnă electrolitul astfel obţinut şi
se leagă piesa de aluminiu la polul negativ al unei surse de
curent. Se are in vedere ca piesa să fie În prealabil bine
curăţată şi zincată prin tratare cu o soluţie obţinută prin
dizolvarea În 500 cmc apă a 100 g sulfat de zinc şi 100 g
hidroxid de sodiu (sodă caustică).
la celălalt pol pozitiv al sursei de curent va fi legată o
placă de plumb. Curentul utilizat va fi dat de un acumulator
cu o tensiune de 12 V. După un timp de 4-5 minute, de
trecere a curentului prin electrolit; piesele de aluminiu
se vor acoperi cu un strat de crom. După scoaterea pieseior
din baie, acestea se spală cu apă, se usucă şi se lustruiesc
cu o cîrpă uscată.
.,
!'Ilie. AMARIEI
ORIZONTAL: 1) Se ocupă cu filatelia (fem.); 2) Efect
poştal pe care sînt imprimate desene, peisaje etc. -
Element al desenului mărcii situat În spaţiu; 3) Locul
sigiliu lui - Figură centrată în cadru - Apar
În serie! x - Cu gust (pl.); 5) Erori
- Suspin; 6) Se repetă la - Rare, .
7) Campioni - Filatelisti care-si desfăsoară activi-
tatea În mod organizat' În cercuri şcola're; 8) Mărci
cu variatii de culoare care pot conferi valori diferite
- Emisiune necentrată! 9) Or~şel în Suedia - Masă
minerală; 10) Sfîrşit de apariţie - Două mărci nede-
taşate între ele.
VERTiCAL: 1) Timbru cu desen imprimat În compo-
ziţia hîrtiei; 2) Parte componentă a desenului unei
mărci care poate avea diferite caractere (pl.); 3) Ju-
mătatea colţului! - Mărci emise la date diferite, dar
care au subiecte comune; 4) Caracterele 2, 3 şi 4! -
La jumătatea fişierului! - ia; 5) Scrisul aflat pe unele
mărci pentru explicarea subiectului (pl.) - Se vede
ştampila! 6) Legat pe centrul - Mărci cu putere de
circulaţie redusă; 7) Detaşez - Formă populară
pentru hotar; 8) Intreprindere în Bucureşti (abr.) -
lşi desfăşoară, activitatea într-un cerc filatelic şcolar
(fem., pl.); 9) Incepe să slăbească! - Marcă poştală
existentă În număr foarte redus (fem.) - Contra-
indicat pentru fixarea mărcii; 10) Fixarea valorilor unor
mărci menţionate în catalog; 11) Pe unele mărci co~
memorative - Operaţiune de selecţionare filatelică.
Dicţionar: ARLA, iPAC.

Revista Tehnium 73_11

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Revista Tehnium 73_11

Similar to Revista Tehnium 73_11 (20)

More from mircea7

More from mircea7 (9)

Revista Tehnium 73_11